Catehetica Master I Practice Sem I

8/17/2019 Catehetica Master I Practice Sem I

1/60

1

MIJLOACE PRACTICE PENTRU

CATEHIZAREA INDIVIDUALĂ

TEMĂ DE CERCETARE PENTRUSTUDENŢII DE LACURSUL DE MASTER-PRACTICE ANUL I

(CATEHETICĂ)

COORDONATOR: PR. PROF. DR. VASILE GORDON


2/60

2

CUVÂNT INTRODUCTIV

Propunem tema de faţă cursanţilor de la Master, cu nădejdea unei contribuţii, fie câtde modeste, la efortul general de revigorare a catehezei în iserica noastră! "alutăm cu bucurie, totodată, recenta hotărâre a "fântului "inod de a include în competenţele

#dministraţiei Patriarhale o secţiune specială, sub genericul $%atehizarea tineretului&, încadrul "ectorului teologic'educaţional, înfiinţându'se birouri pentru cateheză parohială, lanivelul fiecărei eparhii, dar (i la cel al protopopiatelor! #ceste birouri au în vedere atât programul catehetic $)ristos împărtă(it copiilor&, binecunoscut acum în toată ţara, cât (ialte programe de instruire catehetică, pe vârste, domenii (i probleme specifice locului!

*e multă vreme se simţea nevoia unor preocupări mai intense pentru catehezaortodo+ă! n timp ce capitolul $predică& a fost, în general, acoperit -de(i, trebuie sărecunoa(tem, mai sunt multe de făcut (i la acest capitol./, prezenţa catehezei, cu unelee+cepţii fericite, a fost slab reprezentată, pe alocuri lipsind cu desăvâr(ire! #(a se e+plică participarea modestă a cre(tinilor la slujbe în anumite parohii, trecerea cu u(urinţă a unor ortodoc(i la secte, aderenţa la mi(cări ne0'age'iste, de tip $oga& ' spre e+emplu, sau

înmulţirea numărului celor care dau crezare astrologilor, ghicitoarelor, bioenergeticienilor,radiestezi(tilor, altor nenumărate practici, superstiţii (i credinţe de(arte, pierzătoare desuflet!

%atehizarea reprezintă, a(adar, un mijloc educaţional'cre(tin de ma+imăimportanţă, dar (i o îndatorire pastorală majoră, prevăzută e+pres în noul Statut pentruorganizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române! #stfel, în art! 3, lit! $a&, referitor la atribuţiile preotului paroh, citim4 $%atehizează copiii, tinerii (i adulţii, conformîndrumărilor centrului eparhial&! 5ar în art! 2, al! $6& se prevede4 $Preoţii (i diaconii, personalul didactic din învăţământul teologic (i cel care predă religia, studenţii înteologie, precum (i dascălii -cântăreţii/, au îndatorirea pastorală (i misionară de a facecatehizare în parohiile la care slujesc, sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh,

conform normelor stabilite de către "fântul "inod (i centrele eparhiale&!Pe linia acestor prevederi, fiecare preot trebuie să adapteze nivelul, temele (iconţinutul catehezelor, în funcţie de nivelul (i problemele enoria(ilor, adesea diferite, dela parohie ' la parohie! 7e amintim, în acest sens, de o atenţionare deosebit de realistă a părintelui profesor "ebastian %hilea, cu referire la predică, dar valabilă (i în privinţacatehezei4 Predicatorul se găseşte în situaţia aceasta:are un public pentru o temă nu otemă pentru un public! "cest fapt îl obligă pe predicator să se adapteze publicului său până la totala contopire cu el 1! #(adar, teme pentru cateheze desprinse din viaţa cotidianăa păstoriţilor, din întrebările, bucuriile, necazurile, lipsurile, împlinirile (i preocupările lor,nu decupate din cărţi (i reviste, ori confecţionate doar la masa de scris (i recitate mecanic,apoi, în faţa enoria(ilor! 8rebuie să menţionăm încă un fapt4 cateheza propriu'zisă, avândforma unei lecţii simple de religie, nu rezolvă singură misiunea de catehizare într'o parohie! n general, cateheza aceasta, pe care am numi'o $clasică&, se roste(te la sfâr(itulunor slujbe din cursul săptămânii -#ecernii acatiste $aina Sf! %aslu etc!/! 9ste binevenită, desigur, dar de cele mai multe ori discursul aparţine doar preotului, iar enoria(ii simt nevoia de mai mult, simt nevoia unui dialog! Precizăm, de aceea, că eatrebuie însoţită (i de alte mijloace de instruire, în care să se înscrie armonios, cum ar fi4

1 Pr! Prof! *r! "ebastian %hilea, Predica de succes, în,,Mitropolia :lteniei&, anul ;/, nr! 1'6, p! 6?!


3/60


4/60

>

I. MIJLOACE DE CATEHIZARE. GENERALITĂŢI

I.6. P&!i%&i o'!+#)al!!8ermenul cate&eză desemnează lucrarea didactică aisericii2, fie că este vorba despre catehizarea în iserică, în cadrul cultului divin public,fie că este vorba de ora de religie, care se predă în (colile de stat (i particulare! %el care

realizează această misiune se nume(te cate&et , adică cel care în#aţă pe altul !-ate&umenul este cel care în#aţă de la altul , ucenicul, elevul! Procesul prin care serealizează această lucrare se nume(te cate&izare, adică $acţiunea de a învăţa, de a instrui(i educa în spirit cre(tin, pentru viaţa cre(tină, prin cunoa(terea învăţăturilor isericii (iîmplinirea voii lui *umnezeu&6! Prin cateheză $asistăm la înrădăcinarea @ogosului înadâncul inimii umane prin umbrirea *uhului&>, catehizarea fiind, astfel, percepută ca $oadevărată ună'vestire personală&! "fântul %hiril al 5erusalimului, referindu'se la procesul de catehizare, invită la o analogie practică atunci când încearcă să'i e+plicerostul4 $nchipuie'ţi catehizarea ca pe o casă. *acă nu vom săpa adânc pământul (i nuvom a(eza temelie, dacă nu vom încheia casa după toată regula -rânduiala/, cu legăturilezidirii, ca să nu rămână vreun loc gol (i să se strice clădirea, atunci nu'i nici un folos de

osteneala de mai Bnainte! %i trebuie să punem, după regulă, piatră pe piatră, să cadămuchie pe muchie, îndepărtând tot ceea ce este nefolositor! #(a trebuie să se zidească oclădire bună! n chip asemănător î(i oferim pietrele cuno(tinţei! 8rebuie să auziînvăţăturile -cate&ezele/ despre *umnezeul %el =, p! 6'6C!


5/60

@ogosului divin, *umnezeu'%uvântul în inimile noastre&=!


6/60

C

minime de credinţă, simbolismul actelor liturgice (i orice lucrare privitoare la activitateadin iserică, venind în întâmpinarea lor cu e+plicaţiile necesare împlinirii acestui scop!

P&i'#&! mijloa!l! +&a#i! "! a#!$i%a&! ol!#i( ! ')m&1=46. Ca#!$!%a din cadrul slujbelor cultului divin, cu raportare la doctrina ortodo+ă,

simbolismul actelor de cult, diferenţele interconfesionale, subiecte actuale, ca4radiestezia, bioenergia, bioterapia, cristalo'terapia, problemele de bioeticăetc! 9vident,în cateheză se vor fi+a (i alte subiecte, care vor fi propuse fie de către preot, fie de cătrecredincio(i! "e vor aborda în general acele subiecte care suscită interesul enoria(ilor !7. Dialo3)l +#m9'al/ cu4 următoarele obiective4' citirea sistematică a "fintei "cripturi' lecturarea %atehismului' parcurgerea unui manual de *ogmatică' aprofundarea anumitor capitole din 5storia isericească Universală, 5storia isericii:rtodo+e Qomâneetc! . 2i0lio#!a Pa&o$ial, cu o deosebită importanţă în formarea culturală a

credincio(ilor, constituie, de asemenea, un important mijloc catehetic! 9a poatefuncţiona chiar în interiorul lăca(ului de cult, sau poate fi amenajată într'o clădire ane+ă!;. 2)l!#i')l +a&o$ial


7/60


8/60

?

I. . Ca#!$i%a&!a i'"i(i")al. Da#! +&!limi'a&!

I. . 6. Pai)la&i#8i. n activitatea pământească a Mântuitorului 5isus )ristos s'au distins următoarele moduri de învăţământ4 indi#idual -convorbirea cu 7icodim, 5oan6, 1'21S cu femeia samarineancă, 5oan, >, 1'2C etc!/, colecti# -în faţa mulţimilor/ (i

monitorial -când trimite pe ucenici la propovăduire/2C

! "e pot delimita, astfel, două tipuride catehizare! %ând se adresează unui grup de credincio(i, va purta numele de cate&izarecolecti#ă, iar când are în vedere pe fiecare credincios în parte, va purta numele decate&izare indi#iduală! 9a ţine, practic, de misiunea pastoraţiei individuale, de la om laom, cu răbdare (i stăruinţă, pe calea întâlnirilor personale, a convorbirilor (i a discuţiilor purtate cu timp şi fără timp!

Pentru o minimă orientare comparativă, punctăm specificul celor două modalităţide catehizare4

6. Speciici!"!e" c"!e#i$%&ii c'ec!ie:' cuprinde teme care sunt prezentate de către preot (i nu numai -catehetul poate fiun diacon,un laic, în orice caz, o persoană avizată/S

' cateheza este adresată credincio(ilor după anumite etape obligatorii

2A

4 $inventio& adunarea materialuluiS $dispositio&4 aranjarea lui, $elocutio& grija pentru limbaj (istilS $memoria& asimilarea, memorarea catehezeiS $actio& grija pentru gestică,mimică, atitudini!' necesită un plan2? -fle+ibil, de la caz, la caz/4 pregătirea apercepti#ă pregătireaterenului pentru abordarea subiectului propusS anunţarea temeiS tratarea care va trebuisă conţină 3W din corpul catehezei, în care se vor utiliza temeiuri biblice, patristice,elemente cotidiene etc!S recapitularea - fixarea/ fi+area elementelor de bază prinîntrebări retorice, dar (i întrebări din partea ascultătorilorS asocierea 'uneoriaprofundarea/ cu un subiect similarS generalizarea ' definirea concisă a temeiSaplicarea concluzii finale, legarea subiectului de viaţa practică!

' cateheza este de obicei este rostită în biserică, în paraclise etc!' adaptată auditoriului prezent!7. Speciici!"!e" c"!e#i$%&ii i*+ii+,"e:

' poate avea loc în cadrul 8ainei "povedaniei, sau în cadrul unor discuţii particularecu preotulS' se adresează unei singure persoane, care -de preferat/ propune duhovnicului oanumită temă, adaptată nevoilor proprii, credinciosul fiind cel care manifestă dorinţalămuririiS' planul catehezei individuale nu are o formă bine delimitată, cum se întâmplă încazul catehezei colective, credinciosul fiind cel care indică momentul ce trebuie abordat-tema catehezei, tratarea ei, recapitularea, fi+area, asocierea, generalizarea sau aplicarea/(i care necesită aprofundat de către preot, în actul catehetic individualS' poate avea loc atât în biserică -în cazul "povedaniei sau al discuţiilor individuale/cât (i în alte medii potrivite conţinutului prezentat -în casele oamenilor, diferite instituţiietc!/' se impune a fi adaptată fiecărui individ în parteS

2CPr! Prof! *r!


9/60

=

Printre punctele comune ale celor două tipuri de catehizări se remarcă4' pregătirea lor de către preot se va realiza atât prin studiul neîncetat al "fintei "cripturi,ale scrierilor "finţilor Părinţi, prin cunoa(terea literaturii de specialitate etc!, dar mai ales prin e+perienţa personală -ca în cazul preoţilor înaintaţi în vârstă/, impunându'senecesitatea unei pregătiri intelectuale din partea preotului, pentru a răspunde coerent (i

concis la diversitatea problemelor întâmpinateS' ambele vin în folosul credincio(ilorS' au conţinut religios'moral (i caracter pedagogicS' subiectele lor pot proveni atât din partea preotului, cât (i a credincio(ilorS' au scop luminarea minţii credincio(ilor, în duhul cre(tin ortodo+S' sunt adaptate diferitelor categorii sociale!

I. . 7. Ca#!$i%a&!a @ ol)8i! 5m+o#&i(a !)la&i%&ii 1i +l)&alim)l)i &!li3io.8ermenul $secularizare& a fost definit în moduri diferite, încercându'se e+plicaţii plauzibile asupra acestui fenomen! *ificultăţile în definirea conceptului au fostrecunoscute unanim de sociologi, în cele din urmă afirmându'se, concis, că secularizarea

reprezintă $o realitate socială&

2=

! nţelegerea fenomenului comportă dificultăţi datoritărealităţilor socio'geografice, etno'culturale (i istorice, dar (i a particularităţilor luiconcrete63! Qeferindu'ne la domeniul religiei, pentru înţelegerea acestui termen vomindica unele e+plicaţii! *acă prin religie se înţelege doar practica instituţională, atuncisecularizarea va avea semnificaţia declinului participării la ritualurile religioase,scăderea de membri activi ai isericii61! Mai concret, secularismul este $respingereaethosului eclezial (i infiltrarea a(a'numitului duh lumesc în viaţa noastră&62!Qeligia tinde să devină un compartiment al culturii, pe aceea(i direcţie cu celelalte (tiinţific, sportiv, estetic, psihologic, societatea secularizată cunoscând totu(i o ideologiedifuză, lipsită de constrângeri, dar care pătrunde sufletele simple mai ales prinintermediul mass'mediei, ajungându'se în zilele noastre până la punctul în care

societatea are ca ţel realizarea, cât mai bine posibil, pe lumea aceasta -negând realitatealumii celei ve(nice/ a plenitudinii e+istenţei prezente66! Marile sărbători cre(tine--răciunul Paştele/ tind să fie din ce în ce mai mult folclorizate, fiind silite să seadapteze unui stil pur lumesc, rămânând doar mici frânturi pe care media le prezintă celmult ca pe ni(te legende (i nu ca pe adevăruri de care depinde mântuirea noastră!#sistăm, astfel, la popularizarea astrologiei, care câ(tigă în zilele noastre din ce în cemai mult teren, presa cotidiană afi(ând $poziţia& diverselor semne zodiacale, după careunii creduli -din păcate, mulţi credincio(i ortodoc(i practicanţi./, ajung să î(i coordonezeviaţa! *evine din ce în ce mai actuală practicarea a(a'numitelor $meditaţii spirituale&, cevor să se substituie rugăciunii, meditaţii care sunt de fapt interiorizări egoiste, lipsite decredinţă! *ivinul tinde să fie perceput ca "pirit, %on(tiinţă, 9nergie, ca ceva îndepărtatde om (i nu ca o persoană reală, contemporană fiecăruia! Reîncarnarea, la fel, vine să$denunţe& concepţia tradiţională cre(tină despre viaţă6>T

2=#na ăla(a, Procesul de secularizare şi criza religiei în lumea contemporană, teză de doctorat, ucure(ti, 1=??, p! 6!63 .bidem p! 13!61 .bidem!62Mitrop! )ierotheos de 7afpaXtos, Secularismul -8raducere de 8atiana Petrache/, Nalaţi, 9ditura 9gumeniţa, 233>, p!=!66:livier %lYment, /espre secularizare -8raducere de *aniela %ojocariu din revista $%ontacts&, anul @5, 1===, p! 1> 6? /, în revista $8eologie (i


10/60

13

*evine tot mai vizibil (i faptul că societatea românească contemporană seîndreaptă spre pluralism, sub multiple aspecte4 politic, cultural, religios, confesional etc!"ocietatea nu mai e capabilă să susţină o gândire unică despre lume (i viaţă! *impotrivă,a dezvoltat în sânul ei o gamă largă de concepţii, care se contrazic unele pe altele! 8oateacestea, alături de multe altele, sunt puternice provocări pentru cre(tinism, cu care

inevitabil trebuie să se confrunte, arătând fiecăruia adevăratul sens, scop (i ţel al vieţii (ial lumii! "arcina isericii :rtodo+e în acest conte+t este de a aloca timp important uneimai atente activităţi catehetico'misionare, cu scopul de a aprofunda viziunea cre(tinădespre lume! "e pare că viziunea tradiţională, revelată, prin care lumea este văzută dreptcreaţia lui *umnezeu (i cea referitoare la darul vieţii omului pentru a fi fericit pe pământ(i pentru a se pregăti în vederea unei lumi eterne, au căzut în desuetudine, având dreptcauză apariţia unor $alte viziuni concurente&6, ce conţin negarea e+istenţei lui*umnezeu, credinţa în reîncarnare, crearea lumii din întâmplareetc! 7oile religii (i secte,care au apărut în ultima perioadă, se propun societăţii ca alternativă, $contestândvaloarea, eficienţa (i legitimitatea isericii oficiale, tradiţionale, catalogată drept bătrână, învechită, ruptă de realităţile lumii contemporane, având un mesaj Zepuizat de

energie[&

6C

!#stfel, printre principalele caracteristici ale societăţii post'moderne, o societateînstrăinată de *umnezeu, se numără6A4' neîncrederea colectivă -sau scepticismul de masă/, însoţită de o scădere a plauzibilităţii tradiţiei (i a valorilor tradiţionale, ce are ca efect perturbarea raporturilor interpersonaleS' contradicţia stridentă dintre apatia -imposibilitatea, e+igenţa de a nu e+teriorizafrământările (i problemele personale/ (i imensa durere care e+istă în lume! #patia, ca oconsecinţă firească a idealului societăţii industriale, orbită de dorinţa nestăpânită de a produce în vederea consumului! :mul care se află în suferinţă nu poate comunica altora propria durere, slăbiciune, sau mâhnire interioară! #ceastă situaţie este corelată cu

scăderea prestigiului social al spovedaniei, strategia optimă pentru a detensiona interior persona umanăS' stimularea perpetuă (i argumentarea artificială a nevoilor umane, caracterizată deambiţiile de(arte provocate mai ales prin publicitate, ce vine în contrast cu definiţia practică a omului în societatea de consum, care susţine faptul că omul nu este o valoareîn sine însu(i, fiind cuantificat doar în funcţie de ceea ce produce!

%onsecinţa cea mai gravă a pluralismului este relativismul religios, care pretindeca nu e+istă o religie unică, revelată, ci toate sunt în mod egal $adevărate&, întrucât toatear duce, ce'i drept ' pe căi diferite, la acela(i *umnezeu! Mai mult, prezenţa înconţinutul tuturor religiilor a unor aspecte opuse, negative (i pozitive, oferă posibilitateaunei selecţii din fiecare religie a ceea ce pare bun, practicându'se, astfel, un sincretismreligios evident! "ubiectivitatea individualistă (i libertină refuză orice dependenţă faţă de*umnezeu, sau faţă de iserică, fiecare individ având pretenţia de a decide subiectiv săfie sau nu religios, ce adevăruri religioase să accepte (i care nu, ce fel de norme moralesă aplice (i ce nu! #cest tip de subiectivism încurajează, practic, indiferenţa din punct de

6#rhim! 8eofil 8ia! 1lemente de Pastorală %isionară pentru o societate post*ideologică #lba'5ulia, 9dituraQeîntregirea, 2336,p! >=1!6C .bidem p! >=6!6A .bidem, p! >=6'31!


11/60


12/60


13/60

16

II. TAINA SPOVEDANIEI CEL MAI EICIENT MIJLOC DE CATEHIZARE INDIVIDUALĂ

II. 6.6 Tai'a S+o(!"a'i!i "i' +)'# "! (!"!&! +a#o&al. Prezentăm în modspecial 8aina "povedaniei -a %ărturisirii sau a Pocăinţei/, pentru că reprezintă cel mai

eficient mi(loc de cate&izare indi#iduală, fiind 8aina prin care omul se reînnoie(teharic>>

, prin ea refăcându'se, practic, comuniunea omului cu *umnezeu! Pe bună dreptate,această "fântă 8aină a fost privită mereu ca un $bun prilej de pastoraţie individuală&>,sau, altfel formulat, ca un $principal mijloc de pastoraţie&>C, pentru că ea oferă unambient cu totul deosebit desfă(urării acestui tip de misiune! n scaunul spovedaniei preotul sau episcopul nu este numai un administrator sacramental, ci (i $un învăţător, pedagog (i îndrumător al vieţii credincio(ilor&>A! Pe lângă scopul principal, iertarea păcatelor >?, preotul duhovnic trebuie să urmărească îndeaproape (i prilejul de a'i învăţa pe credincio(i adevărurile de credinţă (i de a le îndruma viaţa pe căile adevăratei trăiricre(tine>=! #cest moment este oportun în acest scop, datorită stării suflete(ti speciale a penitenţilor, care $atunci sunt mai dispu(i să primească sfatul înţelept al duhovnicului,

al cărui cuvânt cade cu greutate&

3

! #(adar,"povedania poate deveni o cale fericită de pastoraţie, de îndrumare a sufletelor spre mântuire, atât prin iertarea păcatelor, acordatăîn cadrul ei, cât (i prin discuţiile ce au loc pentru lămurirea unor acte de credinţă, dar (i pentru rezolvarea unor probleme ce ţin de viaţa zilnică a oamenilor, de greutăţile (iîncercările lor! Un câ(tig real în conducerea pastorală a colectivităţii este chiar condiţionat de ceea ce s'a putut obţine prin îndrumarea (i conducerea sufletească afiecărui enoria( în parte1! @a ceasul mărturisirii, duhovnicul nu este numai un judecător al moralităţii credinciosului, ci (i un medic necesar pentru vindecarea rănilor lăsate de păcat (i în acela(i timp un îndrumător, un călăuzitor spre căile virtuţii! 9l este chemat sălumineze mintea prin lămuriri (i prevenţii, să îndrume voinţa prin sfaturi, prinîndemnuri etc!2!

II. 7. D)$o('i)l @ +!&oa'a/ 5')1i&il! 1i om+oam!'#)l 5' a)')l S+o(!"a'i!i!nainte de a ne referi la modul de manifestare (i atitudinea pe care trebuie să o aibăduhovnicul, vom enumera ni(te însu(iri pe care acesta trebuie să le deţină, pentru a facefaţă acestei grele misiuni, încredinţată lui prin hirotonie (i hirotesie! Puterea de a lega (idezlega păcatele oamenilor, dată de Mântuitorul )ristos -Mt 1?,1?/, a fost transmisămai întâi "finţilor #postoli, care, la rândul lor, au transmis aceea(i putere episcopilor (i preoţilor! n virtutea acestei puteri, atât preoţii cât (i episcopii au devenit persoaneleîndreptăţite să administreze "povedania! @a început, episcopii (i preoţii, prin însu(i actulhirotoniei, dobândeau $calitatea sau starea harică, pe baza căreia (i prin puterea căreia

>>Pr! *rd! ?Pr! 5larion


14/60

1>

administrau "fânta 8aină a Pocăinţei&6! #ceastă stare a continuat până când au început afi hirotonite în treapta de prezbiteri (i persoane foarte tinere, care nu corespundeau întrutotul lucrării la care erau îndatoraţi ca preoţi! # fost nevoie, astfel, de introducerea uneinoi rânduieli, anume aceea de $a nu li se permite tuturor preoţilor să administreze "f!8aină a Pocăinţei, ci numai după trecerea unui timp oarecare, necesar pentru formarea

corespunzătoare (i pentru maturizarea celor prea tineri&>

! "tarea harică, în baza căreiase poate administra "povedania, se găse(te în fiecare preot hirotonit valid, dar întrucâtaceastă 8aină are o însemnătate deosebită (i administrarea ei cere cuno(tinţe (i însu(irideosebite (i mai ales e+perienţă, este necesară o anumită perioadă de timp în care se vaclădi maturitatea preotului pentru săvâr(irea ei! Pentru conferirea dreptului de aadministra această 8aină este folosită o ierurgie specială numită $duhovnicie&, sau$facerea duhovnicului&! Prin această slujbă, care nu este o 8aină aparte, se dă$dezlegarea (i împuternicirea legală, sau binecuvântarea de a săvâr(i sau de a administra"f! 8aină a Pocăinţei, de la care fusese oprit până atunci& C! n cazul episcopilor, nu s'a practicat o astfel de rânduială, deoarece la instituirea în această treaptă, condiţia vârsteide 63 de ani era prestabilită! @a această vârstă, $slujitorul bisericesc era socotit deplin

matur (i suficient de bine format&

A

, de aceea nu s'a mai simţit nevoia ca el să fie oprittemporar de la săvâr(irea acestei 8aine!*in aceste realităţi se deduce faptul că administrarea "povedaniei de către un preot carenu a primit hirotesia întru duhovnic î(i produce efectele sale harice în chip deplin, dar încălcându'se rânduielile tradiţionale ale isericii! n această situaţie, e limpede, cel ceîncalcă rânduiala este supus pedepselor canonice?, excepţii făcând doar cazurile de forţă ma(oră! n vechime e+istau anumiţi preoţi $penitenţiari&, special desemnaţi deepiscop să administreze "povedania în cazuri deosebite, mai grele, precum (i să împacela liturghie, public, anumite categorii de penitenţi, primindu'i în iserică -canonul >6,"inodul A!C2Pr! Prof! Mihail ulacu, st! cit , p! C1'C!


15/60

1

*esăvâr(it, Mântuitorul 5isus )ristosS un bun psiholog, călăuzit de virtutea iubirii,iubitor al credincio(ilor, un bun dascăl cre(tin, un educator religios, în adevăratul sens alcuvântului! nsu(irea de cate&et este cerută de rugăciunile din cadrul cultului divin, de"fintele 8aine (i de celelalte activităţi specifice! Moralitatea catehetului este o însu(irede căpetenieC6, care trebuie să fie un stil de viaţă (i nu doar o conformare la anumite

principii alese! 9a trebuie să caracterizeze catehetul până în cele mai mici amănunte alevieţii sale! "eninătatea, alături de îngăduinţa (i iubirea cre(tineascăC>, constituie deasemenea elemente ce fac parte din persoanaVpersonalitatea catehetului! Seninătatea esteo însu(ire care presupune multă stăpânire de sine, împăcare cu *umnezeu, cu con(tiinţa proprie (i cu realităţile variate ale acestei lumi, temeinicie în cunoa(terea materialului biblic, optimism etc! etc! "eninătatea catehetului este cea care face ca dialogul ce are locsă fie o participare reală a celor două părţi în actul catehetic! *in seninătate rezultălini(tea, calmul, blândeţea! #cestora trebuie să li se adauge #ioiciunea de spirit ,înţelegerea răbdarea îngăduinţa! 8oate acestea î(i au izvorul în virtutea cre(tinească aiubirii, iubirea fiind $coroana tuturor însu(irilor unui catehet&C, pentru că actulcatehizării este echivalent cu apostolatul, iar acesta fără dragoste cre(tinească nu aduce

roadă! %atehizarea însemnă, totodată, (ertfelnicie, de asemenea condiţionată de dragoste!n cadrul "povedaniei, duhovnicul va căuta pe cât îi este posibil ca $deschidereainimii penitentului să se încadreze în liniile unei pocăinţe (i dorinţe de îndreptaremorală&CC! Mărturisirea trebuie să fie dirijată pe terenul religiozităţii! n cazul în careacest lucru nu se realizează, spovedania riscă să se transforme într'o simplă discuţie, ori$cozerie&, care'(i au locul în alt cadru decât al "povedaniei!

"'a semnalat foarte des în ultima vreme apariţia unei confuzii legate de 8aina"povedaniei (i raportul ei cuT Psihiatria! 9ste o gre(eală enormă a se confundaspovedania înaintea preotului cu vizita la psiholog sau psihiatru pentru că sunt domeniitotal diferiteCA! n timp ce "povedania este una dintre 8ainele isericii (i, ca toate8ainele, aduce în sufletul credincio(ilor harul lui *umnezeu, Psihiatria aparţine (tiinţelor

omene(ti, alături de celelalte discipline înrudite cu ea! "copul esenţial al Mărturisirii esteizbăvirea de păcate, prin iertarea (i asistenţa religioasă acordate în cadrul ei de către persoana avizată ' preotul duhovnic! ]tiinţa psihiatrică î(i aduce aportul în situaţiile detulburări (i suferinţe psihice! n 8aina "povedaniei, credinciosul, cu harul lui *umnezeu,dobânde(te cunoa(tere de sine, identificându'(i patimile care'l despart de *umnezeu,duhovnicul -asistat de /u&ul Sfânt / având rolul de a cerceta adâncurile inimii,discernându'i patimile celui ce se spovede(te! #cesta este pus în faţă cu sinele său real,duhovnicul e+plicându'i boala fără a'l traumatizaC?! %a administratori ai tainelor lui*umnezeu, duhovnicul trebuie să fie nu psiholog, ci psiho'anatomist, anatomist al patimilor, chemat să discearnă ceea ce ţine de suflet de ceea ce ţine de psihologic,duhovnicescul de raţional, e+perienţa duhovnicească autentică de cea sentimentalistă sau

C6Pr! *umitru %ălugăr, Preocupări cate&etice "ibiu,"eria *idactică,1=>>, p! 6='>3!C> .bidem p!>C'1!C .bidem p! 3!CCPr! Petre


16/60

1C

bolnăvicioasă, simpla remu(care de adevărata pocăinţă, prezenţa în spovedanie de oefemeră nevoie sau satisfacere a vreunei temeri etc!C=

Psihanaliza, ca metodă psihoterapeutică, de(i se preocupă de cauzeletraumatismelor interioare, totu(i are o carenţă majoră4 nu poate da iertarea păcatelor şinici nu poate #ărsa &arul lui /umnezeu în sufletul celui bolna# ! Pe lângă acestea, nu

intră în competenţele sale a discerne dacă o anumită stare interioară, sau o e+primare sauacţiune, este păcătoasă sau nu (i nici nu este în stare a găsi moduri de eliberare de patimiA3! 8otu(i, (tiinţa psihiatrică poate ajuta adesea cu mijloacele ei, intervenind cudiscernământ (i cunoscându'(i e+act limitele (i competenţele, pentru soluţionareatulburărilor de funcţionare a gândirii, a voinţei, a sentimentelor A1! 5ar spovedania nutrebuie însă a se reduce numai la declararea păcatelor comise prin fapte! Penitentultrebuie condus spre o e+aminare (i $mărturisire a păcatelor vieţii lăuntrice&A2!*uhovnicul este dator să con(tientizeze faptul că mărturisirea păcatelor reprezintă pentru penitent un moment psihologic în care sensibilitatea este cu totul particulară, specifică (idelicată!A6!

Qeferitor la +&o0l!ma#ia 5'#&!0&ilo& adresate în cadrul "povedaniei, trebuie

precizat faptul că într'o adevărată mărturisire interogaţia trebuie să ocupe locul al doilea,adică un loc secundar faţă de mărturisirea de bunăvoie, care rămâne regula A>! 9+istă,totu(i, o adevărată artă de a întreba, pentru ca o întrebare să fie într'adevăr $cheia& caresă descuie sufletul omului, în tot ce are el mai pecetluit, mai ascuns (i mai delicat înegoismul său! "'au formulat (i câteva reguli în materie de întrebăriA4' e+cluderea oricărui element ce ar da de bănuit că maschează curiozitatea personală a duhovniculuiS' fi+area în minte a unui plan, a unei scheme de întrebări, o ordine de întrebăriS' asigurarea, prin intermediul întrebărilor, de credinţa corectă a penitentului, înlegătură cu adevărurile fundamentale cuprinse în "imbolul %redinţei, cu privire la "fânta8reime, dogma ntrupării, a mântuirii etc!

Da#o&i# !l!i "i' )&m &!3)li/ ")$o('i)l a&! o0li3a8ia )'!i a#!$i%&i)ma&! a +!'i#!'#)l)iAC în scaunul spovedaniei, chiar de la început! 7umai după ceaceastă parte este lămurită -corectitudinea credinţei/ se intră în confesiunea propriu'zisă!#ceste lucruri însă se vor aplica penitenţilor care vin pentru prima oară la spovedanie,iar pe parcursul spovedaniilor ulterioare se va verifica însu(irea adevărurilor de credinţă pe care le'au primit în cadrul predicilor sau a catehezelor colective, fără să se facă din8aina "povedaniei un scop pentru acestea! %omportamentul duhovnicului în cadrul spovedaniei trebuie să fie caracterizat prin$privirea blândă, tonul îmbietor (i vorba dulce&AA,acestea înlăturând orice urmă deîndoială, inspirând încredere (i captând bunăvoinţa credinciosului de a'(i deschidesufletul! *iversitatea (i comple+itatea caracterelor (i categoriilor de oameni cu care intră

C=Moise Monahul, %esa(ul Sfântului %unte, 9ditura 8inos, 1=??, p! 13>'13, - apud! .bidem nota AA, p! 13=! /A3#rhim! #tanasie #nastasiou, op! cit! p! 13= 113!A1 .bidem p! 113 111!A2Pr! Petre


17/60

1A

în contact îl determină pe duhovnic $să'i trateze pe fiecare în unicitatea (iindividualitatea persoanei lor, ţinând cont de temperament, condiţia socială (i starea lor religios'morală&A?! *e aceea (i sfaturile, îndrumările, epitimiile care vor fi indicate decătre duhovnic vor fi date $în raport proporţional cu gradul de căinţă, de con(tiinţă avinei, de deosebire a răului de bine, de sensibilitate la adevăr (i frumuseţe a vieţii în

)ristos&A=

! *uhovnicul va trebui să indice $cele mai utile sfaturi (i cele mai preţioaseîndemnuri referitoare la modalităţile de prevenire, înlăturare (i vindecare a patimilor, pentru a'i normaliza -penitentului n!n!/ stilul de viaţă (i a'l pune în deplin acord cu viaţalui )ristos&?3!%anonul 132 al "inodului


18/60

1?

pregătirea acestora pentru 8aina "povedaniei! Preotul poate realiza o pregătire acredincio(ilor în grup, deci una colecti#ă, dar (i a fiecăruia în parte, adică pregătireindi#iduală?6! n pregătirea colecti#ă, preotul se poate folosi cel mai mult de cuvânt,acesta având rolul de a declan(a efecte (i de a'i influenţa reciproc pe oameni, (tiindu'sefaptul că puterea cuvântului poate schimba cursul vieţii lor, schimbându'le chiar

mentalităţile?>

! Prilejuri pentru sensibilizarea colectivă a credincio(ilor pot fi serviciilereligioase săvâr(ite în parohie, dar locul cel mai indicat pentru pregătirea colectivă acredincio(ilor în vederea mărturisirii păcatelor rămâne amvonul, unde se va urmăricon(tientizarea păcatelor (i a stării de păcăto(enie, fără de care spovedania nu î(i aresensul! ntocmirea unui program pentru spovedanie?, pe care preotul îl va alcătui (i'l vaface cunoscut credincio(ilor, de asemenea, se înscrie în cadrul acestui tip de pregătirecolectivă! unăoară, un astfel de program ar putea fi conceput astfel4 parohia se împarteîn sectoare (i fiecare sector să fie programat la spovedanie pentru o anumită săptămână!#cest tip de program are un dublu efect4 pe de o parte credinciosul, (tiindu'se că estea(teptat la spovedanie, se va pregăti pentru aceasta prin cercetarea con(tiinţei, programde post (i rugăciuneS pe de altă parte, enoria(ii vor sesiza faptul că slujitorul isericii

acordă o importanţă deosebită în egală măsură tuturor categoriilor de credincio(i

?C

! Pregătirea indi#iduală completează pe cea colectivă, cu caracter general, avândspecificul ei, prin ea preotul simţind mai bine zvâcnirile suflete(ti ale penitentului,frământările, suspinările, mustrările cugetului, dorinţa de îndreptare, sau, din contră, pasivitatea (i împietrirea inimii?A! #cest fel de pregătire se poate realiza în cadrulvizitelor la domiciliu, la invitaţia credincio(ilor, sau la programarea pe care (i'o face preotul, având ocazia de a întocmi unele liste de evidenţe pentru fiecare enoria( în parte,în care vor fi notate ocupaţia fiecăruia, starea materială, starea morală, problemele care îlfrământă etc!, instruind pe fiecare credincios în parte în tainiţele spovedaniei ??! n celemai multe cazuri, spovedania este solicitată de credincios în momente de răscruce alevieţii4 e+amene importante, căsătorie, plecări în străinătate etc!, în toate împrejurările

fiind necesară o pregătire atentă, care presupuneanumite etape!

?=

: primă etapă esteconvocarea persoanei pentru una sau două discuţii în care î(i dezvele(te sufletul, lăsând preotul să'i depisteze boala (i gradul ei, a(a cum doctorul, cercetându'l pe pacient (ifăcându'i analizele necesare, îi recomandă în urma acestora un anumit tratament pentruoperaţie, apoi este operat! *e aceea, spovedania a fost numită (i $chirurgie spirituală&=3!

Pregătirea pentru primirea acestei "finte 8aine face parte din însu(i actul ei! 7u se poate concepe (i nici nu este posibilă o destăinuire completă (i sinceră a sufletului în faţa părintelui duhovnic, fără o atentă e+aminare interioară! %a (i în cazul pregătirii pentru primirea "fintei mpărtă(anii, care presupune, de asemenea, o imperioasă pregătiresufletească (i trupească, subliniată emblematic de "f! #postol Pavel4 $"ă se cercetezeînsă omul pe sine (i a(a să mănânce din pâine (i să bea din pahar& -5 %o 11,2?/, (i încazul pregătirii pentru spovedanie acest fapt rămâne valabil!

?6Pr! *rd!


19/60

1=

Pentru o îndrumare individuală a celor ce pă(esc spre scaunul "povedaniei trebuie avutaîn vedere (i o activitate pastorală precedentă=1! #ceasta poate fi alcătuită din predici,cateheze, diverse cuvântări ce vor trezi con(tiinţele credincio(ilor, pentru a'i invita lascaunul spovedaniei! *acă prin predici (i cateheze se realizează o pastoraţie colectivă, prin "povedanie duhovnicul realizează una individuală, în care se vor adapta toate

informaţiile oferite de el fiecărui credincios în parte!II. . 6. P&!3#i&!a l!&iilo& +!'#&) Tai'a S+o(!"a'i!i! %uvântul $cler& provine de laverbul grecesc $D^I_`&, care înseamnă $eu sortesc&, $destinez&, $chem&, propriu'ziscategoria de persoane c&emată sau aleasă prin sorţi pentru slu(irea preoţească=2! nsensul său originar, termenul $cler& e+primă $totalitatea slujitorilor isericii, întregulcorp al celor chemaţi la soarta slujirii preoţe(ti, deci nu numai slujitorii instituiţi prin8aina Preoţiei, adică prin )irotonie, ci (i cei instituiţi prin hirotesie&=6!

Pornind de la cuvintele "fântului #postol (i 9vanghelist 5oan, $dacă zicem că păcatnu avem, ne amăgim pe noi în(ine (i adevărul nu este întru noi& -5 5n 5, ?/, trebuie sărealizăm că nici un om -inclusiv clericul/ nu poate pretinde că nu are nevoie de acest $al

doilea otez& 8aina "povedaniei! nvăţătura pentru spovedanie din Molitfelnic aratăcă $se cuvine ca noi toţi mireni (i monahi, clerici, preoţi (i arhierei să ne mărturisim păcatele (i nici unul din noi să nu ne depărtăm de la aceasta, pentru că toţi am gre(it (i păcătuim&=>! 8otodată, duhovnicilor le este atrasă atenţia cu privire la faptul ca ei trebuiesă fie cei care să'i determine pe credincio(i să vină la spovedanie, întrucât mărturisirea-spovedania/, pe care este dator preotul să o administreze credincio(ilor, face parte dinmarea datorie de a se îngriji de mântuirea lor! Pentru o bună $administrare& se cuvine caduhovnicul să se pregătească în mod con(tiincios, având la îndemână o serie deîndrumare în acest sens! unăoară, $povăţuirile& din @iturghier conţin, pe lângăînvăţăturile despre cum trebuie săvâr(ită rânduiala "fintei @iturghii, (i anumite sfaturi practice ce vin în ajutorul preoţilor pentru pregătirea lor sufletească (i trupească=!

#stfel, se recomandă preoţilor să se ferească de piedicile ce pot afecta săvâr(irea cuvrednicie a "fintei @iturghii, printre acestea numărându'se păcatele de moarte, cazulcând ace(tia sunt opriţi de iserică -deci canonisiţi de către un duhovnic/, afurisiţi dearhiereu etc! "e specifică foarte clar faptul că dacă în sufletul preotului vor răsări cugete păcătoase acesta trebuie să se desprindă de ele prin $căinţă (i prin mărturisire cu guraînaintea părintelui său duhovnicesc&=C!

Pregătirea preotului în ceea ce prive(te "fânta "povedanie, vizează două aspecte4spovedania personală (i pregătirea pentru săvâr(irea acestei 8aine în folosulcredincio(ilor! 5mportanţa slujirii Mărturisirii este la fel de însemnată ca (i cea a slujirii9uharistiei, vorbindu'se în acest sens de o pregătire îndepărtată (i alta apropiatăsăvâr(irii "povedaniei=A!

=1#rhim!

2text original grec şi traducere nouă note de curs, ucure(ti (i 8ârgovi(te, 233A, p! 136!=6#rhid! Prof! *r! 5oan 7! Rloca, op! cit! p! ?!=> %olitfelnic, p! A!= 7iturg&ier , ucure(ti, 9ditura 5M:Q, 2333, p! >>1'>A?!=C .bidem p! >>>!=APr! *rd!


20/60

23

Pregătirea îndepărtată presupune o multitudine de aspecte determinate de prezenţaharului în cadrul spovedaniei! )arului i se adaugă, evident, e+perienţa (i cunoa(terea! *eaceea, preotul trebuie să fie un bun pedagog, cu putere de pătrundere, având în vederefaptul că fiecare penitent constituie oarecum un $material didactic& ce impune atâteaobiecte de învăţământ câţi penitenţi e+istă! Pe lângă însu(irile intelectuale pe care trebuie

să le deţină, preotului i se cere o credinţă tare în lucrarea tainei! Pregătirea apropiată are în vedere împlinirea unei pravile speciale, o rânduială pe care preotul este dator să o respecte de fiecare dată când are de oficiat 8aina "povedaniei=?!*enumirea de $duhovnic& îi impune preotului a trăi după duh, trăire condiţionată de purificarea de patimi, de înnoirea permanentă a omului lăuntric! #ceastă înnoire, purificare, îndu&o#nicire, preotul nu trebuie să o înceapă de la credincio(i spre sine, ciinvers!

II. . 7. P&!3#i&!a &!"i'io1ilo& +!'#&) S+o(!"a'i!! Qeferitor la materialele ce poate veni în sprijinul duhovnicului, dar (i al credincio(ilor în vederea mărturisirii, suntcunoscute o sumedenie de publicaţii apărute în ultima vreme, a(a numitele $ghiduri&

pentru spovedanieT #tragem atenţia că nu toate î(i au suportul în legislaţia canonică (inu se regăsesc nici în practica veche a isericii==! 7u au nici binecuvântare oficială aisericii pentru tipărire! 9+emplul unui astfel de ghid ne este oferit de părintele 9ugen*răgoi în lucrarea $ndrumarul *uhovnicului&, în care se face referire la carteadiaconului Nheorghe ăbuţ, $Pelerinul român&, care conţine o serie de confuzii (iine+actităţi cum ar fi1334 afirmarea faptului că cine mănâncă miercurea (i vinerea dedulce nu se poate împărtă(i 6 ani, după %anoanele #postolice (i ale "finţilor PărinţiS cinenu poste(te miercurile (i vinerile de peste an este > ani oprit de la mpărtă(anie etc! @aacestea, părintele *răgoi subliniază, cu dreptate, faptul că sunt prevăzute două termenede oprire de la "fânta mpărtă(anie -deci două epitimii diferite pentru acela(i lucru/, iar în privinţa canoanelor, doar canonul C= #postolic se referă la postul de miercuri (i

vineri, epitimia prescrisă pentru laici fiind afurisirea, iar dintre "finţii Părinţi doar Petru#le+andrinul se referă la aceste zile de post -canonul 1/, fără a fi prescrisă vreoepitimie! #cesta este doar un singur e+emplu pe care l'am subliniat din multitudineaafirmaţiilor grăbite care contravin cu "criptura -e+emplu4 am cumpărat, folosit lucrurifurate nu ne mântuim niciodată/ (i cu învăţătura isericii însă(i! : altă lucrare ceconţine un astfel de ghid în vederea spovedaniei este (i cea a Protos! 5oachim Pârvulescu$"fânta 8aină a "povedaniei pe înţelesul tuturor&131! "tructurată în cinci capitole, aceastăcarte conţine, în capitolele trei (i patru, două ghiduri de spovedanie, unul pentru copii (itineret -capitolul 555/ (i altul pentru spovedania adulţilor -capitolul 5


21/60

21

care conţine rugăciunile dinainte (i după spovedanie (i alte sfaturi! %eea ce trebuiecontestat referitor la această lucrare a Protos! 5oachim Pârvulescu, nu sunt cele cealcătuiesc capitolele 5,55, (i < -cu toate că sunt scrise într'o oarecare manieră categorică,specifică monahismului/, ci conţinutul capitolelor 555 (i 5! *intre acestea amintim4 rugăciunea lui Manaseîmpăratul, diferite rugăciuni de umilinţă către Mântuitorul (i anumiţi psalmi toateacestea având în comun faptul că trimit spre o cercetare lăuntrică (i în acela(i timp oferăun sprijin moral sufletesc! ndeamnă deci la ceea ce se nume(te e+amen de con(tiinţă!#cesta presupune o retragere cu sinceritate în intimitatea sufletului în care trebuie săaibă loc cercetarea con(tiinţei prin evaluarea proprie, adică ce anume păcate, gre(eli (iabateri am săvâr(it faţă de *umnezeu, faţă de aproapele (i faţă de noi 13! *ar înainte deacest lucru rugăciunea este recomandată pentru un cât mai sincer (i mai complet e+amende con(tiinţă! 8emele e+amenului de con(tiinţă13C pe care este dator credinciosul să (i'lfacă, pot fi următoarele4 în ce măsură sunt respectate de credincios cele zece porunci,

învăţăturile isericii privitoare la *umnezeu %el în 8reime, la "fintele 8aine,respectarea poruncilor biserice(ti, ferirea de păcatele împotriva *uhului "fânt, de păcatele capitale, strigătoare la cer etc! @a sfâr(itul cercetării con(tiinţei trebuie să se afle$recunoa(terea sinceră a păcatelor făptuite (i con(tiinţa clară a vinei proprii de a le fiînfăptuit&13A! Părerea de rău pentru săvâr(irea păcatelor (i con(tientizarea lor trebuie săcaracterizeze atitudinea credinciosului ce se îndreaptă spre scaunul spovedaniei!n ajutorul credincio(ilor preotul v'a veni cu o acţiune de catehizare concretă13?,deoarece unii nu cunosc regulile sau normele de desfă(urare a acestei lucrări sfinţitoare,dar mai ales el va fi dator să'i înveţe pe credincio(i faptul că administrarea 8ainei"povedaniei nu este legată numai de cele patru mari posturi (i de actul împărtă(irii, ci căeste o taină de sine stătătoare, pentru redresarea morală (i nu numai! #(adar, spovedania

132Pr! Prof! *r! 7icolae *! 7ecula, $radiţie şi înnoire în slu(irea liturgică vol! 555! 9ditura 5M:Q,ucure(ti, 233>, p! 23C!136 .bidem!13> %icul -easlo# cu sina+arul de peste an, tipărit cu binecuvântarea Prea "finţitului %alinic episcop de #rge( (i Muscel,ucure(ti, 9ditura #gapis, 2336, p!6=2 >3A!13Pr! Prof! *r! 7! 7ecula, op!cit!,vol! 555, p! 23!13C .bidem, p! 23?!13A*iac! Prof! 7icolae alca, 1tapele psi&ologice ale mărturisirii în $"tudii 8eologice&, anul


22/60


23/60

26

deprins să se spovedească $va înţelege stările prin care trece penitentul înainte (i întimpul spovedaniei pentru că aceste stări le'a trăit el mai întâi11=!

II. =. S+o(!"a'ia &!"i'io1ilo&. *upă ce au fost parcur(i pa(ii premergători primirii acestei 8aine -rugăciunea examenul de conştiinţă postirea etc!/ credinciosul se

va îndrepta către propriul său duhovnic pentru mărturisire! ineînţeles, ace(ti pa(i premergători nu sunt neapărat o condiţie pentru primirea spovedaniei, în virtuteacuvintelor Mântuitorului $pe cel ce vine la Mine nu'l voi scoate afară& -5n C, 6A/, dar, pentru o cât mai autentică, sinceră (i cât mai completă (i folositoare spovedanie, este binevenită o cât de mică pregătire!

Un aspect major ce trebuie subliniat este acela al al!3!&ii ")$o('i)l)i! *evine totmai actuală practica prin care credincio(ii afiliaţi unei parohii tind să se îndrepte nu spre biserica enoriei lor ci spre unele lăca(uri mănăstire(ti, unde această taină este săvâr(ităde ieromonahi duhovnici! 7u contestăm valoarea sacramentală a săvâr(irii acestei"finte 8aine de către un duhovnic de mănăstire sau schit! *ar subliniem faptul că pentru persoanele ce compun parohia, duhovnicul cel mai competent este duhovnicul de

parohie, nu altul, pentru că el cunoa(te -sau, mai bine spus, trebuie să cunoască/ persoanele, credincio(ii din parohie (i manifestarea lor spirituală, propă(irea lor duhovnicească (i căderile lor 123! n cazul alegerii unui duhovnic ieromonah, credinciosulriscă să tulbure atât integritatea parohiei, dar mai ales sufletul ieromonahului, care estenevoit să audă unele păcate ce'i aduc imaginea lumii de care, prin aderarea la monahism,se presupune ca s'a lepădat, nemaifiind în centrul activităţii zilnice a credincio(ilor dinlume, necunoscând greutăţile cotidiene pe care le întâmpină credinciosul la valoarea lor justă! #stfel, competenţa unui ieromonah duhovnic, nu este aceea de a îndruma viaţa defamilie, pentru că el nu cunoa(te acest stil de viaţă! *e altfel (i canonul pe carecredinciosul îl poate primi de la un ieromonah duhovnic, poate fi unul care îl poate opride la împărtă(ire pe zeci de ani, sau o canonisire mult prea dură pentru o persoană din

lume (i strivit, astfel, de o prea mare distanţă de "fintele 8aine, se poate pierde definitivde comuniunea eclezială! #legerea unui duhovnic rămâne, a(adar, o importantă decizie acredinciosului pe care trebuie să o realizeze într'un mod cât mai realist!

9ste de preferat ca spovedania să aibă loc în faţa icoanei Mântuitorului121, pentru ca penitentul să îl poată contempla pe )ristos ca judecător, dar mai ales ca împărţitor alharurilor "ale, propriu'zis, al &arului iertării! "povedania poate fi săvâr(ită (i la casacredinciosului, dar numai în cazurile speciale, când acesta nu se poate deplasa laiserică datorită unei boli ce'l ţine în casă! Qânduiala săvâr(irii acestei "finte 8aine prevede ca ea să fie administrată de către un preot hirotesit duhovnic! #stfelMolitfelnicul precizează4 $7ici unul dintre voi, preoţii, fără binecuvântarea episcopuluieparhiot, să nu îndrăznească a fi duhovnic -a spo#edi n!n!/, că unul ca acela cu pravilase va pedepsi, ca un călcător al dumnezeie(tilor canoane&!

"lujba propriu'zisă are următoarele puncte principale4 inecuvântarea deînceput122, rugăciunile începătoare, psalmul 3, troparele de umilinţă (i două rugăciunide iertare -molit#e/! Molitfele ce se citesc la începutul acestei rânduieli nu sunt altcevadecât rugăciuni care întregesc pregătirea pentru primirea 8ainei! 9le au darul $de a

11= .bidem!123Pr! Prof! Univ! *r! #le+andru 5! "tan, op! cit!, p! 2CC!121Pr! P!


24/60

2>

deschide în sufletul său -alpenitentului n!n!/ perspective (i aspiraţii pentru o viaţă nouă,în cadrul legii morale&126, fiind numite $bătăi la poarta cerului&12>! @a scaunulspovedaniei, duhovnicul ia contact cu toate categoriile sociale, fiind dator ca pe fiecareîn parte să trateze în măsura caracterului individual, specific fiecăruia, dând dovadă de oadevărată măiestrie în arta duhovniciei, procedând cu înţelepciune (i cu tact!

II. =. 6. S+o(!"a'ia o+iilo&. Persistă uneori dileme legate de vârsta la care trebuie săînceapă viaţa duhovnicească a copiilor! Molitfelnicul12 atrage atenţia duhovnicului sămăsoare maturitatea, sau, din contră, copilăria penitenţilor, pentru a le aplica fiecăruia în parte tratamentul necesar (i corespunzător, aducându'se argumentul că *umnezeu judecă pe om după mintea (i priceperea fiecăruia! :bi(nuinţa din copilărie a copilului cu preotul, prin participarea la slujbele isericii, va înlesni considerabil activitatea deîndrumare duhovnicească, dar o permanenţă a preocupărilor duhovnice(ti ale părinţilor constituie o (ansă (i un garant al reu(itei soteriologice a copilului 12C! Qesponsabilitateadin partea părinţilor faţă de cre(terea duhovnicească a copiilor devine o condiţie cetrebuie respectată, pentru o dezvoltare sănătoasă (i pe acest plan! 9ste de preferat ca

acest fapt să înceapă încă din perioada de sarcină a viitoarei mămici, prin spovedaniaacesteia (i împărtă(irea ei, cât mai des posibil12A! 9fectele 8ainei "povedaniei (i ale"fintei 9uharistii lucrează (i asupra copilului, prima, prin efectul lini(titor al destăinuirii(i dezlegării, a doua, prin comuniunea vie cu Mântuitorul )ristos în 9uharistie, careînseamnă implicit pentru copil o conectare la viaţa sacramentală a isericii, încă dinaintede venirea sa pe lume12?! *e asemenea, în cadrul spovedaniei mama poate cere (i primide la duhovnic diferite sfaturi privitoare la greutăţile ce le va întâmpina pe parcursullunilor de sarcină! Preotul va veni în ajutorul ei prin cuvinte de încurajare, în cazurile dedeznădejde, de îndemn la frecventarea cât mai deasă a isericii (i o cât mai activă participare la slujbele ei! #(adar, mama are un rol e+trem de important în plămădirea (iorientarea personalităţii copilului, încă dinainte de a'l aduce pe lume, întrucât o mamă cu

educaţie (i sensibilitate cre(tină $îi deschide o cu totul altă (ansă de viaţă (i mântuirecopilului în această etapă a e+istenţei&12=!n ajutorul viitorilor părinţi, iserica oferă diferite mijloace practice, pentru cultivareaunei vieţi duhovnice(ti! n acest sens, preotul v'a îndemna viitoarea familie la rugăciunecolectivă, dar (i personală -rugăciunea soţilor unul pentru altul de e+!,din cărţile derugăciuni/! 7u trebuie uitat faptul că iserica are anumite rânduieli cu rugăciuni specialesăvâr(ite de preot pentru viitoarea mamă -înainte (i după na(tere/! *e toate aceste prilejuri preotul se va folosi pentru sporul duhovnicesc al mămicii, dar (i al viitorului$atlet pentru )ristos163&! 9ste limpede că părinţii au o foarte mare importanţă înformarea caracterului copilului, de aceea ei sunt datori a'i oferi o cât mai bună educaţie,

126Pr! Prof! P! .bidem p!CA!12 %olitfelnic,p! =!12CPr! *r! 9ugen Ourca, 1xperienţa du&o#nicească şi culti#area puterilor sufleteşti 8imi(oara,9ditura Marineasa, 2331,

p! >!12A"isterMagdalen, Reflections on c&ildren in t&eOrt&odox -&urc& toda;, 9sse+, Monaster of "t! Oohn the aptist,1=??,p! =! - .bidem, p! > '!/12?Pr! 9! Ourca, op! cit , p! C='A3!12= .bidem p! C2!163"f! 5oan Nură de #ur, /espre


25/60

2

manifestând vizibil iubirea pe care i'o poartă! *acă se va proceda, încă din copilărie, cuîntipărirea în sufletul lui a învăţăturilor bune, nimeni nu va mai putea să le desprindă,acestea întărindu'se $ca sigiliul aplicat pe ceară161&!

Pentru spovedania copiilor, un criteriu hotărâtor îl formează $începuturile puteriide discernământ162! 8rebuie luată în calcul, între altele, timiditatea care apare la unii

copii, atunci când se află înaintea preotului! %opilul se găse(te într'o situaţie $solemnă&,oarecum $obligat să'(i descarce purtarea într'o conversaţie directă (i atât de neegală prinsituaţia persoanelor&166! *e aceea, preotul va manifesta toată dragostea (i blândeţea, petot parcursul spovedaniei, încurajându'i mai ales pe cei care sunt mai timizi, ori inhibaţi!

8rebuie să remarcăm, de asemenea, că spovedania în vremea copilăriei e destinatăsă adauge un plus de integrare în comunitatea (i comuniunea isericii, de participare laviaţa sacramentală eclezială, prin legătura personală, directă (i apropiată cu părinteleduhovnicesc16>! Un aspect foarte important este (i acela că $spovedania copilului nu arecaracter penitenţial, ci mai degrabă pedagogic catehetic (i sacramental& 16, preotulduhovnic având (i îndeplinind, deodată, rolul de părinte (i pedagog!

"povedania copilului constituie unul dintre cele mai puternice mijloace ale

pastoraţiei individuale, deoarece oferă posibilitatea umanizării (i a personalizării relaţiei preot'copil! 9ste, de asemenea, un important mijloc catehetic individual pentru că ajutăla definirea (i dezvoltarea caracterului religios'moral al copilului! 8ratarea copilului cafiinţă umană, ca entitate personală, ca om cu problemele (i frământările sale, este e+tremde importantă16C! "povedania, însă, nu trebuie să substituie sfaturile părinte(ti, sau celevenite din partea (colii! #cestea, dacă sunt date în concordanţă cu morala cre(tină, vor veni ca un sprijin puternic în ajutorul preotului duhovnic! "povedania î(i are rolul eidistinct în viaţa copilului, ca un început mai riguros al con(tientizării (i cunoa(terii desine, în prevenirea unor riscuri posibile în viitor, în îndrumarea (i clarificarea diverselor probleme de viaţă ce se pot ivi, ce ridică din partea copilului multe nedumeriri (ineînţelegeri16A! "caunul spovedaniei vine deci în întâmpinarea copilului, ajutându'l să se

pregătească pentru viaţă, printr'un prilej unic de stabilire a unei relaţii de la suflet lasuflet, în care copilul se poate deschide total, cu problemele, îngrijorările, preocupările,temerile, întrebările (i speranţele lui! 9+istă o relaţie specială duhovnic copil, una cutotul diferită de reţinerile (i stresul cauzat de relaţia profesor elev, părinte copil, orelaţie ce se na(te în cadrul spovedaniei, ce devine un mijloc eficient de asigurare a uneicontinuităţi în progresul moral duhovnicesc al copilului16?! Pentru realizarea acestui fapteste binevenită conlucrarea mai multor factori educativ'formativi, duhovnicul, psihologul (colii, dirigintele, părinţii, conlucrare preferată unui efort educativ unilateral(i orgolios, cu pretenţii e+clusiviste16=!

II. =. 7. S+o(!"a'ia a"ol!!'8ilo&! #dolescenţa este încadrată, în general, între1> (i 1?V23 ani, fiind un proces de dobândire accentuată a identităţii, în care

161 .bidem!162Pr! P! Pr! 9! Ourca, op! cit! p! 1?2!16 .bidem p! 1?1!16C .bidem p! 1?6!16A .bidem!16? .bidem p! 1?>!16= .bidem!


26/60


27/60

2A

altui părinte rămâne la aprecierea tânărului, cu motivaţii precise! %um va descoperi însăadolescentul duhovnicul potrivit n acest scop se cer a fi observate câteva calităţi sine>ua non4 blândeţea, iubirea, (tiinţaS toate, laolaltă, fac un tot unitar 1>?! 7u trebuie uitatînsă cel mai important mijloc de căutare a duhovnicului4 rugăciunea! *uhovniculadolescenţei -ca şi cel al copilăriei n!n!/ are un rol fundamental în seriozitatea angajării

adolescentului în viaţa duhovnicească1>=

, de aceea administrarea în cadrul spovedaniei aunui tratament e+peditiv (i inadecvat, aplicat adolescentului, fie din ignoranţă, fie dinignorarea problemelor specifice vârstei, riscă să compromită definitiv legătura sa cu celesfinte, cu iserica! #cest fapt ar putea provoca posibile consecinţe dezastroase pentrutoată viaţa, de aceea duhovnicul va trata cu toată seriozitatea (i competenţa fiecare caz în parte (i problemele ce i se aduc înainte, oferind fiecăruia sfaturile (i îndemnurileadecvate! 8otodată, va discerne dacă tânărul care vine la spovedanie este imatur,tulburat, nelini(tit sau suferind de lipsa afecţiunii, dacă are unele dorinţe neîmplinite,dacă a cunoscut dragostea lui *umnezeu, pericolele păcatului, sau dacă e+istă o micăsau mare problemă de sănătate psihică, ereditară sau alte lucruri de acest fel 13! n toateaceste cazuri, preotul duhovnic va administra tratamentul potrivit fiecăruia, ţinând seama

de multitudinea de caractere e+istente4 bunul caracter răul caracter caracterul susceptibil gelos inegal egoist distrat superficial scrupulos melancolic etc!11! Bunul caracter 4amabil (i prevenitor, î(i impune legea de a nu jigni cu voinţă pe nimeni,(tiind să tacă în împrejurări defavorabileS Răul caracter 4 are sursa în orgoliu (i senzualitateS-aracterul orgolios4 se crede superior tuturor (i î(i atribuie totul lui (i nimic aproapelui(i lui *umnezeu! 9 mândru, dispreţuitor, violent, casant, voie(te ca toţi să se pleceînaintea lui (i el întotdeauna să aibă dreptateS-aracterul susceptibil 4 rănit totdeauna de procedeele altora, nu suportă să fie contrazis,iar observaţiile le crede întotdeauna nemeritateS-aracterul gelos4 supărat din cauza vederii avantajelor aproapelui, considerându'se

defavorizatS-aracterul egoist 4 adună totul pentru el, este pretenţios, are oroare de ocupaţii grele, î(iatribuie toate lui, totul i se cuvineT-aracterul distrat 4 nu este niciodată desăvâr(it în îndatoririle sale, ci se lasă în totulantrenat de reveriile imaginaţiei lui (i este cu totul superficial în e+erciţiile de pietateS-aracterul superficial 4 nu are fond serios de pietate, ci se mulţume(te cu practicilee+terioare (i se lasă ispitit de cea mai mică tentaţieS-aracterul scrupulos4 are un fel fals (i îngust de a aprecia lucrurileS se încăpăţânează areveni mereu asupra spuselor sale chiar dacă nu are dreptateS nelini(tea îi paralizeazăviaţa spiritualăS-aracterul melancolic4 se descurajează de la cea mai mică dificultate, cu timpuldevenind o povară pentru el însu(iS

n caracter coe+istă două părţi4 cea care revine naturii (i cea care revine persoaneimorale! #supra fondului natural nu putem interveni în vederea schimbării acestuia! Pentru partea ce re#ine persoanei morale #oinţa are deplină putere asupra ei prin

1>? .bidem p! 2A?!1>=Pr! 9! Ourca, op! cit! p! 232!13Moise Monahul, op! cit!, apud! #rhim! #tanasie #nastasiou, op cit! p! 13=!119+emplele de caractere (i scurtele comentarii preluate de la Părintele #rsenie oca, /espre îndumnezeirea omului

prin &ar , vol! 5, 9ditura %redinţa strămo(ească, 233!, p! 2?'62!


28/60

2?

c&emarea a(utorului lui /umnezeu deci asupra acestei părţi se pot opera sc&imbări ! %uaceastă parte duhovnicul va trebui să opereze în cadrul spovedaniei pentru a formacaracterul moral'cre(tin!

II. . Ca#!$i%a&!a "i' a"&)l S+o(!"a'i!i! : dată cu valoarea sacramental'terapeutică,

valoarea educativ'catehetică (i formativă a spovedaniei este incontestabilă! *e aceea,spovedania a fost văzută ca un eficient mijloc (i un bun prilej catehetic individual ceface parte din activitatea preotului, oferind posibilitatea unui dialog real (i sincer, de laom la om, între du&o#nic şi credincios12! *atorită utilizării cuvântului în administrareaacestei taine, mărturisirea a fost denumită (i logoterapie16!%u toate că această "fântă 8aină este săvâr(ită de foarte multe ori într'o viaţă de preot,acesta trebuie să con(tientizeze faptul că $nu taina se repetă, ci ocazia săvâr(irii ei& 1>!#(adar, ocazia de catehizare individuală este cât se poate de prielnică! n cadrulspovedaniei se ia pulsul religiozităţii adevărate, luminoase (i profunde dintr'ocomunitate cre(tină, preotul acţionând acolo unde găse(te lacune în materie de credinţă(i nu numai, să adauge ori să înlăture unele concepţii gre(ite sau incomplete, venind în

ajutorul penitentului cu un $cuvânt cu putere multă& care'i va zidi sufletul, ajutându'l săfacă pa(ii cei drepţi pe calea mântuirii!:bservându'se învăţătura (i practica referitoare la 8aina Mărturisirii, se poate deduce (icaracterul ei terapeutic! %a (i medicul, $duhovnicul trebuie să dea fiecărei boli leacul cei se potrive(te&1! 9l nu are menirea de a da învăţăminte teoretice (i generale, ci trebuiesă găsească în primul rând acea învăţătură care se potrive(te cel mai bine omului pe careîl are în faţă, ţinând cont de personalitatea lui, de viaţa (i activitatea sa, de posibilităţile,ca (i dificultăţile sale, (i mai ales de felul bolii de care suferă1C! "e impune deci ocunoa(tere a penitentului din partea duhovnicului, pentru a se putea (ti ce fel de sfaturisă'i dea fiecăruia în parte!

*upă cum se poate observa, în cadrul "povedaniei duhovnicul realizează o

minimă catehizare a penitentului, pentru propă(irea spirituală a acestuia!55! A! Im+oa'8a "ialo3)l)i 5' S+o(!"a'i!! *ialogul, conform *icţionarului

9+plicativ al @imbii Qomâne1A, reprezintă o con#orbire între două persoane adică un sc&imb de cu#inte sau idei pe cale orală ce are loc de regulă între cele două părţi !Presupune, deci, e+istenţa unui emiţător, care îl provoacă, (i un receptor, care reţinemesajul primit relansându'l, devenind emiţător! "povedania, presupunând un ministru -în sens de să#ârşitor / care poate fiarhiereul (i preotul duhovnic1?, iar ca subiect - primitor / credincio(ii laici, dar (i cei dincler, luaţi fiecare în individualitatea lor, încorporează în cadrul ei o colaborare între celedouă părţi ce face activă această lucrare! :mul, fiind prin definiţie, structură (i destinaţieo fiinţă comunitară, nu poate trăi singur (i $nici măcar nu poate deveni om fără ajutorul

12Pr! 9! Ourca op! cit! p! 2?C!16 .bidem, nota =1C,p!622!1>Pr! Prof! 5on uga, op! cit !, p! 1CA!1Oean'%laude @archet, $erapeutica bolilor spirituale, -8raducere de Marinela ojin/, ucure(ti, 9ditura "ophia,2331, p! 2C>!1C .bidem p! 2CA!1A??? /icţionarul 1xplicati# al 7imbii Române, 9diţia a 55'a, ucure(ti, 9ditura Univers 9nciclopedic, 1==?, p! 633!1?Pr! Prof! *r! 9ne rani(te, 7iturgica specială pentru facultăţile de $eologie ucure(ti,9ditura @umea%redinţei,233, p! 611!


29/60

2=

altui om, al altei persoane de lângă el, care să'l înveţe, să'l iubească, cu care săvorbească, să'l umanizeze în adevăratul sens al cuvântului&1=! Prin comunicarea cu celde lângă el, insul devine om, adică se personalizează! *in acest punct de vedere, oameniidevin, efectiv, dependenţi unii faţă de alţii! 5nstrumentul cu ajutorul căruia se realizează dialogul este cuvântul! Prin cuvânt

omul $comunică, invită (i se descoperă&1C3

, fiind principalul mijloc prin care oamenii î(icomunică ceea ce doresc (i instrumentul de confesiune (i receptare a semenilor 1C1! Uncuvânt bun adresat unei persoane creează în aceasta stări ori virtuţi reale, fiind o piatrăde hotar pentru rena(terea, salvarea sau pierderea cuiva, având vocaţia fundamentală dea lucra pentru na(terea personalităţii semenului, prin aceea că prin cuvinte suntemîntăriţi în viaţă, prin cuvintele semenilor ie(im din tristeţe (i din descurajareasingurătăţii1C2!:rice cuvânt $presupune omul (i anume omul care vorbe(te, dar (i cel care ascultă& 1C6!*umnezeu ne'a dăruit acest dar al cuvântului $ca să descoperim unii altora simţăminteleinimilor, să facem cunoscute gândurile noastre, dându'le la iveală ca ni(te cămăriascunse a le inimii&1C>!

Prin rostirea, împărtă(irea directă a cuvintelor, se creează o comuniune puternică întreoameni! Prin intermediul vorbirii, realitatea este prinsă în cuvinte (i este conturată,având puterea de a descoperi ceea ce este ascuns, de a aduce aproape ceea ce esteîndepărtat, de a actualiza trecutul (i de a proiecta (i prezenta viitorul! !


30/60

63

între preot (i credincios în )ristos1A3! "e creează în acest fel o legătură personală, nefiindanonimă, ca în iserica Qomano'catolică, dialogul ce se dore(te stabilit în cadrulspovedaniei având următoarele caracteristici1A14' credinciosul reacţionează la cele ce'i spune preotul, îi adresează întrebări, discută cu el pentru a lămuri anumite aspecte, cu scopul unei mai bune înţelegeri a stării de fapt (i în

vederea celei mai potrivite modalităţi de vindecareS' în cadrul dialogului preotul nu apare ca un maestru care dă, de la înălţimea catedrei,învăţături dogmatice (i abstracte, ci se manifestă ca un tată ce mângâie, fere(te de rău,sfătuie(te fie cu asprime, fie cu cea mai desăvâr(ită blândeţeS

9ste foarte important de a depă(i o înţelegere formală (i juridică a spovedaniei, desorginte catolică, având din păcate (i unele influenţe asupra practicii ortodo+e! #ctulmărturisirii riscă să fie redus la ma+imum, sau să fie privit ca o $consiliere& privindrezolvarea problemelor (i a dificultăţilor, devenind un dialog care nu are loc între*umnezeu (i om, ci între om (i un înţelept care dă răspunsuri la toate problemele! #cestetendinţe $ascund (i deformează adevărata înţelegere (i practică ortodo+ă aspovedaniei&1A2!

1A3Pr! Prof! %! Naleriu, st! cit !, p!>=2!1A1Oean'%laude @archet, opcit! p! 2CA 2C?!1A2#le+ander "chmemann, Biografia unui destin misionar - Ournalul părintelui #le+ander "chmemann -1=A6'1=?6/,8raducere, "tudiu introductiv (i comentarii de Relicia Rurdui/, #lba'5ulia, 9ditura Qeîntregirea, 233>!, p! 62!


31/60

61

III. ALTE MIJLOACE DE CATEHIZARE INDIVIDUALĂ

III.6. E-!m+l)l +!&o'al! $4 $Poruncă nouă vă dauvouă4 să vă iubiţi unul pe altul, precum v'am iubit 9u pe voiT&/, se impune a fi însu(ităde cel care se hotără(te să'@ urmeze!

Preotul, ca unul ce (i'a dedicat viaţa slujirii Mântuitorului )ristos, pentru a învăţa pe alţii, înainte de toate trebuie să fie el însu(i un e+emplu concret, demn de ascultare pentru păstoriţii săi! $7u putem vindeca pe alţii, când noi suntem acoperiţi de bube&1AC 'afirmă "fântul Nrigorie 8eologul, parafrazând preceptul evanghelic din @uca >, 264 $]i9l le'a zis4 %u adevărat mi veţi spune această pildă4 *octore, vindecă'te pe tine însuţi.%âte am auzit că s'au făcut în %apernaum, fă (i aici în patria 8a!&! Preotul trebuie să'iatragă pe credincio(i pe calea virtuţii prin covâr(irea virtuţii sale, nefiind potrivită o

păstorire prin silnicie, ci prin convingere

1AA

! Pentru a cunoa(te (i a vindeca patimile altora, preotul va trebui să(i cunoască (isă'(i vindece propriile lui patimi! Multitudinea de cazuri pe care le întâmpină, îl fac pe preot să aplice mai multe mijloace de acţiune, pe unii vindecându'i cu puterea (iautoritatea cuvântului său, iar pe alţii cu chiar pilda vieţii lui 1A?! Pericolul ne(tiinţei preotului este subliniat emblematic de "fântul Nrigorie4 $# încerca să înveţi pe alţiiînainte de a fi tu destul de învăţat, să înveţi olăritul, după cum spune proverbul, făcândde'a dreptul oale, să înveţi tu adică dreapta credinţă atunci când înveţi pe alţii, ei bine,acest lucru mi se pare tare nebunesc (i îndrăzneţ! 7ebunesc, pentru că nu'ţi dai seama dene(tiinţa taS îndrăzneţ, pentru că ai cutezat să faci un lucru pe care (tii bine că nu'l(tii.&1A=!

1A6*etalieri la Pr! Prof! *r! Prof! %onstantin %uco(, op! cit p! AC!1A .bidem p! A?!1AC"fântul Nrigorie 8eologul, -u#ânt de apărare pentru fuga în Pont în "fântul 5oan Nură de #ur, "fântul Nrigorie de

7azianz, "fântul 9frem "irul, /espre preoţie -8raducere, introducere (i note de Pr! *umitru Recioru/, ucure(ti,9ditura "ophia, 233>, p! 223!1AA .bidem p! 222!1A? .bidem p! 266!1A= .bidem p! 2>C!


32/60

62

nvăţătorul, în cele din urmă, trebuie $să se arate că este învăţător (i când grăie(te(i când tace (i când stă la masă (i când face orice altcevaS trebuie să se vadă că esteînvăţător (i din mers (i din privire (i din ţinută, într'un cuvânt din toate& 1?3! #cestarămâne cel mai important principiu referitor la e+emplul personal pe care trebuie să'l practice preotul sau catehetul însărcinat cu propovăduirea cuvântului!

III. 7. Co'(o&0i&il! i'"i(i")al!! *upă cum am făcut referire într'unul dincapitolele de mai sus, spovedania nu trebuie să se transforme într'o discuţieinterminabilă, cu subiecte ce nu ţin de această 8aină! n cazul în care observă acest lucru, preotul î(i e+ercită dreptul - şi datoria/ de a întrerupe acea $povestire&1?1, pentru căspovedania nu trebuie deturnată în taifas (i cozerie! %redincio(ii care simt, totu(i, nevoiasă discute mai mult decât se poate în limitele fire(ti ale spovedaniei, se pot adresa preotului în alte zile, la orele convenite, pentru a cere un sfat, o lămurire etc!

9+perienţa pastorală ne arată că sunt anumiţi cre(tini care au reţineri în privinţaspovedaniei, preferând o simplă convorbire particulară! *acă este condusă cu tact, bunăvoinţă, răbdare (i înţelepciune din partea preotului, convorbirea poate constitui o

treaptă sigură spre 8aina "povedaniei! *acă, totu(i, cre(tinul, rămâne rezervat, preotul poate avea cel puţin mulţumirea că i'a dat anumite îndrumări folositoare! 8rebuie sămenţionăm, de asemenea, că principalul mijloc al activităţii catehetico'pastorale a preotului trebuie să fie $căutarea momentului de a sta de vorbă cu fiecare credincios&1?2,găsind timpul propice împlinirii acestui gând! : notă importantă pentru îngrijireacredincio(ilor din punct de vedere sufletesc trebuie să fie menţinerea contactului cât maistrâns cu ei, din care să constate aprecierea (i atenţiunea pe care le'o acordă păstorul desuflete1?6! 9+emple elocvente de convorbiri, ne sunt redate admirabil în 9vanghelia după5oan, unde ni se relatează întâlnirea personală avută de Mântuitorul )ristos cu 7icodim-5n 6, 1'21/ (i cu femeia samarineancă -5n >,1'2C/! %u toate că 7icodim era una dintrecăpeteniile iudeilor, deci un om învăţat, totu(i nu a priceput iniţial adâncimea cuvintelor

lui )ristos! *e aceea, Mântuitorul îi vorbe(te în chip special, înţelegând noi că#irtutea

în#ăţătorului este să poată călăuzi mintea ascultătorilor în multe moduri şi să se folosească de multe exemple şi să aducă multe do#ezi pentru cu#ântul ce pare greu1?>!#ltfel spus, adaptarea mesajului persoanei căruia i se adresează este absolut necesară,a(a cum reiese (i din %artea Proverbelor atunci când se precizează4 $


33/60

66

/umnezeu doreşte ca omul să . se desc&idă prin iubirea lui ca să*l poată mântui#enind în el 1?C!

Dialo3)l, pentru a deveni cu adevărat pastoral, trebuie să îndeplinească anumitefuncţii psihologice1?A4a! funcţia de susţinere afecti#ă sau de acceptare a interlocutorului! *ialogul pastoral

trebuie să ofere fiecărei persoane o ocazie unică poate de a fi înţeleasă şi acceptată aşa precum ea este în integralitatea fiinţei ei afecti#e morale şi indi#iduale1??! Preotul vatrebui să cunoască în profunzime frământările (i rănile interioare, dovedindu'(isensibilitatea faţă de fiecare credincios în parte, acceptându'i continuu progresele, dar (ilimitele pe care le manifestă pe parcursul dialogului! 9+ercitarea unei presiuni din partea preotului, forţându'i intimitatea interlocutorului nu duce decât la restrângerea libertăţiide e+primare a acestuia! nţelegerea persoanei în unicitatea ei de e+cepţie este impusă,de asemenea, păstorului de suflete! *in această funcţie rezultă că atitudinea de fond pecare trebuie să o manifeste păstorul este $să'l accepte pe interlocutorul său a(a cum este,să lase să se maturizeze raportul pastoral cu el în ritmul pe care acesta îl decide (i, în plus, să'l facă con(tient de această acceptare&1?=!

b! funcţia psi&o*directi#ă numită (i de conducere sau de călăuzire du&o#nicească acredinciosului!#ceastă funcţie, trebuie să ţină seama de următoarele principii1=34' dialogul pastoral nu se realizează niciodată între doi poli asimetrici, dintre care unuleste superiorul ce deţine puterea de decizie asupra comportamentului altora (i care, spredeosebire de actul spovedaniei, nu ia în atenţie păcate (i nici probleme de con(tiinţă careau un mod de soluţionare evident! *impotrivă, dialogul pastoral presupune o căutareatentă (i o selecţie prudentă între multe (i diferite moduri de a acţiona, e+aminândîmpreună cu credinciosul diferitele soluţii posibile acceptabile, oferindu'i curaj (icontribuind în acela(i timp la maturizarea lui duhovnicească, ţinând seama (i deautonomia deciziilor interlocutorului său! Preotul va propune (i nu va impune anumite

sfaturi, $mizând pe farmecul irezistibil al *uhului "fânt (i nicidecum pe violenţe maimult sau mai puţin subtile&1=1! n cazuri e+treme -gânduri de suicid etc!/ eforturileconvingerii interlocutorului vor fi considerabile! Runcţia psiho'directivă a dialogului pastoral nu trebuie să dea na(tere în sufletul credinciosului unei dependenţe, unei pasivităţi în luarea deciziilor, ci, din contră, această e+igenţă are rolul de a dezvoltaautonomia psihologică a credinciosului! "copurile ce se doresc împlinite prin aceastăfuncţie sunt4 încurajarea credinciosului pentru a lua în mod liber deciziile necesare,oprirea posibilităţii de a se e+prima într'un climat de armonie, instalarea unui raport dedependenţă spirituală, nu faţa de păstor, ci faţă de valorile (i principiile cre(tine1=2!c! funcţia mistagogică sau de +mi(locire, 'intermediere) mistică!

%u ajutorul acestei funcţii preotul se va apropia de credincios ca un prieten afectuos,cu condiţia să'l orienteze spre o altă iubire, superioară! Preotului i se cere să fie într'unconstant contact cu izvorul de la care î(i trage propria acţiune pastorală, ce are ca scop

1?C .bidem nota 6C>!1?A*upă #rhim! 8eofil 8ia, op! cit! p! 2C?'2C=!1?? .bidem, p! 2C=!1?= .bidem p! 2A3!1=3 .bidem 2?2'2?!1=1 .bidem p! 2?6!1=2#ndrY Nodin, 7a relazione umana neldialogo pastorale 8orino, 9d! orla, 1=C>, p! 6, .bidem p! 2?!


34/60

6>

formarea (i evoluţia spirituală a credinciosului! *in punct de vedere psihologic, aceastăfuncţie de intermediere presupune1=64 răbdare infinită, venită din partea ambelor părţi,cu deosebire însă din partea preotuluiS încredere în mijloacele naturale (i supranaturalece vor acţiona în credinciosS trimiterea credinciosului la e+igenţele proprii con(tiinţe, la propria decizie, pentru a'l maturiza progresiv!

@imitarea la rezolvarea problemei credinciosului doar din punctul de vedere alneîmplinirilor materiale, duce la e+ercitarea acestei funcţii psihologice de intermediereîn mod superficial! Preotul, trebuie să $profite& de această ocazie de e+cepţie pentru a'lorienta pe credincios spre sensul profund (i spiritual al încercării, al conflictului sau al bolii, sau a diferitei situaţii ce a intervenit în viaţa lui! #ceste funcţii menţionate $seîmpletesc (i nu pot fi separate&1=>, de ele folosindu'se preotul, concentrându'(i metodiceforturile în direcţia echilibrării folosirii lor în activitatea sa pastorală!

III. . Ca#!$i%a&!a 'a1ilo& "! 2o#!% 1i "! C)')'i! ! n iserica primară instituţiacatehumenatului avea o importanţă specială, întrucât, în cadrul acesteia, cei care se pregăteau pentru primirea "fântului otez erau $catehizaţi sau instruiţi în credinţă, după

rânduiala ortodo+ă&

1=

! n perioada de înflorire a catehumenatului -sec! 5< A, p! >1!1==Pr! Prof! *r! 9! rani(te, op! cit!!p! 2=1!


35/60

6

învăţăturile pentru botez fac parte din catehizarea familiei, în general4 înainte chiar demomentul în care familia va trăi fericitul moment al na(terii pruncului, preotul poate dasfaturile trebuincioase!

Una din problemele sensibile o constituie alegerea numeluiT *e cele mai multeori, practic, numele sunt alese de părinţi, adesea chiar din clipa în care (tiu că vor

dobândi un prunc! *e aceea, preotul, înainte de na(tere va sfătuiVîndemna părinţii laal!3!&!a )')i ')m! &!1#i', al unui sfânt din ziua na(terii, sau al uneia apropiate! "'ausemnalat, în ultima perioadă, unele practici de influenţă străină, care încurajează dareade nume incompatibile cu cel de cre(tin (i, adesea, acordarea a două sau chiar mai multenumeT 9ste de datoria preotului de a aminti că $sfântul al cărui nume îl purtăm este pentru noi nu numai un patron (i ocrotitor, ci (i un model de urmat, un permanentimbold spre vieţuire cre(tinească&233! n acela(i timp numele de botez constituie $unsimbol sau un îndreptar de orientare în viaţă, etimologia lui având semnificaţie morală,socială (i religioasă&231! Qeferitor la obiceiul de a pune mai multe nume unui copil părerile sunt categorice, această practică fiind o modă snoabă care nu folose(te la absolutnimic înaintea oamenilor (i a lui *umnezeu, pentru că nu putem avea decât un singur

nume care ne dă (i ne asigură identitatea

232

! n cărţile de cult - "g&easmatar %olitfelnic/este precizată rânduiala la însemnarea pruncului, când i se dă numele! %onform acesteiaea trebuie săvâr(ită în a opta zi după na(tere, de(i în practică această rânduială precederugăciunile dinainte de botez! Partea esenţială a acestei rânduieli este rugăciunea saumolitva pentru punerea numelui236! Preotul trebuie să recomande, a(adar, alegerea unuinume demn de calitatea de cre(tin ortodo+, realizând împreună cu ei o $largă alegerecritică în ceea ce prive(te numele care s'ar putea da unor viitori copii, care nu trebuie săle poarte ca un element ridicol23>!

%ând părinţii pruncului sunt credincio(i practicanţi -nu creştini fără Biserică cumdureros constatăm deseoriG/, atunci este asigurată (i alegerea numelui (i a na(ului potrivit! %ând nu, preotul trebuie să'(i e+ercite atribuţiile pastoral'misionare cu toată

con(tiinciozitatea, căutând sprijin (i resurse, în trecut (i astăzi! 9ste sugestiv, bunăoară,să ne amintim în vremea "fântului 5oan Nură de #ur, na(ii erau prezenţi împreună cuviitorii cre(tini la catehizarea acestora, auzind acelea(i învăţături de la catehet, încâtfiecare (tia e+act care le sunt drepturile (i datoriile23! n zilele noastre, mai ales la ora(e, posibilităţile de catehizare a na(ilor sunt, adesea, e+trem de limitate! *e cele mai multeori, singura oportunitate concretă o are atunci când se programează slujba! %u toate căna(ii -dimpreună cu părinţii copilului/ sunt interesaţi mai mult de aspecteleadministrative, preotul poate da (i câteva îndrumări ce ţin de latura liturgică, doctrinară(i moral'duhovnicească!

B' a%)l 'a1ilo& "! )')'i!, rostul (i datoriile acestora sunt acelea(i ca (i alena(ilor de botez! 9i devin martori (i garanţi -c&ezaşi/ ai seriozităţii angajamentelor reciproce luate de viitorii soţi (i ai trăiniciei legăturii lor 23C! %a (i la botez, na(ii au un

233Pr! Prof! *r! 7icolae *! 7ecula, op! cit! vol! 555, p! 1?!231Pr! Prof! 9ne rani(te, 7iturgica specială p! >>=!232 7ichifor %rainic, Puncte cardinale în &aos 5a(i,9ditura 8impul, 1=1C,p! ='==, .bidem p! 1?C!236 .bidem p! 1A?!23> 7icolae 5orga, Humele de Botez la români ucure(ti, 1=6>, p! 1C, -apud .bidem, p! 1?C/!23"fântul 5oan Nură de #ur, -ate&eze baptismale8rad!greaca veche de Pr! Marcel )anche(, 9dit! $:astea *omnului&,"ibiu, 2336, nota 11, p! 3!23CPr! Prof! *r! 9! rani(te, 7iturgica specială= p! 62A!


36/60

6C

rol foarte important cultul prevăzând ritualuri bine precizate referitoare la atitudineaacestora pe parcursul slujbelor! 7a(ii de cununie, pe lângă faptul că trebuie să fieortodoc(i23A, trebuie să aibă o vieţuire cre(tinească model, să fie mai în vârstă decâtmirii, ca ni(te părinţi (i învăţători ai lor 23?! : catehizare a acestora este binevenită,arătându'le importanţa evenimentului cercetându'le credinţa, făcându'i să con(tientizeze

noua lor sarcină, e+plicându'le particularităţile ce ţin de această 8aină -formareafamiliei, întărirea noii familii prin sfaturile lor etc!/, dar mai ales datoriile ce reies dindobândirea calităţii de părinţi suflete(ti ai mirilor!

Co'#a#&i 1i 5'"&)m&i +&a#i!. :ficierea 8ainelor %ununiei (i a otezuluiîntâmpină adesea felurite dificultăţi, atât pentru slujitori, cât (i pentru credincio(iisolicitanţi! %u deosebire, credincio(ii care frecventează rar -sau deloc/ biserica, aunevoie de îndrumări concrete pentru aceste slujbe (i chiar ne adresează o seamă deîntrebări, mai ales în ziua când solicită programare pentru oficierea lor! n aceleconvorbiri scurte, însă, nu se pot oferi toate răspunsurile strict necesare (i, de aceea, înurma e+perienţei anilor de pastoraţie, ne'am dat seama că !#! 4oloi#o& a 5'"&)m&il! 4i! "a#! 5' &i/ +! 4oi #i+&i#! -sub forma unor $flutura(i& de pagină/, pe care să

le poată lua acasă! #m observat, astfel, că familiile care au primit în scris acesteîndrumări -(i s'au străduit să le respecte/, au avut un comportament adecvat în "fântul@oca(, asigurând preotului condiţiile fire(ti pentru oficierea slujbei, fiind (i ei mulţumiţi,în final, de atmosfera duhovnicească a desfă(urării! :dată cu aceste îndrumări, careconstituie un minimum necesar, o'i"!&m o+o)' mai o4!&im 1i al#! 4a#)&ia#!$!#i! 5' l!3#)& ) a!#! "o) ma&i Tai'!!


37/60

6A

• 2 @UM7Q5 -recomandăm să fie din ceară curată/•


38/60

6?

• 89@9R:#79@9 M:5@9 să fie închise în biserică• Qugăm ca pe durata slujbei să se menţină lini(tea (i atmosfera de rugăciune• 5nsistăm să fie respectată ora stabilită, pentru a nu destabiliza alte programări din

ziua respectivăDa#a4 O&a4

Neneralizând problematica e+pusă până aici, să ne aducem aminte de cuvinteleMântuitorului4 $Pe unele să le faceţi, pe celelalte să nu le lăsaţi.& -Mt 26, 26/! n înţelesulnostru de acum4 să ne îngri(im de c&estiunile organizatorice materiale pentru bunarânduire a celor necesare oficierii slu(bei dar să nu uităm nici o clipă de celedu&o#niceşti care ţin de sfinţenia $ainelor şi a Bisericii în care se să#ârşesc!

#plicarea îndrumărilor pe care le'am oferit -la care se pot adăuga altele desigur în funcţie de întrebările şi situaţia credincioşilor / poate fi de mare sprijin pentru bunadesfă(urare a slujbelor! 7otăm acum câteva dintre aspectele neplăcute din timpuldesfă(urării, care se cer neapărat înlăturate4 zgomotul de apel făcut de telefoaneleneînc&ise9 #orbitul unor participanţi 'în special a unora care nu frec#entează în mod

obişnuit biserica)9 necunoaşterea -rezului de către unii dintre naşii de botez şi stâlcireacu#intelor c&iar şi atunci când îl citesc9 deran(ul produs de către unii fotografi care nuînţeleg că trebuie să respecte slu(ba fac poze excesi# de des umblând de colo*colo şiîndrăznind c&iar să dea indicaţii cu #oce tare mirilor şi naşilor cum să stea cum să pri#ească etc!9 imaginea neplăcută a lumânărilor care curg pe mâinile naşilor şi peco#or 'de aceea am recomandat că e bine să fie de ceară curată nu de parafină)9atitudinea ire#erenţioasă a unor miri 'ori naşi) care c&icotesc în timpul slu(bei se calcă pe picior fac glume atunci când li se dă să guste #inul şi pişcotul9 aruncatul cubomboane în timpul ceremoniei etc! etc! 7e e+primăm nădejdea, de aceea, că îndrumările(i observaţiile din materialul de faţă vor contribui la o tot mai bună desfă(urare a oficierii,totodată, la sporirea evlaviei (i a con(tientizării importanţei pentru mântuire a slujbelor de

care ne'am ocupat23=

!

!

23=ibliografie suplimentară utilizată4 1pistola către /iognet , apud 5oan 5! 5% jr, Nermano M#Q#75 -eds!/,Kândirea socială a Bisericii, 9d! *eisis, "ibiu, 2332S 8eofil al #ntiohiei, -ătre "utolic, $#pologeţi de limbăgreacă&, P" 2, ucure(ti, 1=?3!


39/60

6=

III. ;. I!&)&3iil! @ mijloa! "! a#!$i%a&! i'"i(i")al! *impreună cu "fintele 8aine,ierurgiile pot constitui oportunităţi importante pentru cateheza colectivă (i individuală!8ermenul $J__qE& înseamnă $lucrare - slu(bă/ sfântă&213, ierurgiile fiind acelerugăciuni (i rânduieli care se oficiază pentru binecuvântarea (i sfinţirea omului îndiferite momente (i împrejurări din viaţa sa, dar (i pentru binecuvântarea (i sfinţirea

naturii înconjurătoare, ca (i a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului! Pentruevitarea confuziilor, este bine să amintim câteva diferenţe dintre "fintele 8aine

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	laurentiu-marian-dobre
View:	251 times
Download:	1 times

Catehetica Master I Practice Sem I

Documents