Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 260 · TRIBUNA 260 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4...

TRIBUNA 260

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I � 1 - 11 5 ii u l i e 22 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Romeo Moldovan

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

scriitori afirmaþi dupã 1989

Annie Bentoiu Doina Uricariuinterviutraduceri

ChristianBobin

inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei (V

)

Delta

2 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuPetru PoantãD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::DTP: Virgil Mleºniþã

Ovidiu Petca

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Anton Lazãr Sculptorul Virgil Fulicea(dintr-o eroare portretul de mai sus, de Anton Lazãr, aapãrut în numãrul anterior cu titlul Autoportret.)

Walt WWhitman

TTããccuutt,, rrããbbddããttoorr,, uunn ppããiiaannjjeenn

Tãcut, rãbdãtor, un pãianjen,L-am zãrit pe-o micã ieºiturã, stând stingher,L-am vãzut cum, sprea-a explora marea, pustiaîmprejurime,Arunca înainte fir, fir, fir, din el însuºi,Tot desfãºurându-l, neîncetat cheltuindu-l.

ªi tu, o suflet al meu, acolo unde stai,Împrejmuit, desfãcându-te, în nemãsurate oceanede spaþiu,Mereu chibzuind, îndrãznind, aruncând,cercetând sferele spre-a le lega.Pânã podul dorit va fi durat, pânã ancora ductilãva þine,Pânã aþa de pãianjen ce-o arunci se va agãþa unde-va, o suflet al meu.

AA NNooiisseelleessss PPaattiieenntt SSppiiddeerr

A noiseless patient spider,I mark�d where on a little promontory it stoodisolated,Mark�d how to explore the vacant vast surround-ing,It launch�d forth filament, filament, filament, outof itself,Ever unreeling them, ever tirelessly spendingthem.

And you, O my soul, where you stand,Surrounded detached in measureless oceans ofspace,Ceaselessly musing, venturing, throwing, seekingthe spheres to connect them.Till the bridge you will need be form�d, till theductile anchor hold,Till the gossamer thread you fling catch some-where, O my soul.

Alfred, LLord TTennyson

CCuu MMooaarrtteeaa îînn rrããzzbbooii nnuu ssuunntt

Cu Moartea în rãzboi nu sunt,Cã faþa, trupul mi-a schimbat;Nici viermi ce cresc din ea-n pãmântCredinþa nu mi-au zdruncinat.

Cãci duhul se perindã-n veci,Din stare-n stare, tot crescând;Ce vãd, sunt lujeri rupþi ºi reci,Ori sparta-i crisalidã sunt.

ªi nici n-o-nvinuiesc cã iaVirtutea din þãrâna ei; Ce-i bun în om se va schimbaDin nou în flori, pe alt temei.

Un lucru doar nu i-am iertat,O vrajbã-n inimã tot þin;C-atât de mult ne-a-ndepãrtat,Cã n-auzim când ne vorbim.

II WWaaggee NNoorr AAnnyy FFeeuudd WWiitthh DDeeaatthh

I wage not any feud with Death,For changes wrought on form and face;No lower life that earth�s embraceMay breed with him can fright my faith.

Eternal process moving on,From state to state the spirit walks;And these are but the shattered stalks,Or ruined chrysalis of one.

Nor blame I Death, because he bareThe use of virtue out of earth;I know transplanted human worthWill bloom to profit, otherwhere.

For this alone on Death I wreakThe wrath that garners in my heart;He put our lives so far apartWe cannot hear each-other speak.

OOrriiccee aarr ffii,, nnuu ppiizzmmuuiieesscc

Orice ar fi, nu pizmuiescMânia dreaptã, gol robit,Ori cânepari ce-n cuºcã cresc,

ºi codru-n varã n-au zãrit:

Nici fiara ce într-una-ºi iaTributu-n timp, neostoit,De simþul crimei ne-ngrãdit,

Ori de vreo conºtiinþã grea.

Nici ce-ar pãrea neprihãnit,O inimã ce nu s-a dat,Ci-n bãlãrii de lene-a stat;Nic somn de pofte-nnãmolit.

Dar, orice-ar fi, un gând de focStã drept, când sunt mai necãjit;Mai bine pierzi ce ai iubit,Decât sã nu iubeºti deloc.

II EEnnvvyy NNoott IInn AAnnyy MMooooddss

I envy not, in any moodsThe captive void of noble rage,The linnet born within the cage,That never knew the summer woods.

I envy not the beast that takesHis license in the field of time,Unfetter�d by the sense of crime,To whom a conscience never wakes;

Nor, what may count itself as blest,The heart that never plighted trothBut stagnates in the weeds of sloth,Nor any want-begotten rest.

I hold it true, whate�er befall;I feel it when I sorrow most;�Tis better to have loved and lostThan never to have loved at all.

traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

[...] �� visul uunei uumbre�

În �[Ode] Pythicale� (8,99), Pindar are aceastãexpresie, care, dealtfel, revine sub o formã saualta, la mulþi poeþi ai antichitãþii ºi chiar la uniipoeþi moderni. Chiar Eminescu are o expresieasemãnãtoare când spune: �Un vis al nostru eterne viaþa lumii întregi�.

Ce vrea sã spunã aceastã imagine? De la oanumitã distanþã filosoficã � vreau sã spun, dacãpreþuim lumea sub specie aeternitatis �minusculul balon de sãpun care este omul ºi viaþalui apare ca un punct fãrã dimensiuni înimensitatea nesfârºitã a spaþiului ºi timpului. Oumbrã trecãtoare, iar viaþa lui este doar un vispieritor.

Ce va rãmâne din el, când tot ce existã ºi totce se întâmplã va fi într-o zi neant, aºa cum nespune chiar viaþa, care prevede �o moartetermicã� a universului.

Un vis al unei umbre� .

Galaxia GGutemberg

În anii din urmã a fãcut o oarecare vâlvãcartea lui Marshall McLuhan, cu acest titlu.Problema principalã era deosebirea fundamentalãîntre cultura oralã � auditoriu � ºi cultura scrisã �vizualã. Aceastã chestie fusese pusã sub formã delegendã încã de Platon în dialogul Phaedros. Dince scria Platon, urma cã încredinþarea gânduluipaginii scrise, este de fapt, omorârea lui, pieirealui, care încurajeazã revenirea amintirii dar nu�memoria� propriu-zisã, care este o operaþie vie ºidinamicã.

La aceasta voi adãuga unele observaþii, care,dupã aceea, poate lãmuri încã un aspect alproblemei.

Învãþãtura sacrã nu poate fi urmãritã decâtîntr-un anumit tempo. De pildã, nu putem citi untext decât cu o anumitã vitezã. Dupã [cum] seºtie, pentru a fi perceputã, o imagine trebuie sãrãmânã pe retinã o zecime de secundã. Pentru aciti cuvintele [concomitent] trebuie ca fiecareliterã sã rãmânã pe retinã acest interval de timp.Presupunând în medie cã fiecare cuvânt are patrulitere (fãcând media cuvintelor lungi ºi scurte)urmeazã cã într-o secundã putem citi douãcuvinte ºi jumãtate, iar într-un minut ajungem laun maximum de 150 de cuvinte. Pericolul celmare în acest proces este cã ritmul gândirii sesuprapune ritmului cetirii scrierii ºi forþat sã-lurmãreascã cu viteza aproximativã de 150 decuvinte pe minut. De aici urmeazã unautomatism, creat artificial, al gândului care numai poate ieºi din acest mod de a se desfãºurascandând, pentru a [opri] fiecare cuvânt separat înprocesul ei de desfãºurare. Acest ritm devine unmodel natural al gândirii, care se desfãºoarã cuaceeaºi vitezã, chiar când nu mai ceteºte.

Nici cuvântul vorbit ºi nici muzica nu au acestritm. În vorbire, stenografia parlamentarã ne aratãcã se poate ajunge pânã la un debit deaproximativ 240+250 de cuvinte pe minut.

Pe de altã parte melodia se compune din note,care numai uneori se aud separat, ele fuzionând,în general între ele, pentru a realiza unitatea uneimelodii.

Sã presupunem cã ne trebuie, totuºi, pentrufiecare notã o duratã de o zecime de secundã (aºacum se ºtie) pentru a fi perceputã distinct; vomavea deci 10 note pe secundã, sau 600 note pe

minut, ceea ce face o veritabilã arie în intervalulnumai al uni minut. Gândul nostru înaripat decântec poate pãtrunde în decursul uni minut într-un univers sonor întreg, pe care scrisul nu areposibilitatea � nefiind miºcare � nici sã-l redeacalitativ ºi nici complet.

Aceastã [cerinþã] în percepþia intelectualã esteindependentã de viteza la care i-o dãm prinhabitudinile noastre, ºi cã în unele cazuri, cinevapoate depãºi desfãºurarea automatã, devenitã [...]în timp, a procesului cognitiv, poate [...] sãmãreascã viteza de permutaþie a gândirii înrealitate ºi sã ajungã în cazuri limitã la ocunoaºtere instantanee.

Secolul aal VVI-llea îî.e.n, ppunctul ddecotiturã aal cculturii uuniversale

Ceea ce apare frapant în istoria culturii de peglob, este cã ele se schimbã; [...], din culturi detip arhaic sau �tradiþionalist�, în culturi care începsã fie �raþionaliste� în acelaºi moment: în secolulal VI-lea.

Într-adevãr, cultura greceascã consemneazã peThales, ca pe primul filosof, care trãieºte lasfârºitul secolului al VII-lea ºi în secolul al VI-lea[î.e.n.]. Este primul dupã cum ne relateazãHerodot, care a �calculat� o eclipsã, înãlþimeamarii piramide. De la Thales la era atomicã este olinie dreaptã: începutul este la primul Milesian, iarsfârºitul este în anii noºtri, când totul a devenitcalcul. Pânã la Thales, grecii nu au cunoscut decâttrei metode de expunere ºi de convingere: poiesis,mitul ºi discursul explicativ. Cu Thales apare oaltã formã de convingere: rezultatul obþinut princalcul. Evul mediu va da o importanþã rezonabilãcalculului � deºi nu i se micºoreazã importanþa �dar va acorda o importanþã extraordinarã logicii ºiexplicaþiilor filosofice raþionale, care sunt valabilepe tot drumul pânã se ajunge la credinþã.

Leibniz va universaliza calculul; el visa la o�caracteristicã universalã�, care ar fi fost un fel decalcul logic capabil sã rezolve orice problemã. ºicând este îndoialã într-o problemã, ce propune el?�Calculemus!�, spune el.

Nu mai e nevoie sã subliniem cã astãzi idealulacesta s-a împlinit: calculul guverneazã lumea ºicomputerele sunt semnul concret al dominaþieicalculului.

Aceasta nu înseamnã cã Thales nu cultiva încãelemente ale lumii arhaice; dar cu el ºi de la elîncepe epoca raþionalistã occidentalã de tipcalculativ, pe care oricum grecii nu au cunoscut-o.

Faptul are loc, sub aspecte ºi în împrejurãridiferite în India. Budha îºi face apariþia la sfârºitulsecolului al VII-lea ºi-ºi desfãºoarã activitatea maiales în secolul al VI-lea î.e.n., deci în acelaºi timpcu Thales din Milet. Critica brahmanismului ºidemocratizarea religiei indiene este de ordin logic.De acum în budhism apar o serie de logicieni demâna întâia, ca Vasubandhu, Dignaga,Dharmakirti etc.

Mai înainte de ei, ºi imediat dupã critica luiBhuda, brahmanii au simþit nevoia unei formulãrine varietur a doctrinelor lor, ºi atunci apare unuldin cele ºase Darshana (aspecte ale doctrinei, pecare europenii le-au numit în mod eronat �sistemefilosofice�), care este doctrina Nyaya � exprimatãîn aforismele unui tratat cu acelaºi nume. Acesttratat s-ar datora lui Gautama. Dar cercetãrilemoderne aratã cã Nyaya îºi are originea înGramatica lui Panini, care a trãit în secolul al IV-

lea î.e.n. Naiyayika, adicã logicieni din ºcoalaDrahmaniei de logicã au fost mulþi ºi foarteimportanþi: Vatsyayama, Uddyotakara, VacaspatiMisra, Udayana etc.

Cu timpul logica devine o ºtiinþã de mareimportanþã formând ceea ce indienii au numit�coloana vertebralã� a filosofiei.

Ca ºi în Grecia nu se poate vorbi de pãrãsireabruscã a concepþiei arhaice, ci dimpotrivã, de ocompletare a ei prin teorii logice, ºi în generalraþionaliste.

În ºfârºit, ajungem în China, unde în acelaºitimp cu fenomenele intelectuale petrecute înculturile greacã ºi indianã, apar doctrineconceptualizate, ba chiar ºi un �sistem� de logicã.

Într-adevãr, un gânditor care iese din fãgaºulvechei modalitãþi de gândire, este Lao-Tzu însecolul al VI-lea î.e.n. Aparþin lui Lao-Tzu ºimodului nou de a concepe lumea, a condus laproliferarea sistemelor de filozofie care devin atâtde numeroase în secolul al III-lea î.e.n., încâtaceastã perioadã este numitã �perioada celor osutã de ºcoli�.

Printre aceste �ºcoli� (care nu sunt ºcoli însensul european al cuvântului) se numãrã ºi�ºcoala� [lui Mo-Tze], fondatã de Mo-Tze care atrãit în secolul al V-lea î.e.n.. Aceasta era o �ºcoalãde logicã�, care a luat naºtere mai ales din criticavechilor tradiþii. Retorica lui Mo-Tze s-a dezvoltatîntr-o metodã dialecticã care a devenit �logica�chinezã.

Iatã dar faptul remarcabil ºi în aparenþãinexplicabil: în trei culturi deosebite, ºi datoritãunor cauze cu totul deosebite, tradiþiile vechi, fãrãa fi complet abandonate, sunt criticate, suntcompletate, ºi astfel ia naºtere un �raþionalism�incipient, cu caracteristici specifice, greceºti,indiene sau chineze.

Care poate fi cauza determinantã a acesteischimbãri simultane a gândirii în trei culturiautonome?

Iatã o problemã pe care, sunt sigur,raþionalismul epocii noastre nu va fi capabil sã orezolve.

!

33



TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (V)inedit

Nostima

Nu cred cã trebuie sã-l plângem foarte tare peMircea Cãrtãrescu, pentru cã, oricum, eleste cel mai rãsfãþat scriitor la ora aceasta.

Lui Mircea Cãrtãrescu i s-au acordat de-a lungultimpului zeci de premii naþionale, zeci de burse ºiexcursii de �documentare literarã� în �putredul�capitalism, sãptãmâni, luni sau ani întregi, distincþiiîn bani, lunare, pe toatã viaþa. El a beneficiat dezeci de traduceri ale �operei�, de zeci de prezentãridincolo, cu toate drumurile ºi cazãrile achitate deGuvernul Literar Postmodern ºi ICR.

Mircea Cãrtãrescu este singurul poet care a fostpremiat pentru plagiat: cartea Faruri, vitrine,fotografii a primit premiul pentru debut al USR,deºi unul dintre poemele sale � Cãderea � eraplagiat în parte dupã Laurence Sterne (volumulViaþa ºi opiniile lui Tristram Shandy gentleman,ELU, 1969, p. 194). Însã acest lung ºi stufos poemîi este dedicat criticului Nicolae Manolescu, aºa cãtotul este trecut cu vederea ºi grabnic uitat�

# Mircea Cãrtãrescu reprezintã într-adevãr uncaz în literatura românã contemporanã. Darnicidecum cazul celui jumulit de lauri, batjocoritsau umilit, ci cazul poetului cãruia i se fabricã lauri,care primeºte premii mari pentru cãrþi de poeziemici. El este cazul poetului supraevaluat ºi alscriitorului favorizat în mai multe chipuri, de ladebut, din vremurile roºii, ºi pânã astãzi, îndemocraturã.

Mircea Cãrtãrescu, prozator, poet ºi publicistromân, a fost propus mai an pentru înalta distincþiea Premiului Nobel. Acest fapt ºi, mai ales, reacþiavehementã a unui post de televiziune românconstituie subiectul articolului �«Cazul» MirceaCãrtãrescu�, semnat de scriitorul Adrian AluiGheorghe în paginile României literare nr. 3/18ianuarie 2013. Un articol prin care Alui Gheorgheîºi exprimã solidaritatea cu Mircea Cãrtãrescu,prozatorul certat, beºtelit, ironizat de televiziuneaîn cauzã, nenumitã totuºi de semnatarul articolului.

Supãrarea poetului Alui Gheorghe constã înfaptul cã tocmai în zilele în care s-ar fi aflat/deduscã scriitorul Mircea Cãrtãrescu figureazã înonorabila �listã Nobel�, din care urma sã fie alespremiantul, tocmai atunci un post de televiziuneromân ºi-a gãsit sã îºi punã întrebãri cu privire lacheltuirea banilor alocaþi de ICR pentru traducereaîn 15 ediþii a prozei lui Cãrtãrescu ºi pentrulansarea în strãinãtate a cãrþilor semnate deprozator.

Voi prezenta ºi discuta mai jos modul �întemeiat sau nu � în care prozatorul este apãrat desemnatarul articolului menþionat, dincolo depropriile aprecieri asupra operei lui M.C.

�Argumentele� apãrãrii lui Mircea Cãrtãrescu

�Cât de jos poate sã decadã o naþie, un individ,ca sã judece murdar un artist chiar în momentul încare acesta îl reprezintã la nivel planetar?�, seîntreabã, indignat, Adrian Alui Gheorghe.

Dar înfierarea de cãtre Alui Gheorghe a naþiuniidecãzute, care �judecã murdar un artist�, nu are

sens decât atunci când cel hulit de cãtre naþiuneadecãzutã chiar este un artist, atunci când el este cuadevãrat o valoare, atât pentru naþiune, cât ºipentru Alui Gheorghe, cel care acuzã naþiuneatocmai în numele presupusei valori aartistului/prozatorului.

Înþelegem cã pentru naþiune, mai bine spuspentru televiziunea în cauzã, M.C. nu are niciovaloare. Dar pentru Alui Gheorghe ce valoare areM.C.? Este prozatorul Mircea Cãrtãrescu, pentrupoetul Adrian Alui Gheorghe o valoare, aºa încâtapãrarea lui sã aibã sens ºi temei?

În articolul sãu, Alui Gheorghe emite o serie dejudecãþi asupra valorii nobelizabilului. Iatã ce crede,negru pe alb, Alui Gheorghe:

�Nu conteazã cât de mare e Mircea Cãrtãrescu,cât e de citibil, cât e de «nemuritor». Va da seama,peste o vreme, opera lui. Eu, personal, îl prefer pepoetul Mircea Cãrtãrescu, în detrimentulprozatorului. Poate cã e genial în ambele genuri,poate cã nu e în niciunul. Dar cine decide acestlucru? Timpul, piaþa de carte, critica literarã, istorialiterarã? Deocamdatã e validat de cititori dindouãzeci de þãri, acolo unde i s-au tradus cãrþile.�

Acestea sunt �argumentele� apãrãrii prozatoruluiM.C. de cãtre Adrian Alui Gheorghe ºi tocmai peele le vom discuta mai jos pentru a vedea cât desolide sunt ºi dacã pe ele se poate întemeia înaltapoziþie nobel-istã în care prozatorul a fost pus. Cuce argumente îl apãrã, aºadar, Alui Gheorghe peales? Sã le luãm pe rând.

�Nu conteazã cât de mare e Mircea Cãrtãrescu�sau

Despre o apãrare fãrã argumente

1. �Nu conteazã cât de mare e MirceaCãrtãrescu.�

Ba tocmai asta conteazã, pentru cã nu propuipe oricine la marele Premiu Nobel, ci propui unscriitor pe care îl consideri de valoare, de marevaloare! Altfel va trebui sã admitem cã Nobelul seacordã scriitorilor mediocri.

2. �Nu conteazã cât (...) e de citibil.� Ba conteazã, pentru cã pornind de la

�citibilitatea�, aºadar de la coerenþa (inteligibilitatea)textului pe care alesul îl semneazã, putem spunedacã acesta are sau nu valoare. Fireºte, nu cred cãinteligibilitatea sau coerenþa unui roman seconfundã cu valoarea, pentru cã sunt atâtea romaneinteligibile, dar fãrã valoare. Dar un roman valoroseste, totuºi, un roman coerent, inteligibil. Iatã de ceafirmaþia �Nu conteazã cât (...) e de citibil�, aºadarcât de coerent este M.C. în proza pe care o scrie,este o afirmaþie hazardatã.

Dar Adrian Alui Gheorghe pomeneºte de�citibilitate� tocmai pentru cã ºtie cã proza lui M.C.nu prea este citibilã! Chiar Mircea Cãrtãrescurecunoaºte în emisiunea Conversaþii esenþiale (TVDIGI 24, februarie 2013) cã pânã ºi prietenii lui(optzeciºti-postmoderni) abia dacã reuºesc sãciteascã 30-50 de pagini, din cele aproximativ 1.000ale faimoasei trilogii Orbitor:

�Orbitor este o carte pentru foarte puþini

oameni, pentru cã ea îºi lasã cititorii pe parcurs.Foarte mulþi, chiar ºi unii prieteni ai mei, mi-auspus: N-am putut sã trec de 30 de pagini; sau de 50de pagini. Singurul care poate sã treacã prin toatepaginile, spun asta ironic, sunt eu însumi.�

3. �Va da seama, peste o vreme, opera lui� �câtde mare e Mircea Cãrtãrescu, cât e de citibil, cât ede «nemuritor»�.

Nu viitorul dã seama pentru propunerea unuiautor la Premiul Nobel, ci prezentul! Tocmaiprezentul, adicã cei care, acum, l-au propus peCãrtãrescu la marele premiu. Nobelul se acordã, caorice alt premiu, de altfel, pentru valoarea pe care odemonstrezi în pre-clipa acordãrii premiului, iar nupentru valoarea pe care opera ta s-ar putea sã oaibã la �sfârºitul veacurilor�.

4. �Eu, personal, îl prefer pe poetul MirceaCãrtãrescu, în detrimentul prozatorului�.

Dacã îl preferi pe poetul Cãrtãrescu, îndetrimentul prozatorului Cãrtãrescu propus laNobel, atunci înseamnã cã, de fapt, te îndoieºti devaloarea prozatorului. ªi, de vreme ce te îndoieºtide valoarea lui, cu ce argument îi mai aperi poziþianobel-isimã în care a fost pus ºi faptul cã, tocmaipentru câºtigarea acestei poziþii, nu opera poeticã,ci proza este aceea care i-a fost tradusã în 15 ediþii?

5. �Poate cã e genial în ambele genuri, poate cãnu e în niciunul.�

Abia ce ai spus cã nu crezi în proza lui, cã te-aiºi rãzgândit, anunþându-ne cã �Poate cã e genial înambele genuri�. ºi dupã ce te-ai rãzgândit astfel, terãzgândeºti iarãºi, spunându-ne cã nu e genial înniciun gen literar.

Dar cu �poate cã e genial în ambele genuri� ºicu �poate cã nu e genial în niciunul�, Adrian AluiGheorghe ne aratã cã este de-a dreptul debusolat ºinehotãrât în evaluãrile sale. Oare elita naþionalãcare l-a propus pe M.C. la Premiul Nobel a gândittot aºa, adicã �poate cã e genial în ambele genuri,poate cã nu e în niciunul�? Oare a fost ºi ea la felde debusolatã în aprecierea valorii lui M.C.?

6. �Dar cine decide acest lucru (genialitatea,valoarea celui propus la premiu � p.m.)? Timpul,piaþa de carte, critica literarã, istoria literarã?�

Asupra valorii alesului pentru Nobel sepronunþã mai întâi elita naþionalã, pentru cã ea esteaceea care face propunerile pentru Premiul Nobel ºipentru traducerea ºi desfacerea/promovarea opereicelui ales în strãinãtate. Cine anume este aceastãelitã? Elita care reprezintã Guvernul LiterarPostmodern condus autoritar de Nicolae Manolescuºi ICR dirijat de Patapievici, ultimul dintre eifinanþând cu o grãmadã de bani traducerea în 15ediþii a operei prozatorului M.C.! Sã cred cã AdrianAlui Gheorghe nu cunoaºte aceste lucruri?

Aceastã elitã nu e cuprinsã de îndoieli asupravalorii prozatorului Mircea Cãrtãrescu, aºa cum esteAdrian Alui Gheorghe. Ea este sigurã cã MirceaCãrtãrescu este o valoare ºi cã el meritã chiarPremiul Nobel. În Istoria criticã a literaturii române,Nicolae Manolescu, criticul care l-a cãrat în spate peM.C. de la debut pânã în anticamera Nobelului,spune, de pildã, cã M.C. este un mare prozator.

7. �Deocamdatã e validat de cititorii din vreodouãzeci de þãri, acolo unde i s-au tradus cãrþile�.

Dacã ICR va fi cheltuit sute de mii de euro,poate ºi mai mult, pentru promovarea literaturii luiM.C. dincolo, atunci s-ar putea ca el sã fi fost într-adevãr vândut dincolo, însã faptul cã proza acestui

44



4 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Virgil Diaconu

Pro sau contra nobelizãrii luiMircea Cãrtãrescu?

opinii

55



5TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

autor a fost sau nu validatã de acei cititori cine ni l-ar putea garanta? Atâta vreme cât prietenii deacasã, colegi de generaþie cu �levantinul�, nu preatrec de 30-50 de pagini din Orbitor, e greu sã neînchipuim cã au fost mai norocoºi cititorii strãini...Adicã mai deºtepþi. �Orbitor este o carte pentrufoarte puþini oameni� � spune mai sus Cãrtãrescu.Deci Orbitor-ul nu poate fi confirmat valoric,validat la nivelul masei receptoare din cele douãzecide þãri, aºa cum crede Alui Gheorgehe.

Cine te-ar crede cã, pledând pentru frumuseþe, ai tot dreptul sã declari miss o babã?

Cele ºapte argumente aruncate de Adrian AluiGheorghe întru apãrarea valorii prozatorului M.C.nu se constituie totuºi ca argumente� Ba uneledintre ele contestã de-a dreptul valoareaprozatorului.

Dacã �Nu conteazã cât de mare e MirceaCãrtãrescu, cât e de citibil�, dacã tu te îndoieºti devaloarea lui ca prozator ºi preferi mai degrabãpoezia acestuia, atunci între principiul corect în carecrezi � apãrarea unei valori � ºi ilustrarea acestuiprincipiu cu un personaj fãrã valoare se cascã oprãpastie, iar tu nu poþi convinge pe nimeni cãprozatorul Cãrtãrescu îºi meritã locul în listaNobel. Cine te-ar crede cã, pledând pentrufrumuseþe, ai tot dreptul sã declari miss o babã?

Întrebarea ºi totodatã aprecierea �Cât de jospoate sã decadã o naþie, un individ, ca sã judecemurdar un artist chiar în momentul în care acesta îlreprezintã la nivel planetar?� este o capcanã, unsofism, pentru cã nu poþi sã acuzi naþiunea carejudecã murdar un artist, atâta vreme cât tu însuþinu crezi cã este vorba de un artist!

Valorile de pe soclu

Spaima poetului Adrian Alui Gheorghe esteaceea cã unii vor sã �coboare de pe soclu valorile�.ªi pe mine mã neliniºteºte o asemenea tendinþã,atunci când este vorba de valori.

Dar tot atât de mult mã neliniºteºte ºiatitudinea contrarã, prin care cineva � o persoanã,un grup de critici/scriitori sau o instituþie de culturã� urcã pe soclu false valori. ºi nu mã refer aici laprozatorul Mircea Cãrtãrescu, ci la situaþia generalãîn care se aflã acum literatura românã, al cãreiGuvern Literar Postmodern urcã pe soclu valoriîndoielnice, mai bine spus fideli ºi slujitoriguvernamentali. Care sunt �de valoare� tocmaipentru cã slujesc Guvernul Literar Postmodern.

O întrebare stãruie totuºi: de vreme ce AdrianAlui Gheorghe însuºi se îndoieºte de valoarea luiM.C., de vreme ce �Nu conteazã cât de mare eMircea Cãrtãrescu�, atunci cum poate el sã îºi facãprobleme cã cineva îl coboarã de pe soclu pe M.C.?Dacã Adrian Alui Gheorghe se îndoieºte devaloarea ca prozator a lui Mircea Cãrtãrescu,înseamnã cã pe soclu nici nu se aflã un prozator devaloare, iar Alui Gheorghe nu are niciun temei sãpunã problema cã cineva ar putea sã �coboare depe soclu valorile�. Adrian Alui Gheorghe ne livreazãºi de data aceasta un sofism�

Niciun scriitor nu a luat atitudine �împotriva canibalismului cultural�

Mâhnirea poetului ºi publicistului Adrian AluiGheorghe este aceea cã niciun scriitor nu a luatatitudine �împotriva canibalismului culturalexercitat pe mass-media româneascã în momentulîn care numele acestuia (al lui Mircea Cãrtãrescu,

p. m.) era pe o onorantã «listã Nobel»�. Nici celpuþin scriitorii din generaþia lui, mai ales prieteniidin Cenaclul de luni cu care a împãrþit cei maifrumoºi ani, visuri, cãrþi, idei, sincronizarea cupoezia postmodernã a turnurilor gemeneamericane, pâinea ºi vinul singurãtãþii, nu s-au fãcutauziþi în aceastã problemã, poate traumã acolegului, a prietenului lor!

Dar nu se întreabã Adrian Alui Gheorghe de ceoare niciun scriitor nu a luat atitudine? Cei carecred în proza lui Mircea Cãrtãrescu nu au luatatitudine pentru cã pur ºi simplu nu îi intereseazãnedreptatea ce i se face prietenului lor (cãci poate fio nedreptate!), iar cei care nu cred în valoarea�liderului� postmodernist-optzecist nu au, fireºte,niciun temei sã îl apere.

Între aceste douã posibilitãþi, Adrian AluiGheorghe face vizibilã o a treia posibilitate, aceeape care o practicã el însuºi: apãrarea �mareluiprozator� în faþa canibalilor culturali fãrã a crede înmarele prozator! Iatã o situaþie cu totul stranie, careva dezvolta în curând în logicã o nouã ramurã aargumentaþiei, dacã nu cumva absurdul ºi-a fãcutdeja treaba în aceastã privinþã.

În þara cu un singur scriitor sauMircea Cãrtãrescu, un scriitor favorizat

Din punctul meu de vedere, pe care mi-l permitabia acum, la final, nu cred cã trebuie sã-l plângemfoarte tare pe Mircea Cãrtãrescu, pentru cã oricumel este cel mai rãsfãþat scriitor la ora aceasta.

În ce constã �rãsfãþul� cu pricina? Lui MirceaCãrtãrescu i s-au acordat de-a lungul timpului zecide premii naþionale, zeci de burse ºi excursii de�documentare literarã� în �putredul� capitalism,sãptãmâni, luni sau ani întregi, distincþii în bani,lunare, pe toatã viaþa. El a beneficiat de zeci detraduceri ale �operei�, de zeci de prezentãri dincolo,cu toate drumurile ºi cazãrile achitate de GuvernulLiterar Postmodern ºi ICR.

El este, aºa cum arãtam ºi mai sus, singurulpoet care a fost premiat pentru plagiat, carteaFaruri, vitrine, fotografii a primit premiul pentrudebut al USR, deºi unul dintre poemele sale �Cãderea � era plagiat în parte dupã Laurence Sterne(volumul Viaþa ºi opiniile lui Tristram Shandygentleman, ELU, 1969, p. 194). Iatã unul dintremotivele pentru care poetul plagiator este atât deapreciat de cãtre Nicolae Manolescu: �De la tânãrulNichita Stãnescu nici un poet nu a mai dat oimpresie la fel de ameþitoare cã reconstruieºte princuvintele sale lumea.� Parte din aceste cuvinte sunt,fireºte, plagiate.

Adrian Alui Gheorghe îºi denumeºte articolul pecare îl comentãm �«Cazul» Mircea Cãrtãrescu�.Mircea Cãrtãrescu reprezintã într-adevãr un caz înliteratura românã contemporanã. Dar nicidecumcazul celui jumulit de lauri, batjocorit sau umilit, cicazul poetului cãruia i se fabricã lauri, care primeºtepremii mari pentru cãrþi de poezie mici. El estecazul poetului supraevaluat ºi al scriitoruluifavorizat în mai multe chipuri. În emisiuneaConversaþii esenþiale de la TV DIGI 24, despre caream vorbit ceva mai înainte, Mircea Cãrtãrescurecunoaºte cã a beneficiat de un programextraordinar de promovare:

�Foarte important pentru mine în ultimii ani afost cã a existat o platformã profesionalã, binefinanþatã, bine gânditã ºi bine condusã mai ales,care, pentru prima datã în istoria culturii româneºtia impus cultura româneascã în strãinãtate cu oputere extraordinarã, care a fost ICR, care timp deºase sau ºapte ani a fost condus de HoriaPatapievici. Horia Patapievici ar trebui decorat, artrebui sã i se facã o statuie pentru ce a fãcut în

aceºti ani. El este cel care a contribuit cel mai multla promovarea culturii româneºti în strãinãtate.�

E transparent faptul cã Patapievici meritã ostatuie tocmai pentru cã l-a promovat în primulrând pe Mircea Cãrtãrescu! Dacã ICR nu l-ar fi puspe soclu tocmai pe el, nici M.C. nu ar fi fãcutdemersuri pentru statuia lui Patapievici. Patapieviciºi Cãrtãrescu fac schimb de statui. Eu, care nu jocîn nicio tabãrã, recunosc faptul cã eseistul ºi echipasa au fãcut totuºi lucruri memorabile în privinþapromovãrii culturii române în strãinãtate.

Promovarea excepþionalã a lui M.C. reprezintãîntr-adevãr un caz în literatura românã: cazulscriitorului favorizat de ICR, în contextul în careavem câþiva scriitori � Augustin Buzura, NicolaeBreban, George Bãlãiþã... � care nu ar fi nicidecumde ignorat din punct de vedere valoric ºi care nu autrecut fluierând pe lângã vremurile roºii, aºa cum afãcut alintatul vremurilor roºii, M.C., cel purtat peumeri de câþiva critici notorii, de la naºterea saprematurã în Cenaclul de luni ºi pânã astãzi, celpremiat de USR pentru plagiatul din cartea dedebut!

În timp ce Editura Cartea Româneascã a USReste rezervatã fidelilor unei anumite persoane careþine hãþurile ºi unii dintre scriitori o duc de azi pemâine, Mircea Cãrtãrescu are parte de toatefavorurile posibile în monedã naþionalã, euro saudolari ºi este cãinat la TVR 1 de cãtre librarulLiiceanu ºi dirijorul IRC. În acest context, a-l jeli peCãrtãrescu pentru situaþia în care este pus de cãtreun post TV mi se pare un act de prost gust. Nu eleste scriitorul aflat în cea mai nedreptãþitã situaþieliterarã ºi existenþialã! Chiar asta era mareaproblemã a literaturii contemporane? Sã-l jelim, sã-lbocim în presã sau la TV pe rãsfãþatul ºi milionarulCãrtãrescu, pe cel cãruia i s-au finanþat o bunãparte din cele 15 ediþii traduse dincolo ºi toateexcursiile literare, când scriitori ca Liviu IoanStoiciu, de pildã, sunt daþi afarã fãrã motive dinredacþiile în care lucreazã? A luat cineva vreoatitudine, la vremea aceea, în România literarã înfavoarea scriitorilor cu adevãrat maziliþi? Mai binene-am opri asupra valorilor culturii române cuadevãrat nedreptãþite.

Sã nu-l mai cãinãm pe mult-favorizatulCãrtãrescu, pe �liderul� optzecist, care pentru a-ºipropulsa/internaþionaliza opera scrie de ani de zilearticole politice în favoarea partidului care îifinanþeazã opera.

Într-un interviu recent din revista Tribuna (nr.254/aprilie 2013) Zoe Petre vorbeºte despre cei pecare ICR condus de Patapievici îi �remunera cu miide dolari ca sã-ºi prezinte propria carte înstrãinãtate�. Aºadar, pe lângã faptul cã ICR letraducea unor scriitori gratis volumele, cã le asiguragratis lansarea dincolo a cãrþilor, el le mai ºirãsplãtea acestora, cu câteva mii de dolari, efortulde a citi în faþa publicului strãin.

Prozatorul Radu Aldulescu vorbea într-un articolpublicat în România literarã (nr. 5/2013) despre�Activiºti culturali specializaþi în jocuri ale politicilorculturale�, iar într-un interviu din Tribuna (nr.250/februarie 2013) despre �transformareaRomâniei în þara cu un singur scriitor�. La cinecredeþi cã se va fi referit?

!

66



6 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Motto: �Orice aº face nu pot sã cred în legi/fizice/; universul nu dãinuie decât printr-o intervenþie

supra-naturalã�Il n�est rien que j�aime autant chezPascal que son dégoût des sciences�Il est incroyable à

quel point je pense à Pascal. Ses thèmes sont lesmiens, et ses tourments aussi. Ce qu�il a du souffrir, si

j�en juge d�après moi!� (Cioran, Cahiers, 17 iunie1965).

Dupã ultima vizitã pe care filozofulConstantin Noica i-o fãcuse la Monaco,George Sãndulescu ºi-a amintit cã unchiul

sãu Noica îi spusese despre Emil Cioran cã esingurul om care nu �face imposturã�, nuvorbeºte despre lucrurile pe care nu le stãpâneºte,cã întotdeauna Cioran a ºtiut mai mult decât aetalat verbal sau în scris (Noica Anthology). Înjurnalele de tainã ale lui Emil Cioran publicate deGallimard în 1997 gãsim o notaþie despre �Papaexistenþialiºtilor� pe care el îl considera lipsit deprofunzime: �Ce qui me gêne chez Sartre c�estqu�il veut toujours être ce qu�il n�est pas�(Cioran, Cahiers. 1957-1972, Gallimard, Paris,1997; Avant-propos de Simone Boué, p. 489). Maiaflãm ºi observaþia (þinând de domeniul �gândiriidesfãºurate� la care Cioran ar fi renunþat de mult,dacã ar fi sã ne luãm dupã niºte afirmaþii ale saleîn care punea aforistica, gândirea condensatã,deasupra filozofiei care necesitã argumentareaideilor): �J. P. Sartre écrit sur la mort: la non-valeur la plus absolue. La formule est fausseégalement quant au fond et à la forme. On nepeut pas dire: le plus absolu; c�est comme ondisait: le plus infini. Quant à dire que la mort estune non-valeur c�est une pure absurdité� (p.5 07).În Caietele scrise în perioada 1957-1972, EmilCioran noteazã rolul avut de lectura lui ªestov îndecizia sa de a renunþa la filozofie. Pe când erabursier la studii post-universitare, el îi scriaautorului Cenzurii transcendente cã este într-atâtde cucerit de �o pasiune profeticã de VechiTestament� încât îºi simte umbritã bucuria pentruidei filozofice noi. Incapabil de a uita de sine,odatã intrat pe tãrâmul ideilor îºi percepe în modfatal prezenþa subiectivã. De aceea lumea ideilorar fi ajuns sã-i trezeascã melancolii în loc sã-ilumineze gândirea (Cioran cãtre Lucian Blaga, 1iunie 1934, Muenchen).

Citind în primãvara anului 1967 o Arheologiea ºtiinþelor umane (carte de succes analizatã în1988 de studenþii belgieni la un seminar special),�pesimistul de serviciu al unei lumi în declin�(cum îl catalogase Þuþea, un bun prieten dinRomânia) se distreazã pe seama lui MichelFoucault observând cum acest filozof þinea sã-ºiepateze auditoriul (ºi cititorii) cu expresia�finitude anthropologique� ori ce câte ori ataca înLes mots et les choses (1966) problemanimicniciei omului (�misere de l�homme�,precizeazã Cioran) .

Autorul Cãderii în timp (La chute dans letemps, Gallimard, Paris, 1964), titlu care trimite lagândirea lui Nae Ionescu ((11)),, remarcã citindu-l peFoucault (profesor universitar rãpus de SIDA în

1984, la 58 de ani) cã dintre toate imposturile,cea mai rea este cea a limbajului (2). Pentru cã oasemenea imposturã este imperceptibilã�abrutizaþilor vremurilor noastre� (Cioran). Apoiºi-a amintit probabil de faimoasele prelegeri ale luiNae Ionescu (3), pe care îl mai însoþea la cursurifãrã sã-i fie asistent, fascinat de naturaleþea cucare acesta expunea ideile cele mai subtile într-oromâneascã pe înþelesul tuturor. Acum, lacincizeci ºi ºase de ani, Cioran imagineazã (cuumor subþire) mizeriile ºi ostracizarea la care ar fisupus un filozof occidental care ar îndrãzni sãfoloseascã limbajul curent: Abandonarea�imposturii lingvistice� i-ar putea servi aceluinefericit drept bun prilej de a pricepe �finitudineaantropologicã� pe propria-i piele (Cioran, Cahiers,1997, p. 502).

Simone Boué, de care Cioran (1911-1995) s-aîndrãgostit în 1942 ºi cu care a fost împreunãpânã la sfârºit, spunea în 1996 (http://dodille.fr/Etudes/?p=717) cã Cioran era vesel, cã nu erade loc sinistru precum îl arãtau cãrþile sale. ªigenialul Petre Tuþea credea cã se preface c-ar fidisperat (4), în timp ce un alt vechi prieten,poetul Horia Stamatu (1912-1989), scrisese despreEmil Cioran cã este pesimistul cu cel mai multumor, din câþi pesimiºti a cunoscut vreodatã (5).

Într-o însemnare din jurnalele sale de tainã,Emil Cioran scria prin anii ºaizeci cã în lume el arpurta masca omului amabil cu cei din jur: �Jejoue dans le monde le brave type. L�affabilité estmon masque. Il est vrai que j�en ai assez d�etresinistre � ce que je suis toujours quand je resteseul� (Cahiers, Gallimard, 1997, p. 261).Mãrturisirea ne pare însã a fi doar pe jumãtateadevãratã, dacã þinem seamã de �ultimele� noutãþidespre sine pe care Cioran i le transmitea douãdecenii mai târziu profesorului AlexandruMateescu Frâncu (6), un prieten din tinereþestabilit în America de Sud:

Paris, 22 juin 1989�Mon cher ami,Merci pour ta lettre et pour l�envoi de l�article

qui Elle a negligé de me faire parvenir. Le plusprobable est qu�on s�est trompe d�adresse. Quoiqu�il soit, a Rio on est plus à la page qu�à Paris.On y est aussi plus jeune� Signe de vieillesse: ilm�est impossible de lire un roman, siremarquable soit�il. Par contre je dévore lemoindre livre de mémoires.

Un autre symptôme significatif, voirinquiétant: une fatigue injustifiée, uneimpossibilité croissante de m�accrocher à lamoindre illusion. La lucidité excessive est unsigne, inquiétant, de même que la diminution detoute envie de voyager. Ce que, heureusement, jen�ai pas perdu, c�est l�envie de rire. Quand ellem�abandonnera, je savrai que je suis fichu. Je suisencore attache à la langue allemande, dons tonélève peut me faire signe.

Cu prietenia de totdeauna, Cioran�

De fapt buna dispoziþie nu exclude dispoziþiilemai sumbre, nici momentele de gravitate sauchiar de �har�. E suficient sã ne gândim cât îi erade drag Pascal lui Cioran care-l vedea ca pe unsceptic încãpãþânat sã creadã, chiar �agãþat decredinþã cu disperare� (Cioran la Tübingen). ÎnDemiurgul cel rãu scrisese cã mântuirea nu-i esteindiferentã. Dacã ar fi sigur cã îi este, ar fi dedeparte cel mai fericit om din lume. Încã ºi mailimpede, Cioran notase cã �tot ce vine din religieºi misticã e copleºitor de profund�. Caieteledescoperite ºi publicate de Simone Boué cuprindo mulþime nesfârºitã de însemnãri cu un conþinutideatic asemãnãtor. În 14 febr. 1967 Ciorannoteazã cã �La Prédestination me fascine, autantqu�autre fois le Malheur. En réalité c�est le mêmemot. Ne pouvoir être autre qu�on est. Je suisinchangeable, et j�en souffre à chaque instant.Donnez-moi un autre moi-même!�(p.472). Altãdatã observã cã împrejurãrile îl silesc sã totvorbeascã de politicã, deºi pe el nu-l intereseazãpropriu-zis decât problemele religioase: �Nem�intéressent que les questions religieuses, et lescirconstances font que je ne parle que depolitique� (Cioran, Cahiers, Gallimard, 1997, p. 302).

De la fratele sãu - chinuit fãrã nicio vinã ºapteani în �universitãþile lui Teohari Georgescu� (PetrePandrea) unde i-a fost dat ºi sorei lui Cioran sã fie�reþinutã�, bãtutã, înfometatã ºi þinutã iarna înfrig patru ani fãrã condamnarea niciunui proces -,s-a aflat cã Cioran a avut la viaþa lui patruexperienþe mistice. Una se poate bãnui în 1965când aminteºte aluziv de acel 23 noiembrie trãitde Pascal invocându-i numele pe 17 iunie, la olunã dupã ce scrise: �Je suis dans un état ouphysiquement (sublinierea lui Cioran) je com-prends qu�on puisse transporter des montagnes �par delà toutes les métaphores de la foi. Empê-chez � moi Seigneur, de succomber à ce Feu, àmon feu ou au Tien � qui sait ?� (16 mai 1965).

În 1966 Emil Cioran îi trimite uneia dintreficele lui Mircea Vulcãnescu acea scrisoare a cãruitext se rotunjeºte perfect într-un eseu, început cuevocarea unei pilde iniþiatice despre posibilitateade existenþã a unor suflete neîntinate de pãcatulstrãmoºesc ºi dezvoltat prin descrierea GrãdiniiRaiului pornind de la o amintire legatã de MirceaVulcãnescu ((77)). Un an mai târziu consemneazã încaietele ascunse în camera sa mãrturisirea: �J�aicherche l�absolu � point de doute la-dessus. Etplus je le cherchais, plus, par dépit ne pouvoir yatteindre, je reculais vers la doute, (Cettepoursuite, il est étrange que je la mette en passe,alors qu�elle continue dans exactement les mêmesconditions qu�avant� (24 mai 1967, p. 512)precum ºi atenþionarea cã �numai un spiritreligios îl poate înþelege� (28 aug. 1967).

În primãvara lui 1967 se pare cã Cioran a maiavut una dintre cele patru trãiri mistice de carevorbise fratele sãu. Aceasta trebuie sã se fiîntâmplat pe 28 martie 1967. Cioran camufleazãoarecum trãirea bucuriei dumnezeieºti, lungindpasajul printr-o disecare conceptualã pe care onoteazã imediat dupã misteriosul text despregraþia �venitã nu se ºtie de unde� care ne confiscãpentru o orã sau douã. În continuare Cioranteoretizeazã cã bucuria ar veni omului de laDumnezeu iar tristeþea de la demon. Apoideplaseazã ideea într-un registru doar aparent maipuþin grav, sesizând cã trãirea bucuriei îi dãacesteia atâta substanþã ºi realitate încât îi vine sãcreadã în existenþa lui Dumnezeu din purãrecunoºtinþã pentru aceastã bucurie atât de densã

Isabela Vasiliu-Scraba

Mãrturisiri inedite ale luiCioran din texte cunoscute ºicomplet necunoscute

comentarii

77



TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013 7

ºi atât de plinã, �si divinement lourde, qu�on nepeut pas la supporter sans une référencesuprême�(p. 490).

Bãnuind cã la traducerea în româneºteasemenea notaþii vor cãpãta sensul dorit de untraducãtor lipsit de coardã religioasã, în aceeaºi ziCioran scrisese în caiet (p.489) cã un text tradusînceteazã sã fie al autorului. Era exact ceea cenotasem ºi eu citind acum un an frazele fãrã sensaparþinându-i traducãtorului Andrei Cornea ºipuse pe seama lui Platon de Editura Humanitas(8). Un lucru similar (dar mai puþin grav) s-avãzut recent la republicarea textului ca �inedit�(9) scris de Emil Cioran despre Noica. În 1987Cioran rotunjise eseul sãu despre lipsa demodestie a filozofului Constantin Noica în jurulobservaþiei dupã care �la modestie profonde nelaisse pas les traces, elle est incompatible avec lacréation de quelque ordre soit-elle�. Textul, citit laRadio Europa Liberã de Monica Lovinescu dupãtrecerea lui Noica în lumea celor drepþi,cuprindea fraza: �De même qu�on ne peut pasimaginer un saint désappointé, de même on ne sepeut figurer un GRAND philosophe modeste�.La traducere a fost însã lãsat de-o parte adjectivul�Mare�, de ca ºi cum Emil Cioran nu l-ar ficonsiderat astfel pe filozoful Noica, despre careera convins cã s-a retras din lume (10) ca s-ocucereascã de la distanþã. Exact ceea fãcuse însuºiCioran, retrãgându-se din faþa avalanºei de premiiliterare, spre a cuceri pe veci tãrâmul literar.

Note: 1. vezi capitolele despre �Cãderea în timp� în vol.:

Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu înunica ºi în dubla ei înfãþiºare, Ed. Star Tipp, Slobozia,2000, http://www.isabelavs.go.ro/

Nae_Ionescu/CUPRINS.html, precum ºi cele scrisedespre Cioran în capitolul Isabela Vasiliu-Scraba, «Ideile- un decor variabil în opera lui Emil Cioran»,http://www.isabelavs.go.ro/Discip/CAP8.html, dinvolumul bilingv ce se gãseºte în mari bibliotecieuropene ºi americane: În labirintul rãsfrângerilor. NaeIonescu prin discipolii sãi: Petre Þuþea, Emil Cioran, C. Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcãnescu ºi VasileBãncilã, Ed. Star Tipp, 2000, pp. 36-56 care se poateciti pe internet lahttp://www.isabelavs.go.ro/Discip/discip.html .

2. Faþã de �impostura lingvisticã� a unui profesorde la College de France în spatele cãreia s-ar ascunde opreþiozitate ridicolã, la Institutul de Istoria Religiilor(de �sub cupola Academiei�) improprietatea termenilordivulgã incultura filozoficã. Evenimentul major alprimãverii anului 2013, dacã ne luãm dupã�Evenimentul zilei�, ar fi fost acela cã istoria religiilorcoordonatã de ex-ministrul Pleºu a produs primulmasterat. Articolul postat pe 3 aprilie 2013 o citeazã peconducãtoarea masteratului-eveniment explicând cã prin�studiul aplicat al religiei� asezonat (adicã �în dialog�)cu �metodele de investigare cele mai recente dinºtiinþã� s-ar ajunge la o� salatã (ceva vizibil ºidescriptibil) misticã (indescriptibilã). În fapt, ea adenumit salata misticã prin termeni ceva maiimpozanþi: I-a zis �fenomenologie a minþii�(http://www.evz.ro/detalii/stiri/andrei-plesu-printre-dascalii-primului-masterat-de-studii-religioae-din-romania-1031107.html), fãrã sã-i treacã prin cap cã �mintea� eceva care nu apare (ceva ce nu este �fenomen�). Iarafirmaþia specialistei dupã care Mircea Eliade ar fi fostinteresat de �fenomenologia minþii� este, desigur, de oprostie fenomenalã (i.e. vizibilã de la o poºtã). I.D. Sârbu (fost deþinut politic opt ani fãrã nicio vinã,întâi student ºi apoi apropiat al filozofului LucianBlaga) observase cã �prostia cea mai modernã e legatãde putere, de bibliografie la zi, de titluri ºi patalamale�(Adio Europa!). Anticii, cu doctrinele lor �impregnatede misticism� (Emil Cioran), fãceau din minteaomeneascã un derivat al lumii inteligibile. ªi nici mãcarphiolosophia garrula (dupã expresia lui AntonDumitriu) a vremurilor noastre n-a încercat sã-idefineascã esenþa, sã-i schiþeze �fenomenologia�.

3. În iunie 1990 Cioran era înregistrat (vezi RaduPortocalã, Cioran: Sfârºitul furat, în vol. Emil Cioran înconºtiinþa contemporanilor din exil, Bucureºti, CriterionPublishing, 2007, p. 257-262) spunând cã îi esteimposibil sã-ºi imagineze o universitate fãrã NaeIonescu (vezi vol.: Nae Ionescu în conºtiinþacontemporanilor sãi. Crestomaþie de G. Stãnescu,Bucureºti, Criterion Publishing, 1998, p. 116-120).

4. La vremea când marginalizatul Petre Þuþea (carefãcuse nevinovat 13 ani de detenþie politicã, pedepsitretroactiv pentru fapte care la data sãvârºirii nuconstituiau infracþiuni) era hãituit de Securitatea (care-iconfisca periodic manuscrisele), Emil Cioran îºiamintea de el. Lui Constantin Noica îi povestea într-oscrisoare de anii cînd a fost bursier la Berlin. ÎnGermania Cioran s-a întâlnit cu Petre Þuþea, prietenulsãu cu care concepuse Manifestul crinului alb. Cioran i-a povestit lui Noica pe 13 iulie 1970 de greutatea pecare a avut-o în a se exprima din nou în germanã, dupã�blocarea� ºi �sufocarea� limbii lui Goethe prin �limbanoastrã vorbitã cu verva savantã� a lui Þuþea (Cioran,Scrisori cãtre cei de-acasã, Bucureºti, 1995).

5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, La centenarul naºteriipoetului Horia Stamatu. Ciudãþenii post-comuniste, înrev. �Acolada� (Satu Mare), 9/2012, p.19, sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Centenar6%20Horia%20Stamatu.htm .

6. despre jurnalistul ºi Profesorul Univ. Dr.Alexandru Mateescu Francu (n. 12 iun. 1914), distinsde preºedintele Emil Constantinescu ºi premierulMugur Isãrescu cu �Ordinul naþional pentru merit�(Monitorul Oficial, Nr.648/ 12 dec. 2000), vezi AdrianIrvin Rozei, L�amitie d�un grand homme est un bienfaitdes dieux ; http://ro.altermedia.info/cultura/lamitie-dun-grand-homme-est-un-bienfait-des-dieux_7159.htmlprecum ºi înregistrarea de pe youtubehttp://www.youtube.com/watch?v=w0O_gLroSCk

7. În volumul publicat de Editura Humanitas,unde scrisoarea lui Cioran din 1966 (în traducereaMargaretei Ioana Vulcãnescu) a fost tipãritã (v. MirceaVulcãnescu, Ultimul cuvânt, Ed. Humanitas,Bucuresti, 1992, p. 165-167), ea apare cenzuratã,mania de a tãia pasaje din textele marilor personalitãþifiind permanent încurajatã în comunism. În carteascoasã de fosta Editurã �Politicã� întâi a fostcenzuratã povestea hasidicã despre Adam ºi pomulcunoaºterii. În ea se zice cã atunci când primul omcuprinzând în el sufletele tuturor oamenilor s-aapropiat de pomul cunoaºterii binelui ºi rãului,sufletul lui Ball-Shew-Tov s-ar fi desprins ºi aºa s-a întâmplat cã numai acestsuflet nu a luat parte la pãcatul primordial. Odatã cuîndepartarea micii povestiri hasidice a dispãrut ºi bazape care Emil Cioran a înãlþat structura ideaticã aeseului sãu, pornit de la premiza cã nu toþi oameniisunt urmaºii lui Adam de dupã cãderea în pãcat ºi cã,într-un mod cu totul excepþional, este posibil - cumspune povestea hasidicã - sã fi rãmas în rai un sufletneprihãnit. Din compararea scrisorii mutilatã deHumanitas cu originalul francez inclus la sfârºitulunui volum de Mircea Vulcãnescu scos în anul 2000de Editura Crater a d-lui Ion Papuc (v. UltimulCuvânt, 2000, ediþie îngrijitã de Mãriuca Vulcãnescu)se mai observã cenzurarea pasajului în care EmilCioran îl înfãþiºeazã pe Mircea Vulcãnescu în ParculVersailles. Prin 1939, cu ocazia unei plimbãri în oazade verdeaþã a acestui parc, Mircea Vulcãnescu ar fifãcut o ineditã teorie a Paradisului. Lui Cioranexpunerea prietenului sãu i-a pãrut memorabilã. Astfelcã la un sfert de veac ºi-a amintit de ideeavulcãnescianã a faliei metafizice pe care o implicãRaiul, falie care-l face sã semene unei monade cu osingurã fereastrã spre Dumnezeu. Or fereastra Raiuluide care vorbise atunci Mircea Vulcãnescu n-ar fi pututfi ºtiutã decât de cei aleºi. Ea ar fi fost - ca sã spunemaºa -, dovada de netãgãduit cã Vulcãnescu ºtia despreParadis lucruri pe care alþii n-aveau cum sã le ºtie. (v. Isabela Vasiliu-Scraba, EmilCioran prophète de la vraie sainteté (à propos deMircea Vulcanescu, în rev. �Origini. Romanian Roots,vol. XV, Jul.- Dec. 2011, pp. 22-25; precum ºi rev.�Acolada� (Satu Mare), 5/2011, p. 25; sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVS-CioranColocviu5a.htm .

8. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oameniimici ºi mari ai culturii noastre, la 25 de ani de la moarte,

în rev. �Acolada� (Satu Mare), 2/2012, p.19 ; sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-25aniNoica4.htm .

9. vezi articolul jurnalistului I. Spânu postat în 5iunie în �Cotidianul� despre revista �România literarã�care �renunþã la originalitate� ºi publicã texte care aumai fost publicate http://www.cotidianul.ro/nicolae-manolescu-publica-un-text-inedit-care-a-mai-fost-publicat-de-doua-ori-215100/. Expresia �renunþã la originalitate�am citat-o din textul unei clujence care scria cã Revista�Tribuna� ar �renunþa la originalitate�, text on-line cu�particularitatea� cã exact ceea ce era prezentat înprima parte a articolului ca indiciu al lipsei deoriginalitate, în final era înfãþiºat drept o practicãuzualã a revistei �Observatorul Cultural� care ºi ea�renunþã la originalitate�. Or tocmai revistabucureºteanã era datã drept model demn de urmat laCluj. Referitor la sporirea calitãþii unui text maielaborat (situaþie neobservatã de confuza autoare lacitirea �Tribunei� scoasã de dl M. Arman ºi dl LiviusGeorge Ilea), se ºtie cã Mircea Eliade (pe cândcoordona cele 16 volume ale Enciclopediei Religiilorapãrutã în SUA in 1987) vãzând numãrul sporit decuvinte la puþinele fiºe pe care i le dãduse tânãruluiCulianu sã le scrie, l-a trecut drept autor ºi pe cel careîmbunãtãþise calitatea textului compilat de Culianu. Deaceea fiºele profesorului de românã de la Groningenapar în general cu dublã semnãturã: Culianu ºiCicerone Poghirc, mai în temã cu istoria religiilor decâtI.P. Culianu, �un peu �securist� sur les bords� (veziIsabela Vasiliu-Scraba, Himera discipolatului de laPãltiniº, prilej de ironie din partea lui Noicahttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis9.htm

10. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Pãltiniºullui Noica, sau

http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm

(Sursa www.isabelavs.go.ro)

!

Ea

88



8 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Dumnezeu este absenþa care devine prezenþãprin aºteptarea ta1. Ceea ce nu înþeleg celecinci fecioare �nebune� în aºteptarea

Mirelui (Matei 25, 1-13). Ele nu au înþelepciuneacelorlalte cinci ºi nici pe a agricultorului care ºtie sãaºtepte în �cercul mare� al creºterii plantelor:�Evidenþa istoricã dislocã inevidenþa eshatologicã.�2

Fiindcã �Numai cel care aºteaptã, mereu treaz, epregãtit pentru ceea ce vine pe neaºteptate.�3 Nu evorba sã ai neapãrat �geniul aºteptãrii�, ci doarumilitatea ei. Problema realã însã e cine aºteaptã cuadevãrat: omul sau Dumnezeu? Se pare cãrãspunsul la aceastã întrebare face diferenþa dintrecreºtinismul occidental ºi ortodoxie, între catedralagoticã ºi cea bizantinã, între cãutareatranscendentului ascuns în înalt (ogiva goticã) ºitranscendentul care coboarã (cupola bizantinã).Paradoxal, creºtinul occidental, în activismul sãu, ecel care aºteaptã, pe când în ortodoxie Dumnezeu�micºorat� aºteaptã. Un existenþialism al aºteptãriinu se putea naºte decât în Occident (v.emblematica piesã a lui Samuel BeckettAºteptându-l pe Godot). Lui Andrei Pleºu îi placedistincþia lui Andrei Scrima între ortopraxie ºiortodoxie, între faptã ºi contemplativitate,identificate de el în parabolele despre casa de pestâncã (Matei 7, 24-27; Luca 6, 47-49), în ceadespre turn ºi împãratul la rãzboi (Luca 14, 28-32),ºi a celor doi fii (Matei 21, 28-32). Aºadar, iarãºicâmp liber pentru distincþii dilematice ºi nuanþãri,în care Andrei Pleºu exceleazã.

Autorul nu are încredere în Biserica-ceremonie,încredinþat fiind cã Dumnezeu ar alege, maidegrabã, o �comunitate neglijentã ritual, darcuviincioasã�4. Mã tem însã cã afirmaþia implicã odublã inadecvare, centratã pe spiritulschizoid/dilematic al culturii europene, care a creat,la noi, celebra teorie maiorescianã a formelor fãrãfond: pe de o parte, Biserica fãrã liturgic nu existã,iar pe de alta inexistenþa ceremoniei degradeazãcredinþa mai jos chiar decât mitologia. O�comunitate cuviincioasã� fãrã ritual este o utopie,pur ºi simplu, dupã cum o cãdere mai jos de religieeste ritualul fãrã �sâmburele de adevãr�. Asta ºiaratã respingerea jertfelor nu numai de cãtre Iisus,ci ºi de cãtre Dumnezeu-Tatãl în faþa promiscuitãþiidin Sodoma ºi Gomora (Isaia 1, 11-15). AndreiPleºu simte permanenta ameninþare a degradãriicredinþei în ideologie ºi comenteazã , în stilu-icaracteristic, în partea a II-a, �parabola casubminare a ideologicului�. Acolo unde ideologicule biruitor, se produc nenorocirile în istorie. Întremarile ramuri ale creºtinismului, cel mai vulnerabil,din acest punct de vedere, este protestantismul5.De aici însã nu se poate conveni, cum se-ntâmplãdin secolul al XVIII-lea încoace, cã asistãm la eºeculcreºtinismului ºi cã acesta trebuie urgent înlocuitfie de raþionalismul ateu, fie de o nouã religieuniversalã de tip New Age. Principalul argument,pe care l-a nutrit, la vremea lui, ºi FriedrichNietzsche (devenit, de aceea, idolul gândiriipostmoderne), este dificultatea omenirii de aîndeplini exigenþele creºtinismului, din care cauzãacesta ar trebui sã rãmânã doar pentru ominoritate de tip esoteric. Spre o astfel de soluþiene-ar îndemna însuºi Mântuitorul, crede AndreiPleºu: �A-L urma pe Iisus e, prin urmare, oîncercare grea, iar El nu o ascunde.�6 ºi mai multdecât atât: �Iisus îºi face contra-propagandã. El Seoferã tuturor, dar atrage atenþia cã drumul alãturide El este o cursã epuizantã, o opþiune pentru

sacrificiu.�7 Andrei Pleºu împãrtãºeºte, din acestpunct de vedere, teza lui T.W. Mason preluatã prinintermediul lui K. Snodgeass. Aserþiunea poatepãrea valabilã doar în mãsura în care e cu multmai uºor a urma pe Diavol. În realitate, e cu multmai complicat ºi mai dificil a-l urma pe Diavol,omul lãsându-se ispitit de calea ocolitã, nu de ceadreaptã. O asemenea alegere face obiectul,bunãoarã, al celebrului poem macedonskianNoaptea de decembrie. Acolo, calea cea dreaptã emartiraj ºi sacrificiu. Dar Iisus a adus Vestea ceaBunã: cã nu doreºte din partea omului jertfã,sacrificii, cã nimeni nu mai trebuie sã devinã þapispãºitor, Crucificarea fiind capãtul mitologiei. Însã,paradoxal, hermeneuþii din epoca secularistãaugmenteazã, pânã la extremã, mecanismulsacrificator al mitologiei ºi al religiilor precreºtine,confundându-l pe Iisus cu Dionysos, cum o faceNietzsche. Dar Iisus nu cere decât sacrificareamicului eu, care este calea iubirii. Acesta esteînþelesul morþii ºi învierii lui Iisus. Pãrintele PavelFlorenski îl surprinde astfel privitor la propria-iexperienþã de viaþã, mãrturisind tânãrului sãudiscipol, în scrisoarea a IV-a: ��mi se pare cã ammurit de mult�8 Mãrturisirea e din 1914. Ceea cepare o citare exactã a emistihului celebru dinMelancolie, de Eminescu, de la 1876: Parc�ammurit de mult. Însã acum sunt altul, cu adevãratuleu, care mã salveazã de diavol, de spaima demoarte: �Ca sã pot muri liniºtit, pe mine / Mieredã-mã!�

A sacrifica micul eu, fireºte, nu e uºor, însãcalea de a-i rãmâne prizonier/sclav este cu multmai grea ºi mai complicatã, ducând direct lamoarte, la ceea ce Kierkegaard9 va numi maladie àla mort. Fenomenul a fost analizat ºi de RenéGirard încã din cartea lui de debut, Minciunãromanticã ºi adevãr romanesc (1961), apoi înmarile lui cãrþi de maturitate, prin distincþia dintredorinþa deviatã ºi cea verticalã. Este o eroare sã sespunã cã Evangheliile interzic dorinþele: le interzicdoar pe cele mimetice, �conform altuia�, care auefecte devastatoare, ca în cazul fraþilor biblici Cainºi Abel. Cain îl ucide pe Abel din dorinþa de a i sesubstitui în faþa lui Dumnezeu. Numai imitatioChristi distruge imitaþia gemenilor umani (dublulmonstruos, cum îl numeºte Girard). Dorinþamimeticã este izvorul evoluþiei umane, calea sprelibertate. Doar cã dorinþa conform Diavolului ducela rãtãcirea de eul profund ºi face ca omul sã-ºicaute stãpâni în oameni, nu în Iisus. Dorinþele i-aufost date omului din momentul când i-au slãbitinstinctele, desprinzându-se din animalitate.Instinctul avea obiect; dorinþa e o abatere de laobiect, producând neliniºte metafizicã, ambiguitate.�Sminteala� se declanºeazã când, imaturi (hrãniþicu �lapte�, cum spun Evangheliile), ne credem�maturi�. Petru însuºi intrã în sminteala dorinþeimimetice când e cuprins de fricã, lepãdându-se deIisus ºi imitând prigonitorii, mulþimea ostilãMântuitorului. Ne aflãm în plinã crizã mimeticã,pe care omul precreºtin o rezolvã prin mecanismulvictimei ispãºitoare, pentru ca aceasta, supusãprincipiului toþi-contra-unu, apoi zeificatã, sãrestabileascã ordinea în comunitate. De aiciunanimitatea prigonirii lui Iisus: �Voi toþi vãsmintiþi întru Mine.� (Matei 26, 31). Smintealacrucii, cãci mulþimea imitã pe Seducãtor, Satana,care e cu mult mai uºor de imitat, dat fiind cã econtra tuturor interdicþiilor. E puterea seducãtoare aDiavolului asupra oamenilor. Satana însuºi esteimitatorul prim: îl imitã pe Dumnezeul unic al

Vechiului Testament spre a i se substitui.Mimetismul Satanei este al violenþei, fie exterioare,fie interioare. În parabola primei pietre împotrivaprostituatei, Iisus pune stavilã imitaþiei Satanei,declanºând mimetismul nonviolenþei, momentcrucial în depãºirea crizei mimetice în afaramecanismului victimei ispãºitoare. Acesta estetraseul de la refuzul realului la acceptarea lui.Evangheliile, observã Girard, explicã miturile, darmiturile nu pot explica Evangheliile. Postmoderniirecad în mit, tocmai când pretind cã �demitizeazã�,vehiculând ideea cã Evangheliile sunt greu deurmat, inumane, de unde s-a ajuns la abandonareacreºtinismului în favoarea unei religii maicuprinzãtor �umane�, de tip New Age. În realitate,Noul Testament dã dreptate victimelor, iar mitul �persecutorilor. Saltul creºtin e de la mecanismulþapului ispãºitor la mielul lui Dumnezeu, cãcipentru prima oarã nu omul (sau altã vietate) estejertfit Zeului, ci Dumnezeu se jertfeºte pentru om.Între gânditorii moderni, atrage atenþia Girard,Nietzsche este cel dintâi care a înþeles mecanismulvictimei ispãºitoare, dar el, în rãspãr, a optatpentru soluþia mitologicã, în varianta unuidarwinism social, pentru violenþa dionisiacãîmpotriva victimelor. �Adevãrata filantropie � credeNietzsche, într-un text ocolit de adepþii sãi � cereimperios sacrificiul pentru binele speciei � ea esteasprã, obligã la stãpânire de sine, pentru cã arenevoie de sacrificiul uman. Iar aceastãpseudoomenie care se intituleazã creºtinism vrea sãimpunã tocmai ca nimeni sã nu fie sacrificat.�

Curiozitatea începe de acolo cã tocmai�deconstructiviºtii� seculari, de specie nietzscheanã,ai creºtinismului se erijeazã, astãzi, sub flamura�corectitudinii politice�, în apãrãtori ai victimelor.�Inaugurarea maiestuoasã a erei «postcreºtine» e oglumã, subliniazã Girard. Ne aflãm într-un ultracreºtinism caricatural care încearcã sã iasã de peorbita iudeo-creºtinã «radicalizând» preocupareapentru victime într-un sens anticreºtin.�10 Ne aflãmîn faþa unei soluþii ideologice a preocupãrii fariseicepentru victime, când, în realitate, asistãm la orecãdere în mitologie, cu consecinþe perverse,dezastruoase. Oare campionul ideologic alpreocupãrii pentru victime n-a fost comunismul, canouã religie secularã, contrapusã creºtinismului?Marx, Lenin, Troþki ºi Stalin au crezut cã ideologialor va da lovitura mortalã creºtinismului. Dar,precizeazã Girard, �Pentru ca lumea noastrã sãscape într-adevãr de creºtinism, ea ar trebui sãrenunþe cu adevãrat la preocuparea pentru victime,lucru pe care Nietzsche ºi nazismul îl înþeleseserã.�Însã nu renunþã, fiindcã tocmai logica ideologicãpolitically correct nu admite, chit cã este o formãcaricaturalã de mimetism creºtin erijat înanticreºtinism. O încercare de a uzurpa rostulBisericii cãreia bisericile creºtine par sã îi cedezepentru a nu li se spune cã nu sunt în pas cu lumeamodernã ºi postmodernã. �Un proces dedecreºtinare � atrage atenþia Girard � se aflã în cursde veacuri în lumea occidentalã ºi nu înceteazã sãse accelereze. Nu mai e vorba acum doar deindivizi izolaþi care-ºi abandoneazã Bisericile, ci deBiserici întregi, cu clerul în frunte, care trec cuarme ºi bagaje în tabãra «pluralismului», adicã aunui relativism ce se pretinde «mai creºtin» decâtfidelitatea faþã de dogmã, fiindcã e mai«curtenitor», mai «tolerant» cu religiilenecreºtine.�11 ºi asta fiindcã �Anticristul se laudã cãle aduce oamenilor pacea ºi toleranþa pe carecreºtinismul li le promite, dar nu le aduce�. Înconsecinþã: �Neopãgânismul vrea sã facã dinDecalog ºi din toatã morala iudeo-creºtinã oviolenþã intolerabilã ºi abolirea lor completãconstituie primul dintre obiectivele sale.� Bisericilecreºtine sunt în primejdia de a ceda în faþa

Theodor Codreanu

Hermeneutica parabolelor lui Iisus (III)cãrþi în actualitate

99



9TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

�spiritului veacului� postmodernist, acceptând, maimult sau mai puþin tacit, eliminarea interdicþiilor:�Acest neopãgânism situeazã fericirea însatisfacerea fãrã limite a dorinþelor ºi, pe cale deconsecinþã, suprimarea tuturor interdicþiilor�.Divertismentul sans rivages, confundat cu fericireaºi libertatea, iatã noua religie postcreºtinã12. Idealultinerilor a devenit distracþia super, când nu e naºpasau cool. În vreme ce hermeneuþii biblici, câþi aumai rãmas, se izoleazã în esoterismul subtilitãþilorgnostice, pretinzând cã sunt antidogmatici. Or,fidelitatea faþã de dogmã ºi faþã de literaEvangheliei înseamnã creºtinism: �trebuie sã luãmcuvintele lui Iisus ad litteram�13. Îisus nu are nimicde ascuns. Kenoza nu are decât rolul de a vestioamenilor adevãrul despre prãbuºirea Satanei dinlume, despre mecanismul mitic al victimeiispãºitoare ascuns în Crucificare ºi eliminat prinÎnviere: �Revelaþia evanghelicã este întronareadefinitivã a unui adevãr deja parþial accesibil înVechiul Testament, dar despre care, pentru a seîmplini, are nevoie de vestea cea bunã cã însuºiDumnezeu acceptã sã-ºi asume rolul victimeicolective pentru a salva întreaga omenire. AcestDumnezeu care din nou devine victimã nu este unzeu mitic în plus, este Dumnezeul unic ºi de onemãrginitã bunãtate din Vechiul Testament.�14

Este Paracletul, antirãzbunãtorul, apãrãtorulpersecutaþilor din istorie. Nu El se vrea aºteptat, cieste cel care aºteaptã la uºa omului. O spunePãrintele Dumitru Stãniloae, în Teologia DogmaticãOrtodoxã. Mai mult de atât, Dumnezeu îi iesekenotic în întâmpinare (katabasis) omului. Prinkenozã, Dumnezeu uneºte timpul cu eternitatea,fãcând-o accesibilã pe aceasta omului. Hristos emomentul istoric crucial de comunicare întreDumnezeu ºi creaturã. De aceea timpul se aratã caobstacolul dintre om ºi Dumnezeu, când, înrealitate, suntem pururea aproape de Hristos:�Distanþa e deci timpul, ca aºteptare a eternitãþiiîndreptatã spre creaturi ºi cu o speranþã a creaturiiîndreptatã spre eternitate�15. ªi acum intervinefrumuseþea unicã ºi profundã a definiþiei timpuluidatã de Pãrintele Stãniloae, în comentariulApocalipsei 3, 20): �Timpul înseamnã pentruDumnezeu durata aºteptãrii între bãtaia Sa lapoartã ºi fapta noastrã de a o deschide�16.

Filosofia creºtinã transdisciplinarã merge peurmele lui Dumitru Stãniloae. În termeni similarine vorbeºte Thierry Magnin: �Credinþa este, astfel,aºteptare a acestei comuniuni pe care Dumnezeu ooferã, este rãspuns la chemarea lui Dumnezeu, într-un angajament de clãdire a unei lumi demne deiubirea sa�17. Chestiunea nu pare ocolitã nici deAndrei Pleºu.

Dumnezeu e la poartã, iar noi ezitãm sã-ideschidem, dacã nu cumva refuzãm. Aceasta etragedia omului modern, aºa cum o deduce ºi piesalui Beckett, unde omul nu ºtie cã, de fapt, esteaºteptat tocmai când el trãieºte mai intens dramaaºteptãrii, a timpului istoric. Distanþa dintre noi ºiDumnezeu e timpul ezitãrii noastre de a rãspundechemãrii. Din aceastã perspectivã, nici spaþiul nuare realitate în sine. Spaþiul ºi timpul sunt, zicePãrintele Stãniloae, cele mai frumoase daruri oferitede Dumnezeu creaturii. Ele ne apar, în definitiv, caforme de existenþã ale lumii ºi ale persoanei. Þin,aºadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant,Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de�subiectivitatea� spaþio-timpului, ei se apropie,implicit, de teologia personalistã a PãrinteluiStãniloae. Fireºte, se poate nuanþa pluralist asupramisterului uºilor închis-deschise, cum o face AndreiPleºu18. În raport cu divinitatea (dar nu numai!),uºile sunt, �simultan, separare ºi unificare.Închidere ºi deschidere.�19 Numai cã, aºa cum oface ºi Andrei Pleºu, un asemenea simbolism aresorginte mitologicã, ºi exemplul pe care-l dã esteacela al feþelor lui Ianus, cuvântul latinesc pentru�uºã�. Logica feþelor lui Ianus este, neîndoielnic,

una dilematicã. Andrei Pleºu vede legãturadeterminãrilor spaþio-temporale, orientate însã, încreºtinism, ca niºte condiþionãri ale ieºirii dincontingent ºi intrãrii în �Împãrãþia lui Dumnezeu�.Diferenþa de simbolismul mitologic ar fi cã uºa, în�discursul creºtin�, nu mai este doar �loc de pasajneutru, un «obiect» (fie ºi simbolic), prin care setrece dintr-o direcþie în alta. Uºa e o persoanã, iartrecerea prin ea un dialog, o formã decomunicare.�20 Iisus însuºi o spune: �Eu sunt uºa.De va intra cineva prin Mine, se va mântui��(Ioan 10, 9). De aceea, spune ºi Andrei Pleºu, �Uºa,în creºtinism, e prin definiþie vie.� Intrarea i searatã, totuºi, selectivã, �strâmtã�: �Numai cã«selecþia» nu o face «uºa», ci cel care alege sã oabordeze.�21 Adevãrat, însã prezenþa lui Iisus la uºafiecãruia nu e selectivã, nu-i o întâmplare, cumafirmã Andrei Pleºu: �Se întâmplã ca, dimpotrivã,tocmai El sã fie cel care bate.�22 Pãrintele Stãniloaedezvãluie cã bãtaia în uºã a lui Iisus nu esteîntâmplare, excepþie, ci permanenþã. Iisus o spune,de altfel: �Iatã, Eu stau la uºã ºi bat; de-Mi va auzicineva glasul ºi va deschide uºa, voi intra la el ºivoi cina cu el ºi el cu Mine.� (Apocalipsa 3, 20).Aceasta e diferenþa între creºtinismul esoteric ºi celexoteric. Mântuirea depinde nu de �iniþiere�, nu decãrturãrie, ci de alegerea liberã a omului, a oricãruiom. Cã omul rãmâne inert la bãtãile în uºã ale luiIisus este dovada cã el se lasã pradã dorinþelorSeducãtorului. E curios cã Andrei Pleºu trece cueleganþã pe lângã uºa deschisã a Satanei. În rest, elare dreptate: �Creatorul care coboarã ºi creaturacare urcã, aceasta este «schema» salvãrii. Pe axaacestui «eveniment» se situeazã ºi misterul uºilorînchis-deschise.�23

Dar de ce �schemã� ºi nu dogmã centralã acreºtinismului, rezultând din misterul adânc alTreimii? Schema þine de raþionalismul hermeneutic,veºnic ispitit de elitismul esoteric. Dogma esupraraþionalã, depãºind logica binarã, gândireadilematicã, aceea care oscileazã între antiteze, înanticamera logicii ternare (a terþului tainic inclus, înterminologia transdisciplinarã).

Andrei Pleºu îºi încheie periplul sãu prinparabolele lui Iisus cu o �criticã a raþiuniiexegetice�, începând prin a sublinia cã este �denegândit sã citeºti tot�. Neîndoielnic. Depinde însãce selectezi ºi din ce. O primã constatare e cã�Inventarul lucrãrilor catolice ºi protestante esteinfinit mai amplu decât al acela al lucrãrilorortodoxe�24. Din nou teologia ortodoxã îi creeazãindispoziþie, întrucât abordeazã parabolele �maicurând ca materie omileticã, în vreme ce teologiacatolicã ºi protestantã înclinã spre studiu istoric ºidogmatic.�25 Ortodocºii ar fi mai mult predicatoridecât teologi, pe când ceilalþi sunt oameni aibibliotecii ºi ºcolii. Mai utili par sã fie iudaicii, prinrelevarea raportului existent �între ambianþa vechi-testamentarã ºi cea rabinicã, pe de o parte, ºidiscursul hristic, pe de alta.�26 Câþiva teologi ºigânditori români sunt menþionaþi într-o notã desubsol: Constantin Galeriu, Antonie Plãmãdealã, N.Steinhardt, Teofil Pãrãian, Constantin Coman,Vasile Gordon, Simion Mehedinþi. Cât priveºtegândirea teologicã medievalã, este consideratã, peurmele lui Henri de Lubac, �caducã�,�maculaturã�.27 Le reproºeazã alegorismul, lectura-ºaradã, apreciere preluatã de la teologul germanprotestant Adolf Jülicher, care a demontat�mecanismul oarecum facil, al monomanieialegorizante�28. Andrei Pleºu se oferteazã ca adeptal �unor sensuri multiple, suprapuse� aleparabolelor, vãzând în omiletica ortodoxã doar oatitudine �moralizant sentimentalã�, �dãdãcealãduminicalã�, discurs de �mãtuºã cumsecade�, încât�predicatorii aruncã fãrã graþie de la amvoncomorile Scripturii, ca pe o grãmadã de peºtimorþi.�29 Autorul aminteºte ºi de utilizareaparabolelor ca materie pentru literatura beletristicã

(la André Gide, spre exemplu), dar ºi reducerea lorla naraþiuni ficþionale autonome (Charles W.Hedrick), ceea ce ar însemna substituirea exegezeicu eisegeza, implicând introducerea în text a unorsensuri strãine de intenþia originarã. Alte primejdiivin dinspre interpretãrile abuzive ale ecologiºtilor,sociologilor, feminismului sau marxismului: areinventa textul � �a cãuta în el o tematicã fãrãlegãturã cu tematica lui constitutivã e ilegitim ºicontraproductiv.�30 Cuvintele lui Iisus nu trebuiecitite �arheologic�, nici cu o actualizare forþatã, nicicu �savantlâcul steril, al erudiþiei divagatorii�31.Exemplele oferite sunt convingãtoare, cu precauþia:�Ne-am ferit de ingeniozitãþi riscante, deoriginalitãþi zglobii, ca ºi de tonul pompos ºiultimativ al predicii «înþelepte».�32

Adevãrat. Numai cã marii predicatori ortodocºi,de la Sfinþii Pãrinþi pânã la Dumitru Stãniloae ºiTeofil Pãrãian, nu au nãzuit sã fie �înþelepþi� (caSocrate sau Heraclit), ci sã ne aducã/vesteascã, adlitteram, cuvântul lui Iisus, dincolo de ispitagnosticã a pluralitãþii sensurilor din paraboleleMântuitorului. Asta nu l-a împiedicat pe AndreiPleºu sã ne ofere un apetisant exerciþiu intelectual(deºi poate prea monoton), de facturãhermeneuticã. Nici mai mult, nici mai puþin.

NNoottee::1 Ibidem, p. 141.2 Ibidem, p. 147.3 Ibidem, p. 149.4 Ibidem, p. 223.5 Ibidem, p. 231.6 Ibidem, p. 236.7 Ibidem, p. 237.8 Pavel Florenski, Dogmaticã ºi dogmatism, Ed.

Anastasia, Buc. 1998, p. 171.9 Cf. Sören Kierkegaard, Maladia mortalã, Ed.

Omniscop, Craiova,1998.10 Cf. René Girard, Prãbuºirea Satanei, trad. din

francezã de Ion Doru Brana, Editura Nemira ,Bucureºti, 2006, cap. XII-XIV.

11 Ibidem, p. 144.12 A se vedea cap. Izbânda lui Zombi din Theodor

Codreanu, Transmodernismul, Editura Junimea, Iaºi,2005, col. �Ananta. Studii transdisciplinare�.

13 René Girard, op. cit., p. 148.14 Ibidem, p. 153.15 Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã

Ortodoxã, Bucureºti, I, 1978; v. ºi ediþia de laInstitutul Biblic ºi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, I, Bucureºti, 1996.,p. 184.

16 Ibidem, p. 186.17 Thierry Magnin, Între ºtiinþã ºi religie, trad. din

francezã de Simona Modreanu, prefaþã de BasarabNicolescu, postfaþã de Henri Manteau-Bonamy, EdituraJunimea, Iaºi, 2007, col. �Ananta. Studiitransdisciplinare�, p. 150.

18 Andrei Pleºu, op. cit., pp. 245-258.19 Ibidem, p. 245.20 Ibidem, p. 247.21 Ibidem, p. 248.22 Ibidem, p. 249.23 Ibidem, p. 253.24 Ibidem, pp. 281, 282.25 Ibidem, p. 282.26 Ibidem, p. 283.27 Ibidem.28 Ibidem, p. 285.29 Ibidem, p. 286.30 Ibidem, p. 289.31 Ibidem, p. 292.

32 Ibidem, p. 299.

!

1100



10 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Annie Bentoiu (nãscutã la 1 mai 1927,soþie a compozitorului Pascal Bentoiu ºimamã a sopranei Ioana Bentoiu) s-a

manifestat discret ca scriitoare înainte de 1989,publicând volume de poezie ºi prozã poeticãproprii, scrise în limba francezã, ca ºi traduceriîn francezã ale textelor unor poeþi româniimportanþi ca Eminescu sau Arghezi. În 1969 i-a fost tipãrit ºi un roman, scris de data aceastade autoare în limba românã, Strada Mare, careînsã n-a avut ecou.

În anul 2000 îi apare la Editura Vitruviuextraordinarul volum de memorii Timpul ce nis-a dat. Pentru un cunoscãtor al literaturiiromâne, volumul este o revelaþie. Clarviziuneamemorialistei, talentul ei literar de mare clasãºi mai ales nobleþea - de neîntâlnit însocietatea noastrã de azi - a atitudinii adoptateîn judecarea faptelor trecutului au cevaneverosimil. La fel de surprinzãtoare au maifost, la vremea apariþiei lor, doar jurnalele ºievocãrile semnate de Jeni Acterian, MihailSebastian, Petre Pandrea ºi Ion Ioanid.

Jeni Acterian, Mihail Sebastian ºi PetrePandrea au murit însã de mult, Ion Ioanid amurit ºi el, de mai puþinã vreme, departe deRomânia, dar Annie Bentoiu estecontemporanã cu noi ºi, cu puþin noroc, poatefi întâlnitã pe strãzile Bucureºtiului. Tocmai deaceea, altitudinea intelectualã a cãrþii ei negãseºte nepregãtiþi ºi ne uimeºte. Mai existãcineva care ºi-a pãstrat o gândire elevatã înlumea noastrã copleºitã de trãiri viscerale ºi deprozaism? De necrezut!

Autoarea cãrþii îºi concentreazã atenþiaasupra anilor 1944-1948, fãcând însã ºi uneleincursiuni în trecut, pânã la începutulsecolului, ºi în �viitor�, pânã în vremea luiCeauºescu. Pentru a reconstitui ce s-a întâmplatîn viaþa ei ºi în istoria României în perioada1944-1948, îºi reciteºte însemnãrile dinagendele de adolescentã (avea 17 ani în 1944 ºiera elevã de liceu), consultã, la BibliotecaAcademiei, colecþiile ziarelor din acei ani ºi,mai ales, îºi aminteºte.

Spune-mi ce îþi aminteºti, ca sã-þi spun cineeºti - aºa ar putea fi reformulat un vechiproverb românesc, pentru a atrage atenþiaasupra calitãþii actului amintirii. Numeroºicontemporani ai noºtri suferã de amnezie,trãind aproape exclusiv în prezent cu odezinvolturã care la animale poate sã parãinocentã ºi graþioasã, dar care la oameni estegrotescã. Iar dacã totuºi îºi amintesc ceva, îºiamintesc numai ceea ce i-a atins în mod direct,de exemplu ce alimente au cumpãrat la unmoment dat ºi la ce preþ sau cine anume i-ainsultat cu ani în urmã.

Annie Bentoiu are, dimpotrivã, în minte oimagine cuprinzãtoare a întregii ei existenþei ºia secvenþei de istorie cãreia îi aparþine. Ea ºi-afãcut datoria de om de a trãi în cunoºtinþã decauzã. În raza conºtiinþei ei intrã ºi o mareparte din lume, privitã cu un sentiment deresponsabilitate.

Este vorba de vocaþie, dar ºi de educaþie.Chiar ºi azi, Annie Bentoiu îºi cultivãmemoria, completând ceea ce ºtie din propriaei experienþã cu ceea ce aflã din cãrþi. Memoriaei culturalã este vastã ºi asumatã existenþial,permiþându-i sã evoce firesc, cu un fior deemoþie, ºi situaþii trãite de predecesori.

Memorialista aduce în prim-plan imagineapãrinþilor ei, fãcându-le portrete sobre ºiexpresive (tatãl ei, descendentul unei familiinumeroase ºi prospere din Olteniþa, era medic,membru marcant al P.N.Þ., pasionat dearheologie ºi numismaticã, iar mama, oelveþiancã venitã în tinereþe în România pentrua da lecþii de francezã unor copii de familiebunã ºi stabilitã definitiv, în urma cãsãtoriei, înaceastã þarã, avea o personalitate puternicã ºiexercita o influenþã beneficã asupra celor dinjur). Îi evocã, de asemenea, pe pãrinþiipãrinþilor, ca ºi întreaga încrengãturã a unuiarbore genealogic viguros, dintre aceia care audat stabilitate societãþii româneºti. Paginiemoþionante, de omagiere austerã ºirespectuoasã, sunt consacrate profesorilor dinliceu, prietenilor politici ai familiei,cunoscuþilor care au ajuns sã însemne ceva înviaþa publicã din România.

De fapt, Annie Bentoiu reconstituie oîntreagã lume, cu stilul ei de viaþã, calm, de oeleganþã fireascã. Cartea ne oferã ºansanesperatã de a ne vizita propriul nostru trecut,care ne încântã ºi ne trezeºte nostalgiisfâºietoare. Este ca ºi cum am vizita Atlantida,ºtiind cã nu avem nici o posibilitate de-a oscoate din adâncul oceanului.

Cum se trãia în România de altãdatã?Annie Bentoiu ne plimbã pe strãzileBucureºtiului (oraº în care familia ei avea olocuinþã în Piaþa Amzei, folositã alternativ cureºedinþa din Olteniþa), ne aratã ºlepurile de peDunãre, ne duce la munte, ne introduce înmediul studenþesc (povestind cum a devenitstudentã la Drept), ne creeazã prilejul de aînþelege cum iubeau tinerii pe atunci(protagoniºtii exemplificãrii fiind ea însãºi ºiviitorul ei soþ, compozitorul Pascal Bentoiu).Înainte de instaurarea comunismului, înRomânia se trãia cu adevãrat. Era viaþã, nu ocaricaturã de viaþã, aºa cum ne-a fost nouã datsã trãim. Iatã, ca la lumina unui blitz, cumarãta insignifianta Olteniþa, o localitate cu9000 de locuitori:

�Era un orãºel bogat, cu o viaþã tihnitã;mulþi dintre locuitorii sãi aveau pãmânt înîmprejurimi, în suprafeþe mai mari sau maimici. Pe strãzile mãrginite toate cu arbori seînºirau pe atunci case scunde ºi cu ziduritrainice, cu grãdini înecate de vegetaþie ºibrãzdate de straturi ordonate de flori; crengilemerilor ºi caiºilor înaintau de multe ori pestegard în stradã ºi trecãtorul, uneori nevoit sã seaplece, le putea culege fructele coapte ca înparadis. [...] în unele grãdini, de pildã la tanteSophie sau în casa bunicului, se ridica întrestraturile de flori câte un «chioºc» în stil

oriental, o construcþie rotundã ºi uºoarã dinlemn, cu acoperiº þuguiat, colonete ºibalustradã decupate, bãnci circulare ºi o masãmare în mijloc unde se luau dupã-amiaza, pefeþe de masã albe ca laptele, cafele ºi dulceþurila umbrã, iar seara eventual cina, cuacompaniament de greieri ºi brotãcei.�

Frumuseþea literarã a textului esteinepuizabilã. S-ar putea alcãtui o antologie apasajelor de neuitat din carte. Unele au ofacturã poematicã, altele cuprind analizepsihologice, descrieri ale unor scene de masãsau jocuri ale imaginaþiei. L-aº frustra pecititorul acestor rânduri dacã nu aº reproducemãcar unul dintre aceste pasaje:

�Lucrul cel mai tulburãtor era sã-miînchipui, noaptea, fluviul care continua sãcurgã fãrã oprire în timp ce oraºul dormealiniºtit. Mersul sãu molcom îl ºtiam înºelãtor,mã cufundam cu gândul în înspãimântãtoarelesale adâncuri. Masele de apã nu doar înaintau,cu acea uriaºã presiune a curentului pe care omãsurasem în traversãrile în barcã; ele seprecipitau unele peste celelalte, se prãbuºeauasupra lor înºile ºi asta de secole la rând, într-oîntunecime de neconceput. Cãrau cu ele, cumult mai multã violenþã decât se putea bãnuila suprafaþã, nu numai miriadele de peºti vii,dar ºi toate vitele moarte, toþi înecaþii, toatesfãrâmãturile de piatrã ºi de fier pe care leaduceau rãbdãtor la starea de pietriº, apoi denisip. Neagrã în negrul nopþii, lunecarealichidã a straturilor suprapuse de apã avea locnu departe de casã ºi totuºi împrejur domnea ociudatã tãcere.�

Aici nu este o simplã descriere de naturã, ciºi portretul interior al unei adolescente deatunci. Ce legãturã existã între o fatã care aveaasemenea trãiri ºi o fatã de azi, incapabilã sãse exprime altfel decât prin interjecþii? Niciuna.

De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, seistoriseºte, succint ºi dramatic, tocmai cum s-aprãbuºit civilizaþia româneascã, sub presiuneabrutalã, necruþãtoare exercitatã de invadatoriisovietici în complicitate cu comuniºtii dinRomânia. Annie Bentoiu analizeazã - mai binedecât orice �analist politic� la modã azi -

Annie Bentoiu ºi lupta cuamnezia

Alex. ªtefãnescu


1111



11TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

reacþia inadecvatã a partidelor istorice,incapabile sã renunþe la orice urmã de bun-simþ, asemenea adversarilor lor. În general,populaþia din România nu credea cã seîntâmplã ceea ce vedea cã se întâmplã, întrucâtnu avea obiºnuinþa sã ia în considerareabsurdul.

Cu subtilitate filosoficã, memorialistasesizeazã apoi esenþa comunismului, care esteura celor învinºi în marea competiþie a vieþiifaþã de învingãtori, ura rataþilor faþã derealizaþi. Aceastã urã se instituþionalizeazã,pentru prima datã în istorie. Annie Bentoiu nuse limiteazã la o teoretizare a aberantei situaþii;ea povesteºte cum toþi oamenii de valoare înmijlocul cãrora a crescut ºi s-a format auînceput sã fie hãituiþi numai pentru cã erau devaloare. Meritele lor au devenit un blestem, ºipentru ei, ºi pentru familiile lor.

Memorialista gãseºte ca nimeni altcinevatonul cel potrivit pentru a istorisi aceastãtragedie, dar ºi pentru a manifesta o anumitãînþelegere, de fiinþã superioarã, faþã de toþifrustraþii de pe Pãmânt, care au lansatcomunismul în lume ca pe un cumplit urlet denemulþumire, urcat din adâncul fiinþei lor.

În Occident, mi s-a cerut adeseori sã indic ocarte din care s-ar putea înþelege ce s-aîntâmplat în România în timpul comunismului.De fiecare datã, am ridicat din umeri. Nu avemo asemenea carte. Nu existã la noi unPasternak, un Soljeniþîn, un Bulgakov, unHavel, un Kundera. Închisoarea noastrã cea detoate zilele de Ion Ioanid ºi Caietul albastru deNicolae Balotã sunt admirabil scrise, dar sereferã aproape exclusiv la condiþia deþinuþilorpolitici. Cum era viaþa de fiecare zi în�libertate�, cum au fost infirmizaþi sufleteºteoamenii, pânã la a deveni de nerecunoscut,cum s-a distrus sistematic civilizaþiaromâneascã � nu are de unde sã afle un strãin.Îi pot fi recomandate unele cãrþi � de MarinPreda, de Augustin Buzura, de ConstantinÞoiu, de Dumitru Radu Popescu, de IoanGroºan, de Paul Goma �, dar toate la un locabia dacã îl ajutã sã îºi reprezinte ceva din ceeace a însemnat comunismul.

Citind volumul II din Timpul ce ni s-a datde Annie Bentoiu (apãrut în 2006 la EdituraVitruviu) am înþeles însã cã a apãrut, în sfârºit,

cartea din care se poate afla ce experienþãtragicã au fãcut românii, dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial, timp de mai mult de patrudecenii. Deºi nu este o carte de ficþiune, aºacum mi-aº fi dorit, ci una de memorialisticãpurã, ea înregistreazã ºi acele realitãþi subtilepe care numai literatura le poate înregistra,datoritã împrejurãrii fericite cã autoarea, înafarã de o conºtiinþã atotcuprinzãtoare, are ºitalent literar.

Acest volum II evocã perioada de dupã1947 (volumul I ia considerare, dupã cum amvãzut, anii 1944-1947), perioadã la începutulcãreia familia autoarei a pãrãsit Bucureºtiul ºi s-a stabilit temporar � cu o precauþie politicãnaivã � la Olteniþa, localitate din careprovenea. Este un prilej pentru memorialistã sãevoce un stil de viaþã pe care avea sã-l distrugãcomunismul:

�Ce liniºtitã era viaþa pe atunci, în ceasuriledinspre searã, în orãºelele de provincie în care,slavã Domnului, «nu se întâmpla nimic»! Ai fiputut numãra de câte ori auzeai, într-un singurdrum prin oraº, sunetul totodatã sec ºiprietenos al zarurilor rostogolite pe cutia detable... Chiar înainte de a-þi arunca privireapeste gard în curtea cu pricina, sunetul þi seasocia în minte cu imaginea unei farfurioare cudulceaþã ºi a unui pahar aburit, sau a uneiceºcuþe de cafea neglijatã pe margine, dincauza concentrãrii adânci a jucãtorilor.�

Enumerarea cãrþilor interzise, a bisericilordãrâmate, a oamenilor nevinovaþi întemniþaþietc. nu poate lipsi, bineînþeles, dintr-un dosaral dezastrului pe care l-a reprezentatinstaurarea comunismului în România. Existãînsã ºi pierderi poate mai mari, dar imposibilde evidenþiat cu ajutorul documentelor dearhivã ºi al statisticilor, aºa cum este pierdereaunui farmec al vieþii, greu de înþeles de omulde azi. Cu mijloacele unui scriitor înzestrat,Annie Bentoiu reconstituie, iatã, acea bucuriecalmã de a trãi, care are o valoare moralãimensã, dar insesizabilã (ca bun distrus) înplan juridic.

Autoarea redescoperã o poezie adomesticitãþii, care pãrea uitatã pentrutotdeauna în vacarmul ºi promiscuitateablocurilor muncitoreºti:

�Zilele mele în acea încãpere [este vorba deîncãperea care i-a fost rezervatã într-o casã dinOlteniþa, dupã ce o mare parte din acea casã afost rechiziþionatã pentru a fi folositã ca sediual organizaþiei tinerilor comuniºti] au avutdouã centre de greutate. Primul a fost foculdin soba de teracotã, atât de prietenos, devariat, de «uman», dupã anonimele caloriferede bloc bucureºtene încât, de bucurie cã îlgãsisem ca în copilãrie, am petrecut în faþa lui,nemiºcatã, ceasuri întregi. Nu mulþi dintreorãºenii de astãzi mai pot experimentafascinaþia flãcãrilor, urmãrind jocul mãtãsos denuanþe al arderii sau sunetul catifelat aljãratecului ce se prãbuºeºte, moale, asupra luiînsuºi. Orice contemplare a unui foc stãpânit eo întoarcere a sufletului în preistorie ºi poatecã avem nevoie de o asemenea comunicare cutrecutul, de vreme ce ne place atât de mult s-oprelungim.

Al doilea centru de meditaþie a fost, înrama lui de lemn aurit, frunzoasã ºi grea,peisajul grigorescian care era tabloul cel mai depreþ din casã ºi care mi-a fost repartizat încamerã fãrã ca eu sã fi îndrãznit sã-l cer.Argumentul de bun simþ al pãrinþilor a fost cãmijlocul cel mai sigur de a feri un tablou este

sã-l atârni în perete, lucru pentru care a ºi fostfãcut. Era un peisaj relativ mic, fãrã oameni,fãrã animale; o linie în diagonalã, coborând linspre colþul din dreapta, închipuia o pantãierboasã de un verde pal, ofilit, care trãgea spregalben; singurul element dramatic era coroanauºor rãvãºitã a unui pom singuratic, vizibil înluptã cu destinul de vreme ce era izolat înbãtaia vântului, ars de soare ºi pãrând a simþicum îi fuge pãmântul de sub rãdãcini într-olentã, foarte lentã alunecare.�

Tânãra, pe atunci studentã, are prilejul(nedorit) sã asculte, nevãzutã, intervenþiile la oºedinþã UTC care are loc în propria ei casãpãrinteascã. Este prima ei întâlnire cu o lumeabsurdã ºi înspãimântãtoare, imposibil deînþeles cu ajutorul logicii ºi al bunului-simþ:

�Masa prezidiului era aºezatã, se vede, chiardincolo de uºã; cei care conduceau desfãºurareaºedinþei vorbeau clar ºi rãspicat, aºa încât, înpicioare în micul hol întunecat, puteam sã nupierd nici un cuvânt. Prima oarã am fost izbitãca de niºte palme în obraz de violenþa ºi uracare rãzbãteau din acele cuvântãri. «Foºtiiexploatatori» între care simþeam bine cã neaflam ºi noi (deºi nu am auzit niciodatã numeproprii) erau zugrãviþi în culori atât de hidoase,intensitatea urii de clasã era atât de mare ºipãrea atât de sincerã încât m-am îngrozit.Existase oare ea din totdeauna ºi doar noitrãisem inconºtient, orbeºte, fãrã sã-i bãnuimadâncimea? Respectul ºi afecþiunea cu carefuseserã înconjuraþi pãrinþii mei sã nu fi fostdecât ipocrizie slugarnicã? Cine era de vinãpentru toate acestea? Douã generaþii ale uneifamilii de localnici harnici munciserã câte oviaþã întreagã ca sã-i aducã pe tata ºi pe fraþiilui la situaþia pe care o aveau; el învãþase ºipracticase medicina ani de-a rândul printrefoºtii lui tovarãºi de joacã, ridicase niºte clãdiri,administrase judeþul, încercase sã facã bine,dar, desigur, felul sãu de viaþã evoluase,eleganþa lui naturalã, umorul discret ºi gesturileafabile nu mai erau ale unui provincial � ºi ceera cu asta? Trebuia sã rãmânem cu toþii înstadiul în care ne nãscusem, nu ne era îngãduitsã creºtem, sã cãpãtãm o culturã ºi o imaginemai complexã despre lume, trebuia oare sã neascundem progresele, ce anume ar fi trebuit sãfacem ca sã fim iertaþi?�

Aceste întrebãri simple sunt zguduitoare.Memorialista nu îºi dramatizeazã existenþa, nuîºi asumã un rol de personaj justiþiar, nu facecaz de superioritatea ei intelectualã. Pur ºisimplu povesteºte ºi întreabã. Ea nu vrea sãconvingã pe cineva de ceva. Obiectivitatea (nurece, ci plinã de bunãvoinþã faþã de semeni) pecare o practicã este impresionantã. Chiar ºicând povesteºte ce au însemnat pentru eadragostea, maternitatea ºi moartea celor dragi,pãstreazã aceeaºi detaºare. Cartea sa este un�raport cãtre El Greco�, de genul celui imaginatde Kazantzakis.

Editura Humanitas a reluat ambele volumede memorii, într-o ediþie elegantã: Timpul ce nis-a dat, I. Memorii 1944-1947 (2007) ºi Timpulce ni s-a dat, II. Memorii 1947-1959 (2009).Sunt volume care au consacrat o marescriitoare ºi o conºtiinþã.

!

1122



12 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Cînd vor fi lãmurite pe deplin evenimentelepetrecute în 28 iunie 1883, probabil cãaceastã zi va fi pecetluitã definitiv ca ziua

de doliu a culturii române. Documentele aratã cãîn acea fatidicã zi s-a comis un atentat bineorchestrat împotriva celui care este azi �omuldeplin� al spiritului românesc, cum îl numeaConstantin Noica pe Eminescu. Atentatul a fostascuns mai bine de un secol ºi chiar ºi acum, cînddocumentele au scos la ivealã tragedia acelei zile,mai existã pornirea unora, aparent inexplicabilã,de a ascunde fapte care cer în continuareexplicaþii. Acum, când cercetãtorii ºi-au fãcutdatoria ºi au scos din arhive mãrturiile caredevoaleazã acest atentat e nevoie ca ziariºtiiromâni sã-ºi asume responsabilitatea de a ducepînã la capãt aceastã anchetã despre asasinareacelui care ºi pentru istoria presei rãmîne farulcãlãuzitor. Aproape ca un testament, Eminescupublica în �Timpul�, în chiar aceastã nenorocitã zide 28 iunie 1883, un articol despre libertateapresei, pe care avea sã-l þinã la piept încã dedimineaþã, cînd a plecat spre casa lui Maiorescu,pînã seara, cînd a fost dus la ospiciul ªuþu.Ziariºtii români n-au voie sã-l uite pe cel dintîi ºicel mai mare martir al lor.

Ce ºtie lumea despre ziua de 28 iunie 1883?Pânã de curînd, varianta cunoscutã de toatãlumea era una foarte simplã. Dupã cîteva semnede alienare descoperite de apropiaþi în zileleprecedente, poetul Mihai Eminescu s-a trezit cunoaptea în cap în 28 iunie 1883 ºi, în plinã crizãde nebunie, s-a luat la harþã cu Ecaterina SzökeMagyarosy, prima soþie a lui Ioan Slavici, la carestãtea în gazdã. Speriatã, aceasta îi trimite la ora6 dimineaþa o carte de vizitã lui Titu Maiorescu,care locuia în apropiere, cerîndu-i s-o scape deEminescu. Cele cîteva cuvinte au un efect colosalasupra criticului ºi politicianului Maiorescu, încît,deºi a pozat mereu ca fiind protectorul ºisusþinãtorul poetului, îl cheamã pe Simþion, de laSocietatea �Carpaþii� cu care dã fuga la spitalul denebuni ºi îi obþine lui Eminescu un bilet deinternare, oferindu-se generos sã plãteascã 300 delei pe lunã. Nici nu ajunge bine înapoi acasã ºi lauºã apare chiar Eminescu, care habar nu avea deintenþiile �prietenului� sãu. Dupã o scurtãdiscuþie, fãrã mãcar sã încerce sã afle ce s-aîntîmplat acasã la Slavici, cu un cinism îngrozitor,Maiorescu îi dã ceva mãrunþiº pentru trãsurã ºi îltrimite la Societatea �Carpaþii� pentru a se întîlnitocmai cu... Simþion! Nu se ºtie de ce, Eminescuse duce mai întîi la Capºa unde se întîlneºte cuGrigore Ventura. Apoi scoate pistolul ºi ameninþã,în faþa patroanei Marie Obeline Vautier, cã vreasã-l împuºte pe rege. Ventura îi propune sãmeargã împreunã la palat! Eminescu este de acordºi pleacã împreunã spre Cotroceni, însã acolopoarta nu se deschide. Cei doi decid atunci sãmeargã la celebrele bãi publice Mitraºewski, undeEminescu atinge vîrful nebuniei, lãsînd apa sãcurgã timp de opt ore. Speriat ºi îngrijorat,Ventura îl încuie pe Eminescu în baie ºi îi cheamãla faþa locului pe cei de la Societatea �Carpaþii�,anunþînd în acelaºi timp ºi poliþia cã un nebun s-aînchis în baia publicã. Cu duba de la spitalul de

nebuni, sosesc la faþa locului doi prieteni aipoetului, Siderescu ºi Ocãºeanu, care, întîmplãtor,aveau la îndemînã ºi o cãmaºã de forþã! Dupã ce-limobilizeazã pe Eminescu, cortegiul pleacã laSpitalul ªuþu unde Eminescu avea deja�rezervarea asiguratã� încã din dimineaþa aceleizile.

De aici începe întunericul pentru întreagaculturã românã. Un întuneric ce nu se va risipidecît atunci cînd se va lãmuri întreagaproblematicã a acestei tragice zile.

Este uluitor cum acestã poveste absurdã s-aimpus în rîndul opiniei publice mai bine de unsecol, cu toate cã existã un documentar bogatcare aratã cã evenimentele s-au desfãºurat cu totulaltfel. Deºi �Cazul Eminescu� are toate elementeleunui complot prin care s-a pus la cale o crimãoribilã, nu s-a deschis niciodatã un dosar în caresã fie anchetate faptele care încãlcau flagrantlegile aflate atunci în vigoare. Pot fi invocate,desigur, ºi cauze obiective, legate de apariþiafoarte tîrzie a documentelor pe care le avemacum la dispoziþie, care au fost cunoscute opinieipublice abia în primele decenii ale secolului XX,dar aceste cauze nu sînt nici pe departe suficientepentru a justifica tãcerea care ºi astãzi este doritãîn marginea acestui caz. Cu atît mai mare estemeritul mai multor eminescologi care au fãcut, înanii din urmã, tot ce le-a stat în putinþã pentru areaduce în memoria noastrã ce s-a întîmplat cuadevãrat în ziua de 28 iunie 1883, cînd panagazetarului Mihai Eminescu a fost pusã în cãmaºade forþã.

Sã recitim cu atenþie însemnarea lui TituMaiorescu din 28 iunie 1883, pe care o gãsim înJurnalul sãu:

�Astãzi, Marþi, la ora 6 dimineaþa, o carte [devizitã] de la d-na Slavici, la care, locueºteEminescu, cu aceste rânduri scrise: �DomnuEminescu a înnebunit. Vã rog faceþi ceva sã mãscap de el, cã foarte reu. Curând dupã aceeaSimþion la mine, întâia oarã. M�am dus cu el laDr. Suþu ºi am pus sã se pregãteascã în a sa�Casã de sãnãtate� o camerã pentru Eminescu;am luat asupra mea plata pentru aceasta, 300 delei pe lunã; apoi am venit acasã, am înºtiintatîncã pe Th. Rosetti despre aceasta. Pe la 10 venicu trãsura la mine Eminescu, binecuvântã, cuprivirea fixã, pe soþia mea ºi pe Ilie Nicolescucare tocmai pleca, mã îmbrãþiºã tremurând. Eu îiarãtaiu pe Hermes ºi pe Venus din Melos, la careel zise, cu privirea în extaz: �Lasã, cã va reînviaarta anticã!�. Potrivit înþelegerei [ce avusesem cuSimþion], i-am spus cã trebue sã se ducã laSimþion, pentru societatea �Carpaþii�. Mi-a cerutsã-i dau 5 lei pentru trãsurã ºi a plecat cu trãsuraacolo [la Simþion]. De acolo e vorba sã fie dus laDr. Suþu. Numai, de s�ar face asta fãrã greutate!A venit apoi la mine Caragiali, la masã; izbucnitîn lacrãmi, când a auzit ce e cu Eminescu�.

Însemnarea lui Maiorescu din 28 iunie 1883.

Fãrã aceastã însemnare, �Cazul Eminescu� arfi rãmas închis pe vecie. Din fericire, ea s-a

pãstrat, dar, din pãcate, a fost publicatã abia dupãtrecerea a patru decenii de la ziua la care facereferire, cînd legenda nebuniei lui Eminescudevenise cunoscutã ºi întreþinutã de toatã lumea.Se construise deja portretul poetului de geniu, iaractivitatea de gazetar a lui Eminescu fusese dejauitatã.

Sã dãm însã timpul înapoi. Aºadar, în ziua de 28 iunie 1883, la ºase

dimineaþa, soþia lui Slavici, Ecaterina SzökeMagyarosy, îi trimite lui Maiorescu o carte devizitã prin care îl roagã s-o scape de Eminescupentru cã acesta a înnebunit. Oricîtã bunãvoinþã i-am arãta lui Maiorescu, este imposibil deacreditat ideea cã acest banal bileþel l-a convins cãEminescu ar fi înnebunit. De altfel, Ioan Slavici,pe care poetul l-a considerat un bun prieten,încercînd sã scape de povara faptului cã din casalui s-a declanºat lichidarea lui Eminescu, oferã,peste mulþi ani, o penibilã explicaþie despredeclanºarea nebuniei acestuia. Slavici povesteºteulterior (Ioan Slavici � Amintiri, Editura pentruliteraturã, 1967) cã Eminescu, chiriaºul sãu, îºicitea cu voce tare poeziile �ºi fãcea multã gãlãgiecînd scria�, astfel încît, deseori, îi bãtea în peretepînã cînd stingea lumînarea. �Acesta a fost pentrumine primul semn al bolii de nervi care-lcuprinsese�, scrie Slavici, falsificînd, nu pentruprima oarã, realitatea în funcþie de propriileinterese. În �Amintirile� sale el scrie cã, înainte deplecarea la Viena, la tratament, în 26 iunie 1883,i-a înmînat lui Eminescu o scrisoare ce trebuia sãajungã la Maiorescu, în care l-ar fi rugat �sã-lobserve bine pe Eminescu, cãci mi se pare greubolnav�.

O minciunã care este azi doveditã. Pe de oparte de însemnarea din 26 iunie 1883, undeMaiorescu rezumã acea scrisoare �vrednicã deînsemnat�, în care Slavici scrie despre �aþãþãrilelui Rosettaki ºi ale poliþiei în contra Austro-Ungariei la societatea Carpaþii� (Titu Maiorescu ��Însemnãri zilnice�, introducere, note de I.Rãdulescu-Pogoneanu, vol. II (1881-1886), f.a.,Editura Librãriei Socec & Co., Bucureºti, ziua de26 Iunie / 8 Iulie 1883). Nicio menþiune despre�boala� lui Eminescu! Pe de altã parte, minciunalui Slavici reiese chiar din textul acestei scrisori,care nu a fost publicatã integral niciodatã pînã decurînd, cînd, prin bunãvoinþa cercetãtorului FãnuºBãileºteanu, eminescologul Constantin Barbu aregãsit-o în arhiva Bibliotecii Academiei Române.

Douã aspecte sînt de reþinut în aceastãscrisoare. Primul, cã Slavici îi oferã lui Maiorescuo adevãratã Notã informativã despre ultimaºedinþã de la Societatea �Carpaþii�, în care criticãgrupul naþionalist care vorbeºte de refacereaDaciei Mari, lucru pe care-l fãcuse ºi agentulaustriac Von Mayr, în Nota trimisã ConteluiKalnoky, încã din 7 iunie 1882 (Arhivele St. Buc.,Colecþia Xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus-Hof-und Staatsarchiv Wien,Informationsburo, I.B.-Akten, k. 159). Cel de-aldoilea aspect, nebãgat în seamã pînã acum, estecã Slavici îºi toarnã cenuºã în cap, explicîndu-i luiMaiorescu faptul cã, încã de la intrarea înSocietatea �Carpaþii�, ar fi avut intenþia de acontracara acþiunile unor membri care cereauexplicit ca Transilvania sã fie alipitã României,adicã, aºa cum s-ar spune în termeni mai actuali,ar fi vrut sã distrugã din interior acþiunea unorexaltaþi!

În aceastã scrisoare, Slavici face o precizareextrem de importantã despre Ocãºeanu, pe care-lnumeºte �unul dintre oamenii de încredere aipoliþiei�. Dacã ne amintim cã, exact în acele zile,

Ion Spânu

Însemnarea lui Maiorescu din28 iunie 1883

eminescologie

1133



13TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

se finalizau termenii Tratului secret dintreRomânia ºi Austro-Ungaria, cã P.P. Carp, trimisulþãrii la Viena, îi ceruse explicit lui Maiorescu:�mai potoliþi-l pe Eminescu� sau cã însuºi Bismarkameninþase România cu o declaraþie de rãzboidacã nu înceteazã bãtãlia pentru Transilvania,rezultã clar cã, în urma presiunilor venite de laViena, unii au fost convinºi sã se potoleascã, iaralþii, care erau de multã vreme agenþi harnici aidiverselor servicii secrete, ºi-au intensificatactivitatea ºi au trecut la acþiuni mai hotãrîte.Slavici, de pildã, prin scrisoarea trimisã luiMaiorescu, se dezice de activitatea de laSocietatea �Carpaþii� ºi, prin plecareaintempestivã din þarã, dovedeºte cã a fost convinssã se potoleascã. Cert este cã, în toatedocumentele cercetate de noi nu existã nici ceamai micã dovadã cã lui Eminescu i-a atras cinevaatenþia asupra pericolului care îl paºte dacã varãmîne fidel principiilor sale în ceea ce priveºteTransilvania. Din contrã, din aceleaºi �Însemnãrizilnice� ale lui Maiorescu aflãm cã ziaristuluiincisiv de la �Timpul�, care era Eminescu, i s-apregãtit cu minuþiozitate scoaterea din viaþapublicã, pe motivul nebuniei.

În 30 mai 1883, Maiorescu noteazã cã în aceasearã, timp de cinci ore, l-a avut ca oaspete peministrul american E. Schuyler alãturi de cîþivaapropiaþi, între care ºi Eminescu. Deºi noteazã cãa fost �cea mai plãcutã atmosferã�, Maiorescuadaugã o notã ciudatã: �La Eminescu, început dealienaþie mintalã, dupã impresia mea�. Pe bunãdreptate, cercetãtorul Nicolae Georgescu seîntreabã cum de era posibilã o atmosferã atît deplãcutã în compania unui om care o luase razna.Sã fie întîmplãtor ºi faptul cã exact în acea ziapare în �Timpul� articolul lui Eminescu,�Despãrþirea de Maiorescu�?

Dar Maiorescu revine ºi în ziua de 23 iunie1883 cu o însemnare asemãnãtoare. Adversarulsãu politic, liberalul Th. Rosetti vine la cinãîmpreunã cu soþia ºi-l întîlneºte aici pe Eminescu.Dacã ar fi avut o cãdere nervoasã, în mod sigurEminescu s-ar fi nãpustit asupra lui Rosetti, pecare în dese rînduri l-a �executat� în articolele saledin �Timpul�. Deºi o astfel de întîmplare n-a avutloc, Maiorescu totuºi noteazã: �ºi Eminescu, caredevine, din ce în ce mai evident, alienat. Foarteexcitat, sentiment al personalitãþii exagerat (sãînveþe acum albaneza!), vrea sã se cãlugãreascã,dar sã rãmânã în Bucureºti�. Pentru un om caEminescu, care ºtia bine germana, franceza,greaca veche sau sanskrita ºi care consultasecelebrul Glosar al lui Bopp, cu aplicaþie pedouãsprezece limbi de mai micã sau mai marecirculaþie, mãrturisirea cã ar vrea sã înveþealbaneza (o limbã care are multe structuriasemãnãtoare cu limba românã) ar putea fisemnul unei nebunii?

Se ºtie cã ambele însemnãri sînt subliniate înmanuscris cu linie roºie pe margine, la o lecturãulterioarã a textelor, aºa cum precizeazã editorulI. Rãdulescu - Pogoneanu. Ca specialist înpsihiatrie, Maiorescu ar fi putut sã observe uncomportament ciudat la Eminescu, însã, dacãlucrurile ar fi stat aºa, mãcar unul dintre ceiprezenþi la masã (E. Schuyler, Beldimano, Gane,soþii Negruzzi, soþii Kremnitz, Anette sau familiaRosetti) ar fi notat ulterior, în propriile jurnalesau memorii acest fapt. Lipsa unor astfel dereferiri demonstreazã, mai degrabã, faptul cãMaiorescu deja pregãtise scenariul ce urma sãaibã punctul culminant în 28 iunie 1883.

Toate semnele de întrebare pe care le ridicãaceste însemnãri ciudate din zilele de 30 mai ºi23 iunie 1883 au rãmas zeci de ani neelucidate (eadevãrat ºi cu complicitatea unor cercetãtori care

au fost totdeauna împotriva republicãrii opereigazetãreºti a lui Eminescu), fiind considerate cadovezi ale începutului de alienare.

Privite însã cu obiectivitate, ele demonstreazãfaptul cã bileþelul primit de Maiorescu îndimineaþa zilei de 28 iunie 1883 de la doamnaSlavici era mai degrabã aºteptat decît convingãtor.Era, într-un fel cît se poate de explicit, semnalulde declanºare a unei operaþiuni pregãtite cuminuþiozitate. Conºtient de rolul decisiv pe care îlavea în scoaterea din viaþa publicã a ziaristuluiMihai Eminescu, dar ºi preocupat deresponsabilitatea în viitor pentru acest gest,Maiorescu a încercat prin acele însemnãri celpuþin dubioase sã-ºi creeze un alibi, dar o astfelde decizie nu-l putea lãsa liniºtit ºi însemnareadin noaptea precedentã internãrii lui Eminescueste lãmuritoare în privinþa stãrii sale emoþionale:�Nu pot dormi bine, la ora 3 deºtept ºi scriind�.Avea ºi de ce sã fie stresat: peste numai 24 de oreurma sã devinã cãlãul lui Eminescu!

Aºadar, în dimineaþa zilei de 28 iunie 1883, laora 6 (!), Ecaterina Szöke Magyarosy îi trimite luiMaiorescu biletul de mai sus, care era un adevãratcod secret, iar acesta îl ia ca pe o adevãratãexpertizã medicalã, pornind tãvãlugul unei zileîngrozitoare. În mod inexplicabil, soseºte laMaiorescu acasã, pentru �întîia oarã�, ConstantinSimþion, nimeni altul decît preºedintele Societãþii�Carpaþii�! Maiorescu noteazã: �M-am dus cu ella Dr. Suþu ºi am pus sã se pregãteascã în a sa�Casã de sãnãtate� o camerã pentru Eminescu�.

Deci, Maiorescu nu-i cere dr. ªuþu sã-lexamineze pe prietenul sãu Eminescu pentrueventualele semne de alienaþie pe care, chipurile,le-ar fi observat în ultimele zile, ci îl interneazãpur ºi simplu pentru cîteva luni ca nebunincurabil! În însemnarea zilei respective, nu gãsimnicio altã motivaþie în legãturã cu scopulprezenþei lui Simþion la acea orã, ceea ceînseamnã cã a venit conform unui plan stabilitanterior primirii bileþelului de la doamna Slavici,deci cel puþin în ziua precedentã! De altfel, dupãobþinerea internãrii lui Eminescu la spitalul luiªuþu, rolul lui Simþion nu se încheie. El pleacã laSocietatea �Carpaþii�, unde, �potrivit înþelegerii�cu Maiorescu, urma sã-l aºtepte pe Eminescupentru a-l duce cu forþa la spitalul de nebuni.�Numai de s-ar face asta fãrã greutate!�, noteazãcu sadism Maiorescu, care se aratã preocupat nude drama ce urma sã se producã, ci deîndeplinirea cu uºurinþã a scenariului! Dupã ce astabilit detaliile planului împreunã cu Simþion ºidr. ªuþu, Maiorescu s-a întors acasã, de unde, îndupã amiaza acelei zile, pleacã într-o vacanþã devis.

Fãrã sã bãnuiascã ce i se pusese la cale,Eminescu soseºte cu trãsura acasã la Maiorescu,avînd sub braþ ziarul �Timpul� din acea zi (datat,conform obiceiului vremii, o zi mai tîrziu), încare publicase articolul � ce ironie tragicã a sorþii!-despre libertatea presei, în care protesta faþã deexpulzarea lui Galli, directorul revistei�L�independence roumaine�, publicaþie ce avea sãfie interzisã chiar în acea zi! Maiorescu nu-lîntreabã nimic, cum era firesc, despre incidentulcu doamna Slavici ºi nu scoate nici mãcar uncuvînt despre aranjamentul fãcut cu Simþionpentru internarea cu forþa la spitalul de nebuni aldr. ªuþu. �Nebunul� Eminescu salutã respectuospe doamna Maiorescu, dar ºi pe un client aflatîntîmplãtor acolo, iar cînd Maiorescu îi aratãstatuile reprezentînd pe Hermes ºi Venus dinMilo comenteazã cît se poate de natural: �Lasã,cã va reînvia arta anticã!�, ceea ce, pentru bunulsãu �prieten�, însemna semnul desãvîrºit alnebuniei!

Maiorescu îl trimite pe Eminescu la Societatea�Carpaþii� pentru a se întîlni cu Simþion care ºtia,�potrivit înþelegerii�, ce are de fãcut. Fãrã urmãde remuºcare, de teamã sau de compasiune faþãde cel cu a cãrui prietenie avea sã se laude pînã lasfîrºitul vieþii, avarul Maiorescu noteazã înJurnalul sãu cã i-a dat �5 lei pentru trãsurã�, deºifiica sa, Livia, într-o scrisoare cãtre I. E. Torouþiu,din 21 aprilie 1939, spune cã i-ar fi dat doar �2lei pentru birjã�! Ieºind pe poarta casei luiMaiorescu, Eminescu nu bãnuia cã atunci îºi trãiaultimele clipe de libertate dintr-o viaþã înfiorãtorde chinuitã. În acea dupã-amiazã, Maiorescu plecaîn vacanþã prin Europa, iar Eminescu la casa denebuni!

Dacã nu ar fi pãstrat aceastã însemnare din 28iunie 1883, Maiorescu ºi-ar fi ascuns pe veciecrima pe care a pus-o la cale cu atîta rigoare.Firesc, se pune întrebarea: de ce nu a rupt ulterioraceastã paginã incriminatoare, cu atît mai mult cucît aceasta avea sã fie ultima însemnare dincaietul respectiv? Existã douã rãspunsuri logice:

1. Maiorescu avea nevoie de un alibi care sãconfirme cã nebunia lui Eminescu fusese anunþatãprin douã izbucniri anterioare (30 mai ºi 23iunie) ºi prin biletul primit de la doamna Slavici.

2. Maiorescu a observat cã ulterior toatãopinia publicã, inclusiv apropiaþii lui Eminescu,au crezut varianta nebuniei, considerîndu-l pe elchiar salvatorul Poetului.

Citind cu atenþie însemnarea aceasta din 28iunie 1883, observãm cã ea conþine toateelementele acuzatoare care puteau sã-l incriminezepe Maiorescu. Poate cã i-a ºi trecut prin minteulterior s-o distrugã, din moment ce restulcaietului rãmîne necompletat. Dacã ar ficontinuat sã noteze evenimentele din zileleurmãtoare, nu mai putea justifica lipsa din jurnala zilei de 28 iunie, aºa încît a preferat sã continueînsemnãrile pe alt caiet, urmînd sã decidã ulteriorsoarta filei din acea zi. Ciudat este cã Maiorescunoteazã, tot pentru ziua de marþi, 28 iunie 1883,plecarea sa în vacanþã, care conþine traseul pe cares-a deplasat timp de cîteva zile! Aºadar,însemnarea nu putea fi fãcutã decît la întoarcere,cãci nu se vorbeºte de locurile prin care urma sãtreacã, ci de cele prin care a trecut, inclusivobservaþiile legate de cazare, masã sau vreme!

De la un moment dat însã, din reacþia celordin jur, Maiorescu s-a vãzut un adevãrat erou,care l-a ajutat pe Eminescu sã depãºeascã unmoment atît de dificil ºi, încîntat de perspectivã,a vrut sã exploateze în favoarea sa ºi ziua aceastafatalã. Ceea ce, pînã acum, se poate spune cã a ºireuºit. Maiorescu avea o singurã teamã: cãEminescu ºi-ar putea aduce aminte exact ce s-aîntîmplat cu el în acea zi.

Este cît se poate de ciudat faptul cã ºi astãzi,în faþa evidenþei probate cu documente, ori decîte ori vrea cineva sã aducã în discuþie ziua de28 iunie 1883, este pus la zid de o parte a criticiisau de scriitorii înregimentaþi acesteia. Adevãrul,însã, nu mai poate fi ascuns.

(Text din ediþia revãzutã ºi adãugitã, în cursde apariþie,�Asasinarea lui Eminescu�)

!

EratãDintr-o regretabilã eroare tehnicã, articolul Puþinã

eminescologie, scris de profesorul universitar, criticulliterar, eseistul ºi prozatorul Adrian Dinu Rachieru,apãrut în numãrul 259 din Tribuna, 16-30 iunie 2013,poartã în mod eronat semnãtura �Dumitru Suciu�.Publicând cuvenita îndreptare, ne cerem scuze, ºi peaceastã cale autorului, domnul Adrian Dinu Rachieru,cât ºi cititorilor noºtri. (Tribuna)

1144



14 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Înainte de fuga lui definitivã � deoarece, ultimaabia a fost cea reuºitã! � lui Paul Cazimir i s-aumai întâmplat, în locul în care se afla, unele

evenimente. Astfel, în urma intrigilor lansateneobosit de licheaua de Ungar, a fost de-a dreptulmutat, vãrsat la irecuperabili, la cei bolnavi clinici,pishopaþi, nebuni sau þãcãniþi cum li se maispune; agitaþi, nu prea denºi, zic nemþii, ºi nu cutoate ceºtile în raftul lor; duºi cu pluta, zãnateci,luaþi de streche, zicem noi! ºi fapt remarcabil,unic în analele strãvechiului stabiliment, dupã nicio lunã de adãstare printre noii sãi prieteni, el fumutat înapoi, în micul lui apartament ºi nupentru cã el însuºi ar fi protestat sau ar fimanifestat vreo nemulþumire la noua saspitalizare, ci tocmai ei, acþionarã, protestarã, oparte dintre cei care se aflau acolo de mulþi ani,unii de decenii ºi care îºi câºtigaserã un fel deautoritate, nu numai în clinicã, dar ºi în oraºuldin apropiere, deoarece erau câþiva, chiar ºinebuni care circulau liberi ºi chiar puteau sã-ºiexercite, parþial, vechile profesiuni sau sã sefoloseascã de vechile lor diplome ºi specialitãþi.Totdeauna, se spune, mai ales în provincie,totdeauna e nevoie de oameni pricepuþi ºi cinstiþi.Or, ha, ha, oameni pricepuþi, se spunea tot acolo,mai gãseºti, dacã cauþi, dar... cinstiþi, asta, da, e omarfã ceva mai rarã! Or, cine putea avea pretenþiade a fi mai cinstit decât cineva care era declaratnebun? Adicã, o fiinþã umanã ale cãrui interese seaflã mai ales dincolo, numai cã acest dincolo nu enici raiul, de atâtea ori promis, sau infernul, ci...în propria lor minte. ªi în capacitatea extrordinarãde a ieºi din menghina sau menghinele vieþii de zicu zi ºi de a pãtrunde � la început cu un fel desfialã, cu o aproape copilãreascã neîndemânare,apoi însã tot mai decis, pe acele culoare de unde,vãzutã, umanitatea însãºi ºi vechile cunoºtinþeprind tot mai mult o culoare ºi un relief, sãzicem... îndoielnice! dacã nu ridicole de-a dreptul!ªi acest lucru e cu adevãrat interesant, faptobservat ºi notat ºi de Paul Cazimir în bloc-notes-urile sale pe care le purta prin buzunarele largiale pardesielor sale � ridicolul ºi inadecvarea unorcongeneri era observat tocmai de aceia care eiînºiºi nu numai cã pãreau, astfel, dar se ºiexpuneau lui, ridicolului! Cei taxaþi drept des-creieraþi. Nebuni, plecaþi cu duhul! Absenþii înspirit! Copilãroºii în exces ºi, evident, lipsiþi totalde simþul realitãþii. Da, e drept, magnifica ºitiranica realitate se oprea, se epuiza de-a dreptulîntocmai precum valurile line, ca niºte lespezitransparente, ale unei mãri întinse ºi vuinde, lapicioarele lor.

Un alt eveniment, dacã putem sã-i spunemastfel, a fost scandalul din oraº. Paul Cazimirpoposea cu o anume regularitate, cam o datã pelunã, în oraºul învecinat ºi unde, atraºi deelucubraþiile ºi de cinismul sãu jucat ca ºi decultura lui ciudatã, pentru acele locuri, unelefamilii onorabile îi pregãteau un sediu ºi unelecomoditãþi, printre care un bufet bine garnisit ºimijloace de transport în vremuri rele. Era însoþitde fiecare datã de cineva de la stabiliment,infirmier sau doctor, pãzit sau ocrotit, cum sespunea, ºi nu s-a ºtiut niciodatã bine de ce sau decine era ocrotit acest bolnav absolut atipic. Cu,cert, momente de discurs anarhic, presãrat cumetafore ciudate, uneori extrem licenþioase sau,mã rog, inacceptabile � în provincie, se pare, ca ºi

în unele estetici, existã ºi metafore inacceptabilesau improprii, cum vrem sã le numim. Dar asta eo altã esteticã � a Povinciei! Alteori, ce mai, omca toþi oamenii, just, echilibrat ºi logic ºi încã celogic! Putând da lecþii multora de dreaptajudecata ºi chiar de regulile acesteia. E drept cãunii, precum Ungar, nefericitul carierist, dar ºi alþivreo doi-trei, insinuau cã dl. Paul Cazimir seprefãcea pur ºi simplu în perioadele sale cuminþi,aºezate, calme. ªi nu fãcea decât sã-i imite pealþii, pe cei normali, se înþelege. Or, bieþii de ei,cum se întâmplã adesea cu fervenþii calomniatori,nu bãnuiau ce aproape dar ºi ce departe deadevãr se aflau în acest caz: da, Paul Cazimirimita numai cã se imita pe sine-însuºi! ªi, cum ospunea chiar el, nu era deloc uºor sã te imiþi petine, sã-þi imaginezi, adicã, cum ai fost sau cum aiputea fi ca sã apari în ochii celor din jur, înoglinzile ochilor lor, cum o spunea el, drept...ceva digerabil, recognoscibil, asemãnãtor cu unmodel care circulã cam peste tot, e adevãrat, ºi pecare nimeni nu l-ar putea defini cu o anumeprecizie. ªi numai pentru faptul cã acest modeluman de normalitate se schimbã odatã cusecolele � ºi cu imperiile, ar zice un mucalit! -, darºi pentru faptul cã el, aceastã fiinþã nu existãniciunde; ea nu este decât o sumã sau o reducþie,o schemã, mai degrabã o cifrã � cea statisticã, debunã seamã. Dar ea însãºi, aceastã cifrã cum i-amspus, se va schimba cu siguranþã când omenirea,în fervoarea ei de a înainta cu orice preþ, de a semiºca, va ateriza (tot un termen al profesorului,aºa i se spunea mai nou, în orãºel, inginerului, defapt, care era Paul!) � va pune stãpânire pe un alttermen dominator. În fapt, o spunea tot Paul, ha,în perioadele sale cuminþi (credeau cerberii sãisau, pe dos, în orele sale clinice, nu rareoriduºmanii lui se contraziceau între ei) � cândumanitatea se va îmbolnãvi de alte maniiarhivistice, aºa le numea Paul. Arhivistica, ospunea tot el, nu e o ºtiinþã a viitorului doar, eane stãpâneºte de mult prezentul ºi reflexele degândire. Iar gândirea statisticã nu e decât unadintre aceste boli. Incapacitatea, azi, a eului umande a fi sigur de ceea ce ºtie, are sau vede. Sau dece îºi aminteºte. ªi din exces de preciziune lunecãmereu ºi chiar cu o anume metodã între date,concluzii, termeni finali, descoperiri chiar.Incertitudini, cum se numesc unele legi ale fiziciimoderne. Sau relativitãþi.

Aceste dupã amiezi ºi seri, la care invitaþiileerau pândite ºi apreciate de nu puþini cetãþenionorabili ºi cu vazã, nu erau totdeauna stropitecu discursurile dlui. Paul Cazimir, deºi erau mereuaºteptate remarcile sale incisive, neaºteptate, ºi nurareori pline de haz. Uneori pline ºi de tâlc,pentru mulþi. ªi astfel, silueta lui se învãlui de oanume legendã, un abur care uneori pluteºte înjurul unor personaje, în marea ºi pitoreascaprovincie a lumii, mai ales, unde evenimentelesunt rare ºi pe unde nu prea poposesc persoanecelebre. ªi atunci, ce sã-i faci, cum oricine arenevoie ºi de ceea ce numim celebritate, delegendã sau de inºi care îºi ies din fire dar ies ºidin comun într-un fel care intereseazã un grupmai mult sau mai puþin larg, provincia, o spunemîncã o datã, ca o scoicã uriaºã ºi somnoroasã, îºifabricã ea singurã din sucurile ºi fildeºul ei, perlaunei celebritãþi. A cuiva care, privit doar dintr-o

parte sau prea iute sau cu alþi ochi, pãgâni cumspune poetul, ar putea pãrea în cel mai bun cazun original. ªi poate nici atât!

Ei bine, la una sau douã dintre aceste dupãamiezi filozofice cum le numeau unii, în modironic e drept, dar convinºi ei înºiºi ºi decontrariul, a stârnit scandal faptul cã femeiaamforã, Fifi sau Magdy, ºi-a exhibat, cuîncuvinþarea Profesorului, splendiul, anticul eicorp ºi încã pe o carpetã originalã ºi veche deShiraz sau de Buhara pe care i-a fãcut-o cadouînsuºi maestrul. Nu, nu s-a întâmplat nimic înplus, a fost, cum o spunea chiar ºi Fifi, doar oofertã; de la o vreme tânãra femeie nu se maioferea nimãnui � sã fi fost influenþa ºifrecventarea profesorului, asiduã, fidelã, câineascã,cea care i-a schimbat tabieturile frumoasei ºifocoasei june?! � Fapt e cã ea, Fifi, nu mai cedafizic ºi în niciun fel, nici chiar celor maiavantajoase propuneri din partea unor îndrãzneþiadmiratori sau a altora. ªi, se pare cã tocmai unuldintre aceºtia, dintre cei care nu era acceptaþi laaceste dupã-amiezi filozofale dar ºi vesele, a fostcel care a aprins scânteia publicã. ªi a foruruilorlocale, el însuºi unul dintre ºtabii urbei, ºi, separe, cum s-a aflat sau s-a comentat apoi, ºi unuldin aroganþii refuzaþii ºi umiliþii fetei!

ªi astfel, acele dupã amiezi încetarã, avu loc oanchetã, Paul însuºi fu într-un fel chemat laordine ºi reþinut în beciurile poliþiei pentru câtevazile. A fost nevoie sã se deplaseze amicul sãuPeter, din capitalã, cu încã cineva din conducereapenitenciarelor, pentru ca Paul sã fie eliberat ºirepus în drepturi. Singura lui condiþie a fost însãca femeia, Magdy, sã fie lãsatã în pace, eventualsã fie lãsatã sã-ºi încerce norocul în altã parte,deoarece exista intenþia serioasã ca ea sã fietrimisã la Canal cu un lot de prostituate. ªi caacele serate cuminþi sã poatã continua.

ªi le obþinu pe ambele, ba, în plus, cum sezice, interveni pe lângã amicii veniþi din capitalãsã-l ia cu ei, acolo ºi în postul, în rostul pe care-lvor ºti, pe... simpaticul Ungar. Nu, spunea Paulaproape convins, nu mi-este teamã, mie de el,oricum, firea, ideile sau comportamentul meu vorcrea, pe oriunde voi merge, astfel de... reacþii. S-ar

Nicolae Breban

Jocul ºi fuga (II)proza

Alge

1155



15TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

spune cã prin modul meu de a fi, eu selectez ºi...inºi cu o aurã execrabilã! Inºi frustraþi, evidentfrustraþi, inºi cu care viaþa a fost ºi este nedreaptã,indivizi cu calitãþi certe, dar care, ha, ha, da-da,nu glumesc, s-au nãscut cu un secol prea devremesau prea târziu!

Nu, nu pentru a mã apãra pe mine, nu,nimeni nu poate sã mã apere ºi se pare nici chiareu însumi. ªi, mai ºtii, poate nici nu e nevoie,observã, þine minte cã nu eu v-am chemat, îispunea el lui Peter. Nu, ci ca sã-l îndepãrtez peacest ins nefericit, care are, cum se zice, apucãturide lichea patentã � ha, o lichea care aspirã sãdevinã o canalie ºi care, ratat ºi în asta, îºi înghiteveninul ratãrii la nesfârºit. Sã-l îndepãrtez decomunitatea acestor oameni simpatici ºi ataºanþidin stabilimentul în care mã aflu, mai ales de ceicare, prin propriul lor geniu, sunt teribil dedezarmaþi. Incapabili sã se apere mai ales deindivizi de acest calibru, inventivi ºi neobosiþi în adramatiza existenþa, ca sã zicem aºa. Dintreaceºtia, mai ales azi, apare, se iscã ºi o nouãspecie de lichele sociale, numite provocatori, ammai vorbit despre aceasta. Toþi, aproape, înzestraþicu facultãþi ieºite din comun, prinºi însã de ofebrã rarã a personalitãþii ºi, mai ales, nemulþumiþiprofund de calmul sau de mediocritatea vieþii dinjurul lor. Pe care, într-un impuls creator, aºa credei ºi uneori, în anumite cazuri, au ºi se bucurã deun succes formidabil, vor s-o schimbe. Sã-i dea oaltã turnurã, ce mai, ºi cu adevãrat istoricã,senzaþionalã!

E adevãrat cã, în câteva rânduri Paul Cazimirîncercã sã fugã, sã evadeze. Nici el însuºi n-ar fiputut spune cu precizie de ce, deoarece, într-adevãr, nu se simþea în niciun fel pãzit sau închis.Asta este ºi a devenit forþa mea, acum, de a filiber nu... nu oriunde m-aº afla, cum aº fi ispitit s-o spun iute, ci, da-da, liber � aici!

Deoarece, ãsta e adevãrul � mã rog, adevãrulmeu ºi de moment, un adevãr de care m-aº folosioarecum priceput, cum se foloseºte Peter,prietenul meu, de cuþitele sale elveþiene sau eu destiloul meu Mont-Blanc, cu peniþã de aur. Sigur,oho, dacã aº face ca alþii � de azi sau de altãdatã!� aº putea sã-mi plec genunchii ºi sã mã închinacestui obiect minuscul, negru ºi lucios ºi el, da-

da, dacã credinþa mea s-ar dovedi încãpãþânatã ºifanaticã, el, obiecþelul acesta, destul de zglobiu ºide inspirat când îl mânuiesc eu, s-ar putea, chiarsã mã ajute. Sã-mi dea curaj, oricum, ºi, poate,chiar ceea ce numim noroc. Într-atât de puterniceste spiritul, ha, mai ales când el se îndreaptã spreþeluri ºi pe cãrãri absurde!

Da, repet, acesta e adevãrul � sunt liber, amdevenit ceea ce în mod grosier se înþelege prinacest cuvânt, dar ºi ceea ce eu însumi înþeleg,doar aici, între aceºti oameni. Trãind ºi vieþuindde-a valma, timizii ºi neîndemânatecii cu ceicutezãtori, plini de ei deja ºi de primele lorsuccese; deºtepþii ºi proºtii ºi niciunde în lume, deasta sunt sigur, nu ai sã constaþi o confuzie maimare de termeni, cum o spun universitarii,proºtii, din vicleni devenind de-a dreptulinteligenþi, iar deºtepþii fãcând prostii, una maiboacãnã ca alta, dar îmbibaþi fiind de prejudecatatiranicã a propriei lor deºteptãciuni sauinteligenþe, n-o slãbesc o clipã ºi... se rostogolescla vale ca o piatrã care a pornit-o, aºa, într-odoarã, din costiºã, din vârful dealului, dar apoi ºi-a gãsit resurse, cum se spune, sau a fost ea însãºisãltatã de relief, pietre ºi cioturi ºi prinde o vitezãapreciabilã, mai-mai sã se spargã în bucãþi în valesau sã spargã capul cuiva, cel care se aflã tocmaicu gândul aiurea!

Sigur, dacã eu însumi aº fi altcineva, aº fi fosttentat de la început sã afirm cu seninãtate cã aicitrãiesc de-a valma nebunii, þâcniþii, cu cei normali,cu cei sãnãtoºi la cap. Dar n-am s-o fac deoarecenu pot! Nu sunt în stare! Nu, cum s-ar credepentru simplul motiv cã e greu uneori de adiscerne care sunt nebunii ºi care cei care se credsãnãtoºi, deoarece, se ºtie, o ºtiu ºi doctorii dar oºtim ºi noi, ceilalþi, cei care jucãm de minuneacest joc al normalitãþii, graniþele între aceste stãrisau imperii sunt laxe ºi, ca ºi în cazul unor marirãzboaie sau taifunuri umane, aceste frontieresunt uneori rupte ºi stricate cu o mânã decisã ºi,aplecaþi peste pupitrele lor largi, noii conducãtori,adicã cei care au învins, cum se spune ºi încã cuurme de sânge uman pe degetele ºi mâinile lorfine, energice, traseazã ºi sfârtecã mapelegeografice cu noi graniþe. De care gloatele umanetrebuie sã se îmbibe, sã se înfrice, nefãcând, de

altfel, nimic altceva � ºi o spun chiar ei,cuceritorii, zeii de-o clipã � decât sã imite natura;animalele de pradã sau nu, care-ºi marcheazãteritoriul, acolo unde vânatul le este rezervat.Dreptul lor!

Nu, nu laxitatea sau confuzia acestor graniþeîntre spirite face ca aceste locuri sã fie atât dediscutate ºi de discutabile, ci, în cazul meu, ceeace eu am gãsit venind aici sau fiind trimis aici de,ºtiu eu, de prieteni, duºmani sau... naiba ºtie decine! Am gãsit, cum spuneam, libertatea, dar...numai a mea. Nu, nu a maselor umane, apopoarelor, ºi nici a spiritelor, ci a mea, aºa-zisãlibertatea mea, (deoarece, în grabã, nu am un alttermen mai potrivit la îndemânã!) � cea fãcutãnumai pentru mine ºi care mã aºtepta de veacuri.De acele secole care au fost, sã zicem, copilãria,pubertatea, adolescenþa mea sau ceea ce, iarãºi îngrabã, eu numesc astfel, dar ºi lunga, labirinticamea stare de adult. De aºa-zis om matur! Dar, vãîntreb, dragi concetãþeni, cum poþi fi matur,matur tu însuþi, dacã nu eºti liber, liber chiar tu,cel numit tu însuþi? ªi dacã tot stai ºi cerºeºtiaceastã... marfã, deziderat, necesitate sau dar, cumvrei sã-i spui � ºi tu ca ºi mine, fiind grãbit,înghiontit de timp ºi neavând poate alt termen laîndemânã, presupunând cã existã un aºa-zis alttermen! � da, sã stai ºi sã le cerºeºti pe acestea,forme sau garanþii ale libertãþii, cum vrei sã lespui, de la... alþii? De la imperii, colectivitãþiumane extrem de pestriþe, grupuri cu care la dreptvorbind nu ai nici în clin, nici în mânecã, bauneori sã-þi cerºeºti libertatea chiar ºi de laduºmani înveteraþi, cei nãscuþi pentru a-þi fiduºmani, þie, dar ºi familiei sau gintei tale ºi cares-au ºi dovedit buni duºmani, adicã aprigi ºinecruþãtori. Vroind distrugerea ta ºi murdãrindu-þiidealurile, cele câteva pe care abia ai apucat sã leîncropeºti, în acel extrem de scurt ºi de ingrattimp al propriei tale existenþe ºi biografii, întrenesiguranþele, fricile ºi fantasmele copilãriei ºi aleprimei tinereþi ºi iute instalata obligaþie de a fi caceilalþi: sã te înhami adicã unei cariere, uneifamilii, unei stricte ºi solvabile onorabilitãþi.Burgheze sau nu.

Ei bine, eu mi-am gãsit libertatea mea aici,între ei. Între ceea ce voi numiþi nebuni, bauneori, chiar ºi eu, azi ºi în aceastã clipã, îinumesc astfel. Ei ºi, ce-i cu asta? Schimbã asta,oare, lucrurile?

Nu, repet, luat, aºa, iute, n-aº putea sã vãrãspund ce vrea sã însemne aceasta, adicã propriamea libertate; abia acum gãsitã, simþitã, acceptatã.Serbatã. ºi de care, iatã, uneori vreau sã fug ºicred cã am s-o ºi fac. Ha, curios, ca un copil, dacão datã plecat de aici, deslipindu-mã de acest locsau zonã fertilã � pentru mine, se înþelege, darpoate ºi pentru alþii care au mai puþine ocazii s-oexprime! � voi mai pãstra acest dar, sã zicem.Aceastã aroganþã, ar putea spune un preot, unschimnic. Da, se poate dar ce te faci dacã euînsumi am devenit aºa ceva, adicã un... retras dinlume, un schimnic. Un real sau fals cãlugãr. Unfel de sfânt, atât cât e posibil în noua ºiturbulenta, neobosit de moderna noastrã lume.

!

Cortegiu

1166



16 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

ccoorruuiieennii aamm ffoosstt eeuu îînnssuummii oo vvrreemmee

am bãut lapte din Coruieni � sânul patriei meleºi mai târziu din celãlalt din dreptul rotund hor-incãcea mai grozavã horincã din lumeurlau lupii pe dealuri când horinciile îºi înce-peau lucrarea înfricoºãtoare doar pentru copii ºi necunoscãtori cei fãrã ºcoala fructiferilor pomi ce acopereauvara satulcu un scut verde încât nu putea fi detectat nicide invizibile avioane americane locul devenindinexpugnabilnicio forþã terestrã nu ar fi reuºit sã-l atingãmãcarcele mai mari vise de pe pãmânt aici fermentauiniþiaþii descopereau atunci galaxii în boabe derouã

ºi grozavi deveneau copiii doar la vedereamãrgelelor eidar ºi a celor ce fetele la gâturile lor lungi lepurtauhau-hau urlau lupii pe dealuri ºi prin pãduriledin jurhau-hau fãceau neiniþiaþii dupã un pãhãrel ºi lumea îºi pierdea deodatã orice contur

nnuu ffoo nnii ddaattãã ddooii tteettee

a fost odatã ca niciodatã(nu fo ni datã doi tete îºi începea invariabil poveºtile micul Rãzvan)într-o þarã îndepãrtatãunde poporul (aºa îºi apunea) locuia în palate iar regele afarã

nu dupã multã vremepoporul plictisit s-a vrut afarãîn mama naturãparþial fecioarã

au început sã aibã mari dureri de picioarede alte organe mai acãtãriiîºi dorea mai multe zile la soareºi cât mai puþine sub semnu-ntrebãrii

aºa credeau ei cã e mai binepânã binele rãu li s-a pãrutau dat vina pe cerul neîndurãtor ºi pe un pãmânt necunoscut

apoi s-a aflat cã cei dinãuntru nu iubeau nici regele cãruia-i spunea migratorulregelui român prin naºtere ºi destinºi nici poporul pe care l-au trimis înapoi în isto-rie

acum îi dau dreptate micului Rãzvan nu fo ni data doi teteniciodatã poporul acestaºi niciodatã regele meu

*Nu au fost niciodatã doi câini

aallbb pprroopprriieettaarr ddee ccuuvviinnttee

eu am venit pe lume proprietar de cuvinteîn tinereþe mi-am extins domeniile pânã aproape de þãrmurile tãcerii cu ape încremeniteþãrmuri înconjurând neumbrite mãri de zãpadã

albul meu drag pânã în mijlocul nopþiicel mai frumos alb din lume nu e acelal caselor greceºti de pe þãrmurile Mãrii Egeeci acela al laptelui din sânii tinerelor mame

târziu m-am retras pe vârfurile munþilor meide tãcere în lupte învins dar ºi în tratate depacesalvându-mi oºtirile din bãtãlii inutilecaii albi ai cuvintelor mele decât tãcerea

mult maisãrace

zzoorriiii ccaassaa iiaarrbbaa ttooaammnnaa

eu voi muri-nainte de-a mã stingesã nu visez de înãlþimi mai susviaþa va urma o altã cale decat a neîndurãtorului apus

voi ºterge obrazul vremii-nlãcrimat al casei ºi al zorilor din satvoi trage peste ochi-mi verde iarbãîn care omul nu a înserat

pe crucea mea va face luna ouãsau lumea mã iubi-va într-atâtcã gãlbenuºurile fi-vor lumânãriaduse sã îmi þinã de urât

n-am sã mai fiu lumina umbrei melenici zborul frânt sub ceruri înstelateºi toamna însãºi fluturând drapeleva coborî cu salve în cetate

lliiaa rroozzaa

ochii tãi se exprimã în versuriinima mea ca de mine ascultã de eide pe sânii tãi iluminaþi de valuricade foºnind rochia de nisip argintiu

haide cum n-am chemat pe nimeni haide la un vers la altul se clatinã þãrmuriîn varul caselor varul zilei se pierdecum n-am chemat pe nimeni haide

facã-se verde

lluuddããuull

pe vremea meaîn Maramureº ludic era numai ludãuldoar floarea lui purta o infinitã teamã debongãipe care îi executam în lungi ºi înfricoºãtoareprocesiuniludãul era prietenul nostru dinainte de venirea

turcilor prinaceste locuri de poveste inexistente pe google cenu era atunci decat un câine nevãzut care lãtra mai ales dinpartea în care unii spuneau cã e ascuns viitorul ºi eu eram singur cu norulmeu iubit pufos chemãtor mai târziu de alþi nori de zãpadã de ploaie degrindinã cât oul de bibilicã din care au mâncat bongãii câtevasecole toate acestea însã mult dupã ce sacrificam movile întregi de ludãi în Maramureºul în care ludic era numai ludãul dragul de el

ssppeerraannþþaa îînn sseeaarrãã

luaþi de la mine speranþa sau ce e mai bine ºi lãsaþi-mi pãrerea de searã

veni-va ziua în care n-o sã mã mai potla mine întoarce

va pierde zãpada cãrãri împrejuru-mi va ninge pentru ultima oarã

negreºit pe pãmânt dintre toate de iarnãDumnezeu e cel mai aproape

searã voi fi eu însumi într-un alt anotimpcoborând peste ape

ianuarie, 2012

oocceeaanniiaa

astfel am spus în faþa oceanuluimã încredinþez þie cu fiinþa întreagãtu care poþi scufunda oraºe cu ochii înlãcrimaþiai celor mai de dinainte de tine uciºicu deplinã deasupra luminã sau luminã în fran-juri tu care înfiori nemiºcaþii munþiºi cutremuri câmpiiþie cãruia nu-þi vine niciodatã sã moriºi vreme îndelungatã nu le zâmbeºti celor viimunte cu ea sã rãmâimare cu tine sã fii

rruuggãã rreetteezzâânndd aassffiinnþþiittuull

Doamne daca marelui învãþatal Tãrii Lãpuºului ºi-al meunu i-am fost Ziua întreagã aproapeºi cum vrei Tu singur a vrut ºi el sã mâie pe unde-a-nseratlasã-mi în asfinþit dinspre poezie lãmurit prieten pe Andrei Fãtacest Vasile Latiº de pe Mara

!

Vasile Muste

poezia

1177



17TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Alexandru PPetria: - Aþi primit un semn major alrecunoaºterii valorii, stimatã Doina Uricariu.Ordinul Coroana României în grad de cavaler. Cereprezintã Casa Regalã a României pentrudumneavoastrã? ªi alþi membrii ai familiei dvs. auprimit Ordinul Coroana României, dacã nu mãînºel...

Doina UUricariu: - A fost încununarea unui drumînceput în 1990. Am fost invitatã sã merg în Elveþiacu o delegaþie mai mare, condusã de CazimirIonescu. Fãceam parte din grupul independenþilor caºi azi. Independenþii din culturã ºi literaturã. Erauinvitaþi majoritatea de la partidele proaspãtconstituite. Printre membrii delegaþiei, era ºi VarujanVosganian. Erau jurnaliºti, de pildã MirelaRoznoveanu, de la �România liberã�. Dragoº Vieru,profesor acum la Montreal. De la televiziunearomânã venise Vartan Arachelian. M-am desprins degrupul celorlalþi ºi, fiind la Geneva, m-am dus glonþla Versoix, unde ºtiam cã locuieºte MS Regele Mihaiºi familia sa. M-am dus fãrã scrisori derecomandare. Am sunat la poartã. Era sâmbãtãseara. Mi-a deschis istoricul ConstantinBrâncoveanu. L-am rugat dacã e posibil sã fiuprimitã de MS Regele Mihai a doua zi. Am lãsatnumãrul de telefon al unui prieten drag din ºcoalã,Adrian Barbu, la care locuiam în Versoix. A doua ziam fost sunatã de dimineaþã ºi am fost primitã cu ocãdurã pe care n-o voi putea uita de Majestatea SaRegele Mihai ºi de regina Ana. Am fãcut atunciprimul mare interviu cu MS regele Mihai care s-apublicat pe patru pagini în �România literarã�. Amstabilit cu Majestatea Sa cã voi reveni sã facem ocarte împreunã. În toamnã. Apoi m-am scufundat înarhive ºi mi-am pregãtit un caiet cu douã sute depagini de întrebãri cu strictã referire la documente ºimomente din istoria României. O parte din ele leregãsiþi în cartea mea în douã volume Scara leilor.Eu mã pregãtesc de interviuri dacã vreau sã afluceva. Altfel aflu doar ce doreºte sã-mi spunãCelãlalt. Interviurile nepregãtite sunt autoportrete.Sunt ºi ele bune la ceva. Când am revenit laVersoix, în toamnã, era imediat dupã creareaAlianþei Civice. Sunt printre membrii fondatori aiAlianþei Civice. I-am dus ziarul Majestãþii Sale,ziarul ce ce anunþa acest eveniment care mi se pãreamajor. L-a cercetat ºi citit cu mult interes. Implicareamea civicã sau profesionalã sunt parte din mine.Faptul cã am editat sute de cãrþi ale colegilor mei pecare le-am apãrat cu dinþii de cenzurã nu mi-aeclipsat talentul. Nu ne împuþinãm dacã mai facemºi pentru alþii ceva. Vizita la Versoix, unde aveam sãlucrez multe sãptãmâni în arhiva Regelui Mihai ºi afamiliei sale a fost o revelaþie pentru mine.Materiale, documente ºi albume pe care le publicãacum Casa Regalã împreunã cu editura CurteaVeche mi-au trecut prin mânã. Am scris pe largdespre ele. În Maxilarul inferior ºi Scara leilor.Acesta a fost începutul sau continuarea unei legãturifundamentale în care am fost educatã de familiamea, respectul ºi preþuirea valorilor create demonarhie... Sunt fericitã cã nu a reuºit nimic sã mãîntoarcã de pe drumul acesta ºi cã nimeni nu a fostîn stare sã-mi spele creierul, deºi m-am nãscut încomunism. În 1990 ºi 1991-1992, am primit scrisoride ameninþare cu moartea pentru convingerile mele

monarhiste. ªi am observat cum îºi fãceau potecaspre Rege turnãtori sau monarhiºtii cu ochi albaºtri.Am povestit mult despre regele Mihai ºi ReginaAna, despre toate monarhiile europene în cãrþilemele, în eseuri, conferinþe ºi un lung dialog cuHoria Roman Patapievici gãzduit de douã emisiuni�Înapoi la argument�. Am avut un turneu mai lungde lansare a cãrþilor mele de memorii publicate laPolirom, prin þarã la Deva, Alba Iulia, Hunedoara,Arad, Lugoj, Timiºoara, Cluj... Iaºi... Piteºti. ªi suntinvitatã în vreo douãzeci de oraºe sã vin dar acumnu mai pot sã vin cel puþin un an în România...Port definitiv în mine aceastã legãturã fundamentalãpe care o simt faþã de valorile monarhiei. Mamamea a fost salvatã de deportarea în Siberia graþieunui act de dispensã semnat de MS Regele Mihai.Mulþi români au fost salvaþi în varii situaþii deasemenea documente. Sã nu uitãm faptul cã ReginaMaria a fost declaratã de Comisia de la YadVashem, �Dreaptã între popoare�. Intervenþiile ei pelângã Antonescu ºi implicarea ei directã în oprireadeportãrilor au salvat vieþile a mii de evrei.Monarhismul meu este din totdeauna. Preþuireapentru valorile ºi instituþiile create de M S. RegeleMihai, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Reginelenoastre Elisabeta, Maria ºi Ana sunt cunoscutepublic. Am semnat în 1990 primul mare interviu cuASR Principesa moºtenitoare Margareta cãreia îiport o vie admiraþie. Am cunoscut-o atunci laVersoix. I-am auzit vocea determinatã ºiconvingãtoare promovând la telefon proiecteleFundaþiei Margareta în trei limbi strãine, cu odeterminare de a face cât mai mult pentru Româniacare a devenit de notorietate între timp. Arhiva încare lucram era vecinã cu biroul Principesei ºi cubiroul Majestãþii Sale Regele Mihai. Foloseamadeseori acelaºi xeros ºi mi-am notat zeci ºi sute detitluri de cãrþi din Biblioteca Regelui, dosarele dedocumente. Atunci am xeroxat caietul de muzicã alRegelui cu înregistrãle sale preferate. Întorcându-mãla interviul cu ASR Principesa moºtenitoareMargareta, acesta reprezintã primele peste 40 depagini transcrise din înregistrarea convorbirii purtatela Versoix ºi una dintre primele, poate chiar primaprezentare în România a Fundaþiei pe care oconduce Alteþea Sa Regalã. Zecile de ore dedialoguri purtate la Versoix ºi o cercetare continuãîn arhive m-au ajutat sã scriu ºi sã finalizez parteacea mai puþin personalã din cele douã cãrþiMaxilarul inferior ºi Scara leilor ce însumeazã circa3000 pagini de manuscris, tipãrite în patru volume.Volumele de interviuri ºi documente au fost gata detipar din 1991. Cãrþile pe care le-am publicat dupãdouãzeci de ani demonstreazã o atitudine ºi oopþiune consecventã cu sine. O sã transcriu pentrucititorii acestui interviu, cu multã bucurie ºi mândrieceea ce a fost scris pe Brevetul semnat de MSRegele Mihai ce însoþeºte înalta decoraþie pe caream primit-o în 28 februarie 2013, la Castelul Peleº.Mi s-a acordat Coroana României în grad de cavaler�Pentru întreaga carierã literarã prin care, chiar ºi înmomentele grele ale trecutului recent, a adusbucurie ºi inspiraþie românilor întorcând privireacãtre valorile perene ale artei. Pentru poziþia publicãpe care a avut-o constant în sprijinul valorilor ºiprincipiilor Coroanei.�

Ar trebui sã transcriu ºi cuvintele scrise pe

brevetul care a însoþit decoraþia pe care am primit-ode cavaler al Ordinului Serviciul Credincios pentrucreaþie ºi culturã. Care mi-a fost acordatã dePreºedintele României Emil Constantinescu. Sunt oslujitoare a valorilor culturii ºi civilizaþiilor în carecred. Cred în cultura românã ºi mi se pare o lucrarenobilã slujirea ei. Am fãcut lucrul acesta ca secretarliterar la Teatru, ca redactor ºi editor, ca titularul atrei cursuri pe care le-am þinut la Universitatea dinCraiova, ca membrã în jurii internationale sauconsilier personal al Primului ministru pentruculturã. Cel ce slujeºte valorile culturii unei þãri nuare nici o legãturã de subordonare faþã de cel ceslujeºte Puterea în exerciþiu. Pentru mine Putereaartei ºi forþa creaþiei împlinesc dumnezeirea din om.Doar slãbiciunile vizibile ºi invizibile te pot faceslugarnic în faþa Puterii.

- Scriitoarea Doina Uricariu a fost eclipsatã parcãîn ultima perioadã de rolul de intelectual implicat înfrãmântãrile cotidianului pe care l-aþi jucat. Meritã,într-o þarã unde valorile nu prea sunt respectate ?

- N-aº spune cã a fost vorba de eclipsare. ªi credcã nu e vorba de nici o eclipsã. Am primit cuultimele douã volume de memorii cele maiimportante nominalizãri la premii, un copleºitorrespect al publicului ºi cititorilor dar ºi telefoane dela preºedinþi sau membrii de jurii pe care nu i-arugat nimeni sã mã sune cã se vor opune cavolumele mele sã ia Premiul USR sau al Asociaþieide Bucureºti, dat fiind conþinutul lor pro-monarhist.Stupefiante convingeri ºi declaraþii pe care nu le-amcerut nimãnui. Se scuzau unii dintre juraþi, deºi nui-a pus nimeni s-o facã, spunându-mi mieroºi ºifermi în duplicitate cã ar fi existat riscul de a-lsupãra pe preºedintele României în exerciþiu. Sau cãpremiile speciale ar fi trebuit date unor scriitorievrei, dat fiind cã aºa doresc cei ce plãtesc chiria laCazinoul Vernescu. Nu cred cã a fost vorba de aºaceva. Nici eu nu am luat premiu, nici chiriaºii nu s-au omorât sã-ºi plãteascã dãrile...

Alegerea pentru premii ºi onoruri a unei cãrþidespre narcotice ºi literatura românã, rod al uneicompilaþii sprinþare, bine scrisã de altfel, a arãtat defapt ce tinde sã fie ºi sã devinã scara valorilor înRomânia. Judecãm monarhia ºi-i gãsim cusururi devârstã, sex ºi alte reflexe cominterniste dar legiferãmdrogurile, ba chiar înfiinþãm ºi comisii prezidenþialepentru asta. Literatura, creaþia nu pot fi explicatedecât la suprafaþã prin drogurile consumate de

de vorbã cu scriitoarea Doina Uricariu, director ICR New-York

�Hoþia, minciuna, ºi parvenitismul nuocolesc lumea literaturii ºi, din pãcate, setransmit�

interviu

"

18 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

creatori. Sau dependenþa de alcool ºi propensiunilesexuale. ªi când psihanaliza a crezut cã deþine cheiaspre psihologia creaþiei, cãutând în complexeformula magicã de a deschide peºtera Eului creator,ne-am împotmolit tot mai mult de îngustimea ºivulgaritatea interpretãrilor. Complexul lui Oedipîmbrãca prea multe cãrþi din bibliotecã ºi ajunseseun fel de uniformã sau sacou la modã. Ce droguri aluat Dumnezeu înainte de Genezã?

- V-a supãrat...

- Ideea este cã nu-mi pasã. Existã un timp aldãrâmãrii spune ºi Eclesiastul, iar noi îl trãim dinplin. Acolo unde n-a contat oportunismul ºi nicifanatismul portocaliu, cãrþile mele au fost premiate.Premiul cititorilor la �Observatorul cultural�,premiul pentru prozã al revistei �Convorbiriliterare�, nominalizarea la Premiul Naþional depoezie Mihai Eminescu �Opera omnia�, PremiulAmericii Latine la 17-18 ani, Premiul din Israel...Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mâna pe faþã,Premiul Naþional pentru Vietãþi fericite, PremiulAsociaþiei Scriitorilor din Bucureºti pentru Naturãmoartã cu suflet, Premiul Manuscriptum pentruediþia Emil Botta, Premiul Academiei pentru poeziela care am renunþat în favoarea soþului meu, Paul P.Drogeanu, care luase în acelaºi an PremiulAcademiei pentru cartea lui excepþionalã, Practicafericirii, Doamna Zoe Dumitrescu- Buºulenga m-asunat ºi mi-a spus cã nu putem fi premiaþi amândoiîn acelaºi an, fiind soþ ºi soþie. Aºa cã am renunþatla premiul meu. Cu mare bucurie pentru Paul, careeste tatãl copiilor mei. ªtiþi ce puþin dureazãeclipsele. În plus majoritatea se vãd cu ajutorul unuiciob de sticlã. Dacã ai sticla întreagã a unei ferestrelucrurile se vãd cu totul altfel. Nu fac parte dinfamilia meteoriþilor. ªi nici a sateliþilor naturali sauartificiali. Cãrþile mele se reediteazã, sunt traduse.Sunt invitatã sã citesc poezie în multe þãri. Sã þinconferinþe. Cred cã plecarea mea în America, în1999 a putut crea iluzia unei eclipse. Sau faptul cã,spre deosebire de mai toatã floarea literaturiicontemporane, eu lucrez pentru confraþii mei, nudoar pentru mine ºi... gaºca mea. Nu s-a ºtiut înþarã cã mi-au apãrut cãrþi în Italia, nici eu nu m-amomorât cu firea sã povestesc. Am vreo patru volumede poeme pe care aº putea sã le public oricând.Scriu poezie. Scriu ºi anul acesta, dacã vreaDumnezeu ºi vreau ºi eu, o sã public vreo trei-patrucãrþi. Dar nu cred cã epoca pe care o trãim este unaa poeziei. Mai de grabã a unei uniforme textuale pecare o îmbracã prea mulþi. A derizoriuluisemnificativ. A vulgaritãþii cu pretenþii. A cinismuluimercenar. Streaptease ºi topless mental ºi emoþional.Cu sânii goi la soare ºi creierul gol, indiferent destarea vremii ºi anotimp. Prea multã fiziologie înpoezie. Contemporanii debutanþi sunt gãlãgioºi capruncii ieºiþi din burta mamei. Unii sunt foartebuni. Îi citesc ºi îi caut precum pipãie cheile peveriga casei, cel ce le are în grijã. Se mai nasc maripoeþi în România ºi în lume. Asemeni cheilor cesunt lucrarea lui Dumnezeu, deschid mari uºilepoeziei. Alþii sunt bieþi impostori, complexaþi,violenþi, grãbiþi, dau din coate sã ajungã în faþã. Sepoartã ca disperaþii ce aleargã dupã ieftiniri ºichilipire prin Mall. Îºi confundã pãrinþii cu placentalepãdatã dupã naºtere. ªi se leapãdã iute de ei. Darpoeþii mari ºi adevãraþi rãmân. Ne agãþãm de eicitindu-i ºi recitindu-i precum se agaþã iedera deziduri. Noi dispãrem, ne uscãm ca ºi iedera, curãþatãde pe tencuiala în care s-a prins. Se mai vãd peziduri urmele ghearelor vegetale o vreme. Apoi secaþãrã o iederã nouã ºi tânãrã pe ziduri vechi ºi noide cãrþi. Asta sunt cãrþile. Niºte ziduri. Chiar dacãsuntem grãbiþi sã le demolãm ºi ne simþim tot maimari printre ruine. De aceea se scriu bileþele ºi se

îndeasã printre crãpãturile tencuielii ºi la bazaZidului Plângerii... Fiecare þarã are poeþii eiimportanþi. Biblioteca marii poezii nu se reduce lanoi ºi prietenii noºtri virtuali sau/ºi reali. Numelenoi ºi vechi de poeþi se schimbã ºi trec pe lângãmarile valori ca trenurile grande vitesse prin lume.Azi numim narcisism sau globalism ceea ceînseamnã de fapt autism, producþie în masã ºiclonare infinitã... în poezie ºi axiologie. Existã unpopulism fãrã frontiere între creator ºi public. Ca ºicum Dumnezeu, dupã ce a fãcut lumea, ar invita-ola o bodegã sã primeascã bãtaia Genezei pe umeri ºisã ciocneascã un pahar de rachiu cu Adam. Arta nuºtie ce sã mai facã pentru a se vinde ºi a aveasucces. Marea slugãrnicie ºi ipocrizie conteazã maimult în ierarhii decât spiritul critic. Dar mergemmai departe. Doi tineri poeþi au fost anunþaþi la ICRNew York drept câºtigãtorii unei burse pe care o vaplãti ICR. Alegerea aparþine unui juriu american. Afost fãcutã pe bazã de propuneri dar a þinut cont înprimul rând de aplicaþiile ºi proiectele depuse depoeþii ce au concurat la bursã. S-a fãcut în urmaunor aplicaþii individuale ºi a unor recomandãri pecare le-am dat. E o bursã pe care au câºtigat-o, înanii anteriori poetul Bogdan O. Popescu ºi poeta ºijurnalista Andra Rotaru. Amândoi au fost inspiraþide America ºi au publicat un volum de poezie scosla luminã de cele ºase sãptãmâni petrecute pesteOceanul Atlantic. America este la ora actualãinspiratoarea poeziei ce se scrie în România,majoritatea un soi de pastiºã a stilului, atitudinii ºiticurilor verbale din filmele americane, din muzicahip- hop, din rap... folosind scenografia localã.Înjurãtura de toate zilele ºi clipele dã autorilorsentimentul omnipotenþei. Limbajul golãnesc, triviale cartea de credit a unei autenticitãþi mizere. Dar nue un pãcat sã fii cool, dupã ce ai fost hot... Vã potcita în acest talcioc de vechituri avangardiste ºipostmoderne multe poeme ºi versuri memorabilescrise de poeþi, afirmaþi mai recent. Din cei cuprinºiîn antologia scoasã la editura Compania, din ceipublicaþi la editurile Brumar, la Tracus Arte... ªi maisunt ºi poeþii mari care nu pot fi confundaþi. Acãror poezie are valoarea vinurilor vechi, de colecþie.Alþii sunt doar ca mustul ce te pãcãleºte, opritartificial sã fermenteze. Sunt ºi câteva poete mari cuun univers adjudecat ºi care a impus definitiv vocealor. Au un univers fizic ºi metafizic. Altele fluturãaparent haine noi pe vechi meserii ºi deprinderi. Pevremuri, Camil Petrescu spunea �Câtã luciditateatâta dramã�. Cred cã vulgaritatea a luat loculluciditãþii. Poeþii mari sunt puºi în umbrã detextualiºtii cu bloguri care se socot mari poeþi dacãau puþinã idee de SMS-uri ºi... advertising. Nu faptulcã sunt un om de culturã poate eclipsa poezia pecare o scriu ºi am scris-o. Ci viaþa în haite a unorscriitori lipsiþi de culturã care cred cã fac ierarhiile înliteraturã cu antologii concepute pe principiullistelor afiºate la scãri de bloc: �Noi ºi ai noºtri de laScara noastrã�. Sunt ºi editor, aºa cã am aflat multedespre scriitorii care se cred buricul pãmântului. Amdat peste poemele lor rescrise integral. ªi disidenþalor exhibatã la spartul târgului de CântareaRomâniei. I-am vãzut cerºind indulgenþe de laNichita Stãnescu ºi apoi, peste ani, întrebau tot einedumeriþi de ce lumea îl considerã genial pe poetulNecuvintelor. Le-am citit poemele oportuniste scriseîn anii �50 ºi vituperãrile împotriva Americii, apoideclaraþiile pentru �New York Times� pestejumãtate de veac, unde-ºi clamau poziþiaanticomunistã ºi pro-americanã. I-am vãzut înperipatetice plimbãri cu Mircea Ivãnescu ºiMazilescu, apoi loviþi de amnezie sau dând târcoalealtui empireu. Hoþia, minciuna ºi parvenitismul nuocolesc lumea literaturii ºi, din pãcate, se transmit.Dar existã în biblioteca mea destui poeþi pe care-icitesc ºi pe care îmi doresc sã-i aduc la New York,sã fie traduºi, sã-ºi mãsoare priza la public. Trebuie

sã ieºi în lumea largã ca sã te mãsori cu ea ºi maitrebuie sã treacã ºi timpul peste tine ca sã-þi mãsorigenialitatea. Dar e de înþeles foamea dupãvizibilitate în viaþã. Câþi poeþi mari despre care numai vorbim în România, dupã ce au murit!

- Cum e sã fii decoratã de un Rege?

- Revenind la Coroana României, decoraþia ceamai înaltã primitã de la MS Regele Mihai, eacontinuã o tradiþie în familia mea pe linie paternã.Bunicul meu Gheorghe ºi strãbunicul meu TomaUricariu au primit Coroana României pentru faptede arme.

- Ce este poezia pentru Doina Uricariu?

- Puterea mea. Sigiliul meu. Îngerul meu pãzitor.Poezia mea cea de toate zilele, precum pâineanoastrã cea de toate zilele din rugãciunea Tatãlnostru. Totul ºi pauzele dintre Tot ºi Nimic. Amscris în tensiunea iubirii, îndrãgostitã, revoltatã pânãîn buricul degetelor. Am scris descoperind cât defrumoasã e lumea ºi ce miracol poate fi acela de aavea talentul sã vorbeºti despre �cele ce sunt dacãmai sunt�. Am scris iubind cicatricea de pe obrazultatãlui meu. Ca un fir de argint mai puþin elasticlegând maxilarul lui sfâºiat de un brand, la Oarbade Mureº. Am scris despre vindecãrile posibile ºiimposibile. Volumul meu de debut Vindecãrile aaºteptat ºapte ani la cenzurã ºi pentru cã poemelese chemau Vindecãrile, dar ºi pentru cã sensul loridentifica dezastre morale ºi spirituale... Societãþilebolnave sunt agresive ºi ostile în faþa dorinþeicumplite de vindecare. Ele ne controleazã prin bolilecronice induse precum ura, invidia, turnãtoria,haosul valorilor, trãdarea pentru ceva arginþi. Unpoet adevãrat nu poate fi legat cu un lanþ de cuºcaprivilegiilor. ªi nici asmuþit sã intre în haitagonacilor, la vânãtorile de ocazie. Cabotinii ºiideologii îndoctrinaþi vor persifla în felul lor tot ceþine de dramatic ºi tragic. Spartanii contemporanivor exersa în cuvinte azvârlirea celor firavi sauneputincioºi în prãpastie. Existã o grabã de a-ielimina pe cei din alte generaþii sau cu alteconvingeri, care confundã continuitatea valorilor cuun continuu ecarisaj. Pe vremuri ne bloca cenzura.Cenzura a fost vigilentã. Dar era adeseori mult maigeneroasã decât cenzorii contemporani care se credcritici. ªi acþioneazã precum ghicitoarele ºiprezicãtoarele din suburbii. Am avut tot sprijinul înapariþia volumului meu de debut din partea luiAlexandru Paleologu ºi Marin Preda, de a cãrorpreþuire m-am bucurat. Când am debutat, în fine,nu ºtiam cã un poem al meu, tradus de ªtefanBaciu, mai întâi în revista Mele ºi apoi în zece limbia luat un premiu de poezie al Americii Latine. Amscris apoi despre sfiala poetului ºi a omului, câtãvreme mai are ºi o parte de smerenie în el... Amasemãnat sfiala ºi smerenia cu un copac ce secheamã Jugastru, cãruia ºi Nichita Stãnescu i-acântat frunza: � Foaie verde de jugastru...� E un felde arþar al cãrui nume pune împreunã jugul ºisteaua. Jugum ºi aster...Coaja subþire a trunchiuluide jugastru poate fi zgâriatã la suprafaþã. Dar eaacoperã un lemn dur, rezistent ºi de o marerezonanþã, din care se fac viori. Jugastru este ºitoponim ºi numele de familie al unor oameni. Aldoilea volum Jugastru sfiala a adus în lumeacuvintelor poezia fragilitãþii ce ascunde o mare forþãinterioarã. Un fel de autoportret al meu carereuneºte de o viaþã o sensibilitate infinitã ºi o forþãºi putere de a lupta de nebãnuit. Cei care m-auanchetat la Securitate ºtiu asta. Nu au obþinut nimicde la mine, chiar dacã puterea concentratã de mineîn orele acelea de interogatoriu încruciºat m-a costatsãptãmâni de internare la Spitalul Elias, laneurologie...

"

19TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Cu Vietãþi fericite, care a apãrut în 1980, aizbucnit poezia maternitãþii ºi a genezelor, pe careLaurenþiu Ulici a decretat-o unicã în spaþiul liricromânesc. Apoi Mâna pe faþã a însemnat poeziacãderilor ºi a pierderilor, tradusã ºi prezentã înatâtea antologii internaþionale. A urmat Ochiulatroce, un volum care a fost retras din biblioteci ºi aprovocat un mare scandal, dupã ce s-a înþelesmesajul lui din felul în care a recitat pe scenaTeatrului Mic poemul Norii regretata LeopoldinaBãlãnuþã, desãvârºita doamnã a spunerii poezieiromâneºti. Ochiul atroce a apãrut în 1985 ºi dupãpublicarea lui nu s-a mai editat nici o carte a meade poezie pânã în 1989. Din 1985 pânã în 1989,am fost pusã la index. Cartea mea Ecorºeuri ºimarele studiu despre Kirkegaard au fost blocatepânã în 1990. Redactorul ºef de la editura CarteaRomâneascã mi-a spus verde în faþã cã aceste cãrþivor fi publicate numai dacã vor trece peste cadavrullui. N-a fost nevoie de asta ci, din pãcate, de multmai multe cadavre, sute ºi sute, ca sã ne câºtigãm olibertate de a fi liberi ca scriitori ºi oameni. A trecutun deceniu în care nu am vrut sã public poeziepânã în 1995, când au fost editate simultan douãvolume ale mele Institutul inimii ºi PutereaLeviatanului. Ambele volume au fost considerate decritici din toate generaþiile drept cãrþi emblematicepentru deceniul nouã al secolului XX. Cu Inimaaxonometricã am fost nominalizatã unanim dejuriul USR la Premiile Uniunii Scriitorilor la poezie.Am luat toate voturile, deºi eram în America. Aldoilea clasat a fost poetul Ion Mircea. Ultimulclasat, doar cu douã voturi obþinute în rundeleurmãtoare, a luat premiul. Ion Mircea a fãcutscandal. ªi i s-a dat drept consolare PremiulAsociaþiei la poezie. Eu eram în America... Ce altpremiu îmi mai trebuia...

- Aveþi nevoie de anumite condiþii ca sã scrieþiliteraturã?

- Nu cred cã este vorba de nimic special, dar s-ar putea sã greºesc. Am nevoie de curãþenie în jur,de lucruri frumoase, de naturã, de ordine mai ales.Nu mã inspirã mizeria, scrumierele pline de þigãri, ocamerã cu susul în jos. Am oroare de mizerabilism.O bibliotecã ºi Natura mã inspirã. Muzica,muzeele... Am scris câte patru cãrþi într-un an, doiani la rând, cu copiii mei mici pe genunchi sau înpreajmã. Au fost anii mei poate cei mai fericiþi, încondiþiile în care alte femei cred cã îºi rateazãcariera. Cine citeºte CV-ul meu poate verificaaceastã afirmaþie. Scriu oriunde e puþinã liniºte.Scriu zilnic ºi citesc zilnic, chiar dacã sunt în avionsau casa mea este în ºantier. Am trãit ºi am scris cucasele în care am trãit în ºantier. Sunt o femeienormalã, mare iubitoare de artã ºi de muzicã.Gãtesc, dau mese, merg sãptãmânal la muzee.Citesc poezie aproape zilnic. ªi filosofie. Suntpasionatã de arhitecturã ºi artã ºi am citit mult înacest domeniu. Am fost invitatã ºi sunt invitatã înjurii internaþionale de arhitecturã. Am publicat vreomie de pagini sau mai mult despre artã. Începândcu primul studiu despre Hiperrealism publicat castudentã în 1970-71.

- Din poziþia de fost editor, despre care am auzitlucruri extraordinare, ce pãrere aveþi despre piaþa decarte?

- Cred cã piaþa de carte va pierde tot mai multdacã lucreazã doar pentru a vinde cãrþi. Pentrufiecare dintre noi va conta în primul rând ceînseamnã cãrþile pe care le alegem pentru a nedefini ºi împlini ca persoane anume. Dacã nu vomforma cititori ºi ideea cã fiecare dintre noi are oinsulã de cãrþi, pentru a cãlãtori, nu pentrusupravieþuirea din naufragii, vom cãuta doar insule

cât mai exotice ºi cãrþi tot mai puþine. Vom uita sãcitim poezie dacã ne vom obiºnui ca poezia sã fieînsoþitã de scandal, spectacole media, jazz ºi fanfare,de biografia poeþilor ºi poeteselor cât mai picantã.Va trebui recultivatã solitudinea creatoare ºireceptoare, ideea de exclusivitate a meditaþiei ºicreaþiei. Poezia care ºi-a pierdut încrederea înunicitatea stilului ei de comunicare riscã sã adopteprestidigitaþia ºi dezinvoltura înghiþitorilor de sãbii ºide flãcãri. Altfel tot ce se întâmplã azi este în limitenormale. Ceea ce a spus Socrate la vremea luidespre lumea în care trãia ºi i-a adus judecarea ºimoartea, e valabil cuvânt cu cuvânt pentru zilelenoastre. Stilul Socrate e la modã, nu ºi substanþalui. Suntem liberi sã ne jucãm de-a Socrate pe oriceecran. Modelul Android s-a creat special pentruasta!

- Ce s-ar putea face pentru îmbunãtãþireacondiþiei existenþiale a scriitorului?

- Nu cred în soluþii care vin din afara creaþiei ºia creatorilor. Nimeni nu mi-a creat nici o condiþienici mie nici generaþiei mele, care sã fie specialã.Dimpotrivã. Eram cenzuraþi ºi lucram din greufiecare dintre noi. Nu aveam dreptul sã cãlãtorim înOccident, sã avem contacte cu strãinii, sã nesusþinem doctoratul sau sã avem burse înstrãinãtate, cu excepþia celor care aveau legãturi cuSecuritatea, tot ce însemna Cabinetul 2, GoguRãdulescu sau alþi activiºti luminaþi pe care nu i-amfrecventat. Mulþi din pãcate au semnat angajamentecu Securitatea. Alþii erau fii ºi fiice denomenclaturiºti. Dar generaþia mea a dat scriitoriimportanþi ºi câteva caractere de fier. Mergeamcâþiva dintre noi ºi la Biblioteca Academiei ºiîmprumutam cãrþi ºi ziare la fondul special ºi eramîntrebaþi de ce citim una sau alta. Cineva mi-a spuscã tocmai lista de cãrþi ºi ziare cerute de mine laBiblioteca Academiei ar fi aprins beculeþul laConsiliul Culturii unde era Cenzura, cum se numeaDirecþia Presei. Sinonimie semnificativã! Mulþidintre cenzori nici nu mai aveau nevoie sã citeascã,fiind preveniþi sã nu dea drumul manuscrisuluichiar de editori. S-a practicat limbajul dublu ºi peacest palier... cu mult succes. Am stat cu douãdintre cãrþile mele câte ºapte ani la cenzurã. Amurcat treptele frumoasei case unde era edituraEminescu, din sediul ei de pe Ana Ipãtescu, de zeciºi zeci de ori. ªi unii editori ºi redactori ºefi mi-audebitat multe minciuni ºi încurajãri gãunoase. Apoia fost aºteptarea de ºapte ani pentru Ecorºeuri.Adãugaþi la cei ºapte ani cu Vindecãrile. Trebuia sãrãmân la facultate asistenta Profesorului PaulMiclãu, la semioticã. Dar a venit legea celor trei anide producþie, pânã ce postul meu a fost transmisFacultãþii de Francezã. Postul meu s-a pierdut, cumse spune, pe drum. În schimb douã colege ale melede an, cu medii mult mai mici ºi lipsite de strãlucireºi-au gãsit un loc la ASE ºi Facultatea de agronomie,graþie poziþiei deþinute de taþii lor. Am trãit dinmeditaþii pentru admiterea la facultate ºi din scrisºase ani. Toþi elevii mei au fost admiºi din primulan. Pânã ce m-a angajat Sorana Coroamã- Stancasecretar literar. Am muncit mult ºi Teatrul �IonVasilescu� a început sã strãluceascã. Atunci l-am susþinut ºi lansat între vârfuri pe regretatulAlexandru Tocilescu. Cristian Hadgi - Culea era laînceputurile lui. ªi deºi am avut un loc de muncã,nu mi s-a dat voie sã-mi dau doctoratul. Nici dupãce am devenit redactor la editura Eminescu, nu amprimit �binecuvântarea� de a-mi susþine doctoratul.Ani la rând am avut cel mai mare numãr de coli ºide cãrþi editate pentru care m-am zbãtut ca o fiarã.Era o statisticã la nivelul þãrii. Dar nu am ºtiut sãmã orientez ca sã editez ºi eu un autor fãrã talentcare sã-mi asigure admiterea la... doctorat.

Dupã câte edituri funcþioneazã în România,

scriitorii ar trebui sã trãiascã mult mai bine dar vaide drepturile de autor, plãþile pentru îngrijire deediþii sau traducere care se practicã! Editurile care nepublicau, când ne publicau, pânã în 1989, plãteaudrepturi de autor. Funcþionau într-un regim deconcurenþã minimã ºi nu dãdeau 45-60 la sutã dinpreþul unei cãrþi pe difuzare. Scriitorii români aveauºi alte tiraje. Am avut mii ºi mii de exemplare la ocarte de poezie. Fireºte, tirajul conteazã... Nu agreezsoluþiile gãsite de unii scriitori de a publica acel gende cãrþi cu succes la public, prozã despre femei ºi cufemei, gen literaturã de pedichiurã ºi coafor. Singurasoluþie care-mi vine în minte este crearea unorcatedre de creaþie asemãnãtoare celor dinuniversitãþile americane. Dar asta înseamnã sã fii unscriitor cultivat, un profesor foarte bun. Apoi, cã totam dat ºi dau interviuri, lumea în care trãim artrebui sã aibã în vedere plãtirea interviurilor care seiau scriitorilor. Interviurile sunt mai mult decât opromovare de sine. Modele existenþiale ºi sociale.Un scriitor care se gândeºte ºi la altcineva decât lapropria persoanã poate fi un excepþional editor. Nutoþi scriitorii pot face asta. E o artã sã fii un mareeditor. Nu orice scriitor poate lucra în edituri. Mieîmi este de-ajuns sã privesc o carte ca sã ºtiu câþibani face redactorul ºi patronul-editor. Ar trebuicreate proiecte mari ºi de lungã duratã în Româniacare sã-i foloseascã pe scriitori în scrierea textelordespre muzee, oameni de culturã, etc. Dar Româniaa pierdut suflul proiectelor mari, se mãrunþeºte înscandaluri ºi antologii pe generaþii, promoþii ºiafinitãþi provinciale. Bursele de creaþie ºi cercetarelipsesc din România. Existã câteva burse pe care lecãºtigã individual câþiva scriitori, plãtite cel maiadesea de statul român care varsã banii în beneficiulunor fundaþii internaþionale ce se ocupã de scriitoriiromâni. Dar ºi aici bate vântul scandalului ºi seumflã muºchii bãrbaþilor ce tânjesc dupã rãzboaie.Premiile nu au o valoare materialã semnificativã ºinu sunt acordate chiar pe merit. Când am lucrat laproiectele pentru oamenii de culturã ºi creaþie, fiindconsilierul personal pentru culturã al primuluiministru Cãlin Popescu Tãriceanu, am recreat Cele7 Premii Naþionale pentru arte, plãtite de Guverndar decise de juriile alese de Uniunile de creaþie.Valoarea unui premiu era de 25000 de euro. S-auacordat un singur an. Apoi cel ce primise Premiulpentru literaturã a declarat în anul urmãtor cãvaloarea acestor premii era mult prea mare. ªi le-aplafonat în declaraþia lui la 2000 de euro. Bugetuldestinat Premiilor Naþionale a dispãrut.

- Sunteþi directoarea ICR New York, nu de multtimp. V-aº ruga sã vorbiþi de proiectele legate deinstitut.

- Am un proiect pe anul acesta foarte bun. L-am încheiat de puþinã vreme, cãci nu exista unproiect când am venit. Ar trebui sã vorbim numaidespre acest lucru. Ce vreau sã comunic pentrumoment ºi în premierã este faptul cã am demaratun proiect prin care România sã participe pentruprima datã la un mare Tãrg de carte internaþional înAmerica, urmând sã fie în urmãtorii doi ani invitatde onoare. E un proiect foarte important, carepresupune o organizare specificã pieþei de carteamericane, existenþa agenþilor literari americanipentru autorii români, pregãtirea din timp a uneioferte editoriale de anvergurã. Am fost la multetârguri internaþionale ca editor ºi scriitor. Cred cãºtiu ce nu mai trebuie fãcut ºi ce trebuie fãcut cânde vorba de imaginea culturii ºi literaturii române. Eunul dintre proiectele mari la care lucrez de cândam venit la post.

Interviu realizat de Alexandru PPetria

!

2200



20 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

România e o þarã ceva mai micã. Nu e niciFranþa, nici Marea Britanie, nici Germania ºinici Rusia. Dacã încerci sã imiþi în exces marile

puteri economice ºi culturale, riºti sã cazi în ridicol.Ceea ce se întîmplã cu promovarea imaginii ºiidentitãþii României în lume de mai bine de 50 de ani.Aproape fãrã întrerupere. ªi, dupã toate probabilitãþile,penibilul va continua.

Cine îºi bate joc de România? Îºi bat joc de noimari puteri strãine sau o facem noi înºine mai binedecît o pot face ele? În vreme ce ICR participã, pemulte sute de mii de euro, la tîrguri de carte, laFrankfurt, Paris, Londra, Stockholm sau Milano,librãriile din þarã se închid una cîte una. În 1998, cînddeschideam o editurã la Bucureºti pe banii familiei, înRomânia existau cca 900 de librãrii. Dupã minunateleguvernãri ale lui Iliescu-Nãstase ºi Bãsescu-Boc-Udrea,azi sînt mai puþin de 300. Dintre care poþi lucra efec-tiv cu cel mult vreo 200. Nãstase ºi Bãsescu au truditpentru România sau pentru vreo putere strãinã? Darpartidele noastre dragi, Parlamentele succesive ºi sub-limele servicii secrete ce au fãcut pentru industriacãrþii, în afara cãrþilor proprii, cu care se laudã la cher-meze parohiale?

Scriitorii români se înghesuie sã fie traduºi ºitipãriþi în strãinãtate, dar în România nu reuºesc sãvîndã mai mult de cîteva sute de exemplare. ªiromanele sau ficþiunile lor sînt în cea mai mare partemediocre, dacã nu de-a dreptul jalnice. Strãinii se îngh-esuie sã-i traducã ºi sã-i tipãreascã pentru cã încaseazãbani buni pentru asta de la bugetul de stat al

României, dar cititorii români nu-i prea citesc pentrucã nici nu au cum sã afle despre ei dintr-o presã scrisãaproape decedatã, iar pe televiziuni nu intrã informaþiiculturale (pentru cã ar fi publicitate!), nu-i gãsesc înlibrãrii sau, dacã-i gãsesc cu greu, nu prea se aleg cumare lucru. În treacãt fie spus, cu banii aruncaþi aiureape participãri în strãinãtate, ministerul Culturii arputea finanþa o întreprindere de stat de distribuþie acãrþii, absolut necesarã pentru dezvoltarea domeniului.

Despre pictorii ºi artiºtii plastici diverºi de azi ce sepoate spune ? Dupã ce au fost obiºnuiþi vreo 50 deani sã trãiascã din expoziþii anuale sau bianuale, orga-nizate de partid ºi de stat, cu ateliere la dispoziþie, cuo Uniune ºi un Fond Plastic care le-au fost mamã ºitatã, cu achiziþii puþine dar ritmice, azi, lãsaþi de capullor în jungla capitalistã, cei mai mulþi au depusarmele. Pentru cã nu mai înþeleg nimic din lumea încare trãiesc ºi, evident, nu bieþii artiºti sînt vinovaþi cãnu e nimic de înþeles din ea.

Singura branºã care a strãlucit cu adevãrat înultimii vreo 10 ani a fost cea a filmului. Cu premiiinternaþionale peste premii internaþionale. S-au ocupat PDL, PSD, PNL, UDMR, cu guvernele loraferente, sã punã pe picioare o industrie româneascã afilmului ? Nesusþinute instituþional, marile talente sevor stinge la focul mic al indiferenþei naþionale sau, încel mai bun caz, vor emigra. Iar observaþia e valabilãºi pentru celelalte arte.

Oricine încearcã sã organizeze ICR în afara gãºtiidominante ºi majoritare azi în culturã - un foarte ciu-dat monopol, gaºcã dirijatã cu mînã de fier de fostul

ministru al Culturii �revoluþionar� din 1990, AndreiPleºu, fost ministru de Externe, fost consilier scotoci-tor prin arhiva CNSAS (împreunã cu Patapievici ºiDinescu), fost consilier al preºedintelui Bãsescu,preºedinte al fundaþiei New Europe College ºi cîte altecomitete ºi comiþii, ºi care îl are în imediata saapropiere pe editorul Gabriel Liiceanu, pe fostulpreºedinte ICR, H.-R. Patapievici, ºi întreaga reþea cul-turalã dar ºi diplomaticã la picioare - va rata, aºa cuma ratat Andrei Marga. La urma urmei, Andrei Marga,cu mica sa oaste de strînsurã, a rezistat surprinzãtorde mult. Într-o luni dupã-amiazã, soþiile, amantele ºifiicele potentaþilor din SIE ºi din Externe l-au înlãturat.Cu colaborarea binevoitoare a primului-ministru. ªi cucomplicitatea absentã, moale, a veºnicului viitorpreºedinte. Oricine va veni în locul lui Marga, chiarstrãduindu-se sã joace �înþelept� la amalgam, îºi asumãriscuri de carierã la fel de mari.

Proiectul spre care se îndreaptã PSD azi pentruICR (primul-ministru Victor Ponta, în bunã înþelegerecu ministrul sãu de Externe, Titus Corlãþan) este read-ucerea acestuia la vechiul statut, mai ales cel dedinainte de 1989, al Institutului de Relaþii cuStrãinãtatea. Comparaþiile care se vor face cu insti-tutele similare din Polonia ºi Cehia vor fi puþinteldeplasate. Mai bine sã ne comparãm cu slãbiciunilenoastre, cele în care recãdem sistematic, ca beþivii. Cuce se ocupa Institutul de Relaþii cu Strãinãtatea? Înteorie, la vedere, cu chestii grandioase, patriotice ºi cul-turale, în realitate, cu controlul românilor din strãinã-tate. Ca nu cumva aceºtia sã organizeze vreo loviturãde stat împotriva puterii centrale.

Pronosticul meu e cã ICR poate deveni, dacã nu aºi devenit, buturuga micã, aceea care va rãsturna USL-ul mare. Þarã micã, valori multe� care fac un zgomotinfernal.

(Text preluat de pe blogul Editurii Compania cuacordul expres al autorului)

!

politica zilei

Petru Romoºan

Cîteva note în margineacrizelor ICR

Geopolitica s-a delimitat ca disciplinã (nuneapãrat ca ºtiinþã) în imperiul german allui Wilhelm al II-lea, cu titlul efectiv de

Geopolitik, într-un moment în care relaþia dintrestat ºi teritoriu a fost intens preocupantã. Celcare a dat formã disciplinei� numele i-a fost datde Rudolf Kjellen, în 1899, un discipol suedezal �ºcolii germane� � a fost Friedrich Ratzel. Înscrieri publicate în ultimele decade ale secoluluial nouãsprezecelea (Stat ºi sol, 1896; Geografiapoliticã. O geografie a statelor, comerþului,rãzboiului, 1897) acesta a privit statele ca�organisme�, efecte ale mediului geografic,aflate în luptã pentru a-ºi menþineindependenþa. Dupã opinia sa, Germania aredreptul sã revendice statutul unei �Weltmacht�deja în virtutea premiselor ei naturale: teritoriu,resurse, populaþie, într-o lume care ºi-a împãrþitdeja coloniile. Germania are nevoie de �spaþiuvital (Lebensraum)� pentru a se putea aºeza,conform naturii, printre þãrile lumii. Geopoliticaa apãrut în legãturã cu acest proiect dedobândire de �spaþiu vital�.

Teza geopoliticii lui Friedrich Ratzel aînregistrat o agravare odatã cu Karl Haushofer.Între cele douã rãzboaie mondiale, acesta apromovat proiectul formãrii �Germaniei mari�

într-un context internaþional marcat de criza din1929, în care puterile occidentale consacrate aufost percepute ca fiind în �declin�. �Geopolitica,dupã Haushofer, se vrea, în acelaºi timp,promovare a ideilor ºi instrument în serviciulputerii pentru punerea lor în aplicare� (FrédericEncel, Comprendre la geopolitique, Editions duSeuil, Paris, 2011, p. 43). �Geopolitica� estedistinsã net de �geografia politicã�, carecerceteazã distribuþia puterilor statale �înfuncþie� de sol, configuraþie, climat, resurse:�geopolitica� este conceputã drept cercetare a�formelor de viaþã politice în spaþiul vitalnatural� (politische Lebensform im natürlichenLebensraum)�.

Aºa cum a fost conceputã de KarlHaushofer, geopolitica a fost legatã de acþiuneapoliticã a naþional-socialismului german ºicompromisã odatã cu catastrofa Germaniei ºi,de fapt, a Europei. Împrejurarea cã cel care aconceput-o s-a sinucis în 1945, simbolizeazãcum nu se poate mai bine caracterul asumat laorigine ºi perspectivele acestei discipline. Pentruo vreme ea a ºi dispãrut din dezbatereaspecialiºtilor, fiind echivalatã cu o ideologie apoliticii naziste.

Geopolitica avea, însã, sã renascã pe caleaunor cercetãri mai puþin ambiþioase, dar maibine circumscrise. Sunt citate, de obicei,cercetãri datorate lui Alfred Thayer Mahan ,care, contemporan cu Friedrich Ratzel fiind, areflectat asupra strategiei navale americane(Naval Strategy, 1911), lui Halford J. Mackinder,care, oarecum paralel cu Haushofer, a investigatimpactul geografiei asupra politicii(Geographical Pivot of History, 1904), ºi luiYves Lacoste, care a cercetat dependenþa istorieide cadrul geografic ºi a deschis calea despãrþiriigeopoliticii de scopuri belicoase (La geographie,ca sert d`abord à faire la guerre, 1976). Astãzi,ne aflãm dincoace de recuperarea geopoliticii ºide orientarea ei spre studiul politicii dusã dediferite þãri în cadre geografice precise. �Oanalizã geopoliticã se intereseazã, înainte detoate, de rivalitãþile de putere pe teritorii întreentitãþi politice , cel mai adesea state, vizând, înesenþã, salvgardarea, cucerirea sau consolidareasuveranitãþii� (p. 63).

Astãzi geopolitica se organizeazã cadisciplinã în jurul �suveranitãþii de stat�, iar ceicare se ocupã de relaþiile internaþionale au înaceastã valoare �un parametre tout a faitincontournable.� Argumentele istorice înfavoarea centralitãþii �suveranitãþii de stat� înanaliza geopoliticã sunt multiple: lunga tradiþiea rãzboaielor declanºate ca urmare a încãlcãriisuveranitãþii statale, replierea diferitelor popoare

diagnoze

Andrei Marga

Recuperarea geopoliticii

(continuare în pagina 31)

2211



21TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Suveranitatea vvidului ((II)

(continuare din numãrul trecut)

*Trece timp. Timpul trece. Nu fac nimic, vedeþi:

scriu aceastã scrisoare ºi apoi încetez sã o scriu ºiapoi o reiau. Mã plimb, mult. O sã merg peDumnezeu prin pãdure, în aceastã luminã straniea pãdurii, în aceastã luminã care izvorãºte dinumbrã, care urcã din pãmânt. Frigul iernii aþâþãgândurile, sporeºte precizia vederii ºi amploareareveriilor. Mã întorc târziu ca sã deschid niºtecãrþi, ca sã încep lecturi pe care nu le voi termina.

Departe de toate. Retras din toate. Ascultândtotul. Folosind cãrþile ca pe niºte ziduri fragileprin care ar fi perceptibil ecoul rãzboaielor maivechi, cele mai secrete.

Sufletul. El are lucirea ºi greutatea cernelii.Are aceastã densitate neagrã, mai luminoasã decâtlumina zilei.

Citind. Întreþinând prin cãrþi, prin acestelementar asamblaj de foaie, fir, cernealã ºiplumb, visul unei sãrãcii esenþiale, al unei sãrãciimai mari decât absenþa tuturor bunurilor.Cãutând nu ºtiu ce. Cãutând. Neavând nevoie,pentru a trãi, decât de un pumn de cuvinte, ºidoar de un pumn echivalent cu liniºtea. Nu maimult. Nimic mai mult. Nereuºind vreodatã sãsatisfaci aceastã nevoie. Descoperind acolo, defiecare datã, slãbiciunea ireductibilã a tuturorcãrþilor: ceea ce este cel mai apropiat de liniºtefiind chiar prin aceasta ceea ce riscã sã tedeturneze cel mai mult, sã te distragã.

Ideea unei himerice renunþãri la cãrþi:naivitatea acestui vis care vine la cei carevegheazã prea târziu, prea mult timp, asupra preamultor cãrþi. Nu. Ieºirea, dacã existã una, ar fiîntr-o generalizare a bolii: mobilizând pentrufiecare secundã a fiecãrei zile aceastã disperarecircumscrisã mai întâi doar la camera de lecturã,activã mai întâi doar în timpul lecturii.Contemplând totul, chip, aurorã, piatrã, ca totatâtea cãrþi propuse.

*Aceste douã fraze ale lui Rimbaud, copiate

într-un caiet:

Ramurile ºi ploaia se aruncã la rãscruceabibliotecii.

Îmi amintesc de camera sa de purpurã, cugeamuri de hârtie galbenã: ºi cãrþile sale, ascunse, care fuseserã înmuiate înocean!

Prima din aceste fraze este extrasã din alpatrulea sonet din Copilãrie, iar a doua figureazãla începutul unei scurte povestiri: Deºerturileiubirii. Aceste douã titluri delimiteazã foarteprecis spaþiul deschis de reveria cititorului. Douãuºi false pictate pe zidul camerei sale. Cât despreconþinutul însuºi al acestor fraze, ele aratã ceea ceeste la lucru în lecturã: somarea forþelorelementare, invocarea lor. Apelul, lansat dedisperarea extremã a visãtorului, a cititorului, laniºte puteri imemoriale: apa cerului. Copacul.Apa oceanelor. Apel. Cerere. Toate acestea sã vinã

ºi sã îl invadeze, ºi sã-l inunde, ºi sã-l traverseze ºisã-l înghitã, pe el ºi cãrþile sale. El ºi cãrþile sale.

Sã se prãbuºeascã în sfârºit în ceea ce îldepãºeºte fãrã sã îl constrângã.

El ºi cãrþile sale. *Miezul unei zile de decembrie. Privesc pe

fereastrã fuga norilor pe cer. O mierlã, într-uncopac. Uºor dezechilibru în clipa în care îºi puneghearele pe ramurã. Bate din aripi pentru arestabili situaþia. Iatã. Zboarã, se aºeazã pe uncopac mai mic, îºi ia zborul, dispare. Orele douãale dupã-amiezii. Copiii sunt la ºcoalã. Cerul efãrã calitate. Un maidan. Amintirea unei plimbãricu un copil. Drum de þarã cu luminã. Copiluldintr-odatã fuge ºi strigã de bucurie. O pantãfoarte blândã a solului îi grãbeºte paºii ºi veselia.

Noaptea, foarte repede. Sã asculþi muzicã. Unoctuor de Schubert. Muzica, ceea ce este ea:respiraþie. Maree. Prelungã mângâiere a uneimâini de nisip. Nu. Uºa joasã: prin muzicãDumnezeu pãtrunde aerul. Fãrã zgomot. Sã nufaci nimic. Sã deschizi cãrþile, din nou. Meditaþiaelibereazã spaþiul: nu mai eºti singur, separat înumbrã. Eºti pretutindeni unde sunt luminile: încase, în mâinile copiilor, în privirea animalelor, înscrisorile de dragoste, în trandafiri, în muzici,pretutindeni, eºti pretutindeni, aproape de tot ºide toþi. Aproape de dumneavoastrã. Da. Aproapede dumneavoastrã.

II

Sã vã spun stranietatea zilelor mele, atât decomunã, atât de banalã. Sã vã spun luminaacestor zile de iarnã, atât de nebuneascã, atât dedulce. Aceastã alurã de primãvarã, dintr-o datã. S-ar pãrea cã ceva nu se poate niciodatã termina�

Nu ºtiu nimic despre viaþa dumneavoastrã,despre oamenii care vã însoþesc, despre cuvintelecare vã apãrã, despre copacii sau casele saudespre culoarea albastrã pe care o vedeþi prinferestrele dumneavoastrã. Nu îmi imaginez nimic.N-am nimic sã vã spun ce sã nu ºtiþi deja. Dacãvã scriu e pentru a nu înceta de a scrie, niciodatã,ºi este cânt pur, purã celebraþie a cântului, aacestei vibraþii a aerului lovindu-se de timpanulinimii.

Dacã vã scriu, asta e pornind de la aceastãsingurãtate, de la aceastã liniºte care ne mãsoarãegalitatea, ºi distanþa. Acest dat de neocolit alsingurãtãþii. A mea. A dumneavoastrã. Singurãtatemereu mai mare, nelimitatã.

ªi ºtiu cã mult timp încã va trebui sã inventeztotul. Totul: aerul din jur ºi ceea ce se aflã în aer,luminã, pãsãri, stele sau ploi. Solul de dedesubt ºiceea ce se aflã în sol, pietrele, apele, nopþile. Sãinventez totul ca sã fac un singur pas. Apoi, sãpãrãsesc totul. Sã distrug totul pentru a reluatotul, în vederea unui al doilea pas. Ideea deodihnã, sunt sigur de asta, ar fi mortalã. Ideeaunui nume care ar fi al meu.

Nu cred cã v-am spus cã am o slujbã, cã sunt,ca toatã lumea, supus la aceastã minciunãobligatorie a unei slujbe, la aceastã considerabilã

pierdere de timp, de viaþã. Cred cã slujba meaeste sã nu vorbesc despre ea. Sã scriu doar. Sã nuschimb nimic. Sã las sã se acumuleze mânia,disperarea. Sã continui. Sã las decizia, o decizie,sã se facã, sã se ia parcã singurã, la capãtul unuitimp nedefinit, poate apropiat, poate îndepãrtat.Nu pot nimic în legãturã cu viaþa mea. Mai alesnu sã o duc. Existã aceastã frazã, cititã ieri, înlumina atenuatã a iernii, într-una din acele cãrþidesuete pe care mi se întâmplã sã le deschid, laîntâmplare, la orice paginã: Aruncaþi-vã toategrijile la Dumnezeu.

Mã gândesc la o plecare. Un liber curs însfârºit dat astrelor în cerul interior. O plecare.

*Nu mai e destulã greutate, destulã umbrã

pentru a îndeplini o sarcinã, pentru a asiguracontinuarea unei lecturi sau chiar pur ºi simplupentru a merge. Trândãvie. Luminã dansantã,veselã, luminã invizibilã, luminã dinãuntru. Numai rãmân decât gânduri largi, atât de largi ºitotuºi precise, gânduri care învãluie, care dezvoltã.Cãrþi. Multe cãrþi în aceastã camerã. Multe valuri.Mulþi copaci. Fiind în aceastã camerã ca într-opãdure, ca pe fundul mãrii. Multe camere înaceastã camerã. Fiind pretutindeni ca într-ocamerã, ca într-o pãdure, ca pe fundul mãrii.Pretutindeni astfel. Nefãcând nimic. Privind, totul.Nu aº fi fãcut pentru nimic. Aº fi fãcut pentruasta: totul. Iubirea. Lucrurile înainteazã spremine, toate lucrurile. Prin tãcerea lor, ele intrã înmine. Mai întâi prin tãcerea lor. Apoi lumina lorse elaboreazã în mine, discretã, infimã.Miraculoasã. În sfârºit îmbrãþiºarea, fulgerul,arsura, radiosul. Apoi sã scrii, abia apoi. Iatã.Asta e tot. Nu aº putea face nimic altceva. Doaracest schimb de tãcere în luminã. Iubirea. Trecepe buzele mele, îmi întretaie liniile mâinii, pefaþã, apoi pe dos, apoi pe faþã, tot aºa. Privescaceastã miºcare. Scriu, vedeþi, vã scriu. Acestescrisori. Aceastã scrisoare.

Adesea mã gândesc astfel la acel copil desprecare vã vorbeam: Crin, Piatrã. Aceastã carteelementarã, pe care nu o scriu. Acest copil desprecare am ºti, dumneavoastrã ºi cu mine, cã nu eacolo unde este. Adesea îl vãd scriind. Scrisori,mereu. Pagini ºi pagini, goale de orice lucru carepoate fi vãzut, pline doar de luminã, negre deluminã. Recitindu-le, de mai multe ori. Corectândgreºelile de ortografie. În sfârºit, arzându-le.

Aceste scrisori care se consumã. Acestecuvinte de disperare calmã. Aceastã pacetulburatã, miºcãtoare.

Gândurile adevãrate, gândurile arse, cele carete-ar face sã mori.

Scriind, din nou. Neschimbat în singurãtateasa. Aprofundând rana singurãtãþii sale, ranãnefãcutã de nimeni, datã înainte de orice, datã,înaintea oricãrei întâlniri, datã. Scriind. Atingândcu o inimã supranaturalã sângele însuºi al vieþii,al oricãrei vieþi, cel mai mare mister. Atingând cuvârful degetelor umiditatea unei pietre mângâindsolul. Venitã din ce adâncime�

În româneºte de LLeettiiþþiiaa IIlleeaa

!

Christian Bobintraduceri

Motto: Puþine lucruri în viaþã se pot compara cusatisfacþia unui chirurg care redã vederea.

Formatã profesional în ambianþa emulativãdatã de relaþia mentor-discipol ºi având ºansade a se perfecþiona sub directa îndrumare a

renumitului col.(r) dr. Ioan Horge, care princariera sa a fost fanionul elitei oftalmologiceclujene decenii la rând, dr. Monica Gavriº apreluat standardele de competenþã ºi continuã cubune rezultate activitatea precursorului sãu, carei-a dat aripi ºi a lãsat-o sã înþeleagã cãoftalmologia nu este doar o profesie ci poatedeveni ºi o pasiune. A fost fascinatã de varietateaºi acurateþea tehnicilor chirurgicale efectuate, devolumul mare de lucru, de puterea de muncã ºide comunicare în relaþia cu pacienþii ºi personalula mentorului pe care l-a avut ca model ºi pe careºi-a propus sã îl urmeze din postura de elevã ºimai târziu de apropiatã colaboratoare.

Monica Gavriº este medic specialist oftalmo-log din ianuarie 1994, medic primar oftalmologdin anul 1998, doctor în ºtiinþe medicale din anul1999 ºi ºef al secþiei oftalmologie a SpitaluluiMilitar de Urgenþã �Dr. Constantin Papilian� dinCluj-Napoca din anul 2000, anul retragerii dinactivitate a doctorului I. Horge, cãruia i-asuccedat în urma pensionãrii. Totodatã deþine osupraspecializare în chirurgia plasticã orbito-palpebralã, are competenþã în ecografia oculo-orbitalã (2002) ºi competenþã în utilizarealaserilor în oftalmologie (2003).

Rezultatele cercetãrilor sale le-a publicat înlucrãri precum monografia Epitelioame Palpebrale(2000), în paginile volumului Actualitãþi înoftalmologie (1985) la care a colaborat, activitateasa ºtiinþificã concretizându-se ºi într-un numãr de94 de lucrãri prezentate la diverse simpozioane,conferinþe ºi congrese. Unele lucrãri suntpublicate integral în reviste de specialitate, printrecare, în �Oftalmologia�: Facoemulsificarea încataracta albã, intumescentã (nr. 2/2004);Facoemulsificarea în cataracta polarã posterioarã(nr. 4/2004); Chirurgia cataractei în ochii cubifachie (nr. 3/2004); Imptantarea cristalinuluiartificial toric la pacienþii cu cataracta rezultatã la6 luni (nr. 4/2008); Carcinoamele cantusuluipalpebral intern � tratament asociat (nr. 3/1998)ºi Atitudinea terapeuticã în cataracta congenitalã,lucrare prezentatã la a doua Conferinþã Naþionalãde oftalmo-pediatrie (Cluj-Napoca, 2006);Cataracta traumaticã la copii � atitudineterapeuticã, lucrare prezentatã la a treiaConferinþã Naþionalã de oftalmo-pediatrie (Cluj-Napoca, 2008).

În sfera terapeuticã a afecþiuniloroftalmologice preocupãrile sale au fost strânslegate de dezvoltarea chirurgiei moderne acataractei, deoarece începuturile chirurgieimoderne a cataractei ºi implantarea cristalinelorartificiale de camerã posterioarã, la Cluj, aparþinmaestrului sãu, col. (r) dr. Ioan Horge. Pe aceastãlinie medicalã a iniþiat, în anul 2004, �ZiuaOftalmologiei Transilvãnene � live surgery�, ce ainclus transmisiunea în direct a ºase operaþii de

cataractã efectuate la prima ediþie de: dr. MonicaGavriº, dr. Vlad Chercotã de la Clinica deOftalmologie din Timiºoara ºi dr. Radu Bãlã de laSpitalul Militar din Sibiu.

CCrriissttiiaann CCoollcceerriiuu - Cum aratã profilul clinicclujean al activitãþiilor medicale destinate sãnãtãþiivederii?

MMoonniiccaa GGaavvrriiºº CChheerrtteess - În prezent,oftalmologia clujeanã poate oferi asistenþãmedicalã de înaltã calitate pentru toatã patologiaocularã. Dacã în urmã cu 3-4 ani eram descoperiþiîn patologia vitreo-retinianã, atât diagnosticã cât ºiterapeuticã, comparativ cu centrele universitareBucureºti, Timiºoara ºi Iaºi, astãzi Clujul medicaluniversitar ºi privat este la zi în acest domeniu.

În ce priveºte patologia polului anterior ºi aanexelor, suntem la nivelul standardelor europeneºi mondiale, iar Clujul poate fi numit centru dereferinþã regionalã ºi, de ce nu, naþionalã, cuexcepþia transplantelor de cornee pe care nu leputem efectua, deoarece nu suntem acreditaþi deMinisterul Sãnãtãþii.

- Ce fundamente biografice aveþi cum v-aþiconstruit spaþiul propriu de manifestare înprofesie?

M-am nãscut la 15 mai 1961 în orasul Blaj,judeþul Alba, primul copil din cei patru ai familieiChertes Ioan ºi Maria (nãscutã Seicean): Daniela-Sorica Sãrãteanu ºi Elena Branda sunt surorilemele, iar Ioan Chertes, fratele meu cel mai mic,care lucreazã alãturi de mine în clinica privatã,mã protejeazã ºi mã scuteºte de toate muncileadministrative. Mama este o femeie caldã ºiblândã, se lãuda mereu cu noi spunând: �Copiiisunt averea mea�. Era mai indulgentã cu noidecât tata ºi îi plãcea sã cânte în timp ce îºi fãceatreaba în casã. În gimnaziu, stãtea lângã noi cândînvãþam, ne ajuta la teme ºi ne punea în fiecaresearã sã citim lecþia de a doua zi. Mama erafoarte creativã, atât în domeniul culinar, cât ºi încel vestimentar. Ne croia ºi ne cosea haine, de lasimpli spillhosen pânã la rochiþe de ocazie. Cânderam elevã la Liceul Sanitar Sibiu aveam cele maifrumoase rochii ºi fuste cusute sau croºetate demama mea. Tata, un bãrbat puternic ºi muncitornu prea avea timp pentru noi. El lucra dedimineaþa pânã seara, dorea sã ne �þinã� pe toþi laºcoalã. Viaþa tatãlui meu a fost durã ºi chinuitã încopilãrie, pentru cã a rãmas orfan de ambiipãrinþi la vârsta de patru ani. Copilãria mea ºi afraþilor mei a fost frumoasã, plinã de locuri ºijocuri minunate, dar ºi de responsabilitãþi.Participam fiecare dupã puterile noastre laîntreþinerea gospodãriei ºi a viei. Aveam 1.500 debutuci de viþã de vie, de diferite soiuri. Îmi plãceamunca la plivitul ºi tãiatul viþei de vie, dar celmai mult îmi plãcea toamna la culesul strugurilor.Primii struguri care se coceau începând cu 15august, de Sf. Maria Mare, aveau gust ºi miros debusuioc. Îmi place ºi astãzi mirosul strugurilor

sfãrâmaþi, gustul mustului proaspãt ºi piersiciledin vie. Studiile gimnaziale le-am urmat la ºcoalaGeneralã nr. 2 din Blaj. Am un gând derecunoºtinþã pentru învãþãtoarea mea, doamnaMargareta Ruian ºi pentru directorul ºcolii,domnul profesor Virgil Vancu. Învãþãtoarea, ofemeie frumoasã, înaltã ºi severã a avut un rolimportat în educaþia mea. Din clasa a ºaptea amales sã devin medic, aºa cã împreunã cu pãrinþiiam hotãrât sã urmez Liceul Sanitar la Sibiu.

Cum s-ar defini câmpul vizual optim alpreocupãrilor oftalmologului Monica Gavriº?

Am crescut ºi m-am dezvoltat lângã maestulmeu, col. dr. Horge, personalitate medicalã ce mi-a marcat alegerea specialitãþii ºi debutulcarierei mele, iar mai târziu a rãmas modelul sprecare tindeam sã mã dezvolt. Aºadar am beneficiatde o instruire completã teoreticã ºi practicãdespre toate bolile oculare. La vremea aceea, însecþia noastrã se trata toatã patologia ocularã, dela simplele vicii de refracþie pânã la cele maisevere arsuri ºi traumatisme oculo-palpebrale. Amtrãit bucuria de a reda pacienþilor vederea sauaspectul cosmetic în urma unor intervenþii foartedelicate, majoritatea efectuate sub microscopuloperator ºi cu instrumentar adecvat demicrochirurgie.

Dupã anii 1990 progresul tehnic a pãtrunsrapid ºi în þara noastrã, iar dupã 2000oftalmologii români s-au ultraspecializat dupãmodelul celor din Vest ºi din America, încâtvorbim astãzi despre chirurgia de pol anterior,chirurgia de pol posterior, chirurgia strabismuluiºi oftalmopediatria, neuro-oftalmologia, chirurgiaplasticã oculo-orbitalã ºi oftalmologie generalã.

În mai 2001 am început chirurgia modernã acataractei utilizând ultrasunete, incizii mici ºicristaline artificiale foldabile. În acel moment sepractica doar în Bucureºti chirurgia modernã acataractei prin facoemulsificare, iar noi la Clujeram eºalonul doi. Deºi se începuse simultanoperaþiile de cataractã la Clinica de OftalmologieCluj, la Spitalul Militar Cluj, la Clinica deOftalmologie ºi Spitalul Militar Sibiu, la Clinicade Oftalmologie ºi Spitalul Militar Timiºoara,secþia noastrã a fost lider în acest domeniu înTransilvania.

În ce priveºte glaucomul, tratamentulmedicamentos a câºtigat teren prin apariþia de noiclase terapeutice medicamentoase, iar tratamentulchirurgical clasic, �trabeculectomia� a rãmas încontinuare �gold standard� chirurgical.

Cât de indicate sunt intervenþiile combinate închirurgia oftalmologicã?

Corecþia hipermetropiei ºi a astigmatismuluihipermetropic rãmâne o provocare în domeniulchirurgiei refractive cu laser excimer.Îmbunãtãþirea profilului ablaþiei la lasereleexcimer din generaþia a treia au fãcut prosibiltratamentul hipermetropiilor mari ºi aastigmatismului hipermetropic cu cât mai puþinecomplicaþii. Complicaþiile care limiteazã tehnicasunt reprezentate de descentrarea ablaþiei ºi deregresie.

Intervenþiile combinate în chirurgiaoftalmologicã se folosesc destul de rar, se preferãtotuºi operaþiile seriate, chiar dacã preþul de costeste mai mare, eficienþa fiecãrei metode în parteeste mai bunã. De exemplu, chirurgia combinatãa glaucomului ºi cataractei oferã avantaje doar lapacienþii la care extracþia cataractei este

2222



22 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

elitele cetãþii

Performanþele chirurgiei funcþionale ºiestetice în oftalmologieDr. col. Monica Gavriº Chertes, ºef de secþie - SpitalulMilitar �Dr. Constantin Papilian�

Cristian Colceriu

2233



23TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

recomandatã, iar glaucomul este subcompensatmedicamentos; în cazul unui glaucom sever sepreferã operaþiile seriate, deoarece eficienþa estemai mare, iar tratamentul postoperator este diferitpentru trabeculectomie faþã de cataractã.

Conceptul �bioptics� oferã chirurgilor douãplanuri distincte de abordare, cristalinean ºicorneean pe care se pot face îmbunãtãþirirefractive, dar ºi în aceastã situaþie operaþiile sefinalizeazã seriat. În prima etapã se ceeazã flapulcorneean, dupã 1-2 sãptãmâni se practicã extracþiacristalinului ºi implantarea cristalinului artificial,iar la 4-6 sãptãmâni în cazul unei ametropiireziduale (erori) se ridicã flapul ºi se practicãablaþia laser.

Ce metode profilactice ºi de tratament suntindicate pentru degenerescenþa macularã senilã?

Degenerescenþa macularã senilã (DMS) saulegatã de vârstã este cauza pricipalã de orbire înþãrile cu economie dezvoltatã. Se poate calsificaîn 3 mari forme clinice: precoce, intermediarã ºitardivã. Formele tardive pot fi nonneovascularesau uscate ºi neovasculare sau umede. Am þinutsã fac aceste precizãri de la început, pentru aînþelege importanþa acestei boli ºi atitudineaclinicã diferitã în funcþie de forma clinicã.

Metodele terapeutice profilactice vizeazãfactorii etiologici incriminaþi în etiopatogeniadegenerescenþei maculare senile ºi se adreseazãmodului de viaþã. Fumatul este un factor de riscmajor al degenerescenþei maculare senile, care seaflã sub controlul pacientului, astfel încâtpacienþii trebuie îndrumaþi sã renunþe definitiv laacest viciu. Existã studii care au relatat scãdereariscului de dezvoltare a degenerescenþei macularesenile la pacinenþii care au renunþat la fumat pe operioadã mai mare de 20 ani. Adoptarea uneidiete sãrace în grãsimi, menþinerea unui indice demasã corporalã corect ºi a tensiunii arteriale înlimite normale este recomandatã pentruprevenirea sau încetinirea evoluþieidegenerescenþei maculare senile. De asemenea,este bine venit aportul crescut al antioxidanþilorprin intermediul alimentelor cum ar fi legumeverzi, cereale integrale, peºte ºi nuci. Un aportcrescut de beta caroten, vitamina C ºi E, zinc,acizi graºi polinesaturaþi, scade riscul dezvoltãriiformei neovasculare a bolii.

Tratamentul propriu-zis al degenerescenþeimaculare senile este diferit în funcþie de stadiu ºiforma clinicã. Tratamentul medicamentos,administrat pe cale oralã, se adreseazã în primulrând formei nonneovasculare sau uscate. Sepresupune de mult efectul benefic alantioxidanþilor în limitarea stresului oxidativ dinmaculã. Utilizarea suplimenþilor antioxidanþi cumar fi vitamina C, E, beta caroten, oxid de zinc,oxid de cupru, reduc rata progresiei de la formaintermediarã la cea avansatã. De asemenea,suplimentarea dietei cu luteinã ºi zeaxantinãîncetineºte progresia degenerescenþei macularesenile.

Astãzi aºteptãm implemetarea unor noistrategii terapeutice care vizeazã abordareageneticã ºi transplantul cu celule stem. Sperãm cãaceste noi abordãri terapeutice sã opreascãdezvoltarea neovascularizaþiei coroidiene.

Cum priviþi ºi cum examinaþi statusul valorilorîn aceastã erã a declinologiei ºi ce ar trebuiîntreprins pentru a creºte importanþa valorilor înviaþa umanã ºi în funcþionarea instituþiilor?

În aceastã era a declinologiei nu putem punesemn de egalitate între valorile profesionale,

umane ºi sociale. Din pãcate, astãzi dicteazãsocio-economicul, dar nu numai în þara noastrã cila nivel mondial.

În prezent îmi doresc aparaturã modernãpentru monitorizarea glaucomului, a retinopatieidiabetice ºi degenerescenþei maculare legate devârstã ºi visez la un laser femtosecond, maºinaviitorului care va rezolva toatã patologia poluluianterior, de la cataractã � glaucom � chirurgierefractivã ºi pânã la transplantul de cornee ºi alteprocedee utilizate în tratamentul modern alcheratoconusului. Dacã dispui de tehnicã, te poþiînãlþa profesional, iar valoarea profesionalã arputea þine loc ºi de valoare socialã, dar dacã nu aivaloare profesionalã atunci putem vorbi de declinprofesional.

Sub ce orientãri ºi cercetãri consideraþi cã seva dezvolta oftalmologia viitorului?

Oftalmologia a beneficiat din plin, în ultimulsfert de veac, de progresele tehnologice ºi înspecial de cele ale fizicii optice. De câþiva ani, închirurgia cataractei se fac doar mici artificiitehnice legate de reducerea inciziei de la 3 mm la2.75 mm, la 2.4 mm, 2.2 mm sau chiar mai jos,la 1.8 ºi 1.6 mm, fãrã a exista prea multe opþiunide cristaline artificiale care sã poatã fi introduseprin aceasta incizie. Acelaºi trend este ºi închirurgia polului posterior, de a reduce inciziileprin care se efectueazã vitrectomiile ºi seabordeazã retina de la 20 de gauce la 23 degauce, la 25 de gauce ºi chiar la 27 de gauce.Aparatele standard au fost upgradate sau auapãrut alte generaþii puþin îmbunãtãþite, utilizândîn mare acelaºi principiu tehnic.

Viitorul aparþine geneticii, corneei artificiale,retinei artificiale ºi, probabil, cristalinelorartificiale lichide care se vor implanta printr-oincizie punctiformã ºi care poate vor înlãtura ºibiometria clasicã, rezolvând puterea refractivãprin alte metode.

În primãvara anului 2010, la CongresulSocietãþii Americane de Chirurgie a Cataractei ºiChirurgie Refractivã, am avut o revelaþie când laintrarea într-o salã de curs am primit ochelari 3D,am urmãrit operaþii de cataractã tridimensional,iar la sfârºit ne-a fost prezentatã o operaþie decataractã utilizând un laser femtosecond. Acesttip de laser era utilizat pânã acum doar pentru acrea flapul pentru chirurgia refractivã a corneei ºipentru transplantul lamelar, pentru creareaconductelor corneene pentru a implanta ineleintrastromale. Astãzi, acest aparat realizeazãcapsuloerexisul ºi fragmentarea nucleuluicristalian, urmând a utiliza doar sistemul deirigaþie-aspiraþie de la aparatele cu ultrasunete.Revelaþia mea se referã la aceastã maºinã robotcare va înlocui abilitãþile chirurgului, care vauºura ºi simplifica tehnicile utilizate pentruchirurgia polului anterior. Aºadar, putem spune cãvedem viitorul într-un singur aparat care varezolva în condiþii de mare securitate tehnicã atâtproblema cataractei cât ºi a chirurgiei refractivecorneene ºi, de fapt, a patologiei corneene îngeneral (leucoane, distrofii corneene, keractoconusetc.).

Consider cã actuala elitã oftalmologicãclujeanã este pregãtitã pentru a trece la tehnicinoi de diagnostic ºi tratament. Ea este aliniatã,din punct de vedere al implementãrii tehnice,progamelor europene ºi mondiale. Nu acelaºilucru am putea spune despre programele noastrede cercetare. Vom rãmâne, probabil, o societatede consum. Tot ceea ce folosim astãzi în chirurgiaoftalmologicã sunt produse de import, de labisturie, fire, substanþe vascoelastice, cristaline

artificiale, gaze, ulei de silicon, pânã la aparatelecu ultrasunete sau laserele cu excimer saufemtosecond.

Viaþa privatã ce satisfacþii complementare vãoferã?

Toate realizãrile mele sunt ºi ale familiei mele,în special ale soþului meu, care fiind medic m-aînþeles, m-a încurajat, m-a ajutat ºi m-a sprijinit înpermanenþã, atât în activitatea profesionalã cât ºiîn viaþa de familie. În octombrie 1994 m-amcãsãtorit cu Sorin Mihai Gavriº, medic primaroncologie-radioterapie, ºef secþie la InstitutulOncologic �Dr. Ion Chiricuþã�, iar în 1999 amnãscut-o pe fiica noastrã, Iulia-Maria. Cu soþulmeu, am efectuat lucrãri comune privindtratamentul epitelioamelor palpebrale. A imaginatun procedeeu privind eficienþa tratamentuluicombinat, chirurgie-radioterapie, în epitelioamelecantusului palpebral intern (localizare cuprognostic grav). Acest procedeu ne-a adus marisatisfacþii. Acesta, alãturi de un protocolterapeutic bazat pe stadiul clinic ºi localizareatumorii, au stat la baza tezei mele de doctorat.Soþului meu îi datorez alegerea temei pentrulucrarea de doctorat ºi succesul ei.

Viaþa profesionalã s-a împletit armonios cu ceade familie, altfel nici nu s-ar putea, deoarece,dupã terminarea programului de la spital nu poþispune cã nu te mai gândeºti la ce ai lãsat în urmãpânã a doua zi. Uneori te poþi desprinde total,alteori apar evoluþii nedorite ale cazurilor operatesau tratate, cazuri noi, urgenþe, care îþi schimbãprogramul de petrecere a timpului liber. Familiamea a fost sacrificatã de multe ori pentru nevoilepacienþilor mei, dar timpul rãmas sã îl petrecemîmpreunã am învãþat sã îl drãmuim foarte bine casã parã mai dens. Toate vacanþele le planificãm casã putem fi împreunã toþi trei. Ne place sãcãlãtorim, sã vedem locuri noi ºi obiceiuridiferite. Pe lângã monumente istorice ºi muzeevizitãm castele, parcuri de distracþie, grãdinizoologice ºi botanice din toatã lumea, care i-aufascinat Iuliei copilãria, iar nouã ne-au adus clipede relaxare. Când Iulia era mai micã fãceamdrumeþii în pãdurea Hoia ºi Fãget, iarna mergeamla sãniuº, patinaj ºi schi. Dupã-amiaza de luni, ºiatunci ºi acum o rezerv fetiþei. O însoþeam labalet, la tenis, astãzi înotãm împreunã, citim,ascultãm muzicã sau vizionãm un film sauînvãþãm împreunã. O ajut de multe ori ºi la teme,pentru cã îmi spune: �nimeni nu îmi explicã catine�. Am învãþat-o sã deseneze, sã reprezinteproporþiile, sã aleagã culorile, sã îi placã frumosul.Sâmbãtã dimineaþa pregãtim împreunã miculdejun ºi desertul. Iuliei îi place sã cântãreascãingredientele ºi este totdeauna foarte riguroasã înrespectarea reþetei. O las sã facã multe etapesingurã, dorind sã îi dezvolt personalitatea. La felse întâmplã ºi la cumpãraturi, o las pe ea sãaleagã ºi ne consultãm întotdeauna. Duminicadimineaþa, pentru o orã, Iulia participã la slujbareligioasã pentru copii, la capela Sf. Iosif aCatedralei greco-catolice din Piaþa Cipariu, unde oînsoþesc de câte ori pot. Acolo a primit primaîmpãrtãºanie. Participã activ la programul religios,la serbãrile de Crãciun ºi de Paºti. Consider cãeducaþia religioasã îi aduce mult echilibru ºiliniºte în suflet. Viaþa de familie se împleteºte cucea profesionalã. Numai aºa reuºeºti sã menþiiarmonia, sã acumulezi ºi sã ai succes.

!

2244



24 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

AA ffoosstt mmiiggrraaþþiiaa eexxtteerrnnãã mmaaii mmaarree îînn uurrbbaann ssaauuîînn rruurraall??

Descompunerea reducerii populaþiei pe judeþeîntre recensãmintele din anii 2002 ºi 2011 în celetrei componente � creºtere naturalã, migraþieinternã ºi migraþie externã � aduce un plus decunoaºtere în diferenþierea teritorialã a forþelorcare determinã evoluþia populaþiei în timp ºi,implicit, în înþelegerea schimbãrilor la nivel agre-gat. Pentru a putea vedea ºi alte faþete ale acestuideterminism, am estimat contribuþia celor treicomponente la schimbãrile pe medii sociale, pejudeþe, obþinând apoi, prin însumare, componen-tele la nivel judeþean ºi naþional. Un interes par-ticular a fost acordat repartizãrii întregii migraþiiexterne nete dintre recensãminte (estimatã la 2,3milioane de persoane) pe medii. Informaþia pecare o aveam înainte de recensãmânt proveneadin valorosul studiu consacrat migraþiei econo-mice a românilor în perioada 1990-2006, studiuelaborat sub egida Fundaþiei pentru o SocietateDeschisã ºi publicat în toamna anului 2006.Potrivit acestui studiu, migraþia economicã aromânilor în anii 2002-2006 provenea în proporþiede 49 % din urban ºi în proporþie de 51 % dinrural � valori asemãnãtoare cu cele din anii 1996-2001 (Sandu, 2006). Datele la care am ajuns prinpropriul demers metodologic confirmã o astfel dedistribuþie a migraþiei dintre recensãminte: 48 %din urban ºi 52 % din rural. În tabelul de mai josavem ºi estimarea contribuþiei celor trei compo-nente la schimbarea numãrului populaþiei urbaneºi rurale între cele douã recensãminte. Diferenþelemoderate care pot fi sesizate între dimensiuneamiºcãrii naturale ºi cea a migraþiei externe dintabel, pe de o parte, ºi valorile deja menþionateale celor douã componente la nivel naþional, pede altã parte, provin din perturbaþii introduse demajorarea populaþiei urbane în unele judeþe întrecele douã recensãminte prin trecerea unorcomune în categoria oraºelor.

Populaþia urbanã era de 52,7 % la recensãmân-tul din 2002, iar ponderea ei a crescut � moderat� la 55 % în 2011, înainte de recensãmânt, pefondul importantei scãderi naturale din rural darºi al majorãrii mecanice a populaþiei urbane printrecerea unui important numãr de localitãþi ruraleîn categoria oraºelor. Datele recensãmântului dinoctombrie 2011 reaºazã populaþia urbanã la pon-

derea din anul 2002 printr-un recul general maimare al acestei populaþii (determinat de migraþiainternã) comparativ cu reculul din rural, chiardacã scãderea relativã este identicã în cele douãmedii (� 12 %). Dacã migraþia externã intercenzi-tarã este apropiatã în urban ºi rural, celelaltedouã componente sunt net diferite. Migraþia dinurban în rural a devenit superioarã fluxului tradi-þional rural-urban încã din 1997 ºi aceastã carac-teristicã s-a menþinut în toþi anii ulteriori, ceea ce� cumulat � înseamnã un aport de populaþie dinurban în rural de 300 mii persoane între recen-sãminte. Numai cã scãderea naturalã din rural adepãºit aceastã migraþie favorabilã ruralului. Nusurprinde scãderea naturalã micã din urban, dacãanalizãm evoluþia numãrului de nãscuþi la femeilesalariate din acest mediu dupã introducerea, înanul 2003, a concediului ºi a indemnizaþiei decreºtere a copilului (Gheþãu, 2008).

O privire asupra particularitãþilor teritoriale aleevoluþiei populaþiei urbane ºi rurale dezvãluiecâteva aspecte de cert interes ºi care nu apar lasimpla examinare a dinamicii întregii populaþii lanivel de judeþ. Reculul populaþiei este general înrural ºi aproape general în urban; excepþie facjudeþele Ilfov ºi Suceava, unde recensãmântul con-semneazã un progres al populaþiei urbane �deosebit de mare în primul judeþ ºi moderat încel de-al doilea. Descifrarea contribuþiei creºteriinaturale ºi a migraþiei la acest progres este imposi-bilã, urbanul din cele douã judeþe crescând printransformare de comune în oraºe. Judeþul Ilfovavea doar douã oraºe în 2002 ºi a ajuns la opt în2011, în cele ºase localitãþi devenite oraºe întrerecensãminte aflându-se 76 % din populaþiaurbanã la recensãmântul din octombrie 2011. Înjudeþul Suceava creºterea populaþiei urbane areaceeaºi origine, ºi anume transformarea a patrulocalitãþi rurale în oraºe. Ne putem întreba pentrucine este beneficã o urbanizare forþatã prin simplãacordare a titlului de oraº unor localitãþi rurale.

UUrrbbaanniizzaarree 22000022-22001111

«Dacã tot avem confortul oraºului, dar pe dea-supra suntem blagosloviþi cu aer curat, liniºte,tihnã, muncã în aer liber, la câmp sau la pãºune,de ce mai avem nevoie de o declaraþie formalã cãsuntem oraº? Ca sã plãtim taxe mai mari? Ca sãne lãudãm aºa, cã cine suntem noi? Ca sã pier-dem banii europeni destinaþi dezvoltãrii rurale?Cãci, trebuie sã fim bine înþeleºi: UE nu ne dãbani ca sã transformãm satele în oraºe, ci sã lelãsãm aºa cum sunt, dar cu toate facilitãþile vieþiimoderne. S-a greºit mult când s-au declarat oraºeaºezãri cu 5000-6000 de locuitori, ca sã seschimbe statisticile, sã nu mai fie vãzutã Româniaca o þarã eminamente ruralã. Asta a fost o men-talitate de tip comunist, pe care mulþi o regretã înzilele noastre» (Silviu Vinþelar, primarul comuneiNoºlac, judeþul Alba, Formula AS, anul XXI, nr.1009(9), martie 2012).

Reculul populaþiei urbane a cunoscut o pro-porþie mai importantã în oraºele mari. Populaþiaoraºelor care aveau peste 100 mii locuitori larecensãmântul din 2002 s-a redus cu aproape unmilion, ceea ce reprezintã un recul de 15 %. Faþãde aceastã valoare medie, pierderea de populaþieeste însã considerabil mai mare în câteva oraºe:Piatra Neamþ � 26 %, Bacãu � 24 %, Galaþi � 23%, Brãila � 22 %, Braºov � 20 % (tabelul 4 ºi figu-ra 2).

Îndepãrtarea Capitalei de o populaþie de douãmilioane nu este singura declasare a oraºelor dupãdimensiunea populaþiei. Am rãmas dupã recen-sãmânt cu doar douã oraºe având o populaþie maimare de 300 mii locuitori: Cluj ºi Timiºoara; auieºit din aceastã categorie oraºele Iaºi, Constanþaºi Craiova.

Dimensiunea scãderii populaþiei din Capitalãapare surprinzãtoare: un sfert de milion delocuitori! Era cunoscut nivelul mai mic al nata-litãþii decât cel al mortalitãþii generale, ºi decicreºterea naturalã negativã, ca ºi aportul minor almigraþiei interne. Scãderea naturalã a fost de 29mii locuitori, iar prin migraþie internã cu schim-bare de domiciliu în Capitalã creºterea a fost denumai 9 mii locuitori. Rezultã cã între recen-sãmintele din anii 2002 ºi 2011 populaþia a scãzutprin migraþie externã cu nu mai puþin de 229 miilocuitori � un recul greu de înþeles. O privire asu-pra dinamicii populaþiei pe sectoare în aceeaºiperioadã scoate în evidenþã diferenþe apreciabile �între 31 mii în sectorul 5 ºi 56 mii în sectorul 2�, iar proporþiile reducerii se plaseazã între 11,2 %în sectorul 4 ºi 15,9 % în sectorul 1.

SSttrruuccttuurraa eettnniiccãã aa ppooppuullaaþþiieeii

Recensãmântul din octombrie 2011 nu evi-

Drama noastrã demograficã. Populaþia României la recensãmântul dinoctombrie 2011

Vasile Gheþãu

demografia

2255



25TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

denþiazã schimbãri importante în structura etnicãa populaþiei. Cele care au avut loc erau � cu oexcepþie � previzibile, dacã urmãrim ºi schimbãrilepetrecute între cele douã recensãminte anterioare,din anii 1992 ºi 2002 (tabelul 5 ºi figura 3).Scãderea naturalã � alimentatã ºi de nivelul natal-itãþii, dar ºi de accentuarea îmbãtrâniriidemografice � a afectat aproape toate etniiletradiþionale, iar migraþia a accentuat declinul launele dintre ele. Am vãzut cã reculul masiv alpopulaþiei în perioada 2002-2011 este în proporþiede 84 % datorat migraþiei ºi studiul deja menþio-nat al Fundaþiei pentru o Societate Deschisãrelevã cã 92 % din migranþii pentru muncã dinperioada 1996-2006 erau de etnie românã.Scãderea relativã moderat superioarã la etniciimaghiari nu are la origine o diferenþiere la nivelulscãderii naturale (natalitatea ºi mortalitatea gener-alã nu diferã semnificativ de valorile mediinaþionale în judeþele cu proporþii importante aleetnicilor maghiari), ci provine din migraþie.

Citând drept sursã Banca Mondialã, HorváthIstván menþioneazã cifra de 189 mii a imigranþilorde origine românã având Ungaria ca þarã de rezi-denþã în 2010 (István, 2012). ªi în numeroaselerapoarte, statistici ºi studii asupra migraþiei inter-naþionale elaborate sub egida Grupului de lucruasupra migraþiei (SOPEMI) al Organizaþiei pentruCooperare Economicã ºi Dezvoltare (OECD)migraþia din România spre Ungaria este menþion-atã ca fiind cea mai importantã componentã amigraþiei pe termen lung în Ungaria (OECD,2011; vezi ºi Gödri, 2010).

Pe de altã parte, reculul populaþiei de etniemaghiarã nu provine în mod esenþial de la popu-laþia din judeþele Covasna ºi Harghita, cum s-arputea crede, ci de la populaþia de aceastã etniedin alte judeþe, îndeosebi din Mureº, Cluj, Bihor.

Ascensiunea numãrului de romi îºi continuãevoluþia constatatã ºi între recensãmintele din anii1992 ºi 2002. Creºterile cele mai mari ale romilorse înregistreazã în judeþele Mureº + 6212, Argeº +6073, Buzãu + 5773 ºi Vrancea + 5103. Ne putemîntreba dacã în aprecierea creºterii de 84 mii nuar fi mai corect sã vorbim de o creºtere anumãrului celor care ºi-au declarat etnia romã, ºinu de o creºtere a numãrului de romi.

O evoluþie care ridicã multe semne de între-bare este scãderea de la etnicii turci, o populaþie acãrei fertilitate estimatã la recensãmântul din2002 era de 2,4 copii la o femeie, valoare nufoarte departe de cea a femeilor de etnie romã �3,1 copii la o femeie �, dar mai mult decât dublã

faþã de media naþionalã � 1,1 copii la o femeie(Gheþãu, 2007).

Numãrul persoanelor din grupa «Alte etnii»nu diferã semnificativ de cifra de la recensãmân-tul anterior ºi este posibil ca în spatele acestei sta-bilitãþi sã se afle continuarea scãderilor anterioarela unele etnii tradiþionale, nemenþionate în dateleprovizorii (sârbi, slovaci, bulgari, cehi, evrei,polonezi), precum ºi creºteri la etnii care au

cunoscut un progres important dupã 1990 prinmigraþie (italieni, greci, chinezi). Rezultatele deta-liate vor permite evidenþierea mecanismului destabilitate a numãrului de persoane din grupa«Alte etnii», iar combinarea datelor despre struc-tura etnicã cu acelea referitoare la structura datãde limba maternã ºi de religie ar trebui sã neofere informaþii utile pentru înþelegerea unor ca-racteristici ale masivei creºteri a numãrului de per-soane care nu ºi-au declarat etnia. Este o schim-bare importantã de atitudine/opþiune, care ar tre-bui sã aibã echivalent în dinamica numãrului depersoane ce nu ºi-au declarat religia (rezultatelepreliminare din luna mai a anului în curs voroferi aceastã distribuþie a populaþiei). Nu este lip-sit de semnificaþie faptul cã aproape un sfert din-tre cei care nu ºi-au declarat etnia sunt locuitori aiCapitalei.

Din Vasile Gheþãu � Drama noastrãdemograficã. Populaþia României la recensãmântuldin octombrie 2011, ReprofesionalizareaRomâniei IV / IPID, Editura Compania, Bucureºti,2012

!

milenar, care trebuie scos din adâncurileuitãrii�, iar �caracterul fundamental alcategoriilor filosofice rezidã în perenitatea lor�(II, p. 9).

Tocmai în aceastã perspectivã este urmãritã(istoric ºi sistematic) tema Subsistenþei ºidefinirile ei succesive (într-o îndelungatãistorie), ca un preludiu la un sistem categorial-filosofic într-o �filosofie pentadicã�, în a cãreiconstrucþii rolul major revine supercategoriilor,care nu sunt prezente la exegeþii principali aicategoriilor (II, p. 103).

Reþine atenþia aici precizarea: �Raporturilesupercategoriale sunt dialectico-speculative,adicã acestea sunt ºi nu sunt identice cu toatecelelalte în parte ºi cu toate împreunã, ºi, deasemenea, cu Subsistenþa�, care �nu este însã aVI-a supercategorie, ci totalitatea lor, care este,în acelaºi timp, fiecare dintre ele ºi, totodatã,nu este nici una dintre acestea� (II, p. 106).

4. În esenþã, principala contribuþieconstructiv-sistematicã în aceastã �filosofiepentadicã� constã tocmai în relevarea (ºianaliza de fond) a nivelului supercategorial, acelor �cinci supercategorii autologice�, prindelimitare de nivelul categorial, ºi utilizare aacestor supercategorii în teoria Subsistenþei, cuipostazele ei specifice (descrise în II, cap. IV),totul fiind urmãrit ºi resemnificat, cum spune

autorul �gândind speculativ� (mai exact,�dialectic-speculativ�), ceea ce înseamnã efectivteoretico-metodologic.

Deschiderea cãtre un sistem categorial-filosofic într-o �filosofie pentadicã� constituie,credem, o înnoire în modalitãþile zilelor noastrede filosofare. În contrast cu minimalizãrile (detip pozitivist, mai ales) demersului teoretico-filosofic se argumenteazã (istoric ºi logic-sistematic) autonomia acestui demers ºinecesitatea prezenþei lui într-o reconstrucþieteoretico-metodologicã modernã, menitã sãpunã în luminã valoarea perspectivelor multipleîn abordarea ºi înþelegerea fenomenuluicunoaºterii ºi, nu în ultimul rând, încrederea îndisponibilitãþile constructive ale spirituluiuman.

În aºteptarea volumelor urmãtoare aleacestei impresionante reconstrucþii filosofice înforma sistemului, considerãm aceastãdeschidere prin �filosofia pentadicã� o încercaretemerarã, al cãrei viitor este legat de credinþa cã«pentada este numãrul de aur al drepteifilosofãri».

* Alexandru Surdu: Filosofia pentadicã I:Problema transcendenþei (Bucureºti, EdituraAcademiei Române, 2007, 220 p.); Filosofiaentadicã II: Teoria subsistenþei (EdituraAcademiei Române, 2012, 198 p.).

!

Filosofia pentadicã -demers categorial sistematic în recon-strucþia filosoficãmodernã(urmare din pagina 30)

Institutul de Investigare a CrimelorComunismului ºi Memoria ExiluluiRomânesc (IICCMER) împreunã cu Muzeul

Naþional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca s-au implicat în susþinerea uneiinvestigaþii arheologice cu un caracter maideosebit, care s-a desfãºurat în interiorulpenitenciarului din Aiud pe parcursul a douãcampanii de cercetãri1.

Intervenþia arheologicã a avut în vederecãutarea, descoperirea ºi recuperarea unor sãbiiascunse de câþiva foºti deþinuþi politici înperimetrul clãdirii unde funcþiona atelierul deforjã, care fãcea parte dintr-o unitate deproducþie industrialã cunoscutã îndeobºte caFabrica din interiorul penitenciarului.Începuturile unor activitãþi meºteºugãreºti înacest loc sunt atestate în anul 1894, atelierelefuncþionând atunci sub acþionariat particular.Din anul 1947 unitatea de producþie îºidesfãºoarã activitatea sub denumirea deGospodãria Anexã a Penitenciarului Aiud, fiindîn administrarea directã a penitenciarului. În1963 aceasta se transformã în Întreprinderea deMetalurgie Prelucrãtoare Aiud (IMP), aflatãpânã în anul 1991 în subordinea unei Direcþiieconomice din cadrul Ministerului de Interne.Atunci se înfiinþeazã Regia AutonomãMultiproduct Bucureºti în cadrul MinisteruluiJustiþiei, IMP Aiud devenind o sucursalã aacesteia. Din anul 2008 întreprinderea estetransferatã în administrarea AVAS, însãactivitatea de producþie a fost opritã la sfârºitulanului 2010, toate spaþiile, utilajele ºi instalaþiile

existente fiind puse într-o aºa-zisã conservare2.În aceastã fabricã, începând din anul 1947 forþa

principalã de muncã a fost constituitã dindeþinuþi, cei cu condamnãri din motive politicefiind folosiþi cu precãdere pânã în 1964.

Dupã instaurarea regimului comunist,arestãrile efectuate de Securitate în rândurilecadrelor militare ale fostei Armate Regale, înspecial generali ºi ofiþeri superiori, au fostînsoþite ºi de confiscarea sãbiilor, ordinelor,medaliilor ºi decoraþiilor militare ale acestora,unele obþinute din partea regilor României saua conducãtorilor armatei în urma faptelor debravurã dovedite pe fronturile celor douãrãzboaie mondiale sau cu ocazia unorevenimente deosebite din viaþa militarã pe timpde pace (sãrbãtori naþionale, absolvirea unorºcoli militare, diverse comemorãri sau avansãriîn grad). În ceea ce priveºte numai sãbiileconfiscate, majoritatea lor fiind din categoriacelor de paradã, acestea au fost centralizate ºiaduse în cele din urmã la penitenciarul dinAiud cu un scop bine precizat, acela de a fidistruse iar din materialul recuperat sã fieconfecþionate diferite obiecte cum ar fi cosoare,cuþite ºi bricege. Din informaþiile pe care ledeþinem, la Aiud au mai fost aduse ºi alte armealbe cum ar fi sãbii, spade ºi pumnale deepocã, unele cu valoare istoricã deosebitã, careproveneau din colecþiile particulare alemilitarilor de carierã ce fuseserã arestaþi.

Conform mãrturiilor unor contemporani, lapenitenciarul din Aiud au fost aduse pânã înanul 1956 un numãr de 12 cãruþe cu sãbii ºialte arme albe, care au fost depozitate într-omagazie din incinta fabricii. În vara anului1957, opt cãruþe pline cu sãbii au fost scoasedin acea magazie, fiind transportate ºi

descãrcate lângã atelierul de forjã al fabricii.Acestea trebuiau sã treacã prin niºte operaþiunitehnice care prevedeau demontarea mânerelor ºigãrzilor, debitarea lamelor ºi apoi prelucrareaacestora prin forjare în vederea realizãrii unorproduse finite. Bucãþile din lame care nu maiputeau fi folosite erau trimise la topit, iar oþelulobþinut era întrebuinþat la îmbunãtãþireacalitãþii fontei care se producea la turnãtoriafabricii.

În acel timp la forjã lucrau numai deþinuþicu condamnãri politice, iar activitatea sedesfãºura într-un singur schimb de lucru pe zi.Unul dintre aceºtia, profesorul Gheorghe

Popescu-Vâlcea (n. 1912 � d. 1998)3, originardin com. Copãceni, jud. Vâlcea, a realizat cãprin distrugerea acestor sãbii, care reprezentauadevãrate valori ºi simboluri naþionale,comuniºtii sãvârºeau practic un sacrilegiu. Caurmare, în înþelegere cu alþi doi deþinuþi de

încredere, Savu Popa (n. 1928 � d. 1999)4 dinOcna Sibiului ºi Gheorghe Martãu (n. 1922 � d.

?)5 din satul Bâlta, jud. Gorj, au plãnuitîmpreunã sã salveze o parte din aceste sãbii,alegându-le pe cele mai deosebite, care posedaudiferite inscripþii ºi reprezentãri heraldicegravate sau reliefate. Astfel au sortat circa 60de sãbii, majoritatea acestora fiind în starefragmentarã, pe care într-o zi din cursul luniiseptembrie 1957 le-au îngropat în douã ºanþuri sãpate îninteriorul forjei. Lamele de sãbii au fost înprealabil unse cu vaselinã ºi introduse în trei

þevi de fontã6. Spre sfârºitul anului 1960,înainte de Crãciun, la atelierul de forjã au maifost aduse încã patru cãruþe încãrcate cu armealbe pentru a fi ºi acestea distruse. Dintre ceicare participaserã în urmã cu trei ani la primaoperaþiune de ascundere, atunci mai lucra laforjã doar Savu Popa. Acesta, împreunã cu unalt deþinut politic, Tiberiu Hentea (n. 1920 � d.

1999)7, originar din Sibiu, au reuºit sã aleagãpeste 30 de lame de sabii în stare fragmentarãdintre cele care li s-au pãrut lor a fi maideosebite, pentru ca apoi sã le îngroape înapropierea locului unde fuseserã ascunsecelelalte fragmente în 1957. ªi acestea au fostprotejate cu un strat de vaselinã, iar în groapãau fost depuse de aceastã datã într-un tub dintablã.

Secretul acestor acþiuni de mare risc pentruacea vreme a fost pãstrat cu sfinþenie de cãtrecei implicaþi pânã dupã cãderea regimuluicomunist. Primele declaraþii publice referitoarela aceste fapte au fost înregistrate în cursulanului 1993, fiind fãcute de cãtre Savu Popa ºiTiberiu Hentea. Cazul a prezentat atunci uninteres deosebit, fiind organizatã chiar ºi oacþiune de cãutare a acestor sãbii, care dininformaþiile pe care le deþinem a fost modestã

ca desfãºurare ºi nu a dus la descoperirea lor8. Aceste arme, chiar dacã nu se mai pãstreazã

în forma lor iniþialã, reprezintã niºte bunurimobile de patrimoniu care conþin o valoareistoricã, simbolicã ºi artisticã de nepreþuit,unele putând fi încadrate chiar în categoriabunurilor de tezaur. Recuperarea unor astfel depiese istorice poate fi consideratã ºi ca oregãsire a unei pãrþi din acel trecut naþional,care a fost distrus cu bunã ºtiinþã de cãtreautoritãþile fostului regim comunist. Cãutareaacestor obiecte de patrimoniu s-a fãcut pe baza

2266



26 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Arheologia crimelor comunismului.Sãbiile generalilor români dintemniþa Aiudului

Gheorghe Petrov

historia

Aspect din timpul sãpãturilor executate cu mijloace manuale ºi mecanice (2012)

2277



27TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

mãrturiilor a trei dintre foºtii deþinuþi politici

implicaþi9, precum ºi a douã planuri în desenprovenite de la Savu Popa, singurul care a fostimplicat în ambele acþiuni de ascundere a

sãbiilor, în 1957 ºi 196010. S-au mai folosit ºianumite informaþii provenite de la câþiva foºtigardieni ai penitenciarului sau de la foºtiangajaþi civili care au fãcut parte din personalultehnic al fabricii.

Din informaþiile pe care le deþinem, rezultãcã corpul de clãdire care a adãpostit atelierulde forjã în care au fost ascunse sãbiile a fostdemolat la un moment dat, acesta fiind înlocuitcu o nouã clãdire pentru forjã ce a fost ridicatãse pare pe acelaºi amplasament. Primamenþionare documentarã a noului atelier deforjã este conþinutã într-un plan general desituaþie, datat 6 mai 1971, în care sunt marcateamplasamentele tuturor secþiilor, atelierelor ºispaþiilor administrative ce existau atunci înincinta fabricii, specificându-se denumirea ºidimensiunile generale pentru fiecare dintreacestea. În arhiva fabricii nu s-au gãsitdeocamdatã documente care sã ateste dataexactã la care a fost dezafectatã ºi demolatãvechea clãdire a atelierului de forjã. Deasemenea, nici cele câteva persoane în vârstãcare mai trãiesc ºi care au lucrat în fabricã,foºti gardieni ºi tehnicieni civili cu care amreuºit sã discutãm, nu-ºi amintesc prea multelucruri despre vechea forjã ºi când a fostaceasta demolatã. În planul din 1971 apare uncorp de clãdire de formã dreptunghiularã,separat printr-un zid în douã compartimenteinegale, cel mai mare fiind atelierul de forjã(indicat cu cifra 19), iar cel mai mic atelierul desudurã (indicat cu cifra 18). În dreptul nouluiatelier de forjã, pe mijlocul laturii de sud-vest,apare o micã construcþie dreptunghiularãplasatã cu latura mai scurtã în apropiereazidului forjei, nefiind însã adosatã sau lipitã deacesta. Destinaþia acestei construcþii,descoperitã de altfel la nivelul fundaþiei întimpul primei campanii de cercetãriarheologice, a fost aceea de toaletã. O altãmenþionare a atelierului de forjã este conþinutãîntr-un releveu al atelierui existent, datat înluna septembrie 1972, care a fost realizat învederea unei preconizate extinderi a atelieruluide sudurã. Desenul în plan orizontal prezintãîn detaliu structura ºi compartimentarearespectivului corp de clãdire, spaþiul fiindîmpãrþit inegal între încãperea mai mare a forjeiºi încãperea care adãpostea atelierul de

sudurã11. Un al treilea plan care se aflã înarhiva fabricii, datat în luna decembrie 1972,poartã denumirea de Plan de situaþie ºi trasare,acesta fiind executat tot pentru scopulextinderii atelierului de sudurã aflat în acelaºicorp de clãdire cu forja. ªtim cã noul atelier desudurã a fost construit în anul 1973, acestaprezentându-se sub forma unei hale de formãdreptunghiularã cu dimensiunile exterioare de30,04 x 8,78 metri. Aceastã halã a fost adosatãpe toatã lungimea laturii de sud-vest aconstrucþiei care adãpostea forja ºi atelierul mai

mic de sudurã12. Noul edificiu a fost ridicat peo structurã de stâlpi din beton turnaþi înfundaþii individuale ºi o reþea de trei grinziorizontale, prima fiind dispusã chiar la nivelulsolului. Pentru realizarea elevaþiei s-a umplut cuzidãrie de cãrãmidã pânã la o anumitã înãlþimespaþiul dintre primele douã grinzi, iar în parteasuperioarã s-au montat geamuri de sticlã înochiuri metalice de formã pãtratã. Noua halãpentru sudurã a fost conceputã ºi realizatã

aproximativ în acelaºi stil constructiv ca ºiclãdirea alãturatã unde funcþiona forja,folosindu-se inclusiv acelaºi tip de cãrãmidãpentru elevaþii. Acest lucru indicã faptul cãforja actualã nu a putut sã fie construitã cumult timp înainte de a se edifica în 1973 halade sudurã, însã anterior datei de 6 mai 1971când ea apare deja configuratã în actuala formã

în acel plan general al fabricii13. Clãdirea care adãpostea vechiul atelier de

forjã o avem reprezentatã planimetric în cele

douã desene executate de Savu Popa14. Corpulprincipal avea o formã dreptunghiularã din carese dezvolta spre sud-vest, în prelungirea laturiide nord-vest a forjei, un compartimentrectangular ce este cunoscut drept o anexã careavea rol de vestiar. Între încãperea mare a forjeiºi anexã nu exista nicio structurã de zidãrie saudin alte materiale, care sã obtureze deschidereace exista între cele douã compartimente. Nucunoaºtem însã dacã anexa a fostcontemporanã de la început cu forja, sau a fostadosatã ulterior, precum nu ºtim cu siguranþãnici dacã aceasta a avut sau nu elevaþii dezidãrie. Potrivit informaþiilor ºi dovezilor decare dispunem, sãbiile au fost ascunse înaceastã anexã. În 1957, cele douã ºanþuri încare s-au îngropat cele trei þevi de fontã culame de sãbii au fost sãpate în prelungire, pe olungime de circa doi metri, lângã ºi de-a lungullaturii mai lungi dinspre sud-vest a anexei. În1960, dupã spusele celor implicaþi, se înþelegecã celãlalt ºanþ unde a fost introdus tubul detablã cu lame de sãbii a fost sãpat de-a lungullaturii mai scurte dinspre sud-est a anexei.Adâncimile menþionate de sãpãturã în ambelecazuri au fost de circa � 0,80 metri. Deoareceplanurile lui Savu Popa nu sunt realizate lascarã pentru cã nici nu avea cum sã facã acestlucru, nu putem stabili niºte dimensiuni exactepentru detaliile conþinute. Totuºi, în ceea cepriveºte numai anexa forjei, primul planconþine niºte mãsuri de lungime în paºi, carecorespund lãþimii acesteia pentru latura denord-vest. Tot în paºi este datã distanþa de laun colþ interior al anexei, de-a lungul laturii desud-vest, pânã la groapa unde au fost sãpateprimele douã ºanþuri în prelungire, care au avut

împreunã lungimea menþionatã de doi metri.Folosindu-ne de aceste elemente, se pot stabilioarecum dimensiunile aproximative pentruanexa forjei, acestea fiind de circa 2,50-3,00metri pentru laturile de nord-vest ºi de sud-estºi de circa 5,00-5,50 metri pentru latura de sud-vest.

În anul 1993, când Savu Popa ºi TiberiuHentea au revenit în penitenciarul Aiuduluidupã trecerea a trei decenii de la eliberarea lordin detenþie ca sã ajute la descoperirea sãbiilor,ei au luat contact cu o realitate total schimbatãfaþã de situaþia pe care o ºtiau. Forja veche numai exista, iar în perimetrul respectiv apãruserãîntre timp noi construcþii. Atunci au fostinformaþi cã forja nouã a fost construitãaproximativ pe locul celei vechi, lucru careastãzi greu mai poate fi confirmat de cei câþivasupravieþuitori care au lucrat în fabricã în aceaperioadã ºi cu care am reuºit sã discutãm. Caurmare, plecându-se totuºi de la faptul cã forjaveche s-a aflat pe locul celei noi, s-a consideratcã substrucþiile fostei anexe s-ar regãsi undeva sub pardoseala de betonexistentã în cadrul halei de sudurã construite înanul 1973. Au fost sãpate atunci un numãr depatru ºanþuri mai mici în presupusa suprafaþã afostei anexe în care nu s-a gãsit nimic,renunþându-se apoi la orice încercare de a semai cãuta în altã parte.

Subiectul legat de reluarea cãutãrii acestorsãbii a intrat în preocupãrile noastre decercetare în cursul anului 2011. Prima campaniede cercetãri arheologice a vizat în primul rândverificarea presupusului loc unde s-a aflat fostaanexã a forjei, acolo unde s-au practicat ºiºanþurile de cãutare în 1993. Zona este

cuprinsã în interiorul halei de sudurã15

construite în 1973, întreaga suprafaþã fiindacoperitã la nivelul de cãlcare cu un strat dinbeton ce prezenta o grosime de circa 18-20 cm,acesta trebuind sã fie spart ºi îndepãrtat de pelocurile unde s-a intervenit prin sãpãturãarheologicã. Cercetarea nu a mai urmatnormele consacrate ale unei sãpãturiarheologice care prevãd trasarea ºi practicareade secþiuni sau suprafeþe precis delimitate,

La începutul celei de-a doua campanii de sãpãturi (2013)

"

2288



28 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

eventual separate prin pãstrarea unor martoride pãmânt între acestea. Condiþiile specifice alelocului, existenþa unor multiple obstacoleprecum ºi grosimea stratului de beton, care s-aputut sparge ºi disloca doar prin folosirea unuipikamer ºi prin forþa cupei unui excavator, ne-au determinat sã renunþãm la metodele clasicede cercetare. Activitatea a fost supusã unuiscop bine precizat, acela de a cãuta ºi descoperilocul unde s-a aflat amplasamentul anexeifostului atelier de forjã.

În cursul primei campanii de cercetãriarheologice a fost verificatã prin sãpãturã osuprafaþã totalã de circa 42 mp, iar în a douacampanie lucrãrile au fost extinse ºi în altezone din interiorul halei de sudurã, suprafaþa

afectatã însumând alþi 28 mp16. În anumitesectoare de lucru, adâncimile maxime desãpãturã au coborât în general pânã la � 1,60metri. S-au redeschis apoi din nou unelesectoare de sãpãturã cercetate în cursul primeicampanii, mai ales de-a lungul zidului de sud-vest a forjei actuale, unde adâncimile verificateau coborât ºi pânã la doi metri în solul steril.

Dupã încheierea lucrãrilor, toatã suprafaþadin interiorul halei care a fost afectatã desãpãturile desfãºurate în cursul celor douãcampanii de cercetãri arheologice a fostastupatã cu pãmânt. Preconizãm cainvestigaþiile sã fie reluate dupã obþinerea unornoi informaþii care sã permitã localizarea câtmai precisã a amplasamentului fostului atelierde forjã, dar mai ales a anexei acestuia.Importanþa ºi încãrcãtura deosebitã a unei astfelde acþiuni reclamã ºi motiveazã continuarea

necondiþionatã a demersului nostru17. Sãbiiletrebuie sã fie acolo. Dacã acei oameni auînfruntat niºte riscuri ca sã le salveze, noitrebuie sã le scoatem la luminã.

Note:1 Prima campanie de cercetãri arheologice la acest

obiectiv a avut loc în perioada 22-26 octombrie 2012,iar a doua s-a desfãºurat în intervalul 22-28 mai 2013.La buna desfãºurare a activitãþilor de cercetare ambeneficiat de sprijinul ºi colaborarea Muzeului deIstorie ºi ªtiinþele Naturii din Aiud, Primãriamunicipiului Aiud, Penitenciarul Aiud, Întreprindereade Metalurgie Prelucrãtoare Aiud ºi Muzeul Naþionalal Unirii din Alba Iulia.

2 Aceastã unitate de producþie industrialã nu maiare nicio legãturã administrativã sau de altã naturã cuPenitenciarul, singurul lucru care deocamdatã le maiuneºte fiind doar amplasarea într-o incintã comunã.

3 Gheorghe Popescu-Vâlcea s-a nãscut la 9 august1912 în comuna Copãceni din judeþul Vâlcea. Pãrinþiisãi au fost simpli þãrani. ªcoala primarã a fãcut-o însatul natal, apoi între anii 1924-1932 a urmatcursurile renumitului Seminar Teologic SfântulNicolae din Rm. Vâlcea. ªi-a continuat studiile laFacultatea de Teologie din Chiºinãu (1932- 1936),dupã care a urmat ºi cursurile Facultãþii de Litere ºiFilosofie din Bucureºti. În strãinãtate a frecventatcursurile Institutului de Artã bizantinã ºi al Sud-Estului European de la Universitatea din Strasbourg alcãrui diplomat a devenit, precum ºi cursurile de Artãcreºtinã ºi Bizantinologie la Ecole Pratique des HautesEtudes din Paris. ªi-a dat doctoratul în Arte,specializarea istorie ºi artã bizantinã. Participã caofiþer de rezervã în al Doilea Rãzboi Mondial,luptând pe frontul din rãsãrit împotrivacomunismului, fiind decorat cu Ordinul CoroanaRomâniei cu spade în gradul de Cavaler ºi VirtuteaMilitarã. Pentru o perioadã de timp a deþinut ºifuncþia de inspector general în Ministerul Cultelor. Afost un reputat ºi recunoscut specialist în artabizantinã. În 1947 a iniþiat Miºcarea de rezistenþãVlad Þepeº II, o organizaþie anticomunistã, dar în

1948 este arestat ºi condamnat politic la o pedeapsãde 20 de ani muncã silnicã. A executat 16 ani ºijumãtate în temniþele de la Jilava, Vãcãreºti, Aiud,Lugoj ºi Gherla. Dupã ce a fost eliberat dinînchisoare, în 1964, lucreazã pânã la pensionare laComisia de picturã bisericeascã a Patriarhiei cainspector principal de specialitate, profesor ºivicepreºedinte. Se stinge din viaþã în ziua de 7 aprilie1998. În urma lui au rãmas mai multe lucrãri despecialitate deosebit de apreciate în þarã ºi strãinãtate(Octavian Roske (coordonator), Mecanisme represiveîn România, 1945-1989. Dicþionar biografic � Litera P,Bucureºti, 2007, p. 335.)

4 Savu Popa s-a nãscut în 2 decembrie 1928 laOcna Sibiului, originea socialã a acestuia fiind deþãran mijlocaº. Conform datelor menþionate în Fiºamatricolã penalã, a fost arestat în 1950 fiindcondamnat la o pedeapsã de 25 de ani muncã silnicãpe motivul cã a fãcut parte dintr-o organizaþiesubversivã cu caracter militar. A executat peste 14 anide detenþie în închisorile ºi lagãrele de muncã de laAiud, Gherla, Jilava, Lugoj ºi Baia Sprie, fiind eliberatîn anul 1964 (Ibidem, p. 281).

5 Gheorghe Martãu s-a nãscut la 2 martie 1922 însatul Bâlta din jud Gorj, pãrinþii sãi fiind þãranisãraci. A fost combatant în cel de-al Doilea RãzboiMondial. Conform datelor din Fiºa matricolã penalã,a fost condamnat în 1951 pentru uneltire împotrivaordinii sociale la o pedeapsã de 10 ani temniþã grea.A fost închis în penitenciarele ºi lagãrele de muncãde la Craiova, Jilava, Gherla, Aiud, Dej ºi Cavnic. S-aeliberat în anul 1961. Nu cunoaºtem data când adecedat (Octavian Roske (coordonator), Mecanismerepresive în România, 1945-1989. Dicþionar biografic� Litera M, Bucureºti, 2005, p. 127-128).

6 Într-o declaraþie care aparþine lui Savu Popa,acesta face menþiunea cã în una dintre þevile de fontãa fost introdusã o singurã sabie întreagã, care aveagravat pe ea numele generalului David Praporgescu,acesta fiind un erou al primului Rãzboi Mondial.

7 Tiberiu Hentea s-a nãscut la 17 iunie 1920 laSibiu. A fost membru al Miºcãrii Legionare ºicombatant pe fronturile celui de-al Doilea RãzboiMondial. Pentru o perioadã scurtã de timp a fostajutor de comisar la Prefectura Poliþiei Capitalei întimpul guvernãrii legionare. A fost arestat în 1948,fiind condamnat în ianuarie 1949 la 15 ani de muncãsilnicã pentru crimã de uneltire contra ordinii sociale.A trecut prin închisorile ºi lagãrele de muncã de laAiud, Baia Mare, Gherla, Baia Sprie, Cavnic ºiPloieºti. S-a eliberat de la Aiud în vara lui 1963 odatãcu expirarea pedepsei, dupã care a fost trimis pentruo perioadã de timp cu domiciliu obligatoriu înlocalitatea Rubla-Valea Cãlmãþui (Octavian Roske(coordonator), Mecanisme represive în România,1945-1989. Dicþionar biografic � Literele H-L,Bucureºti, 2004, p. 83).

8 În acest demers a fost implicat atunci MuzeulMilitar Naþional Regele Ferdinand I. Subiectul a fostabordat ºi dezvoltat în cadrul unui episod din serialulMemorialul Durerii realizat de Lucia Hossu Longin,titlul respectivului episod fiind Sãbiile GeneralilorRomâni.

9 Este vorba despre Gheorghe Popescu-Vâlcea,Popa Savu ºi Tiberiu Hentea a cãror mãrturii oralesunt consemnate ºi înregistrate pe pelicula filmuluiSãbiile generalilor români. Totodatã, declaraþiile scriseale lui Popa Savu ºi Tiberiu Hentea au fost publicateîntr-o revistã ce a apãrut la Timiºoara în anii `90 aisecolului trecut (Vezi În atenþia Armatei Române:Sãbiile generalilor scãpate de la bricege!, în Gazeta deVest, mai 1994, p. 19-20). Câteva informaþii despreaceste fapte se regãsesc ºi în lucrarea lui TiberiuHentea, De la Cotul Donului la Aiud, EdituraGordian, Timiºoara, 1996, p. 159.

10 Primul plan a fost realizat de Savu Popa întimpul detenþiei de la Aiud pe o bucatã de pânzã,desenul fiind configurat ºi reprodus prin coaserea luicu aþã. Fiindu-i teamã sã se elibereze din închisoareîn 1964 având asupra lui planul cu secretul loculuiunde au fost ascunse sãbiile, a decis sã-l ardã, însãschiþa a reprodus-o întocmai pe hârtie imediat dupãce a ajuns acasã. Aceastã schiþã reproduce cu

aproximaþie planimetria vechiului atelier de forjã cudispunerea în interior a ciocanelor mecanice, acuptoarelor ºi nicovalelor, figurând ºi locul unde aufost sãpate în 1957 cele douã ºanþuri în care au fostintroduse cele trei þevi de fontã în care se aflã lamelede sãbii. Al doilea plan a fost realizat în anul 1993,dupã ce Savu Popa a participat la prima încercarenereuºitã de cãutare a sãbiilor. Schiþa reproducedetaliile conþinute în primul desen, însã adaugãcorpurile noi de clãdire ce au fost ridicate în acelperimetru, unde la un moment dat atelierul vechi deforjã a fost demolat.

11 Alãturi de planul orizontal, pe aceeaºi coalã dehârtie, mai existã desenul unei secþiuni transversaleprin acest corp de clãdire, care prezintã fundaþia,elevaþia ºi structura acoperiºului, alãturi de care semai aflã un desen al faþadei longitudinale ºi unul alfaþadei laterale.

12 Când s-a construit noua halã pentru sudurã,vechiul atelier de sudurã care era cuprins în aceeaºiclãdire cu forja ºi-a schimbat destinaþia, devenindatelier pentru stiplex, aici fiind confecþionate semneºi indicatoare rutiere, care s-au produs aici pânã laînchiderea fabricii. Tot în anul 1973, pe latura de sud-est a forjei a mai fost adosatã o încãpere unde afuncþionat o staþie de acetilenã.

13 Intervalul mai larg de timp în care a putut sãfie construitã forja actualã este cuprins între anul1964, propus ca termen post quem ºi data de 6 mai1971, care reprezintã un termen ante quem sigur.Anul 1964 constituie momentul eliberãrii dinînchisoare a deþinuþilor politici, iar atunci atelierul deforjã funcþiona cu siguranþã în clãdirea mai veche.Dar având în vedere detaliile prezentate în legãturãcu edificiul care a înlocuit vechea forjã, la care seadaugã ºi câteva indicii rezultate din declaraþiile unorfoºti angajaþi ai penitenciarului care au lucrat înfabricã, rezultã cã forja nouã ar fi fost construitã,probabil pe acelaºi amplasament, cândva în cursulanilor 1969-1970.

14 Aceste desene ne-au fost puse la dispoziþie înziua de 17 septembrie 2012, la Ocna Sibiului, decãtre fiul lui Savu Popa, care poartã acelaºi nume cucel al tatãlui sãu. Acesta este preot ortodox ºi aparticipat alãturi de tatãl sãu ºi de Tiberiu Hentea, în1993, la încercarea de cãutare a sãbiilor.

15 Pentru hala atelierului de sudurã, dimensiunileinterioare rezultate în urma mãsurãtorilor noastresunt de 29,55 x 8,55 metri, latura mai lungã fiinddispusã pe direcþia NV-SE. Hala este prevãzutã cudouã intrãri, una mai micã pe latura de nord-vest ºiuna cu o deschidere mai mare pe latura de sud-vest.

16 La sfârºitul lucrãrilor din prima campanie,întreaga suprafaþã cercetatã prin sãpãturã arheologicãa fost lãsatã deschisã. Aceasta a fost astupatã treptatîn cursul celei de-a doua campanii, în funcþie dedispunerea noilor suprafeþe unde trebuia sãintervenim ºi pentru degajarea locurilor ocupate degrãmezile cu pãmânt.

17 Cercetarea arheologicã a fost realizatã de oechipã specializatã de arheologi coordonatã de cãtreGheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naþionalde Istorie a Transilvaniei din Cluj, alãturi de care s-auaflat istoricul Marius Oprea, Paul Scrobotã de laMuzeul de Istorie din Aiud, Horaþiu Groza de laMuzeul de Istorie din Turda ºi Gabriel Rustoiu de laMuzeul Naþional al Unirii din Alba Iulia. Forþa demuncã întrebuinþatã pentru sãpãturile arheologice,alcãtuitã din deþinuþi, a fost asiguratã în condiþiicontractuale de cãtre penitenciarul Aiud. Finanþareacelor douã campanii arheologice a fost asiguratã decãtre IICCMER, la care s-a adãugat ºi susþinereavenitã din partea Primãriei municipiului Aiud.Cuvinte de mulþumire se cuvin a fi adresateconducerii penitenciarului ºi în mod special domnuluiing. Adrian Liga, directorul IMP Aiud, pentru întregulajutor acordat ºi deosebitul interes manifestat.

!

"

2299



29TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Dintre marile mistere ale fiinþãrii ºi ale fiinþei,holistic privind, moartea este, credem, cel maimare, de nepãtruns.

În pofida multelor incertitudini care planeazãasupra acestui aspect, atât de mult discutat, dar rãmasenigmã de neelucidat, sigurã este preocuparea fiecãruiadintre noi privind punctul teminus al existenþei noas-tre pe pãmânt. În partea nord-vesticã a Transilvaniei,terenul atât de generos al cercetãrilor de faþã, grijalegatã de �cum ºi când om muri� se conjugã cu oserie de trãiri, gesturi, atitudini, deconcertante pentrucei neobiºnuiþi cu mai vechi ºi mai insolite mentalitãþi.Astfel, secvenþele de dinainte de moarte prilejuiescniºte manifestãri cu totul uluitoare (nu atât ale... muri-bundului, cât ale familiei acestuia ºi ale întregii colec-tivitãþi rurale), momentul morþii, de asemenea,ocazioneazã performarea unor gesturi dacã nu stranii,cel puþin surprinzãtoare, urmând ca perioada de dupãînmormântare sã fie una aparte, definitã prin câtevaîndatoriri ºi obligaþii ale familiei rãposatului, preocu-patã de destinul postmortem al celui plecat. În acestcadru se situeazã ºi doliul - simbol ºi trãire totodatã,segment important pentru orice cercetãtor, prin pris-ma complexitãþii semnificaþiilor ce îl compun. Doliul impune schimbãri vestimentare, exterioare, oformã impusã în faþa obºtii, dar ºi de ordin comporta-mental ºi spiritual, ce vizeazã unele restricþii, cum ar fiinterdicþia de a lucra cât timp mortul e în casã, de ase pieptãna, de a mãtura, de a spãla, de a merge lacâmp, la bãrbaþi � de a se tunde sau de a se bãrbieri,de a umbla cu capul acoperit. De asemenea, interz-icerea de cânta, de a dansa, ori de a lua parte la vreopetrecere, norme de conduitã impuse de un sistem decredinþe consfinþit ºi respectat. Semnele doliului au oduratã variabilã, cum remarcam, dar mãrturiile con-verg înspre urmãtoarele date: un an pentru pãrinþi,soþi, copii, patruzeci de zile pentru rude apropiate ºicâteva zile pentru neamuri mai îndepãrtate sau pentrucunoscuþi. �La câþ popti te duci, fiecare altãceva îþizâce. Cã on an, cã ºasã luni, cã numa patruzãci dezâle, cã doliu nu aratã cinstirea ºi respectu, cã feliucum trieºti...! Amu, no, fiecare cum crede. În oricecaz, batãr juma de an pântu morþi aproptieþi, ºasã sãp-tãmâni pântu ciie mai depãrtaþi, tri zâle pântu vecinsau om cunoscut mai pã departe�. (Bonþe Floare, Ban)Ernest Bernea comenteazã, în constatãri de mare rafi-nament intelectual, importanþa doliului ºi a atitu-dinilor pe care le atrage, astfel cã �doliul se exprimãprintr-un sistem de semne, semne exterioare, care core-spund la anumite atitudini interioare ale omului ºi laformele obligatorii în faþa colectivitãþii. Dar doliul nuînseamnã numai aceste semne ºi forme exterioare, ciºi un întreg mod de comportare faþã de sine însuºi ºifaþã de colectivitate. Atinºi de prezenþa morþii, ei numai pot duce o viaþã obiºnuitã; starea lor schimbatãprin aceastã contagiune, necesitã acte pozitive ºi nega-tive (interdicþii) în legãturã cu (...) întreg stilul deviaþã�. (Bernea, 2007: 83) În acelaºi context se cuvinesã notãm ºi o altã opinie, la fel de relevantã pentrustudiul nostru, ºi anume cea a lui Toader Nicoarã careconsiderã cã �doliul reprezintã o altã modalitate de amarca expresia regretului dupã cel dispãrut ºi, implicit,o contribuþie pentru mortificarea trupului ºi prin absti-nenþã a celor apropiaþi, spre a uºura trecerea sufletuluiprin vãmi, ºi gãsirea odihnei în lumea de dincolo�.(Nicoarã, 1997: 223)

Câteva sugestive expuneri vin sã întãreascã ima-ginea: �muierile sã despletesc, fetile nu sã feºtesc, pãvremea aceie nici nu sã feºte nime, fãrã podoabe.Bãrbaþî nu poartã pãlãrie, umblã nebãrberiþî, neraºi.Vãduvii sã cam însoarã repide, mai repide de un an,au de crescut copii, de întreþânut casã, gospodãrie�.(Plotuna Veronica, Fildu de Mijloc) Vãduvilor li seinterzice recãsãtorirea în decursul primului an; reali-

tatea relevã faptul cã majoritatea vãduvelor rãmân sin-gure, în vreme ce, mulþi bãrbaþi au ales sã se recãsã-toreascã: �Nu sã deascurcã fãrã muiere, nici acasã, nicila câmp, necum cu pruncii�. (Plotuna Maria, Fildu deMijloc) Materialul de Arhivã pune în luminã aspectedefinitorii: �Îmbrãcãmintea în negru. Bãrbaþii umblãdescoperiþi, iar femeile despletite câtã vreme mortul eîn casã. Dureazã ºase luni. La ºase sãptãmâni se ridicãpausul, dar doliul conteazã. Nimic special când o fatãintrã în joc prima oarã, dupã perioada de doliu�. (Tx.mg. nr. 012114, Inf. Borciu Lucreþia, 42 ani, ÞicuºMaria, 50 ani, Drighiu, Culeg. Ion Taloº, L. Iºtoc,24.10. 1972) �Doliu n-are ceva deosãbire decât cãfemeile aste umblã aºe despletite. Nouã-zece zâle. Iarãîn privinþa bãrbaþilor, atâta cã umblã fãrã pãlãrie,pânã-n zuua aceie. Cum intrã-n joc fata dupã doliu?Nu ºtiu, nu cunoaºtem noi aºe ceva�. (Tx. mg. nr.2186IIi, Inf. Vid Teodor, 64 ani, Plopiº, Culeg. IonTaloº, Ion Cuceu, 26.06.1973) �Jelania, se þine ºasesãptãmâni, uneori chiar un an. Bãrbaþii nu se rad ºasesãptãmâni. Primele trei zile, adicã, în vreme ce mortule în casã, bãrbaþii umblã cu capul gol�. (Tx. mg. nr.2104IIc, Inf. Pop Raveca, 64 ani, Aghireº, Culeg. IonTaloº, 12.02.1973) �Jelania dureazã ºase sãptãmâni.Femeile umblã despletite. La rudele mai îndepãrtate,unchi, mãtuºi, doliul dureazã una-douã sãptãmâni.Femeile nu sunt împletite de altcineva la expirareadoliului, ci se împletesc singure�. (Tx. mg. nr. 2108Iv,Inf. Cãprar Traian, 74 ani, Cãprar Floare, 63 ani,Fetindia, Culeg. Ion Taloº, E. Petruþiu, 13.02.1973) �Þine ºase sãptãmâni, se poatepurta ºi mai mult. Se lasã pãrul despletit. La sfârºitulperioadei, nu le împletesc alte femei, ci ele însele�.(Tx. mg. nr. 2110IIl, Inf. Alb Veronica, 68 ani,Meseºenii de Sus, Culeg. Ion Taloº, 15.02.1973)Doliul este situat sub zodia mãºtii, alãturi de alte sim-

boluri, întrucât �cãmaºa de botez, cãmaºa de mire,rochia de mireasã, pânza trupului, hainele de doliu,straiele de sãrbãtoare îmbrãcate de Crãciun etc. nusunt doar simple însemne rituale, ele devenind mãºti.De aceea, primul gest pe care îl fac ceilalþi membri aicomunitãþii, de îndatã ce se întâlnesc cu cel ceîmbracã masca, este acela de a-i confirma calitateanou dobânditã. De asemenea, cel care îºi pune mascanu va imita doar «personajul» pe care îl joacã, ci se vaidentifica cu acesta. Este aceasta singura cale derealizare a comuniunii cu fiinþa sacrã, ale cãrei gesturile reface ºi totodatã singura formã de refacere a stãriide echilibru�. (Suiogan, 2006: 62) Perioada de doliu este prescrisã de practicile creºtine,alãturi de alte interdicþii de ordin comportamental, darse considerã cã femeile poartã doliu mai mult decâtbãrbaþii. Doliul devine astfel o modalitate de cinstire amorþilor, crede Gail Kligman, una dintr-un ansamblucare trebuie respectat, întrucât sufletul mortului veg-heazã la îndeplinirea cu stricteþe a rânduielilor, în cazcontrar, el s-ar întoarce pentru a pedepsi pe cei vii �aici regãseºte autoarea originea precreºtinã a fricii de�strigoi, vampiri ºi alte entitãþi înrudite�. În acelaºicontext se aflã ºi grija pentru oferirea pomenilor, subforma meselor comemorative, în principal, a rugãciu-nilor, numite �acte de comunicare simbolicã, ce satis-fac cerinþele mortului, sporind ospitalitatea ºi întãrindrelaþiile sociale dintre vii ºi morþi�, aceºtia din urmãrãmânând în lumea lor, dar, ca orice cãlãtor, ei aunevoie de hranã, pânã la Judecata de Apoi. (Kligman,2005: 113)

Interdicþiile funerare urmãresc evitarea impuritãþiimortului, sub zodia lor ºi a prescripþiilor fiind aºezatãtoatã desfãºurarea ritualicã funerarã, dupã cum s-avãzut �de la primele semne de instituire a doliului, lagesturile, atitudinile ºi comportamentele manifestate înpreajma unui mort, pânã la modificarea rutinei zilnicea vecinilor, ºi, în anumite aspecte, chiar a întregului

sat�. (Rãdulescu, 2008: 141) Prin ascetismul moduluide viaþã autoimpus de îndoliaþi, �se renunþã la plãcer-ile lumeºti ºi se aduce un omagiu mortului. Se real-izeazã, în acelaºi timp, ºi un ritual de purificare inte-rioarã a celor îndoliaþi, perioada de doliu fiind untimp al meditaþiei ºi al revalorizãrii vieþii din perspecti-va imperativului «memento mori»�. (Rãdulescu, 2008:141-142)

Ca o concluzie la analiza privitoare la perioadadoliului postfunerar, Gail Kligman scoate în relief fap-tul cã intensitatea activitãþilor rituale se reduce treptat,odatã cu diminuarea durerii ºi cu familiarizarea cuabsenþa, rãmânând ca amintirea morþilor sã fiecomemoratã periodic, prin respectarea riturilor calen-daristice ºi ale ciclului vieþii, �în acest fel � continuãinformaþia � procesul ritual defineºte durerea ºi, înacelaºi timp, dã un sens morþii. El structureazã imag-inea mediatã social a sinelui public. Ciclul practicilorlegate de moarte codificã într-o formã culturalã,norme ale comportamentului social care asociazãsinele societãþii. De asemenea, ele asociazã pe cei viimorþilor�. (Kligman, 2005: 150)

Doliul semnificã, în fond, ºi o împãcare, cu sine, cuDumnezeu, cu... moartea - care vine întotdeauna într-un moment nepotrivit. Mãrturiile numeroase pe carele avem vorbesc despre o biatã fiinþã umanã limitatã,finitã, ce nicidecum nu poate cuprinde nelimitatul,infinitul, în pofida ambiþiilor ºi oricât s-ar osteni.Aceleaºi rãspunsuri ne vorbesc despre fiinþa umanãvulnerabilã, supusã bolii, singurãtãþii, privaþiunilor detot felul, singurãtãþii, ºi, în final, cinic, morþii. Doliul eca o �îmblânzire�, ca o atenþionare, ca o cuminþire (caîn orice, sunt ºi modalitãþi de eschivare, de reinter-pretare personalã, de concesie ºi de compromis, nu-iaºa? Unii poartã gri, nu negru, semidoliu, semire-semnare, cvasisupunere în faþa normelor, a convenþi-ilor ºi a convenienþelor. Mai poate fi, fãrã îndoialã,fugã de moarte, de un mare ºi singur adevãr...)�Cãsenii îºi bãnesc dupã mort, ºi-aduc aminte, batãrcât îs în negru, cã-s muritori. Numa unii cred cã n-ormuri veci, c-or moºteni pãmântu, da uitã cã noi numa-l administrãm. O pterit reji, împãraþ, Moise ºi Aaronºi apostolii ºi tãþ ciie mari, ºi n-om muri noi...?! Dinpruncie sã ne aducem aminte de moarte, cã aºe poatenu om mai pãcãtui. Îi greu de triit cu trupu pãpãmânt, da cu sufletu în cer. (...) on an de negru nemai îmbunã, ne mai liniºteºte on ptic, cã gâneºti cã onptic pe sântem rãi ºi mari ºi tari. Hane cenuºii poatãmuierile aste mai ocoºe... Nu bune s-o rãcit bãrbatu-so, cã o ºi fujit la altu. No, nu te teme, cã l-o avut maide mult.�. (Bonþe Floare, Ban)

BIBLIOGRAFIE

BERNEA, Ernest, 2007 Moartea ºi înmormântarea înGorjul de Nord, Ed. Vremea, BucureºtiKLIGMAN,Gail , 2005 Nunta mortului. Ritual, poeticãºi culturã popularã în Transilvania, Ed. Polirom, IaºiNICOARÃ, Toader, 1997 Transilvania la începuturiletimpurilor moderne (1680-1800). Societate ruralã ºimentalitãþi colective, Ed. Presa Universitarã Clujeanã,Cluj-NapocaRÃDULESCU, Adina, 2008 Rituri de protecþie în obi-ceiurile funerare româneºti, Ed. Saeculum I.O,BucureºtiVAN GENNEP, Arnold, 1996 Riturile de trecere, Ed.Polirom, Iaºi SUIOGAN, Delia, 2006 Simbolica riturilor de trecere,Ed. Paideia, Bucureºti

!

folcloristicã

Mihaela Rotaru

Doliul ca simbol, mortificare, abstinenþã

1. Ideea de reconstrucþie modernã înfilosofie* implicã, prin forþa lucrurilor, cerinþademersului categorial-sistematic în cuprindereahermeneuticã a sferelor fiinþãrii, cunoaºterii ºicreaþiei valorice, într-o mereu nouã modelare ametodologiei de abordare a fenomenului cultur-al. Este de reþinut � preciza N. Hartmann � cã�vremea sistemelor filosofice a trecut...Gândirea sistematicã din zilele noastre urmeazão altã cale. Ea nu mai este gândire de sistem, cimai degrabã gândire de probleme. Aceasta dinurmã nu este însã nesistematicã, ci urmãreºteea însãºi o privire sinopticã. Scopul trebuie sã-ifie prezent totdeauna ca sistem; numai cã eanu-l considerã dinainte ca sistem, ci vrea sã selase condusã la sistem� (SystematischeSelbstdarstellung, în: Kleinere Schriften, I,Berlin, 1955, p. 2).

Un astfel de text constituie oricândmotivaþia unui demers sistematic modern înreconstrucþia filosoficã, fãrã sã ancoreze într-unsistem de tip deductiv-speculativ. Este ºiorientarea de bazã a filosofiei pentadice:�Edificarea unui sistem categorial-filosofic �precizeazã Alexandru Surdu � nu este oîndeletnicire curentã. Ea rãspunde uneitrebuinþe de a fi a sistemului, unei necesitãþiistorice care îl ºi impune, undeva ºi cândva...Sistemele filosofice sunt greu de construit ºisunt date adesea uitãrii înainte de a fidesãvârºite... Ele n-au fost ridicate însã lavremea lor, numai pentru a fi acoperite cutimpul de nisipurile uitãrii... Sistemul are îngenere semnificaþia de punere în ordine, deexplicitare, clasificare ºi ierarhizare, în cazulnostru, a categoriilor filosofice�... (Filosofiapentadicã I: Problema transcendenþei, EdituraAcademiei Române, 2007, p. 7).

Autorul acestei scrieri � ilustru logician ºifilosof � exprimã de la început conºtiinþa clarãa necesitãþii înnoirii în procedarea sistematicã�în zilele noastre, dupã un secol de dominaþie atehnicii, dupã pozitivarea aproape totalã afilosofiei�, relevând importanþa clarificãrilorterminologice ºi a generalizãrii experienþelorºtiinþei, artei, tehnicii, vieþii sociale ºi culturaleîn regândirea rosturilor filosofiei, care trebuie sãfie oricând �sistem categorial-filosofic�:�Sistemele categorial-filosofice trebuie distinsede cele disciplinare. Acestea din urmã suntpermanente, ca ºi învãþãmântul filosofic.Logica, etica, estetica ºi celelalte se construiescºi se predau separat, în «cochetãrie» sau nu cuºtiinþele, cu tehnica, cu artele, justiþia saupolitica. Ele contribuie la îmbogãþireacategorialã a filosofiei, dar creazã mereudiscrepanþe ºi disproporþii între domenii�(Ibidem, p. 8-9).

2. De aceea, sistemele categorial-filosofice,necesare ºi actuale, presupun o amplã evaluarea tradiþiei istoriei gândirii ºi generalizarea (înreflecþii constructive) a �experienþei gândirii�din epoca în care se construiesc asemeneasisteme. Autorul subliniazã cã aceste sisteme

trebuie sã fie precedate �de apariþiadicþionarelor ºi enciclopediilor filosofice careconþin tezaurul conceptual, ca ºi de apariþiaistoriilor, de regulã disciplinare, ale filosofieitrecute ºi prezente, care oferã materialulnecesar pentru ridicarea eºafodajului sistematic,rãmânând sã fie adoptatã ºi metodacorespunzãtoare acestuia, dialectico-speculativãprin excelenþã� (Ibidem, p. 10-11).

Este anunþatã astfel ideea programului delucru, pe care autorul îl urmeazã în contextulacestor prime volume prin abordarea a douãprobleme-cheie ale reconstrucþiei sistematice:problema transcendenþei ºi problemasubsistenþei, aceasta din urmã marcând, ca�teorie a subsistenþei�, începutul puneriitemeliilor unui sistem categorial filosofic.Problema Transcendenþei, cum a fost expusã,cu aspectele sale istorice, �ne oferã materialulde construcþie al sistemului. Categoriilesubordonate Transcendenþei, completate ºiselectate, erodate, am putea spune, princaracterul lor autologic, ne oferã osaturaSubsistenþei, cãci la aceasta s-a ajuns, tottrecându-se dincolo de limitele Existenþei.Faptul cã ele sunt cinci ºi numai cinci (Unul,Totul, Infinitul, Eternitatea ºi Absolutul)deschide perspectiva pentadicã a Subsistenþei ºicircumscrie cadrul acesteia� (Filosofia pentadicãII: Teoria Subsistenþei, Editura AcademieiRomâne, 2012, p. 9-10).

În raport cu Existenþa se contureazãdistincþia dintre Transcendenþã ºiTranscendentalitate, aºa cum precizeazãautorul, �dintre ceea ce este dincolo ºi ceea ceeste dincoace de Existenþã, ambele fiindprobleme importante ºi în filosofia modernã ºicontemporanã, ºi constituind chiar puncte deplecare în cadrul unor sisteme filosoficecategoriale� (Ibidem, p. 10-11).

Aceste douã volume conþin ºi o cuprinderesemnificativã a istoriei gândirii filosofice,consideratã în cadrul interacþiunii cu alte formeale culturii (îndeosebi morala, religia ºi ºtiinþa),din care sunt desprinse (cu o argumentareconsistentã, ca bazã de informare ºi stringentãlogicã) problemele de bazã ale sistemuluicategorial-filosofic proiectat. Aºa cum sesubliniazã (într-o amplã �Introducere la filosofiapentadicã�) sub genericul «Pentada estenumãrul de aur al dreptei filosofãri», filosofiapentadicã �este un sistem categorial-filosofic detip dialectico-speculativ, care se deosebeºte înmulte privinþe de celelalte sisteme filosofice ºicare necesitã consideraþiuni preliminare:generale, referitoare la sistemele filosofice, ºispeciale, cu privire la particularitãþile acestuisistem� (I, p. 15).

În lumina acestui program este prezentat înesenþã un istoric al sistemelor filosofice (într-odesfãºurare avizatã, autorul fiind ºi unul dintrecei mai buni istorici ai logicii ºi ai filosofiei) ºisunt ordonate sistematic problemele ºiconceptele-cheie ale filosofãrii, accentul cãzândpe aspectele ontice ºi logico-lingvistice, ºi pe

aspectele teoretico-metodologice ºi aleaparatului categorial, þinta constituind-o�Sistemul�, care �oferã imaginea întregului, aºacum era prezentat în clasica propedeuticã,dispãrutã astãzi din învãþãmântul filosofic� (I,p. 29).

Prin forþa lucrurilor, autorul acordã odeosebitã atenþie temei categoriilor, precizândînsã cã �sistemul categorial-filosofic este altcevadecât teoria categoriilor. Acestea, în totalitatealor, nu sunt decât o parte din eºafodajulconstrucþiei filosofice� ºi sunt de urmãrit �înprocesul constituirii lor�, în care se aflã �ºiprincipiile «funcþionãrii» categoriilor� (I, 31).

3. Dupã examinarea concepþiilor despreTranscendenþã (în gândirea teoreticã acontemporaneitãþii, în special) trece în primulplan Subsistenþa: �Filosofia pentadicã începe cuSubsistenþa�, având �semnificaþia de a fiînaintea Existenþei, de a o preceda, cât ºi peaceea de a fi dupã aceasta, de a-i succeda... caînceput ºi ca sfârºit, cu toate cã ea este, înacelaºi timp, Eternitatea ºi Infinitul� (I, p. 64).

Definirea filosofiei pentadice este realizatãdupã o impresionantã incursiune în istoriagândirii, cu preocuparea constantã de avalorifica ceea ce þine de sistematic(sistematicitate) ºi categorial, îndeosebi deprezenþa celor cinci supercategorii autologice:Unul, Totul, Infinitul, Eternitatea ºi Absolutul�(I, p. 219).

Se clarificã, în acest context ºi raportuldintre Transcendenþã ºi Subsistenþã: �nuTranscendenþa, ci Subsistenþa este începutul,problema Transcendenþei fiind doar preludiulacestuia. ªi totuºi, fãcând parte dinSubsistenþã... þine de începutul sistemuluifilosofic� (I, p. 219).

Tema Subsistenþei fiind esenþialã, teoria eidevine scopul întregii desfãºurãri istorico-filosofice ºi sistematice (aºa cum se reliefeazãîn vol. II), urmãrindu-se în principal: cele cincisupercategorii autologice, autologia acestora,ipostazele Subsistenþei ºi manifestarea acesteia.Cãci �Subsistenþa înseamnã Unul, Totul,Infinitul, Eternitatea ºi Absolutul. Toate acesteafiind autologice, se exprimã pe sine ºi,speculative fiind, se ºi identificã unele cu altele,fãrã a fi însã indistincte. A vorbi despre ele,despre fiecare în parte, avându-le însã în vederepe toate, este îndeletnicirea celui (celor) carepracticã filosofia pentadicã� (II, p. 195).

Metoda adecvatã unei asemenea�îndeletniciri� este metoda dialectico-speculativã, cu precizarea: �Filosofia pentadicãeste dialectico-speculativã în mãsura în care estecategorial-sistematicã�, dar �opþiunea pentrudialectica speculativã nu înseamnã adoptarealogicii dialectico-speculative�... (I, p. 54).

De fapt, delimitãrile de metodele principalecare au acþionat în construcþia filosoficãsistematicã este o preocupare constantã aautorului, implicând totodatã corecta apreciereºi resemnificare a acestora în istoria cugetãrii(aºa cum o aratã raportarea la �gândireaspeculativã («teoreticã»)� ºi, în genere, studiul�facultãþilor gândirii� (I, p. 41-49).

În aceeaºi modalitate nuanþatã este urmãritãºi interpretatã ºi istoria temelor majore ºi acategoriilor, întrucât �fiecare dintre categoriilefundamentale ale filosofiei are un trecut

3300



30 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

filosofia

Alexandru Boboc

Filosofia pentadicã - demers categorialsistematic în reconstrucþia filosoficãmodernã

(continuare în pagina 25)

Legitimitatea � ieri dar ºi astãzi � a sintagmeimaioresciene este afirmatã asertoric de obiceiîn genul eseistic, precum ºi în opurile cu

pretenþii ºtiinþifice. Forma fãrã fond ne trimite laun radicalism în bunã mãsurã contestatar ºi pecare glosatorii contemporani (Eugen Negrici, depildã) nu fac decât s-o utilizeze ca atare într-undiscurs acru, trãdând uneori un veritabilmasochism intelectual. Fãrã-ndoialã cã formula,stereotipizatã intens, circulã în viaþa noastrã socialã(cu incluziunea celei culturale) numai cã, înaintede a-i analiza structura ºi funcþia operatorie estenecesarã explicitarea, chiar dacã sumarã, arezistenþei sale în timp. Astfel, dacã prima ºiforþata noastrã modernizare la nivelul instituþiilorºi al statului de drept la confinele celor douãsecole (XIX ºi XX) argumenteazã, pânã la unpunct, apariþia ºi circulaþia expresiei lansatã de TituMaiorescu, menþinerea, permanentizarea acesteiase datoreazã probabil ºi unor situaþii în partepremonitive, considerate în articulãrile lor deadâncime. Iatã câteva dintre acestea, defalcate:

1) Ecloziunea statelor naþionale pe fondul desensibilitate romanticã aluvionatã teleologic (nuilustra folclorul, atunci descoperit, un �suflet alpoporului�?) a fost un proces acompaniat însurdinã ºi apoi concurat de un discurs în ricoºeu.Se deplângea astfel aderenþa noastrã la un Rãsãritneprecizat sau redus la dimensiunea otoman-fanariotã ºi în spatele cãruia se puneau toateneîmplinirile sociale ºi faptele incriminate mai alesetic. O face, spre a oferi un exemplu, acelaºiLovinescu într-o retoricã recognoscibilã, de fapt, ºila alþii: �Rãsãritul ne poate lega istoriceºte, nu nepoate însã impune ºi condiþiile actuale ale vieþiisufleteºti. Neajustându-se în dezvoltarea idealitãþiinoastre (sic! n.m.) pentru ce l-am invoca înhotãrârile zilei de azi?�. Apusul, continuãteoreticianul sincronismului, �ne va dezrobi, maitârziu, de invizibilele lanþuri ale Þarigradului, aleAthosului sau ale Kievului, adicã de forþeleancestrale ale obscurantismului ºi ale inerþiei,pentru a ne pune pe calea gãsirii de sine ºi aprogresului�. Or, Lovinescu gãsea soluþia �gãsirii desine� nu altfel decât, paradoxal, pozitivând tocmaiforma care poate sã-ºi creeze fondul necesar,

influenþat fiind de o parte din teoriacontemporanului francez Gabriel Tarde. Pe de altãparte, acuzele în vrac la adresa unui Orientgeneric, fãrã a se menþiona cã, istoric vorbind,România in statu nascendi era parte integrantã dinaºa-numita �chestiune orientalã� ilustratãconceptual prin echilibrul instabil nu au fãcutdecât sã cauþioneze � pe palierul duratei lungi �aºa-zisul ataºament al românului faþã de aspecteleformale (în sens de: gratuit, pur spectacular, lipsitde substanþã º.a.).

2) Din perspectiva geografiei umanepsihosociologia a întãrit optica de mai sus,adãugând argumentul unei puternice alogeniietnice la Nordul Dunãrii ºi, în consecinþã, procesulmult prea lent de asimilare/sedimentarementalitarã, lingvisticã º.a. pe fondul daco-roman.În primul deceniu din secolul trecut, ConstantinRãdulescu-Motru fãcea distincþia dintre gregarism(�o stare impusã de împrejurãri ºi de tradiþie�) ºisolidaritate (�opera sacrificiului conºtient ºi ultimaverigã în înãlþarea moralã a voinþei�). Or, românular avea �un suflet gregar ºi atât�, iar gregarismul ca�stare obiºnuitã la toate popoarele tinere� e o stare�care se produce prin imitaþiune� (cf. C-tinRãdulescu-Motru, Psihologia poporului român,Albatros, 1999, p. 8-9). Nu altfel vedea lucrurileDumitru Drãghicescu într-o masivã lucrare,Psichologia poporului român (1907), cu accentulpus pe circumscrierea straturilor aluvionare ce,nesedimentate, ar duce la impresia de puzzle ageografiei noastre spirituale ºi, implicit, la odiversificare a fizionomiei româneºti, în spatelecãreia modelul (id est: fondul) esenþei se poatedoar aproxima. Ce s-ar putea obiecta aici? Inprimul rand, existenþa, totuºi, a solidaritãþilororganice, ilustrate de obºtea satului românesc saude zadruga la slavii din sudul european. Pesteacestea s-au pliat, nu fãrã fricþiuni, solidaritãþileorganizate, instituþionale ce, chiar împrumutate ºiadaptate fiind eliminã gregarismul în lecþiuneaRãdulescu Motru. Pe de altã parte, prin poziþianoastrã de « fontierã » între lumi ºi civilizaþiidiferite sedimentarea straturilor aluvionare (etnice,lingvistice, mentalitare etc.) e un proces lent cereclamã perioade seculare.

3) O ideologie pe care aº numi-o paternalistã,translatatã la nivel colectiv, a condus la cãutarea ºi,finalmente, la însuºirea de modele funcþionale dinmedievalitate pânã astãzi. Modelul bizantin(alogen ºi acesta) va fi continuat înmultiseculara pax ottomanica. Istanbulul a impusun model instituþional, economic º.a. periferial înraport cu vestul în curs de consolidare. Sud-Estuldublu periferializat în raport cu vestul europeandar ºi cu Istanbulul a cunoscut apoi modelulabsolutist francez, decis de evenimentele de la1789, în douã etape � prima, preponderentluministã, iar a doua în epoca de emergenþã aromantismului . Modelul francez, prioritar imitativîn interpretarea lui Blaga, va fi concurat, în modtreptat, de modelul german, catalizator în aceeaºiformulare a filozofului culturii. Maiorescu vine dinspaþiul culturii germanice ºi elaboreazã teoriaculturalã despre formele fãrã fond. Lovinescu,venind din mediul francez, o corijeazã, menþinând,totuºi, funcþionalitatea formelor.

4. Lingvistic vorbind, disputa formã ºi/sau/fãrãfond devine oþioasã prin supralicitare de vreme ceculpabilitatea acestei disjuncþii o poartã limbalatinã, perpetuatã de o bunã parte din logica ºilingvistica generalã europeanã. Cuvântul elin logosa fost despicat de cãtre latinã în res (lucru) ºiverba (ceea ce designeazã). Mileniul medieval n-afãcut decât sã adânceascã aceastã falie mai alesprin scolastici. In Renaºtere verba era echivalatã cuelocuþio (vorbirea) iar res trimitea la sentenþia(gândire, idee creatoare) ºi asta chiar dacã � înparalel oarecum - forma substanþialã sau forma-idee însemna, încã la Aristotel, esenþa noþionalã aobiectului. Accepþiunea aceasta va fi preluatã deprecogniþia kantianã a lui Nicolaus Cusanus,pentru care �orice formã va fi imaginea formeiadevãrate ºi invizibile existând în cugetare�. Or,forma aprioricã a lui Kant slãbeºte, nu suficienttotuºi, relaþia (cvasi)antiteticã fond � formã ºi pecare abia formalismul rus a încercat, prin analizaimaginarului literar, s-o anuleze. La meridianulnostru logica maiorescianã �reclasicizeazã�sintagma prefãcând-o într-un adevãrat ideologemcu valoare instrumentalã în pledoaria, iterativã,pentru �direcþia nouã� în viaþa socialã româneascãaflatã în faza primei sale modernizãri.

!

31TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

estetica

O sintagmã maiorescianãMircea Muthu

din state multinaþionale, dupã 1989, în dreptuldobândirii suveranitãþii de stat, eforturile de aface faþã globalizãrii prin confirmarea roluluistatului naþional suveran. �În definitiv, gândireageopoliticã contemporanã deschide perspectivefoarte novatoare în raport cu schiþele deodinioarã, oferã un veritabil instrumentarconceptual pentru a gândi conflictele ºi uncadru de analizã împrumutat, bineînþeles, dingeografie, dar ºi din istorie, economie sau dinarta militarã. Dupã însuºi principalul eiteoretician, ea nu este o ºtiinþã. În fapt, de laînceput ea nu încarneazã o disciplinã completdelimitatã. Noi considerãm, totuºi, cã, în

calitate de raþionament intelectual, geopoliticaeste susceptibilã nu numai sã îmbogãþeascãstudiul relaþiilor internaþionale, ci poate, dincolode aceasta, sã însoþeascã, în timpuri de crizã,diplomaþii ºi responsabilii politici, în luareadeciziilor, ºi simplii cetãþeni, în luãrile lor depoziþie� (p. 69). Geopolitica revine astfel înactualitate ca disciplinã ce oferã cunoºtinþeprivind dependenþa politicii de configuraþiispaþiale.

Organizãrile conceptuale ale geopoliticii auvariat în decursul timpului, în funcþie dediversele folosiri ce s-au dat disciplinei. Astãzi,orizonturile sunt date de valoarea �suveranitãþiide stat� în contextul globalizãrii. Conceptele cepot orienta cu succes cercetarea geopoliticiãsunt �frontierele�, �puterea�, �raportul de forþe�,�interesele de stat�, �opþiunile strategice�,�competiþia puterilor�, �calitatea instituþiilor�,�valorificarea democraþiei�, �starea opiniei

publice�, �factorii de influenþare acomportamentului�, �forþele de schimbare�.Înãuntrul acestor termeni se pot face, fireºte,diferenþieri, dupã cum lista acestor termeni sepoate detalia ºi, în cazul optim, îmbogãþi. Ceeace constituie un adevãr important, dincoace detoate acestea, este împrejurarea cã, pe de oparte, cunoºtinþele de economie, sociologie,drept, artã militarã, geografie ºi filozofie de laora actualã ne permit sã articulãm o disciplinãnouã, geopolitica, ºi cã, pe de altã parte, aceastãdisciplinã, recuperatã dupã retoricile ei�naturiste� de dinainte de al doilea rãzboimondial, oferã cunoºtinþe propriu-zise ºi efectiveîntr-o lume ce, altfel, ar rãmâne opacãînþelegerii.

!

Recuperareageopoliticii

(urmare din pagina 20)

Fiecare vizitã la muzeul Jacquemart-Andréa constituit, pentru mine, un prilej demari satisfacþii. Expoziþii ale unor corifei

ai artelor plastice, totdeauna foarte temeinicalcãtuite ºi prezentate. De data aceasta, unmaestru din Normandia, Eugène Boudin.

Ploaia ameninþãtoare care se anunþã mãface sã grãbesc pasul. Ca de obicei, nu amumbrelã ...

Eduard André, fiu de bancher ºi marecolecþionar, s-a cãsãtorit în 1881 cu NeliJacquemart, portretistã oficialã, care, însã, vaabandona pictura ºi se va ocupa împreunã cusoþul ei de colecþionarea ºi studierea unorimportante ºi preþioase obiecte de artã.

Apoi, au construit un hotel, pe bulevardulHaussmann, în care nestematele colecþiei lorºi-au gãsit locul, aºa cã, în acel moment adevenit un veritabil muzeu pentru privilegiaþiicare-ºi permiteau luxul sã-l locuiascã.

Dupã moartea Soþului, Doamna André adonat clãdirea împreunã cu colecþiile, ºi de unsecol aici se aflã un punct forte pe hartamuzeelor pariziene.

Coasta Normandiei, în care peisajul costierse scaldã în apele reci ale Canalului Mânecii,într-o simbioticã îmbinare de o mare armonie,cu linii aspre ºi într-o cromaticã palã, nureprezenta pentru �cei cu dare de mânã� unobiectiv turistic demn de vizitat, întinseleplaje fiind complet ignorate, pânã în a douajumãtate a secolului al nouãsprezecelea.

Turiºtii nu frecventau litoralul, nu eranimic care sã-i atragã, pictorii nu cãutauaceste locuri destul de neprietenoase.Numeroºii practicanþi ai picturii în aer liberpreferau Barbizonul ºi împrejurimile, pãdureaFontainbleau sau plajele însorite ale sudului.Acest fenomen se va întâmpla ºi la noi, esteadevãrat, mult mai târziu, în al treileadeceniu al secolului urmãtor, atunci când pe

Coasta de Argint va fi descoperitã lumeamirificã a Balcicului. Aici va fi locul depelerinaj al întregii suflãri a breslei pictorilornoºtri, ºi nu numai.

Activitatea pictorului Boudin se desfãºoarãîntr-o perioadã de migrare de la tropismulitalian, care obliga la academism, ºi deci,parcurgerea celor mai pitoreºti oraºe europenecãtre tropismul oriental, magrebian sauturcesc, fenomen apãrut odatã cu zoriiromantismului. Intervalul temporal respectiva gãsit numeroºi pictori într-o polemicãsusþinutã asupra unei lumini vii ºiconcomitent a unui nou concept asupraatmosferei care trebuie sã domine tabloul.

Normandia, de la Caen la Dieppe ºi de laGisors la Saint-Adresse, la o primã analizã,pãrea prea puþin interesantã, în aceastãdisputã, devenind, însã, la un moment dat,un veritabil reper al unei geografii picturale,de-a dreptul magice.

Care au fost factorii determinanþi aiacestei mutaþii conceptuale? Rolul importantl-au jucat douã elemente. Primul a fostamploarea neaºteptatã ºi explozivã a picturiiîn plinã naturã. Cu mândrie sã ne gândimchiar la ai noºtrii Grigorescu sau Andreescucare vor participa activ în cadrul grupuluibarbizonian.

În subsidiar se dezvoltã �industria�plenairului�. Apar tehnologii noi de fabricarea culorilor, închise în tuburi de staniu, apartrepiede sofisticate, dar pliabile, uºormanevrabile ºi comod transportabile.

Un al doilea factor este dezvoltarea a ceeace noi numim astãzi infrastructurã. Cãileferate se dezvoltã rapid. Locomotivele ating70 de kilometrii pe orã, fãcând posibil ca într-o jumãtate de zi sã se ajungã [de la Paris]la Canalul Mânecii. Traficul nou construiteigãri Saint-Lazarre, atât de pictatã de Claude

Monet, creºte vãzând cu ochii.Eugène Boudin (1824-1898), rob devotat al

paletei ºi al ºevaletului, om de o neasemuitãmodestie, nu a ocupat locul pe deplin meritatîn istoria artelor plastice. S-a nãscut laHonfleur, un port de mâna a doua, ca fiu alunui matelot. La 13 ani, familia se mutã înmarele ºi prosperul port Le Hâvre, undeEugène este captivat de micul comerþ pe care-labandoneazã, însã, pentru o pasiune, pictura.Descoperã atracþia mirificã a liniilor ºiculorilor la o vârstã la care alþii aveau deja osolidã pregãtire.

Va refuza, încã de la început, academismulºi romantismul, care dominau atât ºcolile câtºi pe elevii acestora. Iubeºte cu o pasiuneteribilã lucrul în naturã, la care adaugã unfactor personal, efemerul.

Atunci când se opreºte asupra efectelorluminoase, al dansului norilor, sau mai târziu,al scenelor cu personaje îmbrãcate dupãultimul jurnal, aflate pe plajã, se va impuneca un pictor al evanescenþei.

Cu doisprezece ani mai tânãr, Monet îºiva desãvârºi mãiestria, tot în zona mareluiport. ªi unul ºi celãlalt au remarcat cã înNormandia se aflã suficiente motive de acapta interesul pictorilor, de aceea li s-aualãturat, treptat, mai mulþi viitori maeºtrii:Jongkind, Pissaro, Signac.

Splendoarea schimbãtoare a cerului,formidabilele variaþii atmosferice, frumuseþeacu adevãrat eclecticã a apei, alternanþacâmpiilor cu vâlcelele, povârniºurile falezelor,farmecul gospodãriilor, varietatea meseriilor, acostumelor ºi a tradiþiilor nealterate decivilizaþie, au reprezentat suficiente elementetentante pentru adevãraþii artiºti.

Sã nu trecem cu vederea faptul cã mareleport Le Hâvre a fost epicentrul unei miºcãride avangardã, la debutul celui de-aldouãzecilea secol, este adevãrat, pe operioadã temporalã scurtã, cam jumãtate dedeceniu, suficientã, însã, pentru a rãmâne înistoria plasticii.

Un þinut excepþional din punct de vederesenzorial, precum Normandia, prinincomparabila intensitate de elementepicturale, furtuni violente, soarele strãlucitor,

3322



32 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Boudin, maestrul lui MonetFlorin Colonaº

prin expoziþii

Eugène Boudin Trouville, Portul

Eugène Boudin La Jetée, maree joasã

3333



33TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

apa de un gri mineral ºi verdele exploziv alpreeriei, nu a putut sã nu incite artistul,stimulându-l pentru a le transpune cromatic.

Boudin va reuºi sã redea în pictura samulte elemente dintre cele mai spectaculoase,ceea ce îi va atrage supranumele de �maestrual cerului�. Însuºi Monet, marele Monet, îl varecunoaºte de maestru al sãu în materie deredare a cerului pe întinse suprafeþe alepânzei.

Poetul ºi criticul Charles Baudelaire,pasionat de plasticã, cunoºtea foarte binelocalitatea natalã a lui Boudin, acolo locuindmama sa, de altfel aici se va instala în 1859.Îl va frecventa pe Boudin, aceste întâlnirirãmânând notate în cuvinte care dovedeau unanume extaz, care-l cuprindea în faþa studiilorîn care cerul era larg reprezentat. Iatã oasemenea adnotare: �toate aceste imagini cuforme fantastice ºi luminoase, acele tenebrehaotice, acele imensitãþi de verde ºi de rozsuspendate, dar care se ajutã una pe cealaltã,acea dogoare încântãtoare, bolþile cereºti dinatlaz negru sau violet, ºifonate, înfãºurate sauzdrenþuite, orizonturile îndoliate prelingându-se ºiroaie de metal topit, toate acesteprofunzimi, toate aceste splendori, îmidescoperã un creier asemeni unei bãuturi cares-a urcat la cap sau elocinþa opiumului� � ofrazã scrisã de marele poet dintr-o suflare!

Monet, Baudelaire ºi apoi Courbet,remarcã originalitatea picturii, în timp cepublicul ºi o mare parte a criticii dovedeºtereticenþã.

În 1862, Boudin începuse pictura printeme animaliere, bovinele fiind subiectul anumeroase lucrãri, numit fiind, la un anumitmoment, drept �pictor bovin�. Cu ceva timpînainte, Constantin Troyon pictase ºi el cupredilecþie teme animaliere, în care bovineleerau bine reprezentate. Sã nu uitãm cã ºiGrigorescu s-a simþit atras de acestevieþuitoare, apropiindu-se prin pictura lui, fieîn �carele cu boi�, fie în desene ºi numeroaseschiþe pregãtitoare ale marilor compoziþii,dând chiar nume eroilor sãi bouleni.

Urmeazã o fazã ulterioarã a lui Boudin, încare scenele marine devin un adevãrat simbolîn domeniu. Sunt fie peisaje marine, în carecerul este generos proporþionat în economiapânzei, fie scene maritime, cu vase în radaportului.

În aceeiaºi perioadã fotografia începe operioadã de ascensiune, ºi, un mare fotograf,Gustave Le Gray va face ºi el imortalizãri alevaselor, în special pe placã fotograficã. Începeo aprigã disputã între strãvechea picturã ºinoua artã a fotografiei.

Interesant este faptul cã modestul Boudin,marele amator al picturii în aer liber, va fifavorizat de soartã. Cum? Plajele Normandieivor fi revitalizate prin acþiunile Contelui deMorny, stâlp al celui de-al Doilea Imperiu,frate vitreg al lui Napoleon al III-lea,industriaº, finanþist, om politic ºi, totodatãmecena, dar ºi om de lume.

Care a fost scânteia acestei redescoperiri?Contele cade în plasa unui ºarlatan care aveao vilã la Deauville (micã localitate în comunaCalvados, în care se gãsea ºi Honfleur) ºicare-l invitã aici pe Conte, care va consumaafrodisiace, pe care le utiliza în relaþiile salecu numeroasele amante.

Acest loc unde nu se întâmpla nimic, îi�cade cu tronc� Contelui, care, având un ochisigur ºi o minte sprintenã îºi dã seama cã arputea sã exploateze locul, construind ostaþiune.

Investitorii sosesc. Se construieºte o caleferatã, vile elegante, cazinouri, hipodrom, ºilumea bunã, cu toalete elegante ºi trãsuri pemãsurã, invadeazã litoralul.

Boudin prinde momentul ºi îºi diversificãtematica, începând sã picteze plaje aglomeratede doamnele din înalta societate, toaleteelegante, corturile cu ºezlonguri ºi atmosferade sãrbãtoare a plajelor, pânã mai ieri pustii.

Compoziþiile par adevãrate scene divine debal, în care lumânãrile sunt înlocuite curazele soarelui, iar pardoseala din esenþenobile cu nisipul fin.

Comenzile sunt din ce în ce mai multe,despre �reþetã� sã nu mai vorbim.

Aº vrea sã fac o paralelã cu ceea ce se vaîntâmpla cu câteva decenii mai târziu, pelitoralul nostru, din punct de vedere artistic.

Aflãm scene de pe plaja Mangaliei cãtre1920-1925, ca ºi din zona de lângã sanatoriuldin Carmen Sylva (Eforie), în creaþia pictoriþeiNiculina Delavrancea-Dona, în care, de celemai multe ori, apar personaje din familie,surorile � Cela, Riri ºi Margareta, împreunã cumicuþa Nini, fiica artistei, viitoare pictoriþã,iar în plan mai îndepãrtat grupul pictoruluiGh. Petraºcu. Nu este vorba de fastularistocratic al tablourilor lui Boudin, ci de

simple impresii ºi notaþii cu personaje carefac plaje.

Sã nu uitãm ºi de explozia de ºevalete carea apãrut pe faleza Coastei de Argint, îndeceniul al treilea al secolului al douãzecilea,care a atras magnetic la Balcic, mai toatãsuflarea pictoriceascã ºi nu numai, aceastãlocalitate devenind, de fapt, o ºcoalã a pleinair-ismului românesc.

În expoziþia de la Jacquemart-André esteoferitã ºi cheia unei lucrãri misterioase ºianume �Clopotniþa Sainte-Catherine, dinHonfleur� atribuitã lui Monet ºi chiarsemnatã de acesta, dar pe care, o recentãschiþã descoperitã într-un muzeu al uneiuniversitãþi americane o certificã cã este deBoudin ...

Apropo de pictura în aer liber, oîntâmplare hazoasã: dupã ce doi artiºti,Monet ºi Boudin, ºi-au instalat într-odimineaþã ºevaletele, undeva la un locumbros, pregãtindu-ºi pensulele, de cei doi s-aapropiat un domn ce pãrea din înaltasocietate, care le-a spus cã pictura în aer liberva reînnoi arta. Le-a strâns cãlduros mâna ºis-a recomandat �Theophile Gautier, poet carear fi trebuit sã fie pictor ...�

Sã subliniem faptul cã acest maestru alpicturii, Monet, omul prin a cãrui lucrare�Impresie, soarele rãsãrind�, s-a dat datnumele curentului impresionist, (mândriemare pentru noi cã lucrarea a fost cumpãratãde medicul George Bellu, român stabilit laParis) i-a purtat autodidactului Boudin ostimã nemãrginitã, numindu-l chiar maestrulsãu în materie de redare picturalã a cerului.

La douãzeci ºi doi de ani de la dispariþialui Boudin, Monet scria: �Îl consider maestrulmeu. ªtiu exact lucrul acesta! Am spus ºirepet, îi datorez totul lui Boudin ºi îi suntîndatorat pentru reuºita mea.�

Iatã o remarcã de o tulburãtoaresinceritate a unui învãþãcel ce ºi-a depãºitmaestrul.

!

Eugène Boudin, Canal la Bruxelles

Eugène Boudin

Se cunosc dintotdeauna inteligenþa, eleganþaºi forþa calului. Dresorii de la Viena, cu ailor Lipiþani, aduc publicul în extaz iar

bidiviii de curse ridicã tribunele în picioare, învreme ce îmbogãþesc sau ruineazã parioriîmpãtimiþi. ªi totuºi, niciun cal, cât de Pur-Sânge ar fi el, nu face piruete sau capriole deunul singur ºi nici nu goneºte pe pistã fãrã unjocheu priceput în spinare. Cãci de la cãlãreþulmic ºi uºor cocoþat în vârful ºeii, vine strategiacursei, drãmuirea buieciei, cravaºa ultimeizvâcniri.

Tot aºa, nicio orchestrã simfonicã, oricât demãiastrã ºi rutinatã ar fi, nu se apucã de cântatde capul ei, pentru simplul fapt cã nu are unsingur cap. ªi dupã cum fiecare cal se învaþã cudresorul sau jocheul sãu, tot aºa marileorchestre ale lumii au dirijorul lor, hai sã-izicem, principal. Orchestra FilarmoniciiTransilvania a avut mereu dirijori principali demare valoare � de la Antonin Ciolan, la ErichBergel, Emil Simon sau Cristian Mandeal � doarîn ultimul timp nu mai are. Fiindcã tentativa dea-l racola pe Nicolae Moldoveanu, elveþianacum, ca om al casei a eºuat lamentabil (separe cã au fost pe-acolo ºi niºte intrigi de curte,cu interceptãri de rãvaºe compromiþãtoare ºidarea lor în vileag) iar Mihail Agafiþa, de laChiºinãu, nu este tocmai ceea ce ne-am dori,arãtându-se modest la toate capitolele. Limitelesale se vãd de îndatã ce la pupitrul primeinoastre orchestre urcã artiºti de marcã (ºi,zicând acestea, nu mã gândesc la Theo Wolters,de exemplu). Acum vreo câteva sãptãmâni amavut noroc de un asemenea om, nu mare destatu (nici jocheii n-au voie sã fie gãligani) însãaprig întru mânuirea baghetei, iar rezultatul s-avãzut în numai trei zile, ca-n basme. Este vorbade maestrul Horia Andreescu. Când am statpuþin de vorbã cu D-sa, în dimineaþa zilei demiercuri, 5 iunie, încã nu avusese nicio repetiþiepentru concertul din acea sãptãmânã, dinpricina seratei a II-a din Gradus ad Parnassumun program despre care am vorbit. Nu eraîngrijorat, maestrul Andreescu, de cele trei zilerãmase ci, în mod aparent ciudat, depopularitatea lucrãrilor care urmau a fiabordate. Da, mi-a spus, cu cât un repertoriueste mai cântat, cu atât orchestrele îºi creeazãobiºnuinþe, modele interpretative. În aceastãsituaþie, când un dirijor vine cu o viziune nouãasupra acelor piese, întâmpinã unele dificultãþi,rezultate din inerþie ºi nu din necooperare. CuPreludiile de Liszt, Concertul pentru pian nr. 2de Rahmaninov (iniþial am vrut sã prezentãmpublicului un Concert pentru percuþie deAdrian Enescu dar instrumentistul principal s-aîmbolnãvit) ºi Simfonia Fantasticã de Berlioz,aºadar numai ºlagãre, ca sã zic aºa, nu potdecât sã sper în acomodãri rapide. Cu altecuvinte � cal de rasã, jocheu priceput, urmadoar sã se întâmple mângâierea pe bot, de luareîn stãpânire, urmatã de nechezatul molcom,alintat, cu glas scãzut. Mai era un element deluat în calcul ºi anume solistul lucrãrii inclusetârziu în program, tânãrul pianist clujean IonuþAlexandru Hergane, un discipol al muzicianuluiconsacrat Daniel Goiþi. Dar maestrul Andreescuîl ºtia pe Ionuþ ºi, din câteva vorbe, mi-am datseama cã îl vede pe o traiectorie solarã.

ªi eu îl ºtiam pe Ionuþ - ultima datã îlascultasem anul trecut, cu dificilul Concert înRe major de Serghei Prokofiev. Dar acumtânãrul de la Reºiþa mi s-a pãrut mult mai copt,pasãmite creºte ca Feþii-Frumoºi, într-un an câtalþii în zece! Este cu adevãrat frumos Ionuþ:înalt, legat, cu un zâmbet luminos. Când intrãpe scenã nu se aratã de loc preocupat de ceeace îl aºteaptã � pare mai degrabã stânjenit defaptul cã atâta lume a venit sã-l asculte pe el.Odatã potrivit scaunul, intrã într-un univers încare, culmea, nu pianul pare a fi pe primul planci dirijorul ºi orchestra. Ionuþ se uitã arareori laclaviaturã (ºi nu ca sã nimereascã acolo undetrebuie � de clape se ocupã mãduva spinãrii),tânãrul priveºte de obicei peste pian, fãrã afocaliza, priveºte acolo unde se încheagã însunete simþirile sale. Asta nu înseamnã de loccã îºi vede de-ale lui, lãsând restul lumii sã-lurmeze cum poate. Nu, ºtie el când ºi cinetrebuie fixat, consultat din sprâncene, urmatfãrã ifose de solist. L-am prins trãgând cu coadaochiului la suflãtorul care ducea în acelmoment melodia (pe care pianul ocontrapuncta numai), tresãrind abia perceptibilpentru a se sincroniza cu dirijorul, aºteptândconciliant atacuri mai leneºe ale mulþimii. Ca lamuzicã de camerã. Tehnica � în buzunar, ca sãnu zic la degetul mic. Cu amar, mi-am adusaminte de metoda dihotomicã de predare ainstrumentului pe vremea mea: se lucra maiîntâi la tehnicã (o componentã care rãmânea decele mai multe ori nerealizatã) ºi abia într-untârziu la interpretare (vai de capul eiinterpretare, clãditã pe o tehnicã ºubredã, cumspuneam). Ascultam puþine înregistrãri � nici nuprea aveam de unde, nici nu prea exista acestcult � iar majoritatea profesoraºilor noºtri, abiatârziu mi-am dat seama, aveau cunoºtinþe

destul de sumare asupra stilurilor diverselorepoci muzicale, bazându-se mai mult pe niºtemanierisme. Tinerii de azi, nãzdrãvanii ãºtia (edrept, doi-trei într-un leat), nu numai cãdevoreazã totul în mare vitezã dar au mereu înobiectiv efectul global dorit, tehnica slujindconcepþia interpretativã iar concepþiainterpretativã reclamând ºi modelând tehnicasimultan. Totul dintr-o loviturã! Þelul e unic ºipermanent � sã sune ca la marii maeºtri. Vai,iar mã bântuie amintirile! Mã gândesc lavorbele marelui Ferdinand Weiss, care nespunea înainte de toate: dragilor, uitaþi-vã, ne-apucãm de lucrarea asta, mergeþi voi ºi cãutaþila studio înregistrãri, dar numai cu mari maeºtriºi dup-aceea veniþi la ore. Mergeam noi lastudio însã nu pot sã nu râd în sinea mea depuþinãtatea celor gãsite pe-acolo � oricecomparaþie cu abundenþa de modele oferite deInternet ar fi ridicolã.

Întorcându-mã la concertul maestruluiAndreescu zic cã, dupã pãrerea mea, reputatuldirijor oaspete nu ºi-a concretizat pe deplinintenþiile, existând destule momente (mai alesla fanfaroana simfonie a lui Berlioz) în care s-asimþit din atitudinea sa cã nu este întru totulmulþumit de ceea ce se auzea. Dar, cel puþin,am vãzut frâul zvâcnind, cravaºa ameninþând,pintenii înghiontind. Calul nobil s-a mai cabrat,a mai pufnit, ca orice armãsar nãrãvaº dar aluat-o la galop pe culoarul dorit, simþindu-seprovocat de faptul cã i s-a pus cãpãstrul. Pãreachiar mulþumit în cele din urmã. Bucãþica dezahãr a venit pe jumãtate de la public, pejumãtate de la maestru, care a ridicat înpicioare soliºtii ºi orchestra cu vizibilãconsideraþie. Mi-am zis: uite-aºa un dirijor ne-artrebui la Cluj! Într-o stagiune calul ºi cãlãreþuls-ar preface în Centaur. Deocamdatã... cal PurSânge avem, jocheu ba!

!

3344



34 TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Calul ºi jocheulMugurel Scutãreanu

muzica

Izvor

De ce ai monta �Pescãruºul� în anul delocgraþios cu arta, 2013? Chiar dacã autoriiclasici nu mor, ei adorm vremelnic atunci

când gustul sãlii se apleacã spre frivole ºi trecãtoaremode. Iar dacã, în pofida voinþei majoritãþii îitrezim, înseamnã cã avem, deopotrivã, ºi un motiv,ºi un scop suficient de puternice astfel încât sãlumineze cu strãlucirea lor vieþuirea cotidianã aspectatorilor.

Bunãoarã, a pune în scenã o piesã atât de delicatdificilã, precum textul de debut dramatic al lui A.P. Cehov, nu e un simplu gest de curaj ºi nici otoanã. Sau aºa ar trebui sã fie ºi nu am în minte,spunând asta, doar ilustra istorie a spectacologiei�Pescãruºului�. Înainte de orice, mã gândesc la pro-blemele pe care le ridicã scriitura: o aparentã lipsã deacþiune sau, cel puþin, una care pare cã treneazã, fãrãrãsturnãri spectaculoase, cu transformãri care sepetrec în spatele scenei, în culise, între acte sau însufletele zbuciumate care disimuleazã vorbinddespre pescuit, literaturã, un joc de cãrþi, forme artis-tice noi ºi vechi� Apoi, uºile pe care le deschideCehov pot fi pe cât de importante, pe atât de deri-zorii; depinde de regizor ºi de actori încotro vor sãapuce ºi cum. Cãci a pleda în anii nebuni ai interne-tului ºi ai reality-show-ului despre misiunea omuluide teatru sau litere, despre sacrificiile, zbaterile,îndoielile, depresiile creatorului este o uºoarã nebu-nie care îºi poate gãsi spre împãrtãºire un publicfoarte restrâns. La fel ºi vaietele nesfârºite ale unordesuete iubiri neîmpãrtãºite. Pânã la urmã, dacãapelãm la reducþia atât de dragã omului de azi,�Pescãruºul� nu-i decât un spaþiu al conversaþiei dinaltã vreme, al pãlãvrãgelii despre nimicuri la oraceaiului ºi a lenei aºa cum foarte puþini mai suntinteresaþi sã citeascã prin romanele de-acum unsecol. Agãþate de cele mai banale momente, precumo searã ratatã de teatru la o moºie unde lumea seplictiseºte de atâta vacanþã, tensiunile izbucnesc. ªipare cã se sting imediat, fãrã a se rotunji în conflict,frustrând aºteptãrile receptorului. Lucrurile nespuseºi suspendate în aerul dintre oameni sunt protagonis-tele textului, iar materializarea lor scenicã e pariulcel mare. Mai adaug doar cã autorul rus a vãzutpiesa drept o comedie, de realizat cu mijloaceleironiei tragice, iar ridicolul unor personaje care parteribil de serioase, de grave, este dificil de pus în va-loare. ªi-atunci mã întorc ºi zic iarãºi: de ce�Pescãruºul� astãzi ºi încã la Teatru de Comedie careºi-a crescut deja un public al sãu pentru un anumerepertoriu? Înseamnã cã trebuie sã fie ceva, mai cuseamã cã distribuþia, citând textul cehovian, numãrãºi vedete�

ªi este! Un spectacol care îþi pune serioase pro-bleme, pânã la durerea de cap, care va trece doar cumultinvocatul algocalmin, conform prescripþiei doc-torului Dorn. Iar dacã mai ai ºi ghinionul sã fi cititpiesa ori sã fi vãzut vreo montare de calitate te poþitrezi cu o serie lungã de �de ce�-uri de rezolvat, pre-cum Treplev (nu se recomandã soluþia din scenafinalã).

Sã luãm câteva, chiar la întâmplare: de ce înspaþiul dominant pânã la enervare de negru, cuculisele la vedere (negru pentru cã e o piesã tristã,nu?) decorul minimal al spectacolului de pe malullacului, din actul I, este un panou cu faianþã albã?Zid mic pe care Treplev, înainte de reprezentaþie,contureazã cu un spray (negru!) luciul unei ape ºi olunã chioarã. Aaa, pentru cã vrea �forme noi� într-un�spaþiu gol�, adicã alb, adicã perete de spital/morgã?

De ce lacul este vag delimitat de interior sau alteexterioare ºi apa e redatã prin pãmânt (negru!), camla vreo trei, patru saci aºa?.. Aaa, e metaforã: apa-pãmânt e tocmai bunã pentru a îneca-îngropapescãruºul �ucis din întâmplare� de Treplev, apoi peînsãºi Nina (Anca Dumitra) care, de dragul actuali-zãrii textului ºi conform voinþei regizorale, moareteribil de telenovelistic la final. Cum de ce? Pentru ajustifica, la fel de melodramatic, sinuciderea luiTreplev care s-a sãturat sã sãrute pãmântul pe careaceasta a cãlcat ºi o acoperã cu el ca sã se termineodatã! Da, dar pânã atunci, avem de pus întrebãripreþ de douã pãrþi ºi o pauzã!

De ce în decorul Liei Dogaru a cerut regizorulun candelabru, printre cortinete de plastic transpa-rent, pentru a lumina un moment de patru-cinciminute? De ce apare o pianinã în actul III? Pentru acânta Arkadina (Emilia Popescu) o nocturnã deChopin, cu aºezare ºi calm, exact în clipa în care segrãbeºte sã-l scoatã pe Trigorin (ªtefan Bãnicã jr.) dinatmosfera impregnatã de tinereþea Ninei? De ceaceeaºi Arkadina, care nu iese niciodatã din casãnearanjatã, nepieptãnatã ºi nemachiatã, nici mãcar îngrãdinã, cum intrã în scenã, fie salon sau pe malullacului, se descalþã? Pentru a compensa momentelepenibile de sex mimat prin trei rânduri de haine?Nu cred cã spectatorul ºi-ar fi dorit sã vadã vreogoliciune, fie ea ºi de vedetã, dar ridicolul creºtemonstruos atunci când un actor �se face cã��, maicu seamã într-un text ca acesta.

De ce Nina joacã în �piesa decadentã� a luiTreplev cu mascã ºi nu tãiem replicile bãrbaþilorcare-i admirã obrazul? Pentru a face un racord cufinalul, când ea se furiºeazã la moºia atâtor amintiricu cagulã pe ochii machiaþi în manierã expresionistã(cu mult negru!), citând, printr-un joc greu de supor-tat, o Ofelie care se prãbuºeºte prin leºinuri repetateîn lacul de griblurã (neagrã!) pânã la moarte? ªicând te gândeºti cã s-a dat casting pentru rolul aces-ta�

ªi, ca sã terminãm odatã cu întrebãrile careconþin atât de mult negru, enervant de pleonastic,de ce Maºa (Mirela Opriºor, o altã actriþã ucisã, pre-cum un pescãruº, de viziunea lui Claudiu Goga) epusã sã joace totul într-o cheie atât de forþatã? Înscena de început, în care face sex cu Medvedenko înbarcã, trebuie sã arate cât e de nesimþitoare cuînvãþãtorul, în altele trebuie sã joace gros pânã lagreaþã beþia, iar într-una sã se achite de realizareaunui exagerat moment aºa-zis comic de bãtaie cufriºcã. Apropo de beþie: de ce vorbim despre vodcãºi toatã lumea (mai ales Maºa) bea ºampanie? Înfine, e un amãnunt de trecut cu vederea, ca ºi micro-fonul inutil la care se urlã niºte replici, ca ºi atmos-fera fãrã atmosferã, ca ºi muzica aleasã cam la primamânã (la final un vals de Shostakovich are efectgarantat la emoþie!).

Ceea ce nu-i de îngãduit este ambiþia actualizãriisuperficiale, cu orice preþ, în pofida textului ºi aactorilor. �Iubire, sex, obsesie, trãdare, ratare,moarte, artã. Cum sã ratezi o asemenea poveste?�scrie Claudiu Goga în caietul de salã, anunþândparcã o emisiune-tabloid. ªi departe de adevãr nu neaflãm, dacã ne gândim la tratarea cliºeisticã a relaþi-ilor dintre personaje, la conturarea unor situaþii, lacrâmpeiele de idei regizorale neduse pânã la capãt.Este foarte interesant cã a gândit-o pe Polina, mamaMaºei, soþia administratorului beþiv ºi grobian(Gheorghe Dãnilã) ºi iubita de-o viaþã a lui Dorn,drept observatorul tãcut ºi omniprezent. Carmen

Tãnase îºi construieºte personajul cu atenþie spredetaliu ºi cu mijloacele de-acasã, prea puþin filtratede indicaþii de mizanscenã. La fel ºi Vladimir Gãitanîn rolul medicului-rezoneur, la fel ºi Dragoº Hulubaîn învãþãtorul când tãcut ºi frustrat, când om simplucare ºtie ce vrea. Dar tot nu se compenseazã lipireaunor etichete pe fruntea celorlalte personaje: Treplev(Alexandru Pavel) e un apucat, un fantast îndrãgostitde Nina ºi lipsit de iubirea mamei-vedetã; sã-l facem,deci, isteric pânã la limita suportabilului, prefigurândlimpede finalul. Arkadina e o actriþã de succes,cãreia îi place sã fie adulatã, sã i se ignore vârsta,mai cu seamã atunci când se aflã în preajma maitânãrului scriitor celebru pe care-l iubeºte. Sã ne lim-itãm, atunci, la câteva aere de divã, ignorând atâteanuanþe ale personajului care se desprind din scenelecu fiul sau cu fratele sãu, cu Dorn sau cu Nina,chiar ºi cu Trigorin. Acesta, cam tãcut, cum ziceCehov, ºi-a lucrat parcã partitura singur, acasã, corectdar atât de departe de ceilalþi! Nu ªtefan Bãnicã jr.este de vinã, ca ºi alþii, ci regizorul care a uitat pro-babil cã nu avem de-a face cu un text postdramaticcompus dintr-o serie de monoloage fãrã legãturã, cicu unul în care cel mai important element esterelaþia. Nu Anca Dumitra e vinovatã cã este depãºitãde partiturã ºi cã e fals ingenuã, fals îndrãgostitã, falsdisperatã; tot cum zice Cehov despre personaj -�îngrozitor de fals�. Uite, tot întrebându-mã atâta,cred cã am gãsit marea cheie a spectacolului: Cehoveste o Biblie pe care trebuie s-o respectãm ad lite-ram, cu pioºenie ºi fãrã prea multe interpretãri. Ziceel despre un personaj cutare sau cutare lucru? Aºasã fie!

Sunt bune �de ce�-urile. Le-am învãþat de laStanislavski, de la Cehov ºi de la alte puþine Biblii.Te ajutã sã înþelegi, sã vezi limpede. Bunãoarã, de ces-a montat �Pescãruºul� acum, astfel la Comedie.Pentru cã Cehov e un lucru foarte mare ºi cu multi-ple aspecte. Ca ºi viaþa, compusã din �Iubire, sex,obsesie, trãdare, ratare, moarte, artã. Cum sã ratezio asemenea poveste?�

�Pescãruºul� de A.P. Cehov; regia Claudiu Goga;decor Lia Dogaru, costume Liliana Cenean; cu:Emilia Popescu, ªtefan Bãnicã jr., Vladimir Gãitan,Carmen Tãnase, Florin Dobrovici, Gheorghe Dãnilã,Mirela Opriºor, Dragoº Huluba, Alexandru Pavel,Anca Dumitra

!

3355



35TRIBUNA � NR. 260 � 1-15 iulie 2013

Cehov e un lucru foarte mareAna Maria Nistor

teatru

Anca Dumitra, Alexandru Pavel

3366



din lirica universalã

traduceri de Cristina Tãtaru 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (V) 3

opinii

Virgil Diaconu Pro sau contra nobelizãrii lui

Mircea Cãrtãrescu? 4

comentarii

Isabela Vasiliu-Scraba Mãrturisiri inedite ale lui Cioran

din texte cunoscute ºi complet necunoscute 6

cãrþi în actualitate

Theodor Codreanu Hermeneutica parabolelor lui

Iisus (III) 8


Alex. ªtefãnescu Annie Bentoiu ºi lupta cu amnezia 10

eminescologie

Ion Spânu Însemnarea lui Maiorescu din 28 iunie 1883 12

proza

Nicolae Breban Jocul ºi fuga (II) 14

poezia

Vasile Muste 16

interviu

de vorbã cu scriitoarea Doina Uricariu, director ICR la

New-York "Hoþia, minciuna, ºi parvenitismul nu ocolesc

lumea literaturii ºi, din pãcate, se transmit" 17

diagnoze

Andrei Marga Recuperarea geopoliticii 20

politica zilei

Petru Romoºan Cîteva note în marginea crizelor

ICR 20

traduceri

Christian Bobin 21

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Dr. Monica Gavriº Chertes 22

demografia

Vasile Gheþãu Drama noastrã demograficã. Populaþia

României la recensãmântul din octombrie 2011 24

historia

Gheorghe Petrov Arheologia crimelor comunismului.

Sãbiile generalilor români din temniþa Aiudului 26

folcloristicã

Mihaela Rotaru Doliul ca simbol, mortificare, absti-

nenþã 29

filosofia

Alexandru Boboc Filosofia pentadicã - demers categorial

sistematic în reconstrucþia filosoficã modernã 30

estetica

Mircea Muthu - O sintagmã maiorescianã 31

prin expoziþii

Florin Colonaº Boudin, maestrul lui Monet 32

muzica

Mugurel Scutãreanu Calul ºi jocheul 34

teatru

Ana Maria Nistor Cehov e un lucru foarte mare 35

portret

Alexandru Petria Un bistriþean generos 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

portret

Un bistriþean generosAlexandru Petria

De demult îmi stã pe cap sã scriu despreMenuþ Maximinian, scriitor ºi publicist,directorul cotidianului Rãsunetul din

Bistriþa. Dar, cum se întâmplã adesea când e vorbade prieteni, tot amâni, acaparat de alte cele de-ourgenþã aproximativã. Bine, în cauzã e ºidificultatea obiectivãrii. Cum sã prinzi cu naturaleþeºi exactitate ceva amestecat cu omenescul fluid alsentimentelor personale? Doar nu eºti un robot.Apoi, riºti acuza de partizanat. Cotoioasã socotealã.No, dar hai sã înfrunt riscul.

Nãscut în în 1979, a terminat Literele,specializarea românã - etnologie, ºi are un drum cunu prea mulþi tovarãºi între colegii sãi de generaþie.Este fascinat de lumea satului, fie ºi în dezagregare,pe care uneori o idealizeazã, când la modãpredominã urbanul. Se simte cel mai în apele luiprintre þãrani, scrie despre ei prozã, versuri, articole,promoveazã muzica popularã inclusiv la tv.Debordeazã de energie, cu texte pliate rapid peevenimente, fiindu-i intratã în sânge urgenþagazetãreascã. Crede cã reuºeºte sã reþinã princuvinte viaþa ºi sã-ºi facã semeni mai altfel decâtsunt. Nu agreeazã polemica, o evitã lungindmãsura posibilului, pariazã pe pãrþile luminoase aleoamenilor. Dacã nu declaratã manifest, probabil areîn subconºtient ideea cã, oprindu-se asuprarealitãþilor zilnice, influenþeazã fluxul istoriei locale.Mare, micã, e adevãrata mizã a lui MenuþMaximinian.

Google furnizeazã doritorilor amãnunteîndestulãtoare despre cãrþile lui, nu puþine, fiind untip harnic. Pretextul articolului de faþã e volumul depoezii Noduri în haos, apãrut la editura Eurobit dinTimiºoara, în 2012, în cuprinsul cãruia întâlnim ºipoeme traduse în englezã ºi francezã. Credinþa înDumnezeu e cealaltã temã a cãrþii, pe lângã cea asatului, despre care am amintit mai sus, definitorie

pentru Maximinian. Versurile sunt cu alonjãtradiþionalistã, în acord intim cu felul de a fi alautorului - �Pluteºte în vene/ Ploaia mãruntã ºirece./ Spalã poiana/ Unde odihnesc morþii./ Douãcruci de lemn/ Rezemate pe pãmânt/ Sunt semnulcasei pãrinþilor./ În ceas de rugã,/ Când mâinileîmpreunã/ Cer biruinþã,/ Un abur moale þâºneºtedin pãmânt./ Îl vãd pe tata./ În ochii lui mari,/Negri ca tãciunele,/ Oglindeºte un zâmbet blând./Aprind o lumânare./ În flacãrã e chipul bunicii/Mã mângâie cum o fãcea mereu./ Amintirile nupot fi smulse/ Din pieptul copilului orfan,/ Chiardacã au esenþã de morþi.�(Esenþã de morþi)). Sau:�Când sania împinse ziua spre amiazã,/ Un pom seclinti în drum./ Plin de globuri de gheaþã,/ El dãdubineþe fiarelor pãdurii./ Zãpada de altãdatã/ Sepiteºte în bârlogul suratelor,/ A evadat fãrã pic dejenã/ Din lumina farurilor de maºinã./ Pe bãncuþade sub cireº,/ Se întâlneºte cu Dumnezeu./ Ea,iarna, ºi ei, îngerii,/ Stau cuminþi aºteptând... �(Ierni pierdute)). De gustibus - prefer prozaclientului.

Ioan Pintea a afirmat generic despreMaximinian: �Scrie cu profesionalism ºicompetenþã, are darul de a te face cititorul lui fidel.ªi nu e puþin lucru. Cãrþile lui se constituie, dupãpãrerea mea, într-un adevãrat exerciþiu decomuniune. El ºtie, ceea ce demult am uitat cutoþii, sã stea de vorbã cu Celãlalt, sã tãifãsuiascã înnumele pasiunilor culturale.�

Neapãrat, în privinþa bistriþeanului, mai e deadus în evidenþã generozitatea în relaþiile cuconfraþii, altruismul, lipsa invidiei. Nu ºtiu carecotidian de pe la noi mai publicã atâtea relatãridespre viaþa literarã ca Rãsunetul din Bistriþa. Ceeace nu e de ici, de colo. E clar cã MenuþMaximinian nu umbreºte degeaba pãmântul.

!

Romeo Moldovan Compoziþie trei

Date post:	14-Mar-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	17 times
Download:	0 times

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 260 · TRIBUNA 260 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4...

Documents