C h r is t in a Do d d

u a n / c c

C \ i^ W p ,c^ o<J

O fdneic nu u crcbui li ccdczc unui b&tittf firi ti t cuncMKi intcnpilc...

Un barbat nu u crcbui fi «cduci o frmcic doar dm rirKinarc...

Dupj iKHlJ a.ni. Hannah Srttrrington a J n is O virvdi |)i«tinu Academic Jc Crtimnwtc h ** o p 4ofczc KOttcJc ptopriului trecut- In m wap. c>lc dc atoni O douiJt imo'itoarca inatmu lurdului Raeburn. un birbat Inviluit in mrnrrr u utmirit de tvonul c l >i j i fi ucH vofu. In u Hannah citc o k m o c h c t ir l t i nbifnuici n i cxccncriciciplc ivtinlimu. >1 camidcri /vonul lipw* dc uncc tunci. IXm^akl Pipfurd. Lord Raeburn. c%re foartr mui'umit cdml plinul Uti dr a o p runic in u p u n i pc Hannah « do*xdc>tc » fi un w c m . Par mulfumirca lui n tc dr K iitii durari, cind ncimbLinnta Hannah u da>cdqftc c l ml OCUIKUfTcdcUx- vi 11 liru ti cu o pauunc pc care D «j|^ is nu a nui Mmfit-o dc aproapc un dcccniu. Hacira pitiunii carc moriKa dc mu h i vrcinc Intrc ci vc apnndc acum tu i'iccarc atingcrc. cu fictirc ptirirc. p in i fin d l Xougald n tr dornic t i dca nit in i toaic ainmtmlc d u r ^ a v si planunlc dc rirbunarc pcntru inci o nojprc dc dngrtttc^i ia

Christina D odd citr una dinirr cclc mai aprcciatc tcmtoarc contcmpvranc din Statclc Unite: a c iftigat prtttigioasele premii RITA fi Golden Heart din paitca Aaociapci Scriitori- lor dc Ronunc dc l>r*gnirr din America, iar LArmry Jo n m J

a numit-o .Autorui anuiui".

C h r i s t i n a d o d d

J L e d i/& u iH r i'U s

Traducere din limba engleza Adrian Glosic

Dedicata cu dragoste surorilor Hall, strdmatu§i $i bunici pentru o intreaga generatie. Am cantat „Silver Bells".Am baut oranjada.Am dansat hokey pokey.Am fost o familie.Va mulpimesc. Mi-ati creat amintiri minunate.

3 aCapita CuC 1

In acea clipa, dorrmifoara Hannah Setterington putea sa afirme cu toata raspunderea ca era singura. Desavarfit, absolut, deprimant de singura. Ifi lasa valiza sa-i lunece din mana cu o bufnitura infundata pe scandurile peronului §i privi in jur. Nici o cladire nu se ivea deasupra copacilor omniprezenti. Nici o lumina primitoare nu stralucea printr-o fereastra cu oblon, nici un glas omenesc nu mormaia sau radea, iar nimbul fters care inconjura Londra chiar §i in cea mai sumbra dintre nopti era de negasit acolo, in strafundurile Lancashire-ului. Nici macar nu mai zarea siluetele muntilor care se ridicau in nord. Noaptea §i ceata se afterneau peste tinut, iar trenul nu mai era decat un huruit indepartat pe fine, Dintr-odata if i dadu seama ca voia sa renunte la slujba de ingrijitoare pentru batrana matufa a marchizei de Raeburn.

Insa cui putea sa-i anunte decizia? Servitorul care ar fi trebuit sa o intampine era de negasit pe drumul de tara care §erpuia peste deal, pe l&nga peron §i se pierdea in zare.

Pe deasupra, avea o misiune. Venise sa-f i implineasc& o dorinta fierbinte f i nu avea de gand sa piece pana nu reufea.

Defi ftia ca era imposibil sa se ft infelat, scotoci prin pofeta fi scoase scrisoarea trimisa de menajera-f efa. Mijind ocliii in lumina care scadea cu repeziciune, parcurse scrisul migalos al doamnei Trenchard:

Luati trenul pana la gara Presham pe data de 5 martie1843.

— Christina (Dodd'~-

Hannah ?tia sigur ca era 5 martie. Ridica privirea la semnul de deasupra peronului nou construit. Acesta proclama cu mandrie „Gara Presham".

Voi trimite o trasura sd vd aducd la castelul Raeburn, undestapanul vd a§teapta sosirea cu nerabdare.

Tanara femeie mai arunca o privire la drumul ingust. Nu tu trasura, nu tu servitori. Nimic. Van scrisoarea inapoi in po?eta, ofta §i se intreba de ce o mai surprindea absurdul situatiei. Viata o invatase ca eficienta era o virtute rezervata unui nuxnar mic de ale§i, categorie in care intra §i ea. Tocmai aceasta eficienta ii permisese sa conduca in ultimii trei ani Distinsa Academie de Guvemante de una singura ?i cu atata succes, incat, atunci cand apelase la Adorna, Lady Bucknell, pentru a o ajuta sa o vanda, Adorna o cumparase ea insa$i. „Am nevoie de ceva cu care sa-mi ocup timpul de cand Wynter a preluat afacerea familiei", expli- case aceasta in vreme ce completa un cec cu o suma frumu^ica.

Acum, la douazeci §i ?apte de ani, Hannah se afla in pozitia de invidiat de a nu fi nevoita sa mai lucreze vreodata.

Desigur, nu avea de gand sa stea cu mMnile in san. Muncise mereu, inca de cand era mica. La tesut, cu diverse comisioane, ajutand ca fata in casa. Chiar §i la §coala invatase pe branci, straduindu-se intotdeauna sa fie cea mai buna... apoi avusese acea perioada scurta, teribila §i minunata in care nu lucrase.

I§i stranse mai bine pelerina la gat $i scruta din nou drumul, care se incapatana sa ramana gol in timp ce lumina pierea vazand cu ochii.

In ultima vreme rememora tot mai des perioada aceea cand fusese inutila, o simpla posesiune. Limpezimea amintirilor o stanjenea, insa nu avea ce sa faca. De fiecare data cand ajungea la o rascruce in viata, cand sarcinile de zi cu zi nu-i ocupau fiecare moment, mintea ii ratacea inapoi in timp, suscitan- du-i noi intrebari. In asemenea clipe de meditatie, pe cand firicelele de ceata se preschimbau in valuri groase, acoperind

-—■—■——— LegiCe iuioirv -——------- -

.slelele infapurand-o in izolare, se intreba cum ar fi fost sa se hitoarca la Liverpool, acolo unde o a?tepta trecutul.

Intotdeauna respingea ideea. La urma urmei, era prea la?a pentru a indrazni sa infrunte consecintele gre§elilor din tine- rete - $i prea inteleapta ca sa-fi faca acum ganduri negre in privinta lor.

I?i vari barbia in fularul de lana ?i trecu la un subiect mai presant: cum urma sa procedeze. Servitorul nu venise, satul nu se zarea nicaieri, iar noaptea devenea taios de rece. Nu avea insa nici cea mai mica intentie de a cadea prada panicii ca fu- sese abandonata.

Macax ftia ca nu fusese urmarita de la Londra. Unul dintre motivele pentru care acceptase slujba erabanuiala ca facea obiectul unei supravegheri atente. Altfel cum s-ar fi explicat faptul ca, pe rand, cei trei domni cu aspect sumbru, imbracati identic, care inchiriasera casa de vizavi mergeau la piata odata cu ea, asistau la acelea$i piese de teatru ca §i ea, ba chiar aparusera in Surrey tocmai cand ea se dusese impreuna cu Pamela la botezul celui de-al doilea copil al lui Charlotte? §i cine putea fi atat de intere- sat de proprietara unei mici afaceri din Londra incat sa o urma- reasca pas cu pas?

Un singur om... gi, la drept vorbind, cum ar fi. putut acela s-o uite vreodata?

Prin urmare, atunci cand ii sosise oferta de a-i purta de grija unei doamne in varsta din Lancashire, isi spusese ca era mana sortii. !§i vanduse afacerea §i parasise Londra pe furi$. Igno- rantii ar fi spus ca fugise, insa ea prefera sa considere ca-§i luase o vacanta.

Incuviinta cu hotarare. Da, o vacanta in care sa se gandeasca la viitor. Viitorul lui Hannah Setterington.

In continuare nu se vedea nici urma de trasura. I?i aminti de modul in care i§i invatase elevele, viitoare guvernante, sa raspun- da la asemenea dileme cu bun-simt ?i fara ranchiuna. Daca nimeni nu avea sa apara intr-o ora, urma sa o ia la pas pe drum, sperand ca nimerise directia spre Presham. De acolo avea sa angajeze

- C fristina rDodd-

pe cineva care sa o duca la castelul Raeburn. Odata sosita, intentiona sa o muftruluiasca pe doamna Trenchard, menajera. Femeile de origini bune care ocupau posturi precum cele de guvernanta sau ingrijitoare erau adeseori tratate prost de servi- torii cu rang inferior. Hannah era hotarata sa-fi impuna regulile de la bun xnceput; daca a?a ceva nu era posibil, atunci prefera sa ftie din capul locului, inainte sa se atafeze prea mult de m atuf a in etate care, dupa cum fusese asigurata in schimbul de scrisori, era o doamna adorabila, defi putin confuza.

Hannah zambi in fular. Ii placeau batranicile. Fusese insoti- toare pentru Lady Temperly vreme de fase ani fi alaturi de aceasta avusese ocazia sa viziteze locuri la care nici nu visase. Calatoriile cu Lady Temperly fusesera foarte diferite de mutatul dintr-un loc in altul cu mama sa, timp in care erau ignorate sau batjocorite de fermierii englezi fi de nevestele lor infumurate. Minunile continentului ii deschisesera ochii spre o alta lume...

In departare, de undeva din st&nga, auzi un scartait tanguitor. Incremeni, gandindu-se la ce fel de jivine hoinareau atat de aproape de munti.

Apoi un trop, urmat de un altul, apoi un alt scartait... se relaxa, cu un oftat de ujurare. Recuno?tea sunetele. Un vehicul ajunsese pe creasta dealului fi se apropia incet de ea. Alungandu-fi panica de moment, se duse la marginea peronului fi aftepta, sigura ca oricine ar fi fost venea dupa ea. §i ce daca nu era o trasura; nimeni altcineva nu ar fi iefit afara pe o vreme care se anunta tot mai vitrega.

Defi ifi incorda privirea, nu zari nimic. In cele din urma, o lumina indepartata prinse contur in ceata, iar o fareta de lemn ifi croi drum spre ea fi opri. La scanteierea felinarului agatat intr-o parte zari un ins cu parul ravafit ce tinea haturile unei martoage costelive. Atunci cand deschise gura, vizitiul dadu drumul unui ragait ce duhnea ingrozitor a bere. Venea neindoielnic dinspre Presham, fiindca era clar ca fusese la carciuma.

Se masurara din priviri cu dezgust reciproc. Barbatul era in floarea varstei, dar cazuse in patima betiei fi se certase zdravan

10

cu igiena, daca era sa se ia dupa nasul urn fiat gi straiele piine de murdarie. Hannah spera totugi ca imaginea ei, in hainele negre ?i cuviincioase de calatorie, plus autoritatea morala pe care o emana, aveau sa constituie o sursa de inspiratie pentru bietul pacatos.

- Egci don’§oara Setterington? intreba el intr-un sfargit,- Eu sunt.Insul continua cu accentul sau de Lancashire:- Tre’ sa ce aduc la castelu’ Raeburn.Hannah arunca o privire la sareta veche $i la a^ternutul de paie

din spate §1 intelese intr-o clipa cat de putina considerate avea noul sau angajator pentru ea. Daca s-ar fi aflat in situatia de a nu avea de ales decal sa accepte un asemenea afront, ar fi fost teribil de tulburata. Insa ea era domni^oara Setterington de la Distinsa Academie de Guvernante. Putea sa-?i gaseasca o slujba oriunde in tara ?i avea suficienti bani Intr-un cont la Banca Angliei ca sa paraseasca locul acela fara a mai privi inapoi.

Nu ca ar fi. avut de gand sa o faca. Nu dupa ce alesese anume acel colti§or din Lancashire - dar angajatorul ei nu trebuia sa stie asta. Pentru acea seara nu voia decat o masa calda ?i un pat moale.

- Cine e?ti? intreba ea.Tonul ei poruncitor il facu pe barbat sa ridice capul. O pri­

vi piezig printre smocurile de par sur-castaniu care ii atarnau pe frunte.

- Alfred.- Ai intarziat. Bagajele mele sunt pe peron. Un cog o valiza.

Grabe^te-te §i adu-le» sa plecam odata. BirjaruL o privi cu gura cascata pana ce Hannah izbucni: Mai cu viata!

Alfred raspunse ca un came la o comanda taioasa, ridicandu-§i buza §i aratandu-^i in treacat dintii in mod sfidator, apoi cobori supus de pe capra. In vreme ce se Indrepta agale spre bagaje, domni^oara Setterington igi ridica fusta, se sui in ^areta ?i se ageza pe bancuta de lemn. Auzi un geamat infundat in spate, unde vizitiul ii suia valizele pe claia de fan. Spera ca fanul nu era plin de insecte §i se hotari sa-^i verifi.ee hainele imediat ce avea sa ajunga

— Christina ‘Dodd

in dormitorul din castelul Raeburn. Lucru care, la cat de incet se mi?ca Alfred, putea sa nu se mai petreaca vreodata.

- Haide omule, nu vrei sa-ti faci stapanul sa a^tepte! il admonesta.

Indemnul nu paru sa sporeasca viteza servitorului in chip vizibil. Hannah avu timp sa-§i aranjeze rochia §i sa se cuibareasca precaut la marginea bancutei inainte ca acesta sa urce la randul lui pe capra, aducand dupa sine miros de bere ?i de sudoare. Ocupa mai bine de jumatate din bancheta, nu din pricina corpolentei, ci a umerilor surprinzator de lati. Pasagera ii remar- ca mainile mari cand apuca haturile sa imboldeasca martoaga slaba §i abatuta, care se urni cu aceeagi lancezeala descurajanta ca §i conducatorul sau. Se apleca in jug gi trase ^areta inainte, apoi incepu sa tropaie lent din copite.

Atunci, §i abia atunci, Alfred catadicsi sa mormaie:- Nu-i stapanul meu.- Poftim? Hannah i§i dadu seama ca replicase la afirmatia ei

de mai inainte. Nu lucrezi pentru contele de Raeburn?- Lucrez la castelu’ Raeburn. De cand ma §tiu. Da’ stapanu’

de-acu’ nu-i ala cu care am inceput, nici n-o sa fie ultimul pe care-1 prind.

Guvernanta ii rumega vorbele ursuze inainte sa raspunda.- Presupun ca e valabil pentru orice domeniu ereditar.-A l patrulea lord in tot atatia ani.- Doamne sfinte! Cand ajunsera in varful dealului, o briza

slaba ii mangaie obrazul gi simti pentru o clipa umbrele intune- cate ale copacilor intinzandu-se catre ea. Ce soarta vitrega a adus atatea schimbari?

- Blestemata.- Cine e blestemata?Alfred ii arunca o privire dezgustata cu coada ochiului.- Familia-i blestemata.-Aha. Nu putu sa-§i infraneze un ranjet cand i§i dadu seama

ca insul era unul din aceia carora le facea placere sa depene tot felul de scorneli. Asemenea pove^ti nu-mi sunt straine. Tinerele

12

— - LegtCe iub irii —

doamne pe care obi^nuiam sa le invat erau pasionate de ele. Deci faxnilia e blestemata.. De un tigan? De-o vrajitoare? Din ce motiv? Dragoste neimplinita? Razbunare?

-R az i mata, cucoana, da’ asta nu schimba cu nimic ca doi mogtenitori s-au prapadit acu zece ani, cand li s-a scufundat corabia pa coasta Scotiei, dupa care batranu’ lord o murit acu’ patru ani, dup-aia varu-sau a cazut anu’ trecut de pe-o stanca in ocean, dupa care frate-sau s-a papadit pe scari ?i acu' avem un punga? care nu-i decat un neam indepartat §i nu-i nici macar din Lancashire.

Veselia lui Hannah se risipi. §tia ca nu ar trebui sa dea crezare pove^tilor acestui servitor de nimic, dar daca erau adevarate, tragedia avea proportii colosale.

- Nu poti sa-i gasegti vina noului lord pentru obar§ie, spuse ea. Mai degraba judeca-1 dupa cum gospodaregte domeniul.

Alfred pufni.- Ii aici de mai putin de-un an §>i lucrurile merg struna...- Uite, vezi? rosti ea pe un ton xncurajator.- Da’ la ce bun cand e unul care §i-a omorat neamurile?§areta se zdruncina atat de tare, ca Hannah igi mclegta dintii.

Posteriorul o durea de la banca de lemn. Fuioarele de ceata ii umezeau obrajii. Mai grav, nu reu§ea sa cuprinda cu mintea cele auzite. Cu toate acestea, i?i pastra glasul calm §i mustrator cand raspunse:

- Ar trebui sa ai mai multa minte in cap decat sa pleci urechea la asemenea barfe rautacioase care ponegresc un lord ereditar.

- Nu eu barfesc, doamna. Astea-s barfele slugilor lui personale, cum ar veni.

Alfred x?i coborx umerii gi mai jos §i scruta posomorat dru­mul, de parca acesta ar fi fost dintr-odata inghitit de ceata. Acu' ani buni, umbla vorba, a fost insurat cu o cuconita frum oasa foe, care tot timpu’ radea §i-l tachina rau de tot. Da’ cand nu se iubeau, se sfadeau. Se sfadeau, se sfadeau §i se tot sfadeau. Dupa care se iubeau §i se sfadeau iara. Din cate zice vizitiu’, dupa o galceava stra^nica, fata a disparut.

— Christina T)odd-

- Asta nu inseamna ca Inaltimea Sa $i-a ucis sotia.- Un trup de femeie a fost gasit cateva saptamani mai incolo,

mancat de jivine.- Dar asta nu e o dovada! riposta Hannah, straduindu-se cu

bravura sa reprezinte glasul ratiunii.- Lordul s-a dus sa se uite la le? §i-a zis ca nu-i al ei, da' camerista

cucoanei 1-a acuzat verde-n fata ca el a omorat-o. Nu a negat, doar s-a uitat la ea, mohorat ca moartea, pana cand fata a rupt-o la fuga. De atunci, nu mai e acela§i om. Nu zambefte, nu tu o vorba de bine cuiva §i nu poa’ sa doarma. In fiecare noapte i$i ia bidi- viul fi umbla haihui pe mo§ie, Asta nu e zvon, don^oara. L-am vazut cu ochii mei intr-o noapte, privirea-i ardea ca de la febra.

Hannah presupuse ca martoaga §tm bine drumul spre casa, caci haturile se lasara moi peste mainile lui Alfred. Se lasa pe spate, strangand po?eta cu o mana §i marginea faretei cu cealalta, in timp ce se facea eforturi sa-^i alunge tentatia de a privi peste umar.

Alfred o avertiza pe un ton sumbru:-Dac-a? fi in locul matale, don^oara, m-a$ carabani c it inca

e vreme. Un individ care-a omorat o data o sa mai omoare.Oare cum de o chitise ca pe o candidata ideala pentru aseme-

nea poveste de groaza? Probabil ca se amuza copios in sinea lui pe cand ea incerca din rasputeri sa-§i pastreze cumpatuL

Ei bine, nu avea de gand sa-i dea satisfactie, a^a ca raspunse cu o nepasare perfect jucata:

-Chiar daca Inaltimea Sa ar fi uciga?ul sangeros pe care il descrii dumneata, nu sunt indeajuns de importanta incat sa-i atrag atentia.

- Nu poti sa te fere^ti de un ucigaf.- Daca n-am sa raman la castelul Raeburn, nu va fi din cauza

ca m-ar inspaimanta asemenea zvonuri absurde, cat din pricina felului prost in care am fost tratata pana acum.

- E-nmormantarea matale, don!§ oara, ridica vizitiul din umeri.„Ce tip simpatic!“ bombani ea in gand.- Cat mai avem pana ajungem?

14

- Mai e putin, rosti el aratand inainte, de parca ar fi putut sa vada ceva prin pacla deasa. Aid e ghereta portarului. §antu’ cu apa nu se mai cunoaste, s-a umplut cu pamant in astea doua side de ani. Acuma dam in curte.

Luminile castelului licarira in ceata pe nepregatite. Rotile de lernn se mvartira hodorogit pe dalele de piatra, apoi se oprira in mijlocul aleii. Cu capul dat pe spate, Hannah privi cat de sus era in stare, naucita de structura enormia de granit care se inalta atat de abrupt de la sol. Parca fusese cumva transportata. in trecut ?i acum oprise langa un castel care nu arata diferit de vremurile medievale, cand ferestrele nu erau mai mult decat nifte despicaturi in zid, iar fiecare bucatica a cladirii era proiectata cu scopuri defensive.

-Are vreo papte veacuri, in cea mai mare parte. Multi copii s-au nascut aici, fi multe vieti s-au stins.

Alfred se intoarse spre ea fi o privi staruitor, cu ochi umezi f i posaci.

- Mult noroc, don’foara.O Ufa se deschise, iar un con de lumina razbatu din inte­

rior. Din el se desprinsera cateva siluete, patru de barbati fi una de femeie.

Vocea blanda a femeii, cu o urma de accent de Lancashire, rasuna dintr-odata:

- Ajuns-ai, Alfred?-D a.-E ra fi timpul, stapanul e ingrijorat. Grupul se indrepta

in grabs spre fareta, iar femeia incepu sa turuie: Domnifoara Setterington? Sunt doamna Judith Trenchard fi va cer iertare pentru felul in care ati fost transportata. A fost o... neintelegere.

„0 neintelegere? Cat de interesant", ifi zise posomorata Hannah.

-Sper ca deranjul n-a fost prea mare, adauga doamna Trenchard..

- Deloc, raspunse nou-venita in timp ce un servitor o ajuta sa coboare. Dar ap aprecia o camerista care sa-mi perieze hainele.

-----------— --------- JLegife iuBirii — — — -— —

15

- Christina T)odcC-—

Slugile ridicara felinarele, dezvaluind astfel grija de pe chi- pul plinut §i brazdat de riduri al doamnei Trenchard. Avea undeva pe la faizeci cinci de ani §i emana un aer de competenta §i energie care contrasta cu scuzele §i marturisirea erorii facute.

- Fire§te ca va voi repartiza o camerista. Intrati, pana cand nu va intra umezeala in oase.

Prea tarziu, pare-se. Cand Hannah trecu pragul intr-un co- ridor slab luminat, incepu sa tremure din toate incheieturile §1

i$i dadu imediat seama ca nu era in stare sa se opreasca.- Billie, adu-i o patura domni^oarei Setterington, cloncani

doamna Trenchard spre o sluga. Da, domni^oara, este o vreme afurisita. Nu pricep ce au in cap ?efii de la caile astea ferate, sa puna trenuri la o ora a§a de tarzie. Ascultati ce spun, n-o sa aiba trai lung in Lancashire cu o asemenea purtare necugetata. Multumesc, Billie. Dupa ce o infafura pe Hannah in patura de lana calduroasa $i curata, o grabi spre scara de piatra care ducea la etaj: Stapanul va a^teapta.

Doamna Trenchard era de o inaltime neobi§nuita pentru o femeie, solida ?i cu oase mari. Fiecare pas ii rasuna de clin- chetul cheilor in^iruite pe inelul de fier, simbolul functiei sale. Hannah se simtea in stransoarea ei precum o frunza dusa de un Vctnt puternic.

-A§ vrea sa ma aranjez mai intai, rosti ea slab.-A , nu. Nu vrem sa ne facem stapanul sa a^tepte, raspunse

doamna Trenchard pe un ton neinduplecat. Nu este atat de infricofator cum se spune, dar e sever ?i tine ca lucrurile sa se petreaca dupa placul lui. Eu nu-i ies din cuvant, §i ati intarziat deja mult fata de ora la care va a?tepta.

Hannah se gandi sa-i aduca aminte ca asta nu era din vina ei, insa menajera-^efa continua sa trancaneasca in timp ce o con- ducea ferm pe trepte.

- Stapanul vrea sa schimbe intrarea astfel incat oaspetii sa patrunda direct intr-un foaier de la primul etaj. Nu se poate ca bucataria sa fie primul lucru pe care vizitatorii il vad cand pun

— JLegiCe h S irn

piciorul la Raeburn, iar treptele astea sunt atat de vechi pi uzate, cA e upor sa cazi pe ele. In fapt, fostul lord... dar nu mai conteaza.

Se opri la mijlocul scarii, se sprijini de perete pi, cu o stramba- tura, i§i duse palma la coaste.

O singura privire in jos, la spirala de trepte, fu indeajuns sa o alarmeze pe Hannah. O apuca de brat pe doam na Trenchard fi o intreba:

- Va sim titi rau?-P rostii, rosti batrana, reluandu-pi urcupul. N-am fo st bol-

nava nici m acar o zi din viata. In neamul nostru suntem soi tare. M ama-mea s-a prapadit abia acum cinci ani, la venerabila varsta de optzeci pi noua de ani. Aratand spre lum ina difuza care le aptepta la capatul scarilor, schimba subiectul: Acum, odata ce iepi din bucatarie, casa e chiar frum oasa.

Hannah incuviinta. Poate ca doam na Trenchard avusese doaro zi proasta. In orice caz, parea in putere.

-D u p a ce batranul lord a m urit, urmatorii doi stapani au facut diverse reparatii, iar al treilea, odihneasca-se in pace, a pus pana §i sobe, care incalzesc la fel de bine ca un §>emineu. Lordul de acum era ocupat cand a prim it titlul, dar acum restaureaza tapiseriile, curata lem naria pi inlocuiepte toate partile invechite. E splendid, o sa vedeti.

-S u n t sigura de asta.Hannah nu ptia daca doam na Trenchard vorbea intotdeauna

atat de nestingherit sau daca era em otionata, dar cand ajunsera la capatul scarilor ipi dadu seam a ca batrana m enajera spunea adevarul. Partile nefinisate ale castelului fusesera m ascate cu lambriuri ceruite care dadeau o nota de eleganta. Coridorul arcuit se largi, apoi dadu intr-o incapere mare pi frum oasa, in care elementele vechi pi cele moderne se imbinau armonios. Tavanul se ridica intr-atat de sus, incat lumina tremuratoare a luma- narilor nu putea sa-1 ajunga. Peretii erau captupiti cu panouri de lemn de culoare intunecata, iar scuturile Iustruite alternau cu tapiserii de m oda veche, in nuante de auriu pi ropu-inchis. Insa mobilierul era nou pi comod; pentru prim a oara de la sosirea

17

Christina ‘Dodd-—■

In Lancashire, Hannah regasea o farama din moda care era litera de lege la Londra.

- Marea sala, anunta doamna Trenchard cu deosebita mandrie.

- Foarte frumoasa! raspunse Hannah, care dantanea fi acum din dinti.

Acest fapt o agasa. In acea clipa, la prima ei intalnire cu personalul, cu stapanul casei fi cu matufa in varsta, voia sa para puternica.

Doamna Trenchard coti intr-o galerie slab luminata. Peretii erau garnisiti cu firuri de picturi fi uf i, iar in capat se zareau nifte scari late care dispareau in bezna. Totul era bine ingrijit, defi una dintre ufi nu fusese inca montata fi zacea sprijinita de perete.

- Stapanul redecoreaza biblioteca; noile rafturi vor fi de stejar, vopsite in galben-deschis, explica menajera-fefa. Zice ca au sa inveseleasca incaperea, §i cred ca are dreptate.

- Suna minunat.-D ar sunt fi unii care spun ca ar trebui lasata afa cum e.

Cica lucrurile vechi sunt cele mai bune.Parea interesata de opinia lui Hannah, insa aceasta, abia

ajunsa la castel, nu se considera indreptatita sa-fi dea cu parerea. Prin urmare, incerca sa ocoleasca problema.

- Desigur, e necesar sa mentii unele dintre obiectele vechi, dar sunt sigura ca va vine mai ufor sa va ocupati de o cladire com- plet renovata.

- De ce?- Pentru ca sunteti menajera-fefa, iar lucrurile vechi sunt

fragile fi mai greu de curatat, se aventura tanara femeie.Doamna Trenchard o masura din priviri cu o farama de

suspiciune. Avea ochi de culoare deschisa fi, cu toate ca nu era atat de batrana cat paruse la inceput, brazdele de grija de pe chip o faceau sa para in varsta.

- Poate ca afa e, nu mi-e limpede. Fara sa se mifte, mena- jera adauga: Tin sa va spun ca am lucrat la castel intreaga viata

18

-— --------------- Legiie iuBirn ----------- -----------

t<i o indragesc foarte mult pe m atufa Inaltimii Sale. Toti cei care lucreaza aici o indragesc.

- Ma bucur sa aud asta.Era multumita sa auda ca femeia de care urma sa se ocupe

era atat de simpatica, meat servitorii o tratau cu o aseme- nea afectiune.

-D aca nu va suparati ca intreb — stapanul spune ca aveti experienta cu doamnele in varsta.

-A m petrecut fase ani avand-o in grija pe Lady Temperly.- Va placea?- Ne respectam reciproc, iar domnia sa era foarte generoasa.

Mi-a lasat rnoftenire casa dansei, unde am reufit sa infiintez Distinsa Academie de Guvernante. Intotdeauna imi voi aminti cu drag de Lady Temperly.

Doamna Trenchard o mai scruta o data, apoi incuviinta.-Atunci, stapanul a ales persoana potrivita. Nu mai e loc

de Intors. O conduse spre o U fa intunecata de lemn, daltuita cu ornamente. Poftim. Stapanul e in salonul de primire. Pe unii ii inspaimanta, dar cu mine a fost mereu politicos. O sa va obignuiti destul de repede cu felul lui aspru de-a fi. Barbia sus fi gata cu tremuratul. Inauntru e cald. Menajera-fefa lua patura de pe Hannah fi o masura cu privirea, insa rezultatul examinarii fu probabil dezamagitor, caci mormai: Nu mai este timp sa facem mai mult.

Apoi deschise u$a §i pafi inauntru.Hannah o urma, cu ochii la decorul confortabil at incaperii.

In femineu ardea focul. Flori proaspete o intampinara in vaze. Cateva carti erau rasfirate pe o masa de langa un fotoliu mare, acoperit cu brocart verde, iar cateva tablouri pictate in stilul delicat al vremii incalzeau peretii albi. Un domn statea cu spatele la Ufa, privind prin sticla lucioasa a ferestrei inspre ceata fara s far fit. Inalt, cu umeri lati f i picioare lungi, cu un par de abanos cei se revarsa peste guler, purtand o £inuta eleganta, in alb fi negru, ifi tinea mainile impreunate la spate. Cum nu parea conftient de prezenta ce lor doua, era posibil sa nu le fi auzit intrand.

19

Christina, ‘DodcC

Nu se intoarse insa nici cand menajera-fefa anunta cu o plecaciune:

- Domnifoara Hannah Setterington, milord.Pentru o clipa tresari, o silueta insingurata ce aftepta... ceva.

Apoi, pe un glas profund, ceru:- Lasa-ne.Hannah ifi pierdu rasuflarea. Vocea aceea! Tonul acela! Inima

ii bubui in piept. O data, de doua ori, apoi inca o data, insemnand fiecare secunda, fiecare framantare, fiecare puseu de teama.

Din spate, arata la fel; fi reflexia din geam parea cunoscuta. Dar ea ftia prea bine cat de mult putea sa se infele. Cand el ii salafluia in ganduri, toti barbatii ii semanau. §i totufi... fi totufi...

Auzi ca prin vis Ufa inchizandu-se. Incet, gazda se intoarse spre ea, iar spectrul care o bantuise vreme de noua ani deveni realitate.

Barbatul de fata nu-fi omorase sotia. Pentru ca ea era so- tia lui.

G a p i t o C u f 2

Dougald. Dougald Pippard. Nu contele de Raeburn, ci dom- nul Dougald Pippard, un bogat gentleman fi antreprenor din Liverpool.

Se intorsese cu spatele la fereastra, iar acum nu incapea in- doiala. Era sotul ei, caci ochii sai vii straluceau triumfatori. Intotdeauna fusese un fin observator al emotiilor umane; in momentul acela, era sigura, contempla noianul de amintiri fi nauceala ce se abatuse asupra ei. Dar, cand reufi sa ifi recapete rasuflarea, auzi doar:

-Aiintarziat.Intarziase. Da, o intarziere de noua ani la o intalnire cu sotul

ei. Se casatorisera in ciuda presimtirilor ei rele fi doar dupa ce fugise prima oara. Luase un tren, el o prinsese fi...

20

Legiie m S iru

- N u efti contele de Raeburn, rosti, dar vocea nu suna ca a ei. Prea joasa, in prim ul rand, fi foarte calma, tinand cont de tmprejurari. N-ai cum sa fii, in sista ea.

Buzele lui, buzele fine, ca sculptate in piatra, pe care odinioara abia aftep ta sa le sarute, se m ifcara pentru un enunt lent, precis.

- Ba da, te asigur.-C u m ? Dar... cum?Un fior ii cutremura trupul. Sotul ei miji ochii.- Vino langa foe.Nu aftep ta sa i se spuna de doua ori. Poate ca instinctul ei era

sa fuga m ancand pam antul, dar judecata ii spunea ca barbatul ii intinsese aceasta cursa cu mare migala fi ca s-ar B delectat copios cu fan sa de a-fi pedepsi nevasta fugara a fa cum m erita. Nu avea de gand sa-1 provoace. Pe deasupra, ii era frig.

Instinctul ei de aparare se m anifesta in sa pe deplin. N u-fi putu lua ochii de la el nici o clipa, a^a ca m erse im pleticit pana la fotoliile din preajm a ^emineului, privindu-1 fara incetare.

Anii adusesera schimbari. A tatea schimbarilCand Hannah ajunsese sa traiasca sub acoperipul lui, la

Liverpool, m am a ei se angajase acolo pe p o st de m enajera, iar ea era o fa ta de doisprezece ani, slabanoaga §i cu ochii mari. Insa chiar fi atunci fusese fascinata de chipul lui: pom etii proem inenti, frantuzefti, barbia puternica, nasul scurt fi drept fi urechile perfect proportionate. Pielea era aramie, dar ochii aveau un licar verde-auriu interesant, sem n al prezentei sangelui scotian in arborele sau genealogic. In plus, era foarte inalt: pentru mica Hannah, reprezenta am estecul desavarfit de viking, celt fi englez sadea. Neam ul nobil din care se tragea traise in nordul Angliei vreme de doua milenii. Se adaptasera fi asim ilasera fiecare nou val de m igratii fara sa-fi piarda radacinile celtice, iar lui Dougaldii placea sa se laude ca se inrudea cu toate familiile bune de la nord de Londra.

Tim pul fi experienta ii rafinasera trasaturile, conferindu-le o m ohoreala ce se asorta cu pietrele cenufii ale castelului sau. Pielea ii parea intinsa pana la rupere peste oase, privirea posedata

21

Christina ‘Dodd-

de o vointa rece, iar parul... Doamne sfinte, cate o dunga alba ii strafulgera la fiecare tampla. Ultimii noua ani nu fusesera blanzi cu el, indiferent ce titlu avea acum.

Cu toate acestea, pe sub straturile de spaima §i deznadejde, dorinta tradatoare se infiripa in sufletul lui Hannah.

Oare inca o dorea? Oare avea sa o doreasca in acea seara? Iar ea avea sa lupte, sau sa-i raspunda cu pasiune?

Se impiedica de marginea covorului, moment in care mintea ii reveni la realitatea situatiei neplacute ?i la observarea fara ragaz a... sotului ei. Nu era suficient de aproape de foe incat sa se dezmorteasca, dar mirosul de lemn ars ii umplu plamanii cu fagaduinta caldurii. Daca ramanea locului, ar fi avut un fotoliu intre ei. O aparare infima, dar o aparare. Strangand tapiteria in degetele tremuratoare, intreba:

- Spune-mi. Cum se poate ca tu sa fii contele de Raeburn?- Eram al cincilea in linia de succesiune pentru titlu. Cumva,

ceilalti au murit §i iata-ma.Inainte, zambea tot timpul. Intotdeauna avusese farmec

§i incredere in sine. Increderea era prezenta, insa ^armul ?i zambetele disparusera de parca nici nu ar fi existat vreodata. Ar fi trebuit sa -1 cunoasca, dar nutrea impresia ca in fata ei se afla un strain... un strain care avea drepturi asupra ei. Un strain care o privise crescand ?i care o cuno^tea prea bine.

Nici ea nu mai era insa o fetifcana de optsprezece ani, ex- cesiv de politicoasa. Detinea avantajul unei experiente §i a unui calm pe care el cu greu le putea ghici. I?i schimba expresia ?i tonul in cele pe care le folosea la interviurile cu potentialele guvemante ?i spuse:

- Faceai negot cu bumbac.- Fac §i acum.-A i investit in caile ferate.- Un rise care mi-a adus beneficii de neimaginat.- Nu erai in linia se succesiune pentru vreun titlu.- Evident ca eram, declara el facand un gest larg in jur. De ase-

menea, sunt al patrulea in linie pentru o baronie, adauga ridicand

22

nepasator din umerii lati. Dar nu pot sa-mi inchipui ceva mai jalnic decat un om care se lauda cu o inrudire nobila la a nu ftiu cfita spita.

Ea putea. Pe vremea cand se aflase la carma Distinsei Academii de Guvernante intalnise destui oameni care considerau ca o descendenta obscura de la William Cuceritorul ii facea indeajuns de respectabili in cat sa-fi permita sa faca orice voiau cu fetele ei, sau cu ea. Intotdeauna ii desconsiderase, tratandu-i pe buna dreptate ca pe nifte indivizi egoifti fi vanitofi. Lordul era insa croit din alt material, iar acesta era un dezavantaj pentru ea, caci vanitatea fi egoismul ii faceau pe barbati mai uf or de manevrat.

-A i intarziat, ifi repeta Dougald reproful de mai devreme. Te afteptam acum mai bine de o ora. §i sa nu-mi spui ca trenul nu a ajuns la timp. Intotdeauna ajunge la timp.

- Omul tau a mtsLrziat.Hannah se infiora din nou, simtind valul inghetat care venea

dinspre el.- Omul meu?-Alfred.-Alfred? Glasul sau, defi egal, nu prevestea nimic bun. In fa-

reta lui?Ifi amintea prea bine cat de repede se pierdea sotul ei cu firea,

afa ca ii explica situatia cu atentie.- Doamna Trenchard a spus ca a fost o neintelegere.-D a, fi eu af spune ca a fost, rosti el cu obrajii imbujorati

de iritare.Pentru o clipa, Hannah avu impresia ca arata leit cu tanarul

Dougald chiar inainte sa-i sara tandara fi se linifti vazand ima- ginea barbatului pe care il cunof tea atat de bine. „Este de preferat sa ai de-a face cu dracul pe care il ftii decat cu cel pe care nu-1 ftii“, ifi zise.

Dougald rasufla prelung, sa se calmeze.- E vina mea. Sunt aici doar de un an, iar doamna Tren­

chard inca nu s-a prins care din comentariile mele sa. nu le bage in seama.

----------------------------- Cegite iufcirn -— ----------------- -

23

— Christina ‘DodcC-

Omul cu care se casatorise arareori i§i recuno^tea vina. Acum o accepta, §i totufi menajera se temea atat de mult de el incat era gata sa paseze responsabilitatea altui angajat.

- Ce i-ai spus... despre mine? se interesa Hannah.-Adevarul.Era suparator sa ?tie ca se vorbise despre ea inainte ca macar

sa soseasca.- I-ai spus ca sunt sotia ta?-N -ai auzit? Sotia mea e moarta, omorata de propriile-mi

maini, spuse el ridicand mainile, cu degetele incovoiate de parca i-ar fi infa^urat gatul. Nu a§ vrea sa le rapesc oamenilor din partea locului satisfactia de a repeta povestea.

Era infiorator sa-§i auda propria moarte comentata pe un ton atat de du^manos.

- De ce... cum a inceput totul?Fara sa se dinteasca, ii ignora intrebarea in vreme ce o ma-

sura cu privirea.- Ia loc.- Dougald, cum ai lasat sa se raspandeasca o asemenea barfa

oribila? insista ea.-D a-ti jos palaria. Scoate-ti manu^ile ?i §alul. A?aza-te §i

incearca sa stai comod. Ai sa fii aici pentru mult, mult timp.Hannah i^i indrepta umerii, ridica barbia fi declara cu o raceala

desavargita:- Nu intentionez sa raman.Lordul i§i incle^ta falcile §i i?i tuguie buzele. Dintr-odata,

traversa camera cu pa§i mari, drept spre ea. Hannah simti fiori pe spinare, dar nu se clinti. Dougald se opri fix in fata fotoliului, blocand lumina focului.

- Tii fotoliul ala intre noi ca pe o pavaza.Mana lui mare se intinse spre ea. Hannah o privi cum se

apropie §i se abtinu sa tresara cand ii simti atingerea, prima oara dupa atatia ani.

Dougald ii apuca maxilarul in palma. Degetele ii man- gaiau urechea, palma ii ridica barbia. Nu era aspru. O dezmierda

24

ilc parca ea ar mai fi fost feti^cana inalta, impresionabila cu care Ko casatorise, iar acea mica atingere ii provoca o placere la fel de LAioasa ca durerea.

- Te ascunzi indaratul scaunului, dar daca vreau pot sa-1 ridic sa-1 arunc cat colo. Pot sa te trantesc la podea fi sa te posed

chiar acum, draga mea, §i toate tipetele tale m-ar delecta nespus. Degetul mare ii luneca in sus fi ii mangaie buzele; pentru intaia data, zambi. Un zambet taios ca o spada §i plin de hotarare. Dar asta ar fi mult prea ufor, asa ca ia loc.

--------------------------- JLegiCe iuB irn ---------------------------

CapitoCuC 3

Hannah, sub mangaierea degetelor lui Dougald, ii cerceta trasaturile crunte, strabatute de o satisfactie salbatica. Toate urmele piratului tinerel, fermecator disparusera, lasand-o sa se confrunte cu o bruta dornica de razbunare $i plina de sine, care ameninta s-o subjuge.

Dar daca el nu mai era tanarul temerar cu un zambet pe fata, nici ea nu mai era o fata inocenta fi blanda, afa ca ifi infafura degetele peste incheietura lui fi ii dadu mana la o parte.

-F ii politicos fi am sa stau, Ameninta-ma din nou fi plec in secunda urmatoare sa-mi iau cina. Cum Dougald clipi nedu- merit, ca fi cum nu mai auzise de multi ani un raspuns atat de dispretuitor, Hannah ifi aduna tot curajul fi ii porunci: Inapoi!

Barbatul se conforma §i facu un singur pas in spate.Interesant. Intreaga perioada cat traisera impreuna, niciodata

nu se supusese vreunei sugestii sau cereri venite din partea ei, nici macar cand venea vorba de spatiul ei personal. In ceea ce-1 privea, el avea tot timpul dreptate fi ii respingea toate solicitarile amagind-o, sarutand-o sau pur fi simplu ignorand-o. Oare de atunci invatase ce insemna compromisul? Ii facea pe plac? Sau ea invatase sa vorbeasca pe un ton atat de autoritar meat el chiar ii dadea ascultare?

25

Christina (DodcC

Adevarul fie spus, inca statea prea aproape, dar Hannah se multumea pana fi cu aceasta mica victorie. Ridica bratele fi ifi scoase acul din palarie.

-Am avut o calatorie lunga fi sunt cam lihnita. Te rog pune sa aduca nifte mancare.

El ii privea trupul cu pofta, de parca ar fi putut s-o vada in toata splendoarea nuditatii fi nu in mantia groasa din lana nea- gra. Hannah ifi dadu seama ca nu mai tremura; sufluf fierbinte al maniei fi evocarea stanjenitoare a pasiunilor de demult o incalzisera, afa ca se putea face comoda. Puse palaria pe masuta de alaturi, ifi desfacu fularul de lana fi dadu jos manufile, dupa care le afeza pe toate peste palarie. Apoi, unul cate unul, ifi descheie nasturii de la mantie.

- O masa simpla e de ajuns, adauga ea fara ocolifuri.Dougald nu paru sa o auda, nici macar nu schita vreun gest.

Se holba la mainile ei goale, la gatul lung fi, in mod aparte, la fata ei, staruind cu privirea ca fi cand ar fi comparat amintirea iubitei sale de odinioara cu femeia de acum.

Hannah nu-fi facea iluzii in aceasta privinta. In tinerete, Dougald ii spusese in repetate randuri cat de mult ii placeau ondularea matasoasa a parului ei blond, ochii caprui migda- lati fi pielea neteda, cu o tenta aramie. Arata, dupa el, ca o zeita egipteana.

Trecusera insa noua ani de cand nu o mai vazuse, iar ul- timii trei ani de munca grea ifi pusesera amprenta asupra ei. Prin- tre fuvitele blonde se ascundeau doua fire albe - le descoperise dupa o luna indeosebi de dificila, in care avusese de-a face cu o guvernanta sedusa, un lord indignat fi o casatorie rapida. In ciuda tuturor eforturilor intreprinse de bucatareasa ei, ifi pierduse rotunjimile apetisante. Pe masura ce se deplasa in ritm alert dintr-o sala de clasa in alta, de la piata la conac, formele volup- tuoase i se subtiasera intr-o silueta zvelta, de-a dreptul ascutita.

in cele din urma, ifi scoase haina fi, tinand-o pe brate, aftepta sa vada ce avea el de zis.

Insa el se multumea sa o priveasca inexpresiv.

26

- LegiCe vuBirn —

Treptat totufi, indiferenta lui parea sa se risipeasca. Nu cafi vrut sa-i revigoreze patim a amenintatoare, dar Hannah ifi

Imhipuise ca Dougald avea sa-i raspunda intotdeauna chemarii. A parent, intr-un ungher tainic al sufletului, inca nutrea speranta< .i sotul ei nu se dezisese de juramintele de dragoste eterna. Ifi .irunca haina pe spatarul unei canapele fi spuse:

- Putem vorbi in timp ce mananc.- Despre ce vrei sa vorbim, draga mea nevasta?- Despre cum ai descoperit unde m a aflu. Despre cum a fost

viata ta. Despre planurile tale in ce ma privefte, incheie ea, atingand subiectul cel mai important.

Dougald ridica barbia fi o privi cu asemenea aroganta, incat s-ar fi. zis ca se nascuse cu titlul nobiliar.

- Am sa-ti spun ce vreau sa-ti spun. Nimic mai mult.Cat ura aroganta aceea! De cate ori se lovise de ea in contactele

ei cu aristocratia! A fa ca il trata cu aceeafi nerabdare pe care o gasise eficienta impotriva altor nobili, mai insolent!.

- Prostii. La ce iti folosefte sa ascunzi adevarul de mine?- L a ce imi folosefte? Pentru propria-mi satisfactie, desigur.

Facu o plecaciune, se indrepta spre U fa f i o deschise. Charles! Pronun ta numele in franceza, cu acea ingrofare a sunetelor ti- pic englezeasca. Charles, domnifoarei Setterington ii e foame. Spune-i doamnei Trenchard sa aduca mancare. Multa m^ncare, adauga el strafulgerand-o pe Hannah cu privirea, semn ca ii re- marcase silueta subtire. Inchise Ufa, se sprijini cu spatele de ea fi ifi cerceta din nou sotia. Te rog, arata el spre scaun. Ia loc.

Era genul care sa joace rolul gazdei politicoase, atata vreme cat se putea impune. Foarte bine; fi ea trebuia sa tina cont de circumstantele care o adusera in Lancashire. §i ea era hotarata sa joace rolul oaspetelui politicos fi sa spere ca farsa nu avea sa capete proportii tragice. Prin urmare, se afeza fi ifi freca degetele inghetate in fata focului.

- Charles e inca in serviciul tau?-Evident. Unde altundeva sa fie? intreba el in timp ce se

plimba prin camera.

27

Christina 'Dodd'—

- In iad, speram eu, rosti ea ganditoare.Valetul avea un devotament absolut fata de stapanul sau

fi, atata vreme cat Hannah il facuse pe Dougald fericit, fusese tolerata. Dar Charles nu ascunsese niciodata faptul ca, in opi- nia lui, pretentiile ei la atentie fi respect erau nifte mofturi de copil imatur.

- Nu te-ai schimbat deloc. Inca ii porti pica din tot sufletul.Hannah aproape ca mufca din momeala. Aproape. Stapanin-

du-se, se lasa din nou pe perne fi xncuviinta.- Cum spui dumneata, milord, dar Charles ma cunoafte foarte

bine. Ce explicatii i-ai dat lui? Ca nevasta ta omorata s-a intors din mormant?

- Charles ftie, zise Dougald pe cand ifi desfacea nasturii sacoului.

- Ce ftie?El ifi elibera bratele din maneci fi se apropie. Hannah tresari,

fapt care il facu sa se opreasca. Ii zambi cu toti dintii albi, perfecti fi ifi puse haina peste a ei.

II detesta pentru ca o speriase in afa masura fi o facuse sa-i arate cat era de tensionata. Tanara femeie ii raspunse cu un zambet retinut fi il privi cum se afaza. Fotoliul era prea aproape, la cativa pafi de ea, generand o senzatie de intimitate incordata. Dougald putea sa o observe la lumina focului fi a lumanarilor; cu foarte putin efort, putea sa se intinda spre ea fi sa o atinga. Daca nu era grijulie, avea sa o atinga, facandu-i pielea sa se imbujoreze fi sangele sa-i fiarba. Pentru cata vreme ar fi putut sa-fi ascunda de el reactia trupeasca?

- Ce ftie Charles? repeta ea.- Totul.- Evident, ofta ea. Niciodata nu ai tine un secret fata de el.- Ba da. Af face-o, raspunse el in timp ce ifi desfacea nasturii

vestei negre de matase.Semnalul de alarma ii rasuna in vene. Camafa alba ii era inchi-

sa pana la gat, cravata fi gulerul erau bine prinse, dar imaginea lui facandu-se confortabil ii evoca alte vremuri. Vremuri de demult,

28

- Legife iu&irti

cAnd ea statea in genunchi ?i ii dezvelea pieptul cu par incretit, iar cl inchidea u?a sa tina or ice intrus afara...

Rasufla tremurat. Nu-i venea sa. creada ca era in stare sa spu- na a?a ceva, dar slava Domnului ca exista Charles ca rnasa trebuia sa soseasca! Cu precautie, relua pirul de xntrebari:

- Cum m-ai gasit?- Banii.Hannah i§i mu$ca buza. Ii era teama de raspunsul acesta.- Banii pe care ti i-am trimis pentru educatia mea?-D in acel motiv, sunt recunoscator, spuse el, insa nu parea

recunoscator. Parea starnit. Cat despre bani, i-am donat in sco- puri nobile.

- Nu-mi pasa ce ai de gand sa faci cu ei. Am jurat ca o sa-mi platesc datoria cumva, ?i cand am putut, am facut-o.

-Iar eu ti-am spus ca o nevasta nu-?i trateaza sotul de parca ar fi un camatar.

- Iti eram datoare, se incapatana ea, Ar fi fost de afteptat sa-ti platesc in copii §i supunere, insa nu am facut-o.

- Deocamdata.Acel cuvant scurt atarna ca o sabie deasupra capului ei.

Oare Dougald i§i inchipuia ca invatase sa fie spasita in anti in care fusese departe de el? Sau era pur :?1 simplu dispus sa ape- leze la leglslatle pentru a o obliga sa se intoarca la el in chip de sotie?

Oricat ar fi vrut, nu putea pur §i simplu sa ia trenul §i sa piece. Nu doar pentru ca el ar fi oprit-o. Ar fi incercat, fire^te, dar ea ii dejucase planurile inainte ?i, cu toate ca de asta data ar fi fost mai dificil, putea sa o faca din nou.

Nu, ea avea o misiune in Lancashire. Trebuia sa ramana acolo pana gasea ceea ce cauta. A§a ca se hotari sa-i tina piept lui Dougald £i, cand avea sa scape de el, spera sa izbuteasca farao zgarietura.

- Deci care e planul tau in ce ma prive^te? Ca ar trebui sa-ti redevin consoarta, sa-ti fac copii ?i sa-ti tin de urat?

29

Christina ‘Dodd-

-Sotia mea e moarta, sau cel putin a?a se spune. Cum am putea sa le explicam asta?

Nu-i raspunse la intrebare. Nemernicul tinea sa o vada zba- tandu-se ca un vierme in carlig.

- Multe lucruri ar trebui sa se schimbe inainte sa-mi reiau rolul de sotie.

- De acord, dar indraznesc sa spun ca exista o diferenta colo- sala xntre ceea ce tu crezi ca ar trebui schimbat §i ceea ce cred eu.

-Am avut intotdeauna opinii foarte diferite despre majori- tatea lucrurilor, milord. E unul din principals factori caruia sa-i atribuim e^ecul casniciei noastre.

- Dougald Pippard nu cunoa?te e§ecul.- Poftim, izbucni Hannah indreptand spre el un deget acuza-

tor. Tocmai la asta ma refeream. Pentru tine, casnicia asta e a ta §i numai a ta. Nu conteaza ca eu sunt cealalta jumatate din ea.

Dougald i§i atinti privirea la degetul ei, apoi, cu un gest menit sa alunge o musca, spuse:

-Ai foarte mare dreptate. Ar fi trebuit sa spun „Dougald Pippard ?i sotia sa nu cunosc e?ecuT.

Nu era mai bine, iar el o gtia.-N u sunt doar o parte din tine, legata indisolubil de fiinta

ta. Am un nume.- Intr-adevar. Doamna Dougald Pippard. Sau poate ca ar tre­

bui sa spun: Lady Raeburn.- Hannah, pronunta ea printre dinti. Numele meu e Hannah.- In ochii legii, e^ti legata indisolubil de mine. Pot sa fac ce cred

de cuviinta cu ceea ce-mi apartine.Inca o amenintare. Nu fizica, de asta data, dar o amenintare.

Pe vremuri, incerca sa o manipuleze in directia pe care o voia el. Ori se hotarase ca subtilitatea nu functiona in cazul ei, ori anii ii impietrisera sufletul.

- Niciodata nu am fost a ta a§a cum ai vrut tu. Daca ti-ai imaginat asta macar pentru o clipa, atunci nu e de mirare ca mariajul nostru a fost sortit e^ecului.

30

— LegiCe iufoirn---

Acestea fiind zise, aftep ta cu ceea ce i se parea a fi un calm admirabil ca el sa o contrazica. Primi in schimb o cu totul alta replica:

- Lordul Ruskin m-a avertizat ca ai devenit o femeie batoasa, plina de indarjire. Se pare ca avea dreptate.

-Lordul Ruskin! pufni Hannah. Cum... de ce... cand ai vorbit cu lordul Ruskin?

- Careia dintre intrebarile tale vrei sa-i raspund m ai xntai?Dougald vorbise cu lordul Ruskin. Ii spusese... Dumnezeu §tie

ce, iar acum ^edea ca un diavol razbunator, zambindu-i feroce. Hannah se apleca spre el cu vapai in privire.

- Ma faci sa vreau sa te urechez.Contele intinse bratele in lateral, invitand-o parca sa Incerce.

Dar nu era atat de nesabuit, a?a ca le cobori iute pe margi- nile fotoliului.

- Presupun ca ai fost la prietena ta, Lady Ruskin, i-ai spus ca ai de efectuat o plata catre un anume Dougald Pippard din Liverpool ?i, fara sa-i explici de ce, ai rugat-o sa o faca ea in locul tau pentru a-ti proteja identitatea.

§tia totul. In ciuda tuturor eforturilor sale, ii daduse de urm a prin prietenele ei. La cat de bine il cuno^tea pe Dougald, nu se indoia ca ii daduse batai de cap lui Charlotte. Dar Charlotte erao femeie hotarata.

-L ad y Ruskin e una dintre cele mai dragi prietene ale mele §»i nu cred nici o clipa ca ai avut sorti de izbanda incercand s-o intimidezi.

-C h iar deloc. Charlotte... sau mai bine zis, Lady Ruskin, esteo femeie deosebit de agreabila. Folosirea intima a prenumelui o facu pe Hannah sa inghita in sec; Dougald continua pe acela^i ton: Ba chiar ti-a respectat intru totul nevoia de discretie a virat banii prin soacra ei, o anume Lady Bucknell.

- Lady Bucknell?Hannah se gandi la frum oasa, gratioasa Adorna, care consim-

tise atat de u?or sa cumpere D istinsa Academie de Guvernante. Oare fusese motivata de mai mult decat propriul interes?

31

Christina (Dodcf -— -

- Lady Bucknell ti-a spus unde ma aflu?- Nu, nu. Contele se incrunta, ca §i cum conversatia ar fi tre-

buit sa fie limpede ca lacrima §i nu un labirint prin care el o calauzea dupa bunu-i plac. Am primit banii. Am aflat ca proveneau de la Lord §i Lady Bucknell, prin contul lor londonez. M-am dus pe data la lordul Bucknell, cu ganduri destul de sumbre in privinta lui ?i a ta. Surprinzandu-i tresarirea, predza: A fost cat se poate de insultat.

-N u ma indoiesc de asta, murmura Hannah cu gandul la austerul tovara? de viata al Adornei.

- Dar imediat ce i-am explicat ca sunt sotul tau...- Sotul meu, facu ea cu inima batandu-i mai sa-i iasa din piept.

I-ai spus lordului Bucknell ca e§ti sotul meu?- Desigur. Zambetul rautacios schimonosi din nou buzele

lui Dougald la vederea incurcaturii in care o pusese. El a desco- perit ca plata venise de la Lady Ruskin, a§a ca amandoi ne-am dus la el.

- §i lordul Ruskin 5tie ca suntem casatoriti? Hannah se ridica in picioare. De acest lucru se temea cel mai mult. Charlotte 5tie.

Charlotte Darumple §i domni^oara Pamela Lockhart infiin- tasera pcoala de guvernante impreuna cu ea.

- Da. Charlotte §tie, rosti el; in privirea lui se citea satisfactia de a-i dezvalui cat de bine o incoltise. Dar are incredere in tine. A staruit ca trebuie sa existe un motiv intemeiat care sa te fi facut sa fugi fara sa prive§ti in urma. Te-a aparat cu inflacarare.

- Evident ca a?a ar fi facut. De... de cat timp ptiau?- De cateva luni.- §tiau cand m-am dus la botezul copilului. Nu mi-au spus

nimic.I?i scormoni mintea dupa vreo urma de rezerva din partea

lor. Poate de la lordul Ruskin, dar acesta nu-i privise niciodata independenta cu ochi buni. Aristocratul credea cu sinceritate ca orice femeie trebuia sa fie maritata ?i, dintre toate cunoftintele ei, facuse cele mai mari eforturi sa-i gaseasca un partener. Charlotte fusese nevoita sa-1 tina in frau. Charlotte, care ii permisese

32

?io(ului ei sa domneasca asemenea unui rege asupra gospodariei yi afacerilor. Charlotte, care il controla cu o mana de fier intr-o m&nu^a de catifea. Dar Charlotte... cand Hannah o vazuse ultima oara, putea sa jure ca era ca de obicei. Si §tia. §tiuse tot timpul. ( )are ce era acum in mintea ei?

-§ i tot ti-au spus unde sunt, conchise ea indepartandu-se de £oc.

- Lordul Ruskin mi-a spus unde e?ti. A fost de-a dreptul in- grozit de situatia ta.

- Evident ca a fost. Crede ca barbatii sunt un dar divin pentru sexul slab §i„ prin urmare, femeile ar trebui sa le poarte recu- no^tinta eterna. Daca nu era Charlotte, ar fi fost insuportabil. II privi aspru pe Dougald, care gedea calm in fotoliu, apoi mai facu un pas in spate. Altfel, chiar ar fi incercat sa-I urecheze, fi nu era intr-atat de necugetata incat sa creada ca ar fi suportat un asemenea afront fara sa riposteze. Charlotte trebuie sa-i fi spus §i Pamelei.

- Pamela ar fi Lady Kerrich, presupun.- Oare nu a ramas nimeni in Anglia caruia sa nu i te fi plans?- Din cate §tiu eu, numai lordul §i lady Bucknell, lordul §i lady

Ruskin §i lordul ?i lady Kerrich cunosc adevarul. Nu sunt chiar atatia oameni in comparatie cu intreaga populatie a Angliei.

Rostise ultima propozitie cu calm, ca §i cum aftepta ca acest fapt sa o calmeze. Hannah se indrepta spre femineu §i stranse polita cu atata putere, ca marmura daltuita ii lasa urme pe palma.

- Aceia sunt prietenii mei.- Un cerc apropiat loial.Prietenele ei, mai ales Lady Pamela §i Lady Charlotte, care

acum §tiau ca nu le incredintase cele mai semnificative detalii ale vietii sale. Fara indoiala ca lipsa ei de incredere le derutase, poate chiar le ranise. §i... §i nu putea sa apeleze la ele pentru sprijin.

- Chiar daca ai gasi un mod in care sa parasegti castelul Raeburn - §i te asigur, nu ar fi u^or - sa cauti adapost la priete­nele tale ar provoca frictiuni in casniciile lor, o avertiza el de parca i-ar fi citit gandurile. Nu cred ca vrei asta.

- ----------------------— £eQi(e iuSirix ------------------------- -

33

Christina Dodd

Desigur, avea dreptate.- Nu trebuia sa-ti fi trimis banii. Nici o fapta buna nu trece

nepedepsita.-N-a fost o fapta buna, raspunse el cu calm glacial. A fost o

modalitate de a-mi atrage atentia asupra existentei tale inca nedescoperite.

- Nu, n-am facut asta!- Minte-te singura daca simti nevoia, dar ftiai ca banii ma

vor pune pe urmele tale. Tot te-af fi gasit, chiar fi fara ajutorul prietenelor tale, spuse el fi se lasape spate, cu degetele incrucifate in dreptul fetei. Cum sa n-o fi facut? Ai deschis o fcoala. O fcoa- la de mare succes pentru guvernante, invatatoare fi doamne de companie.

- Speram ca te-ai oprit din cautat, mormai ea.-Alta minciuna. §tii ca niciodata nu m-af da batut atat

de uf or.Bine. §tiuse ca, mai devreme sau mai tarziu, avea sa o gaseasca.

§i poate ca in adancurile mintii sale se gandise ca ar fi fost mai ufor daca nu era nevoita sa faca ea primul pas. Sa-1 gaseasca, sa-1 cheme la ea, sa-fi justifice fuga, apoi sa incerce sa-fi explice absenta indelungata cand ftia prea bine ca trebuiau sa rezolve cumva problema casniciei lor. Pielea i se incretea la gandul acelei intalniri fi da, poate ca ifi inchipuise ca focul de a-1 vedea pe nepregatite ar fi anulat toate grijile pe care fi le-ar fi facut in caz contrar. Pe de alta parte, el ar fi putut sa se abtina de la o remarca atat de rautacioasa.

- Imi inteleg gref eala acum, declara ea pe un ton acru.-Mult, mult prea tarziu. Ai facut o treaba atat de buna cu

disparitia, incat n-am gasit vreo urma de-a ta timp de opt ani de zile, spuse el aratand tot atatea degete. Opt ani, Hannah, In care n-am ftiut daca efti vie sau moarta.

- Ti-am dat de f tire!-O data! Am primit o singura scrisoare din Londra in care

eram anuntat ca efti bine fi sa nu-mi fac griji.- Daca ti-af fi scris mai mult, chiar mi-ai fi dat de urma.

34

— -------— LegiCe iu S irii------- —-— -

- Erai sotia mea, evident ca ti-ap fi dat de urma! In schimb, am cheltuit o avere pe un detectiv care sa te caute. Ai idee de cate ori am mers valvartej la Londra, sperand impotriva oricarei ratiuni ca ai fost gasita, doar ca sa fiu dezam agit crunt? Cum ea clatina din cap, se grabi s-o anunte: De noua ori. Mai ridica un deget alaturi de celelalte opt, iar Hannah observa ca erau neclintite ca piatra. De noua ori am luat trenul pana in capitala. Am vizitat bordeluri in cautarea ta, de teama ca ai fost fortata sa duci o viata oribila. In chinul meu, imi inchipuiam ca ai ajuns am anta cuiva.

Era tipic pentru el sa se gandeasca la a?a ceva.- Ca intotdeauna, milord, nu ma vezi decat ca pe o claie de par

cu forme femeiefti. Sunt mai mult de-atat.-A , da, asta imi aduce aminte de toate pravaliile de haine!

Am vizitat treizeci, Hannah. Ma gandeam ca lucrezi pentru o croitoreasa sau la o m odista. Dar nu. Nu erai nicaieri.

-N u , eram...-P este hotare, zambi el, aratandu-pi dintii albi, ca §si cum

gi-ar fi ras de sine §i de cautarea sa zadarnica. §tiu acum. Ai lucrat ca doamna de companie pentru Lady Temperly, o calatoare inveterata, iar cand ea a devenit prea batr&na §i bol- nava, te-ai inters In Londra fi i-ai purtat de grija pana ce a murit.

-D a.Nu o mira ca era la curent cu cele mai mici amanunte. Acesta

era Dougald a?a cum fi-1 am intea ea - meticulos, neinduplecat in investigatiile sale, hotarat sa cunoasca totul, caci cunoagterea e putere, cum spunea el tot timpul.

-A poi ai infiintat D istinsa Academie de Guvernante impre- una cu doua prietene. Ele s-au m aritat repede, Insa tu nu, spuse el in timp ce i§i incrucif a picioarele §i i§i indrepta dunga panta- lonilor, taioasa ca o lama. Desigur ca nu, doar erai deja casatorita.O problema destul de serioasa.

II ura in asem enea momente, cu tot sarcasmul sau mu§ca- tor f i judecata rece. La randul ei, se lasa pe spatarul fotoliului § i replica:

35

— Christina (Docfcf-

- N-am vrut sa ma casatoresc. 0 data mi-a fost mai mult decatsuficient.

Observa cu satisfactiei mica tresarire a mainilor lui. Apoi Dougald le a§eza pe bratele fotoliului, se intinse spre ea §i rosti apasat:

-Ai grija ce spui, draga mea. Casnicia noastra a avut §i unele parti pe care le-ai savurat din plin.

Hannah se imbujora din cap pana-n picioare, dar nu ezita sa-1 priveasca sfidator in ochii sai verzi.

-E i bine, se pare ca doar placerea n-a fost de ajuns pentru mine, nu?

- Se pare ca nu. Insa ar fi de ajuns pentru mine - acum.

C a p i t o f u [ 4

Hannah intelese avertismentul ascuns in cadenta masura- ta a vorbelor lui Dougald ?i se trezi ca-§i lipegte strans spatele de fotoliu.

- Nu-mi plac amenintarile, ingaima ea cu buzele amortite.-Atunci nu ma provoca, daca nu vrei o demonstratie a sta-

rii mele curente de frustrare carnala.Asta insemna ca se tinuse departe de femeile de pe mo^ie? Sau

voia doar sa o inspaimante? In cazul acesta, ii reu^ise de minune.O privea concentrat, parand ca era gata sa sara asupra ei.

Oare avea sa o ia in ciuda protestelor ei? Pe de alta parte, cat timp avea sa continue sa protesteze? Chipul lui ii evoca amintiri pe care le ignorase cu incapatanare. Amintirea noptilor cand era dea- supra ei, cu ochii arzand de patima, cu mu§chii pulsandu-i...

Avu grija sa nu schiteze un gest, abia sa rasufle, pana ce bar- batul se relaxa intr-un sfar^it in fotoliul sau. Apoi inghiti in sec ?i, cu speranta ca avea sa supravietuiasca discutiei cu virtutea intacta, rupse tacerea apasatoare.

-Am trimis plata acum aproape un an. Atunci de ce...?

36

Legt(e luBxrii —

Am prim it banii chiar atunci cand am aflat de m oartea v.irului meu. N-am avut de ales. Am venit la castelul Raeburn til ini-am luat titlul in primire, apoi am facut tot posibilul

i calmez pe servitori, teribil de ingrijorati ca inca un senior u i u rise prematur.

Acesta era Dougald a^a cum $i-l amintea, iar asta o facu sa-1 i.i peste picior.

- Ca de obicei, datoria inainte de toate.Sprancenele lui negre se impreunara.-F ii recunoscatoare ca n-am avut timp sa vin dupa tine de

Tndata, caci nu ti-ar fi fost moale. Ceea ce, presupuse ea, insemna ca nu avea de gUnd sa o agreseze in acea seara. Insa el continua: In schimb, 1-am trimis pe Charles la Londra sa vegheze asupra ta.

Hannah inlemni.- Charles m-a spionat?- Timp de zece luni, cu mici pauze.- Zece luni, murmura ea.Povestea devenea tot mai sumbra.Cineva batu la u§a, iar Dougald raspunse:- Intra.Era Charles, desigur, ca un spiriduf rautacios care i?i auzise

numele. Ducea o tava de argint in mainile sale uscate, reumatice, caci nu avea xncredere in nimeni altcineva sa-i aduca mancarea stapanului sau. In spatele sau se inalta un servitor care tinea o sticla de vin fi doua cupe ca §i cum erau pe cale sa explodeze - evident ca gtia de frica lui Charles ?i a limbii sale spurcate.

- Adu m asa aia. Pune-o intre stapan §i - valetul ii arunca o privire taioasa lui Hannah - doamna.

Sluga puse sticla la subsuoara fi, cu paharele intr-o singura mana, se repezi sa indeplineasca ordinul. Cata vreme Charles inchise ochii, iritat de un asemenea comportament stangaci, ta- narul trase m asuta joasa, rotunda, spre foe. A§eza vinul §i paharele la margine, apoi facu o plecaciune §i se mdeparta.

Valetul puse tava pe m asuta fi, in timp ce trebaluia, lu§nd capacele de pe farfurii, Hannah il cerceta pe barbatul care servise

37

—- Christina Ttodd -

familia Pippard atatia ani. §chiopatatul il capatase in timpul razboaielor peninsulare, cand, soldat francez fiind, fusese salvat de la moarte de bunicul lui Dougald. Gestul respectiv asigu- rase loialitatea de neclintit a lui Charles pentru orice membru adevarat al familiei.

Hannah nu fusese insa un membru adevarat al familiei, cel putin nu in definitia lui Charles. Acum, barbatul scund §i garbovit care ii fusese judecator ?i temnicer se afla inaintea ei. Anii trecusera cu o anume blandete peste el, astfel ca nu parea cu mult mai batran, nici nasul nu parea a fi mai lung, nici pielea de sub barbie nu-i atarna cu mai multe riduri. Dar ochii inca ii sagetau in stanga §i-n dreapta, cercetand totul cu severitate, identi- ficand orice imperfectiune §i ignorand aspectele pozitive. Cat trebuia sa-1 racaie faptul ca era nevoit sa o serveasca din nou! Pe ea, care fusese atat de imperfecta.

Sau poate ca se delecta cu situatia ca o vedea redusa la rangul de ingrijitoare. Nu ?tia. Nu-1 intelesese niciodata, ?i chiar §i acum se intreba de ce aiutase la capturarea ei. Poate ca nu era nimic mai mult decat dorinta de a-?i vedea stapanul eliberat de juramantul de casatorie.

Poate de aceea o adusese Dougald la castel. Pentru a fi sigur ca obtinea divortul - dupa ce o va fi chinuit indeajuns.

Un divort era insa complicat ?i scump, iar ea nu vedea cum Dougald s-ar fi dat vreodata batut in fata intregii societati. Atunci, ce intentii avea cu ea?

Charles ii intinse capacele servitorului §i fiutura din mana in semn ca era liber sa piece, ceea ce acesta facu de indata, ca un om care parea scapase de executie ca prin urechile acului. Valetul se indeparta de masa aranjata cu eleganta fi rosti pe obifnuitul sau ton nazal, cu accent francez:

- L-am pus pe bucatar sa prepare reteta mea de coq au vin cu un soupgon de pesmet deasupra. Sa va servesc pe amandoi?

Stomacul o dadu de gol pe Hannah cu un chiorait pe care spera sa nu-1 fi auzit nimeni. Charles parea sa nu fi bagat de seama, preocupat sa umple o farfurie mare cu felul ei preferat, peste care

38

— LegiCe iuGirn

presara pesmet pi patrunjel proaspat. Cu un gest din incheietura,i i a?eza un §ervet alb ca neaua in poala trase m asuta in fata c-i. Afeza lingura bine lustruita aproape de mana ei dreapta, ,»]>oi ramase deasupra ei, ca un vultur, privind-o cum ia prima nighititura.

Ce putea sa faca? Puiul era fraged, supa bine asezonata cu ( imbru, friptura era delicioasa, cu un strop de vin ro§u, iar legumele erau adevarate trufandale in acea perioada a anului.

- Este delicios, murmura ea, fara sa-1 priveasca direct. Multumesc.

Valetul tuguie buzele §i facu o plecaciune.-Im i plac femeile cu pofta de mancare, comenta Dougald.

Am invatat devreme in viata ca o femeie care are apetit pentru felurile bine prepara te are un apetit similar pentru... alte rasfa- turi ale simturilor.

Hannah ifi inaita capul §i il privi incruntata.Cu o rasucire de tirbu^on, Charles deschise dopul fi ii turna

vin ro^u de Burgundia intr-un pocal sclipitor. Hannah igi trecu degetele peste suprafata de cristal. Era taiata perfect, incat sa prinda lumina, dar sa ramana fina la atingere. §i era reala, in clipa aceea. Nu era lunecoasa ca o sticla de vin pe care §i-ar fi. trecut-o de la unul la altul un barbat ?i o fata.

Sorbi, apoi se forta sa-i surada lui Charles:-M ultumesc.Orice ar fi fost de zis despre el, francezul condusese bucataria

cu o asemenea eficienta tiranica, incat mancarea fusese intot­deauna aproape de perfectiune. De fapt, condusese intreaga gospodarie in acest fel, lasandu-i ei prea putin in afara de a se ocupa de cusut. Aceasta fusese o buna parte din problema. Nu intru totul, dar mare parte.

- Dumneavoastra nu cinati, milord? intreba Charles. Dougald parea pe punctul sa refuze, a§a ca batranul servitor se grabi sa adauge: Abia daca ati imbucat ceva astazi. Aveti nevoie de hrana, fi ati auzit-o §i pe doamna spunand ca friptura e delicioasa.

- Christina DodcC-

Hannah surprinse cautatura piezi^a pe care Dougald i-o arun- ca valetului. Ar fi fost destul incat sa bage in pamant un ins mai slab de inger, insa Charles o indura cu stoicism. Pe nea§teptate, cuvintele ii ie?ira inainte sa bage de seama:

- M-a§ simti mult mai comod daca mi te-ai alatura, Dougald.Lordul mormai ursuz, iar Charles o lua drept o consimtire, a§a

ca se grabi sa traga masa cea mare mai aproape de stapanul sau, sa pregateasca o farfurie $i sa umple un pocal pana la buza.

In vreme ce batranul il servea, Dougald i se adresa:- Hannah se intreba de ce ai fost atat de con^tiincios cu supra-

vegherea ei la Londra.Tanara femeie inchise ochii. La naiba, cum putuse sa spuna

a?a ceva? Dar agtepta cu sufletul la gura sa auda raspunsul.- Cum sa nu o fi facut, milord? Dumneavoastra v-ati dorit sa o

recuperati, preciza el pe un ton lipsit de orice interes.Charles, reflecta ea, fusese intotdeauna mai mult decat ca-

pabil sa o puna la locul ei.-De ajuns, Charles, rosti contele. Te chem daca am nevoie de

altceva.Valetul parasi incaperea cu spatele inainte, de parca Dougald

ar fi fost un cap incoronat, oprindu-se doar pentru a aranja o vaza cu flori de langa u?a. Apoi, cu o ultima plecaciune, iefi demn.

U§a nici nu apuca bine sa se inchida, ca Hannah izbucni.- De ce i-ai spus ca banuiam ca te-ar minti in privinta identitatii

mele? Acum are inca un motiv sa ma displaca.- Ce-ti pasa? mormai el ridicand din sprancene. Charles este

doar un servitor.Hannah il privi ganditoare. Era adevarat. Dougald il expediase

cu politete, dupa cum obi^nuia, dar fara aerul fratern pe care il observase in atatea randuri. Inainte fusesera frati de cruce, luptand cot la cot impotriva restului lumii, prieteni pe vecie. Acum, Charles parea sa fie... doar Charles. Doar o sluga.

-V-ati certat?Dougald se cuibari in fotoliu, ignorandu-fi mancarea.- Comportamentul lui nu mi-a fost intotdeauna pe plac.

40

---- -------- - LeQxCe iuBiru -— -------- —-

Aha. Dar a sta nu pare sa-i stea in fire. Intotdeauna 1-ami i f/.ut in stare sa-ti construiasca o cale ferata de unul singur, dacaI ,ii (i cerut-o.

Fara indoiala ca ar face-o, dar nu ?i-a vazut lungul nasului lul r-o problem a foarte im portan ta §i nu a reupit sa se revan^eze. Nu mai prime^te o alta ?ansa.

Ram asa dintr-odata fara p o fta de m ancare, H annah i§i puse jos lingura. Daca Dougald era a ta t de neiertator cu Charles, o.ire ce ii pregatea ei? D ivortul parea aproape o optiune prea lilanda pentru o fem eie care fugise §i i§i lasase so tu l sa indure suspiciuni de crim a atatia ani.

Nu ca el nu ar fi perm is ca zvonurile sa continue. Ar fi putut s i spuna intregii lum i ca il parasise...

- De ce nu m ananci? o intreba. E?ti prea subtire.- De ce nu m ananci tu? Tu e?ti prea subtire.De fapt, nu era. Un tip a tat de solid putea sa care un bolovan

fara nici un efort, dar ea if i im agina ca posom oreala ce ii um brea m ereu chipul s-ar fi risipit cum va daca ar fi ca§tigat putin in greutate. Pe langa asta , un om in fom etat e un om iritabil.

Ce anum e gandea el, nu avea de unde sa §tie. Nu m ai era in stare sa-i citeasca em otiile pe chip, in sa ii raspunse fara sa clipeasca la privirea necrutatoare, provocandu-1 cu barbia ridi- cata §i cu buzele ferm inchise. Intr-un sfarfit, lordul Raeburn ridica lingura §i se apleca peste m asa, iar H annah igi dadu seam a ca obtinuse victoria.

Cagtigase o runda. Poate era in stare sa ca^tige inca una.- Ai de gand sa divortezi de m ine?Contele inghiti, ridica ochii spre sotia lui de m ult pierduta §i

o fixa cu toata raceala fi furia m ocnita care ii im povarasera zilele. Sim plul fap t ca indraznea sa vorbeasca despre divort ii arata cat de putin intelegea situatia. Divortul era dificil, costisitor gio pata pe blazon care te urm area toata viata. Nu avea de gand sa-§i pericliteze pozitia de-abia dobandita despartindu-se legal de so tia sa, oricat de m ult i-ar fi gre^it aceasta. Insa acesta nu era adevaratul motiv.

41

Christina ‘Docfcf-

Nu, planurile sale in privinta ei erau cu totul altele.- Nici gand de divort, replica el nonfalant.Hannah facu ochii mari. Ii cerceta chipul ingrijorata, cautan-

du-1 pe vechiul Dougald, pe barbatul care o salvase din mizerie, cel care ii oferise un adapost fi o pretuise atat de mult in timpul casniciei lor.

El ar fi putut sa-i spuna ca acel om era mort, la fel de mort precum se presupunea ca ar fi fost sotia sa. Omorat de propria ei mana. Cu toate astea, inca o proteja.

Ifi indrepta atentia asupra farfuriei fi manca in deplina ta- cere, la fel ca el.

Imediat ce sotia sa ifi lasa jos lingura, lordul observa:-N u te-ai schimbat. Inca poti sa mananci indiferent de

situatie.-E un true pe care 1-am invatat cand eram mica, fiindca ara-

reori ftiam de unde fi cand va veni urmatoarea mea masa.Ifi infafura degetele in jurul pocalului, invarti lichidul rubiniu

fi privi cum fiacarile sclipeau prin cristal. Ii evita privirea, afa cum cautase sa faca toata seara. Deci avea de gand sa o intarate cu amintirile pe care ea incercase sa le inabufe cu atata disperare. Dumnezeule, cat afteptase el momentul acela!

- Draga mea, am cerut anume sa se aduca vin de Burgundia, de vreme ce ftiu ca e preferatul tau. Iti este... pe plac?

Nu se uita la el. §tia ce o intrebase, dar se agata de masca ignorantei ca victima a unui naufragiu de ultimele ramafite de lemn.

-Vinul e excelent, dar din cate tin minte, pivnita ta a fost intotdeauna bine dotata.

Ar fi zambit, daca ar fi fost in stare. Oricat de iscusita ar fi fost eschivarea sa, el ftia ca era doar o stratagema. Acea calatorie cu trenul o preschimbase din fata in femeie fi indiferent de eforturile pe care le-ar fi facut pentru a pastra o anumita pu- doare, Dougald avea sa-i aduca aminte cu fiecare ocazie.

Fiindca el insufi nu ar fi putut sa uite vreodata.*

42

------------- --------------- — LegiCe iuBirii - --------- ---— — —

il apucd de grumaz pe micul hot de buzunare §i il scutum a§ai tim un terier scutura un fobolan.

Undee?Bdiatul se zbdtu in mdinile lui Dougald pana ce acesta sldbi

■■I rdnsoarea.-Acolo, horcdi el. A fugit acolo.Arata spre aglomeratul depou de trenuri din Liverpool, confirmand

tele mai teribile temeri ale lui Dougald. Hannah il pdrdsea in cel mai direct mod cu putinta - cel mai primejdios mod cu putinta - intr-unI ren de marfd cu destinatia Birmingham. Logodnica sa era o prostata... Zbaterile hotului ii atraserd atentia fi ifi inteti strdnsoarea din nou.

- I-ai facut ran?-Nu, domnule, jur! Era imbrdcata ca un bdiat fi avea o geanid

femeiascd. Doar am rds de ea fi a vrut sd dea cu geanta in mine! icni puftiul. Nu avea bani inauntru, domnule, dar n-am pus la inimd. Nu i-a§ fi facut nimic, domnule. N-a§ face rdu dlora atin§i, explicd el ducandu -§i aratdtorul la frunte.

Da, bdiatul crezuse ca Hannah era nebund. Poate cd toatd lumea avea sd o socoteascd nebund §i sd o lass in pace. Poate cd are sd fie salvatd de propria-i impetuozitate.

Dougald ii dadu drumul bdiatului fi o lud la goand prin multimea de oameni care incdrcau bumbac american in vagoane. Din cand in cand, cate unul il privea cu atentie, apoi ranjea §i arata tot mai departe in interiorul depoului., ghidandu-l dupa fata care i§i inchipuia cd e deghizatd. Fiecare gest confrma speranta - §i teama - lui Dougald cd Hannah nu trecuse neobservatd. Caci de§i cei mai multi dintre lucrdtorii de acolo erau oameni mundtori, famili§ti, printre ei se numarau fi ticalopi in stare sd profite de situatia fetei. Dougald urma indrumdrile fi se grdbi cu rasuflarea tdiatd, cu gdndul la ce era mai rdu fi temandu-se cd avea sd ajungd prea tarziu. Muncitorii ardtara spre un tren care pufdia, gata sd se urneascd. Ascuns in umbra, scrutd cu privirea dupa orice urma a ei in vreme ce locomotiva se punea lent in mifcare.

Christina ‘Dodd-—

$i o zdri. A§ezata in pragul u§ii deschise a unui vagon, tmbrd- catd intr-unul din costumele lui de cand era mic, leganand incantata din picioare.

Frumoasa lui prostutd. O adapostise vreme de cinci ani, §tiind ca intr-o bund zi avea sa fie a lui, multumit de inteligenta, cumintenia §i feminitatea ei. Acum copilul disparuse, inlocuit de o femeie ale carei forme nu puteau fi ascunse de nici un costum de §colar. §uvite razlete de par blond ii atarnau pe langa ohraji. Un zamhet stralucitor ii ridica buzele, ca $i cum gandul ca scapa de el §i de toate obligatiile ii aducea o bucurie nemaipomenita.

Dovada limpede ca nu intelegea primejdiile la care era expusa o tdndrd fugara.

Dougald se indrepta in fuga spre ultimul vagon §i abia reu§i sa se agate de el, dupa care se ridica cu greu pe platforma. Atent sa- §i mentind echilibrul pe scandurile inguste, care incepeau sa se clatine, cdutd grabnic o solutie. Hannah era in cel de-al treilea vagon de la capat. Trenul capata viteza. Pe margini erau fixate ni§te bare de metal Putea sa se urce pe ele, sa se tdrascd de-a lungul acoperi§ului, sa sard intre...

Cum statea acolo, incepu sa rada in hohote. Nu mai facuse ceva atdt de periculos, de necugetat in top anii ce trecusera de la moartea tatalui sau. Asemenea ispravi ar f trebuit sa fie indeplinite de un Dougald cu mult mai tdndr... Rase din nou. Poate ca, la urma urmei, Hannah avea sa se dovedeasca izbdvirea lui.

Trenul se hurducaia §i pufnea in timp ce el urea scara de pe marginea vagonului. Barele de metal iijucau in palme §i sub talpi. Dar mai bine ni§te bare ce se zgdltdiau decdt acoperi§ul unde nu avea de ce sa se pnd... Se cdtdrd cu greu pand pe suprafata de metal incalzit. Vantul ii bdtea prin par. De deasupra putea sa observe ora§ul Liverpool §i imprejurimile rurale ce se apropiau vazdnd cu ochii... precum §i indltimea la care el se afla in raport cu pdmdntul.

Rase din nou. Nebunie. Asta era nebunie curata.§i totu§i, nu putea sa renunte la Hannah. O tinuse in brate cand

sdrmana fata plangea dupa mama ei.

44

— -Legiie iuBirii -

Se tari pe mijlocul acoperi§ului, pdnd la celdlalt capat. La jonc- flttnea dintre ultimul vagon §i cel dinaintea sa, se ridica in picioare ;,'i masura din priviri distanta dintre ele. Jos, carligul de legatura se fit utura cu putere. §inele se vedeau neclar din pricina vitezei.

Fusese un flacau neastampdrat, iar pe vremuri, asta ar fi fost o distractie pe cinste. Acum era un afacerist respectahil §i intelegea consecintele. Daca rata saltul... Rasufla adanc §i sari. Ateriza in fiatru lobe pe acoperi§ul de metal care se cutremurd sub greutatea lui. Dar realise. Aplecat de spate, se avanta ca un fel de fiard sdlbatica spre urmatorul salt.

Da, acum intelegea consecintele, spre deosebire de Hannah. Primejdiile pdndeau pretutindeni; cum avea ea sa le evite? Viata ei de dinainte nu fusese u§oara, dar de cand el o luase sub aripa sa, nu dusese lipsd de nimic. Mancare. Haine. Educatie. O §coala terminatd.

Trenul lud viteza. Urmatorul spatiu dintre vagoane parea mai larg, dar de asta data abia daca se opri sd rasufle inainte sa sard. Apoi se uitd imprejur. Acesta era vagonul lui Hannah. El era deasupra. Ea, inauntru. U§a era deschisa §i singura cale sd patrundd induntru era printr-o acrobatie destul de simpla... pe care nu o mai facuse de multi ani.

Acum nu mai rase, ci injura. Se apropie incet de margine §i aruncao privire in jos. Picioarele ei nu se mai bdlabdneau in afara. Desigur, se bdgase induntru cand trenul prinsese viteza. De$teapta fata. De§teaptd... ei bine, nu. Nu atat de de§teaptd. Nu §tia ca nu este bine sa-l provoace pe Dougald Pippard.

Poate ca fata nu~§i daduse seama, dar o legase de el cu cele mai onorabile intentii. Acum, datoria - nu, afectiunea - il obliga sd o protejeze, chiar daca trebuia s-o protejeze de ea insd§i. Zambi. Da, era a lui. Doar ca inca nu o §tia.

Se apuca de pragul u§ii, i§i aduna tot curajul, apoi se arunca in jos cu o pirueta...

Cu fruntea plecata, Dougald ridica paharul pi inchina in amin- tirea acelei zile minunate, cand tineretea, dragostea §i aventura fusesera ale lor.

45

- Christina Docftf-

Hannah nu paru impresionata de gestul sau.-A?adar, Charles i-a angajat pe oamenii care m-au urmarit

in Londra. La ordinul tau, desigur?- Desigur.- Mi-ai intins o cursa.- Imediat ce situatia de-aici s-a stabilizat, 1-am chemat pe

Charles inapoi §i am angajat ni^te detectivi sa... te puna pe gan- duri. Apoi ti-am oferit o slujba care ftiam ca iti va face cu ochiul. A fost o cursa doar in masura in care ai cazut in ea.

Acestea fund zise, i?i propti talpa de piciorul mesei gi o impinse la o parte. Farfuriile zdranganira, argintaria se cutremura, dar astfel nu se mai afla nimic in spatiul dintre ei putea sa o priveasca dupa placul inimii. Sa o vada, imbracata in acele haine de lucru negre, simple. Intotdeauna cautase sa se deghizeze: ba in haine de baiat, ba, ca acum, intr-o ingrijitoare severa. §i intotdeauna frumusetea ei razbatea la suprafata. Nimic nu putea sa-i ascunda pielea diafana, moale ca a unui prune, sau bogatia de par auriu, sau buzele care chemau sarutul unui barbat. Sub aparentele rigide se intrezarea o silueta voluptuoasa... o, nu atat de implinita ca pe vremuri, dar tot mai ispititoare prin gratia ei zvelta. Mergea, se mi§ca a?a cum o facuse dintotdeauna; de parca Atotputemicul o crease pentru desfatarea lui Dougald $i o folosise sa-1 ademeneasca in sfanta taina a casniciei. Planurile Atotputernicului functionasera insa aproape prea bine, cad atunci cand Hannah il parasise luase cu ea orice bucurie, lasand in urma-i doar intunecime.

Din fericire, el i?i facuse un camin din acea intunecime. Ticluise cum sa invinga trecutul. Urzise planuri de viitor. §i fiecare plan daduse roade, fiindca acum ea se gasea dinaintea lui.

- La un moment dat, recunosc, mi-a trecut prin minte ca a? fi putut sa te inspaimant suficient incat sa renunti la pretioasa ta Distinsa Academie de Guvernante. La urma urmei, ti-a oferit ceva ce ti-a lipsit in casnicia noastra: munca, munca §i iarafi munca.

46

------------- - JLegi.Ce iufiirti------------ -

Il privea de parca era un m onstru. Inteleapta femeie, intru-i ,'U toti anii de singuratate ?i rufine nascusera un m onstru in .idAncul lui.

- Indraznef ti sa m a acuzi de propriile tale pacate. §i tu ai lucrat, dragul meu. Ai lucrat fara ragaz, in timp ce te afteptai ca i“u sa-ti permit sa ai grija de mine.

- Cum ar trebui sa faca o sotie!Mania cu care raspunsese il lua prin surprindere. Nu se mai

iiisase in voia unei asemenea indignari de ani de zile.- Ca o incompetenta slaba de inger, replica ea.- M ama-ta te-a invatat sa dispretuiefti timpul liber.-Lucra zi-lumina, iar eu voiam s-o ajut! rosti ea ridicand

u? or glasul.Raeburn ifi schimba pozitia in fotoliu. Ar fi vrut ca ea sa

vada lucrurile in felul lui, insa §tia prea bine ca incercarea de a o face sa gandeasca lucid nu avea sorti de izbanda.

- §tiu. Dorinta ta era admirabila. Capacitatea ta de a te adapta dorintelor mele, mai putin.

- M ama m-a invatat ca munca e o virtute. §i adevarul acela nu s-a schimbat odata cu imprejurarile.

- Iar tu ti-ai petrecut viata fugind dupa virtute ca o pisicuta dupa un Suture. Dougald i?i propti ceafa de spatarul fotoliului §i o privi cu ochii mijiti. §i cu toate astea, ti-ai abandonat cas- nicia §i ti-ai ignorat juram intele din ziua nuntii. Unde este virtutea in asta?

Hannah i§i incrucisa degetele tremurande.- Nu e mai multa virtute in asta decat in seducerea unei fete

de optsprezece ani.- Aveai optsprezece ani §i intentional sa ma parase^ti. Seductia

a fost cea m ai rapida cale sa te readuc sub control.-A h, seductia te-a scutit de timpul pe care 1-ai fi pierdut

facandu-mi curte. Admirabila scurtatura, milord, rosti ea apasat.Contele izbucni intr-un hohot aspru fi, fara preget, se folosi

de trecut pentru a o rani.

47

Christina Docfcf -

- Nu a trebuit sa te seduc Nu a trebuit sa fiu atat de bland. Deja te cumparasem de la maica-ta. Iti aminte§ti?

Dougald nu fusese crud inainte. Fusese manipulator, lipsit de scrupule nechibzuit, dar niciodata nu o necajise pe Hannah cu amintirea evenimentelor dramatxce in urma carora devenise sotia lui.

“ Mama nu m-a vandut, ci m-a pus sub grija ta. E o diferenta, spuse Hannah rasufia adanc, in incercarea de a~?i alina goluldin piept. M.am considerat drept unul dintre proiectele talefilantropice. Aveai atat de multe!

Lordul ridica din umeri. Niciodata nu-i placuse sa vorbeasca despre oamenii pe care~i ajuta - orfanii carora le gasise familii, femeile carora le gasise de lucru, barbatii pe care ii instruise.

- Oricum, ce altceva ar fi putut mama sa faca? Era pe moarte, murmur a Hannah cu glas me cat, in timp ce-§ i evoca acele vremuri groaznice.

- Exact. A facut ce era mai bun pentru tine in conditiile date, replica el privind-o, masurandu-i reactiile, vazand jalea pe care inca i-o aducea amintirea mameL Dar gre§e§ti. §tia exact ce voiam de la tine. Ea §i bunica au pus totul la punct impreuna,

Hannah nu se putu abtine sa nu-1 ia peste picior.- Dar tu, sarmanul de tine, nu ti-ai dat seama de urzeala.- Ba da. Chiar ele mi-au spus ca au aranjat o casatorie rntre

noi doi. Pe atunci aveai treisprezece ani. Erai o copila dragala^a. Mama ta se tragea dintr-o familie buna din Lancashire §1 ne-a asigurat ca §i tatal tau fusese sanatos §i xntreg la minte, Degi detaliile na^terii tale nu erau tocmai onorabile, conditia de bastard nu a fost o problema intr-atat de mare incat sa reprezinte o piedica pentru planurile noastre.

48

~— -— — -— Legiie iuBiru -— ------------------

Niciodata nu mai auzise povestea casatoriei ei aranjate. Cel pufin, nu a§a. Nu explicate atat de direct, de indiferent, fara dramul de consideratie care sa faca totul mai digerabil.

-Inca nu inteleg de ce un adult ca tine i-ar permite bunicii sale sa-i gaseasca o nevasta.

- Casatoriile aranjate sunt o traditie in fam ilia Pippard. $i sunt intotdeauna reunite. De ce ar fi fost altfel in cazul meu? se intreba el cu un suras ironic.

Hannah gtia ca raspunsul pe care urma sa-1 dea era nerealist, Insa nu gi-1 putu retine.

- Pentru ca oamenii nu mai fac asta.-Prostii, draga mea, desigur ca o fac. Ai trait suficient de

mult in Inalta societate incat sa §tii cat de ridicol suna asta. Cat de naiv, adauga el chicotind ragufit. Macar in unele aspecte nu te-ai schimbat.

„Ba m-am schimbat." Voia ca el sa adm ita cat de mult se schimbase de cand nu o mai vazuse. Dar, cel putin in aceasta privinta, parerile lor erau divergente.

-C an d un barbat de douazeci fi unu de ani consimte sa instruiasca pi sa educe o fata de treisprezece pentru nici un alt motiv decat ca sa aiba o sotie atunci cand ii cade lui bine - este de-a dreptul obscen.

El inca zambea, daca acea stram batura a buzelor putea fi socotita un zambet.

-Trebuie sa recunopti ca m ajoritatea casniciilor sunt faurite din alte ingrediente decat afectiunea reciproca. De obicei e la- comia, dar uneori mai e vorba de oportunism.

- Oportunismul a fost precis motivatia ta.- §i a ta, i-o intoarse el. Nu cred ca ti~ar fi. convenit sa te trezegti

in strada cand a m urit mama-ta.- Tu §i bunica ta nu erati genul de oameni care sa dea pe cineva

afara. Oricum ar fi fo st Dougald §i doamna Pippard, asta era o certitudine, ifi zise Hannah; continua cu glas tare: §i chiar daca erati, tot mi-af fi gasit un rost undeva.

- Intotdeauna ai fost convinsa ca nu poti sa dai gref.

49

Christina T>odd-

- Ca nu pot sa dau gre§? repeta ea nedumerita. Nu cred. Dar am fost §i sunt convinsa de competenta mea.

- Gande?te-te mai bine. Gandegte-te acum, folosindu-te de tot ce ai invatat despre lume. Cea mai buna slujba la care puteai sa aspiri era cea de fata in casa, probabil la bucatarie. Erai frumoasa §1 rafinata. Nu ai fi fost ca restul slujnicelor, a§a ca ?i-ar fi batut joc de tine de dimineata pana seara. Barbatii te-ar fi vanat fara incetare. Toti barbatii, de la servitori pana la stapan §i fiii sai, sublinie el scarbit de gandul la o asemenea concupiscenta. Te-am salvat de la toate astea.

-Ai dreptate, fire§te, admise ea cu dezinvoltura. A§a ca iti multumesc. Dar ceea ce n-ai inteles niciodata e ca recuno§tinta pe care ti-o port pentru educatia mea putea fi rasplatita prin sudoarea fruntii mele, nu prin trupul meu.

Vorbele ei il facura sa-i priveasca trupul, apoi sa ridice in trea- cat ochii la chipul pe care se citea o hotarare de nezdruncinat.

- Niciodata nu m-ai iertat ca ti-am rapit virtutea.Hannah se cutremura amintindu-§i de ziua pe care incercase

din rasputeri sa o uite.- Eram atat de tanara, Dougald, iar tu m-ai amagit cu vorbele

dulci ?i cu atentiile tale.„Cu saruturile tale", completa in gand.- Tocmai ce aflase^i despre aranj ament §i aveai de gand sa ma

parase^ti. Cu trenul. Adu-ti aminte de tren... spuse el aproape in §oapta.

Se indreptau spre viaductul Sankey, legdnati de trenul ce pufdia lini§tit. Hannah duse din nou sticla de vin la buze §i gusta aroma de struguri §i stejar, gandindu-se ca Dougald nu hause prea mult, tntru- cat ea fusese atat de dornica sd-§i umple stomacul. Dar, in timp ce il privea cum mu§ca dintr-un mar, se gandi ca nu pdrea sa-i fie sete. De fapt, nu pdrea sa duca lipsd de nimic; era un harbat bine cladit, inalt, brunet §i chipe§, iar daca o fata visa la un barbat, el era barbatul ideal la care sd viseze. Dar era prea batrdn pentru ea. Cap. ani avea, douazeci §i §ase? §i mai era §i atat de multumit §i sigur de sine.

50

-— -— ------ - LegiCe hifairn — ---------- -

\Uu frustrant cd un harhat cu atata prestanta, un hdrhat in stare sa unerased mintile oricdrei femei, alegea o fatdpe care nu era nevoitsa sei <Y/.neascd pentru a o cuceri. Ce pdcat; prohahil cd era semnul vreunei ilfficiente spirituale din partea lui.

- Ce fel de deficientd spirituala? rdsundglasul lui cald, pro fund.Hannah clipi, luatd prin surprindere. Oare vorhise cu voce tare?

I foamne, bduse prea mult vin.-Prohahil prea mult vin, consimti el. De ce fel de deficientd

spirituala sufdr?-Vrei sd... te cdsatorefti cu cineva fdrd sa-ti bati capul cu a-i face

curte, spuse ea aproape hipnotizata de ochii sdi verzi, stdruitori. De ce ai renun fa la frumusetea vandtorii?

- Pe tine te-am vdnat, nu-i a fa ? intreba Dougald cu seriozitate.-N u e acelafi lucru, dupa cum prea bine ftii, se incrunta ea.

Te-am vdzut cum iti administrezi afacerile. Efti un ins competitiv, agresiv fi arogant, iar orice impotrivire nu face decat sd te motiveze fi mai mult.

- Tu mi te impotrive§ti, ofta el. Mi-ai implinit fantezia.- Of! Hannah lud inca o gura de vin $i ii intinse sticla. Fdrd nici

cea mai mica intentie, te asigur.Dougald ingrdmddi ce mai rdmdsese din pranzul lor in saco§&,

inchizand subiectul deocamdatd. Se intinse din toate oasele, i§i descheie cama§a $i i$i freed pieptul cu podul palmei. Fata ifi acoperi ochii cu mana.

-Domnule Pippard. Te rog, e indecent!- Cu sigurantd nu e ceva indecent intre un bdrbat §i logodnica sa,

raspunse el torcand ca un motan.Hannah ifi cohort mainile fi il privi aspru.-B a e, fi nu pop. sd schimbi asta doar pentru cd o decretezi.-A i fi surprinsd ce pot sd decretez. Ai adus o patura?- Nu, dar imi doresc sd fi adus. Macar afa te-ai putea acoperi cu

o brumd de decenta.- Daca af vrea sd ma acopar, mi-af incheia cdmafa la loc. Acestea

fiind spuse, se ridica fi ifi trase cdmafa din pantaloni. Fata voia sa-fi acopere ochii din nou, dar daca ar fi facut-o, nu §tia ce piesd

51

- Christina DodcC—

vestimentara ar mai fi mdraznit sa-§i scoata. Doar cautam o perna, explica el. Dupa mancare $i vin $i de la atata legdnat, m-a apucat somnul. Descheie ultimul nasture, se indreptd spre claia de fan §i se aruncd peste ea cat era de lung. Fuse capul pe cdma§a facutd ghem,o potrivi dupa cum ii era pe plac §i inchise ochii. A§a cum tot tii sa-mi aminte§ti, nu sunt la fel de tdndr ca tine.

-Ai sa ver?i vinul daca nu e^ti atenta.Hannah clipi nedumerita, trezita din reverie. Pocalul din

mana ei se inclina amenintator; il indrepta degraba. Acum, ifi dorea din tot sufletul sa nu fi terminat vinul acela. I$i dorea sa nu fi pus macar un strop pe limba. Daca tot §i trecea in revista dorintele, ar fi trebuit sa-§i doreasca o mie de lire sterline ?i un ponei. §i ca Dougald sa nu mai aiba pe chip expresia aceea plina de subin teles. I§i izgoni amintirile, prefacandu-se ca refiecta la discutia lor, abandonata pentru cine §tie cat timp in vreme ce ea se plimbase pe cararile memoriei. Bajbai dupa un subiect de conversatie, orice i-ar fi putut distrage atentia lui Dougald de la ea §i de la chipul ei imbujorat, §i in cele din urma se agata de §coala de guvernante.

-In ace^ti ultimi trei ani am dovedit ca pot sa am succes. Prin urmare, grija ta pentru competentele mele tineregti este neintemeiata.

- Succesul in pielea unei impostoare nu e deloc un succes.Atacul lui o nedumeri.-Cum adica, impostoare? Nu sunt o impostoare. Am lucrat

pentru Lady Temperly, in strainatate §i la Londra, vreme de §ase ani. Am fost o buna administratoare $i o buna insotitoare, iar tocmai in aceasta postura m-am promovat pe mine ?i fcoala.

- Nu ti-ai folosit numele de familie.- Copiii nelegitimi nu au nume de familie, se rasti ea. Eu nu am

unui, dupa cum §tii prea bine.Pentru o clipa, cortina de retinere se ridica ?i zari o frantura

din bestia care-^i arata coltii pe sub calmul lui.- Ba da, aveai unui. Ti-am dat un nume cand ne-am casatorit.

52

— ------------------ £egife hwirii - — ------------------

- Am fost recunoscatoare, riposta ea.Chiar ii fusese recunoscatoare. M am a ei spunea tuturor ca

r* vaduva, insa adevarul le urm area pretutindeni. Apoi Hannah hc Irezea intr-un noian de zeflemele fi rasete. Darul numelui de l.imilie al lui Dougald fusese una dintre binecuvantarile casatoriei, dar fi primul lant pe care il lepadase atunci cand fugise.

- N-am vrut recunoftxnta, am vrut...Se opri im ediat ce ifi dadu seam a ca ridicase vocea. Dar a ei

< ontinua de unde se oprise el.- §tiu ce-ai vrut. Dragoste fi devotam ent etern.- Ti-am dat multe in schimb.- A fa e, dar numai cand gandul la mine te m ai sacaia, numai

atata vreme cat m a conform am indicatiilor. A tata vreme cat nu voiam prea mult sau nu m a afteptam sa-ti am intefti promisiu- nile pe care le-ai facut in ziua in care m-ai convins ca m a iubefti... atunci, da.

Hannah auzi ecourile trecutului rasunand in glasurile lor enervate. Dupa asprim ea cu care o privea Dougald, presupuse ca fi el ifi amintea.

Trebuia sa se tina in frau. Daca nu o facea, el ar fi ie§it in avan- taj, ca intotdeauna. Trebuia sa-i dem onstreze ca se m aturizase, ca nu o m ai putea m anipula folosindu-se de emotiile ei. Invatase cum sa-.fi struneasca temperamentul; draga Lady Tem per!/ ii daduse primele leclii, iar ea ii rafinase metodele predandu-le elevelor de la fcoala de guvernante.

Rasufia adanc de cateva ori, um plandu-fi narile cu mirosul slab de lemn fi piele tabacita al scaunului. Ifi lasa privirea sa se plimbe prin incapere, sa se opreasca peste ferestrele largi, negre, m arginite de draperiile grele de brocart, fi pe tapetul de culoarea smaraldului, evident nou, care acoperea partea de sus a peretilor. Camera fusese rem odelata dupa gusturile stapanului.

Un stapan care ftia evident ce voia fi cum sa obtina ce voia. In timp ce ifi trecea privirea prin toate ungherele incaperii, dom olindu-fi treptat m ania, baga de seam a ca el o cerceta cu luare aminte.

53

— Christina (DocfcC—

Oare i$i luase ochii de la ea macar o data de cand patrunsese in camera? Se indoia. In consecinta, era nevoita sa se comporte cu subtilitate §i calm, pentru ca orice altceva i-ar fi oferit lui Dougald victoria pe tava. Ii spuse pe un ton cumpanit, politicos:

- Daca a§ fi folosit numele tau de familie sau pe al mamei mele, evadarea mea ar fi fost o gluma. M-ai fi gasit de indata.

- §i am fi fost scutiti de toata bataia de cap.- Te-ar fi scutit pe tine de batai de cap, il corecta, ea. Am plecat

numai atunci cand... cand casnicia noastra s-a dus de rapa cu totul. Cand mi-am dat seama ca nu mai aveam nici o §ansa.

-Intotdeauna am avut o §ansa, raspunse el abia mifcand din buze.

- Prostii. I$i tinu glasul coborat, imaginandu-fi ca explica situatia unui elev greu de cap. Niciodata n-ai ascultat ce aveam de spus. Ma mangaiai pe cre§tet §i-mi spuneai ca tu ?tii mai bine. La fel puteam sa ies afara fi sa-mi urlu nemultumirea catre vant.

- Te adoram.- Nu voiam adoratia ta, voiam un scop in viata.- Majoritatea femeilor...Majoritatea femeilor s-ar fi multumit cu o viata de huzur.

De cate ori nu mai auzise asta inainte? Ridica mana sa-1 opreasca.- Te rog. Nu-mi servi acelagi argument decrepit.Mania i§i trecu aripa sangerie peste trasaturile lui Dougald.-Aveam de gand sa spun ca majoritatea femeilor s-ar multumi

cu o viata de huzur, dar ca ar fi trebuit sa-mi dau seama ca a§a ceva te-ar lasa rece.

Ce voia sa spuna? Spunea ca se in§elase cu atatia ani in urma?Il cerceta cu privirea, dar nu vazu decat un om care §edea ne- clintit, auster ji lipsit de expresie. Daca se schimbase intr-atat de mult incat sa-?i recunoasca vina... Ochii i se abatura din nou asupra lui.

Acum se holba la sSnii ei cu o privire atat de sfredelitoare, incat puteau la fel de bine sa fie dezveliti §i nu ascun§;i in atatea straturi de imbracaminte.

54

------------ - LegiCe iuBiru — --------- -

Nu, nu se schlm base. Insa chiar daca se schim base atat de mult ca i?i recunoftea vina, o facea pentru a ascunde un scop h p < ret. Trebuia sa tina m inte cine era el de fapt. Trebuia sa tinai out de lectiile dure pe care le invatase.

Oamenii nu se schimba. Iar barbatii sunt oam eni, doar ca mai rai.

in ceea ce-1 privea pe Dougald, era un barbat prin excelenta. Increzator pana in m aduva oaselor. Despotic, deoarece era sigur (.1 nu se putea in§ela. Crescut de bunica §i de tatal sau sa creada ca Kt ravechea vita a stram ofilor sai prosperase tocm ai pentru ca erauo stirpe superioara ?i ca Dougald era xncununarea tuturor acelor sclectii repetate in xnaterie de casatorie §i reproducere. Nicio femeie nu avea vreo §ansa im potriva unei asem enea indoc- ( rinari. §i cu siguranta nu o femeie care nu cuno§:tea adevarul in privinta nagterii ei. Care nici m acar nu cuno^tea numele de familie al tatalui ei. Se im punea sa nu uite a sta ?i sa ignore um erii lati ai lui Dougald.

A$a ca reincepu conversatia de fatada.- Catva tim p am trait in satul Setterington cu m am a. Era un

loc frum os, a^a ca mi-am insu^it numele.- Tu ?i m am a-ta ati trait pretutindeni pentru catva timp, mur-

m ura el in directia sanilor ei, de parca ar fi putut sa-1 auda. De ce sa nu-ti spui York, sau Bristol, sau East Little Teignm outh? De ce Setterington?

-A m ales Setterington deoarece nu credeam ca gtii despre perioada pe care am petrecut-o acolo.

- Nu. Nu ftiam , rosti el cu pum nul incle^tat.H annah se intreba daca nou-gasita sinceritate dintre ei avea

sa duca la o m ai buna intelegere, sau la violenta. Nu il recuno^tea pe acest Dougald. Cauta sa-i citeasca pe chip vreo urm a de ase- m anare cu fostu l personaj, dar dialogul lor sem ana cu infrun- tarea dintre un anchetator §i un detinut. §i §tia prea bine ce rol if i inchipuia Dougald ca joaca.

Spuse pe un ton cat m ai vici posibil:

55

Christina Dodd-

-Daca ai terminat sa te plangi, mi-ar placea sa-ti intalnesc matufa. Presupunand ca matufa chiar exista.

- Draga mea Hannah, nu te-af minti in privinta asta. Tocmai ii permisese sa schimbe subiectul fara cea mai mica obiectie. Evident, ii privea actiunea ca pe o retragere. Stramatufa, de gra- dul al doilea, explica el.

- Nu-mi amintesc sa fi mentionat ca ai o asemenea ruda.- Firefte ca nu. Nu suntem rude apropiate, afa ca fi eu abia

daca am auzit vreodata pomenindu-se numele ei. Dar matufa Spring a trait intreaga viata la castelul Raeburn, spuse el oftand impovarat. Inconjurata de doamne de companie.

- Doamne de companie? N-am fost informata despre asta.- Cucoane batrane, cu fire bagareata pe care le-am moftenit

laolalta cu castelul.-Ah!...Intelegea acum situatia. Daca noul Lord Raeburn dorea sa

ca^tige bunavointa oamenilor de pe domeniu, nu putea sa dea afara o femeie in varsta din singurul camin pe care il cunoscuse vreodata; nici nu putea sa-i alunge prietenele.

II cerceta cu privirea. Observa ridurile de amaraciune adanc brazdate in jurul gurii, asprimea expresiei lui.

- Iar eu trebuie sa am grija de toate batranele?- Tanti Spring e stramatu^a mea. Sufera de momente de

confuzie fi indragefte pietrele.- Pietre?Dougald nu-i oferi detalii.- Celelalte doamne sunt bine. Mai mult decat bine. Sanatoase

tun, cu exceptia unor probleme de auz. Anume, domnifoara Isabel, care detine un telescop fi se uita la stele.

- Stele.- Domnifoara Ethel cultiva flori.- Cultivarea florilor pare o activitate mai tipica pentru o

doamna in etate.-Tipica, repeta el, parand sa cantareasca termenul, apoi cla-

tina din cap. Nu af spune tipica. Pe domnifoara Minnie o mai

56

c u lefinul fi deseneaza. Toate se ocupa cu crofetatul, incheie el c u degetele impreunate. Nu te superi sa ai grija de grupul acesta Inrmat din patru doamne, nu?

Ce putea sa raspunda?- Deloc.- La urma urmei, cu cat mai multa munca prime? ti, cu atat

efti mai fericita.Uitind sa fie precauta cu acest nou Dougald, se pierdu putin

ru firea.~Ai absoluta dreptate. Iti multumesc pentru ca te-ai gandit

la mine.Contele zambi dintr-un colt ai gurii. Hannah mufcase mo-

meala gi se enervase; daca jucau un joe, el iefise in caftig. Daca era sa se razboiasca, atunci ea tocmai ce ii oferise o arma cu care sa o invinga. Trebuia sa fie mai atenta. Trebuia sa tina minte ca, in acel moment, o controla. Plecarile §i sosirile, munca fi timpul liber. El era stapanul, ea servitoarea, cel putin pana gasea cumvao cale prin care sa scape.

Sa scape... se parea ca, de fiecare data cand il intalnea, incerca sa fuga de el. La cum se transformase in acei ani, Hannah ifi zise ca fuga nu parea o idee proasta. Insa ifi pastra calmul ca pe o armura fi spuse:

- E frumos din partea ta ca angajezi pe cineva care sa aiba grija de ele.

Crezu ca-1 iritase cu seninatatea ei, dar, inainte sa se lamu- reasca, norul se risipi de pe chipul lui.

-N u este deloc frumos din partea mea. Sunt patru femei excentrice care mi-au facut necazuri din prima zi. Vreau sa fie tinute sub control.

-Necazuri? intreba ea nedumerita. N-ai mentionat nimic despre necazuri in scrisoarea ta... dar de ce ai ft facut-o?

- Ultimul conte in linie directa - cel care a reufit sa pastreze titlul vreo treizeci de ani - era fratele matufii Spring, iar el i-a permis sa gazduiasca orice vagabond voia ea. Odata ce numarul lor a atins proportii coplefitoare, au devenit de nestapanit.

- Christina Dodd-

Hannah abia i?i stapani un ranjet cand ii vazu atat de dezarmat.

- Credeam ca sunt numai patru.- Ma gase^ti ridicol? pufni el ridicandu-se brusc din fotoliu.Comicul situatiei se risipi, iar Hannah se trezi ridicandu-se

in picioare sa-1 infrunte.- Nu ridicol, doar ca vorbegti despre doamnele astea de par-

ca ele ar fi un berbece de asediu, iar tu o poarta ce trebuie sa le suporte loviturile.

Pentru prima data de cand Dougald se intorsese de la fereastra spre ea, nu-i mai era teama de el, nu-§i mai punea intrebari, nu-1 mai privea crunt; dimpotriva, se temu ca il scalda intr-o privire prea blanda, caci asprimea disparuse din ochii lui.

O, nu. Era mult mai rau de atat. O tintuia ca §i cum ea ar fi fost o caprioara fara aparare, iar el, un lup infometat. Sa o fi urmat in propria-i minte, sa i se fi alaturat in rememorarile ei? Sau i?i amintea alte clipe, clipe de pasiune? Clipe in care se contopeau unul cu celalalt, in ciuda certurilor §i a nefericirii, pentru ca trupurile lor o cereau §i nu aveau de ales decal sa se supuna?

Daca Dougald §tia despre Distinsa Academie de Guvernante, atunci gtia ?i despre provocarile §i necazurile cu care ea se con- fruntase. §tia ca era puternica ?i dura, ca nu mai era tanara ino- centa pe care fusese atat de aproape sa o nimiceasca odinioara.

Doar... doar ca felul in care se uita la ea nu avea nimic de a face cu treburile serioase, sau cu anii in care fusesera despartiti, sau cu schimbarile din trupurile §i mintile lor. Privirea lui o invaluia intr-o fierbinteala. pura, animalica. Ii intindea cheia spre cufarul amintirilor... gemetele ei infundate, pasiunea lui dezna- dajduita, trupurile lor goale pe un pat, pe o masa... in tren. Orice neintelegeri ar fi avut, nu contau cand se tineau in brate.

Apoi pleoapele ii coborara ca sa-i ascunda gandurile. Se tolani gratios in fotoliu ?i spuse cu un glas intesat de plictiseala:

- Desigur ca vei avea grija de matu^i. Doar nu credeai ca te-am adus aid sa-ti indepline?ti rolul de nevasta, in orice aspect posibil?

58

- LegtCe xuSirii -

Ndrebnic. Escroc, ticalos, diavoll Cum indraznea sa-?i rada de it ii 11 i puirile ei cand tocmai el i le insuflase? O momise, ii flutu-i ,ific amintirile in fata ochilor, o manase exact unde voia el. I) dovedise ca inca il dorea.

Cu o agresivitate ce era poate imprudenta, dar necesara,I l.mnah constata:

* N-ai sa divortezi de mine.-N u. Nu am de gand sa fiu eu primul care aduce o aseme-

i k m pata pe blazonul familiei Pippard.- §i ce scapare am eu din situatia asta?-Cred ca £tii deja raspunsul, spuse el trecandu-pi degetele

peste lemnul neted al bratului de fotoliu. Putem continua ca pana acum. Nu am sa spun nimanui cine e§ti de fapt §i nu voi putea sa ma recasatoresc vreodata. Voi fi ultimul descendent al familiei Pippard, iar titlul de conte de Raeburn va trece la alta ramura a familiei.

Se opri in a^teptarea unei reactii. Hannah $tia prea bine ca nu ar fi indurat acele consecinte de bunavoie.

- Ce alte optiuni?Glasul lui, adanc §i dulce ca mierea, o incalzi ca o boare cand

ii sugera:- Ne putem impaca. Tanara femeie icni scurt gi se trezi ca se

uita oriunde, numai nu la el, ceea ce-1 facu sa continue: Sau avem §i o a treia optiune.

A treia optiune? Nu-pi dadea seama ce optiune mai putea sa fie.- Care ar fi?- Toata lumea crede deja ca sotia mea e moarta. A?a ca a§ putea

sa te ucid.

Capita tuf 6

Lui Hannah i se taie rasuflarea. Se uita la Dougald, nobilul furios, ostil, care i?i mangaia ganditor barbia. Vechiul Dougald

59

Christina ‘Docfcf

n-ar fi fost in stare de o asemenea cruzime, pe cand omul din fa^a ei vorbea despre crima cu un calm care ii ingheta sangele in vene.

- Moartea ta mi-ar rezolva cu siguranta toate problemele. Atata vreme cat nu voi fi prins, reputatia mea n-ar avea de suferit mai mult decat acum, zise el, apoi izbucni intr-un chicot ragufit. Desigur, o mentionez doar ca pe una dintre optiunile pe care le avem la dispozitie. Niciodata nu ti-af face cu adevarat vreun rau... iubirea mea.

Porcul! Sa glumeasca despre moartea ei acum, in seara asta, prima oara cand se revazusera dupa noua ani! Sa aduca vorba despre un mormant rece in timp ce afara se involbura ceata fi singura persoana care ii cunoftea adevarata identitate fi trecutul era insufi omul care o ameninta! Daca voia sa gaseasca o dovada ca nu o iubea intr-adevar, ca niciodata nu o iubise, cuvintele fi rasetul lui erau de ajuns. Ei bine, nu avea de gand sa taca male §i sa-i permita sa o hartuiasca.

Avusese o calatorie dificila. Simplul fapt ca il intalnise era un §oc teribil. Se saturase. De ajuns cu amenintarile lui, cu sarcasmul, provocarile fi amintirile. Ii venea sa se napusteasca asupra lui, sa-i datine din deget in fata nasului, sa-i arate cat de amarnic se infelase crezand ca putea sa o umileasca. Pe ea, directoarea Distinsei Academii de Guvernante fi femeia de afaceri care adusese fcolii un succes financiar remarcabil!

De-ajuns cu teama. Ea nu se temea de nimeni. Cu atat mai putin de un barbat, un laf! Un ticalos care ii urmarise fiecare mifcare, care o amenintase ca o va obliga sa se achite de indatoririle conjugale fara voia ei, care gasea placere in a o intimida.

- N-am visat deloc la tine.Se apropie de el cu pafi mari, se opri dinaintea lui fi il privi

de sus. Din fotoliu, contele ridica putin capul intr-o parte fi ii intalni privirea.

Chipef? Nu, nu mai era, dar era fascinant, mistuit de o emotie tainica. Patima, poate. Sau poate ura. Probabil nu avea sa afle vreodata. Ifi disciplinase perfect pasiunile, pe care acum le scotea in lesa doar pentru cate o scurta plimbare.

60

-— — ------Legue iuioiru --------------

Masculin? Da, umbrele lum anarile ii sculptau trasaturile, il.hpcau orice urm a de blandete, de duio^ie. Nimic moale... in il.it.i de gura sa. Gura aceea cu buzele pline ?i blande la atingere, iii.ii ales candii sarutau gatul, sanii, coapsele.

inalt? Da, insa gi ea era. La nunta, cand stateau um ar la um ar h.1 primeasca oaspetii, toata lum ea le spusese cat de bine aratau impreuna. Cativa dom ni m ai indiscreti §i destul de abtiguiti (i.mcaneau cu voce tare despre ce copii frum o?i vor avea.

Nu avusesera copii; fusese destul de precauta m eat sa piece inainte ca un copii sa o inlantuiasca de barbatul care o manipula.( 'are o dezamagea. Nu, in lungii ani de singuratate, nu perm isese .1 proape niciodata gandurilor sale sa rataceasca spre el. Nu-i pla­teau lacrimile care urm au inevitabil.

Da, acesta era Dougald, iar ea nu avea sa se team a de el. I?i infipse genunchiul intre coapsa lui §i bratul fotoliului §i intreba:

- Daca nu vrei sa-ti fiu so tie, de ce m-ai adus aici?Se uita la ea ca la o pisica pe care o intaratase fara sa-fi ia

masuri de precautie. Doar cat rau putea sa faca o pisicuta?Gre^eala lui. Era puternica. §i ea putea sa ironizeze, sa ame-

ninte pi sa intimideze. Mai bine, putea sa-1 faca sa o doreasca, iar atunci ea ar fi. preluat fraiele.

-C e vreau de la tine este sa ai grija de m atu ja mea, veni raspunsul.

- Puteai sa angajezi o femeie din imprejurimi. I?i a?eza palm a pe um arul lui, se apropie de el §i il simti, cu mare satisfactie, cum se da putin in spate. Atacul ei reu^ise macar sa-1 nauceasca. Te-ai dat peste cap doar ca sa m a aduci aici.

- Poate ca m-am zgarcit odata cu varsta. La urm a urmei, doar nu trebuie sa-mi platesc sotia.

Rasuflarea lui ii mangaie fata, caldura trupului sau ii ardea prin vesta. Mainile i se odihneau pe bratele fotoliului, inerte, parca neinteresate sa se ridice spre trupul atat de apropiat de al sau.

- Munca silnica, il acuza ea.- Pe-aproape. Munca iubitoare a unei neveste.Bestie sarcastica! Dar nu se tem ea sa-1 infrunte.

61

- Christina (Docfcf -

- Sau poate ca ai alt plan in minte...?- Tot ce se poate, raspunse el pe un ton plictisit. Dar ce e sigur

e ca ai sa ramai aici fi ai sa muncefti. Cat despre planurile mele, n-ai sa le cunof ti decat atunci cand decid sa ti le impartaf esc.

- Poate da, spuse ea aplecandu-se indeajuns meat sa-1 priveas- ca in ochi, astfel ca buzele lor aproape se sarutau. Poate nu.

Apoi strabatu intreaga distanta ramasa fi il saruta, gustand surpriza de pe buzele lui. Bine! Bine. Porcul arogant fusese luat pe nepregatite de mifcarea ei brusca.

Doar ca fi ea sa lasase luata pe nepregatite...Pleoapele i se inchisera cu un fluturat.Buzele lui erau neschimbate. Netede, mari, senzuale. Pe vre­

muri petrecuse ore intregi explorandu-i buzele, incercand sa-fi dea seama de ce sarutul lui o fermeca intr-atat. Niciodata nu avusese sorti de izbanda, iar acum ca ifi odihnea buzele pe ale lui, aplecand capul pentru a le potrivi mai bine, se intreba daca trebuia sa-1 guste. Sa-fi deschida buzele peste ale sale, sa-1 invite inauntru fi daca rezista, avea de gand sa ia initiativa, sa pa- trunda adanc in caverna cu aroma de vin §1 sa ii arate cat de multii era sotie...

Nu, n-ar fi trebuit sa o faca. Gestul i-ar fi dus in locuri in care nu dorea sa se afle. Dimpotriva, trebuia sa tina totul sub con­trol, sa ia in considerare impulsul care o condusese acolo fi sa inteleaga ca lupta ca sa obtina o pozitie superioara din punct de vedere moral.

Trebuia sa-fi ignore respiratia precipitate, panza subtire de sudoare din pricina contactului, fi doar sa-i atinga in treacat fata. Se barbierise. Probabil nu cu mult inainte de sosirea ei, deoarece din barba lui neagra nu mai ramasese decat puful catifelat care-i gadila buricele degetelor. Puful de pe falca lui larga. Hannah ifi rasfira degetele, cauta sa atinga mai mult fi dadu de umarul obrazului. II dezmierda cu degetul mare o data, de doua ori. Pielea de acolo era intotdeauna atat de neteda, o placere s-o mangaie. Ii alinta urechea cu varfurile degetelor, peste fiecare incretitura, ii captura lobul, apoi il masa ufor.

62

Simti cum umarul lui se incorda sub cealalta m ana. Da. i ) .ilintare pe ureche avusese m totdeauna darul de a-1 face sa-fi pi.irdci controlul. Intotdeauna ii adusese trupul frem atand up re ea.

Intrerupse sarutul fi se indrepta de spate. Prudenta. Avea nc azia sa opreasca totul.

Dougald inca nu se repezise spre ea. De fapt, nu se m ifcase deloc. Mainile inca i se odihneau pe bratele fotoliului, coapsa incai i impingea genunchiul, inca o privea... inca o privea.

Ifi simti buzele umflate atunci cand intreba:- Sa m a opresc?-N u .- Asta e nebunie curata.-Atunci, la naiba cu judecata, rosti el cu sinceritate ne-

disimulata.Da. Da. Poate ca nici ea nu era in toate mintile, dar azilul

acesta ii intem nita pe amandoi. Aici, emotii incontrolabile iz- vorau fi ii aruncau intr-o mare de pasiune, iar el ii raspundea indiferent ca ii convenea sau nu. Cel putin in aceasta privinta, disciplina lui lasa de dorit.

Ifi trecu mana prin parul lui, de-a lungul tamplei, in fuvitele m atasoase. Le cernu intre degete. Fire albe. Cerule mare, avea fire albe amestecate cu cele de un negru lucios. §i avea doar treizeci fi fase de ani. Ifi inchipui ca putea sa distinga diferenta de cioloare cu degetele. Oricum, sim tea durere, singuratate, griji.

Suferise? Spera asta din toata inima!Ii dadu parul de pe fata fi se apleca din nou spre el. Buzele

lui... dulci. Remarcabil de dulci pentru un om atat de plin de amaraciune. Cu ochii fi buzele inchise, aproape ca putea sa-1 guste prin atingerea slaba a rasuflarii sale. Aproape ca il gusta...

„Aproape“ nu era destul. Deschise buzele fi le afeza bland pe ale lui, aratandu-i cum se face, ispitindu-1 sa deschida gura. Era un invatacel talentat, gata sa-i urmeze exemplul, ca fi cum nu mai facuse asta pana atunci, ca fi cum n-ar fi sedus-o vreodata,

--- ------------------------------------------ -- Legiie iu S irii ---------------------------------------------- ---

63

— Christina Dodcf' —

nici nu ar fi adus-o pe culmile extazului doar pentru a putea sAo subjuge...

La naiba cu el. Ifi xnclefta degetele in parul lui fi xl prinse mai bine de umar. Ii invada gura cu limba, incantata ca il domina.

Iar el... Dougald nu i-ar fi permis. Evident ca nu. Ii raspunse cu aceeafi moneda, varandu-fi limba in gura ei, luptandu-se cu ea pentru control. Mainile sale o cuprinsera de mijloc, sa o tinS in loc.

De parca ar fi incercat sa scape tocmai acum! Acum, ca il avea la degetul mic, sub ea, sarutand-o la ordin. Ea era cea care luase initiativa. Acum era randul lui sa lupte sa recapete terenul pierdut...

-Nu trebuie sa-i scapam din ochi pe copiii aceftia, rasuna un glas ferm, taios, dezaprobator, care o facu pe Hannah sa se dezmeticeasca.

CdpitofuC 7

Naucita, se desprinse din sarut fi privi in ochii lui Dougald. Pentru o secunda, intrezari in ei pasiune fi furie. Apoi barbatul clipi fi...

Nimic. Nu mai citea nimic in ei; daca traise vreo emotie - orice emotie - o ascundea bine.

In mod deliberat, fi ea ifi fterse expresia de pe fata, ifi limpezi mintea fi se uita in directia din care venise vocea.

In cadrul ufii, patru femei in varsta fi de diverse forme fi marimi ii observau cu expresii ce variau de la dezaprobare la interes xnsufletit.

-Ce ufurare! rosti cea cu fata rotunda fi pielea oachefa. Dragul de Dougald e aici de aproape un an fi n-a aratat o farama de interes pentru femei. Incepusem sa ma ingrijorez ca joaca dupa cum ii canta alt fel de fluier.

64

l.-ubel, jur ca e?ti prea sloboda la gura, ii repropa o doam na »ti j rul alb ca neaua, clatinand din cap.

tu te-ai in trebat acela?i lucru, Ethel!I’t in contrast, paru l m atu^ii Isabel era su spect de negru.

I )a, dar nu a§ fi spus-o a§a.Probabil ca nu m -a auzit,

- Ar trebui sa fie surd ca sa nu te-auda.Ei, auzi la ea!

In tim p ce batranele se ciondaneau ca n ifte copii, H annah se impinse din bratele lui D ougald §i se indrepta de ?ale. L a rece, pl.mul de razbunare ii parea inoportun.

Dougald se ridica la randu-i ?i, fara sa se aran jeze - paru l ii era e am in dezordine - zise:

- Buna seara, doam nelor.Inainta spre ele cu un aer sobru, aparen t deloc tu lburat ca

I nsese prin s saru tan d o necunoscuta.- Cum o duci, dragul m eu b aiat? D oam na carun ta care i se

adresase cu afectiune se ridica pe varfuri, D ougald se apleca spre ea. Batrana il saru ta pe obraz §i il m angaie pe creftet. Ti-am sp u s cat rna bucur sa-m i am n epotu l in sfarpit aici, langa m ine?

- I n repetate randuri, m atu§a Spring, bom bani a lta fem eie.H annah recunoscu g lasu l m ustrator. A ceasta era doam na

care ii in trerupsese. Cu paru l alb splendid coafat, o dom ina pe m atupa Spring a ta t in inaltim e, cat ?i in corpolenta. N u era n eaparat grasa, ci so lida §i la ta in um eri, genul de fem eie care s-ar fi descurcat sa ingrijeasca bolnavi cazuti la pat.

-D a r , dom ni^oara M innie, poate sa-m i spu n a de cate ori dore^te, spu se D ougald cu o plecaciune spre am andoua. Este o placere sa-i fiu a ta t de drag bunei m ele stram atu^i.

Dom ni^oara M innie scoase un m orm ait in fundat, in sa m atu§a Sprin g o inghionti amical.

- Vezi, draga? E un b a ia t tare scum p.- Da. A ?a e. D om ni?oara M innie nu vorbea, ci decreta; patrun-

se in cam era precum o fregata cu toate panzele desfacute. Buna seara, Dougald.

---------------------------------------------------- JLegxCe iuSirii - — -------------------------------------

65

- Christina UodcC-

Contele facu o plecaciune spre ea, apoi spre doamna cu ochi sticlofi ?i gura croita pentru zambete care se indoise atat de fa£if de masculinitatea lui.

- Buna seara, domnifoara Isabel.Trasaturile ei smede fi bine conturate ii starnira lui Hannah

banuiala ca era de origine spaniola sau italiana. Intr-adevar, cand vorbi putu distinge o mica urma de accent latin in glasul ei profund, rezonant.

- Dougald, scumpule, ti-am mai zis. Trebuie sa-mi spui „matufS Isabel". Toata lumea o face. In timp ce il tragea jucauf de ureche, batranica ii facu lui Hannah cu ochiul. §i tu, draga.

Hannah abia reufi sa-fi stapaneasca hohotul de ras careii creftea in piept. Fie ii dadeau timp sa-fi recapete calmul, fie manifestau intotdeauna o asemenea impetuozitate coplefitoare.

Doamna cu parul deosebit de alb intra in camera cu viteza fulgerului. Se opri la vaza pe care Charles o rearanjase fi puse florile in pozitia lor initiala, vorbind neincetat intre timp.

- Dougald, mi-ai vazut tufa de trandafiri? Ti-am spus eu ca daca o mutam in coltul acela insorit are sa infloreasca, iar azi, chiar pe vremea asta nenorocita, a iefit un boboc galben splendid.

- Buna seara, domnifoara Ethel, spuse Dougald.- M atufa Ethel, te rog. §tii tu, petalele sunt ascutite.Parea sa aiba nevoie de un raspuns la conversatia ei pe pro-

bleme de botanica, insa domnifoara Minnie ifi indreptase deja atentia catre Hannah.

-A sta e fata care-ar trebui sa aiba grija de Spring?-A fa este, raspunse Dougald. Matufa Spring, domnifoara

Hannah Setterington va fi noua ta insotitoare.Hannah facu o plecaciune.-O onoare sa va cunosc, doamna. §i pe domniile voastre,

rosti ea spre celelalte batrane.Matufa Spring se apropie cu pafi marunti, tropaind cu tocu-

rile pe podeaua de lemn.- Vai, frumufica mai efti!- Multumesc doamna, murmura Hannah.

66

.Npune-mi m atu fa Spring. A puca fa ta tinerei in tre palm e fi m h iific in jos, spre ea. E fti f i in alta?

I >a, doam na.i 'ii aproape un cot p este m atu fa Spring, cativa centim etri

tu.ii inalta decat do m n ifoara M innie f i cam o palm a fa ta de i I'lrl.ilte doam ne, care erau de inaltim e m edie.

Cand eram tanara, n u voiam nim ic m ai m u lt decat sa fiu inl.idioasa ca tine, spu se m a tu fa Sprin g f i o b atu u fo r pe H annahI >t* obraji. Dar Lawrence m -a iubit a fa cum eram , iar el era un li.ubat foarte aratos.

Lawrence?H annah presu pu sese ca m a tu fa Sprin g era fa ta batran a,

p.irte din legiunea de fem ei lipsite de zestre pe care nu le cautase vreun petitor.

- D ragul m eu. A fo s t o m o rat in R azboaiele Peninsulare inainte sa ne casatorim , sp u se b atran a, iar veselia de pe chip i seII rnbri. A fo st acum m ult tim p, dar iti vine sa crezi ca inca mi-e dor de el? Cred ca-l au d strigan du -m a pe num e f i m a to t u it dupa cl, d ar n u e acolo.

- Bazaconii, pu fn i d o m n ifoara M innie.- N u , n u su n t, if i contrazise m atu fa Sprin g p rieten a im pu-

natoare. E in to tdeau n a cu m ine, su n t sigura de a sta . D oar ca nu p o t sa-1 vad. N u e u im itor f i m in un at sa-ti dai seam a ca iubirea poate sa dureze vefn ic?

H annah se u ita la D ougald cu coada ochiului f i ob serva ca pe buze i se citea o satisfactie n ein du ratoare .

-N u m a i unele iubiri dainuiesc vefn ic, o corecta ea pe b a­trana. A lte iubiri prim esc lovituri f i su n t n eglijate f i se strica precum un mar.

- E fti p rea t in a ra ca sa fii a ta t de cinica, ob serva m atu fa Isabel in tim p ce se apropia de ele. Cum de ai dezvoltat tra sa tu ra a sta ?

- Probabil a fo st casatorita , op ina m a tu fa Ethel. Fem eile devin cinice cand su n t casatorite .

- § i b arbatii devin cinici cand au fo st casatoriti, in terveni D ougald.

------- —--- Legile iuBirn — ---------

— Christina ‘Dodcf ■-

- §i tu ce motiv ai avea sa fii cinic? intreba matu?a Isabel. Doar ti-ai omorat sotia.

O unda de §oc o strabatu pe Hannah. Pentru intaia oara au- zea acuzatiile rostite cu voce tare. §i nu s-ar fi afteptat vreo­data sa le auda dintr-o sursa atat de inofensiva. Se uita la Dougald, dar acesta parea impasibil. Oare fusese acuzat de atatea ori, ca incetase sa-i pese? Sau stoicismul afi?at ascundea nevoia de a se apara? O amenintase mai devreme pentru ca fusese la randul lui amenintat de atStea ori?

-Ai tulburat-o pe domnigoara Setterington, spuse domni- ?oara Minnie.

- Oricum, draga Isabel, dupa cum bine ftii, am hotarat ca e o poveste splendida, dar ca Dougald nu a facut a?a ceva, zise matu?a Spring. Nu trebuie sa-ti faci griji ca vei fi ucisa in pat, murmura ea mangaind-o pe Hannah pe brat. Locul e mult mai sigur de cind Dougald e la timona. Toate omorurile s-au petrecut inainte de venirea lui.

- Omoruri? repeta Hannah cu glasul stins.- Se refera la moartea predecesorilor mei, o informa Dougald.Cu simtul ei mediteraneean pentru melodrama, matu?a Isabel

le ignora vorbele.-Voi, doamnelor, sunteti cele care ati decis ca Dougald este

nevinovat, nu eu. Cred ca faptul ca §i-a ucis sotia e mitiunat de enigmatic. Ii da un aer neguros. Fara dramul de pericol, lucrurile sunt destul de anoste aici. Oricum, probabil a avut un motiv intemeiat, adauga ea, schimbandu-fi tonul de la unul lugubru la unul prozaic. Domnul 5tie de cate ori n-am vrut eu sa-1 omor pe batranul balaur cu care m-am maritat. Se intoarse spre Hannah §i ii spuse: Niciodata sa nu te mariti cu un barbat care vrea sa te indeparteze de familia ta, fiindca atunci poate sa faca tot ce vrea cu tine fi nu e nimeni in jur care sa-1 opreasca.

- Pot sa promit cu toata inima ca nu voi face a?a ceva.- Balaurul meu batran a divortat de mine, suspina matuga

Ethel cu ochii inecati in lacrimi. §tii cata bataie de cap fi cati bani

68

- LegiCe ra&iru —

tu < mtli sa divortezi? E un act emis de Parlament, nici m ai mult, ttli i mai putin.

A fa am auzit, murmura Hannah.Dar a vrut atat de mult sa se scape de mine, ca a platit pretul cu

inima. Lacrimile ii secara fi, cu ochii plini de venin, adauga: A< um traiefte cu dom nifoara aia draguta care im i era cam erista. I'mbabil are sa m oara in pat f i nici cioclul n-o sa-i poata fterge i .mjctul de pe fata.

Domnifoara Minnie incuviinta, proclamand:-N u e prost mai mare ca prostul batran, a fa am spus to t

limpul.- Doamnelor, va asigur ca niciodata nu am cedat tendintelor

t riminale pana acum, indiferent cat de mult o m erita persoana cu ( .ire am de-a face, declara Dougald in timp ce o sageta pe Hannah iu privirea.

- Poftim, draga. Nu a facut-o, zambi m atufa Spring.-A dica nu vrea sa-§i recunoasca fapta? ceru precizari ma-

tuf a Isabel.M atufa Ethel il cerceta galnditoare pe Dougald.- Niciodata nu a negat-o inainte, f i chiar arata ca un ucigaf.Celelalte doamne ridicara glasul in cor pentru a o contrazice.Hannah ifi aduse aminte de figura lui am uzata cand ii sugerase

ca putea sa o ucida fi sa scape basm a curata.- B a arata, insista m atufa Ethel cu incapatanare. Numai

uitati-va la el cum il macina gandurile negre. A fost posac fi in- gandurat inca din ziua cand a ajuns aici. Desigur, nu ca m a plang, dragule.

Contele incuviinta, de parea mai auzise povestea in nenuma- rate randuri.

Doamnele vorbeau in fata celor doi tineri de parea ei nici n-ar fi fost prezenti. Parea ca m atufile erau parte integranta a castelului de atata vreme, ca manierele fi buna-cuviin^a nu li se mai aplicau. Sau poate ca ii considerau pe toti ceilalti drept simple intreruperi de scurta durata in lunga intindere a vietii lor. In orice caz, Dougald se com porta ca fi cum totul ar fi fost firesc; parea

69

Christina Dodcf-

obipnuit cu palavrageala, franchetea §i contradictiile de-a dreptnl naucitoare ale batranelor.

- Ma dau in vknt dupa un barbat care ftie sa se lase macinat d<< ganduri, se confesa matupa Ethel. Poate sa vina oricand sa marine in dormitorul meu.

- Ethel! rasuna glasul indignat al domni^oarei Minnie.Domni^oara Minnie era cea mai batrana din grup. Cu toata

statura ei impunatoare §i tinuta deloc garbovita, era probabil cu zece ani mai in varsta decat celelalte, iar Hannah le dadea matuf ilor Spring, Ethel ?i Isabel in jur de §aizeci de ani. Diferen^a de varsta o distingea pe domnif oara Minnie, poate nu doar din pricina anilor, cat ?i a felului in care privea lucrurile.

- Daca pe acoperig e zapada nu inseamna ca in soba nu e foe! replica matu§a Ethel.

Hannah nu ?tia daca sa chicoteasca sau sa exclame indignata, a?a ca nu reactiona in nici un fel, prefacandu-se ca auzise des asemenea conversatii.

- Da, dar ftii ca pruncii a?tia nu vor sa auda a^a ceva.Batranele se oprira §i se intoarsera spre cei doi.Aparent, Dougald hotarase ca doamnele oferisera o imagine

destul de elocventa a provocarilor pe care Hannah urma sa le infrunte, a§a ca schimba subiectul.

- Domni^oara Setterington mi-a spus ca obi^nuia sa creeze haine, rosti el pe un ton lipsit de emotie.

Hannah il sageta cu privirea. Nu-i placea sa se gandeasca la asta, sa- i aminteasca in ce chip visul ei simplu de a detine o croitorie fusese folosit ca momeala pentru a o atrage in casnicie.

Trenul huruia necontenit, iar Hannah statea drept pe scaunul ei, ignorand silueta tntinsa, fara cdma§a, a lui Dougald. I§i reimpros- pdta in memorie avertismentele sumbre ale domni§oarei Blackmoor despre ce li se tntampla fetelor care se relaxeaza in prezenta unui barbat, daramite cand respectivul merge pana intr-acolo meat sa se tntindd undeva.

70

I.iii i u tentant, dupa mdncare, vin fi legdnatul trenului... Cand f linnhiIi tmplinise doisprezece ani §i incepuse sa-i vina cidul, mama pi f I rxpusese calm §i pe larg toate realitdtile seci ale reproducerii i iniiinr. Dar nu-§i aducea aminte sa ft auzit nimic despre agitatia pe i i f ir Dougald i-o provocase cu ochii lui verzui, cuglasul adanc ?>i lipsa ih rtirhetd. Deoarece dispretuia sporovaiala fetelor drept o prostie, nu uvea vreo idee de ce o strdhdteau fiori pe piele, de ce avea un gol In pirpt, de ce simtea dintr-odatd nevoia sa-§i rontdie pdnd la came nnyhiile frumos tdiate.

Nu cd Dougald a r fi facut-o dinadins. Doar cd nu-§i daduse seam a (ill de seducatoare putea fi atentia lui pentru o fata ce nu mai avuse rxperiente cu bdrbatii. Nu putea fi a ta t de pore incat sd incerce sd o srduca. Voia sd se insoare cu ea, iar mama ei ii spusese cd toti bdrbatii vor ca nevestele lor sd fie neatinse de instinctele animalice. A§a cd nu avea cum sd fie interesat s-o atraga in acea directie, exploatandu-i curiozitatea §i ignoranta.

Oare de ce nu se gandise sd cumpere o patura? Atunci Dougald ar fi folosit-o pe post de pernd, iar ea nu ar f nevoitd sd studieze a ta t de silitor peisajul pentru a-$i impiedica ochii tradatori sd lunece spre pieptul lui, sculptat prin munca §i exercitii fizice, spre umerii sai lati. Era gol, bronzat §i foarte, foarte ispititor pentru o fa ta care i$i petrecuse copildria fi adolescenta lipsitd de aproape orice forma de afectivitate.

Care, pdnd in urma cu o jum dtate de ora, rasese la ideea de ten- tape irezistibila.

Era bine, pentru lini§tea ei, cd nu observase cum ochii aceia in§eldtori se intredeschisesera pentru a confirma cd era pusd in incurcdturd, apoi se inchiseserd satisfdeuti.

- Ce felde munca vrei sd fa d ?Hannah sari ca arsd §i i§i §terse palmele asudate pe pantaloni.

Raspunse poticnit:- Vreau sd deschid o croitorie.- C e ? Nu te aud, rosti Dougald cu gdtul intins spre ea, incercand

sa-i prinda cuvintele.

Christina T>odd-

-Am spus ca vreau sa deschid o croitorie, striga ea, cuprinsa deodata de enervare.

-Aha, fdcu el, apoi ifi culca din nou capul fi bombard: N-ai de ce sd tipi. Nu e o ambitie atat de ie§ita din comun. La cum iti ie§i din fire, m-am gandit ca vrei sd fad kilturi pentru scotienii in fundulgol.

-N-a§ avea destuld cerere, izbucni ea, de§i o clipd mai tarziu ramase ingrozitd de propriul raspuns.

Dougald ii adresa un zdmbet atrdgdtor, viclean.-Ar fi, daca te-ai ocupa tu. Ceea ce era aproape un compliment,

presupuse ea. §i eu care credeam ca cea mai mare ambitie a ta in viata era sd fad parte dintr-o familie.

- Ce §tii tu despre asta? rabufni ea §ocata.- Intotdeauna ai fost o fata tacuta, dar cand te uitai la familiile ce

veneau impreuna la biserica, vedeam dorul din ochii tai.Ura faptul ca el ii intuise secretul. Ar fi vrut ca nimeni sd nu-§i dea

seama cat de tare i§i dorea sd aiba parinti, bunici, frati, sd apartind unui neam. Dar viata o invdtase ca oamenii i§i rad de copiii din flori care vor imposibilul.

Dougald nu radea insa. Ochii sdi rascolitori, verzi-aurii, erau inchi§i, mu§chii ii erau relaxati. Nu se purta ca §i cum i s-ar fi. parut ciudat ca ea sd viseze la o familie. Peste cateva clipe vorbi iara§i:

- Ce vrei tu de fapt e o croitorie. De ce nu mi-ai spus mai demult?Hannah cdpdta din nou curaj.Traversa de-a bu§ilea scandurile crdpate, se a§ezd cu picioarele

incrud$ate langd el - de§i nu prea aproape - §i ii vorbi despre planurile ei. Timid, la inceput, apoi cu tot mai multa insufietire, ii povesti cat de bine se pricepea la asta. §tia totul, de la cum sa ia lana de pe oaie la cum sd manevreze rdzboiul de tesut. §tia cum sd facd sau sd modifice un model, cum sd croiasca $i sd taie, cum sd coasd chiar §i cu cea mai subtire atd. Ii placea la nebunie sd coasd $i sd brodeze, sd cro§eteze $i sd peticeascd. Rochiile pe care le crease, tesaturile pe care le facuse cu mana ei erau ni§te opere de artd din punctul ei de vedere.

II vazu relaxdndu-se, apoi ranjind. Nu putea fi de bun augur.- Te-ai intoarce cu mine daca te las sa-ti deschizi o croitorie?

intreba el.

72

Hannah i§i puse mainile in poala, pregatita sa alunge ispita tliavoleasca.

- Pot sa lucrez. Pot sa economisesc bant Pot sa-mi deschid singurao croitorie... la un moment dat. N-am nevoie de tine pentru asta.

- Sunt un bun om de afaceri, iar tu ai entuziasmul §i cuno§tintele rare sa-ti permita succesul. Ce-ai zice daca ti-a§ da eu hanii?

Ea se lumina la fata §i se ridica in picioare.-Ai face asta? Am sa-ti restitui imprumutul cu dobdnda, te

asigur.-Sotia mea nu trebuie sd-mi dea banii inapoi, nici macar daca

pravalia nu ar avea succes.Ar fi trebuit sa §tie cd asta era conditia. §tia ca asta era conditia,

dar sperase cd se in§ala.-Pravalia mea n-o sa intre in faliment. Pot conta pe colegele mele

de clasd §i pe pdrintii lor. Am o reputatie atat de bund, incat se vor lauda cd vin la mine. §tiu sa creez haine frumoase §i ma duce mintea la afaceri. Dar nu am sa ma prostituez pentru o croitorie. Oricum, iti sunt datoare pana peste cap, sfar§i ea cuglas aprig.

-Nu-ti cer sa te prostituezi. Iti cersd te mariti cu mine, replica el. Exasperarea scartaia in vocea lui ca o pila.

- Nu ma feresc de munca grea. §tiu cum sa trdiesc din mai nimic §i am sd-mi deschid singura un atelier. Nu vad de ce mi-aq compromite principiile pentru bani.

- Oare? Un mic zamhet sinistru incolti pe buzele lui.Hannah i§i pierdu cumpatul. Dougald ii examina chipul, barhia

tremurand de indignare, degetele aflate sub imperiul nelini§tii. Ochii lui i se plimbau pe gat, pe ro§eata care ii colora pielea alba a pieptului, dezvelit de cama§a prea larg descheiatd. Ohserva totul cu minutie.

-N u vreau sa ma mdrit cu tine, i-o tranti ea.-N u vrei?Dougald se ridica, fara sa o slabeascd din privirea sa domoala,

neclintita. Se intinse spre ea §i ii prinse bratele in palme. Incet, cu bldndete, o depuse in culcu§ul pe care el tocmai ilpdrdsise, a§ezandu-i capul pe cdma§a sa. Apoi, cu infinitd lentoare, se lungi cu pieptul

' — - — ■— — Legife iuBirU ----------------- ------------------------------ ---

— Christina Dodd

peste al ei, cu $oldul langa al sau, cu coapsele peste picioarele ei, cu fataaproape de a sa.

- N-ai mai fost sdrutata, spuse el, atat de aproape ca ii simtea rdsuflarea.

Cum se intamplase? Erau ochii aceia triumfatori, de jad, care fermecau, chemau §i lini§teau. Era felul lui de a se mi§ca, sigur $i totodata prevazator, fara vreo mi§care bruscd prin care sd o sperie. Nici un alt harbat nu ar fi fost in stare, intr-un timp atat de scurt, sd o intinda pe spate §i sa-i transforme sfidarea in nerabdare, mania in curiozitate.

Matu§a Spring o scutura incet de brat pentru a-i atrage atentia.

- Draga mea, te pricepi sa co?i? Pentru ca noi, eu priete- nele mele, avem o minunata camera de lucru. In turnul din aripa de vest, unde te asigur ca nu au avut loc tragedii.

Hannah nu avea idee la ce se referea.-Asta e bine, ma gandesc.- A§sa spun §i eu! Pe deasupra, acolo e o lumina excelenta.- Foarte important, incuviinta tanara femeie.-Aga e, eu nu vad prea bine in cea mai mare parte a timpului. -Asta pentru ca trebuie sa-ti porti ochelarii, ofta domni-

$oara Minnie.- Dar eu nu am ochelari! exclama nedumerita m atuf a Spring. Nimeni nu scoase o vorba, apoi Dougald se apleca spre ea $i

ridica ochelarii care atarnau de un cordon in jurul gatului.-Aici sunt, matu?a.Cu o vaga expresie de surprindere, batrana lua ramele intre

degete.- Vai, multumesc, Dougald. I-am cautat peste tot, se alinta ea

zambindu-i. Ti-am mai spus cat sunt de fericita ca nepotul meu e in sfar^it aici?

Hannah ipi dadu seam a ca acestea erau momentele de con- fuzie care il facusera pe Dougald sa caute o insgtitoare pentru

74

matu§a sa. Matupa Spring nu era dem ents ori senila, ci mai curand uituca §i, poate, capricioasa.

- Da, matupa, iar eu sunt fericit sa fiu aici cu tine. Dougald se intoarse spre Hannah, dornic sa schimbe subiectul: Le-am spus matupilor ca e§ti o croitoreasa desavar^ita.

O irita la culme cand exploata informatiile pe care le avea despre ea ca sa o manipuleze. I se adresa matupii Spring:

- Ma pricep la cusut, doamna, dar nu mai fac haine. Principalul meu criteriu in materie de vestim entatie e sa nu port nimic care provoaca mancarimi, adauga, strafulgerandu-1 cu o privire plina de subinteles.

Daca gandul la ea In haine simple ii provoca repulsie, Dougaldo ascunse bine, cu o plecaciune me§tepugita.

Trebuia neaparat sa i se dea o lectie, ofta ea in gand. Mai multe lectii. Lectii despre feme!, despre neveste, despre respect $i filantropie.

Nu era insa. momentul sa-1 lumineze. Oricat s-ar fi m andrit cu talentul ei de a preda ce nu poate fi predat, oricat o captiva posibilitatea ca Dougald sa dea ascultare intelepciunii ei, trebuia sa tina cont ca era un tip extrem de incapatanat §ii sa reziste tentatiei de a-1 instrui.

-O idee extraordinar de isteata, comenta matu^a Spring, cu ochii mari §i caprui atintiti asupra lui Hannah. Chiar acum, port jartiere cu volanape gi m a m ananca ingrozitor. §i la ce bun, te intreb? Nici un barbat nu mi-a mai vazut ciorapii de treizeci de ani. Dupa ce se potoli puvoiul de rasete, batrana continua: Dar nu ar trebui sa-ti spun asta, nu? La varsta m ea am datoria sa le dau un bun exemplu celor tineri.

-D a r daca minteai despre jartierele tale, nici atunci n-ai fi fo st un bun exemplu, draga mea. Minciuna e un pacat, icni matupa Ethel cu mainile la gura.

-Sp rin g nu trebuie sa m inta despre jartierele ei, remarca domnigoara Minnie. Pur §i simplu n-ar trebui sa le mentioneze.

-----— ----- Legite xuSirii -------------

— Christina (DoM'~

- Draga mea, nu faceam decat sa port o conversatie agreabila cu domnifoara Setterington. Trebuie sa-i spun ceva ca sa o fac sa se simta bine-venita.

- Nici domnifoara Setterington nu ar fi trebuit sa aduca vorba despre haine care provoaca mancarimi, bombani domnifoara Minnie, apoi ridica lornieta fi o masura pe Hannah din priviri. E limpede ca educatia ei lasa de dorit.

Hannah tresari, atinsa in vechea rana, insa Dougald interveni cu o raceala pronuntata in voce.

-Tin sa te asigur, domnifoara Minnie, ca af permite numai unei femei cu educatie aleasa sa aiba grija de matufa mea.

- Desigur, consimti matufa Spring.Hannah se intreba daca Dougald se aftepta sa-i fie recu­

noscatoare pentru ca o aparase, cand de fapt ea nu s-ar fi purtat niciodata atat de neelegant daca el nu ar fi provocat-o. Dar nu, contele Raeburn se tinea departe de nebunia situatiei. Nu-i pasa daca ea ii era recunoscatoare sau nu. Pur fi simplu nu-i conveni- se faptul ca alegerea sa in privinta unei insotitoare era pusa la indoiala.

- Minnie, intotdeauna iti faci griji pentru forma, cand impor­tant e continutul, spuse matufa Ethel cu dojana in ochii sai al- baftri. Domnifoara Setterington pare afio femeie minunata fi pe deasupra fi coase bine, ceea ce e de suprema importanta pentru noi. Efti doar invidioasa pentru ca te tot ia cu lefin fi nu mai poti sa ne dai ordine cum vrei tu. In clipa urmatoare, domnifoara Minnie se facu alba ca varul fi se prabufi intr-un scaun, stamind ingrijorarea prietenei sale: Ei poftim! Ai un atac taman acum!

In timp ce matufa Ethel flutura saruri sub nasul domnifoarei Minnie, matufa Isabel ii zambi complice lui Hannah.

- Nu suport sa-mi alunece jartierele pana la glezne, nu efti de acord?

Matufa Spring aduse un fal fi il trecu peste umerii domni­foarei Minnie.

-Daca le-ai lega afa cum te-am invatat, Isabel, nu ti s-ar intampla sa se desprinda cu un pocnet fi sa cada!

76

' — — - - — — Legile luBirn -— — — — — -

-D oam nelor! le atrase aten tia dom nifoara M innie cu glas stins. M acar ^ineti cont ca e de fa ta un gentlem an!

Hannah, care ifi pierduse aproape orice resentim ent fa ta de Dougald, se uita la el cu voiofie nedisim ulata. Acesta inca statea locului, observandu-le pe doam nele in varsta cu o fascinatie precauta. Nu era de m irare ca avea nevoie de ajutor cu m atu fa sa indepartata f i cu prietenele sale.

Ochii li se intMnira fi, pen tru o clipa, totu l fu ca in primele zile ale casniciei lor. Im partafeau o clipa de am uzam ent m ut fi apoi H annah nu-fi dadu seam a ce se petrecuse. L a im a doam nelor deveni to t m ai indepartata; incaperea cazu in penum bra. Nu m ai exista nimic in afara de cautarea neintrerupta a ochilor lui, sufletul insingurat pe care-1 zarea inauntru, ingem anarea fiintelor lor...

D intr-odata, sunetul, caldura f i realitatea se intoarsera. Se dezm etici la tim p ca sa o auda pe m atu fa Spring:

- Cred ca ai dreptate, M innie. O sa trebuiasca sa nu-i pierdem din ochi.

GapitoCuC 8

- la ta , dom nifoara Setterington. Dorm itorul a fo st aerisit fi curatat de p raf azi-dim ineata, iar pe p at au fo st puse cearfafuri curate. D oam na Trenchard introduse o cheie m are de fier in broasca f i deschise Ufa din capatul coridorului larg f i intunecos din aripa de vest a castelului Raeburn. Ii facu sem n lui Hannah sao ia inainte, apoi in tra repede in urm a ei in dorm itorul m inuscul. Sally v-a despachetat lucrurile, a curatat hainele f i le-a agatat in fifonier. In urcior e apa fi daca m ai aveti nevoie dim ineata, una dintre fete are sa va serveasca.

- M ultum esc, e perfect.Flacara lum anarii din m an a doam nei Trenchard abia daca

razbatea prin intunericul din cam era, dar H annah putu vedea ca nu beneficia nici pe departe de conditiile cu care era obifnuita.

77

— C h ristin a T>ocfcC~~

La Londra detinuse propria ei casa. Domitorul era mare bine luminat, cu o soba impozanta, trei ferestre lungi cu draperii de catifea ?i un pat incapator, inalt, cu trei perne numai ale ei.O u?a ducea la camera de lucru, unde avea un mic birou la care i?i scria corespondenta ?i calcula profiturile, precum §i un fo- toliu confortabil in care se putea cuibari cu o carte. Nu prea avea timp pentru asemenea mofturi, dar momentele de ragaz, atunci cand veneau, erau nepretuite.

Aceasta camera era menita pentru servitori, nimic mai mult. Era intunecata, rece, cu mobila veche luata de pe te miri unde ?i o singura ferestruica incadrata de draperii spalacite. Patul era ingust, plapuma roasa, iar unica perna era tare ca o caramida. Poate ca ar fi trebuit sa fie recunoscatoare ca nu dormea in pod, cu restul personalului.

In timp ce aprindea lumanarile din sfe?nicul de pe noptiera, doamna Trenchard ii dadu de ftire:

-Asta e partea din spate a castelului, partea veche.Hannah se infiora cand o pala venita de afara facu perdelele

sa fluture cu tristete.- Vantul bate aprig pe-aici.Poate ca nu reu^ise sa-§i ascunda neplacerea, poate ca mena-

jera-§efa inca voia sa se scuze pentru calatoria prin ceata. In orice caz, aceasta adauga:

- Va asigur, domni^oara Setterington, ca am pus sa se curete co§ul, dar ^emineul inca fumega.

Tanara femeie arunca o privire la movilita de jar din vatra. Din cate i?i dadea ea seama, nu emana nici urma de caldura, iar fuiorul subtire de fum se rasucea la cea mai mica boare.

- Sunt sigura ca ati facut tot posibilul.- Drept sa spun, mai toate pemineurile din aripa asta fu­

mega. Chiar §i cel al Inaltimii Sale.A^adar, camera lui Dougald nu era departe. Privirea lui Hannah

luneca spre u?a, observand cheia mare ce iepea din broasca.-Aici inca n-au fost facute imbunatatiri. A renovat camerele

doamnelor ca sa aiba mai multa tihna. Doar ca nu-mi pot inchipui

78

de ce a insistat sa stea aici in loc de cealalta aripa, clatina menajera din cap.

Hannah ar fi putut sa-i spuna de ce stapanul ii daduse ei ca­mera aceasta, O voia aproape de el ca sa o chinuie. Voia sa o faca sa se sim ta cat mai jalnic posibil. Voia sa vada ca el avea dormitorul stapanului, cu ufi duble la intrare, in timp ce ea avea o vagauna mica, scufundata in bezna.

- Ca o nota buna pentru domnia sa, a spus ca m eritati sa stati departe de m atufa Spring fi celelalte doamne, macar in timpul noptii. Doamna Trenchard ifi trecu degetul peste traversa pa- tului, apoi il privi nemultumita. O trim it pe Sally maine sa ter- mine de curatat.

Lui Hannah ii parea rau pentru necunoscuta Sally fi chiar mai rau pentru ea insefi. Cu gandul la firul lung de u fi de pe coridor, intreba:

- Cine mai doarme in aripa asta?- Nimeni altcineva. Doar dumneata fi stapanul.- §i Charles.Doamna Trenchard ridica sprancenele in sem n de surpriza.

Oare Hannah dezvaluise o cunoaftere prea intima a obiceiurilor stapanului, sau prea mult interes fata de valetul sau?

- Mu, nu Charles. §i el doarme in aripa de vest.Fu randul lui Hannah sa fie surprinsa. Pentru a fi tot timpul

aproape, Charles dormea intotdeauna in camera lipita de dor­mitorul lui Dougald. Lucru pe care ea il urase, caci ii era team a sa scoata un zgomot sau sa ridice glasul, intotdeauna conftienta de faptul ca valetul le dadea tarcoale.

Dintr-odata, doam na Trenchard rosti complice:-A ha... Dom nifoara Setterington, nu va faceti griji. Inaltimea

Sa nu e genul care sa umble dupa fustele servitoarelor. E aici de un an, fi nici una nu mi s-a plans de a§a ceva.

- Ce ufurare, observa Hannah sec.O ufurare sa ftie ca nu le deranjase pe fetele in casa. O ufurare

fi mai mare sa ftie ca doam na Trenchard nu intuise adevaratul m otiv al grijilor ei.

— ------------------------------------- Legiie iubirit --------------------------------------------- ----

79

O alta rafala de vant flutura perdelele, iar Hannah merse la fereastra §i le dadu intr-o parte. Vantul dinspre apus se intetise, rasfirand ceata. Stelele luceau rece pe bolta neagra, iar luna aflata in descre^tere calarea ramapitele de nori. In departare se vedeau dealurile §i vaile imbracate in um bra ale mo^iei lui Dougald. Cate un copac razlet i§i intindea ramurile golage ca pentru a zgaria cerul, pam antul se intindea spre o zare pus tie §i un drum - drumul care o adusese de la gara - perpuia spre m area nevazuta.

Viforul izbi din nou ram a m ancata de vreme, iar Hannah se infiora, imbratipata de aerul rece care dadea navala. Doamna Trenchard veni langa ea.

- E cale lunga pana jos de la fereastra asta, aga ca nu va sfa- tuiesc sa va aplecati prea mult.

Hannah observa zidul castelului intinzandu-se drept in jos, inghitit de bezna. Pamantul parea intunecat fi foarte departe. Mult prea departe. Cuprinsa de ameteala, se lasa inainte, inchise ochii, apoi i?i reveni.

- E foarte inalt. Dedesubt trebuie sa fie etajul cu bucataria, apoi etajul principal chiar sub noi. Sunt la al treilea etaj...

- N u uitati de temnita de sub bucatarie, o avertiza doam na Trenchard. Nu are ferestre §i n-a mai fost folosita de sute de ani, dar, credeti-ma, e inca acolo, intunecata ?i umeda. §tiu, pentru ca in fiecare prim avara trim it oam eni s-o curete. Desigur, acolo tinem vinul acum.

- Desigur, repeta Hannah, recunoscatoare ca nu ea era pusa sa deretice prin temnita. A fost folosita adesea in trecut?

-C on tii de Raeburn au avut momentele lor de cruzime, recunoscu femeia. Nu le place sa fie sfidati. Primul a fo st un baron venit cu William Cuceritorul. Se povestepte ca a luat pam antul cu japca, a cladit tem nita §i 1-a aruncat acolo pe seniorul saxon, lasandu-1 sa moara.

- M inunat, mormai Hannah.-P e vremea Razboiului celor Doua Roze, stapanitorii dome-

niului au ca§tigat titlul de viconti. Despre al patrulea viconte se spune ca nu era deloc un om placut.

'--- --------Christina (DocCcC-—-—------

80

-— — ------ Jiegxte vuBiru ------------ —

- Pare sa fie o tra satu ra com una a acestor sen iori, observa ( l.innah, de§i se feri sa-1 n um easca direct pe D ougald.

M enajera-§efa ridica din um eri.-A u fo st ca pretutindeni, oam eni buni §i oam eni rai, dar cel

despre care povestesc a aru n cat un partizan al Lan casterilor in leinnita ?i i-a luat n evasta drept ibovnica. Ar fi p ierdut castelul, dar cand regele a ca^tigat razboiul, lordul a declarat ca fu se se intotdeauna loial f i regele H enric a h o tarat sa-1 creada. Probabili s-a paru t m ai u§or decat sa incerce sa-1 alunge.

- M arii regii au ales in to tdeaun a eficienta, rem arca Hannah.- S e prea poate. N u $tiu m ulte despre regi. § tiu num ai

despre seniorii de Raeburn. Fam ilia m ea i-a serv it de cand castelul acesta e in picioare §i inca §i dinainte, banuiesc eu. D oam na Trenchard aran ja draperiile §i arata cu degetul afara . In tirnpul lui Cromwell, lordul de atunci era regalist nelnduplecat. Vedeti ruinele de-acolo?

H annah le zarea. §irul la t ?i drept de pietre §i m ugchi se ridica in zim ti de-a lungul castelului, ca o um bra neagra a trecutului.

- Cromwell §i oam enii lui au venit cu tunurile §i au daram at zidul. Lordul ab ia a scap at cu viata. A fu g it pe continent §i s-a in tors in m om entul R estauratiei, iar lo ialitatea s a i-a ad u s titlu l de conte.

- Parea un om bun, observa Hannah. De nadejde §i hotarat.- D a , un om bun, consim ti doam na Trenchard scarpinan-

du-se ganditoare pe barbie. D ar un so t prost. A venit cu o so tie frum u§ica din Franta, in sa a fo st a ta t de orbit de gelozie cand ea a flirta t cu unul dintre vasalii lui, ca pe acesta 1-a spanzurat, iar pe ea a inchis-o in turnul din aripa de est.

- N u in tem nita?- N u voia s-o om oare, ci doar sa fie sigur de ea, explica m ena-

jera, paran d ca ii cauta scuze nem ilosului senior.- Nu-m i im aginez ca 1-a m ai prim it in patu l ei du pa asta .- S-a aruncat de la fereastra.In stare de §oc, H annah m ai arunca o privire dedesubt §i ver-

tiju l o lovi din nou. Inchise ochii.

81

Christina ‘Dodd-

- Groaznic!- In general, barbatii nu vor ca nevestele sa-i faca de ras. Cel

putin, noul stapan nu e diferit in aceasta privinta.Doamna Trenchard facu o pauza plina de inteles. Hannah

deschise ochii. Femeia mai in varsta se uita la silueta unui barbat calare, ce se m departa in galop de castel. Viguros, cu umerii lati, cu mantia falfaind in urm a sa, ifi indemna bidiviul masiv inspre mare. Lumina rece a lunii cazu pe parul sau negru, in care sclipeau dungi argintii.

Dougald iefea calare noaptea, intocmai cum povestise Alfred. Dar de ce fugea acum?

Menajera-fefa trase draperiile, ascunzandu-1 vederii lui Hannah, fi se intoarse cu spatele la fereastra.

- Presupun ca ati auzit barfele despre actualul lord?Dupa cum banuia Hannah, acesta era adevaratul motiv pentru

care femeia era atat de vorbareata.- Ca fi-a ucis nevasta?- Da. Va neliniftefte zvonul asta?-Nu.Nu atat timp cat ?tia ca era fals. Sau, cum subliniase Dougald,

inca nu era adevarat.Doamna Trenchard zambi, evident multumita.-De cand v-am vazut mi-am dat seama ca aveti capul pe

umeri. Omul acesta n-a ornorat pe nimeni.- De unde ftiti?-Cand cineva a ucis, are in el o raceala care se vede, daca

ftii cum sa te uiti la el. Asasinii sunt damnati; prin urmare o sa omoare din nou, daca trebuie s-o faca, deoarece nu mai conteazao crima in plus. §tiu ca sunt osanditi sa arda in flacarile iadului. Vorbele mohorate ale doamnei Trenchard sunau ca sentinta data de cel mai necrutator dintre magistrati. Apoi ifi plesni palmele fi le freca una de alta. Ei bine, am sporovait destul. Sunteti obosita dupa drum fi trebuie sa va treziti devreme sa aveti grija de dragele doamne. Sosirea dumneavoastra le-a facut fericite. §i eu ma bucur ca aveti grija de ele. Sunt cumsecade, dar cam greu de controlat.

82

- Legile tuBiru

Sunt sigura ca ma voi descurca, indiferent de surprizele pei in- mi le rezerva.

Da, domnifoara. Sunt sigura de asta. De maine-seara, sa mi zaboviti mai tarziu de ora zece. Astea sunt toate lumanarileI h* sSptamana asta. Doamna Trenchard se incrunta la teancul « l c * carti de pe m asuta fi o avertiza: Nu primiti mai multe daca Ml.i\i treaza sa cititi. Tine minte, noi, servitorii, nu suntem aicih.'i ardem carbunii f i seul stapanului de pomana. Avem fi ora de Ml ingere, noua fix, cand fiecare trebuie sa fie in dormitorul sau.

- De ce? se interesa Hannah imaginandu-fi noptile reci, negre, ninguratice petrecute inchisa in camera.

-Servitorii prefera ca lucrurile sa stea astfel. Sunt cam neliniftiti de cand cu mortiie celorlalti lorzi.

- Cu siguranta nu cred ca lordul Raeburn...?- Sunt o adunatura de oameni superstitiopi. Doamna Trenchard

se duse la u^a, apoi se opri cu mana pe toe. De vreme ce maine e prima zi a dumitale, am sa-i spun lui Sally sa atate focul cand vine sa deretice.

Menajera inchise Ufa indaratul ei, lasand-o pe Hannah singura in dormitorul pustiu din casa sotului sau. Ridica draperiile §i se uita din nou la drum, insa Dougald era de nevazut. Fugea cumva de ea? De amintirile pe care i le st^rnise? De pasiunea care inca exista intre ei?

Lasa perdelele din maini, gandindu-se ca nimeni nu intelegea fuga mai bine ca ea. Fuga de el, de ei doi. Avea doar optsprezece ani cand fugise pentru prima oara de el fi planurile lui. Fusese o fata serioasa, £fi privise cu dispret colegele care credeau in idile, care fufoteau despre barbati fi despre ce faceau cu ei pe xntuneric. Toate gesturile lui Dougald din tren o luasera prin surprindere. Mai ales saruturile lui, nu apasarea uscata a buzelor pe obraz, ci fierbinteala deschisa, umeda... Dougald fusese intotdeauna un m aestru la sarutat.

Asta nu explica insa actiunile ei de mai devreme. Nu regreta faptul ca il sfidase. Nimic nu putea sa-i aline starea de profunda nelinifte la vederea schimbarilor suferite de el, nici furia pe care

83

Christina T)ocC(f-

i-o starnisera amenintarile lui, dar nu putea sa reziste prea mult inainte ca spiritul ei independent sa se reafirme.

Totufi, sa-1 provoace in asemenea fel... nici macar ea nu putea sa o inteleaga. Ce o apucase sa-1 sarute?

CapitoCuC9

Ce o apucase sa-l sarute?Dougald ftia ca nu ar fi trebuit sa calareasca in seara aceasta,

dar nu se putea retrage in dormitor. Nu cand, in sfar?it, sotia sa dormea sub acela?i acoperi?. Fata cu care se insurase disparuse fara urma, risipita ca fumul de ani ?i experience din care el nu facuse parte. In locul ei era femeia pe care o intalnise mai de- vreme - impasibila, rezervata, demna. Calma p§na cand el o zgan- darise prea tare. Apoi ripostase cu saruturi.

Saruturi extraordinare.Scruta drumul intunecos ?i dealurile dimprejur ?i simti,

ca intotdeauna, un puseu de mandrie. Aceasta era mo?ia lui. Pamanturile lui. Titlul lui. Onorurile care ii ocolisera familia de generatii Intregi, in ciuda tuturor eforturilor. lata ca acum, din cauza unei serii de accidente - accidente, caci nu era responsabil pentru ele, indiferent ce barfeau slugile - soarta ii harazise toate distinctiile. §i totu?i nu se putea gandi decat la Hannah, aflata in dormitorul de langa al sau.

Ii rezervase anume acea camera. Voise sa o tina aproape ca sa o ameninte cu prezenta lui, sa o tina mereu in garda, sa-i dea macar o idee despre ce insemnau noptile nedormite. Acum, ca o ironie a sortii, el era cel care nu putea sa doarma.

Se apleca in ?a ?i i?i imboldi armasarul la galop. Probabil ca incerca sa fuga de ispita. Incerca sa evite amintirea trupului ei, gol sub al sau, ?i toate intrebarile despre schimbarile pe care le adusesera anii. Incerca sa scape de ideea sacaitoare ca ea ar fi trebuit sa vina in patul lui chiar in acea seara.

84

-------------------------------- - £egi(e tuBirn ----------------— ----------

Ii era datoare cu un m oftenitor care sa preia domeniul. Si avea n.'i i 1 dea, insa nu era nici o graba. Indurase atatia ani de raceaia pi singuratate, suportase acuzatiile goptite de „Uciga$ule!“, vazuse fmiei tresarind cand mergea pe langa ele, if! auzise partenerii

afaceri balbaind pretexte ca sa nu -1 invite in casele lor - §si in lot acest timp urzise un plan prin care sa-i dea o lectie de neuitat Hofiei sale fugare. Toata vorbaria despre optiuni nu avusese nici. un temei.

Divort. Indraznise sa vorbeasca despre divert. Mu avea sa fie nici un divort. §i nici crixna. Nu, ar fi fost prea user.

Dar o impacare? Poate ca unii ar fi numit-o astfel. Fara indoiala, cl intentiona sa o pastreze. Pan a la urma, avea sa o foloseasca a$a cum tatal sau il invatase ca trebuie folosita o femeie. Fara dragoste, fara pasiune, doar pentru 3. procrea. Iar Hannah, fata sincera, emotiva, entuziasta care visase sa faca parte dintr-o familie, acea Hannah avea sa duca. un trai mizerabil. La fel de mizerabil ca al lui din ultimii noua ani. Abia ag;tepta.

Fusese in culmea furiei cand, dupa doar pase luni de casnicie, ea disparuse fara urma. Fugise de el de parea ar fi fo st un m onstru. Aitii fusesera soti m ult mai rai decat el. Barbati care t§i ignorau nevestele, care urlau la ele, care le bateau. Iar el, care fusese atat de bun cu fata, ajunsese bataia de joc a partenerilor sal de afaceri. Apoi... apoi fusese acuzat ca o omorase.

Gustul am ar din gura nu il parasise dupa atata vreme. Natanga aia de camerista, care pretinsese ca se certasera chiar inainte de disparitia lui Hannah.

Evident ca se certasera, dar ce-ar fi trebuit sa insemne asta? Niciodata nu ar fi ucis-o. N-ar fi vatamat-o, n-ar fi atins-o la manie, indiferent cat de mult ii incerca rabdarea.

§i ea nu pierduse nici o ocazie. Incontinuu il facea mincinos §i pretindea ca el sa-f i onoreze promisiunile. De parea i-ar fi permis vreodata sotiei sale sa lucreze. Urlase la ea, scos din minti de gandul la barfele pe care le-ar fi putut provoca.

Acum §stia ca existau subiecte de barfa mult mai rele.

85

Christina QDocfcf' — -

Urma, ca in toate noptile cand amintirile fi frustrarea il alun- gau din pat, drumul care ducea catre Presham fi apoi la mare.

Nu ifi inchipuise vreodata ca avea sa traiasca atata timp sub un nor negru. Crezuse ca avea sa-fi gaseasca imediat sotia fugara; se temuse doar ca ar fi putut pati ceva sau ca, in inocenta ei, cazuse prada unui nemernic. In schimb, disparuse fara urma, trimitandu-i o singura scrisoare.

Ingrijorat, o cautase peste tot. Angajase detectivi fi il pedep- sise pe Charles pentru ca o scapase din ochi. Nimic, nici cel mai mic semn pana la sosirea cecului. La vremea aceea, se obifnuise atat de mult ca servitorii fi colegii sai sa-1 ocoleasca, incat nu-i mai pasa. Era un singuratic ursuz, un barbat aidoma tatalui sau.

Ifi daduse seama ca trebuia sa-fi intinda cursa cu mare atentie. Se temuse sa nu o alarmeze pe Hannah, sa n-o scape printre degete; daca fata fara o letcaie in buzunar fi fara nici un prieten reufise sa evadeze atat de ufor, la ce putea sa se aftepte de la femeie? Avea contacte sociale importante, de care fusese informat. §tia ca regina Victoria privea cu ochi buni Distinsa Academie de Guvernante. §tia totul despre prietenii ei fi despre situatia ei financiara, numele croitoresei care-i facea rochiile, pana fi marimea de la pantofi.

Aflase toate acestea pentru ca voia razbunare, nu pentru ca inca i-ar fi pasat de ea. Nu-i mai pasa de ea. Nu ca sot, nu ca amant. Nu, timpul fi distanta ifi facusera efectul. Intelesese asta cand primise banii. Cu ochii fixati asupra cecului, ifi daduse seama ce insemna. Momentul pe care il afteptase de atatia ani. Momentul in care Hannah ii cazuse in plasa. §i fusese calm. Nu se lasase rascolit de furie. Pasiunea nu-i mugise in vene. Fusese calm. De un calm absolut. Calm.

Cu exceptia noptilor. Cu exceptia viselor. Cu exceptia clipelor cand gandurile !l alungau din pat fi pleca sa bantuie calare, afa cum facea acum.

La naiba cu femeia asta. Nu-fi dadea seama ca acum avea f ansa perfecta sa se razbune pe ea? §ansa lui, nu a ei. Nu avea dreptul sa-1 sarute, sa-1 tortureze cu mireasma trupului ei voluptuos,

86

i u scanteierea parului auriu , cu isp ita buzelor de satin . El avea Jrep tu l s-o su puna la cazne, n u invers. D ar ii reu fise ?

§tia ca o are la cherem ul sau. N u pu tea sa piece. Indiferent ce ,ir fi sp u s sau ar fi facu t el, nu avea sa piece. N u pan a sa desco- pere adevarul despre ea in safi, despre ob arfia ei. C autase acele inform atii in treaga viata, iar el avea puterea sa i le ofere.

D eocam data in sa nu avea sa o faca. M ai in tai trebu ia s a obtina ce voia, adica razbunarea. M acar a ta t ii datora.

Sim tind ca stapan u l sau era cu gandurile aiurea, arm asaru lo lua de capul lui. D ougald tra se de haturi, controlandu-1 cu genunchii f i cu m ainile in m anufate . O am enii de pe dom eniu sperasera ca lordul de R aeburn sa calareasca perfect, s a fie ase- m enea unui centaur, iar el nu-i dezam agise. De fap t, chiar b anu ia ca le dep afise aftep tarile , slava D om nului. D eja su ferisera des- tule focuri, tinand seam a ca u ltim ul conte m urise rostogolin- du-se pe scari, iar precedentul fu se se g a sit la b aza unei stan ci ce ie^ea din m are.

Sarm anii netoti. N ici unui nu tinea la betie.Oricum , un cal, oricat de aprig , nu pu tea sa pu n a sub sem nul

in trebarii au toritatea lu i D ougald; vrem e de n oua an i n im eni nuo facuse. I§i ridica privirea sum bra catre cerul de catifea. Toti il ft iau drept un ucigap, aga ca n im eni nu in drazn ea sa-1 refuze, de team a razbunarii am arnice.

N um ai H annah ii tinuse p iept. D aca ?i-ar fi d a t seam a cat de aten t planuise sa o recupereze, cat de m in utios i§i ticluise razbunarea, cu un calm in tarit de trecerea anilor, s-ar fi tem ut. In schim b, il saru tase .

Pantecul i se stran se din pricina am intirii. D upa iadul prin care il la sase sa se chinuie, avea acum indrazneala sa-1 saru te .

Ii venea sa m ugeasca de m anie, in sa acesta n u m ai era felul sau de a fi. D adu frau liber arm asaru lu i fi galopara im preuna pe drum ul ferp u ito r inspre ocean. A erul ii lim pezi m intea, exercitiulii puse sangele in m if care, in sa dem onii care il rascolisera pret de a ta tia an i calareau alaturi de el. Nu-1 p araseau nici o clipa.

----------------------- ------------------------ ---- Legiie iu B tru ----------------------------------------------------

— Christina Dodd

Cand ajunse pe creasta dealului, deasupra Atlanticului, i?i struni calul la trap cobori cararea dintre stand pana pe plajS, apoi urea iara^i, printre lunci ?i copad batuti de vant.

in tinerete, demonii il avusera in puterea lor. De-a lungul anilor invatase sa lupte. Bause, curvise, aproape ca-fi pierduse viata. Cu toate astea, nu el murise, ci tatal sau. De atund, Dougald nu mai lasase demonii sa se dezlantuie.

Acum insa, Hannah, cu sanii ei plini, statura dreapta ?i tinuta ei provocatoare, ameninta sa le reteze lanturile. La naiba cu ea, nu a^a ar fi trebuit sa se intample.

Bunica sa i-o alesese, ii spusese ca avea sa fie o sotie buna, iar el acceptase. Pe atunci, Hannah era o fetita, iar Dougald avea cu totul alte preocupari, incercand simultan sa invete totul despre afacerea tatalui sau §i sa o salveze de rivalii care voiau sa i-o fure.

Pana ce Hannah ajunsese numai buna de mariti§, el se obi§- nuise cu ideea. Aranjamentul i se parea firesc, §i chiar ii convenea sa aiba o sotie care sa nu-i provoace alta reactie decat indife- renta. Credea, in neghiobia lui, ca Hannah avea sa inteleaga avantajele casniciei lor §i sa le accepte fara cracnire.

in schimb, il sfidase.Dumnezeule, nu avea sa uite pana la sfar^itul vietii prima data

cind fugise de el. Mai mult, ce se petrecuse dupa...

- N-ai mai fost sarutata, ti spuse Dougald.Nu se intreba, §tia sigur. I§i dadea seama dupa uimirea lui Hannah,

dupa felul in care ochii ei mari, caprui se plimhau prin vagon de parca ar fi gasit raspunsuri acolo.

- Nu cred cd asta conteaza, rosti ea umezindu-§i buzele. Cred cd ar trebui sd ma ridic acum.

Asta in vreme ce el ti dezmierda hratele. Bra atat de naivd, ca sugera politicos sd fie Idsatd sd se ridice cand ar fi trebuit sd tipe ca din gura de §arpe. Nu pricepea ca prin fuga ei ii atrasese atentia lui Dougald §i ii provocase posesivitatea. Pdnd sa-§i dea seama, avea sd fie mult prea tarziu pentru ea.

88

I hir vreau sd te sdrut. Vreau sa fiu primul. I§i apasa buzele pe ftlfiixtpele ei ca sa le inchida §i murmura: Lasd-md sd fac macar atat.

I litnnah cldtind din cap.lUizele lui ii urmarird linia pometilor §i se oprira la un colt algurii,

i u ntingeri u§oare, tachinand, ademenind, explorandu-i pielea dei niifea, mai find decdt oricare alta pe care o atinsese. Cohort fa ta §i i§i ii/xlsa buzele pe ale ei. O sarutd tandru, bland, iar ea il rasplati cu un aliat de relaxare.

Atat de duke. Blanda. Moale. Ascultdtoare. Era perfecta pentru rl. Ii atinse incretitura buzelor cu vdrful limbii. A sta o lua prin surprindere. Tresari, iar el o atinse din nou cu buzele inchise ca sd o lii>i§teasca. Apoi se avantd §i i$i trecu lirnba peste huza ei superioara.I lannah eased ochii de pared nu §tia ce sd creada §i i§i puse mdinile pe utnerii lui sa-l impingd. Mangdie o clipa pielea dezgolita, apoi i§i lasd mdinile sd cada in grabd §i i§i intoarse fata intr-o parte.

- A r trebui sd-ti imbraci cdma§a, spuse ea imbufnata.-A m sd o fac, raspunse Dougald, apoi o prinse de barbie §i ii

intoarse chipul spre el. Cand termindm.Atunci ea i§i ardtd firea neimblanzita mu§candu-l de buza. Dougald

tresari $i i$i duse mana la gura.- Vrajitoare ce egti!Hannah se ridica intr-un umar §i ii cercetd fata cu ingrijorare.- Te-am rdnit?- Da, spuse el §i se apleca atat de aproape, cd buzele li se atingeau.

Trebuie sd mai exersezi tipul asta de sdrut.Dupa o clipa de nedumerire, ea izbucni in ras, facdnd ni§te gropite

adorabile in obraji.El puse din nou stapanire pe gura ei §i o tranti pe spate, iar de

aceasta data il lasa sd o sdrute fara rezerve. Fara grabd, ii urmdri conturul dintilor cu limba, apoi ii explora gura pe indelete, lasand-o sa-l guste. Daca putea sd o tind distrasd in timp ce o trecea la pragul urmdtor al senzualitdtii, moralitatea §i indoielile ei nu ar mai fi constituit o pieidca. Sdrutul o captivase in a§a masurd, incat Hannah nici nu bagd de seama cand ii desfdeu §nururile cdma§ii.

— Christina ‘D o d d —

Era prea Ufor, de pared ar fi pacdlit un copil. §i totufi foarte greu, fiindca il cople§ea nevoia deafi inauntrul ei. La naiba cu femeia asta, nu ftia la ce cazne il supunea cu nepriceperea ei fermecdtoare?

Nu. Nu, evident ca nu ftia.Pana la urma, Hannah observa ce fdcusera mainile lui neobosite

fi incerca sd-l impingd. Se desprinse de el tulhuratd, comportandu-se ca fi cum atingerea pielii lui o ardea.

Iar Dougald spera sd arda impreund.Privind-o drept in ochii cdprui, de catifea, se strddui sd mentina

vraja murmurand cuglas blajin:-Imi place sd ma atingi. Atingerea ta e o pldcere. Ma mang&i fi

imi vine sd tore... atinge-md a§a cum te ating eu.Jz deschise larg cdma§a, lasandu-i pielea sd respire aer fi soare.

§i ii vdzu, pentru intaia oara, sdnii perfecti.Hannah incerca sd scape, dar el nu avea de gand sa-i permitd

a§a ceva. Nu acum. O tintui locului, desfatandu-se cu imaginea din fata ochilor sai. Doamne sfinte, ce sanil Se ridicau de pe pieptul ei in coline cremoase, pale, incantdtoare... ale lui. O atinse u§or ve sfarc cu buricul degetului.

Disperata, Hannah ridica mainile sd-l impingd.- Cineva o sd ne vadal-Nu. Uita-te afara, trecem prin Chat Moss. Nu este nimeni.

Intr-adevar, strabdteau vasta mla§tind de turba care le provocase atatea bdtdi de cap proiectantilor de la caile ferate. Cat vedeai cu ochii, nu erau decat tufifuri fi ierburi fi cdte un copac razlet care profita de solul umed. Suntem in siguranta, spuse el fi o apuca de incheieturi. Acum privefte. Privefte.

Se inaltd deasupra ei, apoi se lasa in jos. Mai intdi, simti atingerea sfarcurilor prin parul aspru care ii acoperea pectoralii. Inima ii sdltd de incantare. Voia sd o coplefeased, sd nu-i dea de ales... voia sd o zdrobeasca sub el, sd o ia in acel moment. Cu imnuri de incurajare rasun&ndu-i in minte, se cutremura c&nd pantecele li se lipira unul de altul fi se cazni sd-fi tina sub control instinctele in vreme ce ii presa incet sdnii cu pieptul.

90

-LegiCe iuBirn

Sd o coplegeasca, da. Sd nu-i dea de ales, sd inceapa relatia a§ai utn voia el sd continue, da. Insa nu putea sd o infrico§eze sau sd o nit teased, iar spaima intipdritd pe chipul ei il descumpdnea.

tn clipa in care ii elihera mdinile, Hannah le propti zadamic de pirptul lui. Impinse §i se smuci pdnd c&nd el o cuprinse cu bratele pe sub umeri §i o mdngaie tandru pe ceafd, potolind-o. Rdmase ghemuitd in hrapele lui, privindu-i chipul de pared o trdsdturd oarecare o fascina.

Bine. Era de bine. Nu-§i retinu zdmbetul de triumf, ceea ce probabil i> sperie, intrucdt i§i cobori privirea §i se zvarcoli in semn cd voia sd scape. O imbldnzea, o obi§nuia cu atingerea lui, dar ideea parea s-o irite la culme.

- $§, §opti, de§i Hannah nu scosese vreun sunet.- Cum fad chestia asta? intreba ea cu ostilitate.O luase drept o fata ne§tiutoare, dar in mod limpede avea de-a

face cu o femeie, cad punea intrebdri enigmatice la care a§tepta raspunsuri.

~ Ce vrajd mi-ai facut? relud ea. Nu pot sd aud, sd vad sau sd miros cand ma atingi. Pot doar sd ating...

- §i sd simti? completd el.- Da. §i sd simt.Cu ochii atintiti asupra fetei lui, ifi trecu degetul pe conturul

obrazului, peste cicatricea de sub ochi, peste gura catifelatd.-A i priceput acum, scumpo?~Da. Sunt o stricatd, rosti ea cu glasul inecat de tristete.- Pot doar sd sper, o tachind el.Mare gre§eald. Imediat, lacrimile incepurd sd-i tremure pe gene.

Se crezuse spiritual, dar uitase cd mama ei fusese stigmatizata din cauza pasiunii. Cd intreaga viata ii fusese marcata de acea pecete a ru§inii. Netezindu-i pdrul de pe frunte, captivat de textura moale a fiecdrui fir, spuse pe un ton convingdtor:

-N u e nimic stdnjenitor in asta. Eliberarea pe care o gdsim in pasiune seamand cu zborul unui §oim. Efti superbd, frumusetea ta imi merge la inimd, imi cople§e§te ratiunea. Am vazut cat rdu poate sd facd un sot necugetat unei cdsnidi. Nu vrei sd ai incredere in mine? Am sd-pi daruiesc toatd atentia, am sa-ti fiu mereu fidel.

91

- Christina Dodcf-

N-am sd te infel, cu trupul sau cu mintea. Casnida este pentru tot- deauna, un jurdmdnt menit a fi respectat pana la moarte. Vom fi fericip. Ai multe lucruri pe care sd le impartdfefti cu mine. Farmecul tdu, diplomapa ta, blandetea ta, toate imi vor intregi viata.

- Dar tu ce ai de gand sd impartdfefti cu mine?Pe top. sfinpi, ce ton plangarep Se gandea la asta? Rapona?

Ifi ddduse oare seama cat de migdlos ifi pldnuise fiecare mifcare, fiecare cuvant?

A fa ca strdbdtu distanta pana la sufletul ei cu un sarut patimaf, lasandu-se in voia simturilor. Avea gust de mar tomnatic, de secara coaptd, de Hannah. Fiecare atingere a limhii ei il indlta in volhuri tot mai aproape de extaz.

Intr-un moment de luciditate, se gandi ca nu era deloc bine. Se dddu inapoi fi se uita cu atenpe la ea. La ochii blanzi de porumbitd, la buzele pline, umede, la obrajii rumeni. Nu putea sd-l ispiteascd, doar era un hdrbat cu experientd. Totufi, daca nu era atent, risca sd se lase prins in mrejele ei, in he sd o prinda in cursd. Ar fi fost groaznic. Ar fi fost... imposibil. Bdrbapi nu iubeau. Nu ca femeile. Din clipa in care punea stdpdnire pe inima lui Hannah, urma sd o aihd la degetul mic. A fa trebuia sd fie. A fa pldnuise lucrurile.

Probabil ca fata ii observase frdmantdrile, cad intreba:-Cee?- Nimic.Nu, facea totul cum trebuie. Nu avea cum sd dea gref.

Stelele ardeau. Fraiele ii parjoleau mainile. Calul pufnea, galopand la marginea unui crang.

Dougald fdcuse totul ca la carte. Ca orice fata tanara, duke, inocenta, Hannah confundase pasiunea dintre ei cu dragostea. El profitase din plin de iluziile ei ?i ii alimentase fanteziile cu osardie. Abia dupa casatorie intrase la banuieli ca n-o iubea. Mai grav insa, incepuse sa se intrebe daca ea insa?i il iubea pe el.

Acum insa aveau sa faca dragoste din nou, iar in momentul acela...

92

Pod Scoarta copacului dindaratul sau exploda in apchii.i 'c,..? De ce? Ce putea sa fie? Dougald se trezi brusc la realitate. Armasarul, panicat, se cabra. La naiba, cineva tragea dupa el. In clipa scurta de care avu nevoie sa inlature vraja trecutului...

PodUn glont sf&pie aerul pe langa urechea lui. Se arunca din pa,

.ipoi se rostogoli la adapost de copitele care ropoteau nebunepte. Se ridica in picioare pi fugi aplecat, cu capul jos, ferindu-se pe c it putea de privirea atacatorului.

- L-am nimerit! auzi strigatul unui barbat.In vreme ce arm asarul sforaia pi se lupta cu demoni nevazuti,

pornind apoi in goana spre castelul Raeburn, Dougald se furipa in micul crang de langa drum. Copacii subtiri pi ravapiti de vant erau inconjurati de o pajipte cu iarba inalta, unduitoare. La mica distanta, marea se izbea de tarm, acoperind orice alt sunet, dar la lumina plapsinda a stelelor zari doua siluete ce se desprinsera dintre bolovani, apropiindu-se in fuga de locul in care sarise el de pe cal.

Cei doi, unui inalt, celalalt scund, nu pareau inarmati, dar ambii purtau paltoane cu buzunare incapatoare.

Experienta in lupta de strada ii spuse ca ii putea dovedi pe amandoi, insa realismul il aduse cu picioarele pe pam ant. Cineva tragea in el, in lordul de Raeburn. Il luase peste picior pe Charles cand ii povestise ca servitorii pupoteau zvonuri despre sabotaje pi asasinate, dar se indoia ca acest atac era o simpla coincidenta.

Cineva incerca sa-l omoare pe lordul de Raeburn, iar lordul de Raeburn... era el.

Barbatii cautau pe jos cu indignare crescanda, apropiindu-se din ce in ce mai mult de copaci. In sfarpit, unui din ei se indrepta de pale pi exclama:

- Nu-i aici!Dougald papi in urma lor cu un zambet.- Ba e. Pana sa se rasuceasca ei, ii apuca de par pi ii izbi cap in

cap, smulgandu-le urlete de durere. Unui se prabupi. Pe celalalt

---------- ---------------- - Legi(e iu&irn ------------------- —

— Cfinstma Docfcf-

il apuca de palton ?i il ridica pana ce abia atingea pamantul. Ce dracu v-a apucat, trageti in mine?

Un alt individ, nevazut in peisajul intunecat, plin de stand, il lovi din lateral. Dougald se pravali blestemand, in timp ce ata- catorii se napustira asupra lui.

Ar fi trebuit sa tina minte. Intotdeauna fii sigur de sortii de izbanda inainte sa intri in lupta.

CapitofuC 1 0

Cu mu§chii intepeniti §i ochii inceto^ati, Hannah cobori anevoie treptele spre sala de mese. Starea ei era rezultatul direct al zilei trecute, lunga $i plina de evenimente. Cel putin asta i$i spunea. Nu voia sa recunoasca noaptea de neodihna pe care o petrecuse urmarita de demoni care se transformau in Dougald §i care continuau sa o fugareasca in timp ce flacarile iadului ii ardeau la calcaie.

Fusese atat de nesabuita! Atat in ajun, cand se lasase incoltita, cat odinioara, cand se convinsese pe sine ca il iubea pe Dougald deoarece o sedusese. §i pentru ca ea dorise sa se lase sedusa.

Stranse balustrada in mana i se incrunta. Toata intelepciu- nea ca^tigata cu greu in acei ani devenise inutila. Nu conta ce-i spunea mintea, nici tristetea pe care i-o starnea amintirea unei perioade in care crezuse ca pasiunea inseamna dragoste i ca barbatii i^i indeplineau promisiunile, pentru ca atunci cand era cu Dougald...

- O, frumoasa fecioara ce-aduci dimineatalHannah icni luata prin surprindere i aproape ca se impie-

dica de ultima treapta cand un filfizon imbracat dupa ultima moda de la Londra sari inaintea ei ii intinse un trandafir galben cu un gest galant din incheietura.

Cu mana dusa peste inima care batea rapid, tanara femeie spuse pe ton glacial:

C \ ) j ^ A o a c J o (

94

Legite iuBirti —

I )omnule, nu cred ca ne-am cunoscut.I )esigur ca nu! M i-am lu at libertatea de a va aborda fiindca

vi il.nn sa verific daca zvonul este adevarat.Cine era filfizonul acesta , cu o palm a m ai scund decat ea, in

. iuda tocurilor inalte ale cizm elor sale lustru ite , care if i luase ii.ikuI la purtare?

-Zvon?- C a doam na cea m ai m andra din tinut este gazdu ita sub

uobilul acoperif al castelului Raeburn.H annah 11 privi cu luare-am inte. Se a ftep ta sa o im presioneze

< ii asem enea m aguliri ieftine? §tia prea bine cum arata in dim ineataaceea. Purta o rochie azurie debum bac ale careim aneci lungi erau ornate cu un paspoal de dantela. Ifi incheiase cea mai .simpla cam afa pan a la gat §i, dupa o scurta polem ica interioara, ifi legase la brau un f ort alb. Era stupid sa-f i inchipuie ca tin u ta ei dem odata 1-ar fi descurajat pe Dougald, dar ii placea sa creada ca avea m deajuns bun-sim t incat sa se im brace discret.

-A h , te intrebi cine sun t. Este oare posibil ca noul m eu var nici sa nu-ti fi pom enit despre ex isten ta m ea? rosti strainul ducandu-fi dram atic dosul palm ei la frunte. D espre existen ta m oftenitorului sau?

A cesta era m often itoru l lui D ougald? Il in specta m ai atent. Purta pantaloni de lana in carouri brune fi albastre separate printr-o dunga fina galbuie, o ve sta a so rta ta f i o e fa rfa legata fantezist, prin sa cu o bijuterie din aur cu diam ante. La fracul brun avea m an?ete de catifea f i un guler strident, de un albastru de cobalt, care se aso rta cu cea m ai rem arcabila tra satu ra a sa - ochii a lbaftri cu gene lungi, sugerand o m elancolie ce 1-ar fi facut m andru pe Byron. Din pacate, nu avea o coam a byroniana. In schimb, ifi la sase paru l castaniu sa creasca m ai lung pe o parte f i cineva, probabil valetul sau iscusit, il p ieptanase cu atentie peste creftet ca sa ascunda calvitia; aceasta stralucea in sa in petice de piele alba prin tre fuviteie unsuroase.

-D u m n eata ... locuiefti aici? se interesa ea uim ita.

95

— Christina DocCcC-

- Da. Barbatul inspecta trandafirul pe care il tinea in manS, iar Hannah i$i dadu seama ca nu-1 alesese pentru frumusetea sa, ci pentru ca se asorta cu dungile galbene ale costumului. Cand nu sunt la Londra, locuiesc in castelul Raeburn.

- Imi cer scuze pentru ignoranta, domnule, ranji Hannah.Devenea din ce in ce mai conptienta de necazurile cu care

se confrunta Dougald in noua sa pozitie. De§i se temea ca sen- timentele ei aveau sa-i aduca osanda ve^nica, se bucura de napasta lui. La cat de ambitios fusese intotdeauna, se gandise probabil ca i§i atinsese toate telurile cand devenise stapanul domeniului. Dar, intre batranele doamne, mo^tenitorul cel bizar fi sotia lui, parea sa se fi intins mai mult decat ii era plapuma.

- Mi-e teama ca nimeni nu mi-a vorbit despre domnia ta.-Daca pot fi atat de indraznet incat sa ma prezint, sunt

Seaton Brackner, baron de Onslow, fiul fratelui mai mic al celui de-al doisprezecelea conte §i var de gradul al cincilea cu actua- lul Lord Raeburn.

Hannah facu o plecaciune.- Domni^oara Hannah Setterington. Sunt aici pentru a-i tine

companie matu?ii inaltimii Sale. §i totodata matu§a domniei tale, presupun.

-Deci zvonul e adevarat, conchise el. Facu o plecaciune cu trandafirul intins spre ea: Cea mai frumoasa fecioara chiar este gazduita aici.

Hannah accepta bobocul cu un gest solemn.-M a flatezi, domnule, dar sunt prea cuminte incat sa iti

permit sa-mi suce^ti mintile. Iti voi considera interesul drept nimic mai mult decat plictiseala unui londonez in aceste cir- cumstante rurale.

-M-ai zdrobit, ofta el; ii oferi bratul, iar ea i§i a^eza palma pe maneca lui. Mai bine spus, m-ai fi zdrobit, dar sunt nevoit sa cred ca nu te-ai privit niciodata in oglinda, altfel ai con^tientiza sinceritatea adulatiei mele.

Hannah i§i revizui prima impresie. Sir Onslow nu era un filfi- zon intru totul. Mai degraba, era un ora?ean elegant care suferea

96

Legife iufairn -

ilt* plictisul traiului la tara, cel m ai probabil din m otive finan-• I.in1. Era, de asem enea, cea m ai probabila su rsa de am uzam ent pi tilru ea in aceasta situatie spinoasa.

Unde ai de gand sa m a duci?Primul meu gand a fo st sala de m ese, dar, daca preferi,

m.indra fecioara, am sa-m i chem bidiviul fi am sa te arunc in fa , n.t te due departe de corvoada vietii comune.

Hannah arunca o privire la creftetul interlocutorului sau, pe• .ire il vedea ca-n palm a, f i se gandi ca fansele ca el sa o arunce oriunde erau minuscule.

- Sala de m ese e o perspective suficient de atragatoare.Defi fara indoiala ca Dougald se foia deja pe-acolo.- La fel ca m ulte alte tinere dom nite, duci lipsa. de im aginatie,

ofta Sir Onslow.- Nu due lipsa de im aginatie. M ai degraba, su far de o predis-

pozitie accentuata pentru caracterul practic al lucrurilor.M ai era §i certitudinea ca daca ar fi incercat sa evadeze din

castelul Raeburn, Dougald i-ar fi fo st pe urm e intr-o clipita. Nu voia sa implice nici un alt barbat in disputa dintre ea §i sotu l sau; cineva putea sa fie ranit, iar acel cineva cu siguranta nu ar fi fost Dougald.

In cele din urm a pom ira pe culoarul vast care ducea catre sala principala.

- Deci le-ai intalnit pe m atu?i, rem arca el. Sau, m ai bine spus... pe m atu?a Spring fi com panioanele ei. La felul cum m a m ustra, ar pu tea la fel de bine sa-m i fie toate m atufi.

- Le-am intalnit ieri-seara, zam bi Hannah.- Ce im presie ti-au facut?- S u n t n ifte doam ne m inunate fi sunt sigura ca-mi va face

placere sa m a ingrijesc de m atu fa Spring.-C a ta discretie, rosti el cu o unda de dezam agire, dar apoi

se inveseli. Tot tim pul am avut im presia ca m atufile sun t ca o m ica haita de terieri, dau tarcoale necontenit, m ufca, topaie f i cer atentie.

— Christina (DocCd-

-Nu o haita, domnule, il corecta ea abia reprimindu-^i uti chicot. Au personality bine conturate.

- Intr-adevar! Personalitati foarte bine conturate, dar, luato ca un intreg, sunt nifte batrane pisaloage, bagarete, ce se cred atot^tiutoare.

-Pari... inverfunat.- Deloc. §i eu le ador. Cine nu ar face-o? Doar ca mi-a?

dori sa pastreze macar o farama de discretie! declama el cu un suspin teatral.

Din ce vazuse in noaptea precedents, Hannah ii dadea drep- tate. Matufile spuneau tot ce le trecea prin cap, iar ce le trecea prin cap nu era intotdeauna in acord cu regulile bunei-cuviinte. Remarcile lor despre ea ?i Dougald vadisera o perspicacitate ie^ita din comun. Se bucurase sa se scape de Dougald $i sa-?i petreacS timpul cu batranele in salonul lor, unde zambise ?i incuviintase in vreme ce ele sporovaiau. Pana la urma, se scuzase din pricina oboselii pi se lasase condusa de doamna Trenchard in camaruta ei, unde urma sa doarma prost §i sa viseze la Dougald.

Coridorul arata foarte diferit pe timpul zilei, sub razele soarelui ce patrundeau prin girul de ferestre mari. Hannah nu le remarcase in noaptea precedents, nici nu intelegea cum permitea topografia castelulului prezenta lor acolo, dar fiecare cladire straveche pe care o vizitase afija asemenea excentricitati.

- Interesant loc, castelul Raeburn, comenta ea.- O gramada nenorocita de pietre vechi, pufni Sir Onslow. Dar

e gramada noastra de pietre, a$a ca o iubim.-Am observat ca lordul Raeburn face imbunatatiri, spuse

ea aratand spre u?a proptita de perete; din apropiere se auzea murmurul vocilor muncitorilor.

- Lordul Raeburn e un barbar fara simtul istoriei, se revolta interlocutorul ei. Mai rau, refuza sa-mi reamenajeze camerele pana nu le termina pe ale lui. Dar ce poti sa aptepti de la o bruta care ?i-a ucis sotia? intreba el sfredelind-o cu privirea, dornic sa vada o reactie.

98

Hannah ifi bloca in ultimul moment impulsul de a riposta ilur. In schimb, se opri 91 il fixa cu cea mai ferma cautatura de (.nivernanta din arsenalul ei.

-§ tii asta cu siguranta, sau doar im praftii zvonuri ne- mtemeiate?

-Zvonuri, firefte! Evident, Sir Onslow nu se caia catufi de putin. Draga mea domnifoara Setterington, ma hranesc cu zvo­nuri. Un ins in pozitia mea, daca nu e un povestitor talentat fi un barfitor de mana intai, devine iute indezirabil.

Hannah se relaxa, caci omul spunea adevarul. Cand lua parte J.i o cina, ar fi preferat sa se afle langa un asemenea comesean decat langa acei domni mereu plictisitori si de o buna-cuviinta desavarfita pe care lordul Ruskin ii socotea acceptabili pentruo domnifoara.

Ei bine, nu avea de ce sa-fi mai faca griji in ace asta privinta,.-C u toate acestea, pare lipsit de curtoazie din partea dumi-

tale sa-1 calomniezi cu atata rautate pe lordul Raeburn in condi- tiile in care traiefti de pe urma ospitalitatii sale.

Sir Onslow zambi §i ifi aranja parul.- I-am facut lui Dougald o favoare enorma. Inainte sa soseasca

aici, putini din Anglia ii cunofteau povestea. Ce zurbagiu fusese in tinerete. Cum a fugit de-acasa fiindca tatal sau il ura. Cum a cutreierat strazile talharind fi furand.

Hannah mai auzise aceste povefti, sub forma barfelor foptite discret. Atunci cand il intrebase pe Dougald despre ele, el ii distrasese atentia sau o ignorase. O alta parte a vietii lui pe care nu i-o impartafise.

Interlocutorul ei continua:- Eu afirm ca Dougald s-a reformat deoarece ifi iubea tanara

sotie. Istorisesc cum se certau, iar ea 1-a amenintat ca il parasefte. Cum, intr-un moment de furie, i-a declarat ca daca nu voia sa fie cu el, avea sa moara.

Un fior urea pe spinarea lui Hannah. Melodrama lui sir Onslow era putin cam prea aproape de adevar.

— Christina 'Dodcf-

-Apa ca a omorat-o §i i-a lasat trupul sa fie mancat tin lupi, §i jele?te dupa ea de atunci incoace, clipi el cu satisfac it', Am raspandit povestea pretutindeni, iar Dougald e acum un om inconjurat de mister, avere ?i pasiune, cunoscut din Scotia p3n,1 in Cornwall. Ar trebui sa-mi fie recunoscator. L-am facut faimos.

- §i iti e recunoscator?- Probabil ca nu, abia ce ti-am spus ca e un barbar!Hannah izbucni in ras. Nu se putea abtine. Vocea lui sir Onslow

era nostima, iar spiritul lui pus pe glume era o adevarata bucurie dupa setea opresiva de razbunare a lui Dougald.

- Vii sa stai aici in fiecare an?- La insistentele mamei. Obi§nuia sa spuna ca e moptenirea

mea, $i desigur ca impresionez exemplarele mai putin luminate ale protipendadei cand ma prezint drept Sir Onslow de Raeburn. Prin urmare o fac adesea, rosti el zambind tablourilor stravechi de pe perete.

Hannah invarti trandafirul intre degete ?i chicoti la auzul tonului sau autoironic. Ii intrerupse insa zgomotul unor pa§i grabiti ce rasuna pe scari in urma lor. Cand se intoarse, tanara femeie il vazu pe Charles, nebarbierit, cu parul in neoranduiala ?i ochii injectati, grabindu-se ca un om cu o misiune extrem de urgenta.

-Madame, daca pot sa am o vorba cu...-Ce graba lipsita de eleganta! Sir Onslow scoase o batista din

mineca §i o flutura in directia lui Charles. Aduci un val frantu- zesc de usturoi dupa tine.

Charles se opri locului ?i observa bratul lui Hannah pe maneca barbatului. Buzele sale deja scorojite se tuguiara §i cobori capul.

-Madame...- E „domni§oara Setterington" pentru tine, il corecta Onslow.Charles ii privi aspru §i dadu sa spuna ceva. Ii cuno§tea numele

mult prea bine §i ura sa fie corectat, mai ales cand §tia precis ca are dreptate. Hannah se bucura sa-1 vada pus in incurcatura.

In cele din urma, valetul spuse:

100

Domnifoara Setterington, speram sa ma insotiti pana la ji in lui Raeburn. Are nevoie de dumneavoastra.

Alta, deci Dougald nu era inca la micul dejun. Nu avea nevoie »i\ ;ii adune tot curajul ca sa-l vada. Nu inca.

Charles fusese intotdeauna servitorul care venea in cautarea nl i ,'lnd Dougald voia sa-i innoade cravata, sa coasa un nasture ori oA indeplineasca oricare alta dintre sarcinile inutile, ridicole pei ,(te le socotea fire§ti pentru sotia sa. Starnita de acele amintiri, Ini reba cu glas artagos:

- Lordul Raeburn a trimis dupa mine?- Evident ca n-a trimis dupa dumneata! exclama sir Onslow, pe

(.ire indignarea il facu sa se ridice pe varfuri. Nici un gentleman n ar solicita prezenta unei doamne inainte de micul dejun!

- Charles? insista Hannah fara sa-l bage in seama.Valetul o privi intaratat.- Nu tocmai, dar nu pot... are nevoie... sper ca puteti...Hannah nu ?tia ce spera Charles, dar il asculta calma in timp

ce se balbaia cautand o explicatie. Evident, nu putea sa spuna ce voia, anume: „Nu se cuvine ca o femeie sa puna intrebari in pri- vinta cererilor sotului". Ah, sa-l vada pe Charles pus in incurca- tura era cel mai mare deliciu al acestei situatii bizare.

-Multumesc. Zambetul ei degaja o raceala la fel de intensa precum cautatura valetului. Mi-e teama ca trebuie sa fiu de acord cu Sir Onslow. Daca Lord Raeburn nu a trimis „tocmai“ dupa mine, atunci am sa a^tept p4na dupa micul dejun sa discut cu el.

Charles ramase locului incremenit, in vreme ce Sir Onslow arata ferm spre Ufa:

- Pe aici. Pe cand se indepartau, comenta cu glas suficient de ridicat incat sa se auda: Mancatori de broa§te! I§i dau aere, dar n-au nici cea mai mica idee despre bunele maniere.

Hannah nu se uita la Charles, dar i§i inchipuia cum putea sa reactioneze la apelativul „mancator de broa§te“ un om care se considera apostolul civilizatiei franceze in salbaticia societa- tii de peste Canalul Manecii. Gandul ii facu o placere imensa.

— Ckristina D odd

Ea fi Sir Onslow intrara intr-o mica incapere ce confined putine mobile in afara de o masa rotunda, elegants, aproape de fereastra.

-Aceasta e sala mica de mese, explica el. E folosita cand sun l patru sau mai putini convivi, adica niciodata. Ospitalitateu lordului Raeburn este foarte... ospitaliera. Iar acum, domnifoar.1 Setterington, sala mare.

Nu avea nevoie de ghid pentru a gasi incaperea unde se ser- vea micul dejun. Mirosul patrunzator de carnati, funca §1 scrumbii afumate plutea prin aer, imbinat cu aroma de lipii prajite fi briofe. Din prag, Hannah zari o masa lunga ce putea gazdui doua duzini de oaspeti, cu feluri de mancare ce abureau pe un carucior aflat in apropiere. Camera era plina de servitori ce forfo- teau fi de doamne in varsta care mancau surprinzator de mult.

- Uite-i, exclama matufa Spring. V-am spus eu ca au sa coboare impreuna. Apoi se uita chiora? la Sir Onslow. Ei bine, nu tu, desigur!

- Multumesc, matu?a, replica el. In timp ce ii tinea lui Hannah unul din cele doua scaune libere dintre domnifoara Minnie §>i matufa Ethel, intreba: Pe cine a^teptai?

- Se gandea probabil ca dragul de Dougald o va conduce pe domnifoara Setterington aici, il lamuri matufa Ethel, cu furculita suspendata deasupra unei gramezi de oua prajite fi scrumbii. Aseara pareau sa fie foarte absorbiti unul de celalalt.

- Ti-ai schimbat obiectul de interes? se interesa matufa Isabel. Pentru ca n-ar trebui sa o faci. Seaton e un baiat cumsecade, dar e mai sarac decat un foarece de biserica, fi titlul sau a devenit ereditar abia cu o generatie in urma.

- Multumesc fi dumitale, doamna.Pe chipul lui Sir Onslow se citea aceeafi expresie resemnata pe

care o avusese Dougald cand se intalnisera cu matufile. Se afe- za langa Hannah fi ridica un deget, iar doamna Trenchard ifi abandona postul de langa carucior fi se grab! sa vina langa el.

- Ce pot sa fac pentru domnia ta, Sir Onslow?Barbatul flutura neglijent din mana catre Hannah.

102

Ce ai dori, domnifoara Setterington?Ciocolata calda te rog, doamna Trenchard.

I’oate ca afa avea sa se scape de durerea de cap pe car<e i-oi iiu/..ise mentionarea numelui lui Dougald.

E prea devreme pentru bautura, afa ca vreau nifte ceai, rosti ,’t‘li Onslow. Doamna Trenchard ii zambi cu drag fi se indeparta in j'.raba sa predea comanda unei servitoare, iar el se apleca spreI l.mnah fi ii fufoti la ureche: lata alt personaj interesant.

- Doamna Trenchard? spuse ea urmarindu-i privirea.-Da. Vine dintr-o familie veche, de vasali devotati. Mama

m.Uufii Spring a murit la naftere, afa ca mama doamnei Trcnchard a fost adusa ca doica fi n-a mai plecat. A fost alaturi ilc matufa Spring, protejand-o de orice neplacere in via^a, pana in ziua in care a murit, fi a crescut-o pe doamna Trenchard sa f.Tca la fel. E foarte ciudat sa le privefti impreuna: matufa Spring care e atat de voioasa tot timpul fi posomorata doamna Trenchard care vegheaza permanent asupra ei.

Asta explica interogatoriul din noaptea trecuta.- Deci am fost adusa sa o inlocuiesc pe doamna Trenchard?-intr-un fel, da. Ea e fi menajera-fefa, dar nu renunta la

responsabilitati cu ufurinta.Aparent, domnifoara Minnie hotarase ca discutia cu voce

joasa dintre ei decursese prea mult, caci le arunca o privire taioasa fi bubui:

- Mancarea este acolo. Servefte-te, domnifoara Setterington. Nu suntem prea ceremoniofi dimineata.

-Multumesc, doamna. De obicei am o foame de lup dupa ce calatoresc.

Hannah se duse la carucior fi cuprinse cu privirea varieta- tea de mancaruri pe care voia sa le savureze. Niciunde nu se manca mai bine decat in conacele englezefti de provincie, iar de acel festin se putea bucura in tihna, mai ales ca Dougald nu era de fata.

Sir Onslow i se alatura fi ifi freca palmeie cu pofta. Gestul respectiv fi sclipirea din ochii lui cand zari gramada de biscuit!

--------------------- -------------------------- LegiCe iuBiru ~— ------------------------------------

103

Christina T>odd

calzi explica in ce mod doMndise burtica vinovata pentru rui- narea liniei perfecte a fracului sau.

Hannah lui. o furculita fi incepu sa-fi puna carnati pe farfurie cand auzi vocea dulce, calda a matupii Ethel.

- Daca tanara aceasta are de gand sa flirteze cu fiecare domn din castel, ii vom gasi un sot foarte curand.

Hannah rata carnatul pi furculita lovi por^elanul cu un zgo- mot ascutit.

- Draga, poate ca flirteaza ea cu Seaton..., spuse matupa Spring. Hannah nu indrazni sa se uite la Sir Onslow, ftiind ce urma:... dar s-a sarutat cu Dougald.

- Deja?Sir Onslow era inc&ntat. Barfitorul de profesie tocmai pri-

mise marfa, insa Hannah il ignora. Era cea mai mica dintre problemele ei.

Doamna Trenchard ii arunca o privire scandalizata pi ii scoa- se pe servitorii care deja mustaceau afara din incapere.

Dupa toate aparentele, preocuparea de capatai a matufilor era sa aranjeze relatii. Experienta o invatase pe Hannah ca asemenea persoane erau o napasta, fiindca i?i manipulau victimele pana ce ifi atingeau telul: casatoria intre doi oameni prostiti.

Dintotdeauna mersese pe o linie sub^ire intre capcanele pe care le intindeau asemenea femei pentru ea fi diver§i gentlemeni. Fusese nevoita, caci ele nu ar fi ezitat sa o puna intr-o situatie compromitatoare, fi mai multi domni ifi dadusera acordul de a se lasa prinfi In asemenea situatii cu ea. Dar nu cedase tentatiilor.

Desigur ca nu. Era deja casatorita.Deci ce era de facut acum, cand batranidle incercau deloc subtil

sa-i aranjeze o legatura cu propriul ei sot?- Poate nu vrea sa se marite. Poate ca vrea doar o serie de

aventuri. Dupa ce am fost atat timp maritata cu Irving, aventurile mi s-au parut o idee inteleapta, rosti meditativ matufa Isabel. Ma intreb daca vreun barbat ar mai fi interesat de o aventura cu mine.

104

-A r trebui sa fie mai multi barbati daca ai avut o serie «k> aventuri, observa m atufa Ethel.

-D om nifoara Setterington e ca fi m aritata cu Dougald, de-< lari domnifoara Minnie.

- Buna dimineata.Dougald ridicase glasul indeajuns inc&t sa se faca auzit peste

zumzetul conversatiei, provocand afternerea brusca a unei tdceri stanjenitoare, Era ca fi cum prezenta lui arunca un lin- ^oliu peste orice idee de frivolitate, se gandi Hannah.

Nu voia sa se uite la el, sa-fi aminteasca nechibzuinta din noaptea precedents. De parea saruturile ei ar fi fost mai condam- nabile decat amenintarile si inf elaciunea lui Dougald. Ezita insa doar o clipa inainte sa se indrepte de spate fi sa priveasca in directia lui.

§i sa scoata un icnet de spaima.

---------— — — Legiie tubtrn -— — — — -

Capitofuf 11

Nu prezenta m oho rata a lui Dougald facuse sa se pogoare tacerea, ci felul in care arata. Un ochi era vanat fi atat de umflat ca nu putea sa-1 tina deschis, buza ii era despicata, avea inca o vanataie pe obraz fi un ditamai cucuiul pe frunte. Inainte ca oricine sa scoata o vorba, spuse:

- Am cazut de pe calO minciuna gogonata. Hannah il mai vazuse aratand astfel

candva in tinerete, dupa o bataie provocata de prea multa bere fi de cativa fofti tovarafi din vremurile pe care le petrecuse pe strazi.

- Vino aici, tinere, porunci domnifoara Minnie pe cel m ai sever ton cu putinta.

Dougald fchiopata pana la ea, tresarind de durere la fie­care pas.

Hannah ifi desprinse privirea ingrozita de la chipul lui. Nu putea sa faca nimic pentru el. Nu era treaba ei. Privi imprejur

105

Christina Dodd-----

fi le vazu pe matufi clatinand din cap la unison. Doamna Trenchard ifi frangea mainile de ingrijorare. Din prag, Charles se uita la Hannah de parca ea ar fi fost de vina pentru starea stapanului sau, iar acum ea intelegea de ce o cautase mai de- vreme. Poate se gandise ca Dougald i-ar fi dat ascultare fi ar fi permis sa i se ingrijeasca ranile.

Dougald nu o ascultase niciodata, iar Charles ftia asta prea bine. Sotul ei nu merita atata simpatie. Netotul se batuse cu cineva! Ii venea sa se duca la el, sa-i fluture degetul in fata fi sa-1 mustre, sa-i puna un bandaj peste ochi fi sa-1 informeze ca felul in care se comportase era pueril fi nedemn.

§i de ce Sir Onslow se sprijinea de bufet fi ranjea ca un bufon la vederea starii in care se afla seniorul? Nu-1 placea deloc. Nici nu ftia de ce il socotise amuzant.

Domnifoara Minnie il apuca pe Dougald de maini f i i le cerceta cu atentie.

-Dragule, cand ai cazut de pe cal se pare ca ai aterizat in pumni. Sir Onslow chicoti rautacios, insa domnifoara Minnie se intoarse fulgerator spre el. Ce e de ras, tinere?

Sub autoritatea indignarii ei vehemente, acesta rosti spasit:- Nimic, doamna.-Ma gandeam eu. Domnifoara Minnie ifi indrepta privirea

spre doamna Trenchard: Avem nevoie de alifie fi bandaje din dulapiorul cu medicamente.

Menajera-fefa cauta cu infrigurare printre cheile de la cinga- toare. Cand o gasi pe cea potrivita, facu o plecaciune fi spuse:

- Le aduc de indata, doamna.Iefi in graba, lasand in urma o tacere pe care matufa Spring

se grabi sa o umple.- Cum de a reufit dragul de Dougald sa-fi juleasca incheie-

turile degetelor caz&nd de pe cal?- S-a batut, draga mea. Ma gandeam ca ftie sa lupte cu pum-

nii mai bine de-atat, comenta matufa Ethel, iar buclele ei albe se clatinara.

106

- Legiie luBiru

H annah tresari. D ougald chiar §tia sa lupte cu pum nii. I-o m arturisise , iar ea i?i am in tea cat de tan to ? §i m an dru era dupa Incaierare. Deci cum de a ju n sese in starea aceasta?

II privi cu o u rm a de duiopie, in sa el o ign ora cu incapata- nare. §ch iopata spre fo to liu l scu lp tat din capul m ese i f i se ageza cu greutate.

- Nici nu m a pu team sim ti m ai bine.Cu o privire de foe, ii provoca pe to ti cei p rezenti sa-l contra-

zica, in sa m atupa Sprin g n u b aga de seam a.- D ougald de ce te-ai b a tu t? N-ai m ai facu t a s ta n iciodata.-A m cazut de pe cal, rep eta ferm con tele.- Te-ai b a tu t cu calul tau ? il lua p este p icior m atu f a Isabel.D ougald nu-i in to arse zam betu l. Probabil n u p u tea , tin an d

cont de b u za crapata. H annah ipi lua o a lta b u cata de lipie - cum de se gan dea la m ancare tocm ai acum ? - se in to arse la locul ei tocm ai cand doam n a Trenchard se n ap u sti in au n tru cu bratele pline.

C harles dadu sa m earga spre ea, dar dom nipoara M innie bubui:

- Da-i bandajele dom nipoarei Setterin gton . Sa vedem daca are destu la p regatire san itara in cat s a aiba grija de m atu f a Spring.

- Eu n u m a iau la bataie , ob iecta aceasta .-M adem oiselle M innie, incepu C harles, M -am oferit de ja sa-i

tra tez ranile stapan u lu i, iar el a re fu zat cu d eo seb ita indarjire. Prin urm are, daca...

H annah nu aptepta sa ascu lte d iscu tia , ci se in drep ta spre D ougald cu o incredere n o u -cap tigati... pi un p lato u cu m ancare. Era o in firm iera capabila ?i degetele ii ardeau de n erabdare sa-l ob lo jeasca pe D ougald - in m ai m ulte feluri decat unui. Il p rin se de b ra t §i-i ceru:

- Sa m ergem in cam era de alaturi.D ougald ii privi m an a.- D om nipoara Setterin gton , ti-ai cam lu at n asu l la purtare .

107

- Foarte bine, murmura ea dandu-i drumul. ii intoarse spa- tele pi aptepta cu bratele incrucif ate la piept, ptiind foarte bine ce avea sa se intample.

- Dougald dragule, arati infiorator, rosti matufa Spring cu ingrijorare in glas.

- Nu e o imagine placuta la micul dejun, adauga matufa Isabel cu reprop.

- Mi se face rau daca vad sange! Matupa Ethel ridica o mana in fata ochilor.

Hannah auzi rasuflarea impovarata a lui Dougald pi zambi. Cat ii placea sa-1 vada infrant de patru batranici fragile!

- Pe toti dracii, mormai el in timp ce se ridica de la masa. A fost doar o mica altercatie.

Cand Hannah se intoarse, matupa Ethel ii facu ptrenga- repte cu ochiul.

Dougald incepu sa pchiopateze in urma ei, dar ceva ii atrase atentia. Se opri pi ipi privi atent moptenitorul. Spuse pe un glas imbufnat:

-Am o agrafa cu diamante intocmai ca aia.-Atunci trebuie sa te complimentez pentru gusturile bune,

replica Seaton atingand delicat bijuteria.Contele clatina din cap pi ipi continua drumul, mormaind abia

auzit:- Baliverne.Doamna Trenchard veni pe urmele lor, iar un servitor se grabi

sa traga un scaun la masuta rotunda. Dougald se apeza incet.-Am sa-mi aduc aminte de asta, ii spuse tinerei femei.Menajera-pefa apeza bandajele pi alifia langa el pi o cana abu-

rinda aproape de Hannah.- Ciocolata calda, domnipoara Setterington.- Multumesc, doamna Trenchard. Lord Raeburn, dumneata

iti amintepti totul. Hannah impinse farfuria aproape de mana lui dreapta. De-a lungul anilor in care avusese grija de bolnavi, invatase cateva lucruri. Unul dintre ele era ca trebuiau sa fie

pe patu l de m oarte ca sa in toarca n asu l de la m ancare. L a fel ?i cu, adauga.

Erau intr-un im pas, cel putin cu servitorul la Ufa §i doam na Trenchard in apropiere, gata sa dea o m an a de ajutor.

Dougald if i arata dintii cu un m arait furios.- Tu ar trebui sa m ananci. § i-afa e fti prea slabanoaga.- M ultum esc pen tru aprecierea m agulitoare, m ilord. § i infa-

tif area dum itale ar pu tea fi im bunatatita.Barbatul hohoti cu pofta , apoi se opri fiindca il jen a buza.- Vulpoaico, spuse el in sem n de apreciere.- M ananca. M acar a fa o sa-ti ocupi gura.Ii netezi parul p este cap. D ougald se dadu in spate, ca ars de

atingerea ei.- Cand ai invatat tu ceva despre ingrijirea bolnavilor?-A m invatat destule cand am avut grija de Lady Tem perly

fi chiar m ai m ulte cand conduceam D istinsa A cadem ie de Gu- vem an te . Ii atin se barbia cu bagare de seam a. Cand sim ti ca nu opune rezistenta, i-o ridica f i ii in spects fata . Fetele de optspre- zece ani au un talen t deosebit sa intre la ananghie, iar la final cineva trebuie sa le bandajeze ranile.

- Sunt sigur ca ti-a placut la nebunie sa-ti conduci academ ia. Toate acele fete care faceau ce le spuneai. Puteai sa-ti inchipui ca erau copiii tai, rosti el, apoi adauga dupa o pauza: Trebuie sa fi fo st aproape la fel de bine ca in cazul in care ai fi avut o fami- lie a ta.

Ar fi vrut sa-1 palm uiasca, dar fa ta lui era intr-o stare m ai rea decat if i daduse seam a la prim a vedere. Cand if i trecu m ainile prin paru l lui, descoperi inca doua cucuie de m arim ea unui ou. Fusese b atu t bine, in acea clipa, se bucura de asta.

- Chiar efti un pore, observa ea cu dezinvoltura.- D om nifoara Setterington ! exclam a doam na Trenchard.H annah nu o baga in seam a. M enajera nu avea nim ic de zis in

razboiul dintre ea fi Dougald.- M ilord, ai dureri de cap? intreba ea.- Evident, se rasti el.

■— -— --------------------------LegiCe iuSirn --------------------------------------------------

109

Christina (DocCcf

-Vezi clar cu ochiul sanatos?- $i inca ce privelipte frumoasa! declara contele holbandu-se

la pieptul ei.Doamna Trenchard icni uluita. Se pSrea ca nu-pi mai auzise

stapanul complimentand o femeie pentru sanii ei.Hannah se consola macar cu atat.- Ii trebuie comprese reci infapurate in jurul capului pi o bu-

cata rece de carne pe ochi, ii comunica ea menajerei, care ii dadu instructiunile mai departe servitorului.

- Cum e, domnipoara Setterington?Era matupa Ethel, care il privea cu atentie pe Dougald din

cadrul upii.Lordul Raeburn se intoarse spre ea.- Sunt bine, matupa Ethel. De ce toata lumea vorbepte despre

mine de parca n-ap putea sa aud? §i de ce va pierdeti toti cu firea din pricina citorva taieturi? Sunt bine!

- Se pare ca epti. Cand un barbat mai e in stare sa se aprinda apa, o sa traiasca.

Matupa Ethel se retrase, dar Hannah o auzi mormaind: „Cu atat mai rau“.

Charles aparu de nicaieri la umarul stang al lui Dougald pi ipi ridica sfidator catre ea nasul frantuzesc.

Nu-i pasa, atata vreme cat nu se baga in treaba ei. La urma urmei, il ajutase pe Dougald sa se imbrace, deci ii putuse evalua nemijlocit starea deplorabila.

- Ii tratez zgarieturile mai intai, anunta ea.Doamna Trenchard deschise capacul oalei de lut pi i-o intinse:-Tataneasa amestecata cu untura.Hannah aplica unguentul pe buza ranita pi se trezi ca vorbele

ii ies din gura fara sa tina seama de eticheta sau de cei ce puteau sa auda. Cu un scrapnet manios, il intreba:

- Ce ai facut, Dougald? Te-ai saturat de viata? Niciodata nu ai fost atat de nesabuit incat sa intri intr-o lupta pe care nu o puteai captiga.

- Chestia asta ustura, bombani el cautand sa se traga inapoi.

110

- A fa p o ti sa-ti isp a fe ft i pacatele. O sp u se se su ficien t de tare ( a doam na Trenchard sa auda, apoi zam bi in treacat spre ea f i notezi alifia peste ju liturile de pe barbie f i pe urechea in flam ata.I Jnde-ai fo st a s ta n oapte? m urm ura ea. L a carcium a, cu A lfred?

- E fti cicalitoare.- C ineva trebuie sa fie. Ai fo st aproape sa-ti p ierzi v iata , adauga

ea cu voce tare.D oam na Trenchard tresari. A m andoi se in to arsera spre ea.- Intocm ai ca f i ceilalti lorzi, in gaim a m en ajera-f efa.D ougald pu fn i dispretuitor.- D a , doamna. Trenchard, dar ai auzit zvonurile. Eu m i-am

ucis n evasta ?i to t eu i-am om orat pe ceilalti lorzi ca sa le m ofte- nesc titlul. N u am cum sa m a om or pe m ine insum i.

- Da, m ilord, con sim fi fem eia cu oala de lu t trem urandu-i in m aini. A m u ita t a sta , m ilord.

- D e ce fch iopatezi? se in teresa H annah ridicandu-i m an a stan ga.

-A m calcat intr-o groapa §i m i-am sucit glezna.D egetele de la m an a dreap ta se fu r ifa ra spre fa rfu ria ei §i

pescu ira lipia. In to tdeauna ii p lacusera lipiile. In tim pul acesta , H annah ii aplica unguentu l p este falangele de la m an a stan ga .

- S i r O nslow spune ca acum e§ti o figura rom an tica in in- treaga Anglie.

- S ir Onslow. D ougald if i a f te m u privirea m oh orata p e fa ta ei. Ai flirta t cu el!

Z am betu l p ieri de pe buzele tinerei fem ei.- Eu nu flirtez, d ed ara ea bandajandu-i degetele ran d pe rand.- D ar ai vorbit cu el.Un lacheu so si cu p rosoape ce p lu teau intr-un lighean cu apa.

Un altul adu se o bu cata rece de cam e de vita pe o farfurie .H annah scoase un prosop din lighean fi-1 stoarse .- M i se m ai in tam pla sa f i vorbesc.- N u vreau sa vorbefti cu el.G lasurile li se ridicau, dar H annah nu se m ai p u tu stapan i.- N u fi ridicol!

--- ------ — LegiCe iuBvrn -— ---------

I l l

Christina ‘Dodcf-

- E periculos.- Daca ar fi sa dau crezare zvonurilor, afa efti fi tu, rosti ea fi ii

tranti destul de brutal prosopul peste cap.Dougald o apuca de mcheietura. Hannah se uita la el. Dede-

subtul vanatailor fi zgarieturilor se zarea din nou chipul acela aspru, furios, iar incruntatura ii trimitea un mesaj fara echivoc.

-Nu asculta zvonurile. Fii convinsa ca sunt periculos.O ameninta iarafi, acum, ziua-n amiaza mare, dupa ce ea fusese

intr-atat de generoasa incat sa-i oblojeasca ranile! Daca nu ar fi fost deja vatamat, 1-ar fi pocnit. Hannah se trase inapoi fi arunca o privire spre servitori. Fata incordata a doamnei Trenchard dovedea ca auzise macar o parte din cearta lor. Cele doua slugi trageau vizibil cu urechea.

Insa nu conta, nu-i afa? intreaga situatie era intolerabila, iar domnifoara Hannah Setterington nu era pe cale sa-i permita vreunui barbat sa o intimideze. Cu siguranta nu so^ului ei.

- Prostii! Nu trebuie sa inghit o asemenea magarie.- §i ce-o sa faci in privinta asta?Hannah lua bucata de carne fi i-o afeza cu grija peste ochiul

vatamat, apoi facu un pas inapoi sa observe rezultatele efortu- lui ei.

-Arati absolut ridicol. Facu un pas spre el, se apleca, ifi lua cana de ciocolata acum calduta fi declara ritos: Iau primul tren spre Londra.

Se intoarse sa piece, dar Dougald o apuca de fusta.- Doamna Trenchard, roaga-o pe matufa Spring sa vina aici.Menajera facu o plecaciune fi iefi grabita.-Ce crezi ca faci? intreba Hannah. Nu ma poti tine aici

cu forta.- Forta? repeta el. Dadu jos bucata de came, dezvaluindu-fi

chipul lovit. Nu. N-am nevoie de forta.Hannah remarca intensitatea privirii sale dclopice fi pentru

o clipa crezu ca avea sa se repeada asupra ei. ifi afeza cana pe masa ca sa se poata apara. Sa se apere, sau sa-1 primeasca...O enigma in toata puterea cuvantului!

112

Ii era foarte greu sa se decida, Pana atunci fu sese casta, se m andrise cu stapanirea ei de sine. Se u itase la barbati, barbati chipefi, barbati care o curtasera, barbati ce incercasera sa o seduca prin cele m ai m ieroase cuvinte §i cele m ai silnice im brati^ari, §i ii dispretuise pe toti. Cu istetim ea sa§i, din cand in cand, cate o palm a bine p lasata , ii b iruise pe toti, ii redusese la adevarata lor natura: baieti bosum flati sau bestii in setate de atentie. Se inchipuise ca pe o fortareata a virtutii, o fortareata atat de bine aparata, incat farm ecul §i virilitatea nu erau de ajuns ca s-o cucereasca.

Acum i§i dadea seam a ca nu fusese puternica, ci pur $i sim plu asediatorii fu sesera slabi. N u incapea nici o com paratie intre ei $i Dougald. Nimic din trupurile ?i sufletele lor nu-i starn ise pasiunea, pentru ca nici urml dintre barbatii aceia nu era partenerui care-i fusese m enit.

N aturii ii p asa num ai ca doua trupuri sa se im preuneze pentru a se reproduce. N atura nu intelegea ca o femeie putea sa sim ta nevoia de a fi m ai m ult decat o unealta prin care sa creasca populatia tribului.

Acum ca se afla fa ta in fa ta cu Dougald, ii auzea am enintarile, ^tia ca voise... nu, planuise sa o captureze, ca pe un anim al de casa ce scapase din tare. Inca resim tea durerea ascutita din sfarcuri §i dorinta calda, lene?a ce i se cuibarea in pantec.

Trebuia sa puna cap at intregii pove^ti. Daca prindea de §tire - iar Dougald fusese intotdeauna foarte perceptiv cand venea vorba de pasiunile anim alice - nu s-ar fi dat in laturi de la nimic pentru a-i face v iata un cah/ar, ostoindu-§i totodata poftele. Nu avea urm a de indoiala in privinta m etodei pe care ar ft folosit-o, implicand em otiile ei de m ult ingropate §i doua trupuri goale.

I§i alunga acel gand cu o groaza feciorelnica pe care versiunea sa m ai tanara nu o cunoscuse niciodata. Trebuia sa puna capat acelei scene. Cumva, trebuia sa iasa din cam era inainte ca Dougald sa-fi im puna vointa asupra ei sau ca ea sa-§i exprim e opinia sincera despre com portam entul lui de odinioara. §i despre sufletul sau de acum, vrednic de dispret §i cu atatea pete.

I§i incruci?a bratele deasupra pieptului $i il scruta cu asprim e.

------------------------ — — ~ Legife iuBirn ----------------------------------------— -

113

Christina ‘Docfcf-

-Sunt domnifoara Hannah Setterington de la Distinsa Academie de Guvernante. Nu tolerez amenintari.

-Eu nu amenint, raspunse el pe un ton la fel de rece fi neclintit.

Se pironeau reciproc cu privirea, intr-o incleftare a voin- telor, nici unul dispus sa renunte.

In cadrul ufii aparu matufa Spring.-Mi-e teama ca nu ma prea descurc la bandajarea ranilor,

dragul meu baiat. Mai bine se ocupa domnifoara Setterington.- Nu de asta te-am rugat sa vii, matufa Spring.-Atunci cu ce pot sa te ajut? intreba batrana apropiindu-se

zorit.Pe un glas la fel de lingufitor ca al unui actor ambulant,

Dougald o intreba:- Nu tu mi-ai spus ca ii cunofti pe cei din familia Burroughs? Numele nu msemna nimic pentru Hannah, care se straduia

sa-fi traga fusta din pumnul lui.Matufa Spring clipi nedumerita la micul lor conflict.- Pai da, dragule. Ce-a mai ramas din ei. Doar batranul cuplu,

fi e mare pacat. Se intoarse spre domnifoara Minnie, matufa Isabel fi matufa Ethel, care, xmpinse de curiozitate, o urmasera: Dougald intreaba despre familia Burroughs.

- Ii cunoaf tem, rasuna glasul matufii Isabel. Sunt cumsecade, dar cam rigizi.

- Rigizi? pufni domnifoara Minnie. Sunt foarte plini de sine. Nu cumva sa lase vreo conversatie sa-i scape, Sir Onslow

aparu in prag.-Da, doamna, dar familia e pe pamanturile acestea inca

dinaintea Tudorilor. Unii ar spune ca au tot dreptul sa fie plini de sine.

- Ei bine, stirpea lor oricum are sa moara odata cu ei, grai matufa Isabel. N-au nici un urmaf.

Dougald rasuci fusta lui Hannah in pumnul bandajat.

114

-N-ai spus ca fi-au pierdut fiul de tanar, nu cu mult dupa re i-au interzis sa se insoare cu o anume domnifoara Carola Tomlinson?

Hannah se opri din tras atat de brusc, meat se impletici spre Dougald, recapatandu-fi echilibrul chiar inainte sa-i cada in poala. Se rasuci pe calcaie ca sa-i vada chipul.

Barbatul care ii ftia secretele statea princiar in scaunul sau, cu un aer mohorat. Barbatul care ftia cum sa o controleze, care ftia numele mamei sale fi ftia cu cata disperare dorea sa-fi des- copere farnilia. Intuise ca ea avea sa vina in Lancashire pentru a-fi cauta bunicii. Probabil ca el era cel care ii indrumase subtil cercetarile spre locul corect.

Nu era de mirare ca afif a o asemenea incredere in sine.- Burroughs, rosti ea tare. Burroughs.Numele de familie al tatalui ei. Nu-1 ftiuse pana atunci. Mama

ei nu i-1 spusese. Incercase sa-1 afle, dar intrebarile ei ii cauzau mamei sale atata durere, incat nu avuse de ales decat sa aftepte fi sa af tepte - pana cand fusese prea tarziu.

Acum, Dougald cunoftea numele bunicilor ei. Al parintilor tatalui ei. Hannah se intoarse catre matufa Spring, fara sa poata stapani nerabdarea disperata pe care numai un orfano putea intelege.

- Puteti... sa-mi spuneti unde loeuiese?- Ii cunof ti, draga?-N u. Nu, dar...- Prieteni de familie, fara indoiala, opina matufa Ethel.-D a.Hannah privi imprejur fi ifi dadu seama ca se gasea in

centrul atentiei. Nu se gandise la asta. Ifi imaginase ca avea sa faca discret cercetari pe o perioada extinsa de timp. Nu se gandise ca la castelul Raeburn avea s-o intampine tocmai Dougald, punand-o astfel in imposibilitatea de a ramane fi, deopotriva, in imposibilitatea de a pleca.

-S e poate spune fi afa, defi au trecut multi ani... probabil nu ma cunosc.

--- ------------------------------------------ ---- Legx(e m&iru -— -— ----------------—

115

— Christina Docfcf ~~

Dougald interveni cu prefacuta surprindere:-Matufa Spring, am o idee. De ce nu-i inviti sa ne faca o

vizita, sa zicem, intr-o luna? Pana atunci, domnifoara Sette­rington ifi va fi preluat atributiile fi vom cunoafte mai multe despre dansa fi relatia sa cu sotii Burroughs.

- Minunata idee, Dougald! exclama batrana batand entuzias- mata din palme. Am sa le scriu de indata.

-Dar nu le dezvalui prezenta domnifoarei Setterington la castel, o sfatui contele. E mai bine sa le facem o surpriza.

-Va fi amuzant sa le vedem chipurile uimite, incuviinta m&- tufa Spring. Efti de acord cu ideea, domnifoara Setterington?

Hannah se uita la fata luminatade speranta a batranei. Alaturi de ea, celelalte matufi ii afteptau incintate decizia. Observe cum Sir Onslow o scruta cu interes, apoi ii privi pe Charles fi pe doamna Trenchard, care urmareau scena incercand sa-fi prevada cursul propriilor vieti prin cuvintele stapanilor.

In cele din urma il sageta cu privirea pe Dougald, care z^mbea arogant, satisfacut, invinetit, dar, ca intotdeauna, triumfator. Se inclina in fata inevitabilului fi spuse:

- Mi-ar placea asta, matufa Spring. Mi-ar placea foarte mult.

Capita CuC 12

„Chiar ifi inchipuie ca o s-o las sa scape?" Dougald se uita cum Hannah parasea incaperea inconjurata de batranele doamne pe care el le luase sub aripa sa fi chicoti fara veselie.

Nu cu mult dupa ce Hannah il parasise, cautase sa descopere identitatea bunicilor ei. Ifi imaginase ca avea sa-i prezinte informatia ca pe un dar prin care sa-i demonstreze ca facuse alegerea corecta cand se intorsese la el. Doar ca n-o mai revazuse niciodata; acum tinea informatia stransa in pumn, ca un avar. Avea sa-o utilizeze in afa fel incat s-o faca pe Hannah sa plateasca pentru atitudinea ei.

116

l$i dadu vag seam a ca Seaton cauta sa se a$eze de-a dreapta tui, dar nu-i dadu atentie. Avea sa-l lase pe acesta sa vorbeasca primul. La urm a urmei, cugeta Dougald, Seaton om orase cel putini loi lorzi de Raeburn fi incerca sa m ai ucida unui.

Dougald o prinsese in capcana. Din nou. Din toate punctele fie vedere.

A flata la fereastra insoritei camere de lucru a m atu filor din lurnul de vest, H annah privi la turnul care se ridica deasupra aripii de rasarit. Acolo fusese tinu ta captiva so tia altui Raeburn, care se eliberase cu un sa lt sinucigaf in gol.

Nu ca Dougald chiar ar fi inchis-o, sau ca ea ar fi cautat vreo- data sa-§i ia viata, dar sotu l ei ii taiase toate caile de scapare, astfel ca se putea socoti zavorata intr-o tem nita. Avea un nod in stom ac. Nu se sim tise a fa nici cand el o am enintase cu m oar­tea. Aceea fusese o am enintare vaga, cuvinte m enite s-o inspaim ante. Iar ea ripostase fiindca nu-1 crezuse capabil de crima. Pana la urm a, fusese iubitul ei. Corpurile li se contopisera, patim ile lor devenisera una singura, fu sesera atat de apropiati in gand §i sim tire.

Cel putin... a?a crezuse ea. Poate ca §1 apropierea dintre ei fusese doar o him era adu sa de im aginatia necoapta f i de nevoia ei de a fi iubita. Acum, Dougald se juca non falan t cu panglicile dorintei sale, folosindu-se de ele ca sa o lege, sa o supuna.

Vocea m atufii Ethel ii risipi gandurile.- Haide, m atupa Spring, intreab-o!H annah tresari. Oare la ce se refereau?M ult deasupra restului castelului, cam era din tu rn era scal-

d ata in lum ina soarelui. M atufile fedeau la o m asa pe care erau infiru ite m arturiile pasiunilor lor. Unui dintre trandafirii m agnifici ai m atufii Ethel se inalta dintr-un ghiveci in fa ta blocului de desen al dom nifoarei M innie. O varietate de pietre flefuite, fragm ente de argint §i unelte de bijutier erau atent aranjate in fa ta scaunului m atu?ii Spring. O fereastra era rezerva- ta pentru telescopul m atufii Isabel, iar din loc in loc se zareau

--------------------------------------------------Legiie iu B iru ------------------------------------------------------

117

— Christina T>odd-

gherghefuri fi bucati de tapiserie. Incaperea parea fmpSnzita dc fire in culori vii, albastru regal §i violet, purpuriu fi galbui. La cea mai mare fereastra, patru razboaie de tesut fedeau fata in fat &.

Razboaie de tesut? Ce faceau batrinele cu ele?- Intreab-o, matufa Spring, Trebuie neaparat sa ftim dacS

e chiar afa.Hannah ifi plimba privirea peste dealurile verzi, domoale ale

domeniului, dar auzea clar vocea de trambita a matufii Isabel. De fapt, le auzea pe toate, caci celelalte femei ifi ridicau glasurile ca sa compenseze auzul slab al matufii Isabel. Fara indoiala, in aceasta camera nu existau secrete.

Se pregati sufletefte pentru ce era mai rau cand matufa Spring veni s-o iscodeasca:

- Draga domnifoara Setterington, e adevarat?- Depinde de intrebare, raspunse ea cu precautie.- Exists doar un lucru de care am putea fi interesate, rosti

matufa Spring clipind miop. E adevarat ca o cunofti pe iubita noastra regina Victoria?

Hannah se uita in ochii lipsiti de viclenie ai batranei. Nu era deloc intrebarea la care se afteptase. Dupa incidentul de la micul dejun, fara mdoiala ca intregul castel ardea de curiozitate in privinta legaturii sale cu Dougald. Probabil ca o sumedenie de zvonuri circulau deja in privinta relatiei dintre guvernanta fi stapanul castelului. Despre obarfia ei. Despre legitimitatea ei.

-Ma intrebi daca am facut cunoftinta cu regina Victoria? repeta Hannah uluita.

- Da! Da, exact asta intreb.De ce voia matufa Spring sa ftie afa ceva? §i cum ar fi trebuit

sa raspunda?Culmea, Hannah o cunoftea pe regina. Nu se intreba cum

obtinuse batrana aceasta informatie. Era evident; Dougald pu- sese detectivi s-o urmareasca. Nici un detaliu al vietii ei nu ra- masese neatins, nici un coltifor neexplorat, iar el alesese sa impartafeasca tocmai acel secret cu matufile.

118

-A m intalnit-o pe M aiestatea Sa, recunoscu m tr-un tarziu, A fost o sustinatoare generoasa a academ iei mele.

Matupa Spring arunca o privire incantata spre celelalte iloamne pi exclam a plina de bucurie:

- E adevarat, fetelor!Intr-un cutrem ur de carlionti saltareti pi fa lfait de fuste,

matupa Ethel se repezi spre ele, urm ata de m atupa Isabel, care lot intreba:

- A spu s ca e adevarat?-D a , Isabel, e adevarat, o lam uri dom nifoara M innie, apoi

se ridica la randul sau, cu o sclipire de incantare in privirea de obicei a ta t de rece.

-A cum trebuie sa ne spui, ceru m atupa Ethel - care purta manupi de gradinarit pi tinea o foarfeca; inainte de intrunirea matupilor, avusese grija de plan tele din incapere - M aiestatea Sa e la fel de ti.nara pi frum oasa ca in portrete?

- E foarte fru m oasa pi foarte tan ara pentru raspunderea pe care o p o arta pe umeri.

De m ulte ori, H annah ii m ultum ise D om nului ca nu se n ascuse cu sarcina de a conduce intr-o buna zi Anglia. V iata M aiestatii Sale era o succesiune de ep isoade solem ne, pline de pom pa; singurele m om ente pe care parea sa le aiba pen tru sine erau cele in care ea, con sortu l pi copiii se refugiau in Scotia pen tru un scu rt ragaz.

-A vem tabloul acesta, ii arata m atupa Isabel o m ica panza, replica a portretului de la incoronare. Chiar apa arata?

- Seam ana foarte m ult cu ea, incuviinta tanara fem eie.Matupile schim bara priviri. De ce erau atat de in teresate?- L-ai vazut pi pe printul consort? se in terest m atupa Spring.- Printul A lbert? In definitiv, ipi spuse Hannah, curiozitatea

doam nelor era fireasca. Da, Ie-am fo st prezentata am§.ndurora.-A vem pi portretu l lui, Dom nipoara M innie scoase o poza

ingalbenita, decupata dintr-un ziar, din buzunarul incap ator al portului sau. Nu e una din caricaturile acelea vulgare, ci un portret real. Chiar apa arata?

-— — — — ---------------LegxCe iuSxrn -— — ------------------------------

119

— Christina T)odcf-~

- Intr-adevar, confirma ea, nedumerita de figurile lor emo io ■ nate. Acum trebuie sa-mi spuneti ce vreti sa ftiti.

Matupa Ethel ifi dadu jos manufile fi le afeza langa foarfecS, Matupa Spring o apuca pe Hannah de mana.

- Hai sa ne afezam.Guvernanta o urma spre scaunele fi divanurile grupate in

jurul unui godin in care focul ardea inca, defi ferestrele fusesera deschise larg pentru a lasa sa intre aerul proaspat al zilei de martie. Matufile se inghesuira cat mai aproape de soba; Hannah observase ca atunci cand femeile ajung la o varsta inaintata, pielea li se subtiaza, oasele le devin ufoare, ca de pasare, fi cauta caldura ca pe un drog. Drept dovada, draperiile erau mai groase ca de obicei, pentru a opri rafalele de vant, f i un intreg perete era acoperit de o panza purpurie de catifea menita sa tina curentul in frau. Tinand seama de toate acestea, ocupa scaunul cel mai indepartat de foe, ifi sufleca manecile fi intreba:

- De ce sunteti atat de interesate de regina Victoria?Matupa Spring ifi cerceta insotitoarele cu privirea.- Hai, draga mea, o imbarbata domnifoara Minnie. Ar trebui

sa-i spui domnifoarei Setterington ce-am facut.- Da. Matupa Spring se af eza, apoi sari in picioare ca un copii

nerabdator. Ani de zile, fratele meu a fost conte de Raeburn.- Da, afa am auzit, spuse Hannah, defi nu intelegea ce legatura

avea asta cu regina Victoria.- Rupert a fost intotdeauna un om tafnos, foarte conftient

de pozitia pe care o ocupa. Tot timpul ne amintea despre inda- toririle lui. §i era de o zgarcenie incredibila. M-am nascut fi mi-am trait toata viata aici, dar el se comporta ca fi cum i-af fi furat painea de la gura.

Matufa Spring istorisea o poveste trista, deloc rara in randul fetelor batrane din Anglia.

- Trebuie sa va fi fost foarte greu, murmura compatimitoare Hannah.

-Nu... nu era un om asupritor, ci mai degraba unui care iti punea bete in roate. Era genul care s-ar fi plans daca ar fi fost

120

- Legite iuBiru —

np.lnzurat cu un ftrean g de m atase. Chiar f i cand dragul m eu Lawrence m i-a cerut m ana, Rupert s-a plans despre cat de sarac fi .i petitorul m eu. De parca nu a f fi fo st m ai fericita sa fiu n evastai I f * .soldat decat sluga lui Rupert! Daca fratele m eu fi-ar fi dat

nrdul, a f fi avut bucuria de a trai cu Lawrence. A fo st ucis in IV n insula, o m oarte eroica, iar eu m acar a f fi ram as cu m ai m ulte .iiiiintiri frum oase...

Se opri, cu gura sch im onosita fi cu ochii pierduti.Tacerea se a fte m u in cam era. H annah observa cum celelalte

doamne facura scbim b de priviri fi if i zam bira trist. M atu fa Isabel se in tinse fi o batu u fo r pe peste m ana. Vocea ei ridicata contrasta in chip straniu cu m om entul delicat.

- Ne apuca m elancolia cand ne gandim ca una dintre noi ar fi putut sa aiba o casnicie fericita, chiar fi pen tru scu rt tim p, insa un lucru a tat de m arunt precum banii a im piedicat acea uniune fi o intam plare sum bra precum m oartea a pu s capat iubirii pentru totdeauna.

- O, nu! Inca il iubesc, iar el inca m a iubefte pe m ine. Intr-o buna zi vom fi cu totii im preuna. El fi cu m ine fi m icutul... M atu fa Spring ifi atinse fruntea, ca apucata de o durere subita. Apoi, intr-un acces de entuziasm , batu din palm e. Pana una, alta, prietenele m ele m a fac a ta t de fericita! Lawrence a fo st iubirea m ea adevarata, iar un indragostit adevarat vrea ca persoan a iu- b ita sa fie fericita, indiferent cat de lunga e aftep tarea .

- Ce gand frum os, spuse Hannah.In sinea ei se gandea: „Alta dovada ca Dougald nu m -a iubit

n iciodata'. De parca ar m ai fi avut nevoie de asem enea dovezi. El voia sa o faca sa sufere, fi ii reufea de m inune. Uneori, sim tea ca epitetul de „bastarda“ ii fu sese ars pe frunte cu fierul incins. Tocm ai de aceea venise in Lancashire, sa descopere de unde se tragea.

Iar Dougald, evident, intuise asta . Cu m ulti an i inainte, ea ii explicase cat de m ult dorea sa-fi cunoasca originile, iar la acea vrem e el ii socotise nazu in ta drept o prostie. Ba chiar ii spu sese ca datoria ei era sa traiasca pentru el. Orice p ersoan a cu o faram a

121

— Christina ‘DodcC—

de minte f i-ar fi dat seama ca acel punct de vedere era revoltator; nu fi Dougald. Ignorase total nevoia sotiei sale de a-fi gasi radacinile... pana acum. Pana cand se ivise ocazia sa o foloseascaimpotriva ei.

Ifi indrepta privirea spre matufa Spring. Ea era cheia spre eliberare. Matufa Spring ii cunoftea familia, probabil le ftia fi adresa. Ce o impiedica sa mearga ea insafi la bunicii sai, sa se prezinte drept nepoata lor?

Ifi duse mana la gat sa-fi verifice pulsul ce batea navalnic. Ce altceva, in afara de teama de o respingere brutala?

- Spring, draga, aveai de gand sa-i spui domnif oarei Settering­ton de ce vrem ca regina Victoria sa vina sa ne viziteze, rosti matufa Ethel.

Hannah se trezi ca se ridicase in picioare fara sa-fi dea seama.-Vreti ca regina sa vina in vizita? Aici?- Draga domnifoara Setterington, nu se cuvine ca o doamna

sa strige.In timp ce o mustra pe Hannah, domnifoara Minnie o privea

cu reprof pe matufa Ethel.-Imi pare rau, murmura matufa Ethel, stanjenita vizibil.

Voiam s-o las pe matufa Spring sa spuna povestea.- Domnifoara Setterington nu striga. Pur fi simplu vorbea

limpede, in sfarfit, observa matufa Isabel. Draga mea, in ge­neral ai tendinta sa mormai.

-Am sa ma corectez, promise tanara femeie.-Acum, scumpo, stai jos fi las-o pe matufa Spring sa ex-

plice totul.Naucita, Hannah se afeza pe scaun. Indiferent ce-ar fi zis

matufa Spring, nu avea cum sa explice de ce Dougald daduse sfoara-n tara ca ea o cunoftea pe Maiestatea Sa. Se aftepta ca sotia lui sa-i scrie reginei fi sa o invite la castelul Raeburn? Credea ca vizita capului incoronat i-ar fi adus mai multa influ­enza? Daca afa stateau lucrurile, o subestimase amarnic.

-Cand nevasta lui Rupert a murit, 1-am ajutat cu fiii sai, iar cand aceftia s-au facut mari fi eu ma intrebam ce sa fac

122

( ii viata m ea - zam bi m atupa Spring catre dom nifoara M innie - n a intam plat ca buna m ea prietena de m ulti ani sa-fi p iarda fra- ifle f i casa, iar eu m i-am dat seam a ca am fi caftigate am andoua <laca am sta im preuna.

H annah rem arca in privirea dom nifoarei M innie m ulta afec- \iune, dar fi un strop de nerabdare fa ta de felul m tortocheat de a povesti al prietenei sale.

-A poi, interveni m atupa Ethel, o stricata de cam erista i-a luat rnintile sotului meu. Cand eram la pam ant, M innie i-a spus m atufii Spring despre mine, iar ea mi-a oferit un refugiu.

Toate privirile se in toarsera spre m atupa Isabel, in aftep tarea povef tii sale.

- Sotul m eu a m urit, fie ca batranul tap sa se odihneasca in pace, sau m acar sa se odihneasca. Nu m i-a lasat nim ic m o l­ten ire, dar Spring a spus ca orice prietena a lui Ethel fi Minnie e o prietena de-a ei, iar eu... nu prea am avut de ales, m arturisi m atu fa Isabel. Se grabi sa adauge: Nu ca n-af fi fericita f i recu- noscatoare sa m a aflu aici, doar voiam sa va asigur ca a fo st din mare nevoie. N-am venit aici doar ca sa m a distrez cu doamnele.

- Inaltim ea Sa* contele, trebuie sa fi fo st... incepu Hannah.-O , da, foarte tulburat de faptul ca planuiam sa-i im part

generozitatea cu prietenele mele. Gem ea fi se plangea ca un om cu vierm i in m ate, chicoti m atu fa Spring, apoi duse un deget la buze fi privi contem plativ spre fereastra. Hm. N u m -am gandit la asta. Poate chiar avea viermi.

- N u m ai conteaza acum, rem arca dom nifoara Minnie. La privirea nedum erita a m atufii Spring, o lam uri: S-a dus sa-fi prim easca rasplata , o lam uri ea. Sau pedeapsa.

-In tr-adevar. Ca orice buna creftina, ar trebui sa-i jelesc m oartea, dar dupa ce au m urit baietii - erau nepotii mei, ft ii tu, f i fiii lui - a devenit inca f i m ai m orocanos.

- Erau copiii lui, scum po, spuse m atu fa Ethel luandu-i mai- nile intr-ale ei. Nu e nimic m ai groaznic decat sa-ti vezi copiii m urind inaintea ta.

----------- Legile iu&irU -----------

123

- Christina Dodd

O alta poveste trista, ifi zise Hannah, una atat de trista, ca matufa Isabel ifi trase prietena pe canapea fi o mangaie pe mana cu vene umflate.

Cu ochii plini de lacrimi, matufa Spring rosti cu glas sugrumat:

- §tiu, Ethel. Crede-ma, ftiu.- Poate ca n-ar trebui sa staruim asupra unui subiect at&t

de dureros, propuse domnifoara Minnie, cu un semn discret spre matufa Ethel. In schimb, ar trebui sa-i spui domnifoarei Setterington de ce dorim sa o vedem pe regina.

- Pai i-am spus, veni raspunsul matufii Spring.-Ar ajuta daca m-af lamuri in privinta motivului, sugera

Hannah.-Avem ceva pentru ea, zise batrana doamna aratand spre

masa de lucru.- Pentru regina?- Da, fi vrem ca dumneata sa ii scrii fi sa o rogi sa vina.-Cu tot respectul, regina nu va veni doar pentru ca o

chem eu.- Dar trebuie, se inalta glasul mahnit al matufii Spring, care

ifi duse mainile la obraji. Trebuie sa-i scrii fi sa-i spui sa vina, ca sa putem sa-i dam... sa-i dam... lucrul acela.

Celelalte batrane reactionary cu incordare la zapaceala matufii Spring.

- Lucru? o mcuraja Hannah sa continue.- Pe care 1-am facut pentru ea. Of, nu-mi amintesc cuvantul.- Cuvantul nu conteaza, domnifoara Spring, rasuna glasul

doamnei Trenchard din cadrul ufii. Puteti sa-i aratati domni­foarei Setterington ce ati facut dupa o ceafca de ceai.

- O, da! batu din palme matufa Spring. Judy, draga, ai adus fi prajiturele?

-Am adus, domnifoara Spring. §tiu cat de mult va plac. Me- najera-fefa impinse inauntru un carucior cu fata de masa alba, plin cu dulciuri de toate felurile, sendvifuri micute fi doua ceainice

124

aburinde. Intreba in vreme ce afeza ceftile fi farfurioarele: Deci cum va place noua dum neavoastra doam na de companie?

M atufa Isabel se intoarse spre matupa Ethel.- Ce a sp u s?-V re a sa ftie daca ne place de dom n ifoara Setterin gton , str iga

cealalta.- D esigur ca ne place de ea. M atu fa Isabel ran ji spre H annah

fi preciza cu o scanteie m alitioasa in ochi: D oar o cun oafte pe regina.

- E o fa ta m inunata, spu se m atu fa Ethel.- E atat de buna la suflet!Cuvintele m atu fii Sp rin g erau previzibile - d in cate if i im a-

gina H annah, b a tran a arareori vorbea pe cineva de rau; cu toate astea , o incalzira la suflet.

- Se va descurca foarte bine, declara m atu fa M innie.A precierea ei o um plu p e H annah de m andrie.- D om n ifoara Setterington , se pare ca le-ai ca f tigat afectiu-

nea. Chiar foarte repede, rem arca doam n a Trenchard in tim p ce a feza farfuriile pe m asa.

Felicitarile ei nu pareau p rea sincere; probabil dorea sa fie eliberata de d ato ria de a avea grija de m a tu fa Spring, dar in acelafi tim p nu-i convenea sa se vada in locuita cu a ta ta u fu rin ta . H annah o intelegea perfect. De cand van du se D istin sa Aca- dem ie de G uvernante, sperase ocazional - spre ru fin ea ei - ca A dornei sa nu-i fie a ta t de u fo r sa if i im pun a au toritatea . Spuse in cele din urm a:

- Speram sa vorbim cand ai tim p, doam n a Trenchard, sa in- treb in ce fel po t sa le servesc m ai bine pe do m n ifoara Spring f i pe celelalte doam ne.

- A f fi in cantata sa fiu de ajutor, zam bi m en ajera-fefa , evident m u ltum ita de recunoafterea pe care i-o oferise cealalta. S a ram an sa torn ceaiul?

- E f t i ocupata, draga Judy , spu se m a tu fa Sp rin g im brati- fand-o afectuos. Ne descurcam singure, iar tu p o ti sa te intorci

— ------- - Legife iuBirn--- ------- -

125

- Christina Dodd

la indatoririle tale. §tiu cat efti de ocupata in ziua cand se spala rufele!

- Multumesc domnifoara Spring.Doamna Trenchard nu raspunse la fel de tandru imbratifarii;

totufi, nu se indeparta imediat, urmarind cu vizibila bucurie cum matufile ii recomandau lui Hannah diverse tipuri de prajituri.

Domnifoara Minnie turna ceaiul. Era perfect: fierbinte, aromat, de culoarea chihlimbarului. Mancarea era delicioasa, demna de o regina... Hannah incremeni. Dar era nebunie curatS sa-fi imagineze ca regina Victoria ar fi vizitat un castel paraginit, mai ales pentru cine ftie ce fleac facut de patru batrane excen- trice. Care era planul lui Dougald?

- Cand pot sa vad ce ati facut pentru regina? se interest ea sorbind din ceai.

Matufile schimbara priviri intre ele, apoi ifi afezara ceftile pe masa.

-Acum, daca vrei, spuse matufa Spring.Nici una dintre batrane nu o mai lua in seama pe doamna

Trenchard din clipa in care o condusera pe Hannah la peretele lung, acoperit de perdeaua purpurie. Pe cand curata masa, menajera se uita la ele cu un amestec de jind fi ufurare, dar fi cu vinovatie, Cand termina scoase caruciorul pe Ufa.

Matufile Ethel fi Isabel apucara de cate o parte a cortinei fi ramasera locului, tremurand din incheieturi in afteptarea semnalului.

-Efti pregatita, domnifoara Setterington? intreba matufaSpring.

Hannah incuviinta. „Pregatita pentru ce?“-Aratati-i, ordona domnifoara Minnie.Cele doua matufi trasera perdeaua, iar aceasta aluneca pe

galeria de metal, dezvaluind o tapiserie.§i nu orice tapiserie. O tesatura enorma, lucrata cu maiestrie,

frumos ornamentata, care o reprezenta pe Maiestatea Sa regina Victoria, in vefmantul de incoronare, cu printul Albert alaturi.

126

— £egife iu& irtt

Hannah privi uluita, apoi, cand ip reveni indeajuns cat sa inchida gura, se u ita din nou. Lucrarea avea vreo trei m etri xnal- ^irne gi cinci m etri lungime, um pland astfel peretele, f i privirea, cu arta desavar^ita. Nu era tapiseria de la Bayeux, cu po v ejti de razboi §i cucerire. Era un om agiu, un dar m odern savar^it cu deprinderea u itata a unor vrem uri trecute. Aceste doam ne, aceste batrane firave, tari de ureche §i neglijate, realizasera ase­menea m inunatie doar cu cele patru razboaie de tesu t p cu inde- m anarea lor considerabila.

Hannah ram ase inlem nita in fata acelei dovezi axceptionale de virtuozitate ?i talent.

Batranele firave, tari de ureche §i neglijate aproape topaiau de nerabdare.

- Spune-ne ce crezi, ceru m atu fa Isabel.- Detaliile... precizia creativa... Reprezentarea reginei Victoria

chiar arata ca regina Victoria, iar daca printul Albert are un obraz mai sus decat celalalt, nim eni nu le poate invinovati pe autoarele acestei capodopere. E splendida.

I se adresase direct matu§ii Isabel, straduindu-se sa-gi con- troleze dictia.

-V -am spus eu ca e bun! anunta trium fator aceasta.- De cat tim p lucrati la tapiserie? se interesa Hannah.- De la na^terea ei, in 1819, raspunse m atu fa Ethel.-D ouazeci patru de ani... m urm ura tanara femeie, uim ita

ca o term inasera intr-un tim p atat de scurt. M aiestatea Sa chiar ar trebui sa... Se intrerupse brusc. Regina ar fi trebuit cu adevarat sa le vada munca, dar ea nu indraznea sa trim ita o invitatie fara perm isiunea lui Dougald. M a las a fara cuvinte, ingaim a intr-un tarziu.

-U ita-te la fundal. Am folosit diverse sim boluri pentru a-i indica suveranitatea. Cu un gest larg, m atu fa Spring ii atrase aten tia asupra detaliilor. Isabel a pus luna §i soarele, iar eu am sugerat stelele ca sim bol al m aiestatii reginei. A lbastrul regal ii ofera un cadru uluitor.

127

Christina Dodd-

Hannah facu un pas inapoi, ulmita de volumul de munca pi reflectie pe care batranele il investisera in tapiserie.

Matupa Ethel arata spre cufarul desfacut, plin cu bijuterii.- Matupa Spring a sugerat ca nestematele sa reprezinte avutia

natiunii.- Culorile sunt extraordinare, se minuna Hannah, apropiin-

du-se sa le admire.- Ethel a sugerat trandafirii; cei albi pi ropii semnifica istoria

natiunii noastre, cei roz tineretea vepnica a Maiestatii Sale, iar scaietii... Vezi scaietii? - domnipoara Minnie arata spre maracinii care se rasuceau in partea de jos a scenei - arata ca Anglia ii apara pe ai sai pi e de necucerit.

-Atat de intelept! Atat de plin de semnificatii! Hannah nu-pi putea lua privirea de la tapiseria armonioasa, incarcata de simbolism pi grandoare. Cine a proiectat-o?

- Minnie. Ea a facut schitele, pe care apoi le-am discutat pi le-am impartit pe panouri. Fiecare din noi a avut de tesut doua panouri. Apoi le-am pus in ordine pi le-am cusut laolalta, explica matupa Spring cu glasul tremurand de emotie. Le-am facut noi inpine. Nu le-am lasat pe servitoare sa se atinga de ele. Voiam sa fie omagiul nostru personal pentru regina Victoria. Deci iti place?

-E minunata, raspunse Hannah, pe cale sa ramana fara adjective, depi tapiseria le merita pe toate.

- E demna de Maiestatea Sa? se interesa domnipoara Minnie.Guvernanta inspira adanc, dar nu se putu feri sa raspun-

da sincer.- Ar fi onorata sa primeasca un asemenea dar.- Ded o vei invita la castelul Raeburn?Ochii albaptri ai matupii Ethel licareau.Ce putea sa le spuna? Pentru a trage de timp, in cautarea

inspiratiei, Hannah zise:-Dupa cum va puteti inchipui, programul Maiestatii Sale

e foarte aglomerat. Dupa ce ii scriu, ar putea sa treaca luni, poate chiar...

128

— LegiCe iuSiru

- Ne spui ca n-o sa vina? o intrerupse dom nifoara M innie.Cine altcineva sa-i observe eschivarile f i s a le abordeze a ta t

do franc? P lim bandu-fi din n ou ochii p este tap iserie , H annah rAmase tin tu ita locului de priv irea directa, a toatevazatoare , a reginei V ictoria. N u pu tea sa le m in ta pe m atu fi, nici sa nu (aca to t ce era in stare pen tru a le a ju ta. M eritau sa-i arate re- junei om agiul lor, iar regina m erita sa vad a rezu ltatu l devo- l am entului lor.

- Vreau sa intelegeti ca nu p o t sa va prom it nim ic. S-ar putea sa nu vina.

- §tim . E regina Angliei. D ar daca nu o intrebam , n-o sa ftie niciodata ce am vrut sa-i oferim , explica m atu fa Spring.

- Care e cel m ai rau lucru pe care M aiestatea Sa ar pu tea sa-1 faca? Sa ne trim ita regretele ei? in treba dom nifoara M innie pe cand se cufunda m oale intr-un fotoliu. Trebuie sa incercam, altfel m unca n oastra va fi. fo st in zadar. Pana la urm a, a ftep tarea e cea care ne-a tinut in viata pan a acum.

La vederea tenului alb ca varul al dom nifoarei M innie fi a felului in care celelalte doam ne se repezira sa o b ata pe spate f i sa-i fluture saruri pe sub nas, H annah ii dadu crezare. M ai m ult, daca regina nu so sea curand, era posibil ca dom nifoara M innie sa nu apuce sa a siste la trium f.

- Regulile politetii im i cer sa discut cu lordul Raeburn inainte sa trim it invitatia.

§i avea de gand sa discute, cat de convingator era in stare.- E de inteles, ro sti dom nifoara M innie dupa ce im pinse

sarurile la o parte. Deci crezi ca avem tim p sa-i dregem fa ta lui A lbert? M a pricep la desenat, dar nu la fel de bine cu razboiul de tesut, f i nu sun t m ultum ita sa-1 las cu trasaturi inegale.

- D e acord, trasaturile lui ar putea fi m ai sim etrice, zise Hannah, aducandu-fi am inte de devotam entul reginei pentru consortu l sau. Va asigur, avem destu l tim p sa-1 refacem .

- Bine. Cheam a servitorii sa o d ea jo s, arata dom nifoara M innie spre tapiserie. O desfacem f i ne apucam im ediat de lucru.

129

Christina Dodd-

Capita CuC 13

Charles inchise u?a biroului ascetic al lui Dougald cu obifnuita sa grija pentru sensibilitatea stapanului sau, dar acesta remarca imediat ca valetul era agitat. §i $tia prea bine de ce: Hannah se afia in anticamera.

Se opri, cu penita deasupra registrului contabil al domeniului.- Da, Charles?- Milord, madame doregte sa va vorbeasca... din nou.- Chiar a§a?Un impuls neobi^nuit crescu in Dougald. Impulsul de a

zambi. De aproape doua saptamani, ocolise dorinta lui Hannah de a purta o conversatie privata. Situatia ii facuse placere, poate chiar prea mult, dar sentimentul era scuzabil. A o ignora pe Hannah parea o razbunare minora pentru grijile ?i dezonoarea pe care i le provocase.

-Va implora sa-i dati ascultare, milord, declama Charles pe un ton teatral, fara a-1 impresiona insa pe conte.

- Ma. implora? pufni acesta. Am unele indoieli.- Poate ca nu e tocmai termenul pe care 1-a folosit, dar dore§te

cu sinceritate un moment din timpul dumneavoastra pentruo intrebare.

Dougald nu avea nevoie sa discute cu Hannah ca sa §tie ce voia de la el. Voia sa £tie despre familia ei, sau poate despre ce intentiona el sa faca in privinta casniciei. Lucruri pe care nu avea de gand sa i le comunice deocamdata. Urma sa decida mai tarziu in privinta momentului oportun.

- Spune-i sa piece. N-am timp pentru o simpla dama de companie a matufii mele.

!?i cobori din nou privirea asupra lungii coloane de numere. Calculul veniturilor §i al cheltuielilor de pe domeniul Raeburn se dovedise a fi o provocare, mai ales cand registrele trecusera prin mainile atator lorzi in ultimii cativa ani.

130

- Legiie iufairn --

Charles ofta. Spre m irarea stapanului sau, nu era de acord cu felul in care acesta ifi pedepsea sotia fugara. La urm a urmei, valetulo considerase pe Hannah drept o pacoste f i o sotie nevrednica, ba chiar fusese m andru de rolul pe care il jucase in alungarea ei din viata lui Dougald. Se am estecase in casnicia lor, apoi i se laudase lui Dougald ca il salvase de la un m ariaj mizerabil. Se laudase, cand nu era nimic m ai mizerabil decat singuratatea fi confuzia care urm asera.

Dougald inca sim tea o urm a de rufine pentru ca se lasase infelat in felul acesta. Lasase propria mandrie fi ignoranta, precum fi parerile lui Charles, sa-i distruga casnicia. Rufinea, ifi dadu el seam a, il facea sa se poarte fi m ai rau in relatia lui cu Hannah.

- Charles!Francezul se lumina, iefind putin din melancolia care-1 cople-

f ise pana atunci.- Milord?- Ai aflat ceva despre m oartea ultimilor doi seniori?- Oui, milord, am aflat, dar m a gandeam sa va prezint desco-

peririle mele atunci cand puteam sa va captez toata atentia. In acest mom ent, M adame...

- Poate sa a f tepte, replica Dougald, ftergand pana de scris f i afezand-o pe sugativa. Haide, ia loc. Spune-mi daca suspiciunile mele au fost corecte.

- Dar Madame afteapta, m urm ura Charles privind trist inspre Ufa. Ar trebui sa-i spun...

- Domnifoara Setterington - Dougald sublinie titlul lipsit de valoare - e un sim plu angajat. Va aftep ta s-o chem atat timp cat doresc. Stai jos fi prezinta-mi rezultatele cercetarilor tale.

- Cum doriti, milord.Cu zece ani in urma, Charles ar fi fo st ofensat de tonul vocii

lui Dougald, fi ar fi. aratat-o. Acum se conform a cu un zel fara pereche, f tiind ca la cea m ai mica grefeala fi-ar fi pierdut slujba.

131

Christina DodcC

Afezat intr-un scaun cu spatar drept, il privea pe Dougald peste masa, un francez carunt dedicat intru totul familiei Pippard.

-Am venit pentru prima oara la castelul Raeburn acum cinci ani, pe cknd, la ordinele dumneavoastra, cautam familia lui Madame... domnifoarei Setterington, spuse el, frangandu-fi cu nervozitate degetele in poala. In zona umbla vorba despre modul in care murisera fiii nobilului - cu siguranta un accident, milord, in afara de cazul in care ucigaful a reufit sa provoace o furtuna pe mare. Cand Dougald dadu aprobator din cap, valetul continua: Auzisem ca batranul lord mai avea putin pana sa moara - de varsta inaintata, nu de vreo mana criminala - §i, desigur, eram la curent cu legatura dumneavoastra de rudenie.

- Eu de-abia aflasem despre asta, se mira contele sfredelindu-1 cu privirea. Cum de ftiai?

- Tatal dumneavoastra.- Bineinteles. Tata.Charles nu mai trebuia sa spuna nimic, Dougald ifi aducea

bine aminte de lupta inverfunata pentru imbogatire ?i afirmare dusa de tatal sau. Totul in numele familiei Pippard. Totul pentru gloria neintrerupta a neamului lor. Iar el ii semana leit.

Inchise ochii pentru o clipa ?i se gandi la Hannah, care a^tepta de cealalta parte a u$ii, stand, agitandu-se sau blestemandu-1. Avea sa fie mama copilului lui, pastratoarea gloriei familiei Pippard. Spera sa se simta onorata pentru acest lucru, pentru ca in mod cert nu avea sa primeasca foarte multa considerate in calitate de sotie.

- M-am intors periodic, urma Charles.- De ce?-Am ajuns sa iubesc tinutul fi, de cate ori mi-ati oferit o va-

canta, am venit sa ma destind aici.Dougald il privi fix. Nu era adevarat, bineinteles. Charles

nu mergea niciodata in vacanta fara vreun scop. Se intorcea in Lancashire pentru a se asigura ca sortii aveau sa fie de partea stapanului sau. §i afa fusesera.

132

Legiie luBirn — -

-D a c a ceea ce am descoperit este adevarat, m ilord, atunci trebuie sa presupun ca cei doi lorzi de dinainte au fo st ucifi in m od deliberat, sp u se Charles foarte repede, ferindu-?i dintr-oda-ta privirea.

- Unul im pins pe scari. Celalalt, aruncat de pe faleza...D aca nu 1-ar fi cunoscut m ai bine, D ougald ar fi zis ca valetul

sau era arhitectul acelor crime. In definitiv, i se p area firesc sa slu- jeasca fam ilia Pippard in orice fel posibil. §i-ar fi pu tu t im agina ca, od ata ce D ougald m often ea titlul, avea sa fie m ai b land cu el. Oricum, Charles nu i-ar fi facut rau stapan u lu i sau , chiar ?i pen tru sim plul m otiv ca b u n astarea lui era legata de cea a contelui.

D ougald se uita in jo s la m ainile sale. O incheietura a degetului m are era inca u m flata f i il durea daca il indoia. Se gandi ca era rupt, sau fa lan ga era blocata. Se m andrea cu o vanataie care se in tindea de la pom eti pan a pe frunte ?i cu o en torsa de toata frum usetea. N iciodata n u fu sese b atu t a ta t de tare ?i, daca nu ar fi avut experienta in luptele de strada, nu ar fi scapat cu zile. D rept rezultat, la sase doi atacatori inconftienti ?i inca unul cu m an a rupta . Fugise la castelul R aeburn cat de repede putuse, sperand sa trim ita inapoi n if te oam eni, dar n um ai Alfred nebunul era treaz, iar acesta nu-i daduse voie sa intre. Betivanul urla incontinuu despre b lestem ul fam iliei ?i despre intoarcerea fantom ei, p an a cand dom nifoara Trenchard fu sese trezita de to ata harm alaia. Evident ca ea pu sese ordine in lucruri, ii oferise prim ul ajutor §i trim isese oam eni dupa atacatori. A ceftia fug isera in sa, pier- zan du-fi u rm a in tinut.

Pe to ti dracii! Daca ar pu s m an a m acar pe unul dintre ei, ar fi descoperit cine era in spatele acestei afaceri necurate, iar p an a la sfarfitu l anului vinovatul ar fi a tarn at in §treang.

- Cine crezi ca ar face a sta?- Su n t o lepadatu ra inutila, m ilord, nu m erit sa va ?terg pa-

pucii, m urm ura valetul, b agan d capul in pam ant.- Da, da, in sa e?ti cel m ai in teligent sp ion pe care-1 am .- D a r nu am fo st in stare sa-1 gasesc pe cel raspu n zator de

m oartea celor doi lorzi §i de atacul la adresa dum neavoastra.

133

Christina T)odd-—

-Seaton. Filfizonul ala bagacios e singurul care ar fi avut un motiv.

Charles ifi mifca buzele dintr-o parte in alta, gandindu-se cum sa se exprime ca sa nu-1 jigneasca pe conte.

- Milord, cu tot respectul pentru intelepciunea fi vasta dum­neavoastra experienta in a judeca oamenii, nu cred ca Sir Onslow ar avea curajul pentru asemenea fapte.

-De asta angajeaza bataufi pentru a-i face treaba murdara. E un individ josnic.

- Barfitorii fi intrigantii nu sunt criminali iscusiti.- Unde vrei sa ajungi?- §titi ce inseamna sa va asumati pe nedrept o crima. Ati fost

prins in aceasta capcana nefericita chiar dumneavoastra, spuse Charles, impreunindu-fi mainile. Ganditi-va la cat de mult se desfata Sir Onslow cu poveftile despre presupusele voastre crime. Ganditi-va la cat de evident o curteaza pe Madame, chiar daca v-ati aratat clar interesul pentru dansa.

Da, in acea dimineata Dougald ifi afirmase ostentativ pre- tentiile. N-ar fi trebuit sa faca asta, insa durerea ii afectase stapanirea de sine.

- De atunci m-am tinut deoparte.- Provocand fi mai multe barfe, milord. Dar nu despre asta

este vorba, zise Charles, repezindu-fi mana inainte pentru a opri orice protest din partea lui Dougald. Problema e ca, daca ati fi omorat, Sir Onslow ar primul suspect. Singurul, de altfel.

- Pentru ca e moftenitorul direct al titiului fi al averii.- Pentru ca raspandefte atatea vorbe defaimatoare. Orice om

care i-ar fi omorat pe ceilalti doi lorzi ar trebui sa fie mai discret fata de persoana dumneavoastra.

Dougald se lasa pe spatar. Pledoaria lui Charles fusese convin- gatoare. Pentru ca Seaton sa-fi urmareasca scopul cu o aseme­nea consecventa, ar fi trebuit sa planifice fi sa unelteasca ani de zile - fi pentru ce? Pentru ca lacomia fi ura sa-i dea totul peste cap in ultima clipa? Bineinteles, era posibil, dar...

- De ce iti pasa atat de mult daca il suspectez pe Seaton?

134

Legiie luBirn

- Pentru ca, milord, daca va in f elati, persoana care vrea sa va om oare este inca nedescoperita.

- Da... m urm ura D ougald m a n g a in d u p o vanataie Inca dure- roasa de pe frunte.

-M a c a r in tretineti banuielile. Il aveti pe Sir Onslow sub supraveghere.

Charles il §tia pe stapanul sau , deci nu era o cerere.- Corect.D ougald nu se gandise sa-i reangajeze pe cei trei detectivi

care o urm arisera pe H annah pan a de curand, dar ii chem ase pen ­tru cazul in care ar fi avut nevoie de ei. D eja so sisera, Il urm a- reau pe Seaton peste tot, trecand neobservati cu paltoanele lor negre fi purtarea cum secade. Erau al naibii de scum pi, dar contele nu se putea baza pe nim eni din castelul Raeburn. Pe nim eni.

- Nu ftiu cine este vinovatul, dar voi continua sa-l caut f i sa va apar spatele. Sunteti in siguranta, milord, a ta t tim p cat Charles este alaturi de dum neavoastra, declara valetul cu pum nul dus la piept.

In circum stantele actuals, putina Jnsufletire era bine-venita.- M ultum esc, Charles.-A cum , m ilord, sa o invit pe dom nifoara Setterington

inauntru?-N u , replica Dougald cu un aer d etafat. Lua pan a de scris

f i o inm uie in calim ara.- Dar dom nifoara Setterington afteapta ...- Nu vreau sa te m ai aud pom enind-o pe dom nifoara

Setterington , zise Dougald, Indreptand pana inspre valet.- Dar, m ilord...- Nici un cuvant, il avertiza contele, in torctndu-se la treaba.

In spatele ufii, H annah sta tea cu genunchii lipiti, m ainile pe langa corp, buzele incleftate, fu ria crescandu-i p an a la cote inim aginabile. Ce era in neregula cu D ougald? Trebuia sa discute cu el o chestiune im portan ta. Avea nevoie de perm isiunea lui pen­tru a o invita pe regina Victoria la castelul Raeburn. Totul ar fi durat doar un m inut, dar ea nu avea dreptul nici m acar la atat.

135

— Christina Dodd■

Nu era cuviincios sa intrebe in timpul cinei. In fiecare zi, de doua saptamani, se plimba din camera de lucru a matufilor, de-a lungul coridorului central, prin capela, pana in holul slab iluminat din fata biroului lui Dougald. §i in fiecare zi il gasea pe Charles la masuta lui, inconjurat de lumanari, imaginea fidela a diavolului, cu parul sau subtire fi zbarlit fi cu ochii mari, negri fi chinuiti. Ea ifi exprima dorinta de a vorbi cu Dougald, iar el mergea in biroul contelui fi inchidea Ufa. Se intorcea aproape imediat, spunandu-i ca seniorul era prea ocupat ca s-o primeasca.

Astazi statuse mai mult timp inauntru.Ar fi trebuit sa renunte fi sa-i transmita un mesaj prin

Charles, dar se incapatana sa insiste. Trecuse prin acest gen de situatie de nenumarate ori in cursul casniciei, fi ii placea cu atat mai putin acum.

Strabatu anticamera fi trecu in capela. Micuta incapere dedi­cate serviciilor religioase facea parte din constructia originara, ridicata pe vremea cand saxonii §i normanzii se luptau pentru suprematie. In partea stanga, pe peretele inalt, vitraliile ce prezentau viata Sfintei Marta raspandeau raze de lumina frumos colorate. Grinzile sculptate de pe tavan purtau patina secolelor. Peretii erau varuiti in partea superioara, iar in cea inferioara afi^au decoratiuni din lemn realizate cu maiestrie.

Bancile luceau, finisate de nenumaratele atingeri ale credincio- ?ilor. O u^ita de langa altar conducea spre sacristie. In sfe§nicele din fier de pe altar ardeau in permanenta lumanari, iar toate obiectele din jur, fie ele din lemn, fier sau piatra, emanau un sentiment de pace.

Daca ar fi putut fi ea sa-fi gaseasca liniftea...

- Charles, trebuie sa-i vorbesc lui Dougald acum!- Monsieur Pippard este prea ocupat pentru a-l deranja cu

probleme casnice in timpul orelor de lucru, rosti valetul privind-o de sus. Abordati diseara, in dormitor, chestiunea care va macina.

- Sunt sotia lui. Am dreptul sd discut cu el cand vreau!

136

-N u -l tulburati cu probleme mdrunte. O femeie adevarata ftie sa-$i mdngaie sotul dupa o zi grea de lucru. Se ocupa de curatenia casei fi de infatifarea sa fi nu se plange niciodata.

- Nu trebuie sd mi se spuna cum sa-mi ingrijesc sotul.- Cu sigurantd trebuie, altfel nu ati fi fost aici acum.

Am intirile acelei perioade m ohorate din v iata ei inca ii im po- varau gandurile. Cum indraznise Charles - atunci sau acum - sa-i desconsidere nevoile? §i cum indraznise D ougald sa o ignore intr-un asem enea fel? Era fo sta fe fa a D istinsei A cadem ii pentru Guvernante. O m ultim e de tinere de fam ilie bu na trem urasera sub privirea-i sfredelitoare. §i nici m acar nu pu tuse in tra in biroul lui D ougald pentru a-1 sfredeli cu privirea!

Se in toarse f i scruta p osom orata Ufa biroului interzis. Charles era acolo de foarte m ulta vrem e. Poate a sta in sem n a ca fu sese tinuta destu l tim p afara, ca D ougald ifi satisfacuse nevoia copi- laroasa, ca avea sa vorbeasca in sfa rfit cu ea.

- Pentru numele Domnului, Hannah, trebuie neaparat sd sporo- vaiefti despre prdvdlie? Sunt sdtul sd aud cum te plangi.

-N u ma pldng, iti aduc aminte de promisiunea facuta.- S d uit de promisiune! Nu te intretin suficient de bine? N u a i

servitori la fiecare colt al casei? Nu efti imhracatd in cele mai alese vefminte?

Hannah mai avea putin fi innebunea.- Da, dar nu asta vreau eu. M acar spune-i lui Charles sd ma lase sd

ma gospodaresc singura. Nu am nimic de facut!-A sta e o aiureald. M ajoritatea femeilor ar fi fericite sd ducd viata

pe care o duci tu, se incruntd Dougald. Trebuie sd incetezi sd te mai plangi de Charles fi sd ajungi la un mod de cooperare cu el. E servitorul in care md incred cel mai mult, fi n-am de gand sa-l alung pentru toanele unei domnifoare.

-N -a i incredere in mine a fa cum ai incredere in el.- Draga mea, nu fi prostutd, murmura el sarutand-o pe frunte. E fti

sotia mea.

----- ------ - Legife iu B irn ------- ---- —

137

- Christina ‘D odd - —

*

Nu era un raspuns la problemele ei. §tiuse chiar atunci acel lucru.

Frica ei cea mai mare era ca Dougald sa creada ca ea tanjea de fapt sa fie impreuna cu el, la fel ca odinioara.

Nu era adevarat. il vedea pe Dougald in fiecare zi, la micul dejun fi la cina, fi daca i-ar fi vazut figura distanta, sardonica fi paca- toasa mai des, s-ar fi imbolnavit. Nu numai ca il suporta in timpul meselor, dar trebuia sa fie politicoasa cu el. Trebuia sa-i ofere respectul cuvenit titlului nobiliar fi sa nu pufneasca de indignare cand ii prezenta raportul zilnic. Trebuia sa-i vorbeasca frumos; cu suficient tact, il putea convinge sa-i arate exact ce avea de facut fi cum trebuia facut. El avea grija oricum sa-fi arate disponibilitatea fi sa se faleasca zgomotos cu asta.

Trebuia sa se deprinda cu privirile lui insistente. Era atent atunci cand i se adresa. O sacaia incontinuu cu observatii nein- semnate, care, §tia ea, erau menite sa-i accentueze criticile. Daca ar fi putut sa discute cu el liber, departe de urechile ciulite ale matufilor fi ale lui Seaton, i-ar fi spus ca n-o impresiona deloc interesul pe care i-1 acorda fi ca supravegherea necontenita nu avea nici un efect.

Dougald fi Hannah se roteau intr-un dans complicat in care ea il urmarea, iar el se ferea. La naiba! Nu voia sa-l urmareasca.

Conftienta de nedreptatea situatiei, se prabufi pe primul scaun fi privi pierduta inainte. Mai exista Dougald cel cu care se casatorise? Existase oare vreodata, sau fusese numai rodul imaginatiei sale? Pur fi simplu nu-1 recunoftea pe acest om dificil, solemn, care foarte rar se abtinea sa-fi arate latura intunecata a sufletului. Daca tocmai 1-ar fi cunoscut, daca nu ar fi ftiut adevarul, ar fi crezut cu ufurinta ca-fi ucisese sotia.

Poate ca ar fi fost intelept sa-l abordeze cu mai multa grija. Daca i se mai ivea ocazia de a vorbi cu el, evident.

Trebuia sa existe o solutie la problema asta. Poate ca avea sao gaseasca acolo. Timp de fase sute de ani, altarul fusese inima castelului. Treptele erau roase de nenumaratii pafi ai oamenilor

138

i ,ire venisera sa-fi prim easca im p arta fan ia . A ltaru l era cons-l ruit din stejar, curatat f i ceruit cu m are grija , a stfe l incat pigmentii aurii straluceau cu putere, §i era acoperit cu o pan za .ilbabrodata, perfect in tinsa.

Capela prim ise nou-nascuti f i trupurile celor decedati, auzise rugaciunile f i b lestem e; in tre zidurile sale fu se sera oficiate nenu- inarate botezuri, cununii f i inm orm antari. Pe lan ga acele eveni- mente care m archeaza v iata unui om , greutatile lu i H annah pareau neglijabile; cu toate acestea, Ifi inclina capul p en tru a-fi face auzita ruga.

Ifi ridica fruntea, a ftep tan d cu inflacarare ca un m esager divin sa-fi faca aparitia. In schim b observa, in lum in a albastra a vitraliului, o portiune ru go asa pe peretele din stan ga altarului. Era aproape de podea - unul dintre panourile sculptate arata ca f i cum ar fi putrezit.

Arunca o privire in spre biroul lui Dougald. Cum Ufa ram anea cu incapatanare inchisa, se puse sa investigheze locul care-i atrasese atentia. Ingenunchind, vazu ca panoul era intr-adevar d istru s de m ucegai sau de vreun obiect ascutit, care fu sese u tilizat pentru a-i scobi m arginile, ca sa-1 desprinda de tencuiala.

Ce se in tam plase oare acolo? Vreun copil facuse a sta din joaca? Sau vreun serv itor nem ultum it voise sa deterioreze o parte din capela seniorului?

H annah apuca m arginile panoului cu unghiile. Era slab prin s fi, cand trase de el, vazu nu tencuiala, cum ar fi crezut, ci un loc intunecat intre p laca de lem n f i zidul de p iatra al castelului. Poate cineva ascunse acolo ceva...

Avea nevoie de o lum anare pen tru a privi inauntru, dar cand dadu sa se ridice putin , se lovi la cap a ta t de tare, ca pica in genunchi fi pen tru o clipa, vazu num ai un vartej de culori.

Cand if i reveni, avea fru n tea lip ita de podea. D intr-odata il auzi pe Charles strigand-o:

- D oam na, doam na! Sunteti bolnava?Se apleca spre ea. H annah nu se pu tea gandi decat la durerea

din teasta f i la m andria ei ranita.

---- ----- ---------------Legife iuSiru — ----- ------------------------------------- -

139

Christina 'Dodcf

- M-am lovit la cap.- Cum v-ati lovit? intreba el, cumva sceptic, in timp ce o lua de

brat, ajutand-o sa se ridice.Tanara femeie se puse anevoie pe picioare fi privi in jur, dar

lumina geamului o facu sa clipeasca brusc.- Nu ftiu. Nici macar nu ftiu sa fi fost aplecata, dar c&nd am

incercat sit ma ridic...Charles o ajuta sa se afeze pe bancheta.- Afezati-va, s’il vous plait, Madame, pareti slabita.- Crede-ma, mi-am lovit capul de ceva!- Va cred, spuse el, pe un ton mieros care nu facu dec&t s-o irite

fi mai mult. Nu parea ingrijorat de starea ei, era prea ocupat s3 inspecteze camera; tocmai cand era pregatita sa-l alunge, valetul arata spre podea: Uite, asta era.

-Ce sa fie?Francezul se apleca fi lua o bucatica de lemn.- Cred c i a cazut de pe o grinds.Mai atenta acum, privi in sus fi inspecta b&rnele.- Nu vad nici un loc de unde ar fi putut sa pice.- Este foarte intunecat acolo, fi lemnul e vechi. Ii voi spune

lordului Raeburn ca ar trebui sa renoveze capela inainte ca cineva sa fie ranit. La privirea ucigatoare a lui Hannah, Charles se corecta: Inainte ca altcineva sa fie ranit. Va sfatuiesc sa mergeti in camera dumneavoastra fi sa va varati in pat. Le spun matu- filor ca nu va simtiti bine, fi am sa va trimit de mancare sus. Ar trebui sa va odihniti dupa ce ati fost lovita la cap.

In mod neafteptat, amabilitatea lui o facea fi mai irascibila - ftia prea bine ce insemna totul.

- Inaltimea Sa are de gand sa discute cu mine?Charles reufi sa para surprins. Ifi franse degetele.-Imi pare rau, Madame, nu are timp acum.- Nu vreau cu adevarat sa-l vad. §tii asta, nu-i af a?-Nu Jnteleg ce vreti sa spuneti, Madame.-Am o singura intrebare, la care doar el poate raspunde.

140

- Poate ca daca mi-ati spune mie ce va nedumerefte, a? putea si-i transm it... Cand Hannah scoase un oftat sonor, valetul se resemna: Poate ca nu.

- Joaca un joc, fi va pierde, spuse ea.- Ma tem ca aveti dreptate.Charles se straduia sa-i faca pe plac, ceea ce o enerva si mai

mult. Dougald practica intr-adevar un joc, insa ea nu avea nici o fansa de caftig, dupa cum o ftia foarte bine fi valetul.

- Nu-i va placea ce-o se intample in continuare.- Loviti cu ce aveti mai bun, Madame, spuse el, aplecandu-se.Infuriata de politetea lui - capul o durea prea tare pentru a se

lupta cu un Charles impaciuitor - Hannah se ridica. Fafii negreii aparura in fata ochilor fi, dupa cateva clipe umilitoare, se gasi pe punctul de vomita.

-A r fi mai bine sa va conduc in camera dumneavoastra, se oferi Charles.

•Nu va fi nevoie, bunul meu domn, zise ea, tragand aer adanc in piept ca sa-fi re vina. Nu ma pune pe butuci o simpla lovitura la cap.

- Va cred.Simti sarcasm in vorbele lui, dar era prea obosita ca sa-i ras-

punda. Incet, cu grija, iefi din capela, merse de-a lungul coridoru- lui, urea la etaj fi dupa un moment de ezitare, in care se intreba daca era cazul sa se intoarca la matufi, se duse in camera sa. Isi posta masuta de scris portabila langa patul ingust fi incepu sa scrie: „Dragei fi binevoitoarei mele suverane, regina Victoria..."

Capita ?iu 14

- Ethel, draga, cred ca firul alb e mai potrivit pentru lavaliera printului. Vocea matufii Isabel rasuna tare fi clar in camera de lucru a doamnelor.

- Christina Dodd-

-Nu, scumpo, vreau sa tes o bucata cu un fir mai inchis 1.) culoare pentru ca tocmai incep umbrele, veni raspunsul matufii Ethel, care se apara cu ferocitate.

- Cred ca putin mai mult alb...- Nu, draga, asta a fost grefeala pe care am facut-o la inceput.Matufa Ethel fi matufa Isabel se aflau in cel mai luminat fi

mai aerisit spatiu - acolo unde se lucra la tapiserie. Domnifoara Minnie, matufa Spring fi Hannah stateau langa geamurile largi, inundate de lumina soarelui la apus. Hannah ifi ascunse fata in broderia ei f i se amuza sa le asculte pe cele doua doamne lup- t&ndu-se pe lavaliera printului Albert. Cele patru matufi erau ca nifte copii, domice de harta, incapatanate fi sigure de calea lor. Le unea insa un scop comun: doreau ca tapiseria reginei sa fie perfecta, fi abordau detaliile pe rand.

-I-am spus lui Isabel sa nu mearga acolo pana cand Ethel nu termina, se burzului matufa Spring in timp ce lustruia fru- moasele pietre gasite in albia raului.

Domnifoara Minnie puse deoparte crochiul sau §i ifi scoase ochelarii.

- Mi-ar placea sa nu-mi treaca indicative cu vederea. Am stabi- lit clar fiecare culoare ce trebuie folosita. Se pare ca va trebui sa ma ocup personal de asta, zise ea, masandu-fi radacina nasului.

- Lasa-ma pe mine, se oferi Hannah, acoperind mana dom- nifoarei Minnie.

-Va sunt recunoscatoare, domnifoara Setterington. Aveti un talent diplomatic de care eu due lipsa.

Batrana arareori facea complimente, afa ca Hannah se bucura de lauda primita. Se duse la cele doamne care se ciondaneau cu privire la virtutile panzetului albit in comparatie cu cel nealbit. Le intrerupse fara vreo remufcare, caci altfel nu ar fi apucat sa spuna un cuvant.

- Soarele sta sa apuna, dar, din cate vad, munca merge foar­te bine.

- Speram sa termin randul asta inainte de a ramane fara lu­mina, se planse matufa Ethel.

142

— - JLegiCe mBiru —

Pafind inapoi, Hannah cerceta ansam blul. In cele trei sap-i ,'unani de cand se afla la castelul Raeburn, doam nele scoseseraI ragmentul in fatif and chipul printului Albert, il defirasera fi, cu infinita migala, refacusera portretul fi fundalul. Fiecare element <le o anum ita culoare trebuia tesut separat fi cusut laolalta cu (clelalte; fiecare grefeala o agrava pe cea de dinainte, dar sar- )>uinta m atufilor era im presionanta. Hannah superviza totul, dom nifoara Minnie era raspunzatoare de conceptia artistica, iar celelalte trei lucrau pe rand la gherghef. Hannah spera sa le tina ocupate m acar pana. la Craciun, dar, tinand cont de entuziasm ul pe care-1 m anifestau aveau sa term ine tapiseria pan a la sosirea toamnei, daca nu chiar pe sfarfitu l verii.

-B ineinteles, m atu fa Ethel, trebuie sa faci cum socotefti ca e m ai bine, dar pe lum ina asta... zise ea, clatinand din cap. Cred ca toata graba a sta ne-a creat problem a cu printul Albert.

- Mi-am fortat ochii, bom bani m atu fa Ethel, punand jos mosorul.

- Haide, draga, spuse m atu fa Isabel, luand-o de m ana f i aju- tand-o sa se ridice in picioare. Sa vedem daca doam na Trenchard ne trim ite m asa de seara, sau trebuie sa ne schim bam fi sa m ergem in sufragerie.

Plecara impreuna, ca doua prietene bune, iar Hannah se gandi la scrisoarea pe care o trim isese la Londra cu o saptam ana in urma. Daca M aiestatea Sa ar fi trim is un raspuns, cat de fericite ar fi fo st m atufile! Evident, nu ar fi fost totuna daca regina Victoria ar fi privit tapiseria in toata splendoarea ei, lucru la care Hannah visa neincetat. Regina ar fi fost incantata de ofranda fi le-ar fi m ultum it m atufilor in felul ei gratios, iar Hannah ar fi s ta t alaturi de ea, zambindu-i larg f i provocator lui Dougald.

Ca de fiecare data, bunul-sim t o scoase din reverie f i o arunca inapoi in realitate. Intr-o realitate in care regina Victoria nu ar fi avut niciodata tim p pentru asem enea lucruri. O realitate popu­late de n ifte batranici amabile, de un bufon infum urat, de Charles, de o multime de servitori care nu ftiau cum sa se poarte

143

—■ Christina Dodd

cu ea - fi de un sot care o capturase, o amenintase fi acum n ignora cu incapatanare.

O realitate pe care nu o putea parasi, pentru ca daca ar fi facul acest lucru inainte de a-fi cunoafte bunicii, ar fi regretat pentru totdeauna. Chiar daca In final aveau sa o respinga.

-Arata bine, nu-i afa? spuse matufa Spring, atingand ufor tapiseria.

-Va fi perfects, raspunse Hannah, privind figura blSnda fi marunta de langa ea.

Domnifoara Minnie statea cu ochii inchifi, adunandu-fi for- tele pentru restul zilei. Acum, tanara femeie avea fansa sa formu- leze intrebarile care o framantau din ziua cand ajunsese acolo. Daca voia sa rezolve lucrurile, acesta era momentul.

- Matufa Spring, i-ai invitat in vizita pe sotii Burroughs?- O, scumpo, trebuia?Hannah ifi inclina fruntea in semn de mahnire. lata motivul

pentru care matufa Spring avea nevoie de un insotitor. Cateodata uita anumite lucruri. Lucruri mid, cum era discutia purtata despre sotii Burroughs. Lucruri mari, de pilda localizarea propriului dormitor. Toata lumea o ajuta, celelalte matufi, Hannah, doamna Trenchard, Sir Onslow, servitorii... dar nu mai putea fi lasata singura, caci risca sa se piarda pe coridoarele castelului Raeburn.

- Pot sa-i invit daca vrei, propuse batrana doamna. Ii cunofti?- Nu personal. Doar ftiu de ei.- Poate ca parintii tai ii cunofteau?- Da. O, da. Parintii mei.- Sotii Burroughs sunt un cuplu minunat, putin mai in varsta

decat mine. Spunand asta, se muta putin mai aproape de Hannah. Nu-mi place sa barfesc, dar pe vremuri ifi cam tineau nasul pe sus.

- De ce? intreba tanara femeie, cu toate ca ftia, chiar mai bine decat oricine.

-Ca de obicei, zise matufa Spring ridicand nonfalant din umeri. Au bani, fi familiile lor sunt aici din negura timpurilor. Dar erau ultimii din neam fi au avut un singur copil, care a murit fara

144

— JLegiCe luBirn —

n,1 lase un moptenitor. Sunt foarte singuri acum . Le-am sp u s ca nu ar fi trebuit sa o alunge pe fa ta aceea, dar nu m -au ascu ltat.

H annah ipi dorea sa au da povestea din gura unui strain , ca sa .die ce se in tam plase cu adevarat in acea vara, cu douazeci pi op t de ani in urm a. Apa ca intreba:

- Ce fa ta?-D o m n ifo ara Carola Tom linson. L-a iubit pe H enry a ta t

ele mult!- Henry, repeta H annah, savurand num ele. N um ele tatalu i ei

era Henry.- A iubit-o pi el, dar era unul dintre acei tineri care iubesc... fara

capatai, zise m atupa Spring, jucandu-se cu ghergheful. Era a ta t de dragalapa!

H annah ipi aduse am inte de chipul m am ei sale, gandindu-se ca era cea m ai fru m oasa fem eie pe care o vazuse vreodata. D oar m ai tarziu , cand fe tita crescuse, sem nele supararilor pi ale obo- selii incepusera sa-i brazdeze chipul.

- D a r nu avea fam ilie. Era o sim pla guvernanta la o fam ilie invecinata. Fara sa bage de seam a fiorul care o strab atu se pe H annah, batran a continua cu lacrim i in ochi: Apa ca ei au alun- gat-o, iar el nu s-a opus. A luat-o pe calea viciului pi a m urit la nici trei luni dupa aceea, intr-o bataie de carcium a.

- Apa ca nu ar fi avut cum sa vina dupa ea.H annah ptia ca era m ort; m am a sa i-o spusese, depi nu ptia cum

aflase ea acest lucru. D ar cum va totu l era m ai upor de acceptat gandindu-se ca tata l ei nu acceptase cu draga in im a situatia . Ca poate daca ar fi trait, pi-ar fi facut curaj sa-pi in frunte parin tii pi sa se insoare cu dom nipoara Carola Tom linson. D aca ar fi ptiut ca H annah urm a sa se nasca... Totul era un m ister, cel putin p an a cand avea sa discute cu bunicii ei.

Bunicii ei erau poate cruzi. Poate buni. Poate ca nu m eritau iertare pen tru so arta oribila pe care o indurase n epoata lor pi poate ca H annah nu avea oricum de gand sa le-o ofere. D ar trebuia sa ptie. Trebuia sa-i vada.

145

— Christina D odd '

Saptam ana urmatoare avea o dupa-am iaza libera- Plina de dr* terminare, intreba:

-U n de locuie^te fan ^ 1 ^

Hannah obtinuse inform atiile pentru care venise In Lanca shire. M atufa Spring i le dezvaluise de bunavoie, fara sa-?i im agineze ce im portanta aveau sau cat de furios urm a sa fie Dougald cand afla, Mai m ult decat atat, Hannah nutrea impresia ta m atufa ar fi directionat-o spre fam ilia Burroughs oricum, chiar §i daca ar fi cunoscut in detaliu situatia.

Atunci de ce se sim tea atat de vinovata?Probabil pentru ca le ascunsese batranelor adevarul. Erau ni$te

doamne incantatoare, o prim isera cu caldura, ii imparta^iser^ toate secretele lor, facusera ca m unca ei sa fie o placere. Renovarea tapiseriei decurgea excelent Hannah i§i indeplinea sarcinile cu bunavointa. Singura pata de um bra o reprezenta Dougald, cu superioritatea lui penibila. Daca nu ar fi existat el, Hannah ar fi fost fericita cu adevarat, Totul ar fi fo st perfect,

Binedispusa, fredona un cantec in timp ce strabatea culoarul spre dormitor, tinand sfe^nicul la nivelul ochilor. Nu o deranjau nici bezna, nici tapetul hides §i ponosit, nici umbrele care se intindeau in jurul ei §i trem urau in lumina lumanarii, nici u§ile ferecate §1 m isterioase; nu o deranja nici m acar singuratatea deplorabila la care fusese condamnata*

Doam na Trenchard spusese adevarul atunci cand sustinuse ca doar Hannah §i Dougald rezidau in aripa aceasta a cladirii, Camaraderia, pofta de viata §i voia buna, care dom neau in aripa in care locuiau matu^ile, lipseau cu desavar^ire aici, S, vitorii veneau zilnic sa lustruiasca m obiliem l §i sa ftearga praful, sa inlocuiasca apa §i sa-i ia rufele, dar noaptea, fiecare pas pe care-1 facea pe podeaua lucioasa reverbera sonor. Hannah se pom eni

146

JLegiCe lubirii

giindindu-se la Dougald f i la ce ar fi vrut sa-i spuna daca 1-ar fi vAzut.

Se opri In fata ufii duble de la apartam entul seniorului. Daca fi.i inauntru, ar fi putut sa-l ia prin surprindere f i sa-i spuna... lolul. Sa-i spuna ca tacticile lui evazive nu dadeau roade pi nu-i nl.'tbisera taria de caracter. Ca era fericita in postura de doam na de companie a m atufii lui. Ca nu-i pasa daca aveau sa traiasca vreodata din nou ca sot fi so£ie fi ca nici nu se gUndise la ce s-ar11 intam plat daca ar fi ram as singuri intr-un alcov. Ah... pi ca o invitase pe regina Victoria sa viziteze castelul Raeburn.

Hannah chicoti ufor. Dougald facuse to t ce-i statea in putere si-i dem onstreze ca nu-i pasa deloc de ea, dar era convinsa ca avea sa-i pese de invitatia facuta reginei,

Facu un pas inspre ufi. O femeie cu adevarat curajoasa ar fi batut la U f a fi i-ar fi vorbit angajatorului ei. Era o prostie sa mani- feste atatea scrupule. Mai mult, dovedea ca era la fa fi ca, in ciuda lucrurilor pe care fi le spusese, tacticile lui dadusera roade.

Ifi facu m ana pumn fi ciocani cu putere in U f a . Lemnul gros inabufi sunetul, dar chiar fi afa, zgom otul reverbera in coridorul gol. Din reflex, se uita in jur, insa nu se zarea nimeni, a fa ca mai batu o data. Nimic. El nu raspunse, Nu se vedea nici o lum ina pe sub Ufa. Probabil ca nu era inauntru.

Atunci de ce apuca manerul fi-1 str in se cu m ana? M etalul era rece in palm a ei; se opri fi se m inuna de nebunia ce-i trecuse prin cap. Apoi intoarse de maner. Incuietoarea scoase un tacanit. U fa se deschise,

Zabovi un m om ent in prag fi, cu ochii mijiti, scruta camera cufundata in bezna. Inca un pas fi i-ar fi invadat complet inti- m itatea lui Dougald.

Nu ca n-ar fi meritat-o. Pentru numele lui Dumnezeu, pusese n ifte detectivi s-o urm areasca la Londra! Totufi, nu parea deloco idee buna sa se furifeze in dormitorul unui so t de care era separata fi, pe deasupra, nu-i statea in caracter. Doar ca fusese un copii extrem de curios. Un bun exemplu ar fi entuziasm ul ei pentru experience noi. Acel gen de curiozitate care o im pinsese

147

— Christina Dodcf-

in bratele lui Dougald pi intr-o casnicie insuportabila - ceea ce ct« un motiv indeajuns de bun pentru a nu intra in camera lui.

Dornica sa ftie cum arata incaperea, intra pi, cu lumanarea in mana, papi cu grija in mijlocul camerei de zi.

Cativa carbuni licareau in pemineu, aruncand o lumina slal).i asupra mobilierului pi covoarelor. Din punctul acesta de vedere, viata lui ca lord de Raeburn nu era cu mult diferita de a ei, c.t doamna de companie a matupilor. Camera de zi era spatioas,1p dormitorul pi mai mare, dar a covoarele erau decolorate pi mo horate, tapiteria de pe scaune era roasa, tapetul poate fusese hi moda pe vremuri, dar nu in ultimii patruzeci de ani, pi, apa cum mentionase doamna Trenchard, carbunii aruncau un nor de fum in camera. Barbatul care muncise atat de mult pentru placerile de zi cu zi ale vietii muncea pi acum, dar ignora orice mica bucurie.

- E jalnic, murmura ea trecand cu mana peste materialul uzat de pe un scaun. De-a dreptul oribil. Cine a ales materialul, fiera- rul satului?

U§a se tranti de perete pi Dougald spuse:- De fapt, cred ca bunica matufii Spring a ales stofa.Hannah tresari pi se intoarse brusc. Ceara fierbinte de la

lumanare i se prelinse pe mana, pi numai instinctul o mai opri sa scape sfepnicul pe jos.

Dougald o privea, cu ochii verzi licarindu-i in orbite. Statea cu pumnii in pold, blocand upa cu umerii sai lati, dandu-i de inteles prin atitudinea lui ca nu avea cum sa fuga.

-Ce cauti aici? intreba ea fara sa stea pe ganduri. Dougald ridica o spranceana. Evident. Era apartamentul lui. Hannah con- tinua: Daca te intrebi ce caut eu aici... doar ma uitam. Paruse vinovata. Nu era bine deloc. Voiam sa discut cu tine. Apa, se feli- cita. Vorbise cu convingere. Facea progrese. Merse mai departe: Camera era goala. M-am gandit sa intru pi sa te aptept.

- Cat de... indraznet din partea ta, rosti el taraganat.Zeflemeaua ii reaminti de indignarea ei perfect indreptatita;

se scutura de vina apa cum o rata se scutura de apa.

148

Daca ai fi acceptat sa vorbe?ti cu mine atunci cand ti-ami t*i ut-o, nu a^ fi fo st nevoita sa recurg la astfel de... tactici.

Nu voiam sa-ti ascult cicalirile, o informa el cu o deta§a- ii' rece.

-*■ Cicaliri? Vorbea despre invitatia facuta reginei? Hannah ipi Tiif'usta privirea. In legatura cu ce?

- Casnicia noastra. Familia ta, Orice altceva despre care m-ai11 putut cicali.

Era iritant cum se credea capabil de a-i citi gandurile. Intr-un p\st evident de sfidare, declara:

- Nu am de ce sa te cicalesc in legatura cu familia mea. Am vor- hit cu m atufa Spring.

Crezuse ca avea sa-l vada perpelindu-se de furie, in sa Dougaldii zambi cu raceala.

- Banuiam ca ai s-o faci.Poate ca nu intelesese pe deplin situatia.-§ t iu nu numai cum se numesc bunicii mei, ci ?i unde

locuiesc.- Inteleg.Cum putea sa inteleaga? Nu o ameninta, nu-i interzicea

nimic.-A m de gand sa m a due sa-i vad, Dougald. Nu m a poti tine

departe de ei.-Bineinteles ca nu. Du-te sa-i vezi, spuse el, sprijinindu-se

neglijent de un scaun. Sa-mi poveste^ti $i mie cum vor fi reac- tionat atunci cand o sa apari de nicaieri ?i o sa pretinzi ca e$ti mo§tenitoarea lor.

- Mo^tenitoare? Intreba ea cu naivitate. Mo^tenitoarea a ce? -A u pi ei o avere cat de cat. O casa placuta. Nu au mo§teni-

tori. A§a ca a§ vrea sa gtiu cum te vor primi atunci cand le spui ca egti nepoata lor pierduta.

Dougald intelegea destul de bine situatia. Intelegea m ai multe decat ea.

- Nu ma intereseaza banii lor, ?i sunt sigura ca domeniul va reveni celui mai apropiat m o?tenitor de sex masculin.

Christina 'Dodd

Dintr-odata i?i dadu seama cat de slab era argumentul cl. Nimeni nu avea sa creada ca ea, o orfana, o femeie care fusest' nevoita sa lucreze pentru a- i asigura traiul, nu manifesta nici un interes pentru averea bunicilor ei.

-Amvorbit cu domnul Burroughs. E un uliubatran ?i puternic, fost militar, nu se increde in oricine ?i nu are multa rabdare cu oamenii prefacuti. M-a expediat cat ai zice pe$te cand a aflat de trecutul ?i de originile mele. Iti imaginezi atunci cum te va trata pe tine, domnifoara Setterington? O femeie care nici macar nu folose§te numele de familie al mamei?

Ajunsese atat de departe! Aflase atatea lucruri! §i acum s3 intampine un astfel de obstacol in incercarea de a-$i gasi familial

- Nu am cum sa dovedesc nimic, rabufni ea. Daca ceea ce spui e adevarat, atunci nu-i voi convinge niciodata ca sunt cine pretind.

- Poate ca vor vedea o asemanare intre tine §i fiul lor. Sau poate... murmura Dougald cu aerul ca incerca sa gaseasca o solu- tie. Poate exista dovezi.

Hannah trase aer in piept §i intreba:- Ce dovezi?-Un pachet cu scrisori scrise de tatal tau mamei tale, zise

el renuntand la §arada. Mama ta mi le-a incredintat mie. Pot fi dovada de care au nevoie.

- Scrisori? De la tatal meu?Hannah abia se putea abtine, era atat de fericita. Avea dovezi

privind existenta tatalui ei. Cuvinte pe care el le scrisese. Pe care le putea citi. Apoi i$i dadu seama... Scrisorile nu insemnau nimic pentru Dougald in afara de un avantaj asupra ei pe care il putea exploata.

- Da-mi-le, ii ceru ritos.-Nu prea cred.- E ti un magar!-Astfel de complimente nu au darul sa ma atraga de par­

tea ta.Parul lui de abanos era periat din spate §i i se revarsa pe frunte,

conferind trasaturilor sale o anumita eleganta austera. Licarul

150

p.ilitl al flacarii se juca pe chipul lui, scotandu-i in ev iden ta pom e- \ll volum inofi f i reliefand lin ia m axilarului. N ici un su ras nu-i it nl) lanzea buzele. Ochii lui m ari nu o priveau, ci o vanau . N im ic din c f i ‘a ce facea H annah, nici o n u an ta de ton, nici un gan d nu scapa nrobservat. C ostum ul lui n egru se p ierdea in in tunericul din jur, i l . i r ea pu tea vedea f i sim ti fiecare m ufchi din corpul lui. Um erii rjolizi, fo rm a pieptu lu i lat, bazin ul in gu st f i coapsele puternice. I’ierduse in greutate fa ta de p erioada cand erau casatoriti, d arI lannah nu avea nici o in doiala ca ar fi biruit-o intr-o clipita. In lum ina aceea, D ougald ara ta m ai m ult ca razbunatoru l care ii hantuise visele decat ca am an tu l din fanteziile ei.

- Ce trebuie sa fac ca sa obtin scrisorile? in treba ea.- § t i i deja.Voia sa sp u n a ...? Da, desigur. D aca incerca sa o faca sa se

sim ta p ro st, reu fise perfect. Ii spu se se a ta tea lucruri groaznice, lucruri care o durusera, f i nu-i aratase nici o u rm a de bu n atate sau afectiune. Cu toate acestea, acum , in im a ei b a tea in ritm ul pasiun ii lor chinuitoare. Acolo, in cam era aceea obscura, afum ata, sim tin d privirea lui fbcand-o, H annah sim ti acelapi val de excitar&>, de noutate , de fascinatie pe care il sim tise odinioara. R esp iratiai se precipita. Oare D ougald o b serv ase? Prevazatoare, if i lipi genunchii unul de altu l pe sub jupon , dar nu-?i dadu seam a dacao facu se p en tru a elim ina ten siu n ea fi um ezeala sau p en tru a n u pierde senza^ia im aginara a contactulu i cu tru pu l lui. I f i dorea din to t su fletu l sa m ai p o a ta crede in v iitoru l pe care fi-1 fau rise in m in te atunci, in prim a zi, in tren, cand crezuse ca el o iubea gi ca ea il iubea pe el.

In tunericul se agata de el ca o am an ta , ia r H annah voia sa se retraga f i ea in bezn a aceea.

- De ce nu ai o lum an are? vru ea sa § tie.- Im i place sa te urm aresc atunci cand treci pe coridor.Se holba la el uluita. S ta tu se pe coridor? F u sese chiar at&t

de invaluita in gandurile ei in cat nu-1 ob serv ase? ^i... f i o p riv ise §ti in celelalte nopti, in toate celelalte d ati? Cand fredon a ceva sau ...

- V orbefti de u n a singura, rem arca D ougald.

--------------- — ----------------------- - JLegiCe iu Sirn - — ----------------------------------------

151

— Christina (Dodcf ■

Nu putea sa nege. Vorbea de una singura cand era nervoasS sau simtea apasarea solitudinii, conditii care erau indeplinite in general atunci cand strabatea coridorul. Panicata, incerca sa-?i aduca aminte cat de mult vorbise. Ce spusese.

Dintii lui stralucira in lumina slaba.-E un obicei dezagreabil, care conduce la nebunie... sau in-

seamna ca daca o fad e§ti deja deranjat mintal? Nu mai tin mintecum era.

Deceo urmarise? Voise sa treacala fapte, a^a cum o amenintase? Planuise sa o omoare? Sau sa o sperie $i sa o posede?

-Ar trebui sa §tii, raspunse ea. II cuno^tea prea bine, nu ar fi omorat-o, §i chiar daca ar fi vrut s-o faca, i-ar fi dat de §tire inainte sa comita crima. Ai de gand sa ma internezi la azil? Nebunia te poate elibera de anumite juraminte de casatorie nedorite, tatona ea terenul.

Dougald ifi freca barbia ganditor.- Nu m-am gandit la asta. Muitumesc pentru sugestie.- Daca ma internezi, trebuie sa marturise^ti ca nu m-ai omorat,

dar nu ai avut nimic impotriva zvonurilor privind moartea mea, permitandu-le sa circule in detrimentul tau, argumenta ea, provocandu-1. Atunci cine va fi smintitul?

- Eu, pentru ca nu mi-am disciplinat sotia.-Acum il recunosc pe Dougald al meu. Mereu o bruta. Hannah

se rasuci pe calcaie - ca un dresor de lei indraznet care se in- toarce cu spatele la bestia salbatica - ?i se indrepta spre draperii. Ridicand un canaf, i-1 arata. Bruta sau nu, n-ar trebui sa traiefti in halul acesta, intr-o camera invechita §i jalnica. Cel care a ales modelul acesta ar trebui impupcat. Cand el tresari, il intreba: Nu e§ti de acord?

- Nici n-am observat.- De cand nu observi tu a§a ceva? Inainte, voiai sa ai tot ce

era mai bun.- Pe vremea cand imi pasa de opinia celorlalti.-Vorbim de lucruri de baza aici.

152

- Scaunele sunt vechi, salteaua are galme, dadu el din umeri. Oricum nu dorm.

- Poate de asta efti a tat de furios. Hannah se indrepta spre m asa aprinse sfefnicele. Chiar fi lum inata de o duzina de lum anari,

camera nu arata cu m ult m ai bine. Fumul patase draperiile f i tapetul in form e neregulate, iar m irosul acru se raspandise peste Lot. Se uita in ju r fi se gandi ca el avea nevoie... avea nevoie de ceva. De o influenta care sa-1 dom oleasca, de cineva care sa-i vorbeasca rational, dar sa aiba o oarecare autoritate. Ea nu fusese niciodata in stare sa-1 aduca pe calea cea buna, dar rivalul ei avea so rti de izbanda. Ce parere are Charles despre a sta? se interesa ea.

Ochii lui Dougald devenira doua sloiuri de gh eata verde.- Nu-i cer parerea.O stilitatea cu care raspunsese nu o im presiona.- Charles aprecia confortul chiar m ai m ult decat tine.- I I are... in alta parte. Contele m ai facu un pas inspre central

camerei. Nimic nu m ai e la fel in ceea ce m a privefte, Hannah. Daca incerci sa m a judeci pe baza faptelor mele din trecut o sa dai g re f.

-A vem ceva de discutat.- Nu in seara asta. Nu aici. Nu acum.- Afirmi ca nu m ai efti la fel, dat trebuie sa te inform ez ca nu

e com plet adevarat. Inca tii m ortif ca totul sa fie a fa cum vrei tu. Desigur, doar efti barbat, spuse ea, afezandu-se pe unul dintre scaunele pline de galm e f i incrucifandu-fi bratele. In seara asta. Aici. Acum.

Pe jum atate ascuns in um bra, el se propti cu un um ar de perete. Pentru un m om ent, observandu-i zam betid retinut, H annah avu im presia ca-1 vedea pe Dougald cel de odinioara.

- E f ti prea indrazneata pentru o sotie care a grefit.- Nu eu am grefit, Dougald.Zam betul ii disparu, lasand in urm a chipul unui strain

sum bru.- §tiu asta. I-am pedepsit pe ceilalti vinovati.

----- -------— JLegiCe iuB irn -—-— ----- -

153

Christina Dodd-

Ce voia sa spuna? Despre cine vorbea? Despre Charles? Desptn el insu?i?

- Nimeni nu ma sfideaza, Hannah. Sa nu uiti niciodata.Nu, nu despre el vorbea. Era prea ingamfat ca sa facS umi

ca asta.- Eu te-am sfidat.- §i nici nu permit nimanui sa-mi forteze mana, continue el,

Nu am chef de o scena in seara asta. Vorbim cand o sa cred eu d<* cuviin^a f i nu mai devreme.

Hannah profita de ocazie.- Deci accepti ca trebuie sa vorbim?- De fapt, atunci cand voi crede eu ca e timpul potrivit pentru

asta, eu o sa vorbesc $i tu o sa ma asculti.Naiba sa-l ia, era intotdeauna atat de impasibil! O infuria a$a

cum nimeni altcineva n-ar fi putut s-o faca. Se ridica in picioare §si se indrepta spre el. El nu se dadu din calea ei - de ce ar fi facut-o? Doar Hannah nu putea sa-i faca nimic. O lasa sa-l apuce de rever.

-Nu te-ai schimbat catu?i de putin. E?ti acela i Dougald de dinainte, dai ordine §i dictezi §i decizi. Nu ai invatat nimic. Nu cred ca iti dai seama, dar eu m-am schimbat, spuse ea scuturandu-1 u§ or.

- E ti mai in varsta, e^ti mai slaba.- Sunt mai bogata, completa ea privindu-1 in ochi. Nu mai tre­

buie sa-ti suport prostiile, Dougald. Acum ma intretin singura.- Bani? intreba el, atingandu-i barbia cu mi§cari ufoare.

Ai bani?Hannah ii ignora mangaierea. Voia sa discute serios. Voia ca

Dougald s-o auda, sa ?tie ca ea reu ise fara el.-Am facut economii de la inceput, de cand Lady Temperly a

inceput sa ma plateasca. Nu am avut mult in primii ani, dar am economisit fiecare banut.

-Intr-un cont la Banca Angliei, fncuviinta el.-Da. Intr-un final, cand am vandut Distinsa Academie de

Guvemante, am pus toti banii la banca. Nu am nevoie de postul tau. Pot sa-mi cumpar un bilet de tren. Pot sa inchiriez o calea?ca.

154

P ol sa merg undeva ?i sa traiesc ca o doamna, Iar tu nu ma ( to{ i opri.

Nici daca ii explic functionarului bancar ca e§ti sotia mea?Cuvintele lui o oprira a§a cum apa stinge focul. Dar modul in

i.ire le spusese, felui in care o privise pi misscarea. degetelor lui ilc -a lungul barbiei ei pi in jos, pe gatul ei... Ah, nu reugise sa-?i ti idbupe complet dorinta. Nu era momentul acum. Dougald o privi dt' sus cu un aer de proprietar, ca §d cum ar fi detinut-o.

- De ce ai face asta? gopti ea.- Iti imaginezi ca tc as lasa sa iei trenul? Sa ma parasegti din

nou? Cand, de fapt, tu e:?H sotia mea f<. un barbat are dreptul la ori­ce apartine sotiei sale neascultatoare, capricioase r:i indolente?

Iubirea., sau iluzia iubiril, nu era de ajuns. Nu fusese niciodata tndeajuns. Epoca de aur apusese de mult, speranta era moarta, iar pasiunea... daca. pasiunea nu disparuse complet, asta insemna doar ca trebuia sa se indrepte de spate, sa-§i ridice demn fruntea $i sa se bazeze pe calitatile ei pentru a se intretine.

-Voi gasi o cale sa scap de tine, Dougald. §tii ca o voi face. Nu e prima oara.

- Dar daca o faci, draga mea, vei fi la fel ca la inceput, Fara resurse, fara prieteni care sa te ajute. In plus, acum ai devenit fio persoana destul de cunoscuta in Anglia, spuse el, apucand-o de barbie §i tintuind-o locului. O sa te gasesc ori unde.

Cuvintele lui ii trim isera un fior de gheata pe §ina spinarii.- Cum adica, fara resurse?- Con tul tau de la Banca Angliei? Cel in care ti-ai depozitat toate

economiile? L-am inchis. Tot ce detine o femeie e sub controlul sotului ei. Dougald ii zambi, urmarindu-i privirea ingrozita, gi x§d puse mainile pe talia ei. Ce e al tau... e al meu.

Hannah intepeni, apoi se mi§ca dezarticulat, ca o dansatoare neindexnanatica. In cele din urma reu.?i sa se desprinda de el §i sa ajunga la u§a.

- Somn u^or, draga mea.Dougald o saruta pe buze, intra in camera §i ii tranti Ufa

in fata.

-— — —---- LegiCe tu S irti ----- ——— -

155

Christina Dodd '—

Ascuns in umbrele de pe coridor, cineva o privea pe Hannahindepartandu-se. Scena facuse toti banii.

CcipitoCuC 16

!ntr-o zi insorita, dar racoroasa de aprilie, Hannah porni in fareta trasa de ponei spre Burroughs Hall. Purta cea mai bunS tinuta din garderoba ei: o rochie maronie de satin, cu fustS brodata, o vesta neagra de catifea fi boneta maronie cu panglici ?i volana?e. Tinea ferm de haturi cu mainile inmanufate, raspan- dind un aer de calm interior. Un calm dezmintit de repetatele schimbari vestimentare din acea dimineata, precum fi de bataile putemice fi neregulate ale inimii.

Pe masura ce fareta se apropia de gardul intunecat care imprejmuia mofia bunicilor ei, Hannah repeta in mintea ei acele cuvinte de nerostit:,.Domnule, doamna, nu ftiu daca vi s-a adus la cunoftinta existenta mea, dar sunt fiica domnifoarei Carola Tomlison fi a fiului dumneavoastra, Henry".

Sau: „Domnule Burroughs, doamna Burroughs, in urma cu douazeci fi opt de ani, fiul dumneavoastra, Henry, s-a iubit cu ma­ma mea, domnifoara Carola Tomlinson, iar eu sunt rezultatuT.

Sau: „Fara mdoiala v-ati temut ca intr-o buna zi...“Pana la urma, despre asta era vorba. Daca bunicii aflasera de

iminenta ei venire pe lume fi o alungasera pe maica-sa fara urma de regret, cu siguran|:a nu aveau s-o primeasca acum. §i chiar de-ar fi primit-o, ar fi putut ea sa-i accepte? Ar fi putut sa le ierte copilaria in mizerie la care o condamnasera fi moartea timpurie a mamei sale? Carola se stinsese din viata la doar treizeci fi unu de ani. Hannah se apropia cu pafi iuti de acea varsta, zenitul intelepciunii fi al puterii sale, fi sa se gandeasca tocmai acum la moarte i-ar fi umplut inima cu o amaraciune fara margini.

Poarta principals era deschisa, iar casa se intrezarea printre pomi. Undeva in apropierea inimii se strangea un nod. O apasare

156

pi un junghi de teama. in sa chiar inainte sa intre, sa faca acel p.is definitiv pentru a-fi implini visul, trase de haturi fi coti fi]»re stanga. Opri poneiul fi cobori din fareta pe iarba ce pastra .1 mintire a ploilor din ajun. Fara sa dea drumul fraielor, inainta ( Ativa pafi pana ce chipul ei se lipi de barele metalice.

Ifi atinti ochii spre casa de caramida, construita in stilul palladian al secolului precedent. Fatada era varstata cu iedera, ce contrasta cu rigurozitatea liniilor albe. Casa nu era prea mare, numara probabil douazeci de incaperi, potrivita pentru o familie instarita de la tara.

Cladirea era strajuita de arbori inalti f i faf ii de gazon proaspat tuns, unde se inaltau pe alocuri trandafiri infloriti. Burroughs Hall era o minunatie de conac, visul oricarui orfan.

Ii pierise curajul sa intre, sa urce treptele f i sa bata la ufa.Degetele i se incleftara pe oiftea de fier. Parintii ei se cunos-

cusera in acea casa. Se indragostisera. Probabil fusese conceputa intr-una dintre odaile de la m ansarda. in sa locul ei nu era acolo. Cum altfel? Bunicii o alungasera inainte sa vada lumina zilei.

U fa se deschise, iar Hannah ingheta. Cine putea sa fie? Un barbat invefm antat intr-o uniform a de satin albastru, de m oda veche, fi purtand pe cap o peruca pudrata iefi pe veranda.

Rasufla ufurata. Era doar un lacheu. Peste o clipa, cu zornait metalic fi tropot de copite, o trasura deschisa poposi in fata treptelor, m anata de-un vizitiu tinerel. Cei doi schimbara cateva vorbe. Hannah era prea departe ca sa inteleaga o frantura din conversatia lor, dar se gandi ca... fara xndoiala... da, iata-1, un gendem an in varsta, dar impunator, cu m ustata fi sprancene stufoase, invefm antat intr-un costum cafeniu, iefi din casa, ifi umezi degetul cu limba fi il ridica in adierea vantului. Dadu m ultum it din cap, apoi scoase un ceas de argint din buzunar, il inspecta fi se intoarse nerabdator spre Ufa.

- Alice, de ce trebuie sa intarziem mereu din cauza ta?O femeie adusa de umeri, invefm antata in m atase cafenie fi

purtand o boneta decorata cu pene, ifi facu aparitia pe veranda.

— — -------------------------------Legife iuBiru - — ----- ---------------------------------

157

Christina T>odd

Buzele ei se mifcau, dar vorbea pe un ton coborat, cum se cuve nea pentru o lady, astfel ca Hannah nu pricepu nimic.

Ifi simti gatlejul uscat, acum ca ifi privea pentru prima oar.1 singurele rude ramase in viata. Nici vorba sa faca vreun pas. Incremenise cu ochii holbati la veranda. Lacheul afeza scarile fi o ajuta pe doamna, apoi pe domn sa urce in trasura, dupA care inchise Ufa. De-abia atunci ifi dadu seama Hannah ca tre buia - ba nu, era imperativ - sa se ascunda. Mana cu iuteaLl poneiul fi fareta la adapostul tufelor, tocmai cand trasura trecu prin dreptul ei.

Apoi, prostuta fi lafa cum era, iefi pe drum in urma lor, privindu-i cum se pierd in zare. Tocmai ii vazuse pe bunicii ei fi nu avusese curajul sa li se infatifeze.

In seara aceea, pe cand se indrepta alene spre dormitor, Hannah observa abatuta cum podeaua scartaia obosita sub pi- cioarele ei, iar coridorul purta un iz de vechi tristeti, Lumanarea ardea timid, fiindu-i teama parca sa lumineze colturile incape- rii sau tavanul, iar singuratatea era mai apasatoare ca niciodata.

- Pentru ca singuratatea a fost sporita de lafitate, rosti ea cu glas tare.

Ar fi putut sa dea vina pe Dougald, pentru ca-i inoculase atatea temeri, dar adevarul era mai complicat. De-a lungul anilor, ori de cate ori se gandise la intalnirea cu rudele sale, un sentiment de groaza amestecata cu nerabdare pusese stapanire pe ea. Se prea poate ca el sa-i fi sporit groaza cu aluziile lui bine tintite, dar cu putin curaj ar fi facut acel pas. Deschise Ufa odaii. „Nu care cumva sa te plangi de nefericirile tale, Hannah Alice." Cu ochii mintii zari siluetele bunicilor ei urcand in trasura. „Nu dupa ce ai lasat o fansa unica sa-ti scape printre degete."

Imaginea se narui in clipa in care batranul scaun scoase un geamat, fi o silueta intunecata se ridica, smulgandu-i tinerei femei un tipat de spaima.

- Ce naiba ti-a trecut prin cap cand ai invitat-o pe Maiestatea Sa la Raeburn Castle? intreba Doug cu furie mocnita.

158

Chiar era nevoie sa m a sperii in halul asta?]$i duse m ana la inim a, care dadea sa-i sparga pieptul, apoi

ln.ilfa sfe^nicul sa-i lumineze chipul mereu incruntat ?i costum ul m-gru strans pe trup, cat se poate de conservator. Era un barbat leribil de chipe?, cu exceptia deselor m om ente cand sta tea retras pi .idancit in ganduri, m om ente de care Hannah se saturase.

- Raspunde. De ce nu mi-ai spus c-ai invitat-o pe regina?- Nu doream sa-m i solicit! prezenta la m asa. §i pe deasupra,

rosti ea, maimutarindu-1, nu voiam sa-mi faci capul calendar.- Raspunde la intrebare. La ce te-ai gandit cand ai Invitat-o pe

M aiestatea Sa la castelul Raeburn?Rostise intrebarea printre dintii inde^tati, un fenom en

neobisnuit la care Hannah ar fi vrut sa asiste m ai des. Insa pentru prima oara de cand sosise acolo, dadea piept cu Dougald cel de altadata, cel lute la manie. Vechiul Dougald nu facuse m ai m ult decat sa urle la ea, dar pe-atunci nu purta stigm atul de criminal. Prin urmare, raspunse cu eleganta rece:

- Le-ai spus m atufilor ca o cunosc personal pe M aiestatea Sa, dar n-ai catadicsit sa-mi dai de § tire cum esti de parere ca ar trebui sa actionez in ceea ce prive^te dorinta lor de-a o intalni.

- Nu m a a^teptam s-o inviti in casa mea, rosti el apasat.- §i eu de unde era sa $tiu? Aprinse lumanarile, care im pra^tiara

luciri palide de-a lungul patului ingust, peste ligheanul ciobit, peste draperiile prafuite. A§a ca in loc sa-ti indeplinesc voia, ceea ce &§ fi facut de-ai fi vorbit cu mine, le-am adus m atufilor o raza de bucurie scriindu-i M aiestatii Sale. Am inclus §i invitatia prin care o pofteau sa vada m odestul lor omagiu.

Dougald scoase din buzunarul vestei o hartie filigranata de culoarea filde^ ului §i se holba la ea de parca urm a sa explodeze in orice clipa.

Hannah zari sigiliul regal. M aiestatea Sa refuza politicos.Era surprinsa de reactia lui la prim irea corespondentei

imperiale. Unii o venerau intr-atat pe regina incat nu-gi inchipuiau ca ar putea schim ba vreodata scrisori cu o figura atat de augusta,

— — ----------------- - -LegiCe iu B irn ----------------------------

159

Cfiristma D odd-

insa n-ar fi crezut ca Dougald se numara printre ei. AmuzanlA cumva de uimirea lui, rosti cu blandete:

-Im i recunosc indrazneala, dar Maiestatea Sa nu o va lua u\ pe-o insulta, dacS de asta te temi, iar invitatia matufilor tale cm .4 de-a dreptul fermecatoare. Au reu?it sa-i dea un amestec potrivll de nerabdare, entuziasm fi staruinta.

Hirtia fremata intre degetele lui tremurande.-Afa te-ai razbunat pentru ca n-am vrut sa te-ascult.Aha. Deci nu era focat de scrisoare, ci manios pe fapta?.

Hannah hotari sa-?i aleaga vorbele cu multa grija, caci, de l nepasarea lui fusese unul dintre motivele principale, era la fel de adevarat ca ii scrisese Maiestatii Sale intr-un acces de furie.

-N-af spune chiar razbunare. Recunosc totufi ca nu mi-a pasat de consecinte. Nu mi-a placut maniera trufa?a in care m-ai tratat.

- Trufa^a? tuna el, facand sa-i stea inima in loc.Cand ifi reveni, scutura fusta cu un gest sigur, fara sa-1 scape

insa din priviri.- Dumnezeule, Dougald, nu-i nevoie sa-ti ie§i a^a din minti!

Ai primit un raspuns, asta conteaza. Avem macar ce sa le aratam matu^ilor, Vor fi fara indoiala dezamagite, dar scrisoarea in sine le va mai alina din tristete. Cum el se multumea s-o fixeze cu privirea, fara a scoate vreo vorba, izbucni: Dougald, nu §tiu de ce te porti a^a. La urma urmei, n-a acceptat!

-Aacceptat.„Nu se poate I “ Hannah deschise gura, dar nu fu in stare sa

rosteasca nimic.- intocmai! facu el, de parea ar fi raspuns cuvintelor ei

nerostite. Despaturi scrisoarea fi citi: ^Maiestatea Sa Regala, Victoria, Suverana a Angliei, primefte invitatia dumneavoastra curtenitoare..." A acceptat, Hannah, a acceptat! Ne va calca pragul in doua saptam&ni! Iti dai seama de cata munca e nevoie sa punem castelul asta la punct? Daramite sa-1 facem adecvat pentruo vizita regala! Sub privirea ei consternata, Dougald se ambala: Va trebui sa angajez toti oamenii capabili din regiune ca sa due

160

i.t bun sfa rfit proiectele incepute. Sa m ontez lam briurile de lem n, ha /.ugravesc sala m are f i coridoarele, sa p u n raftu ri in biblio- !»•( §i-apoi sa term in noul hoi f i sa ridic n ifte scari, ca sa n u fiei cf’ina nevoita sa intre prin bucatarie,

- N-ar fi o im agine prea p lacuta, m urm ura ea,- Su ita regala va in n opta la noi. Regina. C on sortu l regal. Copiii

M aiestatii Sale. Avem nevoie de dorm itoare, saloan e f i o crefa i.\r5 p ra f f i scanduri m ucegaite!

-A h !-A h ! o in gan a el furios. M ai are ro st sa ne gandim la to t alaiul

de servitori care-o vor in so ti? Pe aia unde-i m ai punem ?- A f a-i.- Cum ai de gand sa-i luam de la gara, cand avem un num ar

lim itat de trasuri, toate vechi de cand lum ea?- Ce zici de fa re ta lui A lfred? fo p ti ea, apoi cobori privirile cand

glum a ii starn i lui D ougald un nou val de furie.-U n d e ti-a fo st capul? repeta el, dand roata dorm itorului

m inuscul. Unde ti-a s ta t m intea?- N u m i-am m chipuit ca va accepta invitatia.N arile i se um flara ca unui arm asar in calduri.- Sper ca tap iseria a s ta cu care va laudati a ta ta sa fie al naibii

de reufita.- N ici m acar n-ai vazut-o? H annah inlem ni.- Nu! Ce-mi p a sa m ie cum if i pierd vrem ea patru babe?- Tare increzut m ai efti, Dougald! Credeam ca ftii, f i banuiam

ca te fo lo se fti de tapiseriile m atu filor sa atragi a ten tia M aies­tatii Sale.

- S a m a folosesc de m atu file m ele? Ce prostie!H annah sim ti un val u ria f de satisfac tie cand raspun se:- S e poate, dar n-am reu fit sa-ti aflu parerea, p en tru ca n u

m i-ai d a t voie sa-ti vorbesc in tre p atru ochi.-N -a m m otive de ingrijorare, n u? scrafn i el fu lgerand-o cu

privirea. Spune-m i ca tap ise ria e m inunata.

■— Christina Dodd-

Hannah se gandi la opera impresionanta, bogat colorata, l.i care cele patru femei lucrasera timp de douazeci fi patru de ani Trase aer adanc in piept fi ofta prelung.

-Pai... era.- Cum adica era? se interesa el, tinandu-fi nervii in frau.- E o... hmm... tapiserie. Splendida. Mareata. Valoroasa.-Dar?-Dar matufile n-au nimerit prea bine trasaturile printului

Albert, afa ca le-am sugerat sa indeparteze acea sectiune... Maraitul lui ii opri firul ideilor. O sa le-ajut sa termine, fagadui in cele din urma.

-Ai doua saptamani. O inghesui in coltul de langa fifonier fi se apleca deasupra ei, pana ce rasuflarea ii atingea obrazul. Dou& saptamani pana ce Maiestatea Sa, Victoria, regina Angliei, ne va face o vizita. Sa fie gata pana atunci.

Ar fi vrut sa-i spuna ca era imposibil, dar zari furia din ochii lui fi... nu, probabil era doar furie. Se apropiase intr-atat de ea pentru a o intimida. Fara doar fi poate ca postura lui amenintatoare ii grabise ritmul inimii fi ii inmuiase genunchii. Nu era un moment bun sa-i adulmece parfumul - un amestec de piele, sapun fi Dougald. Se indeparta de el, de teama sa nu fie agresata fizic, nu pentru ca ftia ca s-ar fi facut mica, ar fi oftat fi ar fi dorit mai mult decat era cazul de la o bestie cu inima de gheata.

- Tapiseria, rosti el.-Vafi gata, promise ea.Dougald se rasuci pe calcaie fi tranti Ufa in urma lui.Hannah se arunca intr-un codon fi ifi ascunse fata in palme.

In ce se varase? Doua saptamani ca sa teasa din nou o tapiserie a carei realizare durase douazeci fi patru de ani? §i s-o faca mai bine ca inainte? Parea o incercare de netrecut.

Din nefericire, tapiseria era cea mai mica dintre grijile sale. Printr-un ciudat capriciu al sortii, indiferent cat de mult se incapatana Dougald sa o ignore, indiferent cat de suparata era pe el, cand se apropia de ea o strabateau fiori de dorinta. In schimb, prezenta ei nu parea sa-1 afecteze defel, sau...

162

Ufa se izbi de perete fi Dougald dadu buzna Inauntru.- Unde ai fost?- Unde am fost? xntreba ea nedum erita. C&nd?- Astazi. In seara asta. De ce nu erai in castel?Evenimentele zilei se derulara cu repeziciune In m intea ei.

Bunicii. D orinta de-a vorbi cu ei. Lipsa de curaj. Ea, holbandu-se 1 t1 nasul lipit de gard, asem enea unui hoinar. Nimic pe lum ea asta n ar fi putut sa-i dezlege limba, sa m arturiseasca prin ce aventuril recuse. Douglas ar fi luat-o drept un succes personal. Ar fi ras.

-A fo st jum atatea m ea de zi libera, prin urm are nu te privefte.

Se sim ti m andra de raspunsul ei enigmatic, pana cUnd li zari furia intiparita pe chip.

- Dar vad ca te-ai dichisit, nu glum a, rem arca el m asurand-o din priviri. Nu te-am m ai vazut a fa gatita de cand ai venit aici. Ifi in d e fta pum nii fi m orm ai: Daca ai ie^it cu filfizonul acela de Seaton...

- Nici daca a§ fi. facut-o n-ar fi fo st treaba ta.Era gelos cumva? Incantator.Se apleca deasupra ei, doar ca de asta data nu era furios pe

venirea reginei. Furia lui era personala acum.- Pe dracu’ nu e treaba me a, norm al ca m a prive^te pe unde

umbli §i ce faci.- De ce? intreba Hannah, scotand barbia inainte.- Pentru ca e^ti sotia mea.Un val de indignare ta^ni din sufletul ei apasat de frustrari.-C an d ? In urm a cu noua ani, ca azi nici nu poate fi vorba.

Nu acum. Nu cand refuzi sa-m i vorbefti pana ?i pentru a-mi da ordine.

Dougald se dadu indarat, urmarind-o din priviri. Ea facu un pas inainte, aruncandu-i sageti otravite acelui ticalos increzut fi egoist care incerca sa-i adm inistreze banii fi viata.

Brusc, o lua in brate.Ea Ifi infipse mainile in parul lui fi ifi lipi buzele de-ale sale.

—- Christina T>odd~~

Se sarutara indelung, intr-un vartej de dorinta, frustrare fi furie, cu trupurile strans lipite, picioarele ei leganandu-se in aer in timp ce limba lui ii explora gura. Blestematul! O trata cu aceeafi insolenta, de parca era o fetifcana de optsprezece ani, iar el barbatul mai in varsta fi atoateftiutor. Acum insa nu-i era cu nimic superior. Stransoarea lui xi arata cat de mult o dorefte, mainile lui xi rascoleau faldurile fustei in cautarea coapselor. Iar ea... ifi incolaci picioarele in jurul taliei lui, ifi lipi corsajul de pieptul sau fi il saruta patimaf, sperand ca hainele ce-i separau sa dispara miraculos, intr-un norifor de fum.

Dougald se smulse brusc din sarutare.- Cum ftii sa ma tachinezi!Se rasuci cu ea in brate fi se-ndrepta spre patul ei ingust.-E u ? Nici gand. Nu-i veni in minte nici un raspuns mai

elaborat, afa ca se inalta sa-1 mu?te bland de buza. Eu nu tachinez. Asta nu-i tachinare.

- Nu. O intinse pe saltea, prins in incle?tarea picioarelor ei, §i ifi lipi pieptul de sanii rotunzi. Acum nu. Dar de cand te-ai intors... in fiecare zi. Faci parada prin castel, pe trepte, pe coridoare.

- Eu nu fac parada, domnule. Ifi petrecu degetele prin parul lui fi hotari ca nu-1 va lasa sa-1 taie niciodata. Nu sunt o iapa, sa fac parada.

- §i tonul mieros pe care-i vorbefti lui Charles, ca sa trag eu cu urechea din birou?

- Dorefti sa-mi pun lacat la gura?-Te intretii cu ticalosul acela de Seaton.-Tu insuti te tragi dintr-o familie de ticalofi, fi efti cel mai

mare dintre ei.- Te imbraci provocator.- Provocator! protesta ea, tragand cu ochiul la rochia castanie.Ridicandu-se pe genunchi, Dougald xi sufleca fusta fi jupa pana

la brau fi mdrepta un deget acuzator spre gleznele ei, asemenea unui procuror in focul pledoariei.

- Ia te uita. Porti pantalonaf I cu dantela!

164

- Nu m-am tradat niciodata, se apara ea, aruncand condurii (at acolo.

- Stiam ca porti dantela. Am intuit eu, mormai el. Peste o clipai i desfacu iute cordonul de la brau.

- Cu ce-s eu de vina ca ai dobandit aptitudini de darvazator?-D oar cand vine vorba de tine, marturisi el, tragandu-i

pantalonafii. Doar tu imi deschizi ochii.Ii strapunse intimitatea afa cum n-o mai facuse de noua ani.

Noua ani batuti pe muchie. Simti o molefeala calda strabatandu-i pantecul, aprinzandu-i dorinta. Noua ani. Mult prea mult. Ifi nesocotise trupul, ifi repetase de-atatea ori ca nu dorea, nu avea nevoie, nu-i pasa. Acum, de la prima atingere a lui Dougald, ftiu ca era pregatita, Nefiresc de pregatita, total, pregatita, hotarata sa nu se opreasca si sa nu cugete la posibilele consecinte.

Un zambet diabolic incolti incet pe buzele lui.-Te-am visat. O intredeschise ugor cu degetele, iar Hannah

inchise ochii, patrunsa de dulcele fior al dorintei. Am visat sa te ating aici.

Atingerea lui fina o facu sa tresara.- § i aici, continue el, mangaind-o cu neru?inare. Doream sa te

implinesc cu degetele.Degetul lui o patrunse cu putere, facand-o sa-§i duca mana la

gura pentru a-§i inabufi geamatul.- Nu ti-ai dorit cu adevarat sa te ascult. O mangaia cu buricul

degetului mare, in timp ce aratatorul ifi continua neabatut mi^carea. Mereu ti-ai inabugit poftele.

-D oar... doar dupa ce mi-ai dat de inteles ca nu e dragoste, ci datoria...

Protestele ei fura brusc curmate de apasarea lui calda. Cand o dezmierda astfel, cu un deget explorandu-i adancurile fi cu cela­lalt masand fara preget, toata ranchiuna se topea ca prin farmec. Cu un singur gand in minte, il apuca de revere fi il trase peste ea.

- la-ma acum, ii ceru, sagetandu-1 cu privirea.Dougald chicoti, afa cum ii fedea bine unui magar infatuat

ca el. Dar amuti cand Hannah ifi cobori cu repeziciune mana

---------------------------------- ---- Legtfe iuBiru -----------------------------------------------

165

— Christina ‘Dodcf

pe pieptul lui, de-a lungul pantecului, pana la uinflatura care statea sa-i rupa pantalonii. !i mangaie barbatia, urmarindu I reactia. Dougald inchise ochii fi-filasa capul pe spate, dezvaluind tendoanele care-i strabateau grunazul fi purpura din obraji.

- Ia-ma acum, repeta ea.De data aceasta nu mai chicoti. Facand un pas inapoi, ii scoaso

lenjeria dantelata, apoi ifi desfacu pantalonii fi ii trase mai jos de genunchi.

Graba lui o maguli, amplificandu-i dorinta. Doamne, ce mare era, cat de natural se mifca... Daca n-o patrundea in curand...

- Dougald, te rog, gemu, intinzand bratele spre el.Se arunca asupra ei ca o bestie dezlantuita, lasand la o

parte dulcegariile, raspunzand chemarii ei cu mi^cari ample §i nerabdatoare.

Brusc, i se taie rasuflarea. Trecuse atata vreme... Trupul refuza sa i se deschida. Durerea veni ca un ecou indepartat, apoi o lovi din plin.

- Nu, ?opti ea, infigandu-?i unghiile in pielea lui.Dougald o sageta din ochi, asemenea unui naufragiat lasat

prada valurilor. Apoi observa incrancenarea §i chinul de pe fata ei. Inghiti in sec, i§i domoli avantul §i ii fopti dragastos:

- Lasa-ma sa te patrund, iubito. Relaxeaza-te fi lasa-ma inauntru.

Trupul ei raspunse imediat vorbelor lui calde. Arcuindu-se ne­rabdatoare, se lasa patrunsa.

Scanci de placere. Nu era in regula. O avea. Din nou. Dar...Nici el nu-fi dorise asta. In aceasta seara insa, mania ?i

frustrarile ii zdrobisera obi?nuita retinere.Era bine pana la urma. Nu-1 ademenise prin subterfugii. Era

sincer.Ifi inalta coapsele fi ifi contracts mufchii pantecului, apoi, pe

un glas la fel de cald fi mangaietor, ii fopti:- Te doresc, iubitule.

166

- LegiCe m Birn - —

C&pitoCuC 17

D ougald se s im te a invins. N u a s ta av u sese de gan d . P lanu iseii o duca pe culm ile dorin tei, tin an d u -fi prop riile p o rn ir i su b < ontrol. A stfe l u rm a s a stab ileasca term en ii im pacarii, s a sei inpuna ca stap an . D ar caldura ei, m iro su l ei, g la su l e i §optind „Te doresc, iubitule"... T rebu ia s-o aiba. T oate in stin cte le lu i prim are il im p in geau sa - f i verse sa m a n ta in ea. E ra p o se siu n ea lui, feu d a lui, so tia lui.

C azuse p rad a p o fte lo r fa ra p ic de retinere sa u e legan ta . Fiecare p artic ica d in tru p u l sau , fiecare p icatu ra de san ge se zbatea sa in tre in ea. O p a tru n d e a f i se retragea, o p a tru n d ea fi se retragea, zgu du it de scancetele ei. C oapsele lu i H an n ah se in altau §i coborau in ritm u l im pu s de el. B ratele e i se in c le fta se ra in ju ru l lui, tem an du -se p arca s a n u d isp ara in n eant. F rica p u se se stap an ire f i pe el. Se tem ea de un dezn o d am an t su b it, care i-ar fi rap it p lacerea de-a o g u sta p an a la capat. O p a tru n d e a p rea repede. Ii re fu za probab il orgasm ul, d ar n u p u tea sa in cetin easca, sa a f tep te ...

- G rab efte -te , il zo r i ea, lovindu-1 cu p u m n u l in um ar. G rab efte-te !

L a com an da ei i f i in te ti e forturile . H annah ii s fa fie spate le cu unghiile, a sem en ea unei feline tu rb ate , stradu in du -se s a a ju n ga la p u n ctu l culm inant. Ifi v a rsa fru strarile in cel m ai an im alic m od posib il. M ai tarz iu avea s a fie bucuros ca n u se dezbracase com plet. A cum in sa , h ainele erau doar un obstacol en ervan t. Sfin- te D um nezeule, p u rta in ca e fa r fa p r in sa de g a t ca un ftrean g !

H ann ah era n esp u s de fru m o a sa cu paru l la sa t liber, im pra§tiat d ea su p ra cuverturii a id o m a un u i rau de au r p arfu m at. Ochii ei capru i se desch ideau f i se inch ideau la loc, acum vlagu iti, p e ste o clipa d isperati, de p arca d o rin ta f i nevo ia se razb o iau p en tru su fle tu l ei. R ochia en erv an ta de sa tin era in ch isa p an a la gat.

- D ougald, D ougald , D ougald .

167

Cfiristina Dodcf-

Deslufi acea nuanta in glasul ei. Acea nuanta pe care n-o mai auzise de noua ani blestemati, dar o recunoscu imediat.

Tensiunea se acumula inauntrul lui. Instinctul il indemna s-o patrunda in forta. Dorea sa termine in ea. S-o inece in saman .i lui. Dar inainte... trebuia s-o priveasca. Nu avea de ales,

Avea ochii inchifi. Rofeata ii urease incet pe gUt fi se r3s pandise in obraji fi mai sus, pe frunte. Buzele intredeschise lasau sa-i scape icnete de placere. Strafundurile sale erau zguduite de contractii puternice, oferindu-i acea recompense primitiva de mult cautata.

Dougald savura aceasta izbucnire animalica, pasiunea de neo- prit. Hannah nu-i rezistase. Trupul ei tanjise dupa caldura lui, iar acum ii apartinea intru totul.

Nu mai fu in stare sa reziste.O tintui de pat, obligand-o sa-i primeasca ofranda. Ea ii ras-

punse cu aceeafi forta, purtata pe valurile placerii, gemand farS intrerupere. O patrunse mai adanc ca niciodata; in clipa aceea tensiunea ii sageta fiori pe coloana fi termina intr-un sfarfit, inundand-o. Se arunca orbefte peste ea, se lipi de pielea ei, cerandu-i sa recunoasca faptul ca-i apartinea, dominand-o cu trupul pentru a-i acapara mintea.

Reufise. Fiecare geamat trada capitularea, fiecare mifcare dez- valuia o acceptare completa.

Izbanda. Hannah predase armele. Deocamdata, cel putin.

Hannah se lasa moale sub greutatea lui, savurand senzatia de epuizare, de satisfactie. O senzatie efemera. In cateva clipe urma sa deschida ochii, sa devina conftienta de ceea ce facuse fi, stanjenita, sa lupte pentru a-fi salva mandria, negand faptul ca se predase. Dar in secunda asta...

Dougald se ridica ufor, dezlipindu-fi cu grija trupul de al ei.Rufinea o napadi pe data. Ifi impreuna picioarele fi se pregati

de lupta... dar el o rasuci, lipindu-i pantecele de afternuturi. Hannah incerca sa se ridice, insa el o tintui cu o mana. Auzi

168

I (>f netul hainelor f i, cu coada ochiului, observa cum vesta , e farfa cam afa lui traversau In zbor odaia.-D ou gald , ce-ai de g ...?- Vrei sa vorbim acum ? rosti el cu asprim e.-N u .-A tun ci, lin ifte!H annah zam bi cu fa ta la cearf af.Salteaua se incovoie sub greu tatea lui. Cizm ele cazura cu

zgom ot la podea.§ tia deja fi fara sa se u ite ce articole de im bracam inte aveau

sa d ispara. Pantalonii ii sta teau oricum in vine. Luara f i ei u rm a cizmelor, iar D ougad sari in pat. Incalecand-o, ii desch ise nerab- dator n astu rii de la corsaj. H annah dadu sa protesteze, texnan- du-se pen tru sin gura ei rochie m ai de D oam ne-ajuta, dar nu avea nici energia, nici e legan ta n ecesara s-o faca.

Se apropie de gatu l ei f i ii fo p ti, m angaindu-i urechea. cu rasu flarea lui calda:

- Tu f i b lestem atele tale de haine. Te im braci in halul a sta doar ca sa m a tii la d istan ta , dar nu-ti m ai m erge. Vreau s-o dai jos.

G asi suficiente rezerve de energie ca sa i se im potriveasca.-N u -m i aleg vefm intele cu in ten tia sa te tin la d istan ta

sau sa te adem enesc. M ai precis, nu m a gandesc deloc la tine in acele m om ente.

-A ic i grepefti.Ii tra se rochia de pe um eri, apoi m ai jos, luptandu-se putin

cu m anecile. O la sa pe H annah sa se in tin da din n ou pe sa ltea f i fa ra sa stea pe ganduri, continua s-o dezbrace. R am asese doar in cam afa , corset f i ciorapii ei preferati de m atase.

D ougald scoase un h oh ot de ras gros f i asp ru f i ii atin se jar- tiera inflorata.

- N em aipom enit. Un bun indiciu pen tru ce se afla m ai sus.M ana lui aluneca pe coapsa, oprindu-se pe fese. M angaie m uf-

chiul asem enea unui colectionar ce descopera o n estem ata , apoi if i petrecu degetul cu delicate te de-a lungul fan te i f i il vari in acea zon a de m axim a sensib ilitate .

'— -— —— - JLegife iu& irn ~~---- — —■—

169

— Cfiristina (Docfcf-

Hannah se rasuci, dornica sa-1 primeasca din nou, dar mina lui o tinu ferm lipita de pat. Se urea peste ea §i ii cuprinse sanii in palme, cu tandrete.

Ea inchise ochii i i ascunse chipul in cear^af. Nu trebuia sft gandeasca. Nu inca.

Mainile lui lucrau cu maiestrie, strangand potrivit de tare. Degetele lui descriau cercuri discrete in jurul sfarcurilor, apoi apasau bland. Inchipuirea ei o lua razna. Urma sa o ridice in genunchi §i s-o ia pe la spate, iar ea avea sa miaune ?i sa-?i infigS ghearele in cuvertura, asemenea unei pisici. Gandul ii dadu fiori de placere, ?i toata fiinta ei ii cerea sa treaca la actiune. Dar nu avea putere asupra lui. Dougald era prea puternic $i expe­rimental. In asemenea cazuri, femeia nu avea niciodata putere asupra barbatului.

C&nd se trezi, lumina zorilor se revarsa prin ferestre, iar Dougald statea alaturi cu pantalonii tra?i pe el, cu cizmele in mana §i cu o cautatura nemultumita. Privirea lui dadea roatS odaii, oprindu-se asupra patului ingust... asupra ei.

- Dormitorul asta e prea saracacios, bombani el sarutand-o pe cre§tet.

Hannah se sprijini pe-un cot §1 igi dadu parul din ochi.- Buna dimineata ?i tie.- O sa-i spun doamnei Trenchard sa te mute intr-o camera mai

buna. La auzul acelei afirmatii, ii veni sa sara din pat $i sa-1 certe. Ifi aminti insa ca era goala-pu§ca, deci n-avea nici o §ansa sa-1

impresioneze.-Nici sa nu te gande^ti! Zi mersi daca ramanem neob-

servati. Brusc, i§i dadu seama de semnificatia propriilor cuvinte. In mintile lor nu se impacasera, doar facusera dragoste. Ma rog, spuse ea, alegandu-^i cuvintele cu atentie, caci prabu?irea era iminenta, nu are importanta ce crezi despre dormitorul meu. Oricum... nu vei mai calca pe-aici.

Silueta lui para dintr-odata masiva, intunecata, amenintatoare.-Dacapoftesc...

170

- Nu. §tii ca nu putem continua astfel. Cineva o sa ne vada. Vom fi tinta barfelor fi a speculatiilor, iar eu... tu... nici unul nu n<“ dorim asta acum. M a infel?

Pe durata discursului ei poticnit, Dougald redeveni individul rcce fi indiferent pe care-1 cunoscuse in ultim a perioada.

-N u .Chipul f i postura lui nu tradau nici o reactie, de parea

noaptea precedents, nici nu existase. Intim itatea parea o faram a din inchipuirea ei, iar pasiunea... ifi m ifca picioarele f i sim ti numaidecat am orteala din mufchi.

Fara indoiala, pasiunea lor fusese reala. Insa fusese mereu reala fi complet inutila in aplanarea neintelegerilor conjugale. Prin urmare...

- Nu trebuie sa repetam experienta de-aseara.- De-acord.

- Doua saptam ani? D om nifoara Minnie se agata de spatar fi se prabufi pe scaun. In doua saptam ani ne viziteaza regina?

Un fream at entuziast strabatu randurile servitorilor.- E fantastic, nu? exclama m atufa Spring, tafn ind din fotoliu

cu palmele stranse fi sclipiri in ochi. Regina Victoria ne face o vizita in persoana.

-N u pot sa cred, repeta Seaton pentru a patra oara. E de neinchipuit.

Dougald statea cu spatele la fem ineu, dinaintea unei adunari alcatuite din m atufi, m oftenitorul sau perfid, Charles, doam na Trenchard, slujitori... f i Hannah.

Sotia lui, Hannah. Avusese n ifte planuri diabolice in privinta ei. La inceput, lucrurile m ersesera ca pe roate. O incoltise. O ti- nuse in cufca lui, o determ inase sa-i faca pe plac f i era convins ca avea s-o ingenuncheze in curand.

Dar Hannah ii daduse toate planurile peste cap.Ar fi trebuit sa se accepts la a fa ceva. Ar fi trebuit sa-fi amin-

teasca de apetenta ei pentru neprevazut.

---------- --- ---------- — - Legiie vu&irn ------------ — — —

171

Christina ‘DocfcC

Matu§a Isabel fi matufa Ethel se tineau de maini fi topSiau de fericire, spre hazul slujitorilor mai tineri.

Doamna Trenchard batu din palme fi slujitorii se potolir.1, dar bucuria provocata de anuntul neafteptat al vizitei ramase in privirile lor.

Foarte bine. Contele intelese pericolul pe care-1 reprezenta Hannah fi avea sa actioneze in mod corespunzator. Avea s5-i interzica sa trimita scrisori te miri unde, dupa bunul ei plac. Nu avea sa mai paraseasca niciodata castelul fara insotitor. Iar Dougald nu avea sa mai cedeze farmecelor ei sexuale. Era un om de fier. Prin singuratate fi munca neobosita se transformase in imaginea tatalui sau, devotat numelui pe care-1 purta fi nestin- gherit de pasiuni. Nu intentiona sa-i permita lui Hannah s£ trezeasci in el acea moliciune blestemata.

Ridica tonul, pentru a fi auzit de toata lumea.- E o veste minunata. Maiestatea Sa ne onoreaza cu vizita, dar

n-are rost sa va amintesc cum trebuie pregatit evenimentul.Charles il masura din creftet pana-n talpi, cu alura unui

croitor.-Trebuie sa va innoiti garderoba. V-am mai spus asta.-Vom organiza o somptuoasa ceremonie de primire, anuntS

matufa Spring. Ii vom invita pe toti cetatenii districtului sa-fi aduca omagiile Maiestatii Sale.

-Pe toti cetatenii din district? facu Hannah uimitS. Aici? La castelul Raeburn?

Fara mdoiala, familia Burroughs avea s& onoreze invitatia. Dougald chibzui la insemnatatea vizitei lor. Hannah se aco- modase acolo, le indragea pe matufi, avea o relatie cu el. Perfect. Avea sa-i ingaduie sa-fi cunoasca bunicii.

- Lambriurile. Antreul. Doamna Trenchard ifi duse la piept mana strabatuta de vene proeminente fi privi in jur Jngrozita. Sala mare. Totul trebuie curatat.

-Totul trebuie renovat, o corecta Dougald.- Muncitorii trebuie sa lucreze cu mare grija, milord, interveni

Charles. Mi-e teama de-un dezastru.

172

-T rebuie sa-m i vopsesc parul, se tangui m atu fa Isabel nete- ,',indu-fi buclele rare.

Afadar, suspiciunile lui D ougald se adevereau.- Incearca sa nu im praftii crem a de pantofi pe lighean, o

.ivertiza m atu fa Ethel. M a intreb daca m a m ai incape rochia aceea frum oasa.

- Pe tine te prinde orice, draga, o asigura m atu fa Spring.Seaton se posom ori brusc.- E un dezastru. Un b lestem at de dezastru.- N u injura, Seaton, il dojeni dom nifoara M innie. Apoi, intin-

zand o m ana spre H annah: Sa fie oare cu putinta, dom nifoara Setterington? In veci n-af fi crezut ca va accepta.

- §tiam eu ca va reufi, declara m atu fa Isabel. E eficienta, H annah a noastra. E o fem eie m oderna.

H annah o lua. de m an a pe dom nifoara M innie.- Greu de crezut, dar adevarat.M atu fa Spring ii lua cealalta m ana.- F a ta draga, pen tru noi e un vis devenit realitate, f i a sta

datorita tie.Pe chipul lui H annah inflori un zam bet satisfacut.- N u datorita mie, m atu fa Spring, ci datorita m uncii voastre

indelungate. Voi - facu un gest cuprinzator, pen tru a le include pe toate m atufile - ati facut posib ila v izita a sta , deci m eritu l va apartin e in totalitate.

D ougald fu nevoit sa adm ita ca H annah avea fler la oam eni. Bunica lui o indragise teribil, f i nu fu sese o fem eie prea u for de m ultum it. Ifi dorise n espu s sa-1 vada pe D ougald la casa lui, astfe l ca atunci cand cazuse la pat, fu sesera nevoiti sa grabeasca nunta. In lunile ce u rm asera nuntii, m ai zarnbea doar cand H annah era p rin preajm a. Vazand-o acum vorbind cu m atu file if i am inti cat de m ult o pretuise pen tru grija pe care i-o pu rtase bunicii sale, ba chiar se gandi ca... in suratoarea nu fu sese o idee a ta t de proasta .

I fi am inti de clipele cand ram aneau singuri f i stateau la taclale, el u itSnd de indatoriri, ea - de resentim ente. Vorbeau f i nim ic m ai m ult. Fusese uim it de gandirea ei m atura, de experientele care

---------------------------- Legtie iu S irn — — ------------------

173

— Christina “DodcC

o modelasera. Hannah nu se inscria in randul domnifoardoi lipsite de griji, mtocmai cum el nu era beizadeaua prin excelen\A Ifi pierduse mama la o varsta frageda, tatal lui fusese distant 9I rece. Dragostea nu-i adusese decat suferinta.

Hannah fusese coplef ita cu atentie din partea mamei sale, inna dragostea materna n-o protejase de veninul snobilor, rautacio filor fi bigotilor.

fi desparteau ani buni. Timpul le racise relatia. Poate ca aveau sa redobandeasca totufi acea armonie de altadata.

-Nu ftiam ca ati cunoscut-o personal pe Maiestatea Sa, domnifoara Setterington. Seaton se apropiase de Hannah fi il vorbea cu glas mieros. Trebuie sa-mi povestiti fntocmai cum s-au petrecut lucrurile.

Dougald auzi glasul tatalui sau rasunandu-i in minte: „Asta se-ntampla cand visezi cu ochii deschifi, baiete. Iti pierzi auto- ritatea. Iti pierzi gi femeia. Unii cred ca pot sa-ti vina de hac. Nu mai fi a§a de moale. Ochii deschifi, atentie maxima'.

Avea dreptate batranul. Nu era momentul sa viseze la Hannah ?i la implinirile de care avusesera parte. Acum, cu sabia atar- nandu-i deasupra capului §i cu regina batandu-i la poarta, trebuia sa fie neinduplecat.

- Vom incepe pregatirile de indata. Ii arunca o privire aspra lui Seaton: Nimeni nu e scutit de la munca. Nimeni.

Dupa cum era de a§teptat, filfizonul o zbughi numaidecat. Un ceas mai tarziu, Dougald afla ca Seaton parasise castelul. Aparent, mo?tenitorul sau 151 amintise de o sumedenie de inda- toriri care urmau sa-l tina ocupat pana in ziua vizitei regale.

De-acum inainte, urma s-o trateze pe Hannah cu indiferenta pe care o merita.

Nu avea sa mai fie niciodata sdavul pasiunii.

De ce se crezuse nevolnica? Puterea pe care o avea asupra lui Dougald atingea culmi nebanuite. Ce-i drept, trebuia sa fie singuri, dezbracati, iar ea sa ingenuncheze inaintea lui, dar in dipa de fata Dougald se tinea ferm de tablia patului fi suferea in tacere, caci

174

I lannah ii jurase ca daca o atingea, avea sa se opreasca. In acel moment ar fi fo st in stare sa-fi vanda sufletul pentru ca ea sa-fi continue num arul de magie.

Surazand, il saruta. pe partea stanga a abdomenului, plim- bandu-?i limba pe pielea lucioasa a coapsei fi de acolo, pe buric. lira proaspat spaiat - tocmai ce iefise din baie - fi izul excitatiei se imbina cu m ireasm a picanta a sapunului. Trupul lui vibra de incordare, chinuit de incertitudine. Avea sa m earga mai departe? Hannah planuia sa m earga intr-adevar m ai departe, nu inainte insa de a-i prelungi chinul. La urm a urmei, trebuia sa-i plateasca pentru suferintele pe care i le provocase. Continua deci sa-1 tachineze, m angaindu-i coapsele, apoi fesele, savurand m usculatura ferma. Ii dezmierda testiculele, cercetand pielea aspra fi firele rebele de par. Oare trecusera num ai doua nopti de cand o lipise trium fator de pat, sarbatorindu-i supunerea? Ei bine, sosise clipa razbunarii.

- I t i place? murmura, aplicand un sarut discret deasupra pam atufului de par. Dougald nu raspunse, dar chipul lui era contorsionat de placere. Dougald? rosti ea, ridicand capul. Vrei sa m a opresc?

- Nu! Imi place la nebunie, raspunse el. Cu un efort considera­bly trase aer adanc in piept. Fa ce dorefti. Ce-ti trece prin minte.

Nu voia sa-i ceara fa tif ceea ce-i trecea lui prin minte, de team a sa n-o focheze prea tare. §i poate ea in urm a cu doua nopti ar fi. fost focata. Dar in acele doua nopti Dougald o insotise intr-un periplu senzual ce nu putea fi num it decat hedonist.

O linsese fi o sarutase pretutindeni, o fortase sa se tanguie, sa cerfeasca. Hannah ftia prea bine ce aftepta. In curand avea sa-i satisfaca dorinta.

Il saruta din nou, chiar la baza madularului, cu buzele strans lipite.

-A sta vrei?-D a . E minunat, Dar poate... Hannah ifi im praftie rasuflarea

calda peste barbatia lui, in tim p ce Dougald se chinuia sa-fi gaseasca cuvintele. Poate daca ti-ai folosi limba...

----------------------------- — — LegiCe iuBiru - — - — ---- -------------- -

175

Christina ‘DodcC—

-Cum, afa? Cu incetineala voita, ifi plimba limba pe tort I a lungimea madularului sau rigid fi tensionat. Dougald icni do placere. Mufchii bratelor se incordara, pregatiti s-o prinda de cap fi sa-i dicteze mifcarile. §i ce-ai mai dori? fopti ea senzual.

- Cred ca poti fi tu sa-ti inchipui, ii raspunse el pe acelafi ton,-Af putea. Ifi inalta capul fi zambi. Dar vreau s-o aud din

gura ta.Dougald o privi nauc, apoi, intr-un tarziu, intelese despre ce

era vorba. II napadi un val de manie, dar se dadu batut. Nu era momentul sa-i tina piept.

- Te rog, Hannah, rosti el rar, cu disperare in glas, te rog, ia-mA in gura fi... te rog...

Ii ierta balbaiala fi ii facu pe plac.La urma urmei, era ultima oara. Cu certitudine.

Capita fuC 18

Hannah statea in sufrageria mica fi tragea cu urechea la sporovaiala voioasa din sala de mese. Din salon se auzeau batai de ciocan, iar pe coridor un card de cusatorese transportau su- luri de material pentru tapiterie spre odaile de la etaj. Entuziasmul vizitei regale patrunsese in fiecare cotlon al casei. Cu o zi in urma, Hannah statuse treaza pana tarziu, incercand sa organizeze lucrul la tapiserie. Statuse treaza chiar fi dupa miezul noptii, insa... din alte motive.

Se aranja in fata unei oglinzi cu rame de aur, zambind malitios in sinea ei.

Motivele acelea nu aveau sa se repete.Zambetul ii pieri. In final, nu ftia daca nu cumva Dougald se

prefacea in acele clipe, urmarind in fapt sa-i slabeasca rezistenta fi s-o transforme intr-o nevasta ascultatoare.

Orele de munca fi noptile nedormite ifi spuneau cuvantul, iar acum li se adaugau fi aceste griji. Un chip palid fi obosit o urmarea

176

Legiie xuBiru

din oglinda, a fa ca se pi§ca de obraz sa-i m ai revina rofeata . Toata lumea era preocupata de sosirea reginei, n im anui nu avea sa-i pese de In fStifarea ei.

Cu exceptia lui Dougald, iar dupa seara precedents, se intreba dacS-1 m ai pu tea privi in ochi.

Nu avusese parte de acest am estec de extaz, confuzie f i nefe- ricire de cSnd traiserS im preuna, in urm S cu m ulti ani. D ougald se schim base, iar ea nu trebuia sa uite asta.

Pe de a lta parte, f i ea se schim base. Nu ft ia cum aveau sa evolueze lucrurile, dar, In cazul unei im pacSri, nu dorea ca el sa im puna conditiile, caci toate farm ecele §i puterea ei de seductie n-ar fi pu tut sS puna zSgaz nefericirii ce-ar fi urm at.

SporovSiala din sala de m ese deveni f i m ai en tuziasta, Trebuia sS vadS despre ce era vorba. La urm a urm ei, n im eni nu ft ia ce se petrecuse in dorm itorul lui Dougald, in afara de ea... f i Dougald.

Iar D ougald n-ar fi zis nici o vorba care s-o puna intr-o lum ina proasta . Stran se din dinti. D upa toate aparentele, el ura aceasta pasiune bolnava chiar m ai m ult decat ea.

f^i ciupi inca odatS obrazul f i intra in salS. Trecu pe langa doam na Trenchard, care tinea in m anS un ceainic aburind, pe langa Dougald, a feza t in capul m esei, pe langa m atu fi f i pe langa Seaton.

M atu fa Spring ridica o coals de hartie fi citi, ridicand tonul pen tru a contracara zgom otul ciocanelor din odaia alSturata.

-A m scris invitatii pentru fam iliile H enderson f i Gilmore, pen tru contele de Nasker, ce oam eni de treaba, ce m aniere alese, pen tru dom nul M acAllister f i p roaspSta sa sotie, m ult prea tinerica pen tru el, prostu ta, pentru Sir Preston f i Lady Susan, pen tru so tii Howell, sper ca nu m ai s ta inchisS sSrm ana, pentru Sir Day Lady... A, bunS dim ineata, H annah draga. A rati teribil de ostenita.

„Adio intrare discreta", i§i zise ea.- M a sim t bine, m atu§a Spring.- N u crezi ca aratS obosita, Dougald? se in teresa bStranica

fSrS a o lua in seam a.

177

Christina Dodd-~

-N-are nimic, mormai el, fara sa ridice ochii din farfurie.- Domnifoara Setterington e la fel de fermecatoare ca intot­

deauna, se baga Seaton, aparent focat de franchetea matufii.- Fire?te, draga. In clipa urmatoare insa, afeza lista invitatilor

pe masa fi o cerceta pe Hannah cu atentie. Ridurile nu diminuea- za cu nimic din farmecul unei femei. Am dreptate, Dougald?

Contele marai ceva indescifrabil, in aparenta neafectat dc tentativele subtile ale matufii, iar Hannah se prabufi in scaun, mai stingherita ca amandoi la un loc.

Matufa Isabel rupse tacerea.-Afa-i, draga, ridurile confera chipului o aura de mister.- Intr-adevar, e tare misterioasa astazi, facu matufa Ethel.Domnifoara Minnie deschise gura fi pentru o clipa, Hannah

trase nadejde ca avea sa schimbe subiectul, afa cum ar fi fost intelept.

Nadajduise in van.- §i Dougald pare obosit. Am lucrat tarziu azi-noapte la me-

niurile pentru dineul regal. Poate ca domnifoara Setterington a lucrat fi ea pana tarziu cu Dougald, pregatind sosirea reginei.

-Afa e! aproba matufa Spring indreptandu-se de umeri.- Cu siguranta, intari matufa Isabel cu un suras larg.- Tare misterioasa, repeta matufa Ethel.Dougald mesteca, inghiti fi se f terse la gura cu f ervetelul. Apoi,

dominand incaperea cu privirea, de pe tronul sau, declara:-Pot afirma fara urma de indoiala ca eu fi domnifoara

Setterington nu ne-am ocupat asta-noapte de primirea reginei. Domnifoara Setterington are indatoririle ei, eu le am pe-ale mele fi nu am nici un interes sa lucrez impreuna cu dumneaei.

- Dougald, nu fi nepoliticos, il mustra matufa Spring.- O necajefti pe fata, adauga matufa Ethel.- Nicidecum, le asigura Hannah iute.Dougald ii arunca o privire scurta, in care se citea caldura,

furie, dar fi dorinta. Cautatura lui avu darul s-o tulbure, sa-i aduca sangele in obraji fi sa regrete faptul ca venise la masa.

178

— JLegiCe vafairu - —

C ontele se p u se d in n ou p e m an cat, in sa S e a to n se g rab i fi.ll in tepe:

- L o r d R aeb u rn e n ep o litico s. D o m n ifo a ra S e tte r in g to n n u inerita s a ia m icu l de ju n in co m p an ia u n u i barbar.

- S a u in co m p an ia u n u i crim inal, ran ji D o u ga ld sfredelindu-1 cu ochii sa i verzi.

D o am n a T ren ch ard tre sa r i.- M i se p are m ie, s a u to cm ai a m a r tu r is it ca §i-a u cis so t ia ?H an n ah il m a su ra d in p r iv iri p e b a rb a tu l ei. C an d av ea ace l

ran je t b a t jo c o r ito r in tip a r it pe chip, to a te tem erile ei in priv in^a in ten tiilo r lu i se am plificau de o su ta de ori. S ta n d a s t fe l in capu l m esei, in co n ju rat de m artu riile averii f i o rig in ii sa le n ob ile , cu sclip iri de g h e a ta in och i §i d a n tu ra im acu la ta la vedere , d ad e a im p resia u n u i sen io r fe u d a l razb u n ato r.

- N u , m a tu fa Isab el. N u m i-am u cis so tia ... in ca , a d a u g a el, fa ra s a se u ite la H an n ah .

- In ca? ra su n a g la su l m a tu f ii Isabel. C um ad ica?- In ca, rep e ta d o m n ifo a ra M inn ie, d u sa p e g to d u r i .A fe z a n d fu rcu lita p e m a sa , D ou gald ii a ru n c a u n z^ m b et

rau ta c io s m a tu fii Isabel.- D aca su sp e c ta t i in tr-ad ev ar ca m i-am u cis so tia , a r fi cu lm ea

cru zim ii s a m i-o a ru n c a ti p e d o m n ifo a ra S e tte r in g to n in b ra te .U n a era s a f t i i d esp re p lan u rile lor, a lta e ra s a vo rb egti d e sch is

d e sp re ele. H an n ah 1-ar fi su d u it d u p a cum m erita , d a r se ab tin u .- V a con trazic , L o rd R aeb u rn , d oam n ele n -au a se m e n e a

in ten tii.N im en i n-o b a g a in se a m a . M a u tfa Isab e l d e sch ise gu ra , ap o i

o in ch ise la loc.- E ... eu u n a ... n u m -a f fi g a n d it la u n a ca a s ta , in g a im a in cele

d in u rm a. F ru n tea-i e ra in cre tita de gan du ri. D o u ga ld if i p lim b a p riv irile in ju ru l m ese i, zam b in d sardo n ic. M i-e g re u s a ad m it, d a r a i d rep ta te , o f ta b a tran a . B ine. R ecu n osc fa p tu l c a n u ti-a i u cis so tia , in sa id eea era p lin a de m iste r f i ro m an tism .

Lu i D o u ga ld ii p ie ri z am b e tu l de pe chip.

179

- Christina ‘DocfeC-

-Nu e nimic romantic intr-o crima. Crima e unealta um>l minti slabe.

Seaton se ridica in picioare $i batu darabana pe masa.-Eu, unul, ram&n la parerea mea. Cred ca Lord Raeburn $i .t

ucis sotia.- Haide Seaton, interveni matufa Ethel, spui asta doar ca sS. al

ce povesti.-§i care-i problema? Daca tot suni din trompeta, macar sH

faci tevatura. Seaton dadu semne ca voia sa se ridice, iar un slujitor se grabi sa-i traga scaunul. Trebuie sa fac o vizita familiei Sheraton, la care voi fnnopta. Ne vedem maine.

Dougald il privi cu subinteles.-A unei minti slabe, repeta el.- Dougald, draga, ai fost odata insurat, zise pe nea§teptate

matu?a Spring. Ce s-a ales de sotia ta?- lata misterul, rosti el §i ifi vazu mai departe de gustare. Hannah s-ar fi dat cu capul de masa chiar in acea clipa. De ce

vorbea Dougald cu atata neru^inare? De ce dadea in vileag atat de multe fi totodata nimic? Ifi radea cumva de simtamintele ei? O ameninta cumva?

Nu-§i putea da seama. §1 oric&t de mult fi-ar fi dorit sa fac§. dragoste impreuna, adevarul era ca nu avea incredere in el. Cum altfel? in cele pase luni de casnicie o ranise profund.

Hannah statea Itinga birou, consolandu-l pe cel care-i era sot de cinci luni.

-De cand s-a dus bunica ta, n-am avut nimic de facut.Dougald zdmbi, tradand afectiunea pe care inca i-o purta bu-

nicii sale.~Ai facut nespus de multe cat a zacut bolnavd. Mi-a spus cdt de

mult apreciaza grija pe care i-o porti. Mi-a spus ca am ales impreuna0 sotie ideala.

Vorbele lui ii pdtrunserd ca un pumnal in pdntec. Adevarata naturd a mariajului lor i se infdti§a tot mai limpede. Toate acuzele pe care1 le adusese in tren se adevereau. Bunica lui 0 alesese de fapt sa-i fie

180

*<>(!('. Dougald ii facuse pe plac §i totodata scdpase de-o bataie de cap. Si' concentrase in schimb asupra afacerilor, §i era tot mai aproape sd intna mana pe bogdtiile pe care le ravnea.

- Mi-e dordeBunica, rosti el, intorcdndu-se la hdrtogdria dinaintea lui, cu ochii umeziti. Am putut discuta intotdeauna cu ea. Era o femeie foarte inteleapta.

„Poti discuta cu mine acum", ar fi vrut sd spuna Hannah, dar sc lasa pdguba§d. Astfel de vorbe nu duceau niciunde. Nu se dovedise o persoana de nadejde, in special pentru cd Dougald nu-i daduse nici o $ansa.

- Ti-am spus cat de recunoscator iti sunt pentru timpul petrecut la capatdiul ei? intreba el.

-Da. Grdbiserd nunta din cauza sdndtatii §ubrede a bunicii sale. Hannah nu regreta. In ultimele ei ceasuri, batrana se bucurase sd-l $tie insurat pe nepotul ei. Da, mi-ai spus.

-E§ti inca slabita de la atdta efort. Dougald deschise un sertar $i scoase un plic doldora de bancnote. la-i §i cumpdrd-ti ceva dragut, sa-ti mai treaca plictiseala.

Hannah ifi duse imediat mdinile la spate, hotaratd sd nu primeasca darul. Trebuia sd-l facd sd priceapa cd banii nu rezolvau toate problemele.

- Nu de plictiseala md plang, ci de lipsa unei activitdti. Cat a zdcut la pat, am avut grija de bunica ta. Acum, cd nu mai e, trebuie sd-mi gasesc alta ocupatie. Mi-ai promis un atelier de croitorie.

-E§ti sotia unuia dintre cei mai respectati afaceri$ti din Liverpool, rosti el cu incdpdtdnare. A§ fi de rdsul lumii daca te-ai apuca sd faci rochii.

- Mi-ai promis!- N-am promis nimic. Ai zis cd n-ai degdnd sd te prostituezi pentru

un atelier de croitorie. A§eza plicul pe masa §i il indrepta in directia ei. Ziceai cd nu vrei sa-ti incalci principiile pentru bant

Avea dreptate. Ii spusese lucrurile astea in tren. Apoi se lasase vrajita de vorbele lui §i, sub imperial emotiilor, se lansase in tot soiul de presupuneri. Crezuse cd Dougald avea sd fie preocupat de fericirea ei. Crezuse ca avea incredere in ea §i in idealurile ei. Nu §i-ar fi inchipuit

---------------------------------------------- ----- LegiCe iubirti — — --------------------------—

181

Christina D odd

vreo data cd urma sa-i rastalmdceasca vorbele cu bund §tiintd fi s <t pace pe degete in halul acesta.

- De ce-ti pasa ce cred altii?- Sunt inca in fioarea vdrstei. Umbra dezmdtului din tinerep rn<l

urmare§te incd. Daca vreau sd am succes in afaceri, trebuie sd cdftig respectul partenerilor mei. Dadu iritat din mana. Nu §tiu de ce rtul chinui sa-ti explic. Ai incredere, §tiu eu ce-i mai bine.

- Pai ai deja succes.-Dar nu sunt cel mai de succes om de afaceri. Nu incd. Vorbea

despre sperantele sale cu o indiferenta ce nu-i trada determinated. Vei fi feridta cand te vei ocupa de cre§terea copiilor. Doar am §i eu nevoie de un urma$. Iar tu... iti dore§ti o familie. Copilul va fi al tau $1 te va iubi.

ii folosea ndzuintele impotriva ei, iar asta o scotea din sarite.Dougald zambi; gandul la copii avea sa-i topeasca precis furia,

t$i spuse.- Ti-a venit pdnd acum in fiecare lund?-Da.Slava Domnului, da. Perspectiva de a create un copii intr-o

casa in care n-avea pic de autoritate, alaturi de un sot neglijent, fi dadea fiori.

-Dacd-mi termin diseara treburile mai repede, putem incerca sd facem un copii.

-Ai o intalnire, ii amintx ea scuturand din cap.-Ai dreptate, zise el, aruncand o privire peste calendar. Poate

maine-seara, atunci.Hannah simti sdngele clocotindu-i in vene. Nu mai indura sd fie

mereu pusa la punct, asemenea unui cdine neascultator.- Daca nu-mi dai atelierul de croitorie, macar lasd-ma sd organi-

zez personalul. Catd vreme am avut grija de bunica ta, Charles s-a ocupat de bunul mers al lucrurilor, §i acum se crede stapdn peste casdl

Dougald tfi facu de lucru cu hdrtiile. I§i pierduse orice interes pentru nemulpimirile ei.

-Majoritatea femeilor s-ar bucura sd n-aiba nici o indatorire.

182

,/fi se pare ca sun t ca m ajo rita tea fem eilor? Trebuia sa-m i aleg dll b3rbat.“

O spusese de-atdtea ori in trecut. El n-o asculta niciodata. Parea nl nici n-o aude. O trata cu o netarm urita rahdare, ca pe-o fetita jiroasta.

-N -am nici o ocupatie, zise ea cu osteneala in glas. Nu pot trai ustfel. Te avertizez, Dougald, daca nu schimbdm ceva, praful se va alege de cdsdtoria noastrd.

R ealise m acar sa-i atragd atentia. l§i intoarse chipul ro§u de furie spre ea, privind-o pe sub pleoapele coborate.

- M a ameninti cumva?- fncerc sd port o discutie cu tine.- S d porti o discutie? se rdsti el. M ai degraba md sdcdi. Incercand

sa-fi tina nervii in frau, continud pe un ton m ai potolit: Nu e nimic de facut. Suntem cdsatoriti pana in mormdnt. Descurcd-te.

§i in tr-adevar se descurcase, dar nu a?a cum i?i inchipuise el.Il parasise inain te sa ram an a m sarcin ata §i deci, prizoniera lui pe vecie. Luase banii pe care-i p rim ea in locul dragostei §i-l parasise .

Acum o pan dea aceea§i cursa. I?i atin ti ochii spre capul m esei. D ougald era de un calm infm.it, retras in sin ea sa. Nu-^i vorbeau §ii nici nu-i oferea m ai m u lta intelegere sau b unatate ca inainte. Ii dem on strase de a ta tea ori ca in m in tea lui, actul sexual nu in sem n a iubire. § tia in sa ceea ce m ulte fem ei ajungeau sa descopere, spre d isperarea lor: d ragostea nu era necesara. Cand doi oam eni se im preunau, iepea un copil.

Trebuia sa se p o arte cu intelepciune. Daca-i facea vizite, trebuia sa-1 respinga. D aca nu... foarte bine. Cu sigu ran ta n-ar fi m ers ea la el.

- Sa lteau a a sta e plina de cocoloa^e.D ougald se fo ia, incercand sa indeparteze bulgarii de pene

care-i jen au coloana. Se in treba de ce nu-^i lu ase un p at nou. D aca H annah continua sa-1 viziteze, trebuia sa im b u n atateasca pu tin conditiile.

---------- --------------- - JLegtCe luBiru -— — — -

183

- Christina T)oM-

-Ziceai ca nu-ti pasa, murmura ea, cuibarindu-se la pieptul lui dezgolit. Parca spuneai ca fi a§a nu dormi.

- Nu dorm. Dar cu toate astea sunt in pat f i nu ma simt in largul meu.

- Putem sa schimbam locul.- Patul tau e la fel de denivelat, fi pe deasupra e prea ingust.- Nu ma refeream la odaia mea, ci la asta. Ifi inalta privirile

fi cerceta incaperea, cu mobilierul ei mohorat, apoi ofta. UitA ce-am zis. E oribil.

Dougald se uita in jur. Avea dreptate. Era oribil, dar nu putea schimba situatia, chiar de-ar fi vrut. Angajase mef teri sa restau- reze castelul. Ii muncea din zori pana seara, ca totul sa fie gata la sosirea reginei. Nu avea timp de acest capriciu, indiferent de momentele intime pe care le-mpartafea cu sotia sa, in taina ce-i drept, dupa miezul noptii.

Se incrunta nemultumit. Nu se disciplinase suficient. Ar fi trebuit s-o dea afara de cum intrase in camera. In schimb, luase vizita ei drept o victorie personala. A§a hotarase s-o ia. Drept victorie.

Se ridica fi o intinse alaturi de el, apoi se apleca asupra ei fi spuse:

- Daca vrei, pot sa te fac sa uiti de aceste mici neplaceri.Ea ifi inclefta mainile in jurul gatului sau.-Vreau. Dar e ultima noapte, ti-o promit.

Hannah ifi taie drum printre scarile fi cupoanele de tapiterie olandeza ce strajuiau coridorul de la etaj fi intra in atelierul matufilor. Obifnuia sa inceapa lucrul dis-de-diminea^a. Putea sa organizeze activitatile inainte ca muncitorii sa apara in casa. Erau momente in care nu o apasau grijile. La urma urmei, cand era ocupata cu tapiseria, nu avea timp sa se gandeasca la Dougald fi la slabiciunea pe care i-o sadise in suflet. Cand soarele stra- lucea pe bolta fi nevoile ii erau satisfacute, nu se apropia de el, ii refuza atentiile fi ifi tragea seva din principiile pe care se jura sa le respecte.

184-

Dar de cateva saptamani incoace, de cum se lasa seara, incepea h.1 se foiasca in pat, f tiind ca intr-o odaie nu foarte indepartata, «-l o aftepta... o dorea. De cele mai multe ori tinea perna strans l.i piept fi privea in bezna. Uneori insa se ridica din patul ei 11 igust fi se furif a pana la Ufa lui. Coridorul intunecat era la fel de ninistru, firul nesfarfit de odai goale ii dadea fiori, insa prezenta lui o atragea inexorabil; era asemenea unui fluture de noapte, .tdemenit de flacara, fi aidoma unui fluture se lasa cuprinsa de v&paie. Nebunie... o dulce nebunie.

Intr-una din nopti veni el la ea.Hannah era inca banuitoare in privinta intentiilor sale, dar

placerea fi apropierea dintre ei cantareau mai greu decat vechile rani, incetul cu incetul incepea sa spere, penduland intre exaltare fi neincredere. Era oare intr-atat de naiva incat sa creada intr-o eventuala impacare, sau, mai grav, sa-fi imagineze ca Dougald urmarea altceva decat supunerea ei?

Pasiunea e una, dragostea cu totul altceva.Sa fi fost dragoste acel amestec de sentimente ce o ardeau

launtric? Nu acea dragoste copilareasca pe care f i-o inchipuise in urma cu noua ani, ci un sentiment mai profund, in care punea in balanta calitatile f i defectele lui, temerile f i curajul sau, pentru a-1 iubi in pofida fi in virtutea lor.

Nu dorea sa-fi inchipuie ce s-ar fi. intamplat daca era vorba intr-adevar de iubire.

Deschise Ufa ce ducea spre turn fi arunca o privire in sus. Treptele inguste urcau in spirala spre palierul din fata atelie- rului matufilor. Seara de lemn era marginita de o balustrada metalica, menita sa asigure confortul fi siguranta batranelor.

Hannah se temea ca regina va dori sa vada unde fusese realizata tapiseria. Drept urmare, un strat superficial de vopsea fusese intins pe vechea tencuiala, iar mefterii se chinuiau sa inlocuiasca treptele cu placi de stejar lustruit fi sa monteze o balustrada noua, din lemn de ciref. Rezultatul avea sa fie fara indoiala spectaculos, dar pana una alta, Hannah trebuia sa pafeasca Ufor, incercand fiecare scandura inainte sa se lase cu toata greutatea pe ea.

—-------- - LegiCe iuBirii-----------

185

Christina ‘DocfcC-

ln definitiv, mefterii lucrau !ntr-un ritxn neobifnuit de rapid, fi cea mai mica grefeala s-ar fi putut solda cu o accidentare prosteasca.

Ajunse pe palier fi suspina ufurata. Matufile nu aveau sd intimpine dificultati pe traseul spre camera de lucru.

Cheia se afla in gentuta care-i atarna la curea. Var! mina dupd ea cind ajunse in prag... fi urla in clipa in care scandura cede fi piciorul ei cazu in gol.

Capitofuf 19

Dougald statea in dormitor, imbracat doar in izmene, fi fl fulgera cu privirile pe valetul sau lenef.

- Daca insifti sa port efarfa bine legata, ti-af sugera sa apari din timp pentru a ma ajuta cu pregatirile.

Cateva fire rebele de pe creftetul plefuv al francezului se inal- tau bezmetic, sacoul sau era desfacut, iar propria-i efarfa fiutura in neoranduiala.

- Stapane, a avut loc un accident.Contele il studie incruntat. Nu-1 vazuse niciodata prada

agitatiei. De regula, nimic nu-i perturba calmul galic, fara indoiala nu accidentarea vreunui muncitor de rind. Ifi lua sacoul fi dadu indiferent din umeri.

- Ce accident? Apoi Ifi dadu seama. Una dintre matufi? Un fior neplacut de spaima ii traversa fira spinarii. Sper ca nu una din­tre matufi!

De ce-i pasa? La o adica, nici nu erau matufile sale. Erau doar o bataie de cap fi o responsabilitate nedorita.

-Nu, stapane. Madame... domnifoara Setterington... a cazut prin podea.

Dougald inlemni, fi gura-1 lua pe dinainte:- Imposibil. De-abia ce-a plecat de-aici...

186

Vorbele-i ram asera atarnate pe limba. N-ar fi trebuit sa dezvaluie acest lucru, dar era adevarat. Hannah, iefise de la el In urma cu un ceas, prea putin timp ca sa se imbrace fi sa dea de belele.

Insa Charles clatina din cap, ba chiar ifi ftergea nasul cuo batista.

- E in viata? intreba Dougald scuturandu-1 de umeri.- Oui, milord, dar mi-e team a ca piciorul dansei...- Ce-i cu el?- Mi-e team a ca e rupt.- Bun. Nu era nimic bun in asta, dar Hannah avea sa-fi revina.

Naiba s-o ia, avea sa-fi revina. Unde e acum?- O transporta in dormitorul ei.Dougald porni cu pafi repezi pe coridor.- Milord, rabdare. Pantofii!- Sa-i ia dracu’ de pantofi. S-ar fi putut totufi sa-i fie de folos

mai incolo, cand urm a sa-i implante in fundul cuiva. Da, adu-i incoace.

De indata ce iefi, dadu peste alaiul cu pricina. Doamna Trenchard conducea procesiunea. Alaturi de ea mergea o slujnica, purtand o geanta neagra. Hannah se sprijinea pe doi slujitori voinici, topaind pe-un picior. Avea rochia sfafiata, buzele strans lipite fi o sclipire razboinica in priviri. De cum il zari pe Dougald, lua cuvantul:

-L ord Raeburn, spune-le muncitorilor ca, inainte sa piece seara, ar face bine sa verifice toate aspectele legate de siguranta matufilor. Daca n-af fi urcat in atelier inaintea lor, una dintre ele ar fi putut suferi un accident grav.

Inima lui Dougald ifi relua bataile putem ice. Suferise un accident, dar daca era in stare de asemenea vorbe aspre, scapase ufor. Ifi inabugi impulsul de-a o lua in brate.

- Unde te-ai lovit?- La picior, se stropfi ea.„Da, o sa-fi revina", gandi el.

— -------- - LegiCe iuBiru--- ------- -

187

C fris tm a 'Docfd-

- Eram pe palier, langa atelierul matufilor. S-a rupt o scSnduM chiar sub mine. Contele ii facu semn lui Charles, care-i inmdtia pantofii, se strecura pe langa micul grup fi pomi spre lonil accidentului. Hannah continuS: Am fost foarte atenti la trepln, dar tamplarii nu s-au apucat de treaba la palier. Intii mi s-a dun piciorul, murmurs ea cu un glas tremurStor care-1 surprinse p«* Dougald. Apoi a cedat toati scandura fi am cazut. Daca nu ma prindeam de balustrada m-a§ fi prabufit pana jos, fi n-am putnt sa ma trag inapoi, pentru ca scandura s-a dus dracului...

La naiba cu precautiile. Neinfricata lui sotie plangea.Dougald arunca pantofii, ii impinse pe slujitori f i o lua in bra o

Lacheii se traserS in spate, dar nu indrSznira sa se-arate sur prinfi. Pentru o clipa, Hannah se impotrivi, apoi se agata de el ca de un catarg in bataia furtunii. In alte imprejurari, Dougald ar ft savurat acest semn de slabiciune. S-ar fi folosit de el. Acum insA, parea un gest legitim.

- Daca nu m-ar fi gasit doamna Trenchard, §opti ea, nu ?tiu ce se-alegea de mine.

Dougald ifi nota in minte sa-i multumeasca mai tarziu menajerei.

- Milord, intrati aici, ii spuse doamna Trenchard din pragul dormitorului lui Hannah.

0 purta pana la pat, cu manie in priviri.Ce fusese in capul lui cand o instalase in vagauna asta?

In lumina zorilor, odaia parea sSracacioasa. Daca Hannah avea nevoie de c&teva saptamani pentru a se vindeca, nici prin gand nu-i trecea s-o lase aici. In primul rand, de ce ajunsese in postura de convalescents? Dupi ce punea mana pe tamplarii aia, aveau sa-fi doreascS fierbinte sa se fi apucat de grSdinarit.

- Cheama doctorul, ii porunci doamnei Trenchard.-Doctoral e un betivan, rSspunse menajera, fScind semn

slujnicei s-o ia din loc fi luand ea geanta neagrS. Ma voi ingriji personal de domnifoara Setterington. Zarind expresia nedumeritS de pe chipul lui Dougald, simti nevoia sa-1 linifteascS: Va asigur, milord, mama mea le-a mofit pe majoritatea femeilor din tinut,

188

Legife iukirii

Im i a p u rta t de grija f i dom n ifoarei Spring, f i m -a Invatat mrptefugul ei. D om n ifoara Se tterin gton e pe m ain i bune.

Dougald sovai, dar doam n a Trenchard paru fo arte siguraI if ea cand desch ise gean ta f i scoase la iveala cateva b orcan afe 11** argila.

- Prea bine, zise el, tncuviintand cu o scu rta m if care a capului.M enajera-fefa aran ja recipientele pe n op tiera de lan ga p at,

*ipoi ifi ro ti privirea p rin odaie.-D o m n ifo ara Setterin gton , ati iro sit deja ra tia sap tam an ala

• le lum anari, con stata ea scan dalizata.- Cui ii p a sa de... ratia sap tam an ala?D ougald n avea nici cea m ai m ica idee despre ce era vorba.- Slu jitorilor de ran d le dau op t lum anari pe sap tam an a , explica

doam na Trenchard in tim p ce d esfa fu ra o ro la de pan za alba. Asta in seam n a una pe n oapte f i doua dum inica, dar ei dorm cate patru in cam era, deci e suficient. D aca su n t cum patati, p o t sa trim ita cateva la fam iile lor. Celor cu ran g su perio r le dau cincisprezece lum an ari pe sap tam an a, adica dou a pe n oap te f i trei dum inica. D om n ifoara Se tterin gton a d ep afit ratia .

- Da, m arturisi H annah. A m ... s ta t sa citesc p an a tarziu.Ce m inciuna. A rsese lum anarile in n optile petrecute alaturi

de Dougald.- Im i pare rau, dom n ifoara Setterin gton , d ar n u v a p o t apro-

viziona cu lum anari n o i p an a dum inica.- A sta-i buna, in terveni D ougald, fire fte ca poti!- V a rog, nu conteaza. H annah ii tra se u n pu m n discret in

coapsa. O sa fiu m ai chibzuita sap tam an a viitoare.D oam na Trenchard n-o lua in seam a, a f a cum li cerea eti-

cheta, f i se adresa stapan u lu i casei.- Cum doriti, m ilord, dar m cerc sa fac econom ie la seu, f i nu

da bine in ochii celorlalti servitori.- Im i perm it sa cum par m ai m ult seu, m orm ai contele arun-

candu-i o privire fu rio asa lu i H annah. A ceasta incerca sa-i re- plice pe m asura, dar ochii ei podid iti de lacrim i li zadarn icira intentia. Femeile astea ! bom ban i D ougald in sin ea lui. Lacrim ile

189

—- Christina (Dodd-

lor ii inmuiau negre it pe barbati. Daca ar fi fost intocmai ot taica-sau, nu s-ar fi lasat impresionat de plansul unei femei. Ar (i ramas neclintit la toate incercarile ei de-al induio§a. Daca Hannah ar fi reaparut mai tarziu in viata lui, ar fi putut sa atinga acel nivcl de deta§are. A?a insa... Domnifoara Setterington nu e doar o slujnica, fie ea §i de rang superior, declara intr-un final.

- Va rog, milord, ne puteti lasa singure?Era dar ca Hannah nu dorea ca el sa-i ia apararea. Ii oferl

batista, iar ea o folosi fara jena.Doamna Trenchard ii inmana rola de panza servitoarei,

cer&ndu-i:- Fa ni te bandaje din asta. Ridica putin capul ranitei §i-i cer-

ceta zgarietura de pe barbie. Sa-mi fie cu iertare, milord, dar inainte de sosirea doamnei Setterington ati insistat sa nu fie tratata preferential.

Din cate-§i aducea aminte, o ponegrise pe sotia sa intr-un moment de betie. Nu ca ar fi tradat taina relatiei lor fata de doamna Trenchard, a§a ceva cu siguranta nu facuse, dar intrase §i ea probabil la banuieli cand il auzise tunand §i fulgerand.

- Domnifoara Setterington ar putea sa aiba probleme cu somnul, din cauza neplacerilor provocate de rana. Amintindu- i de devotamentul menajerei pentru matufa Spring, adauga: In de- finitiv, le-a salvat pe matu i de la un accident teribil.

Doamna Trenchard incuviinta.-A$a o fi, dar nu sunt de acord cu incalcarea regulilor. Te po-

mene ti ca maine schimbam ?i ora stingerii.Dougald se intreba cat §tia din ce se petrecea in casa.- Ce stingere?- Stingerea care se da la ora noua. Slujitorii intra in odaile lor

§i nimeni nu pate?te nimic... pe intuneric.Nu intelegea talcul vorbelor ei, dar fata care taia pansamen-

tele se holba la el ca mai toate slujnicele - cu o spaima. apropiata de isterie.

-Are impresia ca o s-o ucid?Neroada dadu din cap.

190

- Pentru num ele lui Dum nezeu, fato, nu-mi pasa abso lut deloc lie* tine.

Iefirea lui n ervoasa nu avu darul sa-i dom oleasca tem erile, Dimpotriva, se holba fi m ai tare la el fi se facu toata mica.

- Bine-ai m ai liniftit-o, il lua Hannah peste picior.- Hal, poti sa p led , nu m ai am nevoie de tine, ii spuse tinerei

doam na Trenchard, batand-o intelegator pe umar.-S ta i! interveni Dougald, incercand sa dea volum pernei

Nubtiri de sub capul lui H annah. Du-te la m ine-n dorm itor f i aduo perna pentru dom nifoara Setterington.

Fata inghiti in sec, dar nu se urni din loc.- Nu-i nevoie, rosti Hannah, sprijin indu-se intr-un cot.

Milord, nu vreau sa £iu tra tata preferential. Vreau doar ca doam ­na Trenchard sa m a bandajeze, ca sa m a pot intoarce la m atufi. Au nevoie de ajutorul m eu ca sa term ine tapiseria.

Dougald o im pinse la loc.- Nu te m ai gandi la tapiserie acum,Avea nevoie de o doza de laudanum . Contele schim ba o pri-

vire plina de subinteles cu m enajera. A ceasta incuviinta, apoi ii porunci ceva sarm anei servitoare, care iefi in grab a din odaie.

- Milord, daca ne perm iteti...- Nu. Se pironi de cealalta parte a patului. Ram an aici.- Nici gand, protesta Hannah. Nu puteti sa ram aneti.D ougald ii facu sem n m enajerei sa se apuce de p an sat rana.

Capitofuf20

- Avand in vedere ce urm ari tragice ar fi pu tut avea accidentul, dom nifoara Setterington e foarte norocoasa. D oam na Trenchard iefi im preuna cu Dougald din dorm itor, lasand-o pe H annah sa-fi bea ceaiul calm ant, in sta lata in perne m oi, sub aten ta supra- veghere a slujnicei. D upa cum vedeti, are cateva rani pe picior

----------- LegiCe iuBirii —----——

191

— Christina (Dodcf—

fi nifte taieturi in palma. Glezna scrantita o va tine treazA cevn vreme, fi de barbie sa nu mai vorbim.

Eforturile menajerei il convinsesera intr-un final pe Dougal* I ca Hannah era intr-adevar pe maini bune. Era o femeie dr* nadejde. Mai ramanea sa afle ce descoperise Charles, plecat in cautarea vinovatului.

- Cat timp va zacea la pat?-Azi cu siguranta. Poate fi maine. In zilele ce vor urma

e preferabil sa stea cat mai mult timp afezata fi sa tina piciorul in sus.

-Sa te ingrijefti sa faca intocmai, rosti Dougald, aruncand o privire furifa menajerei care incerca sa tina pasul. Nimic de zis, femeia ifi aratase iscusinta astazi. Efti aici de multi ani.

- De cand ma ftiu.Contele se opri, ifi inffaca pantofii fi o sageta cu privirea.-11 cunofti bine pe Sir Onslow.Un licar de teama se citi in ochii ei. Sa fi fost reactia obif-

nuita a slujitorului luat la intrebari, sau detinea o informatie importanta?

- il ftiu de cand era un baietandru.-Ai spune ca e un om demn de admiratie?-E un om de treaba.Asta putea sa insemne orice.Menajera o lua din nou pe urmele lui.- E amabil cu servitorii, ii plac gustarile mele fi are un zimbet

atragator.- Putin berbant?- Nu vad nici o crima in asta.-Nici eu. Mai putin atunci cand flirta cu Hannah, ifi zise

Dougald. Doamna Trenchard il placea fara indoiala pe Seaton, un atu considerabil in favoarea nemernicului. intrebam pentru ca e moftenitorul meu, fi de-ar fi sa mi se intample ceva, sunt curios sa aflu cum se va comporta ca lord.

- Exemplar, spuse ea fara ezitare.

192

Nici m acar nu se osten ise sa-i dezm inta temerile. Era deja tni I'l&tenita ideea ca Dougald avea sa im partapeasca soarta pre-1 1(m c.sorilor sal?

Dar pare in dragostit de Londra, continua el. Mi-e teama ca v.i 11 un lord cam absent.

Absent, dar nu u itat. M enajera incetini. Vedeti m ilord...-Ce sa vad? Fem eia nu-i raspunse, ci se apuca de burta.

Inj'.rijorat, o intreba: C are-ibaiu l?Doam na Trenchard se sprijin i de perete, cu fa ta alba ca varul.- Indigestie, m ilord. Uneori am im presia ca un diavol im i

I rece prin m ate. Se scotoci in buzunarul portului pi scoase o fiola.() desfacu, turna continutul pe gat pi ram ase nem ipcata, pan a ropeata ii reveni in obraji. Apoi se indrepta de um eri, facu o reverenta scurta pi rosti: Cer iertare, m ilord. De la prea m ulta munca m i se trage.

- F a o pauza.$tia prea bine ca a sta avea sa-i aduca o m ultim e de necazuri,

dar nu putea la sa o fem eie sa cada de epuizare.D oam na Trenchard ofta.- M ilord, po t sa vorbesc deschis?O privi curios. Era inalta, m asiva pi iscusita, genul de slujitor

pe care-1 aprecia. Ipi facea m unca discret pi nu-pi dadea cu parerea. Acum in sa dorea sa-pi spu n a pasul, iar Dougald se intreba care dintre intam plarile bizare din ultxmele zile o afectase.

- Desigur.- Cu toate ca slujitorii se plang, n-am spu s nici o vorba pana

acum despre schim barile de-aici, pentru ca dum neavoastra sun teti stapanul pi facet! cum doriti.

- Exact.-D a r cand oam enii sun t in pericoi, m a sim t nevoita sa iau

atitudine. Castelul roiepte de m uncitori care daram a pi recons- tru iesc, fara pic de respect pentru trecut. Chiar pi cu sosirea re­ginei Victoria, zic ca ar fi m ai bine sa reparam m ai putin pi sa cugetam la ce trebuie facut in Lai.

- Adica?

------------- - Legi(e h iB iru ------------—

193

— Christina (DodcC-

-Sala mare, de pilda. Doar ieri ce-am vazut un tamplar suspendat de grinda, iar restul il afteptau jos cu o seara, batan-du-fi joc de el.

Dougald auzise urletele nefericitului fi coborase in grabs. Luase incidentul drept o pozna nevinovata, menita sa-i mai fnsufleteasca pe muncitorii istoviti. Doamna Trenchard luase lucrurile mult mai in serios.

-Sper ca i-ai muftruluit bine, spuse, fara sa para amuzat. Nu care cumva sa cada unul fi sa-fi rupa piciorul.

- Sau mai rau, sa distruga vreun ornament sculptat, suspinS ea clatinand cu tristete din cap. Majoritatea sunt din secolul al paisprezecelea, printre cele mai frumoase din tinut.

- O sa vorbesc personal cu ei.- Macar zdrahonii aia se tin departe de capela.In fiecare dimmeata, dupa rugaciuni, o zarise pe doamna

Trenchard singura in capela, curatand fi lustruind stranele fi altarul. Era o femeie teribil de cucernica.

- Cand vor intra muncitorii acolo, voi supraveghea personal lucrarile de restauratie, o asigura el.

- Milord, facu ea mirata, credeam ca nu doriti sa modificati capela.

- Nu vreau s-o modific. Nu doresc sa-fi piarda aerul venerabil, dar trebuie curatata fi reparata.

- Desigur. Femeia se legana pe calcaie, apoi murmura: Planuiti deci sa restaurati capela.

-Iti admir evlavia, spuse el, batand-o ufor pe umar. Nu voi neglija locul care a fost dintotdeauna inima castelului.

- Cand incep lucrarile?Dougald statu pe ganduri.-Cu siguranta nu inainte de vizita reginei, dar promit sa

demaram proiectul cat mai repede cu putinta. Astea nu-s lucrari pe care sa le improvizezi. De mult aveam m plan restaurarea castelului, insa atentia mi-a fost indreptata mereu spre alte tre- buri. S-o cucereasca fi s-o ingenuncheze pe Hannah, de pilda, ifi zise, dupa care spuse cu voce tare: Acum totul trebuie terminal

194

Kn graba. Te asigu r ca n u vor m ai ex ista alte incidente cu m unci- lorii f i nici accidente de tipu l celui su fe rit a sta z i de d o m n ifo ara Setterington .

D oam n a Trenchard if i fram an ta palm ele.- N u vreau sa p a teasca n im eni nim ic.- Totul va fi in regula. N u-ti m ai face a ta tea griji.M enajera dadu sa m ai adauge ceva, d ar fovai. D ougald rid ica

surprin s din sprancene. O la sa se sa -fi sp u n a p asu l. Era m ai m ult decat suficient.

Chipul ii trad a probab il gandurile , caci do am n a Trenchard facu o plecaciune scu rta.

- M erg sa veghez la san a ta te a dom n ifoare i Se tterin gton .- A fa sa faci. In grije fte-te sa p rim easca to t ce are nevoie. Vrem

sa fie in picioare p an a la so sirea M aie sta tii Sale, in tru cat d atoram vizita prieten iei sale cu regina.

-A ,fa e. D oam na T renchard se in drepta sp re do rm ito ru l lui H annah. Aveti dreptate m ilord, ca in to tdeau n a.

D ouglas se a§eza pe un scaun , in calta pan tofii f i lega fireturile . Pana nu de m ult a r fi. crezut-o pe do am n a Trenchard. M ulti an i la rand se crezuse infailibil. D ar H annah, cu increderea ei in sine, cu rasu l fi, de ce sa n u recun oasca , cu in te ligen ta ei, ii sta rn ise dubii cu privire la prop ria om n iscien ta. Teribila lov itu ra p en tru un om de v a rsta lui, im po varat cu a ta te a respon sab ilitati, s a se xndo- ia sca de el in su fi. N u m iro sea a bine. D aca n u a r fi fo s t H annah, n u s-ar fi fram an tat astfe l. In ab sen ta ei a r fi fo s t fericit.

Era o m inciuna. F u sese n efericit de-a tata am ar de vrem e, de can d H annah il p ara sise f i lum ea in cepuse sa-l n u m easca ucigaf.

Nici inain te n u fu se se fericit. A m bitios, in cap atan at, arogan t, d ar n u fericit.

C e-fi dorea cu adevarat?R asp u n su i era ev ident. D orea ca H annah sa-l iu b easca d in

to a ta in im a, ca pe vrem uri, in ain te sa fie casatoriti.N im eni f i n im ic n-avea sa i-o rap easca in ain te ca el sa-i decida

so arta . C and avea sa descopere p erso an a resp o n sab ila pen tru

'--------- ----------------- Hegx(e t u B ir U ----- --------- --

195

Cdristina (Dodif-

actidentul ei, avea sa-i dea o pedeapsa exemplara, pentru c,i nimeni sa nu mai cuteze sa calce stramb.

Cobori scarile, strabatu sala mare §i capela fi intra in camera sa de lucru.

Probabil ca Charles ii gasise pe tamplarii cu pricina fi, la cum il ftia pe valet, indivizii afteptau acum in biroul sau, tremurand din toate incheieturile.

Insa nici urma de Charles in anticamera, iar biroul era pustiu. Dougald se incrunta. Auzi voci pe coridor.

- Va spun, domnu’, nu voi sa dau ochi cu conafu’. Ma baga in sperieti, va jur.

- Oui, rosti Charles cu glas micros, inteleg, dar sunt sigur ca va dori sa-ti asculte marturia.

- Nu vreau sa-i zic nimica.- Iti dau cuvantul meu ca nu se va infuria, Fred.- L-am vazut cum se uita la oameni. Poti sa omori pe careva cu

privirea aia... Nu ca n-ar fi facut-o deja.De mult nu mai simtise atata furie. Se saturase sa fie acuzat

de crima pe nedrept. De moartea lui Hannah, de moartea altor proprietari ai domeniului Raeburn, cand el nu omorase pe nimeni. Nu lovise altfel decat in lupta dreapta. §i cu toate astea tragea ponoasele. La naiba, nu mai voia sa fie ostracizat.

Glasul muncitorului se preschimba intr-un scancet.-Nu intelegi omule? Inaltimea Sa o fi pus la cale fi ches-

tia asta.Ostracizat de cine? De un om pe care Dougald il scosese

din mizeria in care se scalda fi ii oferise un ban cinstit. Nu se aftepta la recunoftinta, dar putina loialitate n-ar fi stricat. Iefi in intampinarea lor fi intreba taios:

- Ce-oi fi pus la cale?Charles fi maistrul tamplar erau in capela. Fred se facu alb

la fata.- Milord, facu el, scotand palaria. Nu voiam sa... Domnu’

Charles zicea ca n-ati ajuns, adica...- Ce-oi fi pus la cale?

196

Charles il impinse pe Fred.- Mif ca! Nu e cuviincios sa vorbim aici.Conteie se retrase putin pentru a-i face loc lui Fred sa intre, dar

nu se sirntea suficient de milos meat sa se asezc in spatele mesei (.le lucru. Dadu roata incaperii pana ce Fred fi Charles intrara in Inrou fi Ufa se inchise in urma lor.

Dougald il lua mimaidecat in primire:- Ce crezi tu c-am pus la cale?Fred i f i framanta frenetic palaria intre degete, dar era inca-

pabil sa scoata o vorba.-Tamplarii n-au lucrat la palier, milord, interveni Charles.- Dar au lucrat la trepte.- Numai la trepte. Nu s-au apucat inca de palier.Dougald intelese pe data situatia fi furia i se mai domoli

putin.- Cu toate astea, Hannah a cazut prin podea. Se plimba impa-

cientat prin incapere, apoi reveni. Putea sa fie din cauza unei scanduri putrezite?

Tamplarul ifi lua inima-n dinti fi vorbi:- Se putea, dar nu e cazul.-Atunci ce s-a petrecut? intreba Dougald cu glas potolit,

dar ferm.- Cineva a lucrat cu fierastraul la scanduri, o taietura ici, una

colea. Le-a slabit. Ma jur pe tot ce-am mai sfant, milord, nu erau ca aseara. Urma sa ne-apucam de ele azi-dimineata, asa ca le-am verificat cu Rubin inainte sa plecam.

Cineva incercase sa-i faca rau cu buna ftiinta sotiei sale. Ci­neva care cunoftea obiceiul ei de a intra in atelier inaintea matufilor. Dar nici macar nu ftiau ca era sotia lui.

- De ce dracu’ ar face cineva una ca asta? il repezi Dougald.Nu se aftepta la un raspuns; Charles deschise uf a, ingaduindu-i

lui Fred s-o ia la sanatoasa, apoi o inchise in urma lui.-Milord, domnia voastra fi Madame ati fost cam indiscreti

in.., vizitele dumneavoastra conjugale.Dougald se rasuci focat spre el.

--------------------------- Legife luhirii - -------------— -----------

197

— Christina Dodcf-—

- Cum ai aflat?-Vin intr-o dimineata sa va ajut la imbracat, o vad furl

f andu-se din camera dumneavoastra. Vin a doua zi, va vad furifftn du-va din odaia ei. Ma ascund la capatul coridorului, pentru *t impiedica slujitorii sa afle, dar... milord, e greu sa pastrezi aso menea taine. Umbla zvonuri. Au ajuns f i la urechile mele. Slujitori I se intreaba ce v-a facut sa deveniti mai blajin. Au sesizat tensiunea dintre domnia voastra fi Madame. Privirile pe care vi le arunca i. Rofeata din obrajii dansei. Sunt zvonuri adevarate.

- Ei, dracie!Dougald nu dorea sa afle ca. provocase indirect accidentul

lui Hannah.-A§a e, milord, declara Charles cu seriozitate. Nu cred ca-fi

inchipuie cineva ca Madame este sotia dumneavoastra, dar se speculeaza ca in curand o veti lua de nevasta. Daca intr-adevar, dupa cum ati sugerat, Sir Onslow a incercat sa va ucida pen­tru moftenire...

-Mi-ai spus ca nu-1 suspectezi pe Seaton. Detectivii n-au gasit nici o dovada impotriva lui.

-Asta inseamna doar ca n-au cercetat suficient de bine. Eu, unul, nu-1 cred in stare. E prea neiscusit fi prea laf. Dar are motive, fil-amurmarit, milord. Se furifeazape coridoare. Ascunde lucruri sub palton. L-am vazut odata iefind prin aripa de est.

- Poti sa afli pe unde-a umblat?- Camera dumneavoastra e neatinsa, fi deocamdata il con­

sider inofensiv.- Eu n-af baga mana in foe. Abia daca-1 vezi prin castel. Ifi face

de cap pe te miri unde in timp ce noi lucram.-Atunci un agent al dansului. Asta 1-ar dezlega de orice vina

in caz ca s-ar comite un asasinat. Vreau sa va atrag atentia asupra unui alt incident curios, de care nu v-am spus pana acum.

- §i anume?-Intr-una din zile, cand Madame va aftepta in fata biroului, a

intrat intimplator in capela. Am urmat-o fi am gasit-o la podea.

198

- Legi(e lu B iru

7,Irea ca se lovise la cap. La inceput n-am crezut-o, m arturisi v.iletul jen at.

- Cum adica n-ai crezut-o?-N -am vazu t nici un obiect contondent prim prejur. In plus,

»■ o jeune fille. Les jeunes filles tin d sa exagereze, s a se cufunde in propriile dram e.

-Spun e-m i, Charles, tu le g a se ft i vreo calitate fem eilor? in-I reba D ougald cu vad ita exasperare.

- Oui, o calitate extraordinara, care n u le solicits, lim bajul.Poate ca H annah avea m otive in tem eiate sa-l deteste pe valet,spu se contele.- Pana la u rm a s-a lovit la cap, sau n u?-A m gasit o bucata grea de lem n care se desprin sese de pe

grinda, im i im aginez, dar probabil cu m ult tim p in urm a, caci lem nul era negru de p ra f 51 fum .

D ougald pa§i in fa ta lui Charles §i 11 priv i de la in altim ea ochi- lor sai.

- H annah ce-a sp u s despre a sta ?- Lovitura a naucit-o, gi Madame n-a observat. A m in trebat un

m uncitor de unde era lem nul. M i-a raspu n s ca se potrivegte cu cel din care su n t facute grinzile. Grinzile din sa la m are, preciza Charles in dreptand un deget in su s.

- Deci cineva 1-a aruncat.- Oui, a§a cred ?i eu.M ania pu se din n ou stapan ire pe Dougald.- De ce nu m i-ai sp u s m ai devrem e?- M i-ati poruncit sa n u m ai scot nici o vorba despre Madame.

Nici un cuvintel.D ougald se siza o n o ta de satisfactie in g lasu l valetului, dar nu

i-o lu a in num e de rau, in trucat i?i am in tea prea bine acea zi in care ii ordonase sa-§i tin a lim ba-n frau.

-A m in teles Charles, m i-am facut-o cu m an a m ea.- Intr-adevar, m ilord, ro sti celalalt, apoi, dupa o scu rta pauza:

acesta este §i m otivul pen tru care am in sista t sa dem arati lucrarile de renovare. M i-era team a sa n u se produca alte accidente.

199

Christina Dodcf'——

- Iti multumesc. Totufi, Dougald nu putea sa-i ierte faptul ck pusese umarul la alungarea lui Hannah. Ma-ntreb uneori de ce to comporti astfel.

- Mai aveti dubii? Nu v-ati dat seama deja? intreba Charles, accentul pronuntat tradandu-i entuziasmul. Imi doresc mai mult ca orice sa va impacati cu Madame. Am facut tot ce mi-a stat in puteri sa vad ziua aceea.

- De ce?-Trebuie sa va devina din nou sotie, in adevaratul sens al

cuvantului. Cata vreme domnia sa traiefte fi umbla haihui, sunte i nefericit, dar nici nu va ganditi sa divortati. Charles il privi pe Dougald cu subinteles. Daca nu se intoarce la domnia voastra, doar moartea dansei va va elibera.

lata miezul problemei.- Nu vreau sa fiu acuzat a doua oara de crima.- Doamne ferefte! Milord, nu sugeram ca ar trebui s-o ucideti.

Suspiciunea care planeaza asupra dumneavoastra v-a scos deja din circuitul social. Nu va puteti insura cu alta domnifoara atata vreme cat tatal ei va suspecteaza de g^nduri necurate. Charles zambi cu falsa veselie: Singura solutie ramane impacarea.

- Vreau sa-mi fii sotie, altfel te-omor? lata o propunere pe care nici o femeie n-o poate refuza.

-Dar de ce s-o omorati dumneavoastra, cand poate alt- cineva sa va faca un serviciu?

Constatarea valetului il descumpani. Afundandu-se in fotoliu, Dougald incerca sa puna elementele cap la cap.

- Hannah e in pericol din cauza mea?-Un potential fiu ar inlatura pretentiile lui Sir Onslow la

moftenire. Prin urmare, el este principalul suspect.Dougald nu se temea pentru viata lui. Simtea un dispret su-

veran pentru la?ul care-1 atacase. Dar sa atenteze cineva la viata lui Hannah... Nu. Nu.

- Seaton e prin preajma?- Nu, milord. Ifi petrece ziua la conacul Conniff.- Vreau sa am o vorba cu el cand se intoarce.

200

- D oriti sa a s ist la discutie, m ilord?Seniorul schim ba un zam bet sin istru cu valetul sau .- Chiar contez pe prezenta ta. In m om entul de fa ta , Seaton nu

se tem e de mine.-A ce asta insensibilitate se poate schim ba.- D a . E de preferat. D ar pan a sa vorbim cu el, sa scoatem o

m arturisire, trebuie sa avem grija de H annah.- Milord, e greu s-o tin m ereu sub supraveghere. Chiar im po-

sibil. Fuge dintr-o parte in alta, su s pe scari, jo s pe scari, vor- befte cu toata lum ea, to ti ii su n t prieteni, spuse Charles sarcastic. E plin castelul de m uncitori necunoscuti. O ricare dintre ei ar fi pu tut fi p latit sa-i faca de petrecanie. Sau poate fi vorba de-un cunoscut... un slujitor, doam na Trenchard, Alfred...

-T u .- Eu? Narile colosale ale francezului se um flara de indignare.

F iref te, fi eu, pufn i el. D ar daca a f fi v ru t s-o om or, b ag seam a ca am ratat m ulte ocazii.

Poate nu dorea s-o om oare, ci num ai s-o alunge din nou din castel. II m asura pe Charles din priviri: chipul m olefit, n asu l borcanat, putinele fire de p ar ram ase in cap. D upa eforturile sale precedente de-a se descotorosi de Hannah, D ougald nu putea sa aiba deplina incredere in el.

Ca f i cum i-ar fi citit gandurile, Charles rosti:- Trebuie s-o trim iteti de-aici, m ilord.-N -o sa piece.D ougald n-ar fi p u tu t sa-i divulge m otivul. N u num ai ca n-ar

fi plecat, de dragul m atufilor, din datorie fa ta de regina... poate chiar f i de dragul lui, dar H annah de-acum era diferita de ver- siu n ea ei m ai tanara. Cand se h otara asu pra unui lucru, i se dedica in intregim e. Daca alegea sa-1 ajute pe D ougald in cautarea vinovatului, n im ic nu-i pu tea s ta in cale. §i-o inchipui rafuin- du-se cu m agaru l ala de Seaton, cu acel degenerat ce pu rta m asca de gentilom ... Ei bine, a sta nu avea sa se intam ple, deoarece nu avea s-o p u n a la curent.

---- --------- Leg ile iu B ir ii------------- -

201

Christina (DodcC-

-Nu pot sa am grija de amandoi deodata, rosti Charles <u disperare in glas, f i ftiti prea bine pe cine a? alege.

Dougald ftia prea bine, fi era limpede ca nici un argument n at fi zdruncinat loialitatea valetului sau.

- Puteti s-o alungati, daca doriti, propuse acesta. Se apleiA peste birou ?i il fixa pe Dougald cu o privire solemna, dar sincere §titi cum.

-D a. Pana ce vinovatul nu iefea la iveala fi nu-fi primtM rasplata, Hannah trebuia sa stea la adapost. Contele deschiw’ sertarul de jos fara tragere de inima fi scoase un vraf de scrisorl legate cu o panglica roz, mormaind: Naiba o sa se-aleaga dr* impacarea noastra.

Capita fuf21

Matufile stateau in jurul patului §i o priveau cu o curiozi- tate ce friza neincrederea.

- Mai explica o data, draga, cum te-ai impiedicat pe scari cind urcai spre atelier, o ruga matufa Isabel. Nu te-am inteles prima oara. Ai mormait ceva complet neinteligibil.

Hannah nu mormaise catufi de putin. Ifi insufise arta de-a vorbi clar fi raspicat, astfel incat s-o Inteleaga fi matufa Isabel. Dar nu dorea sa o contrazica, afa ca repeta:

- Caram o cutie cu fir pentru tesut fi am calcat din grefeala pe rochie.

-Aha, facu matufa Ethel.- Ce mare o fi fost cutia, adauga matufa Spring.-De ce nu i-ai dat-o unui slujitor s-o duca? intreba matu­

fa Isabel.- Erau cu totii ocupati cu renovatul fi curatenia, fi n-am vrut

sa-i rapesc de la indatoriri. Mai bine af fi facut-o. Hannah ifi stranse mai temeinic rochia de flanela pe trup fi facu un gest spre fotoliu. Nu afteptam musafiri. Va rog, nu doriti sa luati loc?

202

Lasa draga, e mai confortabil in picioare, spuse domnifoara Minnie, subintelegandu-se ca din acea pozitie puteau s-o sfre- ilclcasca mai bine cu privirile.

Glezna o supara mai putin decat interogatoriul lor, afa ca se indrepta de umeri fi incerca sa schimbe subiectul.

-M ultumesc mult pentru fiori, matufa Ethel, zise, man­k in d petalele unui trandafir roz din vaza de sticla flefuita do pe noptiera.

Batranica se lumina toata la fata, vadit satisfacuta de lau- dcle primite.

- Iti mai aduc fi maine. Matufa Spring ii trase un cot discret, s o scoata din visare, afa ca Ethel intreba, fixand-o pe Hannah cu sprancenele Incruntate: Ziceai ceva de-o cazatura.

- Nu mai e nimic de zis, raspunse ea cu prefacuta nonf alanta. Cum merg pregatirile pentru vizita?

Matufa Isabel ifi mangaie parul negru, proaspat vopsit.-Lordul fi Lady McCarn fi-au confirmat prezenta, la fel fi

familia Dempster. Sir Stokes fi Lady Gwen n-ar rata ocazia pentru nimic in lume, iar...

-N u mai bine zici ca au acceptat cu totii? i-o taie domni­foara Minnie.

-Toti?Hannah se gandi la bunicii ei fi ifi impreuna palmele. In cele

din urma avea sa-i cunoasca. Durerea din glezna o mai lasase. Cu siguranta avea sa intre in pantofi pana la vizita regala, iar asta o mai liniftea. Voia sa arate impecabil la intalnirea cu fa­milia Burroughs.

Matufa Isabel deveni brusc atenta.- Ai dreptate. Firefte, vom pregati un dineu demn de Maiestatea

Sa. Numai dumneata sa te faci bine, domnifoara Setterington.-Sunt bine, multumesc. Doamna Trenchard m-a examinat

azi-dimineata fi a zis ca de maine pot sa umblu, atata vreme cat folosesc un baston. Cum merge lucrul la tapiserie?

-A u mai ramas cinci zile p in a la vizita Maiestatii Sale. Nu cred ca vom putea termina la timp, o informa abatuta matufa

------ -------LegxCe xufcxrxx ~— —— ---- -

203

Christina fDodd'~-

Spring. Nu fara cutia cu fir de tesut. Stai o clipa, tocmai ce-ai zis ca o transportai, exclama batrana ducand ganditoare un deget la barbie. Unde ai lasat-o?

Hannah plie faldurile rochiei ?i se intreba de ce crezuse c 3l

le putea duce cu zaharelul pe aceste doamne. Pentru prima oara de la moartea mamei simti un fior de vina, sub privirile lor dojenitoare.

-Am scapat-o din mMni cand am cazut. Poate a luat-o cineva.Mosoarele ar fi trebuit sa ajunga in ziua precedents. Cutia

zacea probabil uitata printr-un cotlon.-O s-o intrebam pe doamna Trenchard, rosti domnifoara

Minnie, cu o nota amenintatoare in glas.Hannah era insa convinsa ca menajera avea sa ascunda ade-

varul daca era necesar. Doamna Trenchard nu le-ar fi alarmat in mod inutil pe matu§i.

-O sa stau de vorba cu Judy, anunta matufa Spring. Suntem ca doua gemene.

- Ca doua gemene? dipi Hannah surprinsa. Cum a§a?- Mama a murit de tanara, aga ca mama ei a fost doica mea.

Avem aceea§i varsta.- Nu mai spuneti!Hannah o crezuse mereu mai in varsta pe matu§a Spring.

Doamna Trenchard era atat de zdravana §i iscusita, putea sa tina in frau un personal de cincizeci de slujitori, pe cand matufa Spring era... matufa Spring. U§or confuza, excentrica, de-o buna- tate infinita.

Acum nu mai parea interesata sa scoata adevarul la iveala, caci se a§eza pe marginea patului §i incepu sa povesteasca.

-Am fost crescute ca doua surori. In tinerete, draga de Judy era mereu aiaturi de mine. Mi-a purtat de grija chiar §i cand am mai crescut. Chiar §i dupa ce s-a maritat. Fara ajutorul ei, n-ap fi putut sa ma intalnesc in taina cu Lawrence al meu...

-Domnifoara Spring! o intrerupse menajera-fefa din prag. Nu trebuie sa spuneti asemenea lucruri. Nu dorim ca reputatia dumneavoastra sa aiba de suferit.

204

- Prostii. Ce con teaza rep u tatia m ea? Law rence a fo st f i este singurul pen tru m ine. A poi deveni b ru sc p ragm atica : La varsta m ea n u m a m ai casatoresc oricum .

D oam n a Trenchard se strecura f i ea in m icutul, dar aglom e- ratul dorm itor.

- Vai, d o m n ifoara Sp rin g, sa nu spu n eti a f a cava. S tau barbatii la coada, a ftep tan d sa le faceti cu ochiul.

- Eu p erso n al n-am zarit nici un b o fo ro g dan d tarcoale caste­lului, declara sarcastic d o m n ifoara M innie. Sp rin g a in te les ca perspectivele ei m atrim on iale s-au incheiat. Tu de ce n u p o ti sa pricepi a sta , Trenchard?

D oam n a Trenchard dadu sa riposteze , d ar ceva - respectu l pe care i-1 p u rta m atu fii Sprin g sau team a fa ta de d o m n ifoara M innie - o opri. D upa un m om en t de tacere stan jen itoare, spuse :

-D o m n ifo a ra Se tterin gton , am ven it sa-ti verific piciorul. Inaltim ea Sa dorefte sa ft ie daca p o ti sa um bli.

- Tocm ai m i-am am in tit! exclam a m atu fa Sprin g, revenind la prob lem a de m ai devrem e. Spune-m i, Ju dy , cum s-a ran it dom ­n ifo ara Se tterin gton ?

- V-am sp u s deja, p ro te s ta H annah. Am alun ecat pe trepte.-A m intrebat-o pe Ju dy , facu m atu fa Sp rin g iritata .- N -am fo st de fa ta cand a cazut dom n ifoara .D oam n a Trenchard if i rasu ci m ain ile in bu zu n aru l fortu lu i,

fa ra s-o priveasca in ochi pe m atu fa Spring.- Ai gasit-o la b aza trep telor? se in teresa d o m n ifoara M innie.M en ajera-fe fa arunca priv iri fugare in jur, de parca se sim tea

incoltita.- N u chiar la baza.- Suficient, stim ate doam ne, rasu n a din Ufa g lasu l ferm a l lui

D ougald. A f vrea sa vorbesc cu d o m n ifoara Setterin gton .Patru perechi de ochi lu m in ofi se atin tira a su p ra lui.- Te rog, il invita m a tu fa Ethel.- Intre p a tru ochi, in sista el.- Cum crezi ca te p u tem la sa sa faci a sta ? se ra sti d o m n ifoara

M innie.

----- -—■— - LegiCe lu m ru ---------- — -

205

— Christina Docfd'-

- E cat se poate de necuviincios, intari matufa Isabel.- Dar trebuie sa-i lasam, zise matupa Spring ridicandu-se in

picioare. Haideti, fetelor, sa-i lasam pe copiii aptia in pace.Matufile se repezira cam dezordonat spre upa, trecand unn

cate una prin dreptul lui Dougald. Inainte sa iasa, matufa Isabel ii popti in ureche:

-Apropos, draga, ti-ap sugera s-o muti pe Hannah in alt dor­mitor. Acesta e teribil de ponosit. Se uita cu coada ochiului la tanara femeie, apoi adauga: Poate dormitorul tau e mai adecvat.

De cum iepi batrana pe upa, Hannah abia daca-pi putu tine in frau revolta. Ca Dougald ii ceruse sa-i vorbeasca intre patru ochi era deja rau, dar ca matupile fusesera de-acord! §i ce comentariu nerupinat facuse matupa Isabel! De fata cu menajera. Lui Hannah ii venea greu sa mai dea ochii cu aceasta.

Inainte ca Dougald sa se apropie de pat, matupa Ethel aparu in prag.

- Haide pi dumneata, doamna Trenchard.-Trenchard ramane. Contele xi curma protestele cu o pri-

vire taioasa.Matupa se rasuci iute pe calcaie, de parea tocmai intMnise

un parpe.- Cum dorepti, milord.Se uita cu ochi mari pi intelegatori la Hannah, apoi o lua

din loc.Dougald se intoarse spre Hannah, care in acea clipa intelese

spaima matupii. In upa se inalta o silueta intunecata, invep- mantata in negru, cu o expresie cumplita pe chip pi cu ochi verzi, lipsiti de caldura.

-S-aintamplat ceva, milord?Cotele n-o lua in seama.- Poate umbla, doamna Trenchard?- Da, milord, spuse femeia atingand speriata piciorul beteag.Un diagnostic fascinant, dat fund ca nici nu se uitase la el.- Foarte bine, rosti el. Doamna Trenchard, puteti pleca.

206

- Afteptati, ii ceru Hannah, prinzand-o mana. A venit comanda• le fire pentru tapiserie?

Doamna Trenchard ii arunca o privire nesigura stapanului inainte sa raspunda.

- Chiar in dupa-amiaza asta. Sunt deja in atelier.- Daca intreaba matufile, le aveam la mine cand am cazut ieri.M enajera-fefa incuviinta, apoi iefi in graba din incapere,

urmarita parca de-o cohorta de diavoli.Ceva nu mirosea a bine. Hannah se chinui sa se dea jos

d i n pat.- Dougald, ce se intampla?- Nu te ridica inca, rosti Dougald nemiscat, dar cu amenintare

i n glas. Tine-ti piciorul pe perna cat mai poti. Trenul face multe ore pana la Londra.

- Pana la... Londra?Nu se intinse la loc f i nici nu sim ti raceala pardoselii mangain-

du-i calcaiele. Toate simturile sale erau concentrate asupra lui.- Te trimit inapoi.- Glumefti.- Nu glumesc.- De ce spui afa ceva?-A m terminat-o cu tine.I se taie rasuflarea. Ce propozitie scurta fi nemiloasa! Cat de

eficienta. Cat de nelalocu! ei.-A i terminat-o cu mine? Ce anume ai term inat?- Te f tiam mai isteata. Am avut plan. A mers. Zambi, asemenea

unui tortionar ce se delecteaza cu suferinta victimei. Am termi­nat-o cu tine. Un talm ef-balm ef de senzatii fi impresii se invol- bura in mintea tinerei femei; contele ii mai infipse un cui in rana: Recunosc, intentionasem sa m a folosesc de tine o perioada mai lunga, dar uita-te in ce hal arati! Ai cazut. Te-ai accidentat. Nu-mi folosefti in afternut... practic niciunde. Nu poti sa ai grija de ma- tufi, cat despre flacaruia pasiunii noastre... cum sa te doresc, din moment ce imi oferi o asemenea privelifte?

------------- Legife lu B ir ii -------------

207

— Christina (DodcC-

Hannah i?i aranja gulerul cat de bine putu. Nu intelegea ce se petrece, a^a ca alese un ton glumet.

- Nu sunt in cea mai buna forma, dar...- Sunt convins ca mi-ai ghicit de mult intentiile, i-o retezH cl

fara mila.- Intentiile?- Cu siguranta te-ai intrebat daca pasiunea mea pentru tine

e la fel de arzatoare.Hannah simti o apasare in piept, intuind ca i se confirmau

cele mai negre temeri. Dougald intra in odaie §i tranti u$a.- Pasiunea ta a fost foarte dragala^a. M-a mi^cat. Se furi?A

silentios la marginea patului asemenea unui animal de prada, se apleca deasupra piciorului ei, mormaind: Jalnic.

- Jalnic!„Porcul!“ se indigna ea in g&nd.- Exista un cuvant mai bun pentru o femeie ce ravne^te un

barbat care-i tolereaza pornirile doar pentru a se razbuna?-Nu te cred. Minti.- Cu toate astea, ai banuit ca te due de nas.- A§a e, marturisi ea intr-un final.-Ai fi fost o neghioaba sa nu ma suspectezi, §i din cate te §stiu,

nu epti neghioaba. I?i petrecu discret degetele peste coltul artistic sculptat al patului. Nu te la§i dusa de nas... decat de mine.

- Din nou.fncepea sa creada vorbele pe care i le arunca cu atata

lejeritate.-Da, din nou, insa prima oara te-am sedus ca sa te mariti

cu mine. Acum, ca sa divortam.Ar fi vrut sa-i traga una peste fata aia infumurata. Sa stea

dreapta §i sa-l sfideze cu fiecare vorba §i gest. Dar malitia lui era dezarmanta.

- De data asta n-ai mai facut promisiuni departe.- Evident! Adu-ti aminte cat de rezervat am fost in toate

acele nopti.-Asta pentru ca... pentru ca eram ocupati cu altceva.

208

-N u . P en tru ca §tiam c a t de m u lt ura^ti s a fa c prom isiuni ilt> care n u m a p o t tin e . D o u ga ld scu tu ra cu u n zan gan it cadrul p.itului. E la fe l de u ra t ca a tu n c i can d faci ju ram in te n u p tia le t«i t e lepezi de ele.

H ann ah n u p u tea sa p riceap a . R e fu za s a p riceap a .- N u m -am le p ad a t de ele. T u m -ai fo r ta t s a te p ara se sc .- A i l i p u tu t s a s tra n g i d in d in ti, s a m erg i m a i d ep arte . A i fi

putut sa-1 su p u i p e C h arles v o in te i ta le . C u fiecare acu zatie , g la su l lui c a p it a o n u an ta to t m a i g rav a , m a i p ro fu n d a . A i fi p u tu t s a m a faci s a te-ascu lt.

Pe cea d in u rm a o in ca sa ca o p alm a.- D a r . ..- A i ren u n t a t . .. d u p a §ase luni.- N -am v ru t s a se a ju n g a acolo, sp u se ea. N -a fo s t corect ce-am

facut, d a r n u p u team s a cagtig im p o triv a ta §i a lu i C harles.- C e s a ca§tigi? V orb im de o casn icie , n u de u n razb o i. A veai

p u terea s-o faci, d a r a i a le s s a n u te fo lo se^ ti de ea.- Ce p u tere? s tr ig a ea , sa r in d in su s . N -am av u t n ici o pu tere .

Am in cercat to tu l.- T i-ai p u s in va loare farm ecele fem eieg ti?- A m p re fe ra t s a fiu sin cera , d ec lara ea cu d isp re t.- L a n a ib a cu sin ce r ita tea ! se strop^ i con tele, a t in tin d un

d eget sp re ea . D u p a n ici §ase lun i te-ai le p ad a t de cele m a i sacre ju ram in te p e care u n b a rb a t §i-o fem eie §i le p o t face . A i d o rm it in p a tu l m eu . A m fo s t sc lavu i tru p u lu i tau . D aca m i-ai fi v o rb it in ta in a n op tii, d u p a ce m a facu se^ i sa m a s im t cel m a i fe ric it b a rb a t d in lu m e, ti-a§ fi in d ep lin it orice d o rin ta .

- § i te-ai fi p lan s p e u rm a ca te joc pe degete .- T o t ce se p o ate . E ram tan ar. P rost. In cap a tan a t. U n ran je t

d isp re tu ito r ii in co lti p e chip, in tim p ce se g a n d e a la tin e re tea lui. A§ fi a sc u lta t de tin e . A i fi p u tu t fi s t a p a n a p e casa , a i fi p rim it a te lieru l de cro itorie , ti-a i fi im p lin it v ise le ^i a i fi fo s t so t ia p e care m i-am dorit-o m ereu . In scb im b, ai a le s s a te sm iorcai. Te-ai sm io rca it m a i m u lt d ecat e ra acceptab il, ch iar §i p e n tru o fem eie.

- N u m -am sm io rca it! A m in cercat sa - ti d esch id och ii...

— ---------- LegiCe lu B ir u ------------- -

209

— Christina Dodcf-

- §i cand asta n-a mers, ce-ai facut?Hannah se stradui sa-gi tina lacrimile-n frau.- Vezi lucrurile anapoda. N-a fost vina mea!- M-ai parasit. M-ai lasat singur. M-ai lasat prada acuzatiilor < l<i

crima. Vorbea series. Vedea suferinta in ochii lui. Nu-?i inchipui.nn ca un om atat de rece ?i cinic putea suferi in halul acesta. O uni, O invinovatea. De cand am afteptat clipa asta! Glasul lui devenl aproape foptit §i teribil de amenintator. Am a?teptat ani de zile hA te vad cum te sfarmi in mii de bucatele dinaintea ochilor mei.

!i era greu sa accepte un Dougald plin de cruzime §si rea-voin A, Ii daduse de banuit Inca din noaptea sosirii la castel. Ba uneorl se intreba daca nu cumva amenintarile lui erau serioase. Dar pastrase calda imaginea acelui Dougald din tren, dezbracat *ii glumind despre dorintele sale fierbinti, care facea toate eforturilo s-o lini^teasca. Mereu crezuse ca acela era adevaratul Dougald, nu barbatul pe care-1 parasise. Nu lordul dinaintea ei.

- Ai planuit lovitura asta?- Cu minutiozitate, raspunse el stapan pe sine.- Cu exceptia cazaturii mele.Dougald i?i muta privirile in alta parte.- E^ti sigura?Intrebarea ii taie respiratia.- Dougald, §opti ea. Doar nu voiai sa ma rane§ti?Cand i§i fixa din nou privirile asupra ei, acolo unde fusese

odata verde se casca un abis negru, nu spre sufletul lui ci spre un neant de durere, amaraciune, zadarnicie.

-Ti-am mai zis, deja ma acuza lumea de crima. Mi-am ispa§it pedeapsa in iad. De ce sa nu te ucid acum? Atata vreme cat nu-mi dovede§te nimeni vinovatia, reputatia mea nu are cum sa sufere mai mult de atat.

Hannah se ridica, dar durerea agonizanta din glezna o lua pe nepregatite. Se prabupi la loc, ^ocata.

Dougald se apropie cu atata repeziciune de ea, incat se temu ca avea sa se napusteasca asupra ei. Ferindu-se cu iuteala, se lipi de cadrul patului.

210

Contele zam bi scurt, rautacios.-C an d privefti a fa lucrurile, divortul pare o afacere nemai-

pomenita, nu?- Ie^i, ii porunci ea. Pleaca de langa mine.- Cum doriti, dom nifoara Setterington, rosti el cu o plecaciune.

Nu ne vom m ai intersecta drum urile de-acum inainte.Nu avea de g&nd sa-fi ia ram as-bun de la ea, a fa cum nici ea nu

o facuse in urm a cu m ulti ani, cand plecase la Londra.

O Hannah mult mai tdndrd stdtea in curtea Hanului Cavalerului din Liverpool, urmarind agitatia din jurul trdsurii in timp ce ran.da§ii se grdbeau sd schimbe caii pentru urmdtoarea bucata de drum. De mult nu mai cdldtorise intr-o trasura. Dinaintea mortii mamei sale, Inainte sd ajunga la casa lui Dougald.

Casa lui Dougald. Cand era o hiatd copild, Hannah isi inchipuia cd va putea locui toata viata ei acolo, in siguranta. Acum, conacul cenufiu ii amintea doar de vise zdrobite.

Chiar §i in cursul cdlatoriei lor cu trenul se indoise de el. Chiar §i inainte de nunta se temuse sd nu facd o gre§eala. La urma urmei, maicd-sa rdmasese nemdritatd pentru cd tatal ei nu avusese curajul sa-^i sfideze familia. Dintr-un anumit punct de vedere, Dougald o luase in cdsdtorie din aceleafi motive.

In sinea ei §tiuse mereu cd Dougald n-avea s-o iubeascd. §i-ar fi dorit... Sperase... dar nu luptase pentru dragostea lui. In tinerete fusese rdnitd de prea multe ori de prieteni care-i intorceau spatele micutei bastarde hoinare.

A§a cd la revdrsatul zorilor i§i impachetase cateva haine, amintirile pdstrate de la mama sa §i banii oferiti de Dougald. Bani cu care sperase s-o imbuneze fi pe care-i primise cu un singur gand in minte: sd-l pdrdseascd. Fugea la Londra pe cea mai rapida cale posibild. Londra, ora§ul unde urma sd dispara pe vecie. Ora§ul exilatilor.

Candgrajdarii ifi term.ina.rd treaba, Hannah se apropie de vizitiu.- Poftiti biletul. Asta-i geamantanul, explicd ea, facand semn cu

degetul. Vd rog sd-l urcati in trasura. Cand pornim din h e?

'——■—— — Legife iu&tru -------— -

211

Christina T>odcf~-

Vizitiul o masura din priviri, iar Hannah incerca sd se vadd prin ochii lui. O tanara doamna invefmantata in cele mai alese haine dr doliu, cu voalul prins de pdldrie fi cateva fuvite blonde iefind la iveald. Nu era insotitd de slujnica, semn deloc bun, dar infdtifarea ei il pacdli pe barbat, care-fi scoase paldria fi declara reverentios:

- Suntem gata de plecare, domnifoara.-SlavaDomnului, fopti ea.Nu voia sd se lase prinsd. Avea fanse sd scape, intrucat Dougald

plecase la Manchester. Charles il insotea, dar cu francezul nu puteai fi niciodata prea sigur. §iretul majordom ftia mereu ce se petrece in gospodarie, iar Hannah se folosise de toate firetlicurile posihile pentru a pleca neobservatd.

-Fiti fara griji, don’foara, ajungem la Londra pana-ncepe inmormantarea.

-Multumesc, spuse ea afezandu-i o monedd in palma. Suntefi foarte amabil.

Vizitiul deschise u§a trdsurii §i se rdsti la pasageri.-Haida, domnilor, in spate cu voi, ca intra doamna.Un tanar sclivisit t$i scoase capul pe u$a.- O doamna? Ce ma intereseaza pe mine de doamna? Am fost

primul aici.Vizitiul il trase afard cu vadita u§urintd.- Faci cum id zic, sau te pun pe acoperif.Individul se indrepta de umeri, gata sa-1 ia la ocdri pe vizitiu,

dar atentia ii fu rdpitd de noua pasagera.Hannah il privi absentd, insa tandrul se apropie de ea §i-i intinse

mana.- Permiteti-mi sd va invit induntru, domnifoara...Doamna, aproape ca rosti ea. Doamna Pippard. Dar se opri la

timp. Statu o clipd pe ganduri, apoi rosti:-Domnifoara Setterington. Vd multumesc, domnule.Urea in trasurd. In fata ei fedeau o femeie in varstd, cam grdsuta,

fi o fata imbrdcatd sdrdcdcios, cu un geamantan pe poald. Ifi dadu seama imediat cu cine avea de-a face: o femeie de incredere fi o fdtucd de la tard ce-fi cauta norocul la oraf.

212

- LegiCe iuSiru ~-

-Daca-mi permiteti...Cele doua ii facura loc sd se aqeze intre ele.Sclivisitul de adineauri se planta in fata ei fi-i adresa un zdm-

hc.t larg:- Tot la Londra? Ce coinddenta. §i eu.Hannah se pregdti sa-l puna la locul lui. Nu i-ar fi fostgreu. Nu era

domnifoara hogata fi naiva pe care-o credea el. Era o bastarda fara ocupatie, obifnuitd cu drumul lung, capabila sd citeascd pe oricine dintr-o privire fi isteata foe.

Avea nevoie de toata istetimea de pe lume sd se ascundd de Dougald, sd se ascundd intr-atdt de bine incat sd n-o mai gaseasca niciodata. De-acum inainte avea sd fie domnifoara Hannah Settering­ton, celibatara instarita.

Ufa se inchise, biciul plesni fi, cu o zdruncinatura, vehiculul lua calea Londrei. Hannah arunca o ultima privire orafului, apoi se lasd pe spate fi inchise ochii. Dupa fuse luni de casnicie, toate sperantele ei se naruiserd. Lasa in urma visurile de cdsdtorie, familie fi dragoste, fi ifi jura sd nu se maigandeasca la ele sau la el vreo data.

Zgomotul u?ii o scoase brusc din reverie, aducand-o in pre- zentul dureros.

Doam na Trenchard statea in prag cu un baston in mana.- Lord Raeburn xn-a trim is sa va ajut cu impachetatul.-C u im pachetatul? repeta ea, nevenindu-i sa creada ca

Dougald era capabil de-asem enea cruzime.- Pentru plecarea la Londra.Cand il parasise prim a oara, plecase cu durerea in suflet, dar

ip pastrase respectul de sine, vointa p independenta. Daca pleca acum, ram anea cu orgoliul calcat in picioare, sufLetul rupt in doua p tristetea gandului ca nu avea sa-p intemeieze niciodatao familie.

O familie cu Dougald. Dougald, care-i vorbise cu atata cruzime. Dougald, care-i citise parca gandurile p se jucase cu temerile ei.

213

Christina Dodcf-—-

Hannah se incrunta. O invinovatea pentru ca-i par&sise, pentru ca renuntase la casatoria lor fara ca macar sa Incerce. Dm ea chiar incercase! Trebuia sa-i demonstreze ca grepea.

- Nu merg niciunde!-Cum adica, domnifoara Setterington? intreba consternate

menajera.Cu grija, Hannah ifi lasa picioarele pe podea. Dougald mi

era nemilos sau rauvoitor. Era doar rece. Dificil. Impulsionat dt< demoni pe care ea nu-i intelegea. Dar nu i-ar fi intins niciodata o capcana! Ideea era caraghioasa.

- Nu merg. Nu poate sa ma forteze.Doamna Trenchard ifi umezi buzele.-Domnifoara Setterington, defi ezit sa va contrazic... ba din

contra, Inaltimea Sa poate sa faca intocmai. Hannah o ignora fi se opinti sa se ridice, incercandu-fi deopotriva rezistenta gleznei fi a vointei. Doamna Trenchard ii arata o foaie de hartie. Am scris-o pentru dumneavoastra. E o scrisoare de recomandare. Cele mai inalte laude pentru insufirile dumneavoastra.

Hannah lua scrisoarea, se uita peste ea fi o arunca pe pat. Se intampla ceva. Nu intelegea ce, dar n-avea sa piece de la matufi inainte de vizita reginei. Nu avea sa piece inainte de a-fi cunoafte bunicii.

- Va multumesc, doamna Trenchard, insa eu nu plec nicaieri.- Stapanul e foarte abil cand vine vorba de a-fi impune punc-

tul de vedere, ofta menajera.Hannah fchiopata cativa pafi inainte. Multumita ca nu cedase

glezna, intinse m&na dupa carja.Dougald o gonea dintr-un motiv anume. Poate pentru ca nu

mai avea nevoie de ea. Dar poate ca era vorba de cu totul altceva. Ceva legat de bunicii ei, sau de matufi, sau de ea. Poate ca ifi gasiseo amanta pe care o dorea mai mult. Oricare ar fi fost motivul, Hannah nu intentiona sa piece pana cand nu-1 vedea suferind afa cum suferea ea, afa ca i se adresa doamnei Trenchard privind-o direct in ochi:

214

-N im eni fi nimic nu are sa m a goneasca de la castelul K.icburn inainte ca eu sa fiu gata sa plec.

---- ---- — Legife iufarii-----------

C&pitoCuC 22

Dougald statea in picioare in spatele biroului f i se holba, cu f'ura cascata, la o doamna Trenchard impasibila.

- Dom nifoara Setterington a indraznit sa m a sfideze?- Doriti ca lacheii sa o conduca la trasura iar de acolo la tren,

.stapane? Menajera folosea acelafi ton ca fi cum i-ar fi oferit un coniac la temperatura perfecta.

El facu o grimasa, conftient fi tulburat de faptul ca nu tratase cum se cuvine gonirea lui Hannah. Spusese mai mult decat ifi propusese, fi fusese extrem de sincer. Ii reprofase ca renuntase la casatoria lor. Nu intentionase sa afirme asta, fi nici nu-fi daduse seama cat de mult il afectase gestul ei de odinioara, dar odata ce incepuse sa vorbeasca, acuzatiile lui fusesera pe cat de grave pe atat de adevarate fi revelatoare atat pentru ea, cat fi pentru el.

-D om nifoara Setterington nu e atat de inalta incat doilachei zdraveni sa n-o poata da afara la ordinul meu, sugera doamna Trenchard.

-N u m a indoiesc, dar nu vreau ca ea sa fie tarata afara in timp ce m atufile plang fi ifi frang mainile. Unde e acum?

- §i-a pus hainele de lucru f i s-a indreptat spre oficiul major- domului. A spus ca o doare piciorul f i ca nu poate merge m ai mult de atat, a fa ca s-a oprit acolo ca sa numere obiectele de argintarie. Doamna Trenchard dadu dezaprobator din cap: Argintaria trebuie verificata, dar n-am vrut s-o las, stapane. E o treaba riscanta sa dai argintaria familiei Raeburn pe m ana unui servitor nemultumit. Cu toate acestea, m-am gandit ca veti dori sa fiti inform at cat mai repede despre sfidarea ei.

- Nu cred ca dom nifoara Setterington se va a ta fa prea mult de argintaria familiei Raeburn, oricat de nemultumita ar fi.

215

Christina DocCd

Va multumesc, doamna Trenchard, o sa ma ocup de aceam.i problema.

Atunci cand o lasase in camera ei, putea sa jure ca sotia lui avp« sa piece, ca stratagema ii reufise, ca de fiecare data.

Doar ca rareori caftigase in fata lui Hannah. Ea reufise sA I incurce planurile in numeroase randuri - dar n-avea s-o facft 9I de data aceasta. Viata ei era in joc. Trebuia s-o trimita de acolu Era spre binele ei. Intr-o buna zi avea sa-i aprecieze prevederc.t fi avea s i priceapa ca el o ranise pentru a o ajuta. Trebuia ha inteleaga, de asemenea, ca pentru a-fi duce numele mai departs avea nevoie de o sotie.

In timp ce pa$ea de-a lungul coridorului, grijile il napadirfl, Da, avea nevoie de o sotie fi de un moftenitor, insa o avea dej.i pe Hannah; in ultimele cateva zile ifi demonstrasera cu asupr.i de masura ca se intelegeau de minune in pat. Aveau sa faca un moftenitor, spera el, cat mai repede.

Se opri in fata ufii deschise a camarii. Mica incapere era fo- losita pentru a depozita vesela, livrelele, fervetele fi cateva scaune, orice ar fi avut nevoie servitorii. Un perete era acoperit do rafturi, iar de celalalt era lipita o masa.

Daca o suparase pe Hannah intr-atat incat sa nu-1 mai pri- measca in patul ei, se confrunta cu mai multe optiuni, toate neplacute. Putea sa divorteze fi sa se recasatoreasca. Putea sS invoce legea fi s-o forteze sa se intoarca la el. Ar fi putut fi sa o curteze, dar sa-i faca curte lui Hannah ar fi fost o pierdere inutile de timp. Era deja a lui. Oricum, celelalte doua optiuni ii repug- nau fi ftia ca nu avea sa gaseasca alta femeie care sa-i tine patul cald afa cum o facea ea. Impreunarea lor se sfarfea intotdeauna printr-o mistuire reciproce, pasionala. Trebuia s-o aiba pe Hannah, iar ea trebuia se-fi dea consimtemantul. Pentru asta ar fi putut, desigur, sa foloseasce metoda logke, Dupa ce punea mana pe ticalosul numai bun de spinzuretoare care incercase s-o ucide ar fi putut s-o gaseasce la Londra sau in Surrey sau - Doamne ferefte, spera ca n-avea de gand sa pereseasce Anglia - fi se-i explice ca o respinsese spre binele sau.

216

Neindoios ca avea sa-i tranteasca u?a in fata - sau peste ilfgete daca putea. Acum statea a§ezata pe un taburet, cu fata la ticrvanta, pe care erau infirate obiectele de argintarie. Sub ochii lui patrunzatori, Hannah sorta lingurile ?i le punea teanc langa lurculitele gata aranjate. Cateva ?uvite de par ii scapasera din me ?i ii atingeau ceafa acolo unde el dorea s-o atinga.

Dintr-odata i§i dadu seama ce trebuia sa-i spuna pentru a o I.ice sa piece. In diatriba din dormitorul ei uitase o chestiune loarte importanta §i insultatoare.

Cu o mana impinse u?a atat de tare, incat aceasta se izbi tie perete. Fara sa tresara, Hannah se opri din lucru. Cu o voce liraganata $i plina de dispret, Dougald spuse:

- Presupun ca e vorba despre gramajoara ta neinsemnata de banuti.

Cu toti mu?chii incordati, Hannah se intoarse pentru a-1 infrunta. Purta o rochie simpla din lana maro, iar in mana avea un cutit de argint pentru carne.

- Milord, la ce va referiti?- La dumneata. E§ti tot aici. La asta ma refer. Te surprinde?Se rasuci pe taburet pana cand ramase cu fata la el §i, invartind

pe degete cutitul, i?i propti neglijent coatele pe servanta.-Dar de ce, milord? Oare cand am facut eu intocmai ce

mi-ati cerut?Venise hotarat sa continue jocul pe care-1 incepuse cu atata

abilitate in dormitor, §i astfel sa-fi salveze sotia de la amenin- tarea mortii, Dar ea §edea acolo cu atata insolenta, ca un huligan de pe strada, nepasatoare fata de el, fata de autoritatea §i sacri- ficiul sau. Pafind inauntru, inchise uf a.

- O vei face de aceasta data.Ea zambi, daca expresia de pe chipul ei se putea numi zambet.-Dar sunt sotia ta. M-am intors dupa ce te-am abandonat

dupa atatia ani. Nu se poate sa te superi pe mine pentru ca am inteles ce mi-ai spus §i ca am refuzat sa plec.

— Christina ‘Dodd----

La naiba! Spusese prea multe. A§a-i trebuia daca ip permtaw sa dea frau liber unor emotii dezordonate. Mai rau de at&t, sinUr,* cum emotia ii cre^tea chiar acum in pantec p in inima.

- Nu te vreau aici.- Da-mi voie sa-mi incerc farmecele pe tine, zise ea batand din

gene p fredonand teatral: Dragule, lasa-ma sa stau cu tine pent 111

totdeauna.Dougald facu un pas inainte.- Hannah, daca trebuie s-o trimit pe doamna Trenchard u n

premia cu nipe lachei pana la tine in camera ca sa-ti faca bag.i jele, o sa fii umilita.

- N-o sa-ti fie u?or sa le explici matuplor, spuse ea lasandu-sc sa alunece de pe taburet. Trebuie sa recunopi ca lacrimile lor £i-ar putea provoca un disconfort considerabil. A?a - suna destul do manipulator?

-Vremea cand puteai sa manipulezi a trecut.Nu era adevarat, dar ea nu trebuia sa pie asta.- Matu^ile au nevoie de mine.- O au pe doamna Trenchard.- Fara suparare, dar doamna Trenchard are destule sarcini de

indeplinit. Se indrepta phiopatand spre el. Fara mine, matu^ile n-au cum sa termine tapiseria la timp. Iar Maiestatea Sa se apeapta sa ma gaseasca aici. Pana la urma, eu am fost cea care i-a trimis invitatia.

Ar fi vrut s-o apuce de umeri p s-o scuture pana cand scotea insolenta din ea.

- Maiestatea Sa nici nu-ti va simti lipsa. O sa avem o receptie nemaipomenita p toata lumea din tinut va fi prezenta.

Deci asta era! Ip sprijini bratul liber pe raft p-1 privi du^manos.

- Poti sa nu te mai prefaci, Dougald. §tiu ce pui la cale. Imi faci vant ca sa poti monopoliza atentia reginei.

Acuzatia ei il surprinse atat de mult, incat insultele ii venira firesc pe limba.

218

- £egiCe iuSirn

Nu exagera. N-am nevoie de patronajul reginei ca sa caftig pti'stigiu.

-Atunci de ce? Trebuie sa ai un m otiv pentru care m a trim iti iIf aid.

Dougald abia ifi putu retine un suspin. Cum de ftia? Ce ftia?- rfi-am spus motivul. Nu mai am ce face cu tine.- Pentru ca mi-ai gasit o inlocuitoare?Ce tot balmajea acolo?- O inlocuitoare?- Fata cu care vrei sa te insori.- Dar sunt... insurat.§i confuz.-U n obstacol minuscul pentru un tactician de calibrul tau.

A gasit-o Charles pentru tine? O fata frum oasa care-fi f tie locul, nu-i afa? Hannah dadu din m ana a lehamite intr-un gest gran- dios de dispret. Asta-i planul, nu-i afa? Te descotorosefti de mine, obtii divortul fi te insori cu otreapa.

- Contrar parerii tale, divorturile nu se obtin atat de ufor, fi nici nu sunt ieftine. Dougald ifi dadu brusc seam a ca nu era subiectul potrivit de discutie cu femeia pentru a carei salvare tragea atatea sfori fi pe care dorea, in definitiv, sa o pastreze.

-C harles te-a sfatuit sa scapi de mine? Te-a invatat ce sa-mi spui?

-D e ce a f avea nevoie de Charles pentru asta? Se concentra sa o raneasca inca o data, pentru a o determina in fine sa cedeze. Efti o femeie simpla.

-P rin urmare, dai la schimb femeia simpla pe o toanta pe care poti s-o controlezi!

- Ce idee tampita, izbucni el. Nu o sa m a recasatoresc.-A tunci e altceva. Cu buzele tremurande, Hannah ifi m uta

privirea. Razbunarea suprema, oportunitatea de a m a zdrobi pana in stadiul in care ftii ca n-o sa-mi mai revin niciodata.

Erau la mai putin de un m etru unul de celalalt fi aerul dintre ei vibra, incandescent fi ostil.

-T i-ai iefit din minti.

219

— Christina (Dodcf -

- Bunicii mei vin la receptie, pi vreau sa-mi vad familia.Uitase de bunicii ei. §tia ca ea de-abia aftepta, dar in acela l

timp se temea de momentul in care avea sa-fi intalneasca rudelo. Ei erau ancora in urzeala prin care incerca s-o tina pe Hannah legata de locul acesta, fi intr-un moment scurt de intui ie, se intreba daca nu uitase dinadins de familia Burroughs. Ura oare atat de mult gandul ca fi-ar fi putut gasi alta familie in afarJ de el?

- E?ti mai crud decat imi puteam imagina, murmura ea.-Atunci pleaca.-Nuplec.- Incep sa-mi pierd rabdarea cu tine, spuse Dougald mai

facand un pas. Distanta dintre ei se micfora cu repeziciune.- Prostii. N-ai sentimente, afadar e imposibil sa ai rabdare,

rase ea caustic.- N-am sentimente? scraf ni el.- Nu. Un barbat care seduce o femeie pentru a o folosi fi-apoi

umili nu are sentimente. Mana ce tinea cutitul cobori, iar degetele ei cuprinsera manerul mai bine.

-Unde ai invatat sa tii cutitul afa? vru el sa ftie.- Unele fete carora le-am predat la Distinsa Academie de

Guvemante aveau talente despre care mi s-a parut mai intelept sa nu pun intrebari. §chiopata pana la el, atat de aproape meat sanul ei aproape ca ii atinse pieptul, ?i ii propti cutitul in coaste: Sper ca nu te incomodeaza.

- Nu. Gestul ei il infurie, afa ca ii prinse incheietura intre de- gete inainte ca ea sa poata ataca. Eleva dumitale nu te-a instruit cum trebuie, daca nu te-a invatat sa nu ameninti pe cineva decat daca ai intentia sa treci la fapte.

- Ma cunofti bine. Ifi intoarse incheietura fi pe un ton sar­castic, la fel ca mai devreme, ii spuse: Ma dau batuta repede.

- Nu numai asta, completa el, atatand-o. Efti fi plangacioasa pe deasupra. Te plangi pana cand nu mai poate omul sa-fi auda propriile ganduri.

220

LegiCe iu S irn -

H annah incerca sa sa ra spre el cu cutitul, m igcare aparen t limtila, dar care ii d istra se lu i D ougald aten tia . P rofitand de 4<ost m om ent, reu?i sa-i p lan teze un pum n zdravan in stom ac. iSuflul ta§ni zgom otos din el. Se p area ca in vatase §i a lte m etode ilc au toaparare de la elevele ei. Cu an tren am en t, a r fi p u tu t deveni o lu ptatoare de p rim a m an a. D in fericire, n u se an tren ase prea des, iar el voia sa op reasca ten tativ a cat m ai repede posib il. Apucandu-i cutitu l d in tre degete, il arunca spre serv an ta . Peste i) clipa, lam a se in fipse trem uran d in lem n.

- A§&. A cum p u tem sa vorbim ca doi oam eni rationali.Strangand-o in brate , o saru ta , in sa ea incerca sa se sm uceasca.

HI o stran se §i m ai tare, o apleca peste b ra t §i fo rta saru turile inl imp ce savu ra sen zatia corpului ei lip it de a l sau . Cu o anum e detagare, se m in un a de el insu^i. Crezuse ca, d u p a a ta tia an i de sin guratate §i izolare, in vatase sa se disciplineze. Se con siderase neindurator, in trigan t, lip sit de pasiune, caldura §i u m anitate . Parea ca se in^elase. Era pasion al, destu l de cald ca s a caleasca otelul §i cat se poate de um an.

A tunci H annah il m ugca de b u za de jos. El se dadu pe sp a te $i o priv i pe fem eia pe care in ca o tinea in brate . §i ea il privea, cu san u l in greunat de e fo rtu l de a-§i dom oli rasuflarea, Buzele ei inrogite sta teau nem igcate. Barb ia ei era rid icata. Ochii ei erau de culoarea castan elor a pasiun ilor turbulente. P utea s a ju re ca-i fu se se su ficien ta o privire sa-i p atru n d a in m inte §i sa ia o decizie. Cu ton u l inflexibil al celei m ai stricte gu v em an te din lum e, ii ceru:

- D ougald, da-m i d rum ul chiar acum , p en tru ca altfel n u am cum sa te dezbrac.

Intr-o clipita arzatoare de adevar, D ougald i?i dadu seam a ca o iubea. In to t acel tim p, in to ti acei ani, i? i sp u se se ca toate p lanurile §i urzelile fu se sera pen tru a se razbuna pe H annah, cand de fap t el o iubise in to t acest tim p. N u vo ia s-o subjuge. V oia s-o p osede.

Dar... de ce facea a s ta acum ? De ce nu-i scosese inca ochii? D e ce-i p a sa? D aca ea vo ia sa-l dezbrace ?i sa-l seduca, poate ca sa-i

221

- Christina T)odd

distraga atentia pentru a-i infige cutitul in inima - atunci, erau ji moduri mai urate de a muri. D&ndu-f i jos jacheta din mers, apucft un scaun fi-1 infipse sub minerul ufii, dupa care aftepta liniftit in timp ce ea ii desfacu nasturii de la vesta. Incerca sa-fi smulgA efarfa de la gat, insa ea il opri punandu-fi mainile peste ale sale.

-Vreau eu sa te dezbrac.Cele mai frumoase cuvinte din lume, spuse de sotia lui. „Vreau

eu sa te dezbrac." Ii acorda o noua fansa? Era la fel de indragostitS de el a§a cum era el de ea? Nu ftia, dar era imposibil ca el s& o iubeasca atat de profund incat fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii, fiecare gand sa-i fie dedicate lui Hannah, iar ea sa nu face la fel. O iubea. Ea il dorea. Afadar, fi ea il iubea.

Hannah ii dezlega efarfa complicate fi ii desprinse gulerul apretat.

-Exista ceva absolut fascinant in descoperirea portiunilor indeobfte ascunse ale pielii unui barbat. E atat de moale chiar aici - mangaie linia curbi. de deasupra stemului - pentru ca mai apoi sa devina delicios de putemica. Mana ei ii desfacu cama^a fi se afunda in parul de pe piept.

Ce tulburare a mintii ii crease iluzia ca ar fi putut sa alunge de langa el o asemenea femeie? Chiar §i pentru binele ei? Hannah il mangaie cu palma, cu varfurile degetelor, gasind locurile sensibile pe care el le §tia deja, ?i altele despre care nu avea habar.

Cand incepu sa-fi desfaca nasturii de la pantaloni, ea ii trase camafa peste cap fi apoi ii saruta clavicula pe toate lungimea, dupa care ii mufca ufor sfarcul.

- Femeie, ar trebui... murmura el cuprinzand-o de mijloc.- Sa ma dezbraci? completa Hannah rasucindu-se cu spatele.Dougald se conforma cu mare eficienta. Pana la urma, daca un

lucru merita facut, atunci merita facut bine.-Asta e cea mai urata rochie pe care o ai, observa el.- Ma bucur ca nu-ti place. Rochia cazu de pe ea ajungindu-i

la picioare. Am ales-o tocmai de asta. Confruntarea dintre ei doi nu incetase, iar aceasta reamintire il nelinifti. El incepuse; el o sarutase. Dar fi ea ii tinuse isonul, dezbracandu-1. Prin urmare,

222

mi avea de gand sa se razgandeasca, nu? N-avea de gand sa d ispara I.Vsandu-l prada dorului fi incercarilor penibile de a-fi ju stifk a .u ^iunile prin faptu l ca o m erita, nu?

Trebuia sa-i desfaca fireturile corsetului f i sa-i scoata jupa, iar a sta avea sa-i ia ceva tim p. Tim p in care H annah putea fi.'i gandeasca. Sa-fi aduca am inte despre toate gesturile lui de ( And venise ea la castel. Sa-fi aduca am inte ce-i spusese in dor­mitorul ei.

Nu dorea sa se intam ple a fa ceva. Un teanc de fervete albe ii atrase atentia. S tatea pe un raft, neatins fi ordonat, fi I)ruse, ii veni o idee. Fara sa se gandeasca, apuca un colt al fer- vetului. H annah dadu sa se rasuceasca spre el.

- Ce faci? El o apuca de um eri f i o intoarse cu spatele, apoi Invar ti capetele fervetulu i pan a cand acesta se alungi, f i i-1 puse astfel peste ochi. Dougald!

M ainile ei se chinuira sa indeparteze legatura din fa ta ochilor, in sa el se a f teptase la asta . Cu o m ana o opri, iar cu cealalta tinea capetele bucatii de panza.

- O sa-ti placa, m urm ura.De fapt, nu ft ia daca avea sa-i placa sau nu. § tia doar ca daca

H annah nu pu tea sa vada, nu pu tea sa piece, f i avea nevoie de ea goala, in bratele sale.

- A i innebunit, zise ea, dar ram ase nem ifcata in tim p ce elo lega la ochi.

- Incep sa cred ca ai dreptate, raspunse Dougald. Cum altfel putea sa-fi ju stifk e actiunile?

H annah pipai cu grija legatura de peste ochi.- N u po t sa vad abso lut nimic.H otari to tu fi sa intre in acel joc straniu f i delicios de vino vat.- Celelalte sim turi iti su n t treze? intreba el in tim p ce-f i trecu

varful degetului pe gatul fi de-a lungul um arului ei.-D a ... spuse ea tresarind.im potriva bunului-sim t - a bunului ei sim t Dougald ii des-

facu corsetul f i jupa. in tim p se preocupa cu asta , breteaua cama- fu tei fine ii cazu de pe un um ar, dandu-i de inteles ca fi ea ifi

----------- - Legi(e iu&iru- -—------- -

223

Christina Dodd

juca rolul. Ifi apleca fruntea fi privi in jos. Un san din acest unghl arata cu totul altfel ca un san vazut din fata, iar contrastul il impingea sa experimenteze. Sa priveasca din lateral, sa atingA de sus, sa linga... Pana fi luand in calcul grija pentru piciorul ci ranit, o dezbracase in timp record.

Dar unde s-o puna? Masa era tare fi agiomerata, servanta pre;i Inalta fi plina cu argintarie, podeaua... nu. In colt. Pe un scaun de salon cu lemnul lucios, cu spatele drept fi cu brate curbate molatec. O ajuta sa mearga pana acolo, asigurandu-se ca nu punea in pamSnt piciorul vatamat.

-Afaza-te aici.Hannah bajbai pentru cateva clipe, apoi se lasa incet pe scaun,

sub privirile lui. Dougald vazu fiorul care-o strabatu atunci cand fezutul ei atinse suprafata racoroasa a lemnului. Cu o grabs crescanda, se dezbraca de ce haine mai avea pe el fi o urm&ri cum explora piesa de mobilier cu varfurile degetelor. Totul la ea fl. fermeca, il atata. O dorea atat de mult, ca fi-ar fi petrecut tot restul vietii lui in acea camara, oferindu-i placere. Ar fi vrut sa-i strige cat de mult o iubea in timp ce alerga pe coridoarele castelului Raeburn. §i nu putea s-o pastreze, sau sa sufle o vorbS, deoarece un nemernic voia s-o omoare.

CapitoCuC23

Fara vaz, lumea lui Hannah se micfora, fiind limitata la atin- gere, miros fi auz. Scaunul pe care o afezase Dougald ar fi fost mandria oricarui mef ter, cu elemente curbate fi picioare gratioase, emanand un parfum delicat de ceara de albine. Trupul ei gol adora netezimea de matase a lemnului. Podeaua de sub talpile ei era racoroasa, fi asta ii alina durerea. Pipai in jur, gasind pereti de fiecare parte. Dougald statea in apropiere, ii auzea gafaitul lin fi fofnetul hainelor. O contempla. Hannah putea sa simta caldura privirii lui, precum fi placerea pe care i-o starnea neajutorarea ei.

224

- Legite iuSiru -

D oar ca n u era n ea ju to rata . A idom a casatorie i lor, su b jugarea ei era o iluzie. Ar fi p u tu t orican d sa -fi dezlege ochii. P utea sa se ridice in p icioare, sa se im brace f i sa-1 p arase asca , daca ar fit dorit. Nu dorea. Era un ram as bun . F u se sera o m ultim e de m om en te in care if i sp u se sera „A junge!“ iar ap o i se In talneau in m ijlocul unei dorinte de n estav ilit. D e d a ta a s ta in sa , n u vo ia s a se razgan deasca.Ii p lacea s a se d esfete a la tu ri de D ougald. G ustu l lui, m irosul, trupu l lu i m ifcan d u -se p a t im a f In ea. Ifi la sa se am p ren ta asu pra ei, iar ea n u avea sa m ai do reasca n iciodata pe altcineva.

C ruzim ea lu i n u avea in sa lim ite , ia r ranch iuna ii rodea su- fletul. C hiar daca acum in ten tio n a sa i se d aru iasca in tru totul, dupa acest ram as-bu n H an n ah avea s a incheie re latia am o ro asa cu b arb atu l care p u r ta m om en tan titlu l de L ord R aeburn. Avea sa - fi am in teasca m ereu de p asiu n e f i s a u ite com plet durerea.

C o n ftien ta ca D ougald era apro ape gol, se a fe z a m ai b ine in scaun. C apul su s, spa te le drept, m ain ile p e spatar, genunchii f i p icioarele im preun ate . D aca o dorea, trebu ia sa o seduca.

- D ra g a m ea, da-m i voie sa te sa tisfac . D ougald ingenunche in fa ta ei, un m u rito r de ran d in a in tea zeitei, f i ii m angaie coapsele. Fo losin du -fi ap asa rea trupului, o im b oldea sub til sa - fi desfaca picioarele.

H ann ah n u dorea sa se la se con du sa de el. Se la sa pe scaun, iar fipcile sp ataru lu i ii racorira spatele . R idica un b ra t, i f i in toarse capul spre perete f i- f i p u se p a lm a su b obraz.

- Fa-m a sa m a sim t b ine, com an da ea.- D up a cum d o ref ti, d raga m ea, fo p ti el cu un ra se t ragu fit.Luandu-i m an a libera, o rid ica p an a la buzele sale f i sa ru ta

fiecare deget pan a cand a ju n se la cel m ic. Ifi la sa gu ra sa alunece p e articu latia unui deget, su gan d in tr-o m an iera care sugera... ei b ine, su gera o m if care care ei ii facea m are placere. A poi m u fca in cet varfu l. Ea tresari, incerca s a se retraga, in sa el o opri.

- N u. S ta l locului. D aca vrei sa-ti p laca trebuie s a s ta i locului.A fa ca ea se lin ifti in tim p ce el ii sa ru ta palm a, f i continua

sa sarute pana cand ajunse la incheietura, pana la interiorul cotului, peste fiecare p istru i f i alunita sensibila. In deplina bezna,

225

— Christina (Dodd-

mlngaierea fi textura degetelor sale pline de bataturi o vrdjtM Cand ifi dadu seama ca, rasucindu-se, ii lasase cale libera pentru a-i explora gatul, incepu sa aiba dubii cu privire la intelepciunen ordinului pe care i-1 daduse.

Ii placea la nebunie ca Dougald sa-i sarute gatul. De obicei, dim I ifi trecea buzele peste pielea ei frageda, degetele de la picioare i at* strangeau, rasufla mai greu fi incerca sa-1 indeparteze. Acum nu reactiona. El ii intui probabil neliniftea, caci ii fopti in ureche:

-Ai incredere in mine, draga mea.Cu o mana pe umar fi cealalta pe creftetul ei, o saruta atat de

ufor, inclt parea o adiere de vant. Dar mirosul, acel amestec de transpiratie fi mirodenii, ii aminti de prezenta lui. Felul in care firele de par de pe trupul ei cautau atingerea lui. Crisparea din pantec. Ridicarea sinilor. Dorea sa se intoarca spre el, sa-i tin& capul in maini f i sa-fi lipeasca buzele de-ale lui. Dorea sa-i faca tot ce-i facuse el, fi mai mult de atat.

Parteneri. Parteneri de-o viata, fi acum avea sa fie ultima lor clipa impreuna. O napadi un val de tristete, dar ochii care-ar fi tradat-o erau ascun i vederii lui. Nu ftia. Era mai bine a$a. Nu dorea ca el sa-fi dea seama cat de mult avea sa-i fie dor de el. Azi avea sa-fi ascunda jalea. Poate ca intr-o zi durerea pierderii lui avea sa dispara.

Douglad prinse in joaca o fuvita blonda.-Cand vad o singura bucla scapata, o sa-ti desfac tot parul,

o sa-1 intind pe perna, o sa-mi ingrop fata in el fi o sa-i beau parfumul.

Degetele ii trecura lin peste pometi, apoi urmarira linia bar- biei injos spre piept fi se despartira pentru a-i cuprinde sanii.

- Ii iubesc. Atunci cand le surprind curbura ascunsa sub rochie, vreau sa vin la tine fi sa-ti deschid corsajul fi sa privesc din nou misterul trupului tau.

Complimentul lui o facu sa zambeasca trist. Vocea lui o facea sa uite tot, in afara de dorinta. Cu o voce ingreunata de patos, murmura:

- Nu e nici un mister. E un trup de femeie.

226

-G re?e§ti. E trupul tau. E m isteru l m eu pe care incerc sa-l ilcscifrez. §i cand o fac, im i spun: A cum o inteleg. Va fi a m ea pen-i ru vegnicie. Apoi tu te ridici §i te im braci, f i n u te m ai cunosc.

Arzatoare, v ibranta, sincera, vocea lui in firipa o v ra ja dei u'destram at. Daca ar fi. s ta t sa-l asculte, ar fi. zis ca o venera. Poate (,1 tocm ai acea adorare contrara vointei ii im boldea m an dria §i lAcea ca razbunarea sa devina o necesitate.

- N-o sa m a cunogti n iciodata, ii ?opti ea. Nu.Ceva ii gadila sfarcul: rasu flarea fierbinte §i buzele sale m oi.- N u in totalitate . O sa revin din nou §i din n ou p an a voi

reu§i.- N u . H annah scu tura din cap §i incerca sa-l in frunte.

Nu inca.D ougald ii in toarse fa ta spre el, ii puse o m an a sub obraz, iar

pe cealalta pe m anerul scaunului. Apoi... nim ic. S ta tea nemi$- cat, ab ia respirand. Privind-o. Fara fa lsa m odestie , §tiu ca vederea ei il im presiona profund.

- Ar trebui sa pun sa te p icteze a^a.-N u .- Incordata, regala, glorioasa.- Nu. M ainile ei urcara spre legatura de pe ochi, in sa D ougald

le opri.- S ta i , spuse . Ii sa ru ta degetele curbate, apoi palm ele. A bia

am inceput.Cu fervoare reinnoita, ii sa ru ta sfarcul, apoi il trase in gura,

savurandu-i gustu l. M ainile sale coborara, p an a cand degetele m ari a junsera sa-i m angaie pantecul. Placerea o im boldi din nou, cu m ai m ulta in tensitate, aducandu-i o caldura terib ila intre coapse. I§i dorea din to t su fletu l ca m ainile lu i sa-§>i continue alunecarea, ca gura lui s a saru te m ai m ult f i s a gu ste m ai putin , dorea ca trupul lui sa-l m angaie pe al sau . Ar fi v ru t s a se mi§te ritm ic, la unison cu el. In curand avea sa o faca. In curand avea sa fie prea m ult... Ii scapa un m ic geam at. Pe m om ent, avea sa la se dorin ta sa creasca.

*

---------- ------------- — LeQiie luBirtt --------------------------

227

Christina ‘Dodd

Dougald Ii saruta pantecul fi, Intr-un moment de nebunie, cuii permise sa-i desparta coapsele. Buzele lui alunecara mai jos Hannah ii cunoftea intentiile. Avea oare sa-1 lase? Atunci degetele lui atinsera parul cret fi matasos. O deschise, iar gura lui cobori pr> loculpotrivit. Melancolia dispara, gandurile se sparsera, coeren i se transform^ in haos. Trimitandu-i fulgere prin corp, extazul o cucerea cu un deliciu irezistibil, apropiat de agonie.

Limba lui dadu tircoale intrandului umed, dupa care patrunsr Inauntru, smulgandu-i un icnet de placere, Buzele lui o sorbeau. Nemaiputandu-se stapani, Hannah ridica un pidor, proptindu-l pe marginea scaunului, fi Ifi arcui spatele.

-Dougald!II apuca de par fi, cu gesturi necontrolate, Ifi trecu dege*

tele printre fuvitele negre. Mirosul excitarii lui era afrodiziac.El Ifi trecu mainile sub ea fi o ridica. De neoprit, urma mifcarile

coapselor ei, fara mila, cerand doar ca ea sa-i cedeze.In sfarfit, cu un tipat, ea ii dadu ce avea nevoie.Instinctul triumfa. Abia Ifi dadu seama ca tinea strins

marginile scaunului. Spatele i se cabra pe fipcile spatarului, iar coapsele i se desfacura. Dar mai mult decit orice cunoscu feri- cirea renuntarii, a unui orgasm dedicat ei. §i doar ei.

Ifi dadu drumul fi, cllnd Incepu sa cedeze, Dougald o patrunse cu iuteala, umpland-o cu nevoia lui - tragand-o inapoi spre extaz. Instantaneu, corpul lui Hannah se cutremura in bratele lui, mufchii launtrici il cuprinsera cu forta, cer&ndu-i sa-i dea totul.

Din cauza agitatiei, nodul legaturii de la ochi se desfacu, iar fervetul cazu pe jos, permitandu-i sa-1 vada. Ii privi fata mult iubita. Frumofii ochi verzi irizati cu auriu. Nasul scurt fi drept. Pometii Inalti. Maxilarul incapatanat fi parul lung fi lucios, cu fuvite carunte. §i-fi dadu seama ca plangea. Nu ftia de ce. Prea multa placere. Prea multa durere. Prea mult extaz. Prea mult, fi niciodata din acel moment incolo.

- Draga mea, rosti el cu glas putemic.Hannah nu-fi muta privirea. O poseda in intregime. „Draga

mea.“ Era al lui. Pentru totdeauna. El era al ei. Pentru totdeauna.

228

De d a ta ac e a sta a ju n se ra im p reu n a la o rg a sm , lip it i u n u l do celalalt, o fe r in d u -fi to tu l. E a ii p r im i cu d ra g sa m a n ta talda. R am an ea m acar cu a s ta . M acar ii o fe r ise p o s ib ilita te a de a zam isli.

- D r a g a m ea , sp u se e l d in n ou . U fu re l, se la s a p e s te e a f iii ad u lm eca p ie lea , ii f te r se lacrim ile de pe o b raz . D rag a m ea , repeta. V ocea ii scazu , d a r era la fe l de v ib ran ta . Se lip ise ra unul de celalalt, n ed o rin d s a se d e sp a rta , d a r p a n a la u rm a el ie f i din ea f i in gen u n ch e. H an n ah , u ita sem . Ii lu a in p a lm a p ic io ru l ran it f i s a r u ta cu rb u ra d e g e tu lu i m ic, m u rm u ran d : S a rm a n pi- c ioru f. M an gaie u m fla tu ra cu d eg ete b lan de . L u an d -o p r in sur- prin dere, p a lm a lu i se a lip i de p ie p tu l ei. S a rm a n a H an n ah . A ta t de cu ra jo asa !

E a i f i in c le fta d in tii, in a b u fin d u -fi un h o h o t de p lan s . O are ad m ira tia lu i ch iar in se m n a a ta t de m u lt p e n tru e a ? N u , e ra d o a r vu ln erab ila d in cau za durerii. In gh iti in sec f i sp u se :

- A m u ita t de lu x atie , a f a d a r n u are cum s a fie grav.D o u gald p riv i in jo s la p ic io ru l pe care-1 tin e a . Se gan d ea .

D oam n e, ap ro ap e ca p u te a sa-i a u d a gan du rile . A p ro ap e ca f t ia ce av ea s a sp u n a f i n im ic n-o p u te a a ju ta s a - f i s ta p a n e a s- ca tr is te te a .

!n d re p ta n d u -f i u m erii, o cerceta cu u n ae r e x te n u a t f i sp u se :- O s a la s b an ii in co n tu l ta u d aca pleci.L acrim ile e i se u scara . D in n o u cap ab ila s a v o rb e asca , d ec lara

p e u n to n ferm :- N - a i de ce sa -ti fa c i griji, m ilord . D u p a ce v a p leca reg in a

V icto ria , p o ti d in n o u s a su fe r i de p e u rm a fa p tu lu i ca te-am p a ra s it . §i de d a ta a c e a s ta n u m a vo i in toarce.

-- ------------------------ - JLegiCe xuGvrn----------- -------------- —

CapitoCuf 24

D o u gald s ta te a la b iro u cu b ra te le in cru c ifa te f i a sc u lta scen a care avea loc la ie firea d in capela .

229

-N u ma poti forta sa fac asta! Cum iti permiti sa pui laheln pe mine, frantuzoi jegos? 0 sa pun sa te biciuiasca!

Dougald recunoscu vocea panicata a lui Seaton. Chari e« il speriase ca la carte. Acum, valetul urma sa-fi intre in rol.

- Sir Onslow, ma scuzati. Nu am de ales. Milord a ordonat «« va aduc, iar atunci c&nd nu-i execut ordinele... Charles 1&S& frazn neterminata. Stap^nul meu e foarte exigent, Sir Onslow. Nu ml permit sa nu-i dau ascultare.

- De-abia se crapa de ziua!-A cerut s i va prezentati de cum v-ati intors de la conacul

Conniff. Charles deschise cu piciorul uf a biroului fi dintr-o mi? cat r fl Impinse pe Seaton in camera. Milord, iata-1 pe Sir Onslow.

Dougald nu se ridica. Nu se clinti. §tia foarte bine cum ardl.i Intunericul noptii ifi facuse salaf in biroul sau, fiind perturbal doar de lumanarile af ezate cu grija in jurul lui. Flacarile ii scoteau in evidenta parul negru fi argintiu, vestonul negru, expresla fixa fi ochii lucitori. Daca Seaton ifi amintea de reputatia lui de asasin, era bine. Daca ifi inchipuia ca statea fata in fata cu Satana insufi, cu atat mai bine. Pentru ca Seaton incercase sa o omoare pe Hannah. Seaton avea sa recunoasca. Seaton avea sa plateasca.

- Stai jos.Printr-un gest incet care facu sa-i luceasca inelele cu neste-

mate de pe degete, Dougald arata spre un scaun cu spatar drept aflat !n mijlocul camerei.

Seaton purta o haina de culoare inchisa bine croita, o vesta ecosez fi pantaloni asortati din acelafi material, cizme lustruite fi un ac pentru guler cu v^rf de diamant, asemanator cu cel al lui Dougald. Doar parul ciufulit, de obicei perfect aranjat, arata greutatile calatoriei cu trasura. O bruta banala; nu e de mirare ca trecuse nebagat in seama pentru atit de mult timp fi pentru atatea crime. Acum privi la scena aranjata cu migala fi, cu buzele tremurand, spuse:

-Ar trebui sa ma impresioneze demonstratia asta de putere?

Legife luBiru

Dougald nu ft ia daca trebuia sa-1 aprecieze p en tru tupeu Ritu sa-1 desconsidere pen tru prostie . La sfHrfitul in ta ln irii avea «a se lam ureasca.

- Charles, ajuta-1 pe Sir O nlsow sa se a feze pe scaun.-M a afez! tipa el, caci Jnvatase sa respecte stran so area lui

( hades. Prea tarziu. Valetul ii In toarse m an a la sp ate f i il im pinseI h* scaun. Seaton se ridica pe varfuri pen tru a a ten u a presiunea pi scanci: Au, au, au! A poi de In data ce Charles ii dadu drum ul, if i aranja m anfetele, m orm aind: Chiar nu era necesar.

- Imi cer scuze, dom nule, sp u se Charles, apoi se apleea spre fl ?i if i freca dem onstrativ m ainile una de cealalta. De cand s-au r.lspandit zvonurile despre crim a, fac to t ce-mi cere stapanul.

Seaton se indrepta brusc. Privindu-1 fix pe D ougald, intreba:- D espre a sta e vorba? Ca am po vestit pe ici, pe colo, despre

apucaturile tale conjugale? Poate am dat unele detain, dar m ajo- ritatea oam enilor auzisera deja povestea.

-D e sig u r ca nu, Seaton. D in nou, D ougald era nem ifcat. Nu e fti destu l de im portan t pen tru m ine ca sa-m i p ese de ceea ce spui.

- A fa sper f i eu! D andu-fi seam a prea tarziu ca fu se se insul- tat, Seaton se incrunta. A tunci ce caut aici?

- Celelalte indeletniciri ale tale m i-au a tras aten tia .-C e ... alte indeletniciri?D ougald, con ftien t ca era fo arte aproape de o izbucnire vio-

lenta, se stradui sa ram an a pe scaun, D orea sa-1 izbeasca pe Seaton pan a cand if i va fi p ierdut atitudinea arogan ta fi cativa dinti pen tru ca m ai apoi sa recunoasca to t. A poi ar fi term inat sa-i extraga restu l dintilor... Se calm a, resp iran d incet. N u era vorba de razbunare. Era vorba despre prevenirea unei crim e f i de protejarea lui H annah. Pentru ca o iubea. Chiar dacS n u pu tea s-o aiba, o iubea.

- Seaton, doar n u pu teai sa-ti inchipui ca activitatile tale vor ram ane ascunse la infinit.

Celalalt frem ata, apoi if i ridica n asu l b on t in aer.- Eu... eu h abar n-am la ce te referi.

231

Christina ‘DocCcC-

Dougald schimba o privire scurta cu Charles. Freamiilul acela echivalase cu o recunoajtere a vinovatiei, insa el voia marturisirea. Voia detalii. Voia sa-i prinda pe conspiratori pi sa auda ce planuia Seaton. Deoarece Hannah insistase sa r&mA na pana dupa vizita reginei, trebuia sa afle tot.

Dupa o pauza indelungata, in care Seaton continua sa se foias ca agitat pe scaun, contele spuse:

-E destul de tarziu. Sunt obosit. Charles spune ca devil i dezagreabil cand sunt obosit. Sper ca n-o sa ma tii prea mult, did altfel o sa-mi pierd rabdarea.

Apropiindu-se de Seaton, Charles popti pe un ton mieros:- Mai bine marturisiti pana nu se infurie stapanul.Privirea lui Seaton se plimba intre cei doi interogatori; decise

ca era momentul sa puna §i el unele intrebari.- De aceea pi-a omorat nevasta? Gelozia i-a luat mintile?Frecandu-?i din nou mainile, Charles raspunse:- Nu domnule. Nu era deloc gelos.Dougald abia ipi mentinea seriozitatea. Valetul se distra prea

tare. La fel ar fi. facut §i el, daca situatia nu ar fi fost atat de serioasa.

- Charles, iti depa§e?ti atributiunile. Francezul se retrase speriat la perete. Dupa ce il privi indelung, Dougald i$i intoarse atentia catre Seaton. Vreau sa marturise^ti, chiar acum. Ce tam- penii puneai la cale?

Seaton privi spre Charles, apoi spre Dougald.-Nimic, eu n-am... Vazand ca seniorul dadea sa se ridice,

scanci, apoi i?i schimba tonul vocii: Adica... eu... eu nu credeam ca ?titi...

- Marturise^te, ii ceru contele a§ezandu-se la loc.-O sa returnez totul, fagadui Seaton indreptandu-fi umerii

vatuiti ai hainei.Dougald nici nu trebui sa mimeze confuzia:-Sareturnezi... totul?- Colierul m-a dat de gol, nu-i apa? se tangui celalalt prinzan-

du-pi capul in maini. Cel pe care 1-am luat de la doamna Grizzle?

232

Legife luBiru

Fara sa inteleaga, Dougald se holba la varul lui indepartat, care mArturisea... o alta vina. Charles prelua fraiele interogatoriului.

- Ati luat un colier de la doam na Grizzle?Seaton ridica privirea fi constata ca nu ghicise. Mai incerca.- Nu colierul? Poate vazele. Vazele Ming ale lui Lady McCarn,

Erau prea mari, o adevarata incercare, nu ftiu cum nu fi-a ima- ginat nimeni ca o sa fiu tentat.

Dougald ifi reveni suficient cat sa inlantuie cuvinte fi ganduri.

- Ai luat vazele Ming ale lui Lady McCarn. Ai furat...-N u am furat. E un cuvant atat de urat! Eu... le-am adunat.

Arata foarte frum os la mine in dormitor. Incapabil sa descifreze privirea perplexa a lui Dougald, Seaton ifi arata adevarata fire fi gasi im ediat un tap ispafitor. E vina dumitale, Lord Raeburn, ca am fost nevoit sa-mi decorez camera. Nu poti sa te aftep ti ca un om delicat sa locuiasca in acea incapere dizgratioasa, cSnd n-ai fi dat o letcaie ca sa-mi faci traiul mai suportabil.

-A m considerat ca mai intai ar trebui renovate camerele fa­miliei... Apoi contele ifi dadu seam a ca se scuza in fata unui hot fi izbucni: Redecorarea dormitorului nu justified un colier furat. Presupun ca ai sa vinzi bijuteria pentru bani gheata.

-S u n t un gentleman, declara Seaton ducandu-fi m ana la inima. Eu nu vand lucrurile pe care le adun!

Consternat, Dougald incerca sa se lamureasca:-L e ... pastrezi?- Desigur.- Ce faci cu ele?-L e contemplu. Seaton ifi dadu seam a ca Dougald nu avea

de gand sa-l omoare fi se relaxa. Se lasa pe spatarul scaunului fi incepu sa sporovaiasca: Am o colectie destul de mare. Poti sa vii s-o vezi daca vrei.

Daca incerca sa-i distraga atentia, atunci facea o treaba extraordinara.

- Inca ai totul.-D a .

233

— Christina Dodcf^-

- Atunci iti accept oferta. 0 sa restitui fiecare obiect.Seaton se holba, iar mainile i se incleptara de scaun.-NulCui?- Proprietarilor.Vocea lui Seaton se umplu de panica:- Oamenii n-o sa inteleaga. O sa-fi faca o parere proastA ties

pre mine.- Un gentleman ca dumneavoastra va putea inlocui lucrurlln

in apa fel incat proprietarii sa creada ca le ratacisera, intervml Charles pe un ton liniptitor.

- Dar n-o sa le am!- Ori o faci tu, ori am s-o fac eu pentru tine.Sub amenintarea deloc subtila a lui Dougald, Seaton

smiorcai:- Bijuteriile? Ceramica? Tablourile?- Tablourile?Dougald pi-1 imagina luand o pictura mare de pe peretc,

ascunzand-o sub haina pi facandu-se nevazut cu ea.-Am spus tablouri? Seaton ipi tampona ochii cu batista lui

dantelata. Voiam sa spun...-§ i tablourile, insista contele, neptiind daca sa rada sau sd

planga alaturi de varul sau indepartat.- Scandalos!- Sunt perfect de acord.Era dar ca servitorii aflasera de mica idiosincrazie a lui

Seaton.- Nu sunt nevoit sa ma supun unei asemenea rupini.-Va trebui s-o faci daca mai vrei sa locuiepti aici.Cel putin unul dintre vecinii lui Dougald trebuie sa fi observat

pierderile asociate cu vizitele lui Seaton.Acesta ipi scoase manupile din buzunar pi le lovi peste palma.-Atata cruzime pi lipsa de rafinament o sa adauge o noua pata

reputatiei dumitale.- Daca am supravietuit zvonurilor despre crima, pe care le-ai

raspandit cu atata grija, cred ca o sa supravietuiesc infamiei

234

Legife iu&irn - -

a ini alunga moftenitorul talhar. Dougald nu putea sa-fi irna- ghic/c ce zvonuri aveau sa urmeze plecarii lui Seaton. Acesta se

in picioare.Talhar - ce cuvant uratl Prea bine. Voi face precum ceri, insa

voi Huporta consecintele.( ’and Charles inchise Ufa, Dougald i f i lasa capul in maini. Era

<»h<wit. Era ingrijorat. Pentru prima oara in multi ani, nu ftia ce de facut in continuare.Charles, crezi ca Seaton ne-a dus cu zaharelul?

linigmatic, francezul raspunse:- O sa vorbesc iaraf i cu detect!vii. Ridicandu-fi capul, Dougald

m‘ holba la valetul sau, cerand tacit un raspuns mai bun. Charlesi «»da: Nu, milord, am convingerea ca Sir Onslow e exact cum 1-ati <l<\scris, un gainar.

- Nu avem alti suspecti- Deocamdata nu, milord.-Trebuie sa continui sa o supraveghezi pe Madame.- Ca intotdeauna, proclama Charles.O alta banuiala il lovi pe conte.- Presupun ca acul de la gulerul lui Seaton care seamana atat

de mult cu al meu... e al meu. Crezusem ca 1-am pierdut. Dougald intMni privirea cinica fi am uzata a valetului sau fi recunoscu: Nu mi-a placut niciodata.

Nu avea sa mai fie satisfacuta niciodata, se gandi Hannah pe cand statea morocanoasa in camera de lucru a m atufilor f i cosea bucati din fata printului Albert. Greutatea unui barbat, pieptul lui impingandu-1 pe al ei, sunetele, mirosurile, frecarea, apropierea... niciodata.

- Aia e spranceana printului, nu barbia lui!

Capitofuf 25 3 a

235

- Christina (DocCcC'~

Domnipoara Minnie ii lua cro?eta din mana. Era extrcm il« artagoasa in ziua aceea, a§a ca Hannah prefera sa se mute lAn amatufa Spring.

-Imi treci pi mie ata prin ac, draga? o ruga aceasta.Prima data cand il parasise pe Dougald fusese stoica - deoa rr*««,

i§i dadu ea acum seama, fusese prea tanara ca sa-fi dea seam.i U ce renunta. Acum ?tia. Frecarea unei barbii nerase peste s&nil el atunci cand ii sugea sfareurile. Tex- ura parului aspru in palmrln ei atunci cand il mangaia pe piept. §uvitele matasoase din coam.i lui care-i cadeau in jurul fetei atunci cand o saruta. §1 ii perml sese lui Charles sa-l tunda!

„Pentru ca aparitia in fata Maiestatii Sale sa fie una c<> respunzatoare", spusese Charles. „Ca sa-mi faca in ciuda", no

gandi Hannah.-Nu culoarea aceea, draga. Matu§a Spring arata spre firul

aurit. Astalalta. Dar oare unde ti-e capul? Cum Hannah nu reac tiona, batrana o batu cu blandete pe brat: Nu conteaza. O sa-i cet unei servitoare sa-mi puna ata in ac.

Hannah se indrepta spre razboaiele de tesut.Daca Dougald fusese fericit in ultimele patru zile, ea vazuse

prea putine dovezi pe chipul sau. Mai degraba arata tras la fa0 , de parea nu ar fi avut stare ar fi dormit foarte putin. Hannah spera ca era aja. Spera ca sufera. Spera ca de fiecare data cando vedea la micul dejun, de fiecare data cand o auzea vorbind cu matugile, de fiecare data cand se gandea la ea, sa se simta vinovat, abatut, furios... dar nu putea sa se minta singura. De fapt, ce dorea ea ca el sa simta era suferinta carnii. Spera ca atunci cand o privea, barbatia lui se ridica §i gemea.

Ifi alegea tinutele tocmai cu acest scop in minte, pentru a-i incuraja instinctele indaratnice. In fiecare noapte statea panS tarziu, lucrand de zor la rochii - coborand decolteul, ingustand talia, adaugand ni?te dantela la jupe sau pe lenjerie. In fiecare zi facea in a§a fel incat el sa-i observe decolteul, glezna, zambetul. Dougald nu avea sa afle niciodata cat suferea ea sub privirile lui, imaginandu-§i cat de singur avea sa-i fie trupul, cum avea

236

.•a im batraneasca pi sa se ofileasca in solitudine, fara sa aiba ala- iiti i un sot. Un iubit. Pe Dougald.

I’cdalele bufneau ritm ic pi suveica zbura in tim p ce m atupa Im.iIkvI pi matupa Ethel teseau ultim ele bucati ale tapiseriei re- I'jnci. Umerii batranelor erau lasati, ochii plini de vinipoare ropii, il,ir buzele lor stranse le dem onstrau hotararea de a term ina la limp. Peste doar doua zile, chiar inainte de am iaza, trenul regal itvca sa soseasca in gara. Cu ajutorul servitoarelor, care le aduceau m.Uupilor to t ce le era de trebuinta, p ia llu i Hannah, care organiza (,il dadea o m ana de ajutor, tapiteria avea sa fie gata, urm and sa tilftrne in toata splendoarea pe peretele salii principale.

Hannah era m ultum ita ca-pi facuse partea ei - in to t acest limp imaginandu-pi, cu un zam bet fin pe buze, cum m ai putea it,i l chinuie pe Dougald. Trebuia sa o faca repede, caci peste c .iteva zile avea sa paraseasca dom eniul Raeburn. Nu m ai era m ult pana la intMnirea cu regina, dupa care avea sa le fie prezentata sotilor Burroughs. Ochii i se ingustara. Dougald trebuia sa-i dea scrisorile de dragoste care-i confirm au identitatea; altfel era for- \ata sa ram ana acolo p^na cand el se razgandea.

Rase cu amaraciune. Razboiul de tesu t al matupii Ethel incetini.

- Ce-i apa de comic, draga?- Poftim? intreba Hannah surprinsa.M atupa Ethel ii dadu o bucata de tesatura care avea sa fie

integrata in tapiserie.- Draga, te pricepi a tat de bine la cusaturile delicate! Minnie

a trasat conturul unei coroane care trebuie adaugata ansam - blului. Ai dori sa lucrezi la asta?

- D esigur doam na, sunt aici ca sa va ajut.Hannah lua tapiseria pi facu prim a im punsatura cu acul.

Dougald avea sa scoata la iveala scrisorile de dragoste ale tatalui ei catre m am a ei, deoarece ii declarase explicit ca ar fi facut orice ca sa scape de ea.

Ea il abandonase. Ea nu facuse destule eforturi pentru a salva casnicia!

-— —------ -- JlegiCe tuBirn — --------- -

237

- Christina (Dodd

Teoriile lui demonstrau ca-i lipsea o doaga. Ea facuse to I i e i statuse in puteri, fi nimic din ce-i spusese el nu o putuse mu vinge de contrariu. Fara indoiala, fara nici o urma de indoialA, nl era de vina, Pentru tot!

- Draga mea, ce faci? Trebuie sa fie o coroana de aur flelult. nu o pepita neprelucrata.

Matufa Ethel ii smuci tapiseria in timp ce Hannah cHpe.t uimita. La o privire superficial se vedeau cusaturile dezonlo nate, intr-adevar, dar nici matufile nu fusesera deloc recunoscfl toare pentru tot ajutorul venit din partea ei. Poate ca fusese un pic distrasa, dar cu siguranta...

Suveica matufii Isabel incetini.- Domnifoara Setterington, n-ai dori sa te duci in a 11.1

parte? Ma irita cand stai acolo posomorata. Revino-ti, feti\ol Vine regina!

-Vairit?Ceva din expresia ei le nelinifti probabil, caci matufa Ethel

murmura:-Ai dat cu oiftea-n gard!- Nu, nu. Nu dumneata, domnifoara, se corecta iute matufa

Isabel. Doar ca, atunci cand mi-e foame, totul ma irita.-Iar Isabel trebuie sa fie destul de flamanda, altfel nu s-ar

zbarli afa, observa matufa Ethel. Mi-ai face o favoare, domnifoara Setterington, daca ai cauta-o pe doamna Trenchard sa vezi dac& ceaiul e pe drum.

-Una dintre servi toare...-Nu, nu servitoarele! exclama matufa Isabel, apoi ifi lu5

seama. Vreau sa spun... pot sa jur ca servitoarele se pierd pe drum, cu gandul la legaturile lor amoroase ratate, fi nu mai ajung, iar noi stam aici fi murim de foame. Te rog, domnifoara Setterington, avem Increde in dumneata.

Lui Hannah i se paru logic. Domnifoara Minnie fi matufa Spring, care se apropiasera de razboaiele de tesut, o privira in timp ce iefea din camera ca sa o caute pe doamna Trenchard.

238

Pil?e§te bine, comenta matufa Ethel. Glezna aproape cal h vindecat.

Da, dar are ganduri negre. M atufa Spring tinea acul din care iiiarna firul aurit. Acum atat Dougald, cat §i Hannah au gan- iluri negre.

De doua zile trebuie sa descos ce a lucrat ea, ?i nu avem timp pentru asta.

Exasperarea nu era greu de recunoscut In vocea domni^oarei Minnie.

- J u r ca atunci cand s-a lovit la picior a luat-o razna, zise m&tu^a Ethel.

-Poate ca ar trebui sa stam de vorba cu amandoi, sugera Isabel.

- Ei draga, nu ar trebui sa ne bagam, zise m atufa Spring ba- tand-o pe umar.

- Dar o vom face, spuse domnifoara Minnie. Daca nu i$i re~ zolva problemele singuri, mai mult ca sigur ca o sa intervenim. Va rog sa tineti minte asta, proclarna ea cuprinzandu-le cu o privire solemna.

- Minnie, ti-am spus, este cea mai mare nerozie cu putinta, o dojeni matufa Ethel.

-E u nu merg decat la sigur, anunta domnifoara Minnie schitand unul dintre rarele ei zambete.

- Inapoi la treaba, doamnelor. Trebuie sa terxninam tapiseria reginex.

Charles o intalni pe Hannah pe cand cobora scarile.-Mademoiselle Setterington, veneam sa va transmit un mesaj

de la Inaltimea Sa.Hannah il privi sever pe valetul lui Dougald. Acesta statea cu

o treapta mai jos decat ea, permitandu-i sa-i observe chelia. Prea era prin preajma de ceva vreme. II surprinsese urmarind-o pe coridoare, il vazuse tragand cu urechea in timp ce ea vorbea cu Seaton, chiar o escortase de la dormitor pana la incaperea unde se lua micul dejun.

------——— Legife iufarn -----------

239

Daca i-ar fi pasat, holbatul §i prezenta lui constanta ar It enervat-o. Dar ce mai conta ca vechiul ei inamic o ura penlm ca nu plecase atunci cand dorise stapanul? Avea sa piece < a I de curand, $i Charles putea sa-i gaseasca lui Dougald o nevasia adevarata, blanda ?i respectuoasa. §i proasta. §i urata. Stearp.V Cu o fire rea. Inveselita de acest gand, Hannah spuse:

- Credeam ca Inaltimea Sa inspecteaza gradinile.Mai bine §i-ar fi tinut gura, deoarece daca nu i-ar fi pasat nu ar

fi tinut minte programul lui Dougald.- Oui, mademoiselle, dar o servitoare mi-a adus asta §i m-a ruga I

sa. v-o inmanez, spuse el dandu-i o hartie impaturita. Dupa cum §titi, unicul meu scop in viata este sa va slujesc pe dumneavoastra §i pe stapan.

Hannah se intreba daca un hohot de ras ar fi fost neadecvat, apoi decise ca ar fi consumat energie degeaha.

- Prea bine. Accepta biletul cu scarba §i-l indesa in buzunarul ?ortului.

-Nu aveti de gand sa-1 cititi?-Nu e sigilat, a?a ca sunt sigur ca dumneata 1-ai citit deja.

Cespune?Charles se indrepta de spate, ofensat.- Eu nu citesc scrisorile stapanului catre sotia sa iubita.-??!Hannah privi in jur. O servitoare era in genunchi pe trepte,

frecandu-le cu peria. Pe coridor, un lacheu se balabanea pe o sca- ra, §tergand corni§a de praf. Daca 11 auzisera pe Charles numind-o sotia lui Dougald, nici unul nu dadu semne de mirare.

-Madame, nu avem cum sa pastram secretul. Toata lumea trebuie sa afle curand.

- Nu pana cand o sa plec.- Nu veti pleca.- Ba da.Charles se apropie ?i x§i cobori vocea.- Inaltimea Sa nu se poate casatori cu alta femeie din cauza

barfelor legate de uciderea dumneavoastra. Daca divortati,

-—--------- Christina Dodd---- --------

240

— £egife iuSirn -—

vd fi o afacere scumpa fi rufinoasa, fi domnia sa tot nu va avea nun sa se insoare. Afa ca, intr-un fel sau altul, trebuie sa rama- nr{i, incheie valetul cu un tremur al narilor sale expresive.

Charles dorea ca ea sa ramana? De necrezut. Totufi... de ce ar It fipus asta daca nu era adevarat? §tia raspunsul. Ea voia sa piece, jfl Charles hotarase sa vrea contrariul.

Drept reactie, scoase un fornait dispretuitor.- Complet dizgratios, o dojeni Charles.- Trebuie sa o gasesc pe domnifoara Trenchard.Ii intoarse spatele badaranului infumurat fi se grabi sa co-

I toare scarile.-Se poate ca in acel bilet Inaltimea Sa sa ceara sa va vada

imediat, striga Charles in urma ei.Hannah se intoarse spre el in mers.-N-o sa primeasca tot timpul ceea ce-fi dorefte. Nu daca am

<“u un cuvant de spus in asta...Lua coltul fi intra in sala mare, iar vocea lui Charles se pierdu.

Oare chiar trebuia sa aiba de fiecare data ultimul cuvant?Cu toate astea, incetini. O rodea curiozitatea. De ce ii trimise

Dougald un bilet? Il scoase din buzunar. De-abia daca schim- basera o vorba in ultimele zile, fi acum ifi facuse timp ca sa-i scrie o misiva. Ce sa insemne asta? Era o ultima incercare sa se descotoroseasca de ea inainte de sosirea Maiestatii Sale? Sau dorea sa-fi ceara scuze, s-o implore sa ramana? Mifc^ndu-se cu grija de parea biletul continea o capcana, despaturi foaia fi citi mesajul simplu.

Hannah, vino la camera din turn, in aripa de est. Mi-a venito idee legatd de vizita reginei §i vreau sd ma consult cu tine.

Nici o insulta, nici o rugaminte. Privi literele fine, scrise cu cerneala neagra. Ii cerea doar sa se intalneasca cu el. Sa o consulte. Niciodata nu dorise sa faca asta, afadar ce putea sa insemne? Era un fel incercare de a-fi cere scuze? Voia oare sa fie singur

241

Christina “Doddt

cu ea ca s-o implore sa-1 ierte? Nemaiauzit. Absurd. !i placea ideea. Se intoarse din drum.

Desigur, nu avea sa-1 ierte. Nu merita iertare - un neghiob care-i punea pe umeri vina pentru despartirea lor. Nu era adevA rat. Deloc.

Cand ajunse la scari il cauta din priviri pe Charles, dar acesta disparuse. Oprindu-se, mai citi o data biletul. De ce in turnul din aripa de rasarit? se intreba ea pe cand trecea pe langa servi­toare. Poate ca Dougald se gandea sa o duca pe regina in varful turnului pentru a-i arata priveliftea. Pe cand pafea prin coridoa- rele aripii estice, Hannah vazu doar un lacheu care ducea o galeatS plina cu apa cu clabuci.

Poate Dougald auzise ca reginei Victoria ii pl&ceau legendele locale. Poate ca ii trecuse prin minte sa-i povesteasca despre nevasta lordului Raebum, aceea care iubise fara intelepciune fi, fund inchisa de catre sotul ei, se aruncase din turn. Nu era o idee rea; istoria pitoreasca probabil ca avea sa o captiveze pe Maiestatea Sa. Hannah nu fusese niciodata in turn; povestea despre m&nia batranului Lord Raeburn la adresa sotiei sale tinere se apropia prea mult de propria ei poveste, afa ca avusese grija sa nu-fi fac& de lucru pe acolo. Dar acum uf a scarii inguste era deschisa, fi cand pafi prin ea, fu transportata inapoi in secolul al XlV-lea.

Prostii romantice, desigur, dar turnul din aripa vestica era folosit de ani de zile de catre matufi, fi de aceea era bine intreti- nut in comparatie cu turnul estic. Turnul dinspre apus era ten- cuit fi avea scari de lemn de-o varsta cu matufa Spring. Aici insa, lumina patrundea doar prin deschizaturile inguste taiate in piatra, ramafite ale zilelor cand arcafii respingeau asedii. In lu­mina estompata, seara in spirala se lipea de zidurile rugoase fi treptele aratau de parca pe ele ar fi calcat Lord Raebum pe cdnd ifi tara sotia franceza in temnita. Iar la temnita se ajungea prin intermediul unei trape fi al unei sc&ri fragile de lemn, nu printr-o structure solida, cu palier la capat. Constructia parea afundata intr-o racoare sinistra. Lumina din camera de deasupra de-abia

242

licarea, f i inauntru, stafia dom nitei Raeburn probabil ca inca ifi jelea am antul pierdut.

Hannah se cutremura. Aiureli romantice, desigur, dar nu-i placea acel loc. Despre orice ar fi dorit Dougald sa vorbeasca cu ea, raspunsul era nu. Regina Victoria nu ar fi dorit sa admire priveliftea, nici sa auda povestea m iresei lui Raeburn, fi mai im portant de atat, nu ar fi dorit sa urce scara. Hannah nu dorea nici ea sa urce, dar curiozitatea o im pingea de la spate. Oare Dougald era deja su s?

Am intirea accidentului ii staru ia in gand pe cand incerca fiecare treapta. Glezna inca o durea slab; devenea din ce in ce mai prevazatoare in timp ce urea. Daca Dougald era in turn, nu ar fi trebuit sa-fi dea seam a de prezenta ei? Nu fusese deloc silentioasa. Cand ajunse aproape sus, il striga.

- Lord Raeburn? Apoi, punand o m ana pe scara care abia se tinea, spuse: Dougald?

Nici un raspuns, dar biletul nu m entionase ca el avea sa fie acolo. Ar fi trebuit sa-1 aftepte la baza scarii fi sa urce im preuna? Stranse cu mare atentie m arginile scarii in timp ce urea. Cand scoase capul in camera turnului, ifi dadu seam a ca era la fel de m are ca atelierul m atufilor, doar ca era neglijata, nefolosita, trista - fi fara urm a de Dougald.

Se opinti sa se cocoate inauntru. Pe podelele goale, neacoperite nici m acar de praf, erau aruncate in neoranduiala n ifte piese de mobiler stricate. Ferestrele nu aveau geam uri sau draperii, ci doar obloane pe p ost de pavaza contra intemperiilor. Acoperiful de stu f se subtiase in unele locuri, lasand sa patrunda cateva raze de soare prin care pluteau firicele disparate de prag. Hannah se considera o femeie rationale fi practica, dar vechimea fi aspectul golaf al camerei ii hraneau o tristete profunda.

Gura trapei ii cauza dureri la glezna fi, din prudenta, o inchise. Pafind cu discretia unei persoane indoliate la o inm orm antare, se duse la fereastra dinspre sud fi desfacu obloanele. Acestea se dadura la o parte, facand loc luminii soarelui, care nu facu decat sa-i intensifice sentim entul de abandon. Avea in fata ochilor

----- ------ Legife iuBirii ------ ------

243

Christina ‘Docfcf-

partea neocupata a castelului, acolo unde nu erau gradini 511

nici oameni. Turnul platise pentru notorietatea sa.Voia sa vada dincolo de aceasta privelifte mohorata, inn A

ifi aminti ca zidul de la fereastra dormitorului sau era foaru* fubred, iar cel de aici era probabil intr-o stare fi mai proas tA. Se lasa pe spate fi privi orizontul. Putea vedea nuanta albastruic a cerului la imbinarea cu marea, valurile lovind plaja, dealurile cu unduiri blande pi campurile din vai, sclipind intr-un verdr primavaratic. Lancashire ar fi putut sa fie caminul ei. I-ar fi placut foarte mult combinatxa asta de pamant fi mare. O posibilitate pe care o concretizase deja odata.

lubise acest loc, fi ar fi revenit, daca totul mergea bine bunicii ei o acceptau. Iar Dougald avea sa fie acolo, la castelul Raeburn, poate casatorit cu o alta femeie, poate cufundat in propria amar&ciune. Hannah nu putea sa-l salveze. Nici pe sine nu se putea salva.

Sprijinindu-se de pervaz, ifi incrurifa bratele la piept fi privi fix in zare. Cat de mult ura sa recunoasca! Dar la ce bun sa se minta singura? Ca o ironie a sorfii, minciunile pe care fi le spu- sese la optsprezece ani se adeverisera. La optsprezece ani i se daruise lui Dougald deoarece fi iubea. §1 acolo, la castelul Raeburn, i se daruise pentru ca inca il iubea. Oricat de furioasa ar fi fost, oricat ar fi ranit-o, oricine ar fi fost vinovat pentru efecul casatoriei lor - ea avea sa-l iubeasca pe vecie.

Scrafnetul metalic al unei balamale o facu sa se intoarca. Dougald statea acolo, tinand in mana o bucata de hartie. Cu frun- tea incruntata fi cu o privire prudenta, o intreba:

- Hannah? Ce doreai?

CapitoCuf26

- Hannah? Ce nu e in ordine? Arati ciudat. Dougald facu un pas inspre ea, dupa care se opri brusc. Se indrepta de spate fi,

244

cu o atitudine rigida, i se adresa pe un ton ingam fat: Orice ai avea de spus, ar fi bine sa fie ceva im portan t. N u d ispun de prea mult tim p, f i trebuie sa organizam plim barea inainte de sosirea M aiestatii Sale.

- Credeam ca te ocupi de a sta in grading., spuse ea, dupa care se dojeni in gand pen tru ineptia rostita. D oar ca ...

El arata de parca ar fi vrut sa o im bratifeze. Ii adresase cuvantul de bunavoie, nu doar pen tru a se conform a bunelor m aniere ale societatii. Venise la chem area ei. D oar ca...

- Nu eu te-am chem at aici. Tu m -ai chem at, o aten tionS el.- Te asigur ca nu am facut a fa ceva.D espaturi biletul f i i-1 arata. Ea citi:

Dougald, te a§tept in turnul de est. Trebuie sa-ti comunicceva extrem de important.

- Nu e scrisul meu.- N u e? Incruntat, D ougald in specta m isiva. E posibil, dar eu

de unde era sa ftiu ? N u e ca fi cum mi-ai fi scris in fiecare sap tam an a cat tim p ai fo st plecata.

H annah se abtinu sa riposteze f i scoase din buzunar pro- priul bilet.

- Uite ce-am prim it de la tine.- Nu e scrisu l meu, declara el dupa ce se uita rapid peste foaie.

Dar tu de unde puteai sa ftii? Nu ti-am pu tu t scrie pen tru ca nu f tiam unde erai.

Cum o provo ca!-A m venit aici crezand ca vrei sa m a consulti in priv inta

anum itor detalii legate de vizita reginei. Trebuia sa-m i dau seam a ca n-o sa fii in tr-atat de rational incat sa-m i ceri parerea cu privire la preferintele M aiestatii Sale. S-ar putea sa ftiu cate ceva despre a sta , de vrem e ce o cunosc.

- § i nu scapi nici un prilej sa mi-o am intefti, pu fn i el, mo- totolind biletul f i lasandu-1 sa cada pe jos. M -ai p arasit fi ai de- venit o fem eie independents cu prieten i de rang inalt, in tim p

Christina T>odd-

ce eu am ramas in nordul Angliei fi am capatat o reputa ie <ln ucigaf. Ucigaful tau.

Hannah mototoli fi ea biletul fi il arunca inspre el ostentatlv, rautacios chiar. Era dovada exasperarii la care ajunsese.

- Nu ma laud cu nimic, dar cu ce-s eu de vina ca nu ai neg.it vehement acuzatiile?

- La ce bun? Nimeni nu m-ar fi crezut, In afara de cativa care fi-ar fi batut joc de mine fi de neputinta mea de a-mi tine so Ij acasa. Ar trebui sa profit de ocazie acum fi sa te arunc pe geamvil asta, murmura el incordat.

- Fa-o, criminalule. Impinge-ma fi omoara-ma. Inca o femeie din familia Raeburn care sfarfefte groaznic. Inca o poveste care sft impodobeasca legenda jalnicului caracter al contelui de Raeburn fi al... Hannah se opri, sagetata de un gand. Dougald, daca tu nu mi-ai scris fi eu nu ti-am scris, atunci ce cautam aici?

-La naiba! Apuca cu putere manerul trapei, apoi se opri brusc. E inchisa.

Hannah se apropie de el incet.- Inchisa. Cine a inchis-o?-Asta e intrebarea, nu-i afa? spuse el fi se lasa in genunchi,

tragand de maner.Nu-i placu tonul lui. Se purta de parea ar fi ftiut ceva fi ezita

sa-i spuna fi ei.- Dougald, despre ce e vorba? Ce se Intampla? El ifi aduna

toate fortele fi trase de maner fara a-i raspunde. Hannah insista: Cine a scris biletele?

Pafind pe trapa, contele se uita intai la o lada voluminoasa fi zgariata, apoi la un dulapior fi la restul mobilierului din turn.

-Aceeafi persoana care incearca sa-i asasineze pe contele de Raeburn fi pe sotia lui.

Hannah ridica mana, apoi o lasa sa-i cada moale.-Adica pe noi doi, conchise ea. Dintr-odata, toate evenimen-

tele din acea ultima fi groaznica saptamana incepura sa se lege. Noi doi.

246

— Legife iuSirn - — -

- Exact, spuse el f i ii facu un sem n. Poti sa-m i aduci m asu ta .iceea?

Ea se uita la m asuta sim pla din lemn careia ii lipsea un picior.- Ce vrei sa faci cu ea? Sa decorezi turnul?- Sa lovesc pe oricine Incearca sa patrunda prin trapa.-A h.M asa era u?or de m anevrat. Dougald ifi alesese bine arm a.-In tre timp, im i folosesc greutatea pentru a zadarnici orice

tncercare de a ridica trapa.- Dar nim eni nu ftie ca sun t sotia ta. Nim eni in afara de...- Nu e Charles, spuse el. A f eza m asa langa trapa f i se dadu la

o parte. A f vrea sa treci peste prejudecatile a stea n esanatoase in ceea ce- 1 privefte.

- N esanatoase? El mi-a dat biletul. Trebuie sa fi ft iu t ca nu era de la tine.

D ougald abia daca o privi.- II vom intreba cand o sa - 1 vedem, dar sunt sigur ca exista o

explicatie rationale.Parea un parinte care-fi educa odrasla, cu vocea aceea rab-

datoare fi to tu fi incordata, dar Hannah ii intui strategia. Dougald incerca sa-i distraga aten tia de la ceva.

- Cineva Incearca sa-1 asasineze pe contele de Raeburn... iar tu ai fo st deja zvantat in bataie. Deci a incercat deja sa te om oare?

-A aa ... da, incuviinta el, ridicand m asuta. Cu toate astea, nu inteleg de ce ne-ar fi inchis aici.

- Ca sa-m i ofere ocazia de a da de capat acestui m ister, rabufni ea furioasa.

-§ t i i totul acum, spuse contele, neluandu-fi privirea de la trapa.

- A fa o fi? Au m ai ex istat fi alte incercari?- Nu, dar am fo st foarte precaut, zise el f i ii arunca un zam bet

fugar. M ultum ita tie nu am m ai calarit noaptea.Zam betul acela fusese to t o incercare de a-i distrage aten tia de

la ceva, dar nimic nu o putea opri sa afle adevarul.

247

Christina TJocfcf'—

- Dupa ce am cazut pe palier, ti-ai dat seama ca cineva e pe urmele mele fi nu ai vrut sa fiu ranita, a§a ca ai incercat sa ml trimiti cat mai departe.

- Da! exclama Dougald, vizibil u§urat ca ea intelesese. Exact a§a a fost.

Hannah il lovi cu pumnul in coaste, mai mult in joaca, §i il p&lmui peste obraz. El scapa scaunul din maini §i se poticni, indepartandu-se de ea.

- E§ti o bestie! Mi-ai facut viata un iad!- Intentiile mele erau nobile!- Pentru ca asasinul sa te vizeze numai pe tine! riposta ea,

practic urland.- §tiam ca eu nu aveam cum sa fiu ranit ?i imi era teama pen­

tru siguranta ta.-Nu aveai cum? Nu ai fost ranit deloc atunci cand te-au

batut, nu-i a§a?- Intai au incercat sa ma impuf te.-Au tras in tine? intreba ea uluita.Dougald se uita inspre trapa, incercand sa-i evite privirea.- Da, §i am permis ca noi doi sa fim inchifi aici...Hannah urla furioasa. 11 acoperi cu lovituri molatice, lovindu-1

ca o fetita in piept, palmuindu-1 peste maini, oriunde putea, cu mifcari ritmice. Dougald tresari §i dadu sa se fereasca.

- Magar tampit ce e§ti! Mitocan §i netrebnic, inutiL...Intr-un final, el o apuca de incheieturi.-Nu e afa de rau.- De aceea mi-ai spus toate mizeriile alea. Incercai sa ma tri-

miti de aici ca sa nu fiu ranita.Dougald avu buna-cuviinta sa para spasit.-Da...Smerenia lui nu era de-ajuns. Nu putea sa ftearga durerea pe

care i-o provocase.- Ce crezi ca sunt? Vreo bucata prapadita de lemn pe care s-o ia

apa la primul semn de pericol?- Chiar deloc, mormai el, cu ochii la trapa.

248

— LegtCe iufavrn -

- M a crezi o la f a, se rasti ea, incercand sa se elibereze pentru a-1 lovi din nou. Crezi ca a f fugi la Londra f i te-af la sa sa infrunti singur un asasin?

- Hannah! O rasuci pana ajunse cu spatele la el f i if i petrecu bratele peste talia ei, prinzandu-i incheieturile. Ultim ul lucru pe care a? putea sa-l cred despre tine e ca ai fi lafa. Dim potriva, efti prea curajoasa pentru binele tau. Imi era team a ca vei face vreo prostie, ca vei incerca sa-l gasef ti pe criminal, sau sa te pui intre mine f i pistolul lui.

- Nu te flata singur, m urm ura ea cu lacrimi in ochi. „Lacrimi de frustrare f i dispret, if i zise. Nu de durere." Mi-ai spu s toate acele lucruri... m-ai d istrus... f i crezi ca e indeajuns sa spui ca ai facut-o pentru a m a apara?

- Un asasin ar putea sa te rapeasca f i sa te ameninte.H annah intelese dintr-odata.- § i ar fi trebuit sa m a sacrifici pentru onoarea numelui

Pippard.- A sta crezi? o intreba el dandu-i drumul.Ea il infrunta, clipind cu iuteala pentru a scapa de lacrimile

din ochi.- Mi-ai dat vreodata vreun m otiv sa cred altceva?Se priveau in ochi ca doi adversari, acum fi intotdeauna.

Poate ca scepticism ul ei il ranise, nu avea de unde sa ftie. Nu ftia decat ca erau captivi intr-un turn legendar, bantuit de fantom ele casniciilor blestem ate ale precedentilor lorzi Raeburn, f i ca, daca nu cumva un m iracol era pe cale sa se intam ple, aveau sa se alature f i ei acestei linii sortite dezastrului.

-D ougald , mi-ai spus ca m-ai adem enit la castelul Raeburn pentru a m a folosi, f i ca, de vreme ce ai reufit, nu m ai aveai nevoie de mine.

- N u ti-am spus, incepu el, tinandu-fi mainile im preunate de parea voia sa o prinda. Nu a fo st chiar afa.

- Ar fi frum os sa aflu fi eu adevarul pentru o data.- N-o sa m ai fii atat de convinsa dupa ce iti voi spune! Rasetul

lui era taios ca o lam a, defi H annah nu-fi dadea seam a spre cine

249

— Christina (DodcC-

era indreptat. Te-am gasit la Londra fi te-am inchis aid cu nn singur scop, acela de a-mi fi sotie. Darintai, planuisem sa te fac na te indragostefti de mine, dupa care aveam sa te supun.

-Ai o impresie foarte buna despre tine, nu crezi? mtroliA ea, gandindu-se cu necaz ca planul i-ar fi putut reufi. Dar nu avea de gand sa-i spuna lui asta. §i spune-mi, ce te-a facut sfl \l schimbi intentiile?

- Inca te doream, §i asta ma scotea din sarite. Crezusem ca niml< nu-mi putea zdruncina simtul disciplinei pe care-1 cultivasem cu atata atentie, dar tu ai reufit. Chiar din primul moment, am urat modul in care ma faceai sa ma... Dougald se opri, incapabil sa continue.

- Modul in care te faceam sa te simti?El clatina din cap. Nu incerca sa nege, ar fi fost un gest de vul

nerabilitate. Cu o licarire patimafa in ochii sai verzi, marturisi:- Inca te doresc.Hannah se aftepta sa se simta multumita, dar ifi dadu seama

ca nu se indoise niciodata de pasiunea lui.-Cat despre dragoste... chiar fi la inceputul casniciei lor

avusese dubii cu privire la sentimentele lui, ?i pe buna dreptate. Se casatorise cu ea in graba. De§i tinea la ea, iubise banii fi pu- terea mai mult. Acum timpul fi singuratatea ifi lasasera deja ur- mele pe sufletul lui razboinic, transformandu-se in amaraciune... fi intr-un sentiment de nedreptate.

-Dar inca ma mai invinuiefti pentru ca te-am parasit? Stralucirea din ochii lui se domoli, iar buzele-i elegante se subtiara. Arata din nou ca lordul distant fi rigid care o primise in castelul lui fi o amenintase cu moartea... fi mai rau. Tacerea lui era prea greu de indurat. Protesta cu glas slab: Nu a fost vina mea ca mariajul nostru se terminase. Cum po|i sa crezi ca a fost vina mea?

El nu-i raspunse. Evident, nu fi-ar fi recunoscut nici in ruptul capului grefeala.

Hannah il privi din nou, ii vazu chipul rece fi ifi dadu seama ca nu era afa. El refuza sa accepte ca grefise.

250

Scartaitu l unei balam ale ru pse tacerea ap asa to are . Ir ita ta , (Hi.Homorata, H annah se u ita in ju r . D in tr-odata , trap a se ridica.

D ougald? C ine... m u rm u ra ea facandu-i sem n xntr-acolo.lil o im pin se intr-o p arte , obligand-o sa p u n a in p am an t p icioru l

i.init. Cu un scan cet, H annah cazu pe un genunchi. D urerea ii « idea m u fch ii f i tendoanele , dar reu fi sa se p r in d a de p ervaz. ,'ic ridica tocm ai cand scaunul se sfara m a de trapa .

Alfred. A lfred, in alt, san a to s, m urdar. Se feri, d u p a care se iti din nou, cu un p is to l in m ana.

Cu un ge st b rusc, D ougald il apuca de p ar f i de gu ler f i il tra se in cam era. Ca un m o n stru al padurii p rin s in capcana, A lfred urla, .ivand in ochii palizi f i a lb a ftr i o stralucire n ebu n easca . P isto lu l Hcuipa foe f i tu n etu l reverbera in peretii de p ia tra a i incaperii. O in valm afeala de p an za n eagra f i san ge ro fia tic ex p lo d a in aer deasupra um arulu i lu i D ougald.

- S a te ia naiba! u rla acesta .P isto lu l cu u n s in g u r g lon te era in u til acum , a f a ca A lfred

se zb atu , lovindu-1 pe D ou gald cu teav a fu m eg an d a . C on tele nu se o p ri in sa , ci con tin u a sa - 1 ta ra sc a d u p a e l sp re gea- m ul desch is.

H annah if i in ab u fi u n u rlet de groaza la vederea san ge lu i ce m azgalea podeau a. D ougald fu se se ran it. Tocm ai atunci, A lfred ii p la sa o lov itu ra la cap, facan du - 1 s a se p o ticn easca de durere. P rofitand de ocazie, nem ernicul scap a d in stran so are .

D ougald avea nevoie de ajutor.H ann ah se n ap u sti spre ei. il lovi pe A lfred, trim itandu-1 in

perete, in sa ace sta scotoci in bu zu n aru l jach etei sa le m urdare f i scoase la iveala in ca un p isto l.

- N u! urla ea, im pingandu-1 cu to a ta fo rta .- O sa m a om oare nebuna, m orm ai atacatoru l. In cele d in u rm a

reu fi sa - f i stab ilizeze arm a f i o a tin ti spre H annah.C and degetu l lu i se stran se pe tragaci, D ou gald il im branci

pe fe reastra . D etun atura reverbera in su s, ecoul ad u can d cu el o p loaie de restu ri de pe acop erif.

— —-------— Legife iu B v rn ------ -------- -

251

Christina (DocCcC—

Dougald fi Hannah privira cu groaza cum Alfred se private,! peste fereastra.

Hannah ifi intoarse privirea inainte ca trupul sa ajungi jos,- Dumnezeu sa-l odihneasca.-N u cred ca o sa ajunga sa-l vada pe Dumnezeu, bombnnl

Dougald. Pentru asasinarea a doi lorzi fi pentru incercarea de ne ucide pe noi, cred ca va ajunge in iad.

- Nu Alfred i-a omorat, spuse ea dupa cateva clipe de reflect e.-Nu. Nu de unui singur. Palid fi asudat, contele se sprijml

de perete. Ma tem ca nu ne va salva nimeni. Nu 1-a vazut nl meni cazand.

- Dougald! exclama Hannah, cuibarindu-se la pieptul lui. El !l raspunse la imbratifare, dandu-i un sentiment de caldura pe care nu-1 mai simtise de doua zile. De prea mult timp; pe deasupra, acum era ranit. Stai jos.

- Da, incuviinta el. Cu ochii inchifi, se ghemui pe podea. Cred ca trebuie sa stau jos.

Hannah se stradui din rasputeri sa-l tina in picioare, dar greutatea lui fi durerea pulsanda din glezna o trasera fi pe ea in jos. Leganandu-i capul in poala, gemu:

- Efti mort? Ii cauta pulsul la gat fi il simti batand sub degete. Nu efti mort.

In mod bizar, exprimarea evidentei o facu sa se sim ti mai bine.

Capul lui se legana intr-o parte.Intr-un acces de disperare, Hannah incepu sa negocieze cu

Atotputernicul.-Daca il lafi pe Dougald sa traiasca, promit sa fiu sotia

pe care fi-a dorit-o mereu. Ifi trecu mana peste umerii lui, dar nu gasi rana de glonte. Vazuse panza neagra fi picaturile de singe, afa ca se uita din nou. Voi face tot ce vrea el, daca il lafi sa respire in continuare, spuse ea cand in sfarfit desco- peri rana.

Constata ca Dougald o privea staruitor cu acei ochi incredi- bil de verzi.

252

-V rei sa repeti ce-ai spus, dar cu m ana pe Biblie? intreba el.Glontele penetrase zona de deasupra claviculei ?i iefise pe

partea cealalta, lasand o rana de aproape trei centim etri. Era dureroasa, dar in nici un caz letala.

-T u ... abia daca e fti ranit?El se foi, incercand sa stea cat m ai confortabil.- Arde ca naiba.- N u incerca sa m a duel de nas, Lord Raeburn. Bataia aia

pe care ai primit-o a fo st m ai rea decat ce ai acum, se rasti ea, incercand sa-i im pinga capul din poala, in sa Dougald ii cuprinse Lalia cu bratul.

Hannah se zbatu un m om ent, fara tragere de inim a, dupa care renunta. Renunta pentru ca el sangera, defi rana era pe cale sa se inchida. Pentru ca lupta cu Alfred o infricofase. Pentru ca el era Dougald f i ea il iubea.

Hannah cea prostuta, indragostita de atatia ani de un barbat care o dorea fi se ura pe sine pentru ca o dorea, care o invi- nuise pentru ca plecase vazand cu ochii, neputand indura acel soi de aranjam ent.

- N u m eriti o sotie buna.- N u vreau o sotie buna. Te vreau pe tine.- Ar trebui sa m a sim t flatata?- §i nu te sim ti?Hannah recunoscu anevoie ca se sim tea flatata. Sa-1 auda

spunandu-i ca o voia pe ea sa-i Be sotie, chiar daca nu avea nici o aptitudine pentru viata in doi, a fa cum era norm al fi de aftep- tat, sau chiar sa-fi ia angajam entul sa o faca... ei bine, ii veni sa zam beasca.

Se abtinu insa. Se certasera inca de dinainte de venirea lui Alfred, iar ceea ce se intam plase ulterior nu era decat o noua do vada a stupid itatii lui Dougald. Ca sotie, era de datoria ei sa-i dem onstreze asta.

- Te-ai pus intre m ine fi pistol.-D esigur. O pintindu-se din cauza durerii, se ridica incet

intr-un cot. Ochii lor erau la acelafi nivel, f i privirea lui o fixa

------------ — ------------ Legife iuB irii --------- — --------------

253

■— Christina ‘DocfcC-

pe a ei cu o seriozitate desavarfita. Orice ai crede, Hannah, nu te-af sacrifica de dragul numelui Pippard.

Ea ii ignora vorbele, a^a solemne fi patetice cum erau, ra« I tinea sa-fi impuna punctul de vedere.

-Dar nu ai permis ca eu sa ma aflu intre tine fi teava until pistol. De ce e mai demna actiunea ta decat a mea?

-Eusunt barbat.-Deci trebuie sa-ti atarne ceva intre picioare ca sa oprefti un

glon£? pufni ea cu dispret.Genele lui lungi fi intunecate coborara; pe un ton de abso

luta sinceritate, ii spuse:- Te asigur ca, in acest moment, nici unui dintre organele melt*

nu atama.Hannah vru sa replice, dar nu reufi. Respira adanc fi incerca

din nou. Dispretul fi sentimentul acut al dreptatii nu puteau ascunde faptul ca nici o cearta, nici un glont nu puteau stingc dorinta lui pentru ea. Iar cand el ii zambi se intreba daca dorin^a trupeasca putea sa fie, avea sa fie, indeajuns.

Intr-un final izbuti sa murmure:- Nu trebuia sa te joci cu viata ta.- Nu am de gand sa ma cert cu tine, spuse el, apucandu-i mana

fi sarutandu-i-o. Te infeli. Trebuie sa accepti acest lucru. In cazul acesta, onoarea mi-a cerut sa te salvez din calea glontului. Din cauza mea efti in pericol.

-Am fost in pericol.- Af vrea sa fie afa, dar Seaton e inca liber, ofta el. El mi-a spus

sa vin in turn. Mai mult ca sigur ca el e ucigaful.- §i nu 1-ai suspectat deloc?Obrajii lui se colorara ufor.-Hotarasem sa nu-1 mai suspectez, fi apoi am crezut ca tu ai

vrut sa ma vezi fi... am fost un idiot.Ii placea sa-l vada emotionat, ftiind ca el venise in fuga

s-o vada.-Te infeli. Nu e Seaton, spuse ea cu ochii la fereastra pe care

disparuse Alfred. Dar ftiu cine e.

254

- LegxCe xu&iru -

Capita fuC 27

Lui D ougald ii a m o rtise u fo r b ra tu l f i buricele d egete lo r ii imlsau de durere; in m o d stran iu , credea ca a c e st lu cru avea drept cauza principals, d o r in ta de a o apu ca p e H ann ah , n u ran a din um ar.

- N u fi ridicola, sp u se el sec.- D e ce m a faci r id ico la? N u tii m in te ce a z is A lfred chiar

tnainte s a zboare pe fe re a stra ? „ 0 s a m a om oare n eb u n a “ Ii era mult m ai frica de „n ebu n a“ d ecat de cazatura.

In tim p ce coborara p e seara d in tu rn , D ou gald o su stin u pe H annah cu b ra tu l teafar. P an a la u rm a, e a in ca fc h io p a ta fi, dupa in ciden tu l de m ai devrem e, p a fe a cu grija , sp rijin in d u -se de b a lu strad a .

- D e acord, se p o ate sa fit fo s t o „n ebu n a“ care sa-i fi d a t ord ine, adm ise el.

- D e asem en ea , de ce a r fi in ch is tra p a ? O d ata ce am o b se rv a t ca au facu t a s ta , am av u t ragazu l s a pu n em la cale u n p lan .

- N oi? in treb a el. Ii p lacu fe lu l in care ea i f i ap ro p ria p lan u l sau . Eu decoram cam era cu o m asa .

- A i te rm in at cu aerele de su p e rio rita te ? se im b u fn a ea.- A i g r ija cum calci, o s fa tu i el. B a lu strad a e fu b re d a aici.D ou gald priv i in jo s . Seara in sp ira la ocu pa cea m a i m are p arte

a cam pulu i vizual. C ineva p u tea s a ste a p it it in u m brele dupa-a- m iezii tarzii, de^i n u se v ed ea f i n ici n u se au zea n im ic.

R em arca, de a se m en ea , ca U fa tu m u lu i fu se se in ch isa . O fi inch is-o A lfred atu n ci cand ven ise su s, sa u a ltc in eva, c ineva care av ea p o ate in ten tia de a-i im p u fca la ie fire?

D aca H an n ah era co n ftie n ta de perico lu l in care se aflau , a scu n d ea acest lucru in sp a te le dorin te i arza to are de a - 1 convinge ca ea av ea d rep tate .

- D a c a p e r so a n a care n e-a u rm a rit su s p e sc a r i a r fi fo s t o fem eie , a tu n c i a r fi in ch is tra p a f i a r fi p le ca t s a - f i ad u ca

255

Christina 'Dodif

partenerul de conspiratie ca sa ne omoare, spuse ea pe cel mai persuasiv ton.

- De ce? Un pistol functioneaza la fel de bine in mana unrlfemei,

- Nu se potrive§te cu planul ei.- De unde §tii care e planul ei?- Pentru ca §i eu a? face la fel, ridica ea din umeri.- Hannah, cateodata ma sperii, rosti el, mai serios ca

niciodata.- A?a cum §i tu ma sperii pe mine. Dar dupa scena de mai inain­

te nu mai am dubii in privinta intentiilor tale de a-mi face felul.- Nu azi, declare el smulgandu-i un zambet.- Femeia aceasta voia ca mariajul nostru sa pari unul bles-

temat, ca al nobililor Raeburn. Alfred te-ar fi impufcat pe tine primul, iar pe mine m-ar fi aruncat pe fereastra.

- Nu te-ar fi putut arunca pe fereastra. Era prea batran. Ar fi folosit al doilea pistol ca sa te omoare.

-Nu, acela era de rezerva. §i a avut nevoie de el, a§ putea sa adaug. Era destul de inalt §i solid ca sa ma ia pe sus fara probleme.

Dougald se gandi la Alfred. Era lat in umeri $i inalt. Il sur- prindea implicarea lui in aceasta afacere. Nu 1-ar fi crezut in stare pe apaticul taran, cu ochii lui umezi §i mainile tremurande, sa se vare intr-un complot impotriva lordului sau. Dar simplul gand ca Alfred ar fi pus mana pe sotia lui il facu sa se cutremure.

Hannah nu parea sa a^tepte vreun raspuns. Agetandu-se mai strans de el, continue:

- Dupe ce te-ar fi impugcat pe tine ?i pe mine m-ar fi aruncat pe fereastra, ti-ar fi pus pistolul in mane. Cand mi s-ar fi descoperit adeverata identitate, toate lumea ar fi spus ca m-ai impins la moarte, dupe care te-ai sinucis.

Dougald era oripilat.- Hannah, ai o minte criminale!- Presupun ca ai dreptate, incuviinta ea dupe un moment de

gandire. Eu prefer s-o numesc analitica.

256

— LegiCe iufoirn —

- Cum ramane cu faptul ca Seaton mi-a inmanat biletul care tn-a adus in varful turnului? Asta mi se pare o dovada elocventa a implicarii lui.

Hannah nu-i accepta scepticismul fi ii arata acest lucru fara pic de gratie.

- E i bine, mie Charles mi-a dat biletul, afa ca sac! facu ea scotand limba.

El ar fi vrut sa-i raspunda mufcandu-i-o dragastos, dar Hannah insista ca trebuiau sa fie precauti fi rational! fi sa-l gaseasca pe adevaratul asasin. Voia sa ia parte la cercetari, ceea ce dovedea ca Dougald avusese dreptate atunci cand decisese sa-i ascunda adevarul cat mai mult timp.

Dar, la naiba, intreaga afacere putea fi amanata; deocam- data abia aftepta sa o duca pe Hannah in dormitorul sau fi sa se lase in prada tuturor fanteziilor pe care nu putuse sa fi le indeplineasca in ultimele zece zile.

-Charles e doar credul, bombani el. Daca se infela, atunci era un naiv fi mai mare. 1 1 voxn gasi fi il vom intreba care dintre slujnice i-a dat biletul.

- § i trebuie sa-l gasim fi pe Seaton fi sa-l intrebam acelafi lucru, insista Hannah.

- Daca trebuie.- Nu-mi dau seama cum de ai putut sa-ti imaginezi ca el ar fi

de vina.- El e moftenitorul.-N u vrea titlul, spuse ea clatinand din cap, mirata de lipsa

lui de perspicacitate. E un pierde-vara. Ii place sa barfeasca fi sa se joace. Nu vrea genu! de responsabilitate care vine odata cu m of tenirea.

Dougald nu-i raspunse deoarece nu voia sa-i dezvaluie ca majoritatea dovezilor duceau spre aceasta concluzie. Trei detectivi il urmarisera pe Seaton cand acesta pleca in vizite. Nu iefise din rutina decat atunci cand „gasise“ colierul pierdut al doamnei Grizzle intre pernele de pe sofa, fapta pentru care fusese aclamat ca un erou.

257

Christina Dodd-

Ajunsera jos fara nici un incident. Contele examini zona, cautand ascunzifuri fi arme. Nu se vedea nimic; nici un loc$oi in care cineva sa se poata piti fi nici un obiect pe care sa-1 ponia utiliza in caz ca trebuia sa se apere. Dezlipindu-fi bratul din jurul lui Hannah, se indrepta spre Ufa, nu inainte de a o indemnu in f oapta:

- Stai aici. Cum Hannah murmura ceva ininteligibil, se intoar se la ea §i ii facu mustrator cu degetul. Nu ai voie sa ma ajujl. Nu ingadui sa fii impuf cata.

- Dar nu am fost impufcata, fopti ea cu inverfunare.- Pentru ca te-am salvat eu. Dougald aftepta pana cand expre

sia de incapatanare de pe fata ei se risipi, dupa care ifi scutura din nou degetul inspre ea.

Hannah incuviinta cu un gest scurt fi reticent, apoi murmurA:- Ea nu e aici. Ce ar putea sa ne faca pe coridoarele castelului?

Poate gande§te sa incerce in alia zi.- Poate ca ai dreptate, spuse el fi o saruta apasat pe buze. Dar

lasa-ma sa fiu precaut oricum.Apucand manerul, deschise Ufa §i intra pe coridorul pustiu

al aripii de est. Odaile din spatele u^ilor erau goale, §i Dougald deduse ca Hannah avea dreptate.

Pana la urma, de ce s-ar fi pus in primejdie, incercand sa-i omoare in plina zi in castel? „Ea“ nici nu banuia ca se daduse de gol fi ca Hannah ii ftia identitatea.

Dougald ifi dadu seama ca Hannah il convinsese.-Ai dreptate, spuse intr-un tarziu. Doamna Trenchard

e asasinul.-Da, raspunse Hannah, aparent neobservand generozitatea

cu care el ii acceptase ipoteza. M-am mai gandit la ceva. Cred ca dovada e in capela.

-In capela? De ce in capela?- Pentru ca am avut durerea aceea de cap care demonstreaza

ca intreaga intriga se invarte in jurul capelei.Tresarind, Dougald ifi aminti ce-i povestise Charles. Hannah

fusese lovita in capela.

258

Legife iubiru

- Desigur.- Pe langa asta, daca teoria m ea trista e corecta, unde altun-

deva ar putea sa fie? Dougald if i am inti cat de m ult tinea doamna Trenchard la capela, cum se ocupa de curatenie f i cum ii vorbise despre renovarile pe care el voia sa le faca. Fusese interesata de planurile lui. Chiar foarte interesata. Am un plan, il anunta Hannah.

- Spune-mi, zise el, apucand-o de brat pentru a-fi continua drumul.

Hannah Ifi expuse planul, iar Dougald clatina din cap.- Nu, trebuie sa fie o cale m ai buna.- Poate, dar nu-mi vine nici una acum in minte fi nu avem

prea mult timp inainte de vizita reginei. Ar fi o incalcare grava de eticheta daca unul din noi ar fi ucis inainte de sosirea ei.

-N u te contrazic, dar trebuie sa-ti spun ca inca am indoieii in ceea ce privefte deductiile tale. Am observat ca doam na Trenchard tine foarte m ult la Seaton.

- M ajoritatea femeilor tin la Seaton.Lui Dougald nu-i placu deloc raspunsul acesta.- De ce? E doar un prapadit, un gunoi.~ E fermecator, ftie intotdeauna cele m ai bune barfe fi

apreciaza femeile.- §i eu apreciez femeile.- Da, f i tu ai fost fermecator odata. Poate inveti sa-ti cultivi

calitatea asta din nou, spuse ea, aruncandu-i un zam bet imper­tinent. Dar sa barfefti? Nu cred. Ori barfefti, ori stai imbufnat, iar in ultimii noua ani tu ai ales a doua ipostaza, pe care ai adus-o la perfectiune.

- Imi placeai m ai m ult atunci cand te temeai ca am sa te ucid, bom bani el.

Zambetul ei disparu.- Inca mi-e teama, dar de ceva complet diferit.- De ce anume?

259

Christina ‘Dodd'-

Ar fi vrut s-o intrebe ce temeri o pusesera pe ganduri, dar nu acum. Nu inainte de a rezolva cealalta problema.

- Afadar crezi ca doamna Trenchard i-a asasinat pe lorzi ca nA obtina titlul pentru Seaton, conchise Hannah.

-Da.-Oare o crima pentru avere este mai probabila decat una

comisa din onoare fi loialitate?- E mai logic afa.-Asta pentru ca poti sa vezi pamantul fi banii, pe cand onoa-

rea fi loialitatea sunt efemere, rosti ea pe un ton batjocoritor.Dougald ftia ca era pe punctul de a-i intinde o capcana, dar

nu-f i putea da seama unde avea sa cada lovitura.- Astfel de sentimente sunt rare.-Cu toate acestea, din onoare fi loialitate ai sarit in fa^a

unui glont.§i din iubire, se gandi el sa spuna. Ar fi trebuit sa o spuna.

Sa marturiseasca fi sa o lase sa planga sau sa rada, orice ar fi vrut ea. Dar nu putu. Abia devenise conftient de asta, fi nu era momentul potrivit. Intre ei erau prea multe adevaruri pe jumatate ftiute ?i prea multe dureri din trecut. §i poate, doar poate, ea nu ar fi plans, nici n-ar fi ras, ci pur f i simplu i-ar fi fost mila de el. Pana la urma, il iubise odata. Cat de jalnic, sa incerci sa reinvii o veche afectiune. Prin urmare, se multumi sa afirme:

- Efti sotia mea.- Onoare §i loialitate, rosti ea triumfator.- §i juraminte pe care le respect, nu putu el sa se abtina.Replica lui o reduse la tacere. Nu-1 iertase pentru acuzatia ca

1-ar fi abandonat, a§a cum nici el nu-i ierta gestul.Dougald o masura din priviri. Arata splendid, cu fata inca-

drata de puvite de par dezordonate §i cu ochii caprui fixandu-1

solemn. Ii adora silueta. Ii placea la nebunie faptul ca il privea drept in ochi, chiar fi atunci cand era furios. Ii iubea sarcasmul. Iubea faptul ca se purta frumos cu matufile. Ii iubea sanii, fi mai ales decolteul acela pe care il avea fi acum. O iubea atat de mult,

260

pi in ciuda durerilor din trecut pi a unui viitor nesigur, trebuia s i o salveze.

El, barbatul mereu increzator in fortele proprii, cu o determi- nare de fier, se temea de e§ec. Facuse grefeli impardonabile cand incercase sa descifreze caracterul fi motivatia unor persoane.

Cand se apropiara de seara larga care ducea la nivelul principal, Hannah spuse incet:

- Uite. Acolo e prada noastra.- Seaton, murmura Dougald. Abia se putea uita la Seaton, care

purta nifte pantaloni albaftri ecosez fi o jiletca asortata la care avea o brofa cu diamante fixrata.

Seaton ii zari §i el, la randul lui, pentru ca exclama:- Vad ca v-ati gasit unul pe celalalt. Observa ca Dougald o tinea

pe Hannah de mana fi le zambi binevoitor. Se spun o groaza de baliverne despre voi doi, porumbeilor, in tot tinutul.

- §tiu eu de unde au pornit balivernele, marai contele.Inca grijuliu dupa intalnirea lor nocturna, Seaton batu in

retragere.- Nu sunt singurul vestitor invitat la petrecere, sa ftii!Hannah mangaie bratul lui Dougald de parca acesta ar fi fost

un caine ce trebuia dresat.- Bineinteles ca nu efti, Seaton. Dar efti cel mai bun.- Pai... da, murmura filfizonul uitandu-se cu scepticism la

Dougald.-L ord Raeburn era curios daca ftii cine ti-a dat biletul pe

care i 1-am scris eu, continua ea.- O slujnica.- §i ea de unde-1 primise?- De la dumneata, presupun, facu el ochii mari.Dougald prelua fraiele interogatoriului.- §i de ce nu mi-a dat slujnica personal biletul?-A spus ca doamna Trenchard avea nevoie de ea inauntru fi

tu erai in gradina.

— Christina ‘Dodd -

-Ai fost de acord sa mi-1 aduci pentru ca voiai sa alii < scria in el, il intrerupse contele cu grosolanie, insa Seaton uu sesiza jignirea.

- Un barbat trebuie sa § tie ce se petrece in jurul lui.Dougald ura sa faca asta, dar nu avea nici un alt plan. Seaton 11

daduse replica fi el avea sa-i raspunda. Trebuia sa gaseasca ucig.i ful pana in dimineata urmatoare, cand sosea regina Victoria.

- Vrei sa §tii ce se intampla? Iti spun eu. Nu sunt deloc multum 11 de modul in care doamna Trenchard s-a ingrijit de capela, rosti cl pe tonul cel mai aspru pi morocanos cu putinta.

- Of, Dougald, suspina Hannah strangandu-1 de mana.-Capela...? se mira Seaton.- Da, capela, repeta Dougald. Trebuie sa fie perfecta pentru

vizita Maiestatii Sale.- A^a cum $tii, Sir Onslow, o cunosc personal pe Maiestatea Sa,

se lauda Hannah. Regina Victoria va dori sa se roage, §i nu trebuie sa ne ruginam cu lacaful nostru de inchinaciune.

- Of, of, facu Seaton. Ma temeam ca batrana Trenchard n-o s& faca fata. §titi ca are problemele acelea de sanatate.

- Sufera de mult timp de ele? se interesa Hannah.-De ani, dar s-au inrautatit cu timpul. Inima, banuiesc, dar

ea nu se odihne^te deloc. Atat ca nu se mai ingrijefte de matu?i, remarca Seaton, adresandu-i un zambet lui Hannah. Trebuie sa-ti fie foarte indatorata, domnifoara Setterington.

- N-am mai intalnit o asemenea maniera de exprimare a recu- no^tintei, mormai Hannah.

Grabit, Dougald interveni in conversatie.- Doamna Trenchard s-a ocupat de curatenie in capela, dar

maine la prima ora le voi ordona muncitorilor sa inlocuiasca panourile putrezite. Apoi toate servitoarele ?i toti lacheii vor lustrui fiecare strana, fiecare treapta, fiecare sfe§nic. Impingand-o pe Hannah u$or pentru a o conduce spre camera de zi a matupilor, incheie: Seaton, ma bazez pe discretia ta. Nu-i spune doamnei Trenchard ce am de gand.

- Nici nu-mi trece prin cap!

262

D ougald H an n ah il p riv ira cum o lu a la fu g a p e scari.- O are cat tim p ii v a lu a sa o g a se a sc a ? m u rm u ra ea.- D aca ar fi s a p u n ram agag , cel m u lt un ceas.

T im p de ap roap e o ora au s ta t in in tun eric , a§ tep tan d . D ou galdH annah , m atugile, C harles ^i Seaton , care au z ise ca fu se se

descop erit corpul lui A lfred la poalele tu rn u lu i care, ven in d sa-i ceara so co tea la lu i D ougald , se p o m en ise ca avea reze rv a t u n loc in prim ele ran d u ri la cel m ai m are scan d a l d u p a cel in care m arch izul de B ersh am d esco p erise ca so tia lu i era b igam a.

D ou gald ii p erm ise se sa a s iste , tem an d u -se de ce a r fi facu t Seato n d aca ar fi fo s t la sa t de u n u i sin gur, d ar in p articu lar il am en in tase ca avea sa-l dezm en ibreze daca sc o tea vreu n su n et.

T o ata lu m ea se a ?e za se in d reap ta capelei, d ep arte de pere- tele cu vitralii. C ontele s ta te a cam in com od in stran a , m ai a les ca du rerea in ca ii stra fu lg e ra um arul. H an n ah se fo ia la n g a el. D ou gald se in treb a ce o r fi crezu t m atu^ile d esp re ru gam in te a ei de a s t a in cape! a in tacere p an a cand ceva, n u le sp u se se ce, avea s a se in tam ple.

Se in treb a de a se m e n e a de ce se la sa se con vin s de H an n ah sa le ad u ca pe m atugi. A r fi v ru t sa se ocupe sin gu r de treab a a sta , d a r ea in s is ta se ca b a tran e le sa fie f i ele p rezen te . D ezastru l se profila la o rizon t, in sa D ou gald fu se se d e stu l de p recau t in ca t sa-i sp u n a lu i C harles sa se in arm eze . El in sugi ram ase se a lert, ca u n razboin ic n em i^cat, care ag te p ta b ata lia .

- Ce crezi ca o sa g a s im ? m u rm u ra el lan g a u rech ea lu i H ann ah .

- C e v a acte. Suvenire. Poate chiar §i un certificat de casatorie , r a sp u n se ea goptit.

Poate ca avea d rep tate . P an a la u rm a, el n u avea n ici u n a lt ra sp u n s.

In tr-un final H an n ah atip i, sprijin indu-^i capu l de u m aru l lui. U n a d in tre m atu^i s fo ra ia u§or. C easu l d in sa la m are b a tu ora n ou a . Se d ad u se d e ja stin gerea la se rv ito r i can d D ou gald o b se rv a licarirea v a ga a unei lu m an ari gi auzi pagii n esig u ri a i unei fem ei.

-— —------ JLegi(e xuGirti -———----—

263

Christina Dodcf'-

O scutura pe Hannah s-o trezeasca. Cineva facuse probabil U fel cu sforaitoarea, pentru ca zgomotul se opri.

Doamna Trenchard intra in capela. La lumina palida a lumA narii, Dougald observa ca pometii ei odata plinuti, cu gropi^e, erau acum sfrijiti fi intunecati. Imbracata intr-o rochie neagra, cu un fort pe deasupra, se mifca precum o femeie care avea un scop, o femeie care cunoftea lacaful ca-n palma.

Contele, focat, ifi dadu seama ca sotia lui avea dreptate. Doamna Trenchard venise sa scape de dovezi. Dar de ce? Ce actc sau suvenire puteau fi atat de importante incat sa o faca sa-fi omoare stapanii?

Ramasera cu totii nemifcati. Candela singuratica nu lumi­na bezna din jur. Doamna Trenchard nu paru sa observe cA avea spectator!. Toata atentia ei era concentrate asupra unui loc aflat pe peretele stang al altarului. Locul in care Hannah fusese lovita.

Menajera-fefa se lasa in genunchi, afeza lumanarea alaturi,pe podea, scoase un levier mic din buzunar fi desprinse panoul de lemn deteriorat. Ridicand sfefnicul, facu lumina in scobitura peretelui, unde se intrezari o cutiuta de lemn.

Dougald vazuse destul. Femeia era probabil nebuna. Era timpul sa prinda asasinul fi sa puna capat acestei serii de crime care insangerase istoria castelului Raebum.

Se ridica in picioare fi spuse pe o voce scazuta:- Doamna Trenchard, ce faceti acolo?Femeia trase aer in piept fi se intoarse atat de repede, incat

Dougald clip! de uimire. Tinea lumanarea ridicata. In cealalta mana tinea un pistol. Ii indrepta spre el... fi spre Hannah.

Seaton se ascunse. Matufile tresarira.Hannah incerca sa se puna intre el fi pistol, dar o impinse in

spatele lui.Cu o voce tremuratoare, matufa Spring intreba:- Judy, acolo mi-ai ingropat bebeluful?

264

— Legife iuSirn -

CapitoCuC 28

Lum anarea incepu sa tremure fi pistolul fu lasat in jos.Dougald ifi relaxa muchii tensionati, care pulsau de durere.

Fusese im pufcat deja o data in acea zi. Era de ajuns.M atufa Spring se ridica f i se indrepta spre doam na Trenchard.

Ingenunchind langa perete, atinse cutia maronie.- Copilaf ul meu e inauntru?- Cerule mare! fopti Hannah lasandu-se sa alunece inapoi in

scaun.La un gest de-al contelui, Charles aduse m ai m ulte sfefnice din

birou fi curand capela fu ilum inata corespunzator.Seaton statea in picioare, lipit de peretele cel m ai indepartat ca

f i cum ar fi decis pana la urm a ca nu voia sa fie m artor la scena. M atufa Isabel, cu b atista la gura, fixa stupefiata scena. M atu§a Ethel plangea incetifor. D om nifoara Minnie se apropie de m atu fa Spring, ca §i cum ar fi vrut sa-i dea putere.

- D om nifoara... Spring? se balbai doam na Trenchard. Ce cau- tati aici?

-A m venit pentru ca m -a rugat Hannah sa vin, Judy. Draga de ea a vrut sa fiu aici f i acum inteleg de ce, zam bi m atu fa Spring. Intotdeauna am vrut sa ftiu ce s-a intam plat cu copilul meu. M a bucur a tat de m ult ca e aici, in capela familiei. Judy, tu 1-ai pus aici?

D oam na Trenchard se u ita in jur, la chipurile ingrozite, acuzatoare sau pline de mila, apoi ifi m uta privirea asupra ma- tu fii Spring.

- Da. Da, eu 1-am pus aici.Batranica ii lua pistolul din m ana fi, fara sa se uite la el, i-1

dadu dom nifoarei Minnie.- Ai fo st intotdeauna atat de buna cu mine!Dougald lua pistolul de la dom nifoara Minnie f i il descarca.

265

Christina (Dodd-

-Nu am vrut sa fiu buna cu tine, replica menajera-fcfa. Nu te-am suportat niciodata.

- §tiu, spuse matufa Spring. Lua lumanarea din stransoaron tremuninda a doamnei Trenchard fi o puse pe o banca. Dar ai fowl buna cu mine oricum.

Doamna Trenchard ifi mototoli fortul in palmele ei aspril<> de munca.

- Mama m-a facut sa fiu buna cu tine.- Mama ta a fost o femeie fermecatoare.-Bineinteles ca spui asta, ofta doamna Trenchard. Parand

zdrobita, se facu mica in fata matufii, care era mai scunda dedlt ea. Te-a iubit mai mult decat pe mine.

- E oribil, exclama Hannah, vrand s-o intrerupa, insa matufa Spring ii facu un semn:

- Stai jos, Hannah.Vocea ei era autoritara, nu semana deloc cu batranica afa-

bila pe care o ftia Dougald.Hannah se afeza, iar domnifoara Minnie incuviinta fi ii

arunca un zambet trist.- Mama ta m-a rasfatat pentru ca eu nu aveam istetimea ta,

spuse m&tu?a, mangaind umarul doamnei Trenchard. Te invi­diam pentru ca erai atat de inalta fi atit de puternica!

Dougald ifi dadu seama ca, defi matufa o lua pe ocolite, intelegea mai multe decat el. Se afeza langa Hannah.

- Nu, domnifoara Spring, nu trebuia. Nu trebuia sa ma invi- diezi pentru nimic. Pana sa cresc, am auzit doar „Ajut-o pe dom­nifoara Spring", „Da-o domnifoarei Spring", „Nu o supara pe domnifoara Spring".

-Cat de deranjant pentru tine, spuse matufa Spring pe o voce blanda.

- Imediat ce am fost destul de mare cUt sa plec de acasa, m-am casatorit.

- Domnul Trenchard parea un om de treaba, comenta batrana cu sprancenele ridicate.

266

-A fost o dezamagire, rosti sec doamna Trenchard. Nu m-a dus niciunde. Trandavea toata ziua pi-mi spunea: „Fa-o pe domnipoara Spring fericita, ca sa ma scutepti de munca". Apa ca-i aveam pe amandoi pe cap. Mama pi Trenchard, folosindu-ma pe mine pi adorandu-te pe tine. Imbatranisepi. Aveai treizeci pi doi de ani pi nici un barbat. Ma consolam gandindu-ma ca aveai sa ramai fata batrana. Eu aveam un barbat, atat cat era. Apoi... 1-ai cunoscut pe domnul Lawrence. Era chipep pi puternic pi curajos.

- Da, era, zambi matupa Spring, amintindu-pi.- Era tot ce nu aveam eu. Iti purtam pica atat de tare, ca imi

mincam sanatatea. Am fost fericita sa va aranjez intalnirile secrete.

-T i-am apreciat ajutorul.- §tiu ca ai facut-o. Nu vedeai decat bunatate in mine.- Draga mea...-N u . Nu incercam sa fiu buna. Speram ca fratele tau sa va

prinda pi sa te arunce din castel pe drumuri. Dar in loc de asta, ce s-a intam plat? Lawrence te-a lasat gravida, spuse doamna Trenchard pi ipi acoperi ochii cu mana, plangand. Eu nu puteam avea copii. In toti anii aceia de casnicie, corpul meu nu a prins rod. Dar tu... te faceai tot mai mare. Inaltimea Sa, fratele tau, 1-a trimis pe domnul Lawrence la razboi, dar tu era! fericita, iti strangeai secretul la piept. Straluceai, pi nici macar perspectiva dezonorarii tale nu ma putea face fericita.

Lacrimile Jncepura sa alunece lent pe obrajii rozalii pi ridati ai matupii Spring.

- Judy, nu epti de vina pentru ce s-a intamplat.-T i-am dorit raul. Am vrut sa-ti rapesc orice urma de fericire.Degetele inghetate ale lui Hannah il stransera convulsiv pe

Dougald de mana; el ii lua palma intr-ale lui pi i-o incalzi.- Daca dorintele ar putea sa pericliteze o sarcina, multe femei

ar ramane fara copii, interveni domnipoara Minnie, insa doamna Trenchard nu paru s-o auda. Vorbea doar cu matupa Spring, o asculta doar pe ea.

-----——-- Legife iu&irii----------

2G7

— Christina T)ocCcC-—

-A fost vina mea. Te-am urat din toata inima. Mi-am ima- ginat moartea ta fi a copilului... dar in loc de asta a venit vestea despre domnul Lawrence. Nu am vrut sa-l ranesc. Am vrut sa-mi iau toate gandurile inapoi. Jur ca am incercat, dar vestea te-a zguduit atat de tare, incat ai pierdut copilul.

-Judy, draga, n-a fost vina ta, repeta matu§a, incercand s-o imbratifeze.

Menajera-fefa se trase in spate.-Am ajutat-o pe mama sa-l aduca pe lume. 0 fetita adorabila,

perfect formata, dar prea mica pentru a trai.-Imi aduc aminte, ingaima batrana.-Mama mi-a dat pruncul fi mi-a spus sa-l ingrop undeva in

pamant sfant, ca sa fie binecuvantat, dar sa-l ascund astfel incat nimeni sa nu-1 gaseasca fi tu sa te poti casatori fi sa fii fericita.

- Dar nu am putut sa ma marit cu un altul. Batrana ifi fterse lacrimile cu degetele tremurande. Il iubeam pe Lawrence, fi el era mort.

-Am dat gref. Am infafat copilul, 1-am pus in cutia mea de cusut fi 1-am adus aici. Am crezut ca va fi in siguranta. L-am prote- jat de oricine ar fi incercat sa-l gaseasca. Te-am protejat, domni­foara Spring. Doamna Trenchard ifi muta privirea de la matufa Spring ca sa-i arunce lui Hannah o cautatura dispretuitoare. Dar bastarda asta bagacioasa 1-a gasit...

Hannah dadu sa se napusteasca spre ea, insa Dougald o prinse de brat.

Ca fi cum nimic nu s-ar fi intamplat, menajera-fefa ifi termina povestea:

-§i acum, din cauza ei, n-o sa te mai casatorefti. N-o sa fii fericita.

Hannah se afeza, dar tremura spasmodic, de parea ar fi incasat un glont.

Dougald nu o mai vazuse reactionand cu atita vehement^, dar pana la urma, nu ftia ca cineva s-o fi numit vreodata bastarda.

- E nebuna, ii f opti. Nimanui nu-i pasa cum ti-a zis.

268

- Mie imi pasa, replica ea aruncandu-i o privire scurta §i apoi intorcandu-fi chipul. Nebuna sau nu, mie-mi pasa.

Matu?a Spring lua mainile doamnei Trenchard in ale sale fi o privi in ochi.

-Judy, draga, tu i-ai omorat pe contii de Raeburn?- Deci intelege, ii murmura Dougald lui Hannah.- Saraca matufa Spring, fopti ea. Sa treaca prin asta, acum.Doamna Trenchard ii raspunse batranei fara ezitare.- Nu pe toti. Nu pe fratele tau, f i nici pe fin lui. Dar pe ceilalti

doi, da. Voiau sa refaca capela, sa o renoveze. Nu puteam sa-i las.- Judy, nu poti sa omori oameni. E rau, e foarte rau sa faci afa

ceva, o mustra batrana.- §tiu, spuse iritata doamna Trenchard. Dar eram deja osan-

dita pe veci pentru ca-i cmorasem pe domnul Lawrence fi pe copii. Ce mai contau ceilalti?

-Trebuie sa promiti ca nu mai omori pe nimeni, nici macar pentru mine.

- Promit, domnifoara Spring.-Acum, Judy, cred ca e timpul sa te odihnefti.- Da, trebuie sa ma odihnesc.Mif candu-se anevoie, de parca ar fi imbatranit brusc, doamna

Trenchard se opinti sa se ridice f i pleca, lasand in urma ei o tacere mahnita fi buimaca.

Intr-un final, Hannah murmura:- N-ar fi trebuit sa ma amestec.- N-ai avut de ales, replica Dougald. Nu vreau sa fiu omorat,

oricare ar fi motivul.Lumina candelei transforma parul tinerei femei intr-un rau

de aur topit fi conferea privirii sale o curbura misterioasa, bine- cuvantand-o cu o stralucire diafana. Dar Hannah nu era diafana f i problemele dintre ei nu aveau sa fie rezolvate pe taramul inge- rilor. Trebuiau sa stea de vorba.

El nu dorea acest lucru. Chiar daca cuvintele ii veneau ufor atunci cand avea un acces de furie, conversatia atat de necesara

----------— LegiCe iuBirn--- --------

269

Christina (Dodd

implica adevaruri dureroase, marturisiri fi poate chiar fl sentimente.

Dar daca nu comunlcau, aveau sa se desparta din nou. Dougald nu ar mai fi suportat inca o separare.

Hannah ifi incline capul f i-1 privi alarmata.- Dougald, ce nu e in ordine?- Trebuie sa...Pe un ton agitat, Seaton intreba:- Lord Raeburn, n-ar trebui sa trimiti pe cineva sa o aresteze

pe doamna Trenchard?Lui Dougald ii veni sa-1 pocneasca. !n noaptea asta voia s£-fi

lase deoparte responsabilitatile senioriale. Pentru cateva ore voia sa fie lasat in pace cu so^ia sa, sa vorbeasca fi apoi, daca totul mergea bine, si-i faca poftele pana cind nimeni nu i-ar mai fi putut dezlipi unul de altul.

- Femeia aceea a omorat doi conti de Raeburn, insists. Seaton. Trebuie s-o arestezi.

Contele le arunca o privire matufilor. Domnifoara Minnie, matufa Ethel fi matufa Isabel stateau pe podea langa matufa Spring. Cea din urma, care fusese catalizatoarea atator incidente cutremuratoare, ifi plangea copilul, iubitul pierdut fi o veche prietena. Se uita la Charles, care inca tinea cele doua sfef- nice fi care arata panicat fi ingrozit, cum numai el ar fi putut sa fie dupa astfel de evenimente emotionante. O privi pe Hannah, careia lacrimile ii jucau in colturile ochilor. §i se gandi la femeia aceea batrana fi distrusa care acum cobora scarile de piatra spre bucatarie.

Bebeluful trebuia afezat intr-un sicriu, cum se cuvenea. Capelanul trebuia chemat pentru a-i face o slujba matufii Spring. Doamna Trenchard... trebuia sa decida ce curs de actiune s£ urmeze in ceea ce o privea pe doamna Trenchard. Dougald nu putea scapa cu nici un chip de indatoririle aferente titlului, afa ca discutia cu Hannah trebuia sa aftepte.

- Charles, vrei sa te dud dupa doamna Trenchard? Valetul afeza sfefnicele pe o masa fi se grabi spre bucatarie. Nu-ti face

270

— Legife iuBirn

griji, ii spuse Dougald lui Seaton. Doamna Trenchard nu £i-ar face nici un rau fi, in plus, nu cred ca va incerca sa fuga inainte de aparitia zorilor.

C&pitoCuC 29

Funeraliile luasera sfarfit. Persoanele indoliate plecasera. Mai ramasesera numai florile, cu tulpinile lor aplecate §i mirosul vag. Florile, Dougald fi Hannah.

Stateau unui langa celalalt, singuri in toata capela, fara sa se atinga, intr-o tacere atat de apasatoare, incat Hannah se intreba daca nu putea invoca un pretext ca sa scape.

Intr-un final, Dougald vorbi:- O zi funesta.-N u ftiu, ofta ea, recunoscatoare ca sparsese tacerea. Nu nu­

mai doamna Trenchard fi bebeluful matufii Spring au fost ingropati azi.

-C e vrei sa spui? Dougald se rasuci spre ea cu sprancenele ridicate, palid la fata.

Hannah intelese ca, dupa incidentele din noaptea prece­dents - descoperirea micului sicriu, marturisirea doamnei Trenchard, ameteala care o cuprinsese pe aceasta fi cazatura de pe scari care ii fusese fatala -, Dougald avea dreptul sa se alarmeze auzind ca mai fusese f i altceva ingropat fara ftiinta lui.

-D oar ca matufii Spring i s-a ridicat o piatra de pe inima, iar umbra care plutea deasupra domeniului Raeburn a dispa- rut ca prin farmec. Pe deasupra, maine vom primi vizita regi­nei Angliei.

- Totul datorita tie, draga mea, spuse el pe un ton protocolar care ii dadu fiori lui Hannah. Pentru ca ai ascultat atunci cand matufa Spring vorbea despre iubirea ei pierduta.

Contele, imbracat intr-un costum negru, avea o expresie implacabila pe chip. Naturaletea cu care se purtasera in ajun

271

se evaporase, fara ca tanara femeie sa inteleaga motivul. Tmiih formarea se produsese sub ochii ei, In noaptea precedent A, tu capela. Dougald o fixase concentrat cu privirea, apoi Seaton vm bise fi Dougald, care o tinuse de mana, care ascultase atent, < ,»u ii respecta opinia, acel Dougald disparuse. In locul lui reapflrtmn batranul, distantul, responsabilul Dougald, seniorul domeniului fi cel care se ocupa de organizarea tuturor lucrurilor.

Regreta oare lucrurile pe care i le spusese cu o zi inainlrV Adevarurile carora le daduse glas? Spusese ea ceva care h,i I descumpaneasca?

Intentiona sa-i ceara sa piece azi?Hannah se purta ca orice sotie care urma sa fie repudiata. P3r<vi

calma, statea cu spatele drept fi cu palmele in poala, fi incerca mentina o expresie placuta a chipului. Pe scurt, avea o atitudin<< demna fi eleganta,

- Matufa Spring e doar ufor confuza, nu e nebuna. A pl4n» azi-noapte pentru ambele moarte, le-a Ingropat azi in dm I tirul familiei fi curand va fi sus cu celelalte matufi, gata sa fini seze tapiseria.

- Deci o placi? intreba Dougald.- Foarte mult. Hannah privi cum soarele de dupa-amiazS

ifi trimitea razele prin vitralii fi colora costumul negru al lui Dougald in albastru-deschis, stacojiu fi auriu. Matufile sunt fermecatoare, fi nici una din ele nu parea extrem de surprinsa la auzul poveftii despre copilul matufii Spring.

- Le spusese ea deja.- Nu e genul de marturisire pe care o femeie sa o faca uf or.

E cumplit sa vorbefti despre ceva atat de dureros, dar adevarul probabil ca razbate daca ai rabdare sa-1 asculti.

-Vrei sa spui ca nu ascult? Intreba el brusc.- Niddecum, raspunse ea, uimita de atitudinea lui defensiva.-Pentru ck ai probabil dreptate. Tatal meu nu a ascultat

niciodata, fi eu am vrut sa-i seman in toate privintele. Pana de cu­rand, imi reufise foarte bine. Dougald se inclina In fata, cu coatele

|u> picioare, fi privi altarul. Bunica m ea nu ti-a povestit niciodata intamplari legate de mine fi de tatal meu?

Hannah ifi pierdu respiratia. Dougald avea sa-i vorbeasca despre el insufi. Despre trecut. Incercand sa adopte un ton jucauf, ii raspunse:

- Nu, de fapt cand am intrebat-o mi-a spus ca tatal tau a fost un sfant §i ca tu, in copilarie, ai fost la fel de cucernic,

Dougald chicoti, fara s-o priveasca insa.- Pare ceva tipic pentru ea. Bunica se credea un fel de conciliator

al familiei, cineva care intretinea cultul idolilor, fi daca datoria ii cerea sa m inta, minciuna avea sa fie bine spusa.

Hannah observa ca ifi tinea palmele stranse una in alta, fi incheieturile ii erau palide din pricina incordarii. Era dificil pentru el sa vorbeasca despre a fa ceva; atat de dificil indit ar fi vrut sa -1

bata uf or pe m ana §i sa-i spuna ca nu conta. Dar nu o facu. El voia sa comunice, sa poarte cu ea o conversatie care sa nu fie initiata de o rana de glont sau de o lupta.

-A m banuit eu ca nu erai chiar a fa cum te descria, zise intr-un final.

- N u vreau sa vorbesc m ortii de rau, dar aveam motivele mele, spuse el, cu buzele aliniate in form a severa pe care o luau de obicei. Nu mi-o am intesc pe m am a deloc. Bunica mi-a oferit afectiune, dar tatal meu a fost un tiran, care nu m-a iubit f i al riirui singur interes fata de mine era sa perpetuez numele famiUei.

-A fa ca te-ai revoltat.- Deci ai auzit f i tu zvonurile.- Oarecum, recunoscu ea. Acum multi ani, dar m ai recent de

la Seaton,-Seaton , m urmura Dougald zambind fara veselie. Daca ar

cunoafte detaliile, ar putea sa cineze gratis ani de-a randul.- Sunt chiar atat de ingrozitoare?-T ata l m eu predica abstinenta fi munca neobosita. II dispre-

tuiam. Bunica m ea bom banea intruna despre onoarea familiei f i traditie. Uram intreaga afacere. Tot ce spuneau ei parea atat de dem odat fi de restrictiv. §tiam ce voiam fi nu voiam o viata

-————-—- Legife iubirii ---- ----- —

273

— Christina ‘Dodd-—■

de om de afaceri, imbracat intr-un costum negru fi spanzu rat de o cravata in jurul gatului, spuse el atingandu-fi lavaliera. Nu, familia mea era instarita, afa ca am trait o viata de huzur, Pe la cincisprezece ani ma imbatam deja noapte de noapte p&nA nu mai ftiam de mine, fumam trabucuri pana puteam a tutun fl aveam parte de compania celor mai rafinate tarfe. Eram puternic. Eram un barbat.

Hannah nu fi-1 putea imagina traind intr-un asemenea desfrau.

Intalnindu-i privirea sceptica, el adauga:- Asta pana tatal meu mi-a taiat fondurile. Nu-mi venea sa cred.

Nu puteam sa cred ca mi-ar face afa ceva. II uram atat de tare!- Pot sa inteleg asta.-Tu?-Am avut fi eu un tata, explica ea. Care nu s-a casatorit

cu mama.- Poate voia sa o faca, dar nu putea sa-fi infrunte parintii.- Pe bunici ii voi cunoafte maine.Hannah aproape ca-fi dori sa poata amana intalnirea p&na

cand ar fi avut mai multa incredere in fortele proprii, pana ar fi fost mai putemica sau macar pana i s-ar fi disipat agitatia emotiva.

- Facem o pereche grozava, remarca el pe un ton pesimist. -Nu fi atat de vesel, glumi ea, fara a primi insa vreo reactie.

§i? Te-ai intors acasa?- Eu? Nu. Tata incerca sa ma disciplineze. Eram hotarat sa nu-1

las sa reuf easca.Hannah ifi imagina un Dougald tanar, inecandu-se cu pro-

priul orgoliu.-Ai locuit la prieteni?- Dupa ce n-am mai primit bani, n-am mai avut nici prieteni. Nu parea dezamagit, dar abandonul prietenilor trebuie sa fi

fost o lovitura grea pentru un tanar.- Ce ai facut?- M-am dus la fund. Eram un escroc de mana intai. Conduceam

o gafca de bataufi. Ne bateam cu altii ca noi, atacam pe oricine

274

LeQxie iuSirn

era Indeajuns de fraier sa se plimbe noaptea fi furam orice ne pica In mana. Cand am fost prins...

Hannah simti cum inima i se oprise in gat. Hotii erau pedepsilfi cu moartea prin spanzurare.

- Ai fost prins?- Magistratul mi-a aratat ftreangul, afa ca am cedat fi i-am

trimis un mesaj tatalui meu, spuse el fi se Indrepta de spate, inexpresiv. Tata a murit din cauza focului. §i-a dus mana la inimi fi s-a prabufit.

Hannah, impietrita, incerca sa-fi imagineze ce efect avusese sentimentul teribil de vina asupra t&narului ufor impresionabil.

- Charles i-a platit magistratului o suma considerabila fi m-a scos din inchisoare. M-a adus acasa sa-mi vad tatal... care zacea in sicriu.

- Ingrozitor, fopti ea.Dougald se holba la florile care se ofileau in vaze.- Inmormantarile mi-au amintit Intotdeauna de el.- Te-ai invinuit pentru moartea lui.- Pe buna dreptate.Hannah se zbarli de indignare.- Da, dar nu era doar vina ta! Erai doar un copii. Ar fi trebuit

sa-ti inculce un sistem de valori, fi daca nu reufea, trebuia sa Incerce din nou. Ar fi trebuit sa te gaseasca fi sa te convinga sa te Intord. Era un om de afaceri cunoscut. Orgoliul lui nu ar fi avut atat de mult de suferit. Dar In loc de asta, a murit fara sS. aiba ocazia sa te vada. Cum Dougald nu replica decat printr-un ranjet stramb, ea continua: De aceea ai ajutat mereu orfelinatele fi ai gasit locuri de munca decente pentru oamenii strazii?

-Trebuie sa platesc cumva.-§ i eu care credeam ca ascunzi de fapt un caracter milos!

Cu toate acestea, nu ai facut nici un compromis in afaceri.- Pentru ca voiam sa fiu mai bun ca tata, da. Pe de alta parte,

aveam faisprezece ani atunci dtnd am preluat friiiele afacerii. Daca nu af fi fost nemilos, af fi fost rupt in bucati de „prietenii“ tatalui meu.

275

Christina Dodd-

Hannah vru sa spuna ceva. Trebuia sa-i explice ce descope- rise in aceste ultime zile, dar el ii interprets grefit incercarea.

- Nu-mi spune ca ai fi ramas daca ai fi f tiut. N-ai fi ramas. Eram determinat sa fiu mai bun decat tatal meu in toate privintele, inclusiv in comportamentul meu agresiv, necrutator. Te-a? fi impins departe de mine intr-un final.

Hannah incerca sa vorbeasca din nou, dar el ii facu semn sa se abtina.

- Erai prea tanara ca sa poti suporta pe unui ca mine. Nu aveai mama, nici prieteni, pe nimeni care sa-ti spuna ce sa faci atunci cand un barbat e atat de incapatanat fi de prost. Nu ar fi trebuit sa te iau de sotie atat de tanara. A fost grefeala mea.

Intr-un final, Hannah nu mai putu rezista.-A fost mai rau decat atunci cand m-ai mintit in legatura cu

magazinul de rochii?Dougald se holba la ea; cand observa ca devenise nerabdatoare,

ifi puse mana pe umar fi se lasa pe spate.- Rana a inceput sa doara...-§iam ea.- Glezna?-Nu, spuse ea, cu ochii pironiti asupra florilor din fata lor.

Rana pe care mi-ai facut-o atunci cand ai spus ca te-am parasit fara sa fi incercat macar sa salvez casnicia noastra.

-Ah... exclama el, incercand sa-i aline durerea fi sa ia vina asupra lui. Asta facea parte din planul meu de a te alunga.

-Era adevarul. Nu ma minti, Dougald. Mi-am dat seama ca nu minti din prima. Am petrecut prea multi ani incercand sa-mi justific fapta. §tiam ca facusem o grefeala.

- Erai tanara.-Alte femei ifi rostesc juramintele la optsprezece ani fi cred

in ele. Eu am plecat pentru ca nu voiam sa aftept pana ti-af fi purtat copilul in pantec.

Dougald tresari, ca fi cand ar fi fost lovit de un glont.- Pare un rationament bun.

276

- Da, a fost. Dar adevarul e nu am scapat n iciodata de fanto- mele trecutului m eu, care im i §opteau necontenit. Nu am d at nici o fa n sa casniciei noastre, recunoscu ea cu un o fta t trem urat.

Chipul lui se transform a in m asca d istan ta a om ului de afaceri $i a contelui.

- Inteleg.- Nu, nu intelegi. Nu se putea ca noi doi sa fim m ai nepotri-

viti unul pentru celalalt. Tu, care aveai atatea de dovedit. Eu fiind convinsa ca nici un barbat nu m a putea dori alaturi de el pen­tru vecie.

A ristocratul $i om ul de afaceri se transform ara intr-un barbat confuz.

- Sa nu te vreau? Te doream to t tim pul. A tat de m ult incat eram ru fin at de mine. M a tem eam ca aveam sa-m i pierd controlul. N u ftia i a sta?

- Nu, $i chiar daca a§ fi ftiu t, n-ar fi contat. Din cate vazusem eu nu ex ista casnicie pe lum ea a sta care sa reziste. Nu pentru m ine, oricum.

- I-am perm is lui Charles sa se ocupe de casa, §i de aceea n-ai vazut-o n iciodata ca pe cam inul tau.

- Dar ai avut dreptate cand ai spus ca a§ fi pu tut sa m a lupt cu el ?i sa cagtig. Aveam parghiile necesare. D oar ca... nu credeam ca are vreun sens.

H annah ii ascultase povestea, fusese m igcata de increderea pe care el i-o acordase f i voia sa-i incredinteze povestea ei in schimb. D ar era greu. O dureau am intirile acelea stravechi. Cu toate acestea continua, ignorandu-fi trem urul din glas.

- M am a m ea... ai cunoscut-o.- Da, a fo st o fem eie buna.- Da, §i m -a crescut cum a pu tut ea m ai bine. M-a invaluit cu

dragostea ei. A incercat sa m a faca sa fiu puternica gi m andra, dar trebuia sa piece fi sa m a lase atunci cand avea de lucru, spuse ea, incercand sa-i zam beasca. §tii ca prim ele cuvinte pe care m i le am intesc sun t „Hei, bastardo, potole$te-te“? Doica nu putea

------------------------- — .Legife iu B irii — -------------------- -

277

— Christina ‘Dodcf-

sa-fi aminteasca numele meu. §i nici copiii ei. Apa ca eu eram „Hei, bastardo".

Dougald stranse spatarul bancii din fata lor.- Mama ta ftia despre asta?-Binemteles ca nu, fi nu am putut sa-i zic. Hannah ifi aminl l

ca de multe ori ifi dorise sa stea de vorba cu ea, dar intelesese ce povara ducea mama ei. Avea de ales?

-Nu. Dar nu pricep ce legatura are asta cu casnicia noastrJ. Nu mi-am facut niciodata griji in privinta legitimitatii talc fi nu ti-am reprofat nimic. Af fi omorat pe oricine ar fi indraznit sa faca asta.

- De dragul meu? intreba ea, pregatindu-se sa puna o intrebare dificila. Sau pentru ca nimeni nu are dreptul sa o ponegreasca pe sotia ta?

- Pentru tine... pentru ca... nu a fost niciodata vorba... se Mlbai el. Nu ftiu, Hannah. Chiar fi atunci cand eram un tanar egoist, n-am facut tot ce am facut de dragul mandriei mele. Acum... nu-mi pasa ce cred altii despre tine. Conteaza doar ce cred eu, fi eu cred ca efti o femeie remarcabila.

-Asta o cred, chicoti ea ufor.- Ca efti o femeie remarcabila?- Ca nu-ti pasa ce cred altii.-Atunci crede asta... numai o femeie remarcabila ar fi pu­

tut sa ma opreasca de la indeplinirea unei razbunari de mult planificate.

0 declaratie pe care avea s-o poarte mereu in suflet. Dougald stralucea de sinceritate, mai puternic decat vitraliile din capela. Era mandru de ea fi daca Hanna voia, putea sa se opreasca acolo. Ifi spusesera atat de multe unul altuia. Nu trebuia sa-i spunS. chiar tot. Nu trebuia sa dezvaluie fi ultima amintire rufinoasa.

- Sunt ceea ce sunt, spuse in cele din urma. §tiu ce am facut. Am pus pe roate fi am condus o afacere de succes intr-o lume a birbatilor. Imi dau seama ca am crescut, nu mai sunt fata care te-a parasit.

278

Dougald fusese ata t de brav, putea fi ea m ai prejos? Doar nu avea s-o abandoneze daca-i arata fi cel m ai oribil secret intem- nitat in carcera sufletului ei, nu?

Ii veni sa rada, dar se abtinu. Poate ca secretele acelea hidoase nu erau pastrate in suflet, ci in stom ac, intrucat acestea i se crispa dureros in sem n de protest atunci cand ea if i im agina ca-i m arturisea adevarul.

- Daca tu afirm i ca sunt remarcabila, nu te contrazic.- A fa te vreau!Daca ar fi aflat cine era ea cu adevarat, probabil ca ar fi fugit

cat il tineau picioarele. Ifi um ezi buzele uscate f i continua:- In cea m ai mare parte a timpului.- §tiam eu ca e un firetlic.- Cateodata, cineva spune un lucru fi toata frica f i vina se

intorc in valuri. Cand eram mica imi faceam prieteni cu timidi- tate. M a placeau. Radeam im preuna, m ancam im preuna. M a gan- deam ca avea sa fie diferit de data aceasta, apoi im i intorceau spatele cand aflau. Incerca sa-l priveasca, dar defi fusese cu el pe cat de intim a poate fi o fem eie cu un barbat, in cele din urm a trebui sa-fi fereasca ochii. Intim itatea fizica, se gandi ea, nu se com para cu im partaf irea de ganduri, sentim ente, am intiri. Daca bati un caine zilnic, la un m om ent dat va ataca.

Dougald se lasa pe spate, contempland-o cu o expresie inteleapta.

-A zi-noapte chiar am crezut ca o sa sari la gatul doam nei Trenchard.

In candoarea ei, sperase ca el nu bagase de seam a.- N-am m ai auzit de m ult cuvantul acela. Bastarda. M-a facut

bastarda. if i atinse fruntea, buzele, gatul. Gesturile ii tradau starea de agitatie, dar nu se putea abtine. Trebuia sa se m ifte, sa se descotoroseasca de durere, sau de furia straveche care s-ar fi declanfat in ea. Se tem ea ca avea sa o posede fi ca va redeveni tanara Hannah inca o data - dornica sa fie placuta, ingrozita de refuz, intotdeauna in cautarea unui camin f i a unei familii careia sa-i apartina. Am crezut ca toate astea ram asesera in trecut,

----------- Legi(e vubirn---------- —

279

Christina 'Dodd

murmura ea lasandu-fi m&inile sa-i cada in poala, Dar cand doamna Trenchard m-a numit bastarda, am vrut s-o opresc inainte ca toata lumea sa afle, inainte ca toti sa-mi intoarca spatele.

- Nimeni n-ar face asta. Matufile te adora.- §tiu. §tiu! Nu gandeam cum trebuie, voiam doar sa ma lupt

cu ea sau sa fug departe.-Ah... Dougald intelegea acum. Afa cum ai facut cu mine.- Eram convinsa ca aveai sa ma ranefti. Pe masura ce te iubeam

din ce in ce mai mult, am Inteles ca atunci cand aveai sa-mi intorci spatele, durerea avea sa ma distruga. O durea sa-i spuna ctt de vulnerabila fi tematoare fusese. §i sa constate ca, in prezenta lui, inca mai era afa. Urma cu glas scazut: Aproape ca mi-ai facut o favoare atunci cind mi-ai refuzat magazinul de rochii. Visul meu nu fusese distrus cu adevarat. Mi-ai oferit pretextul de care aveam nevoie. Motivul sa plec.

Dougald se ridica in picioare, apoi se a?ezS din nou.- Dumnezeule, nu aveam cum sa ramanem impreuna!- Nu. Hannah era multumita ca amandoi intelegeau acum acest

lucru. Fusese nevoie de doi oameni pentru a distruge o casnicie. Inainte de a reufi, trebuia sa-mi confirm ca puteam sa-mi fac prieteni adevarati, ca nu eram doar o micuta bastarda dispretuitS de restul lumii. Tu... tu trebuia sa-ti confirmi ca nu voiai sa fii ca tatal tau.

- Dar nu mi-am dat seama ca nu voiam sa fiu ca el. Mi-am dat seama doar ca, din cauza ta, nu 1-am putut imita. Cum puteam s& fiu rece, indiferent, ursuz, cand te aveam pe tine, care ma cicaleai fi apoi ma aduceai pe culmile pasiunii? Dougald ii lua mainile fii le stranse intr-ale lui. O zicala inteleapta spune ca nu poti sa tra- versezi acelafi rau de doua ori. Poti sa mergi in acelafi loc de pe mai, dar apa care fusese acolo intaia oara a ajuns deja in mare. Noi doi stam acum pe malul unui rau fi am mai fost aici inainte. Dar nu e acelafi rau.

-Nu suntem aceeafi oameni, spuse ea stringindu-i mainile. Vreau sa traversez raul cu tine din nou.

280

Chipul lui fu brazdat de un zam bet larg. Un zam bet sincer, care il unea pe vechiul f i ferm ecatorul Dougald cu noul Dougald cel taciturn.

- Imi ceri sa m a insor cu tine? se interesa el.Hannah impietri. Pentru o secunda ifi am inti cum planuise

el sa se razbune pe ea. Am intirea criticilor lui virulente reveni in prim-plan pe scena m intii ei. Daca se da dea b a ta ta acum, el ar fi caftigat. Avea sa fie a lui pe veci, sa o poata rani dupa cum voia.

Dar acel Dougald care o tinea de m ana acum avea incredere in parerile ei. fi povestise trecu tu! lui. O ascultase. D efi ea protestase din rasputeri, se lasase im pufcat de dragul ei. Trebuia sa-i raspunda cu acelafi fel de incredere. Poate ca nu era iubire ce sim tea, sau nimic m ai mult decat pasiune, dar Dougald era tot ce-fi dorea.

In cele din urm a trase aer in piept fi rosti:- I t i aduci am inte cand mi-ai spus ca ai vrut sa m a faci sa

m a indragostesc de tine, ca apoi sa devin sclava cerintelor tale conjugale?

- Da, raspunse el prudent.- Ei bine... ti-a reufit cel putin jum atate din plan.El Intelese im ediat. O lua In brate fi o tinu strans, odihnin-

du-fi obrazul pe parul ei.- M-ai facut m ai fericit decat am fost vreodata. Imi doresc sa...

po t aftepta... Sari in picioare fi o trase dupa el. Haide.O aduse in fata altarului, apoi ifi lua locul langa ea.Hannah m ai statu se aiaturi de el intr-o biserica. Atunci

asistasera cele m ai instarite familii din Liverpool, rochia ei fu­sese facuta din cea m ai fina catifea albastra, fi un preot statuse in amvon.

Acum capela era goala, ea purta o rochie de doliu, neagra, §i num ai ei doi aveau sa ftie in viitor ce juram inte fi-au rostit unul altuia.

De data aceasta Insa, juram intele aveau sa fie adevarate.Luandu-i mainile intr-ale lui din nou, Dougald o privi fi ram ase

a fa pentru m ai m ult timp.

-------------- ------------ - Legife luBiru - ----------------------- —

281

Cdristina CDodcf-

-Saptamana aceasta au existat anumite momente c&nd m-am gandit ca nu aveam sa mai iubesc vreodata. Ma trezeam cu speranta de a te vedea. Ma imbaiam in amintirea zambetului t&u. Parcurgeam coridoarele im agin an du-mi ca erai alaturi de mine. Sufietul imi sangera de fiecare data cand te priveam - dan tela spumoasa, decolteul tau satinat, ingustimea taliei tale. Mi-am zis ca te doream numai in patul meu, dar in fiecare zi m-am apropiat de ceea ce simteam in adancui sufietului. Voiam sa-mi fii sotie.

Hannah ar fi trebuit sa simta gustul triumfuluL Incercase sa-1 faca sa sufere fi reufise. Dar el suferise deja destul, fi ea nu avea sa-i mai provoace vreodata durere. Privirea lui Dougald era solemna, vocea lui era adanca fi vibranta.

-Vreau sa stam de vorba. Vreau sa te ascult. Vreau sa ma plimb cu tine, fi da, te vreau in patul meu. Asta vreau astazi. Asta o s i vreau f i peste o suta de ani. Daca promiti sa fii sotia mea pe veci, ma voi dedica fericirii tale. Te rog, Hannah, accepti sa fii a mea?

Voia sa-i spuna. Sa-i spuna ca fusese totul pentru ea - tutore, amant, sot. Ani de-a randul fusese omul de a carui amintire fugise* Fusese barbatul pe care §i-1 amintea. Inca de cand venise la castelul Raeburn fusese rivalul ei, aparatorul ei, fi nimic mai mult sau mai putin decat barbatul ei.

Cu toate acestea, abia putea scoate un cuvant. Nu putu decat sa-i ia chipul intre palmele ei, sa-1 priveasca cu ochii plini de lacrimi f i sa-i f opteasca:

- Pentru totdeauna. Sunt a ta pentru totdeauna.

Capita CuC 3 0

Trenul sosise, iar regina Victoria se indrepta spre domeniul Raeburn in caleafca pe care Dougald o adusese din Liverpool. Hannah se foia de colo, colo in vestibulul ce fusese recent construit la primul nivel al castelului.

- Ploua. Cum se poate ca tocmai astazi sa ploua?

282

- A s ta e Anglia, raspunse Dougald. M aiestatea Sa a m ai fo st stropita f i alta data.

Hannah ii arunca o privire ucigatoare; acum era m om entul ca m atufile sa vina f i sa se alinieze.

D ougald nu ft ia ce o facea m ai fericita, posib ilitatea de a-i oferi tap iseria M aiestatii Sale sau faptu l ca bunicii ei aveau sa fie prezenti la receptie. In clipa de fa ta m ar?aluia in lungul liniei form ate de m atufi, tinandu-le discursuri care 1-ar fi facut m andru ?i pe Nelson f i exam inandu-le aten t rochiile.

M atufile, binecuvantate sa fie, erau a ta t de em otionate, incat nu cracneau.

D ougald if i urm ari so tia in actiune; le ciupea, le indrepta de spate, le aran ja tinutele, efectul final fund acela de panica. Inainta spre ele f i le zam bi fiecareia in parte.

- C atifeaua rofie te pune intr-o lum ina potrivita, m atu fa Isabel. A lbastrul iti scoate in evidenta culoarea ochilor, m atu fa Ethel. M atu fa Spring, spuse el fi-i lua m ainile deschizandu-le larg. Floricelele astea roz aplicate pe m aterialul alb su n t foarte vesele.

- Imi place, raspunse m atu fa Spring. Nu credeti to tu fi ca trecut prea putin tim p de la inm orm antari?

D oua inm orm antari intr-o singura zi urm ate de o festivitate grandioasa pareau intr-adevar ceva neobifnuit, dar D ougaldo lin if ti:

-C red ca inm orm antarile au fo st circum stante extraordi- nare, f i vizita reginei este un m om ent special. M aiestatea Sa nu ar vrea sa creada ca ne perturba doliul, iar noi nu vrem sa o stan jenim lam entandu-ne inutil.

- La fel i-am spus f i eu, m ilord, se lauda dom nifoara M innie.- E fti inteleapta. §i daca m i se perm ite s-o afirm , e fti incan-

tatoare in rochia a sta de m atase gri.- Nu am purtat-o de ani de zile. N u e in pas cu m oda, se planse

ea, netezindu-fi fusta.- Dar eleganta dum itale nu are varsta.

Dougald privi cum matufile se grupara fi incepura sk chku teasca laolalta, apoi se duse catre galeria cu arcada, unde Hannah statea cu pumnii incleftati in poala,

- Cum ai reufit sa faci asta? il iscodi ea.- Ce anume? zambi el, faclmd-o pe neftiutorul.-Sa le faci sa se relaxeze. Le-am spus acelafi lucru, dar tin

ma asculta.-Nu inteleg, zise el mangaindu-i o fuvita blonda ca mierea,

Ji-am spus cat de frumoasa arati astazi? Ai ales rochia per fecta pentru vizita Maiestatii Sale. Nu-mi imaginam niciodata cA auriul s-ar potrivi atat de bine cu parul tau.

- Imi place cu adevarat, murmura Hannah, fi un suras sfios ii strabatu chipul in timp ce ifi cobori privirea in podea.

- Matasea stralucefte exact cat trebuie pentru a oferi ele- ganta aspectului sobru al vefmintelor.

- Sunt inalta. Arat ridicol cu volanele astea.-Ai un gust desavarfit, o asigura el. Luand-o de mana, o

conduse spre noua Ufa exterioara, cu o fereastra deasupra fi douS pe margini. Ii batu pe umar pe slujitorii care pandeau sosirea caleftii fi ii spuse lui Hannah: Prefa-te ca efti Maiestatea Sa fi ck tocmai ai pafit in castelul Raeburn. Ce parere ai?

Ea se uita in jur, iar el ii insoti privirea. Munca meticuloasS a dulgherilor, tamplarilor fi zidarilor nu dezvaluia nici o urma de graba. Marmura trandafirie se intindea neteda din foaier pana la lemnul de esenta tare din coridorul principal. Cadrul de lemn frumos sculptat stralucea, iar vopseaua groasa era in- tinsa omogen.

- Fermecator, constata ea.- Cred ca ar trebui sa punem foita de aur - desigur, cand vom

avea timp.-Ai dreptate.-Sunt de-a dreptul incantat de lucratura in marmura de la

scarile exterioare. Pacat ca Maiestatea Sa nu va vedea mare lucru prin ploaie.

-D ougald, efti mieros cu mine intentionat? se in terest eaI ragandu-fi mai bine falul pe umeri.

Era prea defteapta ca s-o duca de nas.- Functioneaza?Pentru un moment, paru prinsa intre raset f i manie, dar

simtul umorului invinse.- Efti un farlatan, chicoti ea incet.- Un farlatan adorabil.- Nu mai zambi afa, il m ustra ea privind in jur. Toata lumea

va f ti ce am facut azi-noapte.- Lasa-i sa ftie.- Nu ftiu ca deja suntem casatoriti.- Chiar imi place asta. Nu am facut nimic im potriva bunelor

moravuri de... ei bine, de cand le-am incalcat ultima data.- Saptam ana trecuta.Hannah se gandi ca m erita sa sufere pentru faptul ca o manipu-

lase, chiar daca pentru o cauza buna, a§a ca ii arunca o privire provocatoare peste um ar cand se desparti de el.

Nu avusese ocazia de a exersa priviri provocatoare, dar parea sa fie talentata, pentru ca Dougald ifi pierdu zambetul fi, indrep- tandu-se de spate, veni in urm a ei.

Alaturandu-se matufilor, le marturisi:- Sunt atat de emotionata!- E fti sigura ca M aiestatii Sale ii va placea tapiseria? intreba

m atufa Ethel pentru a cincea oara.- E cea mai frum oasa tapiserie pe care am vazut-o vreodata,

spuse Hannah. Numai un nebun nu ar aprecia-o, iar regina Victoria nu este nebuna.

M atufile schimbara cateva priviri, dupa care apoi exclamara:- §i noi suntem emotionate!Seaton aparu in goana de dupa colt.- Am intarziat?- Nici vorba.Hannah era uimita de vestim entatia lui. Daca alti barbati

purtau haine adecvate, sobre, pentru a-fi intam pina suveranii,

----------- LegiCe iuSirii ----------—

285

Christina Dodd-

Seaton dantuia ca un paun, acoperit cu o combinatie de smarakl, auriu f i albastru-inchis.

-Scumpa domnifoara Setterington, rosti el cu o plecaciunc adanca, ma prezentati va rog Maiestatii Sale?

- Sigur ca da, cand protocolul o va cere. Protocolul, in codi ficarea lui Hannah, reprezenta momentul in care era necesarS o sursa de amuzament pentru regina. Pana una, alta, ar trebui sA aftepti m holul cel mare.

-Cum doriti, domnifoara Setterington! spuse el cu ochii luminati, dupa care ifi netezi sacoul cu vesta de satin.

- Dragul de el, zambi Hannah.- Ce idiot, veni raspunsul lui Dougald.Slujitorul care statea de santinela aproape ca se impiedica de

piciorul lui cand veni sa anunte:- Milord, au ajuns! O duzina de calefti, toate pline cu oameni!O mare agitatie se stlurni printre servitori; toti aveau un rol de

care trebuiau sa se tina cu indarjire; toti erau nerabdatori sa-fi IntMneasca regina. Majordomul deschise Ufa. Lacheii sarira afari cu umbrelele pregatite, toti in livrelele lor cele mai scumpe, ftiind ca se vor uda pana la piele pentru privilegiul de a escorta unul dintre membrii alaiului regal. Un tanar foarte norocos, ales s& tina cea mai mare umbrela deasupra capului reginei, tremura de emotie datorita onoarei oferite.

Hannah se gandi ca toata vanzoleala nu facea decat sa linif- teasca sufletele familiei fi ale personalului. Vizita reginei le dis- trasese pe nebanuite atentia de la moartea doamnei Trenchard fi descoperirea copilului matufii Spring. Timp de citeva saptamani, barfele aveau sa se refere la regina, la familia regala fi la receplia data in onoarea lor.

Matufile se grabira sa se alinieze, iar Hannah ifi ocupa locul in fata lor. Dougald nu o intalnise niciodata pe Maiestatea Sa, afa cSl Hannah avea sa o intampine fi sa faca prezentarile.

Contele statea singur in cadrul ufii, un barbat inalt, sobru fi chipef, cu o distinctie fi o forta vitala aparte.

286

- JLegiCe iufairn -

Hannah o ftia prea bine. Noaptea trecuta explorase fiecaro mufchi, fiecare tendon, fiecare bucatica de piele. Ar fi trebuit sA doarma mai mult, dar ce rost ar fi avut cand era mdragostit&?

- M aiestatea Voastra!Glasul lui Dougald o aduse pe Hannah din reverie in foaier,

acolo de unde nu ar fi trebuit sa rataceasca.Regina ifi lepada haina in mainile majordomului. O tanara

miniona cu parul negru fi pielea palida, regina de numai fase ani, care deja ifi lasase amprenta asupra tarii. Ifi adora sotul, care ifi adora cei doi copii, fi impreuna alcatuiau o familie perfects. Intr-adevar, Hannah observa ca regina era din nou grea.

Privi cu invidie pantecele preem inent al suveranei. Pentru un motiv nebanuit, graviditatea parea sa fie o conditie foarte atragatoare.

Se apropie mai mult fi se adresa respectuos:- M aiestatea Voastra.- Domnifoara Setterington, spuse regina Victoria cu un zam-

bet cald. Ce bine imi pare sa te revad!Printul Albert aftepta in spatele ei, fi in urma lui se intindea

un fir de copii regali insotiti de bonele lor; veneau apoi doamnele de onoare fi curtenii, toti tarandu-fi picioarele pe scari, ingra- madindu-se in foaier fi umpland podeaua cu apa.

- M aiestatea Voastra, m a bucur din suflet sa va reintalnesc. Conftienta de faptul ca trebuia sa-i pofteasca pe toti inauntru cat m ai repede, Hannah se intoarse spre Dougald. M aiestatea Voastra, permiteti-mi sa vi-1 prezint pe Dougald Pippard, contele de Raeburn.

- Lord Raeburn, imi pare bine sa te cunosc,Regina Victoria se indrepta spre m atufi, iar Dougald o insoti.- Placerea este de partea mea. Af dori sa va prezint doamnele a

caror munca a stat la baza invitatiei care v-a fo st adresata.Hannah se retrase, dar privi cu mandrie cum m atufile ii fer-

mecau pe regina Victoria fi pe printul Albert. In timp ce invitatii nu mai conteneau sa vina, batranicile o condusera pe suverana

287

■ Christina (Dodd--

inspre sala cea mare, unde tapiseria recent terminata statea in spatele cortinei.

in final, Hannah observa ca patru dintre oaspeti stateau tacuti alaturi de ea. Se intoarse inspre ei, pregatita sa se le arate calea spre sala mare, cand observa...

- Charlotte!Fosta Lady Charlotte Dalrumple, cofondatoare a Distinsei

Academii de Guvernante, ii zambi cu mare bucurie. §i, de asemenea...

- Pamela!Fosta Doamna Pamela Lockhart, cealalta cofondatoare a aca-

demiei, i§i arunca bratele in jurul lui Hannah.- Maiestatea Sa ne-a chemat in alaiul sau pentru a-ti face o

surpriza! E§ti surprinsa?- Sunt... fara cuvinte.Hannah nu putea vorbi de emotie. Aceste femei erau priete-

nele ei, singurele din intreaga lume cu care impartapise neca- zurile ?i bucuriile. Charlotte era mai retinuta, dar cand Hannah o imbratipa, inima i se umplu de bucurie.

Peste umarul lui Charlotte il zari pe vicontele Ruskin, jovial §i elegant ca intotdeauna.

Sotul Pamelei, Lord Kerrich, chicoti cand le vazu pe cele trei femei holbandu-se una la alta, imbrati?andu-se din nou §i apoi retragandu-se.

- Nu pot sa cred ca sunteti aici. Hannah incerca sa fie politi- coasa cu cei doi domni in timp ce le tinea pe prietenele sale lipite de ea. Sunt atat de incantata! Totul s-a petrecut atat de bine! O, Charlotte! Pamela!

- Este atat de bine sa vezi femei pline de entuziasm, observa Ruskin, incruci§andu-?i bratele peste pieptul masiv.

- intr-adevar, spuse Kerrich, ducandu-§i monoclul la ochi §i inspectand micul grup. Rar iti este dat sa vezi nifte prieteni atat de buni.

Hannah ii ignora. Amandoi erau barbati chipe i, dar aroganti fi incredibil de impertinenti. in opinia sa, singura calitate care

288

ii salva era devotamentul total pentru sotiile lor. Asta, plus faptul ca Charlotte, cu increderea ei nezdruncinatS in pro­pria judecata, fi Pamela, cu franchetea ei, ii combateau pe cei doi soti atunci cand deveneau de nesuportat.

Hannah auzi tonul cald al vocii lui Dougald la capatul culoa- rului, urandu-le musafirilor bun venit.

Daca statea sa se gandeasci, ar fi zis ca cei doi soti, al lui Charlotte fi al Pamelei, erau facuti din aceeafi stofa ca Dougald.

ifi examina cele doua prietene mai bine.- Charlotte, Pamela... imi cer iertare pentru indiscretie, dar

sunteti amandoua insarcinate?Cele doua prietene schimbara priviri.- Suntem, spuse Pamela.- Credem ca vom nafte amandoua cam in acelafi timp.

Charlotte ifi mangaie incet abdomenul umflat.insarcinata... pentru un moment Hannah se intreba. daca sa-fi

impartafeasca banuielile, dar alunga iute gandul. Sa incerce acolo, in foaier, sa explice... fi, dincolo de toate, Dougald ar fi trebuit sa afle primul.

- Sunt vefti minunate, intr-adevar. Multe, multe felicitari.- Cand Maiestatea Sa a primit invitatia, ne-a propus imediat

sa facem parte din alai, spuse Charlotte.Pamela se inclina spre Hannah fi fopti:-Am acceptat, bineinteles, dar nu doar pentru placerea

companiei tale, trebuie s-o recunosc. Eram curioase sa aflam ce s-a intamplat cu tine dupa ce am descoperit ca erai casatorita de atatia ani.

Hannah deschise gura, dar nu-i iefi nici un cuvant. Nu discu- tase cu Dougald despre momentul sau locul in care aveau sa se casatoreasca. Intr-adevar nu discutasera nimic in noaptea precedents, care fusese un lung fi tandru moment de impreu- nare, nu a trupurilor, ci a sufletelor lor.

Cu toate astea, nu-i scapase faptul ca Dougald nu rostise niciodata cuvintele pe care ea le dorea. Spusese orice altceva,

Christina (Dodd~~

fi chiar daca se simtea ingrata ca aftepta mai mult, tot o macina dramul acela de incertitudine.

Tocmai analiza pe indelete situatia, cand de dupa colt se ivi capul matufii Isabel cu o privire rugatoare:

- Domnifoara Setterington, toata lumea va afteapta.- Trebuie sa mergem inauntru, spuse Hannah ufurata.- Salvata la timp, fopti Pamela.In sala mare, o noua, minunata draperie din catifea violet

acoperea peretele. Dougald statea in fata ei, impreuna cu regina fi cu printul Albert. Matufile afteptau in fir cu mainile impreu- nate, cu ochii stralucitori.

Domnifoara Minnie ii facu semn lui Hannah sa vina la ele.- Trebuie sa stam alaturi de domnifoara Setterington. Este

comoara noastra.Hannah nu ifi imaginase ca batranicile ar mai fi putut-o face

sa rofeasca, dar elogiul domnifoarei Minnie fi zambetele calde ale celorlalte ii imbujorara obrajii. Ifi facu loc prin multimea nerabdatoare pentru a sta alaturi de matufi.

Conform scenariului repetat cu sarguinta, matufa Spring pafi Inainte fi facu o reverenta in fata reginei Victoria. Apoi, cu cea mai joviala voce, declama:

- Draga Maiestate...Hannah ii strecura o privire lui Dougald, care izbutea sa para

serios. Nici unul din ei nu se gandise s-o informeze ca nu i te poti adresa reginei cu „draga".

-Cand v-ati nascut, eu fi prietenele mele am fost atat de feridte, ca ne-am hotarat sa facem ceva in onoarea domniei voastre. Odata cu trecerea anilor, noi v-am urmarit cu pasiune fi incantare. Ati fost incoronata, v-ati casatorit, i-ati adus pe lume pe cei doi printi dragalafi, fi in tot acest timp noi am lucrat la un cadou. Noi, noi toate, am dori acum sa vi-1 oferim.

-Af fi onorata, spuse regina Victoria.Dougald le facu un semn celor doi slujitori, care trasera numai-

decat draperia.

290

- Legiie iuBirn —

O aspetii ram asera fara grai, sala mare se cufunda intr-o LA cere deplina.

O extraordinary dem on strate de m aiestrie artistica, lucrarea se intindea pe tot peretele incaperii. Peste albastrul regal erau presarate stele galbene, o luna argintie fi un soare auriu. Bijuteriile se revarsau din cufar in cascade de sm aralde, safire fi rubine. Trandafirii rofii, albi fi roz se ingem anau cu marginile, iar in central lucrarii se afla chiar regina Victoria, splendida in vefm intele de incoronare, alaturi printul Albert, al carui portret era tesut in mare detaliu.

Chiar fi Hannah, care vazuse tapiseria, participase la crearea ei, care se tornuse pentru ea, nu se putu opri s-o admire.

M atufile se uitau fix la regina, care in sa nu-fi lua ochii de la tapiserie. O studia cu atata atentie, incat Hannah incepu sa se team a.

Intr-un final, suverana se intoarse em otionata catre m atufi.- Ati lucrat la tapiseria aceasta douazeci f i patru de ani? intreba

ea cu voce tremuranda.- Cateva luni in plus sau in m inus, raspunse m atu fa Spring.

Trebuie sa recunosc in sa ca nu am fi fo st la fel de entuziasm ate daca ati fi fo st un print.

Declaratia ei starni cateva reactii din partea participantilor, iar Hannah fu nevoita sa-fi sugrum e un hohot de ras.

- Sunt m ifcata de bunatatea, de generozitatea voastra, spuse regina Victoria intinzand bratele catre batrana doam na. Inven- tivitatea fi m aiestria voastra nu au seaman. In numele meu fi al generatiiior de englezi care vor pretui aceasta tapiserie, sunt mean tat a sa va accept darul.

- Tapiseria va avea un loc de onoare in PalatuI Buckingham, adauga printul Albert.

La un sem n din partea lui Hannah, m atufile se stnm sera in jurul reginei ca s-o ia de m ana fi, inevitabil, sa-i spuna toate „draga“.

291

— Christina Ttodd-

- Domnifoara Setterington avea dreptate. Maiestatea Sa nu este nechibzuita, constata matufa Isabel cu cea mai lim- pede voce.

CapitofuC31

Matufa Isabel facuse toata ziua declaratii tunatoare; cea mai recenta victima era Dougald.

- Draga, se pare ca vecinii tai nu sunt atat de neliniftiti de reputatia ta de ucigaf, spuse ea, aratand cu mana inspre multi- mea care se revarsa prin incaperile castelului Raeburn. Au venit cu totii.

Dandu-fi seama ca o parte dintre acei vecini ii ascultau, Dougald se multumi sa raspunda:

- I-am poftit cu draga inima.-Da, e un triumf pentru noi toti, accentua multumita ma­

tufa Isabel. Apropiindu-se de Dougald, ifi cobori vocea pentru a-1 intreba: Crezi ca au auzit zvonurile?

- Sunt sigur ca le-au auzit.-Dar nu conteaza, nu-i a?a? Uita-te la draga de Spring,

vorbind cu suverana noastra. I-a picat cu tronc Maiestatii Sale. Vecinii nu vor indrazni sa se lege de ea. Nemernici superficiali, mormai batrana sorbind din cana cu vin.

Dougald ifi dadu seama ca matufa Isabel bause prea mult vin fiert.

Matufa Ethel veni fi o lua de brat.- Minnie m-a trimis dupa tine. Maiestatea Sa vrea sa vor­

beasca din nou cu noi.- Maiestatea Sa ma place fi pe mine, declara Isabel rUnjind.- Da, sunt sigur ca este adevarat.Banuia ca reginei Victoria ii placea intr-adevar sa fie numita

„draga“ fi sa se tutuiasca inocent cu aceste femei sacaitoare pe care sa le numeasca „matufi“.

292

— JLegiCe iuBiru

- Dougald, dragule, spu se m atu fa Ethel, d raga de H annah esle singura. Poate este tim ida. De ce nu m ergi s a o salvezi?

D ougald ft ia ca m atu fa Ethel nu o credea tim ida pe H annah. Poate ca ii im perechea din nou, sau poate nu.

§tia ca H annah nu era tim ida, ci in grijorata. Privea oaspe^ii venind in valuri, scrutandu-i pe fiecare in parte, cautandu-fi bunicii. Inca nu sosisera, dar era inca devrem e, iar drum urile erau ingreunate de ploaie.

-A § a voi face, m atu fa Ethel, spu se el, acceptand cu bucurie fa n sa de a fi aproape de so tia lui. Lua un pah ar de fam pan ie de pe tava unui serv itor in trecere, se duse langa H annah fi-i oferi paharul, un m odest dar pen tru zeita sa.

A ceasta, defi partic ipa la cel reu fit banchet vazut vreodata in Lancashire, if i frangea d isperata m ainile.

- Au in tarziat. De ce in tarzie?- D rum urile su n t noroioase f i greu de strabatu t.E a accepta paharul, in sa il privi ca f i cum n-ar m ai fi vazut

fam pan ie pan a atunci.- D aca nu vor veni?- Vor veni. D ougald n u avea nici un dubiu. Aveau sa vina fi

daca ar fi trebuit sa strab ata drum ul pe jo s. A vusese el grija de tot. Ridica privirea f i il vazu pe m ajordom , care-i facu un sem n. De fap t, cred ca au fi so sit. Cum H annah ram asese im pietrita, privind in gol, ii lua pah arul dintre degete fi se stradu i s-o linif- teasca: Te vor adora, a fa cum te adoram cu totii.

- Chiar m a adorati? in treba ea fara sa-fi m ifte capul.- Da, m urm ura el luand-o de m ana. Toti te iubim .Probabil ca m atu fa Spring pandise f i ea so sirea sotilor

Burroughs, caci if i ceru iertare de la regina f i se grab ! spre D ougald f i H annah.

- H aideti, dragilor, ii in stru i, conducandu-i spre cuplul m ai varstn ic care sta tea neclintit in pragul ufii. Alice, Harold, ce b ine sa va revad, spu se ea, apasan d u-fi obrazul pe al doam nei Burroughs f i dandu-i o im bratifare dom nului Burroughs. Vreau s a va prezint doua persoane foarte im portante. D ougald Pippard,

293

—- Christina ‘Dodd'-

dragul conte de Raeburn, §i domnifoara Hannah Setterington, draga mea prietena.

Cei doi Burroughs ifi mutara repede privirile de la Dougald, pentru a cerceta intrebatori chipul lui Hannah.

Hannah se uita la ei in tacere.Dougald recunoscu frica din privirea ei. lubita lui era para-

lizata, texnandu-se sa nu fie respinsa tocmai de persoanele de a caror imbratifare avea nevoie. Putea sa se considere vinovat pentru o parte din spaima ei, afa ca era hotarat sa intervina.

-A f vrea sa adaug ca domnifoara Setterington este fiica doamnei Carola Tomlinson.

Doamna Burroughs se cutremura, apoi se apropie de Hannah fi o privi insistent.

- Efti tu. §tiam eu ca este adevarat. Imi vad fiul in chipul tau, spuse el cuprinzandu-fi cu bratele nepoata mult mai inalta. Of, fetita mea mult iubita, bine te-am gasit!

Pentru o clipa, Hannah ramase locului, privindu-1 focata pe Dougald.

- Multumesc, multumesc, spuse in cele din urma, apoi raseg&tuit.

Domnul Burroughs, malt, carunt, plin de demnitate, le im- bratifa pe amandoua.

Dougald fi matufa Spring asistara nemifcati la scena pana ce batrana doamna il trase pe conte de maneca.

- Sotii Burroughs sunt cuceriti de domnifoara Setterington.- Da, cu siguranta.Dougald aftepta. Matufa Spring putea sa fie foarte neclara in

multe privinte, dar cand era vorba de persoane, firetenia ei era fara pereche.

-Ai spus ca e fiica doamnei Carola Tomlinson, zise batranica.-Afa este.- Imi aduc aminte ca acesta era numele tinerei domnifoare cu

care se incurcase fiul lor.-Da.

294

— Legife iufairii --

-C e frum os, murm ura ea, tinandu-fi palmele im prem nlc In dreptul inimii. Stai sa le spun fetelor! Fara sa af Leplc vreun raspuns, porni grabita spre grupul care-o inconjura M aiestatea Sa.

Scena regasirii starnise interesul unui num ar tot mai mare de invitati, a fa ca, dupa scurtul moment emotional, domnul Burroughs se retrase din im bratifare. II privi race pe Dougald.

-A veti recunoftinta noastra pentru pachetu! de scrisori pe care ni 1-ati trimis. Nu ca am m ai fi avut nevoie de dovada pentru obarf ia lui Hannah. Este la fel de inalta ca mine si seam ana nespus de mult cu fiul nostru.

-Le-ai trim is scrisorile? intreba Hannah. Inca ifi strangea bunica in brate, dar privirea ei il fixa pe Dougald cu o recu­noftin ta deplina.

Domnul Burroughs intelese numaidecat relatia celor doi, astfel ca rosti cu voce aspra:

-C red ca dorefti sa te intorci la invitatii dumitale. Nepoata noastra ne va arata faim oasa tapiserie despre care vorbe§te toata lumea.

Dougald ifi dadu seam a ca era alungat. Ridica o spranceana, se consulta cu Hannah din priviri, fi cand aceasta dadu din cap, se inclina, se scuza fi se duse sa discute cu lordul Kerrich fi cu vicontele Ruskin. li placeau. Cei doi barbati dadeau dovada de un instinct deosebit in relatia cu sotiile lor, care, din cate ifi dadea el seama, erau la fel de agere la minte ca Hannah. Numai n ifte barbati cu un caracter exceptional puteau sa straneasca femei de felul acesta.

Hannah il privi xndepartandu-se, apoi, deopotriva m andra fi stinghera, le arata sala mare.

-T apiseria reginei este aici, spuse ea, conducandu-fi bunicii spre peretele cu pricina.

- Este minunata! exclama doam na Burroughs.Domnul Burroughs clipi amuzat.- Dumnezeule, am crezut intotdeauna ca Spring fi grupul ei

de vrajitoare nu sunt altceva decat nifte babe nebune, cu exceptia

295

- Christina DodcC-—

domnifoarei Minnie, care este nebuna fi artagoasa. Dar se pare c& au tesut totuf i ceva in barlogul lor din turn.

Hannah intepeni. Incet, se intoarse pentru a-1 infrunta pe domnul Burroughs f i pe un ton de gheata, rosti:

-Domnule, nu permit nimanui sa faca afirmatii rautacioase despre dumneata, fi dumneata efti bunicul meu. Din bunatate, matufa Spring fi celelalte doamne m-au luat in sanul lor, afa c3 nu vox permite nimanui sa le vorbeasca de rau in prezenta mea.

-Bine... bine..., bolborosi domnul Burroughs. Domnifoari, tu... tu...

Doamna Burroughs pafi langa Hannah.- Este o domnifoara cuviincioasa cu un suflet mare, Harold, fi

tu f tii asta. Ce vrei sa faci?Domnul Burroughs se incrunta sever, primind o replica pe

masura din partea sotiei sale. Privindu-le pe amandoua, consta- ta sec.

-Vad o asemanare intre voi, Alice. Se apleca teapan ca un general. Te rog sa ma scuzi, Hannah. Nu ar fi trebuit sa fiu atat de slobod la gura.

- Necuviincios, il corecta tanara femeie.- Harold, ai fost nepoliticos, insista doamna Burroughs.-Da. Nepoliticos. Imi cer iertare. Se apleca din nou. Nu se

va repeta.- Sunt sigura de asta, raspunse Hannah. Va primesc scuzele. -Tu §i Harold semanati atat de mult! De-abia aftept sa va vad

in actiune cand o sa va certati, rase doamna Burroughs.Matufa Ethel trecu pe langa ei.-Imi pare bine sa va vad, domnule fi doamna Burroughs.

Reginei i-a placut tapiseria, continua ea, azvarlindu-i o privire plina de inteles domnului Burroughs.

- Nu e deloc nebuna, desigur, mormai acesta ca pentru sine.- Receptiva ar fi cuvantul potrivit, replica Hannah, dupa care

schimba subiectul. Doriti un pahar de fampanie?- Da, multumesc, draga, spuse doamna Burroughs zambind.

296

-§am pan ie, Bah! facu dom nul Burroughs, cu must&tile frc m atand dispretuitor. Ce prostie. Nu ftiu de ce ar vrea cineva s3 f i vada vinul facand balonafe. Dati~mi o bere ca acasa.

H annah ii conduse spre m asa cu bauturi.- O bere pentru dom nul Burroughs, il in stru i ea pe slujitor,

dupa care ii oferi un pahar de fam panie bunicii sale.Seaton, em otionat peste m asura, plesnea de fericire. Se inclina

in fa ta celor doi Burroughs, apoi scutura m ana lui Hannah.- M ultum esc pentru receptie. M aiestatea Sa a fo st foarte curte-

nitoare, fi mi-a adm irat costum ul prin vorbe elevate. M ultum esc, dom nifoara Setterington. M ultum esc, m ultum esc.

Hannah ii zam bi pentru prim a oara sincer in acea zi.- Cu m ulta placere, Seaton.Filfizonul se puse iarafi in m if care, fericit ca nim eni altul.M ultim ea se retrase din jurul m esei cu bauturi, dar Hannah

banuia ca dom nul Burroughs f i-ar fi dat drum ul la gura indiferent de prezenta lor. Parea un om dintr-o bucata.

-H ann ah , probabil ca te intrebi de ce te-am ignorat in toti acefti ani.

-D eloc, spuse ea politicoasa. „M -am intrebat to t tim pul", bom bani in gand.

- Prostii. Cu siguranta ca te-ai intrebat. E fti nepoata noastra.A sta insem na ca era m ai bine sa raspunda sincer sau suficient

de sincer cat sa-i convina lui.- Da, domnule, m-am intrebat.- Cand am prim it pachetul cu scrisori de la Lord Raeburn, am

fo st foarte surprinfi, spuse el, acceptand halba oferita de lacheu.- N u am avut habar ca fiul nostru drag i-a scris dom nif oarei

Tom linson dupa ce plecase din tinut, interveni doam na Burroughs, strangand-o pe Hannah de brat.

- Ai citit acele scrisori? se interesa dom nul Burroughs.-N u , domnule, nu am avut parte de aceasta placere, defi

nu ftia daca ar fi o m are placere sau cea m ai m are agonie din v iata ei.

----- ------- Legiie luBiru-------------

297

— - Christina DodcC-

- Din ele reiese ca Henry planuia sa vina la mama ta f i sd sf casatoreasca.

Hannah nu-fi putu retine un geamat.-Pana sa fi citit cuvintele fiului nostru, nu am ftiut c.1

domnifoara Tomlinson era insarcinata. Am crezut ca opriserdm totul inainte sa se ajunga aici... dar, evident, nu am reufit, recunoscu domnul Burroughs, privind spuma bruna din halba. Af fi vrut ca baiatul sa-mi fi spus. Am crezut ca avea sa treacS peste obsesiile lui. Era deprimat. A baut prea mult. A murit atat de brusc! Lua o inghititura de bere, apoi ifi privi sotia. Alice, a? vrea sa tii minte sa porti o batista cu tine, spuse el, scotand din buzunar o bucata de in cu margini argintii.

- Da, dragule, zise ea, atingandu-fi ufor obrajii.Domnul Burroughs o privi pe Hannah in ochi.- Daca f tiam de existenta ta, v-am fi adus imediat pe tine fi pe

mama ta in casa noastra.- Multumesc pentru asta, domnule.Pentru ca ii spusesera ca o doreau in viata lor. Pentru ck

spusesera ca ar fi acceptat-o f i pe mama ei in casa lor.Domnifoara Minnie o mangaie pe umar.-Vad ca ati cunoscut-o scumpa noastra domnifoara, le spuse

ea doamnei fi domnului Burroughs. Este cea mai fina fi mai draguta din cate am cunoscut vreodata.

- Bineinteles ca este, se burzului domnul Burroughs. Doar e nepoata noastra.

- Nu multumita dumitale! replica tafnoasa domnifoara Minnie.Fara de vlaga, Hannah se puse intre ei.- Domnifoara Minnie, are vreuna dintre matufi nevoie de

mine?Batranica ifi muta privirea spre Hannah fi se linifti pe data.- Nu, draga. Maiestatea Sa se plimba prin vecini, fiind afa de

buna fi disponibila, iar noi ne-am gandit sa-ti stam aproape in caz ca ai nevoie de ceva.

Cu un zambet inocent pe chip, se indrepta spre celelalte matufi.

298

-V re a sa traga cu urechea, zise dom nul Burroughs iritat. Pot sa le num esc bagacioase fara sa-ti starnesc furia, H annah?

- Nu. Nici eu nu le voi la sa sa te num easca batran el ursuz.- Foarte corect, interveni doam na Burroughs.- C a nepoata a noastra , te vei m u ta desigur cu noi, spuse

dom nul Burroughs cu g las rasunator, ca sa p o ata fi auzit de catre m atufi.

- O, nu! exclam a m atu fa Ethel.- Poftim ... de ce? facu H annah perplexa.- N u este cuviincios ca nepoatei noastre sa nu i se ftie

de urm a.H annah incerca sa se gandeasca la un raspuns. Cu siguranta,

preocuparile ei i se pareau jenante dom nului Burroughs, in sa ea. nu era de aceeafi parere. M unca pe care o efectuase in ultim ii ani o invatase sa fie descurcareata, increzatoare f i eficienta.

- I n plus, nu e fti casatorita. N u ar trebui sa tra ie fti sub acoperif ul unuiburlac. E ste scandalos, observadoam na Burroughs cu vocea ei delicata.

H annah era descum panita cu totul. N u se gandise decat la intalnirea cu bunicii, fara sa ia in seam a faptu l ca trebuia sa le explice v iata ei de pan a atunci.

Oricum, tacerea ei nu-1 contrarie pe dom nul Burroughs. Printr-un n eaftep tat ge st de tandrete, o im bratifa dupa umeri, dupa care o elibera.

- A fa ca vei pleca cu noi im ediat, spuse el, luandu-i m ana fi m angaind-o. Da, nepotico, nu m ai trebuie sa te zbati in lume.

Pentru prim a oara, H annah intelese presiunea la care fu sese supus ta ta l sau. Iubindu-fi parintii, fu sese s fa fia t intre acea iubire f i iubirea pen tru m am a lui. §i cu toate ca H annah dispretuia alegerea facu ta de el, in telegea foarte bine lupta dintre iubirea pen tru o fem eie f i cea pen tru familie.

- M a tem ca nu pot sa m a m ut la voi. Cineva trebuie sa stea cu m atufile f i sa aiba grija de ele... m ai sunt f i alte lucruri.

- N u voiam sa-ti spun asta , zise dom nul Burroughs incrun- tandu-se fi p ieptanandu-fi m ustata . S-ar pu tea sa-ti afecteze

—---------Legi(e tuSvru---- --------

299

Christina T)odd

constitutia firava. Dar acel dotnn, noul Lord Raeburn - nu este o influenta buna. Imi aduc aminte povef tile despre el cand era tanar. Este ufuratic, nu are sange albastru fi se mai spune ca fi-ar fi omorat sotia.

- Nu fi-a omorat sotia, se repezi Hannah, dandu-fi seama prea tarziu de oboseala care o cuprinsese.

- Ei bine, draga mea, spuse bunica ei privind-o bland In ochi. Trebuie sa ai incredere in bunicul tau ca ftie mai bine. Intotdeauna ftie mai bine. §i nu ai de unde sa ftii ca acel Lord Raeburn nu fi-omorat sotia.

- Ba... da... pot, rosti ea raspicat pentru a fi sigura ca o auzea fi bunicul ei. Eu sunt sotia lui.

Sotii Burroughs o priveau acum cu ochii larg deschifi fi cu gurile cascate. Domnifoara Minnie scoase un sunet triumfator, iar celelalte matufi gemura.

Hannah se imbarbata fi incepu:- Suntem casatoriti de aproape zece ani. Nu m-a omor&t, eu

am fost cea care a fugit. Am fost profti, dar acum ne-am impacat fi voi ramane aici cu el, la castelul Raebum, unde vom crea o familie.

Bunicul ei icni fi gafai. Mainile bunicii incepura sa tremure, apoi se sprijinira pe bratul domnului Burroughs. Incet, privirile li se pierdura fi apoi se atintira undeva deasupra umerilor ei.

O mana se afeza peste talia ei. Era Dougald. Nu trebuia sa se intoarca pentru a fti ca era el. li recunoscu mirosul, caldura, prezenta. Respira impreuna cu el. Inima ei batea impreuna cu inima lui. Erau intr-adevar o singura fiinta.

- Domnule Burroughs, este prea tarziu sa va cer m^na lui Hannah in casatorie, dar promit ca o voi iubi fi o voi respecta toata viata. Am pierdut-o o data, fi nu voi mai face niciodata ceva care s-o indeparteze de mine.

Sinceritatea lui Dougald curgea ca mierea peste jignirea dom­nului Burroughs fi peste supararea doamnei Burroughs.

- O iubesc.- Ma iubefti? tresari Hannah. Ma iubefti?

300

- Legife iuSirii -

- De ce efti atat de uimita?- Nu ai spus-o niciodata.- Ce crezi ca a fost toata treaba de ieri din capela?- A fost incantator, spuse ea mangaindu-i obrazul, admirandu-i

profilul colturos fi favoritii aspri. Voi pre^ui mereu acele clipe.- Dar tu vrei cuvintele, zise el, cuprinzand-o cu bratele. Te iu-

besc, Hannah.-Te iubesc fi eu, raspunse ea aproape foptit.-Presupun... vocea domnului Burroughs devenise un huruit.

Al naibii §oc,., toata ziua...- Dar focuri sanatoase, adauga doamna Burroughs.- Da. Bine. Nu in fiecare zi afli ca ai o nepoata, casatorita fi

fericita - sprancenele lui se zbatura amenintator cand se intoarse inspre Hannah: Efti fericita?

- Nespus de fericita, domnule.El dadu din cap in semn de incuviintare.- Iar acum, in atentia seniorului domeniului. Baiete, ai o nes-

temata aici. Sa ai grija de ea, ca de nu, imi vei da mie seama.Navala neafteptata de lacrimi o sperie pe Hannah, care se puse

sa-fi caute batista. Niciodata, nici macar la inceputul casatoriei ei, nu avusese pe cineva care sa-i stea alaturi. Acum ii avea pe bunicii ei, era tot ce fi-ar fi putut dori.

Vazandu-fi nepoata plangand, bunica izbucni la randul ei.- Of, fata mea draga!Plangeau fi radeau in acelafi timp, tinandu-se amandoua

in brate.- Femei prostute, se auzi glasul domnului Burroughs, mai

aspru decat de obicei. Plangeti mereu din cele mai aiuritoare mo­tive. Doamnelor, ar trebui sa fiti fericite! Spunand asta, ii stranse mana lui Dougald.

- Suntem fericite, murmura doamna Burroughs tampo- nandu-fi meet ochii. Vezi? spuse ea strecurand un zambet catre sotul iritat.

301

- Christina (Dodd -

-Din pacate trebuie sa ne scuzati, li se adresS. DongaM, folosindu-^i propria batista pentru a fterge lacrimile lui Hanimlt Maiestatea Sa, regina Victoria, vrea sa discute cu sotia mea.

in timp ce ea Dougald se Indepartara, Hannah se g&ndl t a favorul regal putea fi un atu in relatiile cu bunicii, impacandu 1 \ w Burroughs cu oaia neagra care era sotul sau.

Charlotte Ruskin, Pamela §1 Kerrich erau cu printul Albt*r I §i cu regina Victoria; zambira cu totii cand ii vazura pe cei do) indragostiti.

Toate capetele se intoarsera atunci cand vocea matufii Isabel rasuna clar din sufragerie:

-Minnie, iti voi da ce ti se cuvine. Sunt casatoriti. Ai ca^tigal pariul. Dar nimanui nu-i place un om laudaros.

302