HERMANN HESSE

Narcis9r

Gur5.-de-Aur--EF

Tbaducere din limba germanS" de

IvnN DnNn$

tfreditura rao

HERMANN HESSENarzzfi und Goldrnund

O 1930 Hermann Hesse

Toate drepturile rezervateSuhrkamp Verlag, Frankfurt am Main

O Editura RAq 2014pentr-u versiunea in limba romAnd

Toate drepturile rezervate

Ilustralia copertei@ Ewa Mazur I Dreamstime.com

2014

Editura RAOStr. BArgiului nr. 9-11, sector 1, Bucuresti, RomAnia

wrr.lv.raobooks.comwww.rao.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationaie a RomAnieiHESSE, HERMANN

Narcis qi Guri-de-Aur / Hermann Hesse; trad.: Ivan Dene;- Bucureqti : Editura RAO, 2014

ISBN 978-606-609-704-B

I. Deneq, Ivan (trad.)

82l.ll2.2-31=135.1

CAPITOLUL I

lnfa,ta arcadei suslinute de mici coloane duble.de laintrarea mAnistirii din Mariabronn, foarte aproape dedrum, se afla un castan, odrasli insinguratS. a sudului,adus odinioari de un pelerin sosit de la Roma, un cas-

tan nobil, cu trunchi vAnjos; coroana sa rotundi se in-tindea, mAngAietoare, deasupra drumului, respirAnd cutot pieptul in vAnt, iar primivara, cAnd de jur imprejurtotul era inverzit si pAni si nucii mAnistirii infrunzeauro;ietic, tinereste, el isi mai ldsa multd vreme aqteptatefrunzele, apoi, la vremea celor mai scurte nopti, im-pungea, dintre minunchiurile de frunze; razele mate,alb-verzui ale florilor sale exotice, care miroseau atet depetrunz;.tor, asemenea unei prevestiri neliniqtitoare si

grave; ;i in octombrie, dupi ce poamele ;i via fusesericulese, scutura din coroana sa ingilbenitS, in vAntul detoamn5., fructele tepoase, care nu apucau a se coace infiece an, fructe pentru care bliegii din mAndstire se incd-ierau si pe care subpriorul Gregor, originar din tara ita-lici., le prijea in odaia lui, la focul din cimin. Strdin qi

delicat, frumosul copac i;i fremdta coroana deasupra in-tririi mindstirii, un musafir de pe alte meleaguri, cu fi-rea ginga;i, rdbdAnd cu greu frigul, legat, prin tainici

HERMANN HESSE

rudenie, cu micile, zveltele coloane imperecheate, de

gresie, ale portalului si cu danteldria de piatrS. ce inflo-rea in arcadele ferestrelor, pe corniqe si pe stAlpi, iubit defrancezi si de latini, privit cu uimire de bi;tinagi, ca unstriin ce se afla.

Nu puline generatii de elevi ai ministirii trecuseripe sub arborele pripdgit aici din gdri sriine; cu tibligelela subsuoari, sporoviind, rdzdnd,jucAndu-se ;i certAn-du-se, desculti sau inciltagi, dupi. anotimp, cu o floarein gur5, o nuc5. intre dinti sau un bulgire de zdpadd inmAni. Veneau mereu alfi noi, la cAliva ani chipurile se

reinnoiau, cei mai multi seminAnd intre ei: blonzi ;i cupirul cArlionfat. Unii r5.mAneau locului, deveneau no-vici, deveneau c5lugiri, primeau tonsura, purtau rasa si

cingd"toarea de frAnghie, citeau din cirgi, ii instruiau pebiiegi, imbitrdneau, mureau. Altii, dupi ce le treceauanii de ;coali, erau luali acasi de pdrinli, in castelele ca-

valerilor, in casele negustorilor si meseria;ilor, cutreieraulumea, ficAndu-gi mendrele gi meseriile, mai veneau cA-

teodatd in viziti la mAnS.stire, bi.rbati in toati firea, isiaduceau fecioragii si-i ldsau aici, elevi la cuvioqii piringi,ridicau privirea spre castan, zdmbind, cdzuype gAnduri,qi-apoi se pierdeau din nou in lume. in chiliile si sililemAnistirii, printre arcadele rotunde, grele, ale ferestrelorqi vAnjoasele coloane duble, de piatri ro;ie, se triia, se

invdla, se administra, se guverna; multe feluri de arte ;ide gtiinge erau cultivate aici gi lisate mostenire de citre ogeneralie celeilalte, religioase si lumeqti, senine gi sum-bre. Se scriau qi se comentau cirgi, se ndscoceau sisteme,

se adunau scrieri ale celor de odinioari, se pictau manu-scrise ilustrate, se cultiva credinfa poporului si se zAmbea

pe seama ei. Eruditia gi evlavia, simplitatea ;i perfidia,

Narcis ;i Gurd-de-Aur

intelepciunea evangheliilor si ingelepciunea elinilor, ma-gia albn;i cea neagri, toate infloreau aici cAte pufin, eraloc pentru toate; era loc pentru sihistrie gi mitiniile depenitenl5, ca si pentru tovir5gie ;i trai pl5cut; depindeaintotdeauna de persoana abatelui ;i de curentul domi-nant al vremii, daci precumpinea si stipAnea una sau

alta. MAnistirea devenea vestitd qi cdutati cAnd pentruexorcltii si demonologii ei, cAnd pentru muzica ei exce-lenti, cAnd pentru un slhnt pdrinte care lecuia si ficeaminuni, cAnd pentru ciorba ei de ;tiucd si pateul de ficatde cerb, fiecare la vremea sa. Si rnereu s-a gisit in ceatacilugirilor si elevilor, a celor cuviogi si a celor fdrd. ar-doare, a celor sldbiti de post si a celor mai rotofei, mereus-a gisit printre cei multi care veneau, triiau ;i mureauaici, unul singuratic qi deosebit, unul pe care toti il iubeausau de care toti se temeau, unul care pd.rea ales, unul des-

pre care se mai vorbea inci mult timp dupi ce contem-poranii sii erau dati uitirii.

Si acum se aflau la mAnistirea Mariabronn doi singu-ratici si deosebilr, unul bitrAn gi unul tAndr. Printre fragiinumero;i al ciror roi impAnzea dormitoarele, bisericile si

silile de clasd., se aflau doi, pe care toti ii ;tiau ;i ii pri-veau cu respect. Se alla abatele Daniel, bitrAnul, si eler,'ul

Narcis, tAnirul, care abia iqi incepuse noviciatul, dar care,din pricina darurilor sale deosebite qi impotriva tuturorobiceiurilor vechi, era folosit incd de pe acum ca dascil,indeosebi de elini. Acestia doi, abatele ;i novicele, aveautrecere, erau luagi in seamd. qi trezeau curiozitatea, erauadmirati qi invidiali si, de asemenea, bArfigi in taini.

Cei mai mulli il iubeau pe abate, el nu avea dugmani,era plin de bunitate, de simplitate, de smerenie. Doar in-vi;alii mAnistirii amestecau in dragostea lor o notl de

HERMANN HESSE

condescendentd, c5.ci abatele Daniel putea fi un sfhnt,dar un cirturar nu era nicidecum. ii era proprie aceasimplitate care e insdsi infelepciunea, dar latineasca luiera modest5, iar elina n-o cunostea defel.

Acei, pulini, care ocazronal mai zdmbeau pe seamasimplititii abatelui, erau insd cu atdt mai vrijiti deNarcis, copilul-minune, frumosul adolescent cu elina luieleganti, cu purtarea sa impecabil de cavalereasci, pri-virea lin\titi si pitrunzitoare, de cugetitoq si cu buzelesubfri, frumos qi sever desenate. Era indrdgit de cirtu-rari pentru ci stdpAnea minunat elina; era iubit de toliceilalp, ba unii erau chiar de-a dreptul fermecati de no-blelea gi de finegea sa. Erau si unii care ii luau in numede riu faptul cd eraatdt de tdcut;i de stipAnit si aveaasemenea maniere de curtean.

Abatele ;i novicele isi purtau fiecare in felul siu des-

tinul ales, dominAnd in felul s5.u si suferind in felul sdu.

Fiecare din cei doi se simtea mai inrudit cu celXlalt, maiatras de el decAt de tot restul poporului din mAnlstire:totufi nu giseau calea unul spre altul, nu se puteau in-c5.lzi unul alituri de celilalt. Abatele il trata pe tAnir cucea mai mare atentie, cu cea mai mare consideratie, iipurta de griji ca unui frate rar, ginga;, poate pretim-puriu pArguit, poate primejduit. TAnirul primea fieceporunci, fiece sfat, fiece laudi a abatelui cu o linuti de-sdvArgiti, nul contrazicea weodat5., nu era nicicAnd su-

pirat gi dacdjudecata abatelui despre el era dreapti. si

singurul lui viciu era trufia, atunci ;tia si ascundd minu-nat acest viciu. Nu se putea spune nimic impotriva lui,era desivAr;it, le era superior tuturor. Numai c\,,in afarlde cdrturari, pulini ii deveneau intr-adevir prieteni, cicinoblelea sa il imprejmuia ca un suflu de aer inghetat.

JVarcis si Gurd-de-Aur

- Narcis, ii zise abatele dupi o spovedanie, mi recu-

nosc vinovat de o judecati aspri pe seama ta. Adeseori

te-am socotit trufag ;i poate ci astfel te-am nedreptifit.Eqti foarte singuq tinere frate, e;ti singuratic, ai admira-tori, dar nu prieteni. Tare a; fi vrut si am pricini a te

dojeni din cAnd in cAnd, dar nu am pricini. Tare ag fivrut si fii cAteodati necuviincios, cum sunt indeob;teoamenii tineri, de vArsta ta. Tu insi nu eqti niciodati ne-

cuviincios. Uneori sunt ingrijorat din cauza ta, Narcis.

TAnirul isi ridici ochii intuneco;i spre bitrAn.

- Din suflet aq dori si nu vi pricinuiesc grlji, milos-

tive pirinte. Se prea poate s5. fiu trufa;, milostive pirinte.Vi rog sd mi pedepsili pentru asta. Eu insumi simt cAte-

odati dorinla de a mi pedepsi. timiteli-mi intr-o sihis-trie, pirinte, sau punefi-mi la treburi grosolane.

- Pentru amAndoui e;ti prea tAnir, iubite frate, zise

abatele. ln afari de asta, eqti in mod deosebit dotat pen-

tru limbi striine ;i pentru gAndire, fiule; ar fi o risipi aacestor daruri de la Dumnezeu dacd te-as pune la tre-buri inferioare. Probabil ci vei deveni dascdl qi cirturar.Nu este asta si dorinla ta?

- Iertali-mi, pirinte, dar dorinlele mele nu-mi sunt

inci atAt de limpezi. $tiinlele mi vor incAnta intotdeauna,

cum s-ar putea altminteri? Dar nu cred ci ;tiinfele vor fisingura mea preocupare. $i-apoi, nu intotdeauna do-rinlele hotirisc soarta ;i menirea unui om, ci altceva,

ceva predestinat.

Abatele lui aminte ;i deveni serios. Totqi, pe chipulsiu bitrAn stiruia un z6mbet cAnd rispunse:

- in misura in care am ajuns s; cunosc oamenii, cu

tolii suntem pulin inclinali, mai ales in tinerete, si con-

fundim providenfa cu dorinlele noastre. Dar cum tu

HERMANN HEsSE

crezi cd-ti cunogti dinainte chemarea, spune-mi un cu-vAnt in privinta aceasta. Pentru ce crezi c5. esti chemat?

Narcis isi inchise pe jumitate ochii intunecogi, incAtdispiruri sub genele lungi, negre. T5.cu.

- Vorbe;te, fiule, il indemni abatele dupi o lungiasteptare.

Cu voce inceativorbeascS.:

- Mi se pare a sti, milostive pirinte, c5, inainte detoate, sunt chemat c5.tre viata monahali. Voi deveni ci-lug54 a;a cred, voi deveni preot, subprior si poate abate.Nu cred acest lucru pentru ci.l doresc. Dorinta mea nu

lintegte funclii. Dar ele imi vor fi impuse.Tdcurd amAndoi vreme indelungati.- De ce nutrqti aceastS. credinf5? intrebi, sovd.ind,

bitrAnul. Ce insu;ire ata,in afari de cirturirie, ar ficea care se exprimd. in aceastd credinti?

- Este acea insusire, zise Narcis incet, care mi inzes-treazd" cu un sim! pentru firea si chemarea oamenilor, nunumai pentru ale mele, ci ;i pentru ale celorlalgi. Aceastdinsuqire mi sileste si-i slujesc pe ceilalpi dominAndu-i.Daci nu m-ag fi ndscut pentru viala monahali, aq fi fostnevoit si devinjudecitor sau om de stat.

- S-ar putea, incuviingi abatele, dAnd din cap. Ji-aiincercat asupra unor exemple aptitudinea de a recu-noatte oamenii qi destinul lor?

- Am incercat-o.

- Eqti gata si-mi dai o pild6?

- Sunt gata.

- Bine. Cum nu as vrea si pitrund in tainele fragilorno;tri {drd qtirea loq poate ai wea si-mi spui ce crezi cd.

qtii despre mine, abatele tdu Daniel.

Jt[arcis si Gurd-de-Aur

Narcis i;i ridici pleoapele si se uiti in ochii abatelui.

- Este porunca voastri, milostive pirinte?

- Porunca mea.

- imi vine greu sd vorbesc, pdrinte.

- $i mie-mi vine greu si te silesc si vorbe;ti, tinere

frate. $i totqi, o fac. VorbqtelNarcis i;i pleci fruntea;i zise, ;optind:- $tiu prea pulin despre dumneavoastri., cinstite

pirinte. $tiu ci sunteli un slujitor al lui Dumn ezeu, cd-

ruia i-ar fi mai drag si vegheze caprele sau sd tragd clo-

potul intr-o sihistrie ;i sd asculte spovedaniile gdranilor

decAt si conducS. o mare mAnistire. $tiu ci nutrili o

deosebiti dragoste fap de Sfinta Maici a Domnului qi

cd ei vd rugali cel mai des. Uneori vd rugali ca elina ;icelelalte stiinle care se cultivi in aceasti mAnistire sinu devini sminteali si primejdie pentru sufletele celor

da;i in pazavoastrd.. Uneori vi rugali si nu vi pierdefribdarea fald de subpriorul Gregor. Uneori vd rugalipentru un sfArgit blAnd. $i vefi fi, cred eu, ascultat ;i veliavea un sfAr;it blAnd.

Se ldsi ticere in micul vorbitor al abatelui. in cele

din urmd, bltrAnul glasui:

Esti un visitor gi ai viziuni, zise cu bundvoinli ve-

nerabilul bdrbat. Dar qi viziunile cucernice ori priete-

noase pot amdg; nu te increde in ele, cum nici eu nu miincred. Po;i vedea, frate visitor, ce gAnd nutresc in inimamea, in privinla aceasta?

- Pot vedea ci gAndif cu multd prietenie la lucrulacesta. Iati ce gAndif: ,,Acest tAnir ucenic este pufin pri-mejduit, are viziuni, poate ci a meditat prea mult. lq p"-tea si-i impun o penitenti, nu-i va strica. Dar penitenla

sl plecagi, Narcis incepu sI

10 'I 1

HERMANN HESSE

pe care i-o voi impune lui o voi lua totodatd asupri.-mi,,.Asta e ceea ce gAndili chiar acuma.

Abatele se ridicd. Zdmbind, ii ficu semn noviceluisd. plece.

* Ei bine, zise el. Nu-gi lua viziunile prea in serios, ti-nere frate; Dumnezeu cere de la noi multe altele, in afari.de viziuni. Si presupunem ci ai mAngAiat un om bdtrAnIdgiduindu-i o moarte ugoari. Si presupunem ci bi-trAnului i-a ficut plicere, vreme de o clipi, si. asculteaceasti fXgiduingi. Acum ins5. ajunge. Si reciti unroza-riu, mAine dupi slujba din zori, s5.J roste;ti cu umilinld si

diruire, ;i nu din vArful buzelor; qi eu voi face la fel.Du-te acum, Narcis, am vorbit destul!

Altd dat5, abatele Daniel a ar,r,rt de aplanat un con-flict intre cel mai tAn5,r dintre pdringii dascili ;i Narcis,care nu puteau cddea de acord asupra unui punct dinplanul de invitdmAnt: Narcis insista, cu mare zel, pentruintroducerea unor anumite schimbiri in felul de a preda,gtiind sd le justifice cu motive intemeiate; pater Lorenz,in schimb, dintr-un soi de gelozie, nu voia si accepte gi

dupi fiecare noui convorbire urmau zile de tdcere su-pirati gi de imbufnare, p6ni cAnd Narcis, indemnat desentimentul cd are dreptate, deschidea iari.si discutia.PAni la urmi, pater Lorenz zise, intru cAwajignit:

- Ei bine, Narcis, si curmim cearta. Doar stii cd. ho-tirArea atdrnd, de mine, si nu de tine, cici nu esti colegul,ci ajutorul meu ;i trebuie si-mi dai ascultare. Dar cumpricina pare sd aibd pentru tine atAta importanti, iar eui1i sunt intr-adevir superior in funcgie ;i putere, dar nu incunoltinfe qi daruri, nu vreau si. hotirisc eu insumi, civom supune disputa pirintelui nostru abate gi-l vom li,sape el sd hotd.rascd.

1t 13

Narcis si Gurd-de-Aur

Astfel ;i procedard pAnd la urmi, iar abatele Danielascultd cu rdbdare qi bundvoingi disputa celor doi cirtu-rari cu vederi deosebite in ceea ce priveqte predarea gra-maticii. Dupd ce amAndoi isi expuseri si isi argumentarS.

temeinic pirerile, bdtrAnul se uiti la ei inveselit, i;i cli-tini pufin capul cS.runt qi vorbi:

- Fragii mei dragi, nici unul, nici altul nu credefi,fireste, ci eu m-aq pricepe la lucrurile acestea la fel de

bine ca voi. E liudabil din partea lui Narcis ci gine atAt

de mult la scoali ;i ci nizuiegte a imbunitili programulde invil6turd.. Dacd" insi superiorul siu este de alti pi-rere, atunci Narcis trebuie si taci si s5.-i dea ascultare,cdci toate imbunititirile aduse ;colii n-ar putea cum-pini atAt, incAt ordinea gi ascultarea si se tulbure in casa

aceasta, din pricina lo.. il doj.rr.r. pe Narcis c5. n-a ;tiutsi cedeze. $i vouI, amAndurora, tineri cirturari, vi do-resc si nu ducegi niciodati lipsi de superiori mai pro;tidecAt voi; nimic nu-i mai de folos impotriva trufiei!

Cu aceastd glumi blajini ii trimise la ale lor. Dar inzilele urmitoare nu uitd si urm5.reasc5. din priviri daciintre cei doi dascSli s-a restabilit buna inlelegere.

Si iatd ci se intAmpli sd apari o fagd noui in mAnis-tirea in care veneau si plecau atAlia, qi aceaste noui faldnu era dintre cele ce trec neobservate ;i sunt repede dateuitirii. Era un tdndr a cd.rui venire fusese anunlati de

tatdl siu cu mult inainte; sosi intr-o zi de primivard., ca

si invefe la qcoala mAnistirii. TAndrul si tatil siu iqi Ie-

gard. caii de castan gi, de sub bolti, fratele portar le iegi

in intdmpinare.Bdiatul isi ridici privirea spre copacul rd.mas incd

ple;uv din iarni.

HERMANN HESSE

- Un astlel de copac, zise el, n-am mai vdzutpdnd"acum. Un copac frumos ;i ciudat. As vrea si ;tiu cumse numeste.

Tatil, un domn mai in vArst6, cu fala brdzdatd, degriji gi parci de nepitruns, nu lui in seami cuvintele tA-ndrului. Portarul in schimb, ciruia biiatul ii pl5cuse nu-maidecAt, ii didu l5murirea. TAnirul multumi frumos, iiintinse mAna;i-i zise:

- Mi se spune Guri.-de-Aur si urmeazi si invi.t aici,la scoald.

Bdrbatul iiz6'mli cu prietenie, dupi care o lui inain-tea nou-venitilor, conducAndu-i prin portal, apoi in sus,

pe scirile largi, de piatrd, qi Guri-de-Aur pdsi in mAnds-tire firi teamd., cu sentimentul cd in locurile acestea a siintAlnit doui fiin1e cirora le putea fi prieten: copacul qi

fratele portar.

Nou-venitii furi primiti mai intAi de pirintele direc-tor al ;colii, iar spre seari de insusi abatele. De fiecaredatd., tatdl, functionar imperial, il prezentd pe fiul siuGuri-de-Aur;i fu poftit si mai zdboveasci un timp, camusafir al casei. Dar el apeli numai pref de o noapte laospitalitatea oferiti, spunAnd ci e nevoit sd porneasciindirdt, la drum, chiar a doua zi. Oferi mAnistirii, indar, unul din cei doi cai ai sii gi darul fu primit. Discuiiacu fegele bisericesti fu politicoasi si rece: dar atdt aba-tele, cAt si pirintele priviri cu bucurie la Guri-de-Aur,care ti.cea respectuos; tAnirul frumos si delicat le pldcude la bun inceput. Fi.rd. regrete, il ld.sari pe tatd sd pur-ceadi. a doua zi la drum, iar pe fiu il pistrari cu plicere.Guri-de-Aur fu prezentat dascdlilor si primi un pat indormitorul elevilor. Respectuos si cu fap intristati, isi luir5.mas-bun de la tatdl sdu care pornea cdlare, rdmase

Narcis si Gurd-de-Aur

locului gi privi in urma lui pAnd cAnd acesta dispiru, intrehambarul de cereale ;i moard, sub arcada portii inguste

a curlii exterioare. O lacrimi ii atArna in genele lungi qi

blonde cAnd se intoarse; dar fratele portar il si luI in pri-mire, bitAnduJ drigistos pe umir.

- Tinere domn, zise el ca si-l consoleze, nu trebuie

si fii trist. Cei mai rnulti tAnjesc la inceput dupi casd,

dupi tati ;i mami, dupi fralii lor. Dar ai sd.vezi,;i incddestul de repede, ci se triie;te ;i aici, si nu prea r;u.

- Mulpmesc, frate portar, zise tAnirul. Eu nu am

nici fra1i, nici mami, il am numai pe tata.

- tn schimb, aici gisegti caman:azi;i cirturirie, ;i mu-zici, ;ijocuri noi, pe care inci nu le cuno;ti, gi cAte qi mai

cAte, ai si vezi! lar dacdvei avea nevoie de cineva care-ti

vrea binele, nu trebuie decAt si vii la mine.

Guri-de-Aur ii zAmbi.

- Oh, vi multumesc frumos. $i daci wegi sd-mi fa-

celi o bucurie, vd rog s5-mi aritali cAt se poate de repede

unde se afli cilugul nostru, cel pe care tatal-a lSsat aici.

Aq wea si-l salut si sd vid daci ii merge ;i lui bine.

Fratele portar il luI de indatd si-l conduse la grajdul

cailor, lAngd hambarul de cereale. in penumbra cdldu;i,mirosea iute a cai, a gunoi si oviz si intr-una din despir-

$turi Gurd-de-Aur descoperi calul murg care-l adusese

acolo. Cuprinse cu amAndoui rnAinile gAtul animalului,care-l recunoscuse qi-;i intindea cAt putea capul spre el,

i;i lipi obrazul de fruntea latI, cu pete albe, il mAngAie

drdgistos ;i-i ;opti la ureche:

- Bine te-am gisit, Bless, cdlupl meu, viteazul meu,

iEi merge bine? MI mai iubeqti? Ai;i tu de mAncare? Te

mai gAnde;ti acasd? Bless, ciluple, fliciiaqule, ce bine ciai rXmas aici, am si vin adesea sI v5.d cum o duci!

t4 15