„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL VII, nr. 8 (76), august 2009 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editor:

• Asociaþia CulturalãHELIS

Nu cu mulþi ani în urmã, circula printre noi o glumãcare-ºi avea substratul ºi adevãrul ei. Se zicea cãchinezii – naþie inventivã – au descoperit unitatea demãsurã a prostiei: ÞIANUL, cu submultiplii lui DECI,CENTI ºi MILI. Era vizibilã aluzia la un grup socialspre care o mare parte a populaþiei îºi îndrepta sãgeþile,nu numai sã se distreze ci, probabil cã avea ºi alte motivebine întemeiate. Dupã Revoluþie(sau ce-o fi fost ea!),definiþia a evoluat rapid, a apãrut alt derivat, POLI...

Dar nu despre asta intenþionam sã scriu, sã-i lãsãmîn pace, dar nu prea mult. O statisticã publicatã recentde cãtre una dintre TV comerciale evidenþia faptul cãºefii poliþiei din þarã ar avea o avere însumatã cam devreo douãzeci de milioane de euro. Puþin, comentãm noi...

Întrebarea care ne îngrijoreazã este ce s-a întâmplatcu proºtii mai ales cu cei din societatea civilã, cãcierau ºi sunt destui, greu de identificat, de anatemizatºi, de îndreptat nici atât….

Nimic – un rãspuns sec vine de la orice ins pecare-l întrebi. Sunt printre noi, se luptã ºi ei, ca ºi noi,înving sau sunt învinºi, se cocoaþã pe scara socialã,de multe ori pe umerii celor deºtepþi cum zicea Preda.Deºteptul zice cu emfazã: „Dã-i prostului o scarã ºi elo foloseºte sã coboare.” Dar dacã urcã ºi nu vrea sãmai coboare? Ce-i nebun? Ai auzit vreodatã vreun prostsã-ºi recunoascã singur prostia, sã coboare de unde-ipus ºi sã intre în anonimat?

S-o fi gândit cineva cã ºi prostul poate sã evolueze?Capitalismul ãsta sãlbatic al nostru nu stã pe loc,ºlefuieºte mereu, pânã-l lustruieºte, de-l face Ticãlos.Am tot scris pânã acum de fel ºi fel de ticãloºii, dardespre Ticãloºi, niciodatã, nu pentru cã n-ar exista, cinu ºtii cu care sã începi. Desigur, cu Cel Mai Mare...

În aceastã situaþie, mi-am luat un aliat de nãdejde,Maestrul Arghezi. Acesta, de la Mãrþiºorul lui, sestrãduieºte sã fie permanent printre noi veghind, cuun ochi sever, la demascarea lor. Las pe cititor sãcomenteze (cu el însuºi, cu prietenii, în familie) ºi sã-mi dea dreptate.

Mai este ceva foarte important: Cum scapi deTicãlos? Genialul Arghezi gãseºte soluþia: hohotul derâs, mereu în mãsurã sã desfiinþeze ºi sã anuleze.Aceasta o face tot cu mijloacele specifice poeziei.Dupã fiecare distih introduce câte un refren formatdin câte patru cuvinte rimate ºi ritmate, bisilabice unelesubstantive, altele interjecþii, încãrcate cu sensurineaºteptate, pentru a realiza o comunicare cu cititorul,pe care îl ia drept complice:

-dispreþuind: „Bi-ba, ba-ba / li-ba, la-ba” /-batjocorind: „Bu-hu, hu-hu / bu-hu, i-hu”/-desfiinþând: „I-ha, ba-ha / bu-hu, i-hu”/-hohotind: „Tra-la, ra-la / la-la, la-la”/-anihilând: „Cio-ca, bo-ca / bo-ca, cio-ca”/Sunt aceste refrene niºte strigãturi într-o horã

imensã, niºte aºchii rupte parcã din sufletul sãu îndârjitîn încercarea de a anula, cu mijloacele pline de har alepoeziei, rãul cel mai rãu din lume: prostul - ticãlos.Prin acest oximoron avem în vedere prostul clasic,descoperit de toatã lumea. Dar, ce te faci cu variantelelui mai subtile, precum prostul-fudul, prostul-mitocan,prostul-arogant, prostul-clevetitor, prostul-imbecil,prostul-hoþ, prostul-mincinos, prostul-ºef?… Acesta

TABLETA TICÃLOªIILOR sauHORA PROªTILOR TICÃLOªI

din urmã este cel mai periculos, pentru cã, odatã împinsîn sus de cãtre tot de-ai lui, aceºtia rãmaºi jos, miºunãpretutindeni ºi fac prozeliþi care, la rândul lor, îºi vorridica alþii dintre ei, ºi tot aºa…

Metafora din titlu? Ea însãºi o bijuterie, cum obijuterie liricã este întregul poem. Aparent neutru, titlulîºi descarcã sensurile conotative multiple numai dupãce e terminatã lectura poemului, rãmânând întrebãrile:Cine joacã hora? Ce fel de horã? Ambiguitatea sporeºtereflexivitatea. Este hora proºtilor care au biruit într-osocietate lipsitã de vigilenþã sau este hohotul de râs alpoetului ºi al cititorului complice, devenit refren cãruiai se adaugã o horã rotundã. Adicã ticãloºii pot fiîncercuiþi, adicã izolaþi ºi batjocoriþi.

Parabola aceasta despre prost, prostie, ticãlos ºiticãloºie, acompaniatã de acest râs demolator dinrefren, devenit strigãturã, se constituie într-un hohotimensreplicã originalã, purtând amprentã arghezianã,la perpetua ticãloºie, pe cale sã devinã reper moralîntr-o societate care-ºi pierde, într-un mod accelerat,busola. Sã te pui cu ticãlosul, tu, înþeleptule, n-ai cum,cãci s-ar putea ca toþi ceilalþi din jur, sã nu mai poatãface diferenþa. Singurul antidot pare sã fie un hohotde râs imens ºi iminent care s-o pulverizeze.

Horã de bãieþiÎntr-o þarã care-a fostEra mare cel mai prost.Bi-ba, ba-baLi-ba, la-ba.Þara unde-i bun tutunulAvea proºti unul ºi unul.Bi-ba, bo-biRi-bo, ro-bi.Cine-oleacã-avea de capªi-l punea dupã dulap.Hu-hu, bu-huBu-hu, hu-hu.Pentru cã omul cel mareSe-alegea dupã picioare.I-ha, ba-haBa-ha, i-ha.Umblau solii prin norodC-un carâmb ºi-un calapod.Lu-la, la-luVi-va, va-lu.ªi cinstirea þi se daDupã talpã ºi pingea.

Da-du, du-daGa-gu, gu-ga.Dar deºtepþii fiind prea mulþiAu rãmas pe drept desculþi.I-ha, pa-paPa-pa, i-ha.

Am o minte, vai de mine,ªi mã face de ruºine.Cio-ca, bo-caBo-ca, cio-ca.Spune tu, pe ce-i cunoºtiDintre proºti pe cei mai proºti?Zu-ri, zu-raZu-ra, zu-riDupã chicã sau chelie?Dupã unghii sau simbrie?Pa-vu, ga-vuLa-vu, la-vu.Fiindcã, vezi, mai-mareleªi-ascunde picioarele.Tra-la, ra-laLa-la, la-la.

Tudor Arghezi

Comentariul cititorului: „Hã, hã, hã, sã trãiþi...”N.B. Un premiu surprizã pentru cititorul care va

indica volumul din care face parte poezia citatã!DIAMANT

# 6 septembrie 1929, Vlãdeni, s-a nãscutGheorghe I. BURLACU, academician, memorialist.

# 7 septembrie 1957, Fierbincþi-Târg, s-anãscut Dan ELIAS (pseudonimul lui DanielTeodorescu), poet, eseist.

# 8 septembrie 1929, Fãcãeni, s-a nãscutªtefan BÃNULESCU, prozator ºi editor ( m. 25mai 1998).

# 13 septembrie 1885, Slobozia Nouã, s-anãscut George FOLESCU, interpret de operã.

Calendar cultural ialomiþean -septembrie# 13 septembrie 1943, s-a nãscut Nicolae Puiu

ILIESCU, poet, epigramist.# 18 septembrie 1952, Ciocãneºti, Cãlãraºi, s-a

nãscut Radu VASILE, prozator, editor ºi ziarist.# 27 septembrie 1932, Slobozia, s-a nãscut Ion

ALBEªTEANU, interpret de muzicã popularã,dirijor, folclorist (m. 30 august 1997).

# 27 septembrie 1939, Coslogeni, Cãlãraºi, s-anãscut Vasile Panã, pictor, eseist.

Îmi curge cer pe mâini de-o veºnicie,De când Te strâng în braþe de nãuc,Sã-Þi pun albastru-n sticlele de sucDin fiecare altã galaxie.

Ori, nu-i o zeamã! Numai picãturiCe-mi ºerpuiesc pe braþele întinseSpre cosmice de multã vreme stinse,Sã-mi iei de aripi, îngere mãsuri.

În loc de somn, mã asfinþesc de viuCu palma-nori sub tâmpla stângã,De unde nici n-or sã mã plângãDecât în glumã un chefliu.

Dar nu-Þi promit c-aº mângâiaCu-aceleaºi mâini pe-altcineva.

Dan Elias

S o n e t

2

Vara era pe sfârºite. Cerul se mai limpezise ºicãpãtase o nuanþã de albastru curat, lãsând vedereasã parcurgã o distanþã mai mare.

Zarea nu mai tremurã la fel de tare ca zileletrecute, fãcând loc unei liniºti parcã prevestitoarede rãu.

În sat se vorbea în ºoaptã despre faptul cã s-aumãrit cotele de impozitare, despre creºterea sãrãcieiºi cã guvernul cautã sã-i strângã pe chiaburi, ºi lapropriu ºi la figurat.

În tendinþa mereu actualã de uniformizare a totºi toate, mai marii þãrii ºi-au trimis înaintaºii sã-istrângã cu uºa pe bieþii oameni, spre a-i convinge sãaccepte propunerile lor. Zis ºi fãcut!

Pe zi ce trecea începurã sã disparã aºa, unul câteunul, sporind panica.

Maºina neagrã îºi fãcea treaba cu prisosinþã.Cei plecaþi erau bun plecaþi, astfel cã cei vizaþi alegeaude multe ori sã înnopteze prin pãdurile din apropiereasatului, în luncã, pe lângã moara lui Seceleanu, deteamã, soluþie care, în fond, nu i-a salvat, ci a dusdoar la amânarea deznodãmântului.

Sãraci, dar marcaþi de dimensiunile proprietãþilorlor, apãsaþi de cotele ºi taxele din ce în ce mai mariimpuse de stat, oamenii aºteptau cu frica în sânvenirea serii.

Moº Covalciuc, un basarabean mic de staturã,cu faþa sfrijitã ºi spatele încovoiat de ani, vinovat cãprin meseria de tâmplar acumulase, prin cumpãtareºi chivernisealã, câteva pogoane de pãmânt, aºteptala fel ca ceilalþi sã fie luat.

Aºteptarea nu a fost de lungã duratã, astfel cãîntr-o dimineaþã la uºa lui s-a prezentat jandarmul,însoþit de doi civili necunoscuþi care i-au cerut sã-iînsoþeascã.

Bãtrânul, gârbovit, îmbrãcat în straie ponosite, îºiaºeazã pe mâna stângã tesla ºi fierãstrãul ºi, dupãce îºi sãrutã soþia ºi copiii, prinde în mâna dreaptãvaliza din lemn care conþinea toatã garderoba lui ºitãcut îi urmeazã pe cei veniþi.

Urcat în maºinã, cu ochii în lacrimi, moºneaguleste dus la Slobozia. Aici este prezentat în faþa unuijudecãtor care trebuia sã se pronunþe în cazul lui.

Moº COVALCIUCÞinând pe braþ tesla ºi

fierãstrãul priveºte cu teamã,amestecatã cu o curiozitateþãrãneascã, spre judecãtor,fiind prima datã în viaþa saîntr-o astfel de ipostazã.

Judecãtorul, dupã ce îlmãsurã câteva minute, i seadresã:

- Cetãþene Covalciuc …!Cu sfialã în glas bãtrânul abia rãspunde: poftim!- Dumneata de ce porþi uneltele pe braþ? Ce vrei

sã faci cu ele?- Apoi, domnule judecãtor, eu sunt tâmplar. Am

auzit cã toþi care au fost aduºi aici nu s-au mai întorsniciunul acasã. Toþi au mers la închisoare ºi m-amgândit cã, dacã tot o sã stau ceva timp plecat, poateo fi ceva de treabã, aºa cã mi-am luat uneltele cumine, cã ºtiþi cum e sã ai lucrul tãu!

Judecãtorul îl mãsurã încã o datã din cap pânã înpicioare cu un zâmbet sincer, fãrã ironie ºi, dupã ceîºi mai aruncã o datã ochii în hârtiile de pe birou,zise:

- Pãi, moºule, cred cã cel mai bine e sã mergidumneata înapoi acasã, cã poate oi avea mai multãtreabã decât aici.

Nedumerit, moº Covalciuc îºi roti ochii prin toatãsala de judecatã, vizibil surprins de hotãrâreajudecãtorului, îºi puse pe cap cãciula jerpelitã ºi,ridicându-ºi valiza ponositã, cu fior în glas, abia maiputu zice bunã ziua ºi ieºi clãtinându-se pe picioarele-iscurte, înfipte în opincile din piele de porc.

Încet, încet paºii îl poatã spre podul de fier depeste Ialomiþa, prin satul Bora unde, învãluit înamurgul înserãrii, dispare îndreptându-se acasã,apãsat de griji ºi mãcinat de neîncredere.

În urma lui, întunericul cuprinde rând pe rândcopacii, casele, strãzile, iar glasurile oamenilor ºianimalelor se sting unele dupã altele pe mãsurã cecandela cerului se aprinde desenând umbremisterioase.

17 august 2009-08-17VASILE IORDACHE

Vasile Iordache

România este o þarã muribundã, o spunepe ºleau Preºedintele. Prin urmare, dl. Bãsescueste preºedintele unei þãri muribunde.

Vãzând câtã patimã se pune în lupta pentruocuparea scaunului de la Cotroceni, stau ºi mãîntreb, dar ºi întreb dacã aceastã luptã mai arevreun rost. Cum sã te baþi sã ajungi mai mareleunei þãri muribunde, nu? Nu ºtiu ce aþi înþelesdumneavoastrã, stimaþi cititori, dar eu, muritorde rând fiind ºi neumblat peste mãri ºi þãri, camasta înþeleg. Înþeleg cât de greu îi estePreºedintelui sã accepte postura în care esteºi cât de sadici sunt acei ziariºti care nu maicontenesc în a-l întreba dacã mai candideazãori ba pentru a recâºtiga portofoliul pe care-locupã acum, acolo, la Cotroceni.

Vreau sã vã spun cã, în ceea ce mã priveºte,mizez pe logica Preºedintelui. Adicã, nu credcã spune niºte lucruri fãrã sã fi pãtruns înintimitatea acelor lucruri.

Aºadar, mare pacoste a cãzut pe capulPreºedintelui nostru!

O pacoste la fel de mare a cãzut ºi pe capulGuvernului, pe capul guvernanþilor, indiferentde culoarea lor politicã, pentru cã ºi unii ºiceilalþi, cum aþi vãzut, vin în faþa noastrã ºi sevaitã cât de greu este sã se gestioneze o þarã,mai ales acum, în vreme de crizã. ªi dacã îiascultãm cu atenþie, ºi pe unii ºi pe ceilalþi, nuavem cum sã nu le dãm dreptate. Nici nu putemsã nu le dãm dreptate, vãzând tot ceea ce seîntâmplã la noi, cu noi, sub privirile lor încãrcatede atâtea ºi atâtea griji faþã de soarta acesteiþãri, þarã care iatã! a ajuns sã fie muribundã.O spune Preºedintele! Prin urmare, ºi logicaguvernamentalã rezoneazã în felul ei cu dorinþanoastrã de a fi ºi a ne fi cât de cât mai bine înaceastã þarã cu atâtea bogãþii ºi minunãþii lãsatede Dumnezeu, peste care se pare cã draculDoamne, iartã-mã! a pus stãpnire, cã prea ºi-a vârât peste tot coada încât am ajuns depierzanie. Asta e, numai dracul e vinovat detot ceea ce se întâmplã ºi ni se întâmplã, pentrucã altfel cine? Cine, dacã dl. Preºedinte esteatât de bine intenþionat ºi atât de grijuliu faþãde soarta românului ºi dacã guvernanþii noºtri,în aceeaºi logicã prezidenþialã, sunt ºi eiîngrijoraþi? Dracul, desigur...

Prin urmare, nu putem spune cã nu avemoameni de suflet la Putere, oameni de bine,cum se zice.

Avem, dar dracul e al dracului, dracullucreazã.

Lucreazã în draci. Vârându-ºi coada pânãºi în Parteneriatul pentru România. Cine sã nefi blestemat, Doamne?

Tãmâieºi otravã

Ion ALECU

ªi-o fi vârât dracul coada...

Adria Bãnescu

Scãdeam sã mã-ntorc în crescuta luminãDin cremenea spumei în Dincolo poartãCireºe ºi fluturi drept zestre de soartãªi trupul copil mã strigã în grãdinã.Arar fermecat peste vântul de cearãUn val cerne seceta-racilei-scundãRefuzu-ºi trimise cãlãul la pândã.Supune-te, fiarã!

Rãmasã zãlog tot pe glia, bãtrâna,Din visul cu zbor – cale-mi dete furnica –Fiorii din veghe, sfiala ºi frica(Oh, Domnul, jertfindu-ºi furnicilor mana...)Ci semne zorind ascunziºul de ghearãAmare licori înviarã în sânge:

Balada nesupusei fiareO lume-n dureri ºi la piept s-o pot strânge?Supune-te, fiarã!

Prin urletul lunii pãtraþii sãi colþiPãtrund pânã-n miezul de-atingere-n umbreLa Templul cel viu cu aripile sumbreÎn straie albastre, mã leagã sub bolþi;ªi fãrã de capãt armura bizarãÎntind peste veacuri de cranii pãrinþiUb lacãte mari ºi odãjdii de sfinþiSupune-te, fiarã!

Aºa m-am zidit lânfã pajiºtea rarãA fluidului greu dintre cer ºi pãmântªi chem îmblânzind monstrul sacru-n cuvânt:Supune-te, fiarã!

3

Dan EliasFalsurile abundã atât în istorie cât ºi în ºtiinþã. Nu

vorbim aici de teorii greºite cu intenþie, ci de artefacte,obiecte din piatrã, os, sau metal, din aur ºi argint,vorbim de texte de tot felul, de hãrþi ºi chiar de.. oameniºi animale!!! Toate reprezentau dovezi pentru anumitecreaþii mentale, fie ele în istorie sau ºtiinþã. Multe dintreele au fost dovedite, dar ºi mai multe aºteaptã sã ledovedeascã cineva, fiind în mod evident imposibile.Existã ºi o serie de obiecte, scrieri ºi hãrþi ce nu aunici o logicã, sau care se opun evident întregii noastrecunoaºteri. Dacã primele sunt scoase în faþareflectoarelor, introduse ca obiect de studiu ºtiinþificºi ºcolar, cea de a doua categorie este ascunsã ºiignoratã.

Falsul este o fabricaþie de dovezi palpabile pentruun discurs cognitiv. Uneori, teorii adevãrate sunt pro-bate prin falsuri, din lipsa oricãror altor dovezi dar, încea mai mare mãsurã, dovezile false „probeazã” teoriifalse. În alte situaþii, nevoia de celebritate, sau pur ºisimplu pecuniarã, îi îndeamnã pe oameni la realizareaunor obiecte mincinoase.

Unul dintre cele mai celebre obiecte mincinoase ºicare a fãcut istorie ...în ºtiinþã este „Archeopterixlithografica”, impregnarea în straturile vechi de 150milioane de ani a unei ºopârle-pasãre. Ea a fost timpde 100 de ani cea mai bunã dovadã a teoriei lui Dar-win privind evoluþia speciilor. A fost „descoperitã” înniºte straturi jurasice din Germania (Bavaria) ºi se aflãºi acum la British Museum din Londra. Deºi cunoscutainstituþie londonezã nu o oferã nimãnui spre studiu,un fizician american a demonstrat fãrã echivoc cã eaeste creaþia imaginaþiei unui medic bavarez pe numeErns Haberlein, puþin înainte de anul 1861, anul„descoperirii”. ªi când te gândeºti cã existã ºi astãziprofesori ce o mai predau în ºcoli, ca dovadã a faptuluicã „ne tragem” din maimuþã!

În anul 1912, un colecþionar englez a pretins cã agãsit la Piltdown (Susex-Anglia) o parte dintr-un craniuuman ce dovedea veriga lipsã, adicã omul nici om,nici maimuþã. Timp de 40 de ani englezii s-au mândritcu descoperirea lor, iar Arthur Keit, un renumitevoluþionist ce l-a însoþit pe „descoperitor” în sãpãturilesale, a fost fãcut cavaler în semn de recunoaºtere.Norocul nostru s-a numit Kenneth Oakley, savant ceîn anul 1953 declara stupefiat: „Omul de Piltdown esteun fals ordinar, o tâlhãrie fosilierã!” De remarcat cãdin acel moment a început verificarea tuturor fosilelorumane. Foarte multe dintre ele erau falsuri sau fuseserãcercetate superficial. În acest mod au dispãrut dinvocabularul evoluþioniºtilor „Sinanthropii”,„Ramapithecii” ºi „Hesperopithecii”!!

Profesorul von Zeiten, de la Universitatea dinFrankfurt a fost pânã de curând cel mai mare special-ist în „Omul de Neanderthal”, el fiind ºi susþinãtorulteoriei cã aceastã populaþie a trãit în…nordul Europei.Datãrile pe care Zeiten le-a fãcut asupra unor fosileumane erau falsificate cu 20.000-25.000 de ani!!Întreaga breaslã de antropologi este în crizã ºi chiarse pune problema dacã neanderthalienii au existat saunu!! Profesorul Stringer, conducãtorulcompartimentului de antropologie de la Muzeul deIstorie Naturalã din Londra spunea ºocat: „Mã tem cãva trebui sã rescriem preistoria!” („Nu sunteþisingurii”- i-aº rãspunde eu!)

Dupã cum spuneam, teoria evoluþionistã a fost, ºidin nefericire încã mai este, o mare minciunã. Pentrususþinerea ei au fost fabricate sute de falsuri, unul maihilar decât altul. „Omul de Java”, descoperit deolandezul Dubois în 1881, a dispãrut din bibliografii.

Malpraxis-ul istoric

„Mã tem cã va trebui sã rescriem preistoria!”Dupã ce Dubois a primit o recunoaºtere a cercetãrilorsale timp de o viaþã, pe patul de moarte el a recunoscutcã omul de Java nu era altceva decât un craniu demaimuþã obiºnuitã!! Timp de zeci de ani „americanul”Om de Nebraska a þinut paginile manualelor ºcolare.Pânã în clipa în care s-a dovedit cã oasele ºi dinþiimincinoºi erau ale …unui porc!! DespreRamapithecus, ce sã mai vorbim! Cu toate cã a fostdovedit falsul celor câteva oase ºi dinþi ce îi dãduserãnumele ºi astãzi în ºcolile noastre el este învãþat cafiind primul „om” în poziþie verticalã! Identitatea aceloroase cu cele de babuin de Etiopia nu mai estecontestatã de nimeni ºi cu toate acestea le umplemcapul copiilor noºtri cu minciuni.

Schinichi Fujimura este cel mai mare arheolog ºiistoric al Japoniei. În 1981 el face o descoperireepocalã, gãsind bucãþi de ceramicã având o vechimede 40.000 de ani! În 2000 descoperã obiecte de piatrãºi alte artefacte ce erau datate în urmã cu …600.000de ani! Se scriu tratate, se þin conferinþe ºi apariþii lateleviziuni. În jurul acelor obiecte se inventeazã o lumeºi o istorie. Numai cã, dupã o vreme, apar într-un ziarjaponez fotografii cu Fujimura ce sãpa de zor ca sãascundã artefactele … pe care tot el avea sã ledescopere! Savantul, dacã mai putem sã-i spunem aºa,îºi recunoaºte falsul în faþa opiniei publice, cu naivitateaunui copil prins la furat de cireºe!

Din 1870 ºi pânã în 1873, Heinrich Schliemannsapã la Hisarlik, în Anatolia, cãutând legendara Troie.O face luând ca repere indicaþiile homerice din Iliadaºi Odiseea ºi norocul îi surâde. Cu toate cã nici pânãastãzi nu poate fi atestatã cu certitudine ca fiind Troia,cetatea descoperitã de Schliemann a fost ºi încã esteo adevãratã minã de aur pentru arheologi. Au fostidentificate mai multe straturi de locuire ( Troia I-Troia IX), bogate în construcþii ºi obiecte. Nici nu seputea alfel, fiind vorba de un spaþiu tracic, locuit dinvremuri imemoriale. Arheologul amator Schliemannavea însã fixaþiile sale legate de opera lui Homer. Nu îlmulþumeºte descoperirea oraºului, aºa cum credea elcu certitudine, ci vrea sã gãseascã ºi mormintele eroilorhomerici. În anul 1876 reia sãpãturile ºi descoperãºase morminte cu un bogat inventar de obiecte ºipodoabe. Aici vãd lumina zilei faimoasele mãºti de aur,împreunã cu adevãrate tezaure. În mormântul numãrul5, Schliemann dezgroapã cea mai frumoasã mascã ºimulte alte obiecte din aur pe care le atribuie lui…Agamemnon. Este ultima descoperire. Dupã aceeaînchide ºantirul arheologic ºi se întoarce în Europa.Astãzi masca lui Agamemnon este pãstratã la MuzeulNaþional din Atena ºi nu a pãrãsit niciodatã aceastãlocaþie din motive … de securitate. Detaliile mãºtii luiAgamemnon, împreunã cu comportarea curioasã a luiSchliemann ºi refuzul autoritãþilor elene de a prezentamasca în alte expoziþii, i-a fãcut pe mulþi specialiºti sãdeclare cã ea nu este decât un fals. Existã o întreagãpoveste despre implicarea lui Schliemann în realizareamãºtii cu ajutorul unui bijutier ºi chiar cu sãpãturinocturne pentru plasarea ei în sit. Vã rog sã observaþicât de asemãnãtoare este povestea descoperirilor luiSchliemann cu cea a descoperirilor Sfintei Elena. Ceºi-au dorit, au ºi gãsit!!

Este cunoscut faptul cã multe din descoperirilearheologice ale evreilor sunt suspectate decontrafacere, unele dintre ele fiind chiar dovedite.Aceastã constatare porneºte de la .. prioritãþile istorieiisraeliene, ce au nevoie de confirmare. (Mai ºtim noiºi pe alþii!). De curând, cercetãtorul Israel Knohlsusþine cã a decriptat o veche stelã ce se aflã în posesiaunui evreu elveþian ºi în care multe elemente alecreºtinismului sunt contestate. Sã ne mire asta? Nu

ne mirã, aºa cum nu îi mirã nici pe mulþi arheologi ceconsiderã textul …un fals. Cuvintele sunt scrise… cucernealã (!!) direct pe piatrã, iar cercetãrorul nu oferãnicio explicaþie cu privire la locul ºi timpul descoperirii.Probabil cã numai sensul traducerii îl interesa!

Nici creºtinii nu sunt mai prejos, aºa cum am vãzutîn cazul Sfintei Elena. În 1239 ajunge la Paris coroanacu spini a Mântuitorului. Cu amendamentul cã eraumai… multe! Grigore din Tours, Sf. Germain, Carolcel Mare ºi catedrala din Pisa aveau câte una! Pânã înanul 1969, Academia Pontificalã de Arheologie (!!!)dãdea asigurãri cu privire la venerarea unui …scaun!Era vorba de scaunul lui Sfântul Petru. În acel an aufost nevoiþi sã recunoascã adevãrata provenienþã a ..scaunului: tronul încoronãrii din 875 a lui Carol celMare. Anul 1940 îl transformã pe Papa Pius al XIII-lea în arheolog. El ordonã sãpãturi ample încatacombele de sub Basilica San Pietro unde descoperãscheletul .. Sfântului Petru. În 1950 totul este retractat,ca 18 ani mai târziu sã se precizeze faptul cã, sub SanPietro au fost gãsite douã schelete, ale Sfinþilor Petruºi…Pavel!!

Un alt fals celebru, creºtin ºi de ceva timp mediaticeste Giulgiul din Torino. Surse ce îºi spun „istorice”spun cã dupã decesul lui Iisus, giulgiul, pânza în carea fost acoperit la coborârea de pe cruce, a fost adusla Ierusalim. Regele din Edessa, Abgar, l-a ascuns într-un perete al cetãþii unde …este uitat. Este redescoperitîn sec.VI ºi pãstrat la Edessa pânã în 944 când giulgiulajunge la Constantinopol. Dupã 250 de ani, în 1204este luat de Cruciaþi ºi dus în Europa, mai exact înFranþa. Publicul, atât cât era la acea vreme, îl vedepentru prima datã în anul 1357 la Lirey. Nu mult maitârziu este donat casei de Savoya, iar în 1578 ajungela Domul din Torino. În martie 1983 intrã înproprietatea Vaticanului, cu condiþia pãstrãrii încontinuare la Torino. Celebritatea giulgiului este datãde impregnarea în þesãturã a unei forme umane, foarteasemãnãtoare cu imaginea noastrã despre Christos.Giulgiul are lungimea de 4,36 m. ºi lãþimea de 1.10 m.Þesãtura ºi urzeala sunt manuale. Au existat de-a lungultimpului câteva comisii de experþi ce au încercat sãelucideze misterul autenticitãþii lui, dar de fiecare datãlucrurile au rãmas suspendate ..în aer! Nimeni nu aveainteresul sã alunge misterul. ªi totuºi, în anul 2008,revista francezã „Science et vie” propune unui medicºi chimist, Jackues di Constanzo un experiment princare se dorea sã se stabileascã dacã în Evul Mediu seputea realiza un astfel de fals. Doctorul ºi chimistulfrancez a reuºit sã realizeze în laborator, cu metodeleºi dotãrile Evului Mediu, un giulgiu, practic identic cucel din Torino. Deºi experimentul se vrea ºtiinþific, elnu face decât sã întreþinã un mister, pentru elucidareacãruia nu era nevoie de nicio comisie. Dar, întortochiatesunt cãile Domnului ºi ale… istoriei.

În anul 490 î.Hr. are loc bãtãlia de la MarathonAceastã bãtãlie, împreunã cu un eveniment punctualpetrecut aici, stau la baza conceperii cursei pe distanþãlungã numitã „maraton”. Regele Persiei, Darius I, faceprima încercare de cucerire a Greciei, înfruntândarmatele ateniene pe câmpia de la Marathon. Legendarelateazã cã Pheidippides, un mesager atenian, a alergatdistanþa de 42 de kilometri de la câmpul de luptã dinoraºul Marathon pânã la Atena, pentru a anunþa victo-ria asupra Persiei în bãtãlia de la Marathon. Înmomentul în care a ajuns, a pronunþat cuvântulNenikikamen (Am învins!), dupã care a murit pe loc.Herodot este citat atunci când se cautã sursa acesteipovestiri. Dar în „Istorii” (440 î.Hr) marele istoric nuaminteºte nici un cuvinþel despre Philippides. Aceastãpoveste nu este decat o scriere romanþatã a unui anumeLuciano di Samosata, care fãcuse un melanj din maimulte mituri antice. Se pare cã a existat un mesagercelebru pentru rezistenþa sa, numit Philippides, darcare nu are nicio legãturã cu bãtãlia de la Marathon ºicare evident, nu murea. Mai târziu, Plutarh reia mitulalergãtorului ce vesteºte victoria ºi îi adaugã moarteamesagerului pentru a-i spori dramatismul. Pierre de

(continuare în pag. 4)

4

Malpraxis-ul istoricCoubertin ºi-a dat acordul cu privire la folosireaacestei legende în justificarea cursei de maraton, deºise spune cã era la curent cu adevãrul istoric. Esteprobabil ca, între adevãr ºi interesele comerciale, oride imagine, Coubertin sã le fi ales pe ultimele.

Despre falsurile ce demonstrau prezenþavikingilor în America înainte de Columb, desprefabricarea unor cranii din crist1al, devenite mai apoi..artefacte extrem de valoroase, despre inventarea unuitrib întreg în 1971 de cãtre un filipinez ce îºi demonstraastfel o teorie antropologicã, despre altele ºi altele, numai vorbim aici. Sunt convins cã fiecare dintre noi asimþit, nu o datã, falsitatea unor teorii sau dovezi, uneorielaborate, alteori pline de naivitate. Numai cã, ne placpoveºtile, misterele ºi tainele într-atât, încât ne ºibucurã un strop de falsitate, mai ales dacã ea pareinofensivã.

Falsuri geniale?Vorbeam puþin mai înainte de existenþa unor

artefacte istorice, scrieri ºi hãrþi ce fac obiectul unordiscuþii, fãrã sã devinã astfel dovezi ale unor teoriipreexistente. Sunt ajunse pânã la noi din întâmplare ºifãrã o publicitate excesivã. De regulã nu ºtim cine le-a creat, ori de ce ºi cum, sau toate la un loc. Par ruptede timpul ºi de spaþiul nostru, aºa cum le ºtim noi,sfidând cele mai elementare cunoºtinþe umane. Demulte ori au fost considerate falsuri, deºi repetobservaþia cu privire la necesitatea unei teorii ce stã înspatele falsului. Atunci când nu justificã nimic ºi nicinu au fost folosit de cineva în scopul vreuneidemonstraþii, ce fel de fals mai poate fi?

Harta lui Piri Reis (Piri Ibn Haji Mehmed, undeReis-amiral în limba turcã) a fost descoperitã înperetele haremului palatului Topkapi din Istambul, înanul 1929. Povestea ei era cunoscutã ºi suna aºa. PiriReis a fost un faimos amiral turc din secolul XVI,mare pasionat al hãrþilor de navigaþie. În una dincãlãtoriile spre Lumea Nouã, amiralul a capturat câþivaspanioli, într-o luptã navalã. Unul din ei i se laudã luiReis cã a fost în flota marelui Columb ºi cã are copiahãrþii pe baza cãreia acesta a ajuns în Lumea Nouã.Piri Reis ºtia de existenþa unei astfel de ipoteze, deºiColumb o infirmase de multe ori. Legenda spune, maideparte, cã prizonierul avea harta în cãptuºeala haineiºi în schimbul ei îºi obþine libertatea. O datã ajunsã laamiral, ea este aºezatã lângã sutele de alte hãrþi pecare le avea în colecþie. Dar Piri Reis nu se opreºteaici, ci deseneazã în anul 1513 o hartã a lumii,coroborând toate informaþiile de care dispunea, darmai ales pe acelea din aºa numita hartã a lui Columb.Nu mulþi ani mai târziu, harta lui Piri Reis dispare ºirãmâne în legendã. Piri Reis este chiar autorul uneicarþi de navigaþie numitã Kitab-i-Bahriye în care descriadetaliile zonelor de coastã, porturile, curenþii, mãrileºi strâmtorile mãrilor Mediterana si Egee. Carteaconþine informaþii de care s-ar fi folosit ºi alþi marinavigatori. De altfel el avea acces la Biblioteca Imperialãa Constantinopolului, având un rang înalt în cadrulmarinei otomane. Piri Reis moare în anul 1554.Redescoperitã 400 de ani mai târziu, harta lui Piri Reiseste cercetatã pe toate feþele, studiatã de istorici, marinariºi lingviºti. Ce are ea atât de uimitor încât pare deneînþeles? În primul rând este de o acurateþe a detaliilorce a fost atinsã, teoretic, numai în secolul XX. ApoiGroenlanda este reprezentatã prin douã insule, informaþiede care noi dispunem abia de 20 de ani. Dar ceea ceeste cu adevãrat de neînþeles este faptul cã în harta luiPiri Reis este cartografiat continentul Antartic aºa cumaratã el sub gheaþã, cu munþi, dealuri ºi câmpii!! Nueste de neglijat nici faptul cã punctele geografice suntlocalizate prin longitudine ºi latitudine dar ºi cu ajutorulunor cercuri concentrice. Aceastã metodã de localizarea fost perfecþionatã de Dulcert Portolano ºi poartãnumele de hãrþi portulane.

Sã remarcãm cã Antarctica ºi Groenlanda se aflãsub gheþuri de 5.000 de ani. Un alt eveniment incredibileste acela al descoperirii celor douã insule ce formeazãGroenlanda, descoperire realizatã cu cele mai moderne

tehnici de explorare, dar… la insistenþele unui marecercetãror al hãrþii lui Reis!!!

Fals genial (am mai auzit expresia asta!) sau docu-ment autentic? Faptul cã multe informaþii proveneaudin nepreþuita Bibliotecã Imperialã aConstantinopolului, nu vã pune pe gânduri?

Însemnãrile de la curtea regelui Rudolf al II-lea(15521612), amintesc de achiziþionarea unui docu-ment cu presupuse însemnãri de alchimie, de la unmisterios vânzãtor ambulant ce reuºise sã câºtigeîncrederea monarhului. Rudolf al II-lea, personal,anunþase în mai multe rânduri descoperirea uneimetode de a umple vistieria cu aur ºi angajase tot felulde învãþaþi sã descifreze manuscrisul. Regelecumpãrase documentul cu o sumã uriaºã pentru aceavreme, 600 de ducaþi, pentru cã fusese convins cã înpaginile sale se aflã misterul transformãrii plumbuluiîn aur. Cum scrierile vremii amintesc de acestmanuscris, este fãrã îndoialã cã el exista la 1550.

Între paginile sale se gãseºte o scrisoare datatã„Praga 19 august 1666”, scrisã de un anume JoannesMarcus Marci, ºi adresatã lui Athanasius Kircher,gânditor ºi lingvist al vremii, unul dintre primiicercetãtori care încercase, printre altele, descifrareahieroglifelor egiptene. Scrisoarea vorbeºte despre docu-ment ca fiind proprietatea lui Rudolf al II-lea ºipresupune cã el a fost scris de Francis Bacon. În 1912anticarul polonez Wilfried Michael Voynich va regãsimanuscrisul „într-un vechi castel din Europa”, maiprecis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflatla sud de Roma. Specialist în analiza ºi datareaînscrisurilor vechi, Voynich este imediat uimit deconþinutul manuscrisului ºi încearcã prin toatemetodele sã-l descifreze.

Începând din 1969, originalul se pãstreazã înbiblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Li-brary de la Yale University din New Haven (Connecti-cut), SUA, sub numãrul de catalog MS 408. Are formaunei cãrþi ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris culitere ºi cuvinte (?) neidentificate, fãrã greºeli, tãieturisau corecturi. Desenele reprezintã plante, oameni,animale ºi teme astronomice. Plantele de exemplu nuau putut nici ele sã fie identificate.

Nimeni nu a reusit sa dezlege, în cei peste 500 deani care se presupune ca ar fi trecut de la redactareamanuscrisului Voynich, macar unul dintre misterelecare inconjoara neobisnuitul document: origini, autor,scriere, imagini sau limba in care a fost redactat. Trebuiesã spunem cã în secolul XX, o veritabilã armatã depaleografi, inclusiv specialiºtii americani ce descifraserãcodul german „Enigma”, a eºuat lamentabil. Astãzi oricecurios poate sã priveascã paginile aceste cãrþi în for-mat electronic. Te surprinde coerenþa scisului, ce pareextrem de sigur ºi îmbinarea cu imagini fantastice,absolut curioase. Surpriza imaginilor este datã demodalitatea „altfel” în care este redatã lumea. Dacã nucumva este vorba de o altã lume. Plantele par plante,oamenii par oameni ºi totuºi nimic nu este identificabilcu ceva cunoscut. Imaginile, care ar fi trebuit sã oferemai multe informaþii ºi care se gãsesc aproape pe fiecarepaginã, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pepamant, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a sescãlda în bazine de forma unor organe interne umane,legate între ele prin ciudate conexiuni tubulare, semnezodiacale complicate ºi reprezentari ale unor posibileconstelaþii sau grupuri stelare necunoscute. Din nou,unii oameni de ºtiinþã au lansat ipoteza unui fals, sau aunei glume, dar tot ei au recunoscut caracterulsenzaþional al cãrþii, ajungând la aceeaºi expresie: „Dacãeste un fals, atunci el este genial!”

În ceea ce priveºte eventualul autor al falsului,a fost vehiculat numele lui Roger Bacon, al lui JohnDee, magicianul, astrologul ºi alchimistul aflat în slujba

reginei Elisabeta I a Angliei (1533 1603) ºi chiar al luiVoynich. Nimeni însã nu a putut emite o ipotezã cuprivire la scopurile eventualului fals. El nu a fost folositîntr-un anumit scop, iar Voynich nici mãcar nu a vrutsã audã de vânzarea acestuia. Manuscrisul a rãmas înproprietatea polonezului pânã la moartea acestuia.

Manuscrisul Voynich este un document istoric ºidin fericire el nu este ignorat, ci cercetat în continuare,pânã la elucidarea misterului.

Dupã cum observaþi, situaþia tãbliþelor noastre esteidenticã, cu amendamentul cã, orice persoanã ce facereferire la ele, este imediat discreditatã de istoricii noºtricu patalama. Din punctul lor de vedere, orice analizãserioasã ºi ºtiinþificã pe tema tãbliþelor nu este altcevadecât pierdere de timp, de vreme ce „le-au vãzut ei” ºiau decretat cã sunt falsuri

În anul 1838, groful Batthyany Gusztav (din miculorãºel Rohoncz, astãzi austriac) face o donaþie de cartecãtre Academia Ungarã. În fapt era vorba de întreagasa bibliotecã. Printre aceste cãrþi se afla ºi una dedimensiuni reduse (10 pe 12 cm.), legatã în piele. Carteaavea 448 de pagini ºi 87 de ilustraþii. În anul 1907, eaajunge în mod efectiv în Budapesta, de unde specialiºtiiunguri, o trimit la decodificare ºi analize savantuluigerman Bernhard Julg, din Innsbruck. Studiul sãu asupraCodexului Rohonczi, cãci despre el este vorba, îltransformã într-un document misterios, cãci savantulîºi declinã capacitatea de a-l traduce ºi nici nu poateexplica ceva pe baza imaginilor desenate.

Codexul Rohonczi este scris pe o hârtie fabricatãpe la 1530 în Veneþia. Miniaturile reprezintã scenereligioase, dar ºi militare, multe simboluri fiindidentificabile: cruce, svasticã, semilunã. În ce priveºtetextul, el este scris într-o limbã necunoscutã, cu 150de simboluri (litere)! Cu toate încercãrile de a-l tra-duce, Codexul pare ºi astãzi a-ºi pãstra misterul. Existãtotuºi ºi încercãri de traducere. Attila Nyiri publicã în1996 un text ce s-a vrut traducerea Codexului. El parea avea sens în maghiarã ºi este de naturã religioasã.Indianul M. Singh a transliterat primele 24 de paginiale Codexului ºi a obþinul un text în hindi, mai apoitradus în maghiarã. Textul a fost publicat în anul 2005.Singh spune cã este vorba de o evanghelie apocrifã.Începând din anul 1983, atunci când Viorica Mihai-Enãciuc publicã în „Anale de istorie” o traducere aCodexului, acesta devine un misterios documentromânesc, o adevãratã Cronicã româneascã, aºa cumo numea autoarea. De remarcat cã Viorica Enãciucface parte din vechea ºcoalã româneascã depaleografie, cu studii ºi cãrþi importante. Abia în anul2003, toate elementele ce þin de traducerea româneascãa Codicelui Rohoncz, sunt strânse într-o carte.Traducerea s-a fãcut fonetic, prin citire de jos în susºi de la drapta spre stânga!!! Textul tradus vorbeºtedespre istoria blakilor în secolele XI ºi XII, sau celpuþin, aºa susþine autoarea studiului. Domn este Vladºi el se rãzboieºte cu uzii, cumanii, ungurii ºi goþii.Apar toponime ºi hidronime cunoscute (în traducere),cum ar fi; Arad, Dridu, Olbia, Incu, Rarãu, Nistrusau Tisa. Sunt amintiþi: Alexie Comnenul, ConstantinDukas ºi Robert de Flandra.

Ceea ce a aprins spiritele este declaraþiatraducãtoarei cã latina danubianã (latina vulgata), scrisãcu un alfabet dac, este limba Codicelui Rohoncz. Vãputeþi imagina cum s-au repezit toþi la gâtul doamneiEnãciuc! „Care latinã danubianã ºi ce alfabet dac?”Este posibil ca despre Codicele Rohoncz sã nu se maiocupe de acum înainte decât ufologii ºi daciºtii, ceilalþiconsiderându-l nereprezentativ pentru …dogmã.

Constat cã m-am referit aici la trei texte scrise,fiecare, într-o limbã necunoscutã ºi la o hartã bizantinã.Dintre cele trei (Manuscrisul Voynich, CodexulRohoncz ºi tãbliþele de la Sinaia), douã dintre ele par afi româneºti!! Mai trebuie sã constatãm cã nici undocument prezentat aici nu poate fi falsificat decât încondiþii excepþionale. Nu poþi inventa idiomuri de pe ozi pe alta ºi nici nu poþi desena harta pãmânturilor desub gheþuri, stând la cafea ºi gândindu-te cum sã-þibaþi joc de lumea ºtiinþificã! Pentru toate acesteexemple, cei care le-au catalogat drept falsuri, au spuscã „sunt falsuri geniale”. Vã las sã apreciaþi singuri cese poate ascunde sub aceastã expresie.

(urmare din pag. 3)

5

Cãderea din rai

întuneric ºi pipãireun fel de bâjbâialãde colo-cololume fãrã începutºi fãrã margineaici ne ajutã luminasã bâjbâim concretmâna pe armãmâna pe volanul puteriimâna pe casa altuiaîn spatele bãtrãnilordaþi afarã cu actedin casa lornoul adamcu ceafa groasãeva lui din brailafructele oprite cu kilala ºoseaprietenii procurorilorjudecãtorilornejudecaþitãvãliþi în pufca ploºniþelealungate din termopanetitluri de proprietateacordate în grabãbãtrâne în scaune pe rotiledaruri perfiderepetând propoziþii dictatecuþitul înfipt pe la spatesã disparã probatoatedintr-o omeneascã împiedicarea unuia adamalungat din raisã fie ºi la noi întunericpipãind în neºtirecugetând la luminãscriu ºi urluînlãuntrul cuvintelor mele“este”ºi aºteaptãsã ne izgoneascã pe toþistrãmoºi,moºifii,copii, nepoþila sosireadin genunecopilul minunesã ne cânte maneauascutitã de taxe.ºi impozite.

7/26/2009

Chipul cuvintelor

aici cuvintele n-au chipurinici umbre de senstrândãvesc liniºtitemutepe margini de apeaici liniºtea cuvintelorluceºtesmoalã îngheþatãîntuneric sfãrâmiciosde consoane

Citind gerunzii

luând amintetexte cu aldineuitând deconþinutul cutiei cranienela umbracircumvoluþiunilordunele mele de nisiprostiri strangulatecu ombiliculînaintea rostiriistrângândîn deºert o viaþãcompuneritextede copiisobor de ideiînºirând ultimii neuronica pe aþãluând la rostFilosofia vieþiiîn loculCompozitorilor de texte mincinoaselumina de aiciîntunericul de acoloantonimietimpulînaintare spre moarte

Curgere

am cititcaleaca o curgeretexte din Daoºi m-am luminat încetcurgând înapoiîn credinþa measpre împãcareadeplinã dintre Daoºi rugãciunile melecãtre un tatãun fiuºi o sfântã treimespre care mã scurgzi de zicu dragoste teamãtrãgândºi crucea pãcatelor meleale unora din neamul meuînjurându-l zilnic pe Dumnezeudesfãºurare de timpschimbaredovedeºte Cinevaacololucreazãvegheazãechilibrul de aur al stelelor

AurelANGHEL

vocalele stau departeasteaptã chemarea suratelorPDFRCTDRPSDsã se poatã organizaîn partidestrigã strigãripromit minciuniajungeriîn cap de tunel în vârf de nimicleneºele consoanese întorcîn cuvântse înghesuie ca purceiischimbã biberonul în somn ordineaca pãsãrile speriateîntoarse pe acelaºi pomîn haoticã dezordineordineFDPTCRDSPDRsensul rãmâne acelaºicuvintele de fapt nu existãacolo înlãuntrul meuîntuneric de smoalã lucioasãmã întorc uneorice lume frumoasãunde nimic nu existãnici sens ºi nici averedoar o coacervatãfãrã nucleul de sensmaterie neînmulþitãnehrãnitãviatã necompusãecou neproduspentru cuvântul TÃCERE.

7/10/2009 10:41:41

gatadracii scriind„Carte de gânduri rele”,televizorulDumnezeuºi Raiuldoar sus în cer,sã nuOameni rãiintrândîn el cu tanculaici la lumina zileiDumnezeufãcând mamelorun fel de schiþecopiiiterminând aceste icoaneAntichrist ca un textcuvintele diavol cu omlipitediavolomsupãrat pe ceifurând doar o gãinaparlamentarifurând fabricicu procuroriide lege senilãlaolaltãpolitiºtiarãtând hotilorintrarea în vilãcopilemergândundepãcãleala lipseºtela buniciraiul începând acolosfârºindla începutulaltei luminiplecând ºi eila ºcoala întunericului.

steaua meaîntr-un nour de stelecalea robilorcu stele cãzãtoareva porni la plimbarese va scurge ºi easteauapurtãtoarea pãcatuluidin care mã hrãnesceuºi neamul meu omenesccurgânddin douazeci de religiicomparaþiitentaþiiizvorând din bibliiºi cãrþi necititecredinþa neînsuºitãpipãirede textedin atâtea istorice contextemusulmani la meccacreºtini la cetatea sfântãchinezi prin templecruciaþi în zalemorþi pe câmpiicopiiai lui Dumnezeucurgând spre credinþã prin atâtea rãzboaie sfintecopiitunºi chilugprin lamaserii…TE ROAGÃ COPILE

7/26/2009

Cuvântul

lume de taineCuvântulzadarnic încercipãtrunderea luidatã nimãnuidoar dorulde înþelesul adâncîn veci nevãzutîndoialateama de adânculînþelesului risipitîn credinþaºi în fapteleLUI Fiului Cuvântuluiºi al celorurmând calearefuzând înþelegereasporind cu fiecare zicredinþaînþelesul biblicluminachiar ºi cei fãrã mintevor trece prin cetatea tãceriiajungând acolounde cred cã existãstrãlucirea de o clipãînþelesulîn veci neînþelesaici unde luminaºi dorul îmbrãþiºând întunericulîntemeiazã credinþa.

6

TITI DAMIAN

- Ce mai faceþi,dom’profesor? Aþi ieºit lapensie? Tot maºina asta oaveþi? Mã mai cunoaºteþi?

- Prea multe întrebãri deodatã. Sã luãm ºirãspunsurile pe rând. Încerc sã repar câte ceva.Am schimbat bujiile, acum filtrul de aer. Apoi, n-am ieºit la pensie, dar nici mult nu mai am, maºina,dupã cum se vede, n-am schimbat-o. Iar la ultimaîntrebare, nu pot sã-þi rãspund decât tot cu oîntrebare: De unde mã cunoºti?

Profesorul îºi înãlþã de-abia acum privirea de subcapota ridicatã, îºi ºterse mâinile cu o cârpã laîndemânã, apoi îºi bãtu palmele încã o datã, ca ºicum ar arãta cã treaba este fãcutã ºi cã acum poatesã-i întindã mâna celui care-l întrebase. Avea în faþãun bãrbat tânãr, înalt, bine fãcut, iar pe lângã el otânãrã care-l þinea tandru de mânã.

- Parcã pe fatã aº cunoaºte-o. Nu mi-ai fostelevã la o clasã de Informaticã? Cred, dupã câte-mi dau seama, cã deja ai terminat facultatea de vreunan sau doi. Mai mult ca sigur te-a înghiþit Bucureºtiul.Nu-mi mai amintesc numele tãu. Mi se suprapun înminte generaþiile. Vezi, ãsta-i un avantaj ºi undezavantaj pentru un profesor: duce o clasã pânãla absolvirea liceului, mai precis creºte o datã cuadolescenþii sãi ºi nu-ºi dã seama cã i-au trecut patruani din viaþã. Anul urmãtor o ia de la capãt cu anoua, devine iar adolescent ºi tot aºa ... Ei pleacãîn viaþã, unii îºi mai aduc aminte. Încet-încet, devinniºte anonimi, niºte strãini, ºi el, ºi ei ... Cât despretine, flãcãule, doar colþul gurii, ticul ãsta cusprinceana ridicatã ºi degetele de la mâna dreaptãþinute parcã ai vrea sã plesneºti din ele te trãdeazã,dar n-aº putea preciza din ce generaþie eºti.

Între timp, se apropiarã ºi mai mult de el, îistrânserã mâna. Acesta le-o mângâia cu cealaltã,de parcã, pipãindu-i, ºi-ar fi amintit numele lor.

- Eu sunt Violeta Zamfirescu, din promoþiadirigintei de Informaticã Mariana Voicu, iar el estefostul nostru coleg, dar numai pânã într-a zecea.Este elevul care a plecat în Canada cu toatã fa-milia, vã mai amintiþi?

- Vãd cã aveþi aceleaºi ºtergãtoare de parbriz,cam ruginite ºi cam îndoite, observã bãiatul,retrãgându-ºi mâna dintr-a profesorului.

Dintr-o datã, chipul acestuia se luminã:- Gata, mi-amintesc, tu eºti Daniel Tudor, cel cu

romanele...*

Spirala amintirilor începu sã se învârteascãscoþând la ivealã, cu lux de amãnunte, tot ºirul deîntâmplãri petrecute în semestrul acela, care i sederulau cu repeziciunea unui calculator.

Mai întâi, îl chemase la cabinet directoarea:- ªtiþi, domnule profesor, înþeleg preocuparea

dumneavoastrã pentru ca toþi elevii sã citeascãoperele literare. ªtim cã Literatura românã este unobiect de Bacalaureat. Personal, apreciez eforturileºi rezultatele dumneavoastrã, dar în cazul elevuluiDaniel Tudor de la clasa a X-a Informaticã, nu-icazul sã exagerãm, mai ales cã mama sa este coleganoastrã, profesoarã de chimie, dar mai ales cã fa-milia mai stã în România pânã se încheie anul acesta

DIN COLÞUL CATEDREI…

ªtergãtorul de parbrizºcolar, apoi se întregeºte în Canada. Tatãl esteinginer acolo. N-are rost sã apãsãm pedala pânã lafund...Adicã (era ticul ei) mã înþelegeþi ce vreau sãspun...

Explicaþiile îl cam deranjau, mai ales cã era vorbaun elev bun într-o clasã ºi mai bunã:

- Da, dar au avut de citit doar patru romane petot semestrul. Bibliografia le-am dat-o încã de lasfârºitul clasei a IX-a, i-am prevenit cã vor aveamult de citit, pe semestrul întâi nu a ridicat probleme,are media ...

- ªtiu, ºapte pe primul, ar putea chiar sã-i daþitrei pe acesta, cã tot îi iese media. Problema e cãnu vreþi sã-i puneþi note. L-aþi ameninþat cã dacã nuciteºte nu-i încheiaþi media, îl amânaþi pentrutoamnã, ori la 1 iulie are bilet de avion... ªi-apoicine-l mai întreabã acolo în Canada dacã a cititromanele: „Ion” de Rebreanu, „Baltagul” luiSadoveanu, „Ultima noapte...” de C. Petrescu ºi„Enigma Otiliei” de G. Cãlinescu. Vedeþi cã suntfoarte bine informatã? Va fi mai deºtept acolo dacãciteºte toate astea? Adicã...

O ºtia pe directoarea, îl scotea din sãrite ticul ei,auzise cã are astfel de predispoziþii de a-ºi crea unavantaj dintr-o relaþie cât mai micã apelând la pãrinþidin proprie iniþiativã, dar nu-ºi dãdea seama cumde a ajuns informaþia la ea. Mama elevului,profesoarã ºi ea în liceu, ar fi avut ceva de obiectat,din contrã, chiar odatã îi ºi spusese: „Vedeþi cum îldeterminaþi sã citeascã, stã mai mult în faþacalculatorului!” Se despãrþiserã în bune condiþiuni.Se salutau în fiecare dimineaþã la intrarea încancelarie...

Într-adevãr, avusese cu elevul o discuþie în clasã.Descoperise cã acesta nu citea romanele, luarezumatele de pe Internet, de acolo lua ºi temele,multe superficiale. Avea obiceiul ca, înainte de aîncepe sã predea o operã literarã nouã, îi testa sãvadã dacã au citit-o. Astfel cum ar fi putut provocadiscuþii, comentarii fãrã cartea cititã? ªi mai avea opretenþie: cartea respectivã sã fie pe bancã.Urmãrind însemnãrile carneþelul lui, descoperise cãDaniel nu citise nici una ºi atunci i-a venit ideea:

- Dacã nu le citeºti, nu-þi pot încheia media, cãcin-am pe ce-þi pune note. Din oficiu, nici atât, treabata...ne vedem la toamnã...Vii dumneata din Canada,dai corigenþa ºi gata...

Probabil cã tonul destul de serios cu care-ivorbise, dar mai ales cã avea reputaþia cã duce pânãla capãt ameninþãrile, îl îngrijorase pe elev careîncerca o soluþie de salvare:

- Dar dacã le citesc, mai sunt patru sãptãmânipânã la sfârºit, ce se întâmplã?

- Îþi pun patru de zece.- Într-o singurã orã? se mirarã ceilalþi elevi.- Sigur? verificã neîncrezãtor elevul.Atunci a vãzut gesturile lui de a-ºi plesni degetele

a victorie ºi de a ridica uºor din sprânceanã, carearãtau o hotãrâre clarã.

- Ai toatã clasa martorã, uite, ne uitãm în calen-dar, pe 12 iunie, miercuri, e bine? Batem palma?

Elevul, înalt, deºirat se ridicã din prima bancã,îndreptându-se spre catedrã, hotãrât sã facã gestul.

- Uite, mai bine ar fi sã batem palma când veilua cei patru de zece, eºti de acord?

De atunci nu l-a mai întrebat nimic. Dar când încând mai întreba pe câte un coleg de-al lui cummerge. „Merge, merge, dom’profesor, e-n grafic,citeºte ºi-n ore.”

Sosise ziua. Clasa era în sãrbãtoare. Un freamãtuºor, o izbândã a tuturor. Daniel se afla în faþa clasei,aºteptând întrebãrile.

- Nu-mi puneþi, vã rog, întrebãri chiar deamãnunut...

- Ia spune, ce culoare aveau ochii Otiliei?- Albaºtri.- Dar ai Elei?- Tot albaºtri.- Deja m-ai lãmurit pentru douã romane ºi sunt

convins cã le-ai citit pe toate, dar pentru liniºteamea, pentru satisfacþia clasei ºi pentru orgoliul tãu,aº ruga pe colegii tãi sã-þi punã ei întrebãri din fiecareroman.

Pentru început, clasa a rãmas mutã. Credeau cãva fi o confruntare durã profesor - elev Nimeni nuse aºtepta la aºa întorsãturã. Le citea privirile,observând cât de greu le venea sã punã întrebãri.Apoi ºi elevul, ºi clasa au intrat în joc, iar întrebãrilecolegilor ºi rãspunsurile lui mergeau într-un ºuvoicare-i antrena. Discret îi dirija spre psihologiapersonajelor feminine din romane. De multe oriinterveneau cu precizãri, încercau sã completeze,treceau de la o scenã la alta, fãceau asociaþii,comparaþii, se contraziceau. El îi dirija astfel încâtsã se realizeze un schimb sclipitor ºi proaspãt deidei. La un moment dat, elevul a scos cele patruvolume pe bancã. Cãuta cu înfrigurare paginile care-ijustificau afirmaþiile. Transpirase. Cei din bancã eraudin ce în ce mai însufleþiþi. Dintr-o datã, cânddiscuþiile erau mai animate, intervine cu brutalitatesoneria, creând parcã un gol imens, un regret cãora se terminase...

Din prima bancã a þâºnit în picioare colega lui:- Vã þineþi de cuvânt, îi daþi cei patru de zece?- Am ºi o surprizã: eu pun datele, iar el notele,

cu mânuþa lui.- Cuuum?

*- Da, domprofesor, interveni acum Daniel, de

parcã amândoi ar fi refãcut în acelaºi timp filmulîntâmplãrilor, mi-am pus cu mâna mea, subsupravegherea dumneavoastrã ºi sub privirilecolegilor, în aplauzele lor, cei patru de zece. Astanu se uitã. Îi pãstrez ºi azi în carnetul de elev cu celepatru semnãturi ale dumneavoastrã. Dar, ia spuneþi-mi, chiar nu mi-aþi fi încheiat media?

- Pe cine am lãsat eu corigent sau am amânat înliceul acesta?

*A doua zi, când sã plec cu maºina, îi fac inspecþia

exterioarã, ca de obicei, ºi observ alte lamele laºtergãtoarele mele de parbriz, iar sub ele un bileþel:„ Sã ºtiþi cã eu am încercat sã vã rup ºtergãtoarelede parbriz când am vãzut cât am de citit...Rãzbunarede adolescent ºi recunoºtinþã de matur. Mã credeþicã, ajuns acolo, dupã un timp, am luat la rând toatecãrþile româneºti din bibliotecile cunoscuþilorromâni? Deschideam o carte ºi mi se fãcea un dorcumplit sã mã mai ascultaþi la Literatura românã...”

7

Gheorghe Dobre

Din acel moment, adicãde la primul zar, Broºteniula început s-o ia la vale,rãmas fãrã stãpân, aºa cãnu peste mult timp moºul mãva acuza de de dezordineaiscatã, mã va face criminalºi nu va mai dori sã se vadãcu mine câteva luni bune,

pânã-ºi va pune iar ordine în dragul lui þinut, drag ºimie, dealtfel, cã de-aia-l studiam, eram un fel deDumnezeu al Dumnezeului, care avea ºi el unDumnezeu mai mic, mai mic pentru cã acþiona di-rect, ãsta era Zipa, nenorocitul, îºi grãbeºte sfârºitul,vrea sã fugã ºi mie nu-mi spune, i s-a urât cu binele,asta e, o duce prea bine ºi i s-a aplecat, trebuie sã-l trag, las cã þi-o trag eu, nici o grijã, bestie nãsoasã,te dau în jujãu ca pe câini, þi-a venit ºi þie o ideeepocalã, pocal la feminin, fuge regele, corabia se-neacã, un rege cãcãcios, vrei sã te rãzbuni, stai cã-þi dau eu rãzbunare, ºi peste câteva minute Zipacãzu la pat, greu bolnav, din senin, loc din care nuse va mai scula decât peste opt luni, slab ca DonQuijote dupã a doua întoarcere acasã, fãrã sã ºtienici o clipã ce se-ntâmplase cu el, fapt fãrã prec-edent în istoria privatã a lui, în care nu seconsumaserã niciodatã mai mult de douã griperebele, iute lichidate cu þuici fierte ºi priºniþefermecate; dar nimeni din zonã nu cunoºtea putereaPãdureþului ºi nimeni nu-ºi închipuia cã din direcþialui bate dezastrul, creatorul îºi distrugea cu mâinilelui odrasla ºi aceasta habar nu avea cine-o bate,dând vina pe soartã, care soartã nu se face niciodatãsingurã, omul fiind un animal social sutã la sutã, eadepinzând întotdeauna de alþii ºi, de cele mai multeori, de cei mai neindicaþi pentru aºa lucrare.

Dupã cele opt luni de boalã, mai aveai o lunã ºinãºteai, râdea negriciosul de el, Redea ridicãpedeapsa grecului, dându-ºi seama cã s-a camîntrecut cu gluma, dovadã fiind chiar fantoma pecare o gãsi în aºternuturile umede ºi bolnave parcãºi ele, dezordinea din curte, de pe moºie ºi prafuldin foiºorul de observaþie, din care-ºi supravegheaterenurile, dacã nu pânã la Hagieºti, mãcar pânã laAxinte ºi pânã la Drumu Cotunii, dincolo deGrindaºi, într-un cuvânt, pe toatã aceastã întinderese simþea aerul pãrãsirii, trist ºi aproape dezolant înlipsa mâinii de fier a dumnezeului local, cãci aceastãmânã devenise de mumie prost îmbãlsãmatã, o mânãde mãmãligã de pe degetele cãreia inelele cãdeauca gutuile nemaiavând în ce-ºi propti rotunjimile,dar Zipa, fost cãpitan de piraþi, miraculos se întremãpe cât de ciudat ºi rapid se-mbolnãvise, în douãsãptãmâni arãta ca mai nainte, ba mai bine încã,lucru care-l bucurã nespus, dându-i ideea de a ridicao bisericã ºi pentru amãrâþii din Cioara, aºa cum ofãcuse mai demult ºi pentru ai lui din Broºteni, ºipentru cei din Grindaºi, care tot ai lui erau, îºi pusedin nou slugile la treabã-ndrãcitã, porni fabrica despirt, dãdu drumul celor ºapte mori de apã de pemalul stâng al Ialomiþei ºi le mai adãugã încã douã,ca sã poatã satisface cererile pieþei turceºti, ºi-nscurt timp carele lui nenumãrate pornirã în lungi ºiruricãlãtoare care spre Brãila vapoarelor, care spreBucureºti, cu spirt ºi carne sãratã, care spre Braºov,cu porumb ºi pepeni, care spre Cãlãraºi ºi de acolo-n Bulgaria, întorcându-se toate cu contravaloareamãrfii vândute, sporindu-i averea ºi sporindu-i astfelmãreþia ºi încrederea-n creierul lui specialist în celelumeºti, ca mai demult Iosif în Egipt, în aºteptarea

ISTORIE LOCALÃ(IV)

nimãnui, cãci de fraþii ºi neamurile sale nu se maiinteresase niciodatã, ºi nici nu putea fi altfel,deoarece el n-avusese o secundã mãcar conºtiinþaunei mai înalte misiuni a numelui sãu pe lumea asta,rãmânând pe treapta comerciantului, de geniu darrudimentar, care vede-n acumularea averii capãtul,adicã scopul ºi nu doar mijlocul de ajungere la bunurimai puþin lumeºti, dar cele mai valoroase din punctulde vedere al întregii umanitãþi; bisericile ºi celelaltedanii erau fãcute din imitaþie, pentru a fi în pas cualþii ºi pentru a scoate profituri mai târzii dar care sãzornãie, deºi, pentru noi, aceste investiþii, oarecumîn pierdere, n-aveau nici o valoare; oricum, acum îllovise o altã boalã, adicã viaþa, o poftã nebunã deea, ca toþi cei ieºiþi dintr-o lungã convalescenþã cadin Purgatoriu; Pãdureþul îl lãsase-n pace, îi dãdusefrâu liber, ba chiar îl ajuta pe ascuns, renunþând celpuþin momentan la gelozia, deci imperfecþiunea lui,bucuros de victoriile-n trombã ale creaþiei sale, cãcinu era ultima zvâcnire a organismului care moare,nu era cântecul de lebãdã, pentru cã Zipa nu aveanici o asemãnare cu lebãda, dimpotrivã, el, lamoarte, care va fi foarte târziu, va cânta Te Deumîn greceºte, amestecatã cu albaneza, româna ºi nuvã miraþi cu turceasca; era pur ºi simplu o lucrarescãpatã de sub control sau lãsatã liberã pentruexperimente, Redea era acolo ºi putea stricaoricând jocul, ori o fi fost chiar el obosit, dar nicivorbã, aceste creaturi, jumãtate zei, jumãtate diavoli,nu ºtiu ce-i aia obosealã ºi, dacã au noroc, pot trãipânã la sfârºitul lumii, lucrând continuu pentruaducerea ei la starea de decadenþã perfectã, crezândcã apogeul poate fi menþinut mai mult decât poaterezista el, adicã foarte puþin.

Nici nu-ºi mai amintea, dovada cea mai bunã cãnu-l interesa, cã-l cheamã, cu totul, Vanghele Zipa,cã mai are o armatã de rude-n Grecia, care rude,mai târziu, se vor transforma-n moºtenitori ºi se voraºeza la rândul lor pe actualele-i moºii ajungându-se, la un moment dat, la hilara situaþie în care unuldin neamul Zipa, Socrate pe numele mic, va devenistãpân peste Cioara, Socrate-Dumnezeul-Ciorii,când strãbunicul lui fusese stãpân peste lume, darasta mai la vale; deci revãrsarea de vitalitate a zeuluilocal se rãsfrângea acum ºi mai clar peste acest þinutuitat de timp ºi binecuvântat de soartã, foiºorulînviase ºi el, toate lucrurile erau la locul lor, curate,chiar ºi puºca ºi luneta aºteptau sau erau folosite,ca niºte sclavi egipteni, în funcþie de ce se-ntâmplape relativ întinsa proprietate absolutã a lui ZipaVanghele, toate înfloreau, doar ruinele casei luiRedea contrastau izbitor chiar ºi cu bordeieleþiganilor, pentru cã spiritul nu se-mpiedicã-n materie,el gândind la þeluri prea înalte, chiar dacã din greºealãs-ar putea trezi oricând cu-o cãrãmidã sau þiglã-ncap, dar nimeni nu-ºi punea astfel de probleme, erabine, cu bãlãrii ºi ruine-l ºtiau pe Redea de cândera lupul cãþel ºi bunicii sugari, ºi-acolo-l vordescoperi ºi nenãscuþii copii ai secolului XX, cinevane poartã de grijã, gândeau oamenii, fãrã sã-ºi deaseama cât adevãr era-n spusele lor ºi cât deaproape de ei, fizic, dacã termenul avea vreo câtde câtã atingere cu persoana lui Redea, era acelcineva; dragostea mea pentru el nu mã-npiedica însã

sã-mi joc ºansele cu îndârjire la interminabilelemeciuri de table, singurul viciu al Pãdureþului ºi-alcelorlalþi ca el care n-au avut simþul curgerii timpului,în general, ºi pe pielea lor, în special, cãci trecãtorini se par doar cei din jurul nostru, dar la el chiar erafoarte adevãratã aceastã zicere, uºoarele ºi rareleaccese de iritare dezvãluiau în strãfunduri o firenervoasã, colericã, fiinþe supuse mult mai multgreºelii decât lãsau sã se vadã, mari consumatoarede energie aiurea, cã aveau de unde, ca fabricilesfârºitului de secol XX, deci cu viaþã mai scurtã,dar el se ºtia trãind de când se nãscuse, dacã senãscuse vreodatã, lucru vechi ºi fãrã importanþã ºinici nu reuºea sã-ºi vadã pe undeva sfârºitul prinnegurile vremii viitorului apropiat sau cât de depãrtat;într-un cuvânt, un om veºnic, un dalai lama tibetanscãpat de reîncarnãri dar fugit din nirvana, fugã cucare spiritul universal se obiºnuise, lãsându-l sã-ºifacã de cap pe pãmânt, fãrã sã se simtã astfel vreooarecare lipsã-n alcãtuirea sa. Cearta universaliilora fost un fleac pe lângã explicarea realitãþii denetãgãduit, ºi totuºi impoibilã, a negriciosului dinaceste pagini.

(De fapt,soarta oricãrui om de pe stradãemult mai importantã decât orice problemãsterilã, subtil nãucitoare, inventatã de cele maimulte ori, dar, la fel, e altã gâcã-n altã traistã,rezolvarea acestei trebi ºi mãrimea importanþei ei olããm altora mai cu scule trebuincioase la-ndemânã.Ruginite, dar la ei... Un om, pânã la urmã, care-ºiinfluenþeazã atât de tare soldaþii de plumb încâtaceºtia chiar fãceau ce gândea el. Pentru un scriitor,nu construirea unui pod imens e importantã, ci viaþaunui paznic de noapte care s-a nimerit sã-ºi asigureexistenþa prin acea zonã. Pentru el, forþesupranaturale au lucrat ºi pentru aprobarea poduluiºi pentru ajungerea lui, în acel moment, sub oconjuncturã neutrã a stelelor, chiar sub acel pod.Care se dãrâmã. Tot aºa cum nici un edict nu vareuºi sã dea ploaie, la fel, nici o panã nu-ºi va-ndoicu adevãrat cerneala cu apã decât când îºi va simþiviaþa-n pericol. Cãci viaþa ta nu face doi bani înbalanþã cu spunerea Adevãrului. ªi el e cel mai greu,orice-ai pune-n partea cealaltã.)

Deci Redea-ºi lãsa vietãþile-n pace, ca un Înþeleptce era, aºtepta puþin dupã ploaie sã vadã ce seminþeascunse-ºi scoteau capul din pãmânt, pentru cavãzând plantele sã le poatã deosebi ºi prãºi fãrãgrabã, gospodãreºte, cãci ce alt rost important maiavea el pe lumea asta? rost, rost, dacã-aº fi nervosaº zice cã rimeazã cu prost, dar nu sunt, ºi totuºi n-am mai inventat nimic, n-am mai scris nimic, nici ostea care sã-mi poarte numele, chiar dacã, lacâmpie, ceru-i mai greu de studiat, nici o problemãde geometrie mai acãtãrii, treaz rimeazã cu breaz,nici un aforism în care sã gãseºti toatã lumea, semãna vechil, a Hesiod care nu mai ºtie decât sã dea cusãpãliga ºi chiar ºi asta-i cam neascuþitã, boþitã,tromboflebitã, dar mai târziu, zurliu, nurliu, ageamiu,aºa e, am devenit ageamiu, nici sã cânt cred cã numai ºtiu, întreg universul se concentra-n umorile lui,în cuvintele lui care condensau lumea-ntr-un alambicoarecare, cu þevile oxidate, în picãturi tari darotrãvite, ca ºarpele, care rãmâne o fiinþã obiºnuitãdar nu reuºeºte sã existe decât datoritã veninuluipe care îl reîntâlneºte în carnea mâncatã, ca ºi cumþi-ai înghiþi scuipatul aruncat mai devreme-n ciorbãsau în carnea rarã, dar carne, ce-þi mai cutreierãstomacul uneori, scuipat divin nu pentru cã-i al tãu,ci pentru cã mor alþii ca sã trãieºti tu.

8

I.Tâlcul cãrþilor de rezistenþã îºi au cheia lor, în

fabuloasa copilãrie a celor care le-au scris; ori ca sãutilizãm o metaforã adecvatã, visãtorul aplecatdeasupra paginii albe, observã cã se viseazã pe sineîntr-un timp îndepãrtat ºi cã plãsmuirile visului suntchiar întâmplãri despre el însuºi pe care le trage de oviaþã dupã el. Cartea de prozã intitulatã „Întâmplãridin anul ºarpelui” (unsprezece povestiri), de OvidiuDunãreanu, apãrutã la Ed. EX PONTO, 2003, e carteaunui „prozator foarte talentat, exersat ºi matur” (Alex.ªtefãnescu), unde autorul ei cultivã fantasticul,magicul ºi fabulosul mitic al unui þinut de la Dunãre,care a dat scriitori de efigie auritã precum Panait Istratisau Fãnuº Neagu. Spre deosebire de aceºtia, OvidiuDunãreanu redã literaturii un alt decor mirific: canaraua,japºa ºi dereaua de la Dunãre, malurile ei ciuruite decuiburi de prigorii, mereaua cu mãrãcini ºi rugii demure, ceairul cu costrei unde se dau mânzacii la pãscut,pãcuiul strãjuit de oþetari, casele sub formã de ceardaccu acel curnic din chirpici pentru pãsãri, cãrãmidãriileînvelite cu stuf, lipite cu pãmânt galben ºi înãlþate înadãpostul malului etc… Toate astea ne duc cu gândulla acei scriitori care au gândit mai întâi o lume ºi apoiau redat-o în scrierile lor, însã originalitatea scrierii luiOvidiu Dunãreanu ne conduce la faptul cã, mai curândlumea mirificã a satului de la Dunãre l-a gândit pe el ºil-a înzestrat cu darul privirilor contemplative: (veziPasãrea ploii, Uluirea). „O povestire bunã ºi scurtãþine de magic” ni se confesa cândva Fãnuº Neagu,iar noi citind proza scurtã „Mânzul” (prima din celeunsprezece povestiri ale cãrþii), înþelegem cã TudorFermecatu, eroul povestirii, va rãmâne veºnic înrãmatîn povestirea lui Ovidiu Dunãreanu, pentru cã, înconºtiinþa cititorului, el a auzit luna galopând în pânteculmânzului fantasmatic ºi s-a scurs totemic în el. Încele unsprezece povestiri, Ovidiu Dunãreanu cultivãelementul misterios ºi fructificã scânteia ce-o dãsenzaþionalul acestuia. Naraþiunea construitã pe aurãfantasticã îi este mai apropiatã sufletului decât prozarealistã a unor fapte ºi observaþii exacte dintr-un anumitcadru al trãirilor, de aceea senzaþia cititorului este cãare de-a face cu un prozator pictural. Desfãºurareametaforei (specia a cãpãtat deja nuanþã fãnuºianã) înproza actualã, nu-i decât un pretext lingvistic pentru azugrãvi pastelat un þinut magic, cunoscut în literaturãca bãtut de secetã ºi vânturi nãprasnice, uitându-i-seînsã misterul ºi fantasticul întâmplãrilor încifrate înunduirile ºi sclipirile fluviului care se târãºte ca unºarpe imens între malurile bântuite de nãluci. Nu uitãînsã ºi prozatorul Ovidiu Dunãreanu. Cu bunã ºtiinþã,cititorul se poate întreba: cât este fantastic, magie saumit în proza lui Ovidiu Dunãreanu? Dacã percepemapariþia mânzului (vezi Mânzul), ca pe o intruziunebrutalã a unui fapt misterios în viaþa realã a þãranuluiTudor Fermecatu, aflat în pregãtiri de praºilã aporumbului, atunci proza „Mânzul” este o prozãfantasticã. Povestirea „Vaporul de la amiazã”, poatefi înþeleasã ºi ca metaforã a imaginii nãscute înînchipuirea localnicilor torturaþi de „dogoarea care sestârnise la jumãtatea lui septembrie”, mai ales cã „subchinurile vipiei, în groapa cu ulmi, (pânã ºi) iarba seaprinsese”. Încinsã de nebunia naturii, închipuirea iaforme halucinante în mintea bietului AntonPetrecostache, ca urmare a întâmplãrii mai vechipetrecutã cu Mara lui Stoienel, cea care ºi urcase pepuntea fantomaticului vapor cu zbaturi (ce treceanevãzut pe Dunãre) ºi „adusese” veºti despre o lumeatemporalã, iar Mara îºi uluise consãtenii cu„transformãrile” ei petrecute pe puntea vasului. E dacãvreþi, metafora „vaporului alb aitmatovian” care îþi iaminþile ºi te cheamã la el, ca sã te redea lumii de

Cãrþile, ca ºi poveºtile,nu au început ºi nici sfârºit

Tudor Cicu

„dincolo”. Mai ºtim, cã de practicile magiei sunt leg-ate descântecele ºi vrãjile. Dar fãrã credinþa în putereamagului (cel care sãvârºeºte magia), magia ca atarenu ar avea forþa invizibilã de a determina o nouã ordine,de înfãptuire miraculoasã, vizibilã de astã datã, a uneimai vechi dezordini. Spre aceastã direcþie se înscriupovestirile: Pietrele din lunã, Uluirea (perceputã ºi cametaforã a creaþiei unui visãtor despre fabuloasa-icopilãrie) ºi chiar unele episoade din „Întâmplãri dinanul ºarpelui”. O a treia clasificare a prozei lui OvidiuDunãreanu, ca mod de percepþie, o constituie mitul.Semnificaþiile simbolice ale naraþiunii mitice: rusaliile,paparudele, faraoancele, nãlucile cailor sãlbatici sauºtima ori balaurul apelor, vin sã completeze în realitateadescrisã de narator, spaþiul atemporal sugerat deprezenþa unor fiinþe supranaturale care ºi-au dobândito existenþã ºi o prezenþã incontestabilã în viaþaoamenilor simpli ºi, care privesc aceste lucruri sauîntâmplãri, ca pe o sacralitate: (vezi Soare topit,Herghelia, Visul, Întâmplãri din anul ºarpelui).Temele acestor proze cu introspecþii lirice ºi poetice,nu sunt dramele morale propriu zise ale unor personajedesprinse din spaþiul imaginar ºi fabulos al unui þinutde altfel sãrãcãcios, bântuit de secetã ºi vânturi uscate,cât viaþa contopitã cu natura purtãtoare de oîncãrcãturã magicã specificã þinutului dunãrean: temaiubirii ºi îndrãgostirii prin magie ºi vrajã (Încercarea,Nãluci fulgerând înserarea); tema morþii ºi naºterii(Herghelia, Soare topit, Visul); tema intrãrii pe tãrâmulimaginar, descifrat doar cu cheia basmului (Uluirea,Pasãrea ploii); tema întâmplãrilor vechi, legendare, aunui sat întemeiat pe structuri ºi obiceiuri arhaice(Mânzul, Vaporul de la amiazã, Pietrele din lunã).„Montura” stilisticã a cuvintelor în frazã „cu migalaunui bijutier” la care fãcea referire Alex. ªtefãnescue însã, un mod de a diminua dificultatea autorului caresurvine ori de câte ori trebuie sã facã faþã exigenþeiprozei realiste: intrigã, psihologie, sondare în adâncimea sufletului omenesc, adâncire ºi dramatizare epicã,orizontare epicã în planul miºcãrii sentimentelor.Procedeul de a curma oarecum brusc ºi nelãmuritfinalul acestui gen de prozã scurtã, îi conferã autoruluiprilejul de a transfera ºi cititorului sentimentulcoparticipãrii la interpretare ºi imaginaþie. Asta, întrucâtcãrþile, ca ºi poveºtile, nu au început ºi nici sfârºit.De altfel, spaþiul mirific dunãrean din care a descinsOvidiu Dunãreanu ºi, în care riturile ºi superstiþiile auconstituit zãcãmântul menit sã dea aurã ºi durabilitateunei mitologii a câmpiei, prefigureazã o „metaforãtextualã”, o neliniºte în privinþa actului creator. De cesã nu privim proza „Uluirea” ºi din perspectiva arderiipânã la epuizare a artistului în actul creaþiei, precumºi încercarea odisiacã a copilului cu un efort tragic dea-i afla secretul? Cititorii au nevoie de astfel de întâmplãritrecute prin malaxorul fabulaþiei, a miticului ºimisterului, despre o lume petrecutã într-un þinut mirific,care sã-i trezeascã dorul tinereþii fãrã bãtrâneþe, apoveºtilor care mai de care mai nãprasnice, rostite cusuflare sadovenianã, ca în nuvela „Întâmplãri din anulºarpelui”, pentru cã de ce nu, timpul se va aºterne pestetoate cândva, dar lumea care va veni dupã noi, nu vatrebui sã le uite.

II.

Cu cea de a doua carte aflatã în atenþia noastrã„Cu bucuria în suflet”, ce aparþine tot lui OvidiuDunãreanu (deºi în ordinea cronologicã a apariþiei eaeste prima), descoperim la acest autor, daruldumnezeiesc de a evada, trãgându-ºi ºi cititorii dupãel, din prezentul sãrac al unui tãrâm lãsat de o parte ºide alta în cãlãtoria sa reportericeascã, pe un fabulos

„drum al soarelui”, într-o cetate de vis, aureolatã prinfarmecul scrierii: în fantasmele copilãriei, întâmplãriletainice ale locurilor ºi nãscocirile inepuizabile aleoamenilor întâlniþi în cale. „Cu bucuria în suflet”,volum apãrut la Ed. Paralela 45 în 2008, într-o ediþie aII-a revãzutã ºi îngrijitã (aflãm însã cã anul 1995 esteanul primei sale apariþii), este cartea de suflet a luiOvidiu Dunãreanu, cât o odã a bucuriei în douã pãrþi,ºi prin care strãduinþa lui a fost sã reintre în mitologiaunei Dobroge strãvechi („Dobrogea este o þarã blândãºi binecuvântatã, croitã dupã un canondumnezeiesc…); ca mai apoi sã redevinã timp ºi spaþiual unui tãrâm locuit cândva de un titan al Liricului,aflat în exil. E cartea, prin care Ovidiu Dunãreanu îiredã cititorului, printre note documentare ºi descrieripastelate, imaginea unor locuri devenite de-acumistorie, pe care Dobrogea ºi le-a bãtut demult în efigie.„În faþa pãdurii ºi fluviului, pe canaralele de la Hârºova”fiinþa sa întreagã exprimã dragostea ºi apropierea deproza poematicã. De aceea, poezia scrierilor saleexprimã atât de dulce ºi arde cu „flacãrã purã ºideplinã” în frumuseþea limbii literare, care strecoarãºi cititorului nãzuinþa sa spre visare ºi cãlãtorie în lumeapoveºtilor adevãrate: „iar eu devin temerarul ei navi-gator, nãzuind spre îndepãrtate þãrmuri de poveste”(Heracleea pag. 61.) Din nesfârºitul labirint de visuri,autorul nu poate sã uite ºi nici sã lase deoparte extazulºi uimirea avutã cândva prin fabuloasa-i copilãrie:„Prãdat de fantasmele copilãriei, aici, la marginea deprãpastie albastrã, de la Dunãre, a podiºului, undeoamenilor le-au plãcut , de când se ºtie, întâmplãriletainice, nemãrturisirea mea pânã acum, bãnuialã cãDobrogea îºi are pãrþile ei secrete prin care lesne sepoate trece „dincolo” în intimitatea fosforescentã agalaxiei, devine certitudine”. Astfel, scrisul (situat întrereportaj artistic ºi epic liric), constituie o dezlegarepentru spaimele, obsesiile ºi contradicþiile cu care fiinþasa se rosteºte în scris, între cauzã ºi efect întinzândcu fiecare privire contemplativã, urzelile unui nou genmitic-lirico-epic. Ovidiu Dunãreanu aduce ºi argumentela miturile vechi care circulã în acest colþ de lume,întãrind fraza scrisã prin sintagma: „cum spunelegenda”. Ex: „În acest colþ de lume, fiecare deal,fiecare pãdure, canara, vale sau fir de apã îºi are pro-pria legendã”. Numele li se leagã de întâmplãristrãvechi, de vremuri de vitejie demult apuse”; iar câtpriveºte puterea miturilor, credinþa în puterea ºidãinuirea lor, este încã odatã transmisã ºi cititoruluiprin avertismente ce þin de un ev inextricabil. (Vezipasajul despre Câsâca ºi pãdurea acesteia situatãundeva între Esichioi ºi Almalãu ºi blestemul feteiturcoaice): „N-au mai apucat sã iasã din ea, cã aumurit cu toþii. Mormintele lor se aflã printre arbori”.Originalitatea lui Ovidiu Dunãreanu ºi, explicaþia„monturii” stilistice a scrierii sale, o gãsim înmetalimbajul prozaic folosit cu ºtiinþã de autor, însensul cã imaginile construite se comenteazã pe eleînsele: „Canaralele roºii, întunecate, se surpã asemeneaunor ziduri fabuloase în undele rareori limpezi. În piatralor încremenitã pare a se fi sedimentat tot misterul ºiînþelesurile obscure ale unei geologii pierdute înorizonturi fragile de legendã”. Între: descriere-relatare-întîmplare, ceva se furiºeazã la infinit printre nuanþe.În „agora” din care construieºte liric un universpoematic ºi autorul ei imagineazã întâmplãri vechi, dinrelatãri ºi nãscociri, tradiþii ºi obiceiuri repovestite, sevor naºte povestirile fantastice de mai târziu (vezi:Cheile Dobrogei; Cântecul verii, cântecul amintirii ºiCaii soarelui) Prin modul în care descrie pitorescullocurilor, Ovidiu Dunãreanu „te furã ºi te trece dincolode hotarele firescului” (A se vedea cele notate de noiîn prima parte despre prozele: Visul; Uluirea; Pasãreaploii), cuprinse acum de autor, într-o primã variantãºi în finalul pãrþii a doua din „Cu bucuria în suflet”.De altfel, povestirea „Nãluci fulgerând înserarea” din„Întâmplãri din anul ºarpelui” o gãsim ºi în paginile

(continuare în pag. 9)

9

acestei cãrþi. Recitind-o, ne refacem imaginea acestuiautor decodificat de noi ca prozator pictural, gata sãse destrame pânã la absorbþie în peisajul descris. Boltaprãbuºitã de greutatea stelelor („stele bulghioze”),ciulinii sticlind sub „pulberea de argint a primei brume”,luna „Giganticã. Stranie.”, vatra „de cernealã a zãrii”,îi ridicã ºi cititorului, cortina scrierii, în faþa unei vãiîmpovãrate de mister „ºi de suflul desãvârºirii”. Tabletaintitulatã „Sub pleoapa de mãtase a pãdurii”, e unperiplu lingvistic al cãutãrilor în spaþiul poeziei, aflatdirect în osmozã cu sufletul. Ovidiu Dunãreanuexceleazã ºi în crochiuri literare gen Geo Bogzaprecum: În zori, sub maluri; Marea în septembrie;Grota haiducilor; „Gorunul” din marginea mãrii etc…Într-o altã tabletã intitulatã „Lacul zânelor”, gãsimurmãtoarea adnotare: „În primãvara urmãtoare, pe lacau înflorit pentru prima oarã nuferii albi ºi au apãrutdouãsprezece lebede”. Deci, „Uluirea” (povestireacuprinsã în carte dar dezvoltatã epic în „Întâmplãridin anul ºarpelui”, îºi are miticul ei în alte vechi legendeauzite de prin bãtrâni ori culeasã de prin alte scrieri.Despre spaþiul atemporal, localizat între viaþã ºi ficþiunede autor, aflãm cã: „totul devenea un joc al nãzãririi”ni se destãinuie însuºi autorul în „Supravieþuitorii”;iar despre oamenii acestui spaþiu: „Tot prin povestitsupravieþuiau ºi iernilor lungi, pline de neliniºte ºiaºteptare”. De la ei, posibil sã fi aflat ºi auzit OvidiuDunãreanu poveºti asemãnãtoare celor relatate ºi deV. Voiculescu în „Pescarul Amin” (vezi relatarea despremorunul uriaº din Supravieþuitorii), iar la „PopasulPescarilor” (ca la Hanul Ancuþei în cazul lui Sadoveanu)

Cãrþile, ca ºi poveºtile,nu au început ºi nici sfârºit

„întâmplãrile incendiau mintea ascultãtorilor ºi nu eraniciuna la care ei sã nu dea crezare” reþinem cã îºinoteazã convingãtor prozatorul. Iar fraza care-þiaminteºte de stilul sadovenian, pare a fi ceva de genul:„Undeva înspre Grindul Cocorilor, la o stânã, licuresclimbile unui foc ºi se aude cum necheazã în somnmânjii” din „În bãtaia de herminã a lunii”. Dar desprepovestirile sale, enigmaticul student de ieri (UctepUidivo) Ovidiu Dunãreanu de azi ni se destãinuie cãnu sunt decât „o înºiruire de reverii, de nãscociriinepuizabile, de noi ºi noi ºi uluitoare situaþii ºiîntâmplãri, o cãutare neîncetatã dupã tot ceea ce pãreaneobiºnuit, magic, tulburãtor ºi veºnic în existenþa lor”(Oameni de lângã ape ºi cer pag. 131). Strãduinþaautorului de a reintra în mitologia unei Dobrogestrãvechi pentru a redeveni timp el însuºi, iatã omaterializare fericitã în care „timpul îºi are acum fiorulveºniciei”. În final, sã navigãm prin postfaþa ºireferinþele critice incluse în carte, pentru a ne face oimagine asupra a ceea ce ºi noi am notat aici lavecinãtatea cerului, aproape de mânãstirea la careslujeºte acest autor: 1.) Angelo Mitchievici, în postfaþã,spune despre autorul acestei cãrþi, cã stabileºte o„relaþie inefabilã, inextricabilã între poveste ºi spaþiulîn care ea ia naºtere” iar „cartea se deschide în egalãmãsurã contemplãrii ºi visului”. Ovidiu Dunãreanu„are ceva din universul copilãriei, acolo unde minunilesunt posibile” ºi „avem un prozator constructor deimagini, un peisagist. Epicul îºi are originea ei înanecdotã, în întâmplarea miraculoasã, cu tâlc, înnãzãrirea care transformã peisajul” 2.) ªtefan Cucune vorbeºte despre „fantasticul ºi oniricul (ce) dominãproza lui Ovidiu Dunãreanu”, cã „autorul creeazã o

(urmare din pag. 8)

prozã de atmosferã, elementul epic pierzându-se uneoriîn pasta densã a descrierilor, a inserþiilor lirice” ºi astfel„se ajunge chiar la o prozã poematicã, existând frazecu admirabile virtuþi poetice” întrucât „în prozele luiOvidiu Dunãreanu întâlnim vocabule cu iz regional ºiarhaic… ajutând la crearea atmosferei, laindividualizarea spaþiului descris” 3.) Dan Perºa,vorbind despre ipostaza prozatorului, ne-o aminteºtepe cea a dobrogeanului „care s-a îndulcit cumiraculoase legende, cu datini strãbune, cu poveºtiale bãtrânilor pescari” dar ºi a migãlosului stilist, -pecetea acestei „monturi” stilistice fiind pusã de Alex.ªtefãnescu -, precum ºi a locului acestei cãrþi „situatãîntre reportaj ºi povestire” 4.) L. Berechet, încomentariul fãcut acestei cãrþi, propune cititorului „oîntoarcere înspre literatura de notaþie, înspre reportajulartistic” ºi e încântat sã strãbatã prin lecturã alãturi deautor „drumul soarelui” 5.) Evelina Cârligeanu noteazã:„Scriitorul e un monograf; el alãturã neculcian,mãrturiile apocrife ºi documentul, geografia realã ºitopografia afectivã pentru a ne convinge cã locurilesunt vii, iar oamenii întruparea energiilor lor latente „ºi îl înrãmeazã pe autor în ipostaza de rapsod paseistcare pare-se cã-i este cea mai pe potrivã”.

Am consemnat cele scrise cândva de cei care s-au aplecat asemenea nouã, acum, asupra Universaluluidin cele douã cãrþi ale lui Ovidiu Dunãreanu, pentrucã la rândul nostru am intuit în eseul de faþã, acestecaracteristici ale prozei lui Ovidiu Dunãreanu ºi credemcu tãrie în cele afirmate de Ion Roºioru (ca oconcluzie), cã „bucãþile volumului - Cu bucuria însuflet s.n. constituie totodatã uvertura marii proze pecare prozatorul o are în sertar (era prin august 1995n.n.) ºi bineînþeles în sufletul sãu candid ºi virginal caºi colþurile de naturã dobrogeanã care prin scrisul luiinconfundabil se veºniceºte recuperator într-o cartede care spiritualitatea dobrogeanã avea cu adevãratnevoie”. Asta întrucât ne-am lãmurit acum cãrþile,ca ºi poveºtile, nu au început ºi nici sfârºit.

Cãlãtorieîntr-o bibliotecã

JOHN FOWLES( n. 1926 ) s-a impus ca opersonalitate marcantã a vieþii literare britanicecu patru decenii în urmã. Este cunoscut cititoruluiromân mai cu seamã din traducerea romanelor„Femeia locotenentului francez” ºi „Daniel Mar-tin”. FOWLES este un scriitor complet, preocupatde marile probleme ale vieþii ºi lumiicontemporane.

„The Aristos”( 1964, ediþie revãzutã în 1979),este o carte pe care însuºi autorul a numit-o „unautoportret în idei”. The Aristos este un cuvântde origine greacã aristos însemnând soluþia ceamai bunã sau omul cel mai potrivit într-o situaþiedatã. Conceputã ca o suitã de pãreri ºi ideireferitoare la cele mai diverse dar esenþialeaspecte ale existenþei umane – moartea, bogãþia,rãzboiul, educaþia, arta cartea oferã cititoruluiposibilitatea de a le dezbate, argumenta sau combate.„The Aristos” este confesiunea de credinþã acreatorului, bazatã pe încrederea statornicã înjudecata sãnãtoasã a omului. Redãm mai josprincipalele idei desprinse din lecturarea cãrþii:

- Aceste opinii nu constituie un dialog, ci numaio laturã a dialogului. Eu afirm ceva, tu, cititorule,dacã vrei, combate;

- Sunt, în primul rând, poet; ºi apoi om deºtiinþã. Aceasta este o notã biograficã, nu orecomandare;

- Cred în bunul simþ al omului, iar ceea ceurmeazã este un monument comemorativ alacestui crez;

- Întregul nu cunoaºte nici un fel de favoriþi;- Formele materiei sunt finite, dar materia

este infinitã. Forma este o sentinþã la moarte,materia este viaþa eternã;

Un autoportret în idei- Dacã, în cele din urmã, binele se va pierde în

lumea rãului, iar rãul în lumea binelui, aceasta vaasigura doar supravieþuirea materiei, nu a umanitãþii;

- Nimic nu este unic în specia sa, nici mãcar uncosmos; ºi totuºi, fiecare lucru este unic în propriasa existenþã;

- Suntem membrii egali ai rasei umane, nu rivaliîn cadrul ei. Suntem înzestraþi cu inteligenþa ºilibertatea de a contracare ºi controla efectelehazardului care stã la baza existenþei, nu de ajustifica prin ele nedreptatea;

- Marca educaþiei secolului XX este cã eu = tu.Iar marea invidie este cã eu sunt mai puþin decât tine;

- A avea ºi a nu fi guverneazã timpurile noastre;- Puterea banului ca sursã unicã de fericire,

izvorând din þãrile bogate ale Occidentului, va da greº.Bogãþia în sine este nevinovatã. Omul bogat estenevinovat în sine. Dar bogãþia ºi cei bogaþi, înconjuraþide sãrãcie ºi oameni sãraci, poartã toatã vina;

- Marea schimbare care trebuie sã aibã loc înistoria omenirii este aceasta: societãþile bogatetrebuie sã renunþe nu numai la surplusul lor de timpliber, ci ºi la surplusul capacitãþii lor de a educa;

- Învãþãmântul se ocupã doar de un singur lucru:de ce totul este aºa cum este. De vreme ce toþisuntem în aceeaºi situaþie ca fiinþe umane, trebuiecã e la fel în toatã lumea;

- Fericirea constã în faptul cã acest lucru mise întâmplã mie ca individ, chiar ºi fericirea celuimai sãrac om este unicã; nu poate fi decât invidiatpentru aceasta. Este ºi poate fi numai a lui. Nimeninu ne cunoaºte fericirea sau nefericirea mai bineca noi înºine;

- Ceea ce statul sau sistemul considerã cã esteun profesor bun ºi ceea ce de fapt ete un profesorbun sunt întotdeauna douã lucruri diferite. Un profesorbun nu-ºi predã niciodatã doar propria materie;

- Un artist poate decide sã nu fie artist, dar nupoate fi artist cel care a decis sã nu fie artist;

- Un om de ºtiinþã adevãrat niciodatã nu refuzã,depreciazã sau priveºte arta cu condescendenþã;aceasta fiind definiþia fundamentalã a omului deºtiinþã. ªi viceversa, a artistului adevãrat;

- Practicarea unei arte sau a artelor este la felde esenþialã omului complet ca ºi cunoaºtereaºtiinþelor. Nu pentru ce este artã, ci pentru ceeace înseamnã ea pentru artist;

- Orice joc fãrã reguli înseamnã rãzboi;- Plãcerea este un produs al morþii, nu o

evadare de sub imperiul ei;- Maturitatea nu este o vârstã, ci o stare a

cunoaºterii de sine;- Omul aristos acceptã necesitatea suferinþei

sale, a izolãrii sale ºi moartea sa absolutã. Dar elnu acceptã cã evoluþia poate fi controºatã ºiprimejdiile ei limitate;

- A-þi accepta libertatea îngrãditã, a-þi acceptaizolarea, a-þi accepta responsabilitatea, a-þicunoaºte puterile, iar apoi sã le foloseºti pentru aumaniza întregul: ce altceva mai bun ai puteaface?

Vasile Panã

10

Revenind la aspectul care a suferit întunecare, amputea spune cã era de fapt acel aspect care se manifestaîn starea paradisiacã prin aceea cã Adam cunoºtea cauzaºi scopul creãrii sale, Alfa ºi Omega existenþei sale; or,prin cãdere, Adam a pierdut cunoaºterea despre Omegaºi s-a lãsat ademenit pe cãi care l-au îndepãrtat de scopulcreãrii sale.

II. 2. Ce a schimbat la nivelul raþiunii,

Întruparea, Jertfa ºi Învierea Mântuitorului?

Am arãtat în prima parte a acestui capitol, cã raþiuneaomului, chiar ºi dupã cãdere, nu s-a distrus definitiv, ci arãmas activã sub unele aspecte. De asemenea, amspecificat cã, prin cãdere, omul a pierdut cunoaºtereadespre Omega existenþei sale. Dar nu ºi despre Alfa, cãci,dupã cum aratã Sfânta Scripturã a Vechiului Testament,omul a pãstrat întotdeauna o cunoaºtere despreDumnezeu, ºi chiar o dorire cãtre Acesta. Ba chiar uniioameni au dat dovadã de aleasã trãire, ajungând sãidentifice în parte, ºi Omega. Este vorba aici despre drepþiiVechiului Testament: Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iov,David, Solomon, Ilie, Profetii ºi alþii.

Dar, deºi omul a pãstrat aceastã dorire cãtreDumnezeu, el nu mai putea ajunge la Acesta, deoarecepurta asupra lui, pecetea întunecatã a pãcatului. Pentruaceasta era necesar sã fie ajutat de Cineva, care sã nu fiedintre oameni, pentru cã „neamul omenesc era mort virtual”.

De aceea, Dumnezeu ºi-a arãtat marea Sa iubire deoameni ºi L-a trimis pe Fiul Sau, pentru ca prin El lumea sãrevinã la viaþã. „Deoarece împãcarea dintre Dumnezeu ºiom nu se putea face decât de o persoanã care sã fie ºiDumnezeu ºi om, Tatãl a hotãrât întruparea Fiului Sãu, casã-l rãscumpere pe omul cãzut în pãcat ºi sã-l împace cuSine, dupã neascultarea pe care omul a arãtat-o faþã deDumnezeu.”

În ceea ce priveºte raþiunea omului, consider cã ceamai importantã schimbare, a fost permanentizarea legãturiicu Dumnezeu prin intermediul rugãciunii, pe care EvagrieMonahul o numeºte: „ridicarea minþii ºi voii noastre cãtreDumnezeu”. Însuºi Mântuitorul Iisus Hristos oferã modelde rugãciune atunci când rosteºte în cadrul „predicii depe munte” rugãciunea „ Tatãl Nostru”.(Matei 6, 9 13).

Acelaºi Evagrie Monahul aratã cã în chip lãmurit, cumrugãciunea, instauratã de Mântuitorul Hristos, a ridicatcugetul omului la o înþelegere mai mare faþã de omulVechiului Testament: „ Când Moise încearcã sã se apropiede rugul arzãtor, e împiedicat pânã nu dezleagãîncãlþãmintea picioarelor.(Ieºire 3,5). Cum nu te vei dezlegaºi tu de orice cuget pãtimaº dacã vrei sã vezi pe Cel maipresus de orice simþire ºi înþelegere ºi sã vorbeºti cu El?. Deºi iniþial, Evagrie vrea sã sugereze cã, pentru a-L vedeape Dumnezeu este necesarã o legãturã care în creºtinismse traduce prin lepãdarea de sine ºi de lume; totuºi, într-un înþeles mai profund se poate înþelege cã Dumnezeu i-a cerut lui Moise o lepãdare de ceva material, pentru cãformarea lui spiritualã nu era pregãtitã pentru o astfel delepãdare. Noi însã, cei îmbrãcaþi cu Hristos Dumnezeuprin Sf. Botez, trebuie sã ridicãm ºtafeta, sã renunþãm la odebarasare strict materialã, ci mai ales sã cãutãm sã nelepãdãm de cele de naturã nematerialã, cum ar fi sineleinterior ºi grija pentru cele lumeºti, ca sã le cãpãtãm pecele spirituale, adicã dorirea dupã Dumnezeu ºicomunicarea cu El, prin rugãciune. Despre aceastãrenunþare la grijile lumeºti, întãreºte ºi Toma de Kenpis:„Nu cântãri prea mult pe cel ce este pentru tine oriîmpotriva ta; ci trudeºte-te ºi ai grijã ca Dumnezeu sã fiecu tine în tot lucrul pe care-l faci. Pãstreazã-þi cugetulcurat ºi Dumnezeu te va ocroti. Pe cel pe care Dumnezeuvoieºte sã-l ajute, nu-l poate vãtãma nici rãutatea.”

Un alt aspect în ceea ce priveºte înnoirea minþii umaneprin Naºterea, Jertfa ºi Învierea Domnului, este credinþaîn învierea morþilor, garantatã prin Învierea lui Hristos. Eadevãrat cã ºi în Vechiul Testament, profetul Iezechielvorbeºte despre o înviere a morþilor, dar doar la nivel deprofeþie, credinþa oamenilor în acest sens fiind ambiguã,fapt dovedit ºi de scepticismul arãtat de rudele lui Iair,atunci când Hristos vine sã o învie pe fiica acestuia: „ªitoþi plângeau ºi se tânguiau pentru ea.. Iar El a zis : Nuplângeþi, n-a murit, ci doarme. ªi râdeau de El, ºtiind cã amurit „(Luca 8; 52-53).

ROMEO AURELIAN ILIE

Omul, fiinþãraþionalã ºi spiritualã

Însã pentru noi, cei aflaþi sub har, învierea noastrã lasfârºitul veacurilor, este o certitudine, înnãscutã în minteanoastrã prin Învierea Domnului. „Cãci, precum în Adamtoþi mor, aºa ºi în Hristos toþi vor învia. Cã de vreme ceprintr-un om a venit moartea, tot printr-un om ºi înviereamorþilor”.(I Corinteni.15; 22,21). Christos Yannaras,rezumã teologia Sf. Apostol Pavel privind învierea morþilorastfel : „Apostolul Pavel insistã asupra acestei cuprinderia întregirii naturii umane într-o singurã persoanã, darmodul sau cum se realizeazã acest lucru ni-l semnaleazãnumai cu ajutorul imaginilor. El vorbeºte despre „în trupullui Hristos” (Efeseni 2, 14), despre „mãslinul sãlbatic”care a fost altoit de „mãslinul cel bun” ( Romani 11, 17).Insistenþa sa asupra desfiinþãrii morþii „prin moarte”, neîngãduie sã articulãm o încercare de interpretare dincolode simbolica imaginilor”.

Dupã ce am arãtat cã rugãciunea, sau dorirea dupãDumnezeu împlinitã prin comunicarea cu El, ºi credinþa înînvierea morþilor, sunt principalele aspecte restaurate deNaºterea, Jertfa ºi Învierea Domnului, se cuvine sãprezentãm în rezumat ºi o privire de ansamblu asupraproblemei restaurãrii raþiunii umane: „Noi, nefiind (ne maifiind) neschimbãcioºi ºi cu neputinþã de clintit, putemdin fericire, precum ne-am rostogolit de la slava cea maide jos necinste, sã ne întoarcem ºi sã cãutãm în sus ºi sãvedem faþa atotînchinatã a lui Dumnezeu”.

III. Omul, fiinþã spiritualã III.1. Sentimentul de spiritualitate înainte de venirea

lui Hristos ºi dupã Învierea Acestuia.În ceea ce priveºte latura sentimental - spiritualã a

omului Sfinþii Pãrinþi vorbesc la unison despre o pervertirea inimii, manifestatã, în mod concret atât prin iubireaegoistã de sine, arãtatã încã de protopãrinþi prin reacþiade a nu-ºi asuma responsabilitatea pãcatului, cât ºi înamplificarea concupiscenþei. Pr. Prof. Dumitru Stãniloaieconsiderã cã, denaturare sentimentalã a omului s-a manifestat „în întunecarea caracterului de persoanã, cafactor de relaþie iubitoare, ºi în creºterea caracterului deindividual al omului, astfel semenului sãu.”

Christos Yannaras, îi ia apãrarea omului cãzut,considerând cã acesta a scãpat de ruºinea goliciuniiafiºatã imediat dupã cãdere, tocmai prin cultivareadragostei curate, care nu i-a fost inaccesibilã omului chiarºi dupã pãcat.

„De acea ºi dupã cãdere, numai în dragosteaadevãratã goliciunea înceteazã de a mai fi ruºine ºi devinemiºcare ultimã de încredere ºi dãruire de sine”. Deasemenea acesta aduce susþinerea afirmaþiei sale ºipãrerea lui Nietzeche : „În adevãrata dragoste, sufletulacoperã trupul”; precum ºi a Sf. Isaac Sirul : „Dragosteanu cunoaºte ruºinea…dragostea nu cunoaºte în chipfiresc ceea ce este ruºinea ºi uitã propria sa mãsurã.”.

Dar, cel mai important aspect care nu cunoaºteîntrunirea este sentimentul spiritualitãþii; manifestat înpãrere de rãu pentru sãvârºirea pãcatului ºi dorirea omuluicãtre Dumnezeu, concretizatã mai ales prin aºteptareacontinuã a Mântuitorului. Dumnezeu, în marea Sa iubirede oameni, le oferã protopãrinþilor noºtri, oprotoevanghelie : „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie,între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei : aceasta îºi v-a zdrobicapul, iar tu îi vei înþepa cãlcâiul” (Facere 3, 15). Prinaceste cuvinte, Dumnezeu le vesteºte lui Adam ºi femeiilui, cã le va trimite u izbãvitor care sã-i repunã în drepturilede dinainte de cãdere. Din acel moment, primii oameni auavut întotdeauna în minte nãdejdea mântuirii ºi speranþa cã Mântuitorul va veni curând. Astfel Adam ºi Eva aucrezut, atât despre Cain cât ºi despre Abel, cã fiecare va fiizbãvitorul lor. De asemenea, ºi urmaºii lor au crezut cutãrie cã izbãvirea este aproape. Astfel, Lameh a crezut cãfiul sãu cel întâi nãscut, Noe; nume ce înseamnã „liniºte”,„mângâiere”, va face ca oamenii „sã se odihneascã delucrurile lor ºi de osteneala mâinilor ºi de pãmântul

blestemat de Dumnezeu” (Facere 5, 29). Însuºi Noe, acrezut cã primul sãu fiu, Sem, va fi rãscumpãrãtorulfãgãduit..

Observãm cã în cazul sentimentelor, a rãmas nepãtatede vrãºmãºia diavolului, tocmai acea parte care mai pãstravie relaþia omului cu Dumnezeu, fie numai ºi prin acestaspect, al faptului cã omul pãstreazã în inima sa dorinþacãtre Dumnezeu ºi speranþa în venirea Mântuitorului.

ªi iatã cã aºteptarea a luat sfârºit. Mântuitorul a venitîn persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Acesta, înîntreaga Sa activitate învãþãtoreascã, a insuflat oamenilorsentimentul înnoirii lor lãuntrice : „De nu se va naºtecineva, din nou, din apã ºi din duh, nu va intra intruÎmpãrãþia Cerurilor”(Ioan 3,5); al împlinirii Legii ºiProorocilor: „Sã nu socotiþi cã am venit sã stric Legea ºiProrocii, n-am venit sã stric, ci sã plinesc”(Matei 5,12); alposibilitãþii imitãrii Lui Dumnezeu prin îndemnul : „Fiþidesãvârºiþi precum ºi Tatãl Vostru cel din Ceruri desãvârºiteste.”; ba chiar al unei contopiri reale cu divinitatea încãdin timpul vieþii : „Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrulvostru” (Luca 17,21), sau „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºibea Sângele Meu, rãmâne întru Mine, ºi Eu întru el”.

Dar zilele Lui pe pãmânt s-au sfârºit cu moartea,Învierea ºi Înãlþarea Sa la Cer. Ce a rãmas în urma Lui? Unpopor creºtin care crede cu tãrie cã legãtura cu Dumnezeua fost restabilitã, cã Divinitatea este aproape ºi cã ºi-opoate chiar însuºi printr-o viaþã trãitã în bunã rânduialãspiritualã, ºi concret ºi plenar prin Împãrtãºirea cu Trupulºi Sângele Mântuitorului. Altfel spus, omul ºi-a recâºtigatcapacitãþile spirituale de a învinge pãcatul, care va fi înlume. Cât va fi ºi tatãl ei, diavolul, ºi de a nãzui spreDumnezeu. Ba mai mult, se dã omului posibilitatea de a-Limita pe Dumnezeu, ºi, poate cel mai important, omulrecâºtigã „îndrãzneala cãtre Dumnezeu”, despre a cãreipierdere vorbeºte Christos Yannaras, atunci când explicãreacþia lui Adam de dupã pãcat, aceea de a se ascunde deDumnezeu. Acum, când Hristos Mântuitorul s-a fãcut omºi ne-a luat cu El de-a dreapta Tatãlui, prin Înãlþarea laCer, având în El firea umanã, în mod integral, avem o maimare îndrãznealã la Dumnezeu, putem cãuta la faþa Lui,lucruri care pânã la Întruparea Sa, nu erau posibile.

III. 2. Libertatea, cea mai de preþ laturã a

spiritualitãþii

Consider necesar sã lãmuresc încã de la început, dece am numit libertatea cea mai de preþ laturã a spiritualitãþii.Iatã ce mãrturiseºte Învãþãtura de credinþã creºtin-ortodoxã: „Voia liberã este puterea sufleteascã pe care oare omul chiar de la creare ºi prin care el se poate hotãrîfãrã nici o silã pentru o faptã sau alta. În temeiul acesteiputeri, fiecare om este el singur ºi nu altcinevasãvârºitorul ºi stãpânul faptelor sale. Voia liberã estesingurul dar aspra cãruia omul are stãpânire deplinã”.

Din pãcate, în ceea ce priveºte libertatea, omul a avutcel mai mult de suferit. Dupã cum am vãzut, atât în cazulraþiunii, cât ºi al sentimentului, Dumnezeu a lãsat în fireaomului, câte o parte prin care acesta se mai putea apropiade El. Ba mai mult, în cazul sentimentului, Dumnezeu alãsat omului tocmai cãutarea spre El ºi dorirea dupãMântuitorul promis. Dar, din pãcate, în cazul libertãþii, omula fost privat de cel mai valoros element pe care îl avea ladispoziþie pentru a ajunge la asemãnarea cu Dumnezeu, ºianume libertatea duhovniceascã. Aceastã libertateduhovniceascã se manifesta în starea paradisiacã, prinfaptul cã, voinþa omului nu cunoºtea rãul, ºi deci nu puteafi în situaþia de a alege între bine ºi rãu.

Am putea spune cã voinþa omului eramonodirecþionalã, adicã nu putea alege decât sã facãbinele. Dar, odatã cu sãvârºirea pãcatului, Adam ºi Evaau cunoscut binele ºi rãul (Facere 3, 22). Odatã cu aceastãcunoaºtere bifocalizatã, ºi libertatea omului devinebidirecþionalã, adicã omul putea alege fie sã facã binele ,fie sã facã rãul. Acest lucru este arãtat ºi în carteaDeuteronomului: „viaþã ºi moarte þi-am pus eu astãziînainte, ºi binecuvântare ºi blestem. Alege viaþa ca sãtrãieºti tu ºi urmaºii tãi”(Deuteronom 30, 19). Realitateaobiectivã e cã omul a fost mai aplecat sã facã rãul decâtsã facã binele. ªi aceasta se datoreazã faptului cã omulnu a mai locuit în rai, aproape de Dumnezeu, ci a fost scosafarã, ºi aici diavolul a avut mai multã putere asupra lui.

(continuare în numãrul viitor)

(urmare din numãrul trecut)

(II)

11

Barbu Catargiu

(urmare din numarultrecut)

III. Asasinarea primului-ministruBarbu Catargiu

(continuare în numãrul viitor)

prof. Dinu Daniel

Nicolae Bibescu are toate ºansele sã rãmânã în istorieca organizator al acestuia. El avea un informator asupracãruia cad cele mai grele bãnuieli. Conform unei sursecontemporane, pe patul de moarte Nicolae Bibescu ar fistrigat: „Iartã-mã, Barbule!”13

Zece ani mai târziu, procurorul I. Deºliu înainteazã oin-terpelare în Parlamentul României primului-ministruLascãr Catargiu, arãtând cã asasinul lui Barbu Catargiutrãieºte la Alba Iulia ºi este Gheorghe Bogati. MinisterulJustiþiei ape-leazã la Ministerul de Externe ºi, la 28 aprilie1872, Bogati este interogat în Transilvania. Depoziþia luieste fundamentalã pentru desluºirea misterului care aînconjurat atâta timp moar-tea violentã a primului-ministrual României:

Interogatoriul lui Bogati„Protocol fãcut la Carlsburg, la 28 Aprilie 1872, în urma

hotârîrei d-lui comisar reg. al Transilvaniei no. 463 de la24 Aprilie 1872.

Prezenþi: subsemnaþii.GeneraliaMã numesc Bogati Gheorghe, maior, nãscut în 1825,

la Carlsburg, de religie romano-catolicã, acum îndisponibilitate, vãduv, tatã a unei fete.

SpecialiaFiindcã se gãseºte într-un înscris al interogatoriului,

oprit de Poliþie ºi depus la Ministerul Ungariei actuale,un pasagiu relativ la omorul fostului preºedinte alMinisterului român, d-l Catargiu, sunteþi somat, în urmahotãrirei d-lui ministru de In-terne de la 19 aprilie 1872,no. 1071, pentru a constata faptul în toate pãrþile ºimai cu seamã pentru cã v-aþi declarat gata pentruaceasta de a face cunoscut conºtiincios toatecircum-stanþele ce ºtiþi ºi vã aduceþi aminte spreconstatarea acestei crime ºi pentru a descoperifãptuitorii.

În anul 1863 sau 1864, nu-mi aduc aminte exact, s-a in-terpelat în Camera românã d-l preºedinte alMinisterului B. Catargiu, dacã la consimþãmântul sãuavea sã se facã a doua zi (aceasta s-a petrecut în lunamartie, nu ºtiu data exactã), o adu-nare democraticãnaþionalã solemnã pe Cîmpul Libertãþii, la careinterpelaþie d-l Catargiu a rãspuns: numai trecînd pecada-vrul meu, aceºti perturbatori s-ar putea aduna;pe cât timp voi fi în viaþã, nu voi da autorizaþia. Dupãaceste cuvinte, aduna-rea s-a separat.

Se pare cã partidul democratic a angajat ºi încurajatpe doi juni numiþi Dunca ºi Grozescu, care, amîndoi, s-au gãsit pre-zenþi la perpetratia acestui omor crud, ºidin care Dunca a tras a doua zi, dupã-amiazã, înmomentul când Catargiu s-a întors acasã cu d-l prefectal Politiei într-o trãsurã deschisã, aproape de poartaMitropoliei, o loviturã la cap cu un pistol ruginit, astfelcã d-l preºedinte a murit îndatã. D-l prefect al Poliþiei aordonat vizitiului a se duce iute acasã. Sã pare cã d-lpreºe-dinte se aºtepta la un act violent, fiindcã s-a gãsitun revolver în buzunarul sãu.

În acest timp m-am dus din cafeneaua lui Briol (undeam bãut un pahar de absint) la numita Ioana Þigancapentru a prînzi, dupã ce m-am dezbrãcat ºi am dormit.Pe la patru ore un gardist (numit George), staþionat laintrarea gradinei Ciºmigiu (aproape de casa unde mãaflam), care mã cunoºtea, m-a deºteptat, strigînd: «LaMitropolie a izbucnit revoluþie. Boerii sunt omorîþi».

Împins de curiozitate m-am dus pentru a vedea peomorîtul, care era pus pe o canapea, având un pantalonºi un palton alb plin de sânge. În urma acestei întîmplãri,s-au arestat în aceeaºi zi mai multe sute de persoane.Seara d-l prefect a tri-mis un ofiþer de jandarmi la mine,chemîndu-mã la Poliþie, unde m-a rugat, în mod amical,de a-l ajuta pentru a descoperi pe fãptuitorii acesteicrime, adãogînd cã aceasta ar fi lesne pentru mine,fiindcã cunosc pe toþi strãinii ºi cã prinþul Cuza ar fi

fixat 6000 lei ca premiu pentru descoperirea ºi arestareaasasinului. Am fãcut toate cercetãrile trebuincioase ºieu prin-tre strãini, însã în zadar.

A doua zi dupã-amiazã m-am dus la PrefecturaPolitiei, unde d-l prefect m-a trimis la procurorul d-lDeºliu, care m-a arestat ºi mi-a înmînat pistolul cu cares-a comis aceastã crimã teribilã. Afarã de aceasta mi s-au înfãþiºat douã calfe de lãcã-tuºi vorbind nemþeºte,care reparaserã acest pistol câteva zile mai înainte ºipe care i-am interogat in limba germanã, d-l Deºliunevorbind nemþeºte.

Mai in urmã s-a rãspîndit sgomot falº, dupã care d-l pre-fect Bibescu sau eu aº fi omorât pe d-l Catargiu, cuºtiinþa prinþului Cuza. Cu toate acestea, numeroaselerude ale familiei Catargiu ºi ginerele sãu, consululfrancez, care au fãcut toate cercetãrile posibile pentrua descoperi fãptuitorii, desigur nu m-ar fi menajat nicipe mine nici pe d-l Bibescu, dacã ar fi descoperit vreunindiciu grav.

(L.S.)Pentru traducþiune conform (ss) E. Andre”14

Aºa cum a fost datã, depoziþia lui Gheorghe Bogatieste în totalitate legendatã, adicã pregãtitã dinainte deautor ºi împã-natã cu diversiuni care þin de tehnica unuiindivid familiarizat cu activitãþile de cercetare ale Poliþiei,în aºa-numita epoca ro-manticã a spionajului, tehnicilede cercetare ºi de acþiuni secrete se sprijineau mai multpe inteligenþã ºi mai puþin pe apa-raturã. Pentru secolul alXIX-lea nu trebuie sã ne mire practica unor tehnici delegendare care ni se par nouã moderne din ig-noranþã. Deexemplu, analiza depoziþiei lui Bogati dezvãluie stãpânireaunor astfel de procedee. El îºi începe mãrturia cu tehnicainducerii în eroare prin caracterul vag al datelorcalen-daristice, „în anul 1863 sau 1864, nu-mi aduc aminteexact” spune Bogaþi, fãcându-i pe anchetatori sã creadãcã omul era aºa rupt de realitatea acelor zile ale asasinatuluiºi atât de de-parte de fãptuirea lui încât confundã anii. Elleagã motivul crimei de interzicerea manifestaþiei liberaledin 11 iunie 1862, pentru cã în legenda lui vinovaþii suntoamenii liberalilor Dunca ºi Grozescu, ale cãror nume nusunt confundate, uitate sau apro-ximate, ci date clar ºifãrã ezitãri. Bogati nu poate fi omul libe-ralilor, pentrusimplul motiv cã nici un liberal nu putea afirma cãevenimentul crucial al revoluþiei române din 1848 „s-ape-trecut în luna martie, nu ºtiu data exactã”. Mai mult,Bogati face aluzie la cuvântarea lui Barbu Catargiu dinziua asasinatu-lui în care anunþa cã numai peste cadavrullui se va putea face manifestaþia. El dã ºi un alt amãnuntdin interiorul Adunãrii: „Dupã aceste cuvinte, adunareas-a separat”. Noi ºtim cã asasinul a aºteptat pe bancã,afarã, ºi cã a acþionat când a observat plecarea primului-ministru sau când i s-a fãcut semn de un complice.Uciderea lui Barbu Catargiu nu a avut ca mobil in-terzicereamanifestaþiei - asasinul nu avea timp sa asiste la ºe-dinþã,sã fugã înaintea trãsurii, sã se întoarcã pentru a trage dinspate - toate miºcãrile, în prezenþa prefectului Poliþiei - ºiapoi sã disparã fãrã cã gestul sãu sã fie legat public ºizgomo-tos de actul rãzbunãrii.

Bogati se contrazice pe loc, pentru cã, reproducândfoarte bine legenda, aratã cã ºedinþa Parlamentului s-aterminat imediat dupã cuvântul lui Catargiu ºi a urmatatentatul, dar tot el afirmã: „Dunca a tras a doua zi, dupã-amiazã, în momentul când Catargiu s-a întors acasã”. Esteciudat , cum cunoºtea Bogati miºcãrile lui Dunca. „A douazi, dupã-amiazã” este ziua urmãtoare celei în care Duncaºi-a anunþat intenþia în biroul lui Valentineanu. GheorgheBogati ºi-a construit legenda fie din presã, fie - mult maiprobabil - din informaþiile Poliþiei. Ca asasin, el a primit olegendã: sã ducã totul spre varianta cea mai plauzibilã:un atentat organizat din rãzbunare de liberalii radicali.Aici Bogati este foarte exact. Dar nu se explicã de undeºtia amãnuntul cã Barbu Catargiu avea un pistol asupralui. Nu se explicã nici amãnun-tele stupefiante aleconfruntãrii cu cadavrul primului ministru: „Împins decuriozitate m-am dus pentru a vedea pe omorâtul, care

13 Alex Stoenescu , Op.cit, pag.14114 Alex.Lapedatu, op. cit.,pag.3515 Ibidem, pag.3716 Ibidem, pag.40(raportul nr.978/21 februarie 1876 al luiGr.Cair)17 Romanii la 1859.Unirea Principatelor Romane in constiintaeuropeana, vol.1, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1984,pag.285

era pus pe o canapea, având un pantalon ºi un palton albplin de sânge”. Unde 1-a vãzut? Trupul neînsufleþit al luiBarbu Catargiu a fost dus imediat la reºedinþa sa, unde afost exami-nat de doctorii Sarrhos, Felix ºi Iorganda. Apoiau sosit acolo domnitorul Cuza ºi preºedintele ad-interimal Camerei, Apos-tol Arsachi. Medicii au fãcut autopsiaacasã la Catargiu ºi nu-mai ideea cã în casa acestui mareom de stat ar fi intrat ca sã se uite un individ de pe stradã,care trãia printre gunoaie, prin casele de toleranþã ºi lacârciuma Briol, ne scuteºte de comen-tarii. Prezumtivulasasin ºi-a construit un alibi, informându-i pe procuroricã în timp ce primul-ministru era asasinat, el a prânzit laIoana Þiganca (o prostituatã), apoi s-a culcat. A fostscu-lat din somn de un gardist. Toate elementele alibiuluisãu sunt legate de oameni ai Poliþiei, de medii ale acesteiaºi de relaþia apropiatã cu prefectul Poliþiei, colonelulNicolae Bibescu. Acesta „1-a rugat amical” sã-l ajute laidentificarea unor sus-pecþi din rândul strãinilor. Eraususpectaþi strãinii, deoarece martorii de pe DealulMitropoliei l-au descris pe asasin „îmbrãcat nemþeºte, cupãlãrie de paie cu boruri negre”. Fãrã îndoialã cã Poliþia 1-a indicat pe Dimitrie Dunca drept princi-pal suspect,acesta fiind transilvãnean, supus cezaro-crãiesc. Duncaera însã un transilvãnean integrat vieþii Principatelor,îndeplinind unele slujbe mãrunte pentru publicaþiileliberale, înainte de 5 mai 1862 este semnalat în judeþulIalomiþa ca agi-tator politic. Mai strãin era Bogati, ungurde origine. Un alt amãnunt ignorat de anchetã:identificarea criminalului putea fi fãcutã ºi dupã limba încare vorbea. Dunca, fiind român, vor-bea româneºte -probabil cu accent, dar sã nu uitãm cã era fo-losit ca agi-tator politic! -, în timp ce Bogati vorbea stricat româneºte,dând astfel certitudine martorilor cu care a stat pe bancãasupra originii sale diferite.

Un alt indiciu este dat de doctorul Sarrhos, cel care aexa-minat cadavrul imediat dupã atentat. Dinreconstituirea fãcutã în 1873 aflãm cã „d-rul Sarrhos aîntâlnit pe Radu Rosetti ºi, vorbind cu dânsul despreasasi-natul în chestiune, i-ar fi zis Rosetti cã, dacã ar fiprefect de Poliþie, ar descoperi pe autorul crimei, care nue arestat, nevo-ind a-i spune numele. Martorul însã a auzitdin zvon cã este Bogati, pe care îl cunoºtea din casaprostituatei Ioana Þiganca, unde d-l dr. mergea sãrevizuiascã femeile; cã nu mult dupã aceasta s-a dusmartorul la acea casã publicã ºi, întrebând ce s-a fãcutBogati, i s-a rãspuns cã a plecat din þarã, cãci s-a fã-cutbogat”15.

Într-adevãr, din cercetãrile Parchetului reiese cãsituaþia materialã a lui Bogati s-a schimbat substanþialdupã tragicul eveniment din 8 iunie: „Mai înainte deasasinarea fos-tului ministru în 1862 B. Catargiu, acestBogati îndura cea mai înspãimântãtoare mizerie: de multeori dormea în zdrenþele sale prin grãdinile din vale de laSchitul Mãgureanu. Îndatã dupã asasinare, prevenitul apãrãsit viaþa mizerabilã. Nici bordeiele murdare, locul sãude predilecþie, nu le-a mai frecventat. ªi-a cumpãratbijuterii scumpe de la Roche ºi Herdan ºi s-a bucurat de omare încredere a guvernului de atunci, care i-a confiatînaltul post de inspector silvicultor în ambele principate,deºi aceasta nu era specialitatea sa”16, îmbogãþirea pestenoapte a prezumtivului asasin nu poate fi urmare a primiriicelor 6 000 de lei anunþaþi de Cuza drept recompensãpentru dezvãluirea asasinului, deoarece tot în depoziþiasa Bogati afirmã cã „am fãcut toate cercetãriletrebuincioase ºi eu printre strãini, însã în zadar”. Estepartea cea mai ciudatã a afacerii, ºtiut fiind cã o numire laacest nivel, în funcþia de inspector silvic pe þarã nu puteafi fãcutã decât de domnitorul Alexandru loan Cuza.Con-form Convenþiei de la Paris din 1858, care þinea locde Consti-tuþie, la Art. 14, alin. 3, se preciza: „El (domnitorul) face numirile în toate slujbele administraþieipublice ºi întocmeºte regulamentele necesare pentruexecutarea legilor”17.

12

A devenit deja o tradiþie în viaþa cultural-artisticã a judeþului cã într-una din lunile de varã sã aibã loc tradiþionalaîntâlnire a locuitorilor ialomiþeni cu mesagerii folclorului de pe alte meleaguri. De fiecare datã Consiliul JudeþeanIalomiþa, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Ialomiþa ºi Consiliul Local Slobozia,se strãduiesc sã dãruiascã iubitorilor de folclor ediþii cât mai bune ale festivalului internaþional pe care îl organizeazã.ªi se poate spune cã, ºi de aceastã datã, au reuºit pe deplin. Bucuriile pe care fiecare dintre noi le aºteptam le-amregãsit acum. Folclorul ni le-a oferit ca pe o certitudine în aceste zile de varã. Festivalul Internaþional de Folclor “Floarede pe Bãrãgan” este, cu siguranþã, un eveniment de larg interes, un prilej de bucurie ºi de speranþã cã un astfel defestival poate contribui la cunoaºterea realã a unei parþi însemnate a culturilor altor þãri, a contactului dintre ele, dintrecei ce le reprezintã, dar ºi o sarcinã dificilã în organizarea lui, pe mãsura importanþei ce trebuie sã o aibã.

FESTIVALUL INTERNAÞIONAL DE FOLCLOR“FLOARE DE PE BÃRÃGAN”

Soli ai prieteniei din ºapte þãriLa invitaþia organizatorilor au vizitat judeþul nostru,

ca soli ai prieteniei, ansambluri folclorice din 7 þãri: Grecia,Serbia, Muntenegru, Macedonia, Rusia, Polonia ºi Bul-garia.

Festivalul a animat iarãºi timp de câteva zile localitãþilejudeþului Ialomiþa, transformând totul într-o veritabilãsãrbatoare a cântecului, dansului ºi costumelor populare.

În prima zi a festivalului delegaþiile din strãinãtate aufost primite de oficialitãþile oraºului ºi judeþului,conducãtorii ansamblurilor din strãinãtate priminddistincþii, diplome, însemnele festivalului ºi ale oraºului,exprimându-ºi la rândul lor bucuria de a participa la oasemenea manifestare ºi mulþumind pentru caldaospitalitate.

Dupã întâlnirea protocolarã de la Slobozia, musafiriinoºtri s-au deplasat la Cãlãraºi pentru întâlnireaprotocolarã ºi o paradã a costumelor populare.

Datoritã naturii dezlãnþuite, ploaia a inundat strãzileºi parada costumelor nu s-a mai putut desfãºura. Pentrua rãsplãti nerãbdarea cu care au fost aºteptaþi, spectatoriide la Cãlãraºi au avut parte de un spectacol folcloric oferitde ansamblurile folclorice din Serbia, Bulgaria, Rusia,Polonia, Macedonia, Muntenegru, Grecia ºi România.

La orele 20.30, ansamblul din Serbia s-a deplasat laMihail Kogãlniceanu, ansamblul din Rusia la Miloºeºti,cei din Bulgaria la Fãcãeni, iar mecedonenii au fostoaspeþii sãtenilor din Ciulniþa. Spectacolele folclorice auîncântat publicul ialomiþean ºi au impresionat prinvarietatea, originalitatea ºi frumuseþea costumelor, prinvirtuozitatea ºi autenticitatea interpretãrii.

Ritmurile fascinante ºi pline de culoare ale grecilor,inedita graþie ºi armonie a sârbilor, vigoarea ºiexpansivitatea dansurilor din Muntenegru, autenticitateaºi energia folclorului din Bulgaria, primatul absolut alautenticitãþii ºi frumuseþii pure a folclorului românesc auoferit numeroºilor spectatori câteva remarcabile notecomune: evoluþii scenice ireproºabile, cultivarea exclusivãa pieselor coregrafice specifice, prezentarea costumelorpopulare autentice.

Ospitalitate cum numai laialomiþeni gãseºti

În a doua searã, spectacolele au continuat în câtevadin localitãþile judeþului. Ansamblurile folclorice dinMuntenegru, Grecia, Bulgaria, Polonia ºi Serbia aususþinut reprezentaþii la Feteºti ºi Þãndãrei, dar ºi încãminele cuturale din Vlãdeni, Giurgeni, Andrãºeºti,Albeºti, Reviga, Cocora. Oaspeþii din strãinãtate auapreciat în mod deosebit calda primire ce le-a fost fãcutã,dovadã fiind faptul cã abia târziu, dupã miezul nopþii s-audespãrtit de gazdele ospitaliere din fiecare localitate.

În aceste localitãþi prietenii din strãinãtate au susþinutspectacole folclorice îndelung aplaudate de numeroºiispectatori veniþi sã-i vadã ºi au fost plãcut impresionaþide ospitalitatea cu care au fost întâmpinaþi.

Paradã sub lumina blândã asoarelui slobozean

Ultima zi a Festivalului s-a desfãsurat la Slobozia.Spectacolul de Galã a avut loc pe scena din faþa CentruluiCultural UNESCO “Ionel Perlea” unde la aceastã veritabilãsãrbãtoare popularã au participat mii de locuitori aimunicipiului ºi judeþului.

Parada costumelor populare s-a desfãºurat pe strãzileoraãului Slobozia, în lumina blândã a unui soare filtrat defrunzele copacilor. O defilare spectaculoasã aansamblurilor folclorice care a încântat locuitorii strânºisã-i vadã. Scurtele evoluþii artistice ale dansatorilor ºicântecele specifice fiecãrui ansamblu, marea varietate decostume populare etalate aveau doar sã prefaþezespectacolul folcloric de pe scena din faþa Centrului Cul-tural UNESCO “Ionel Perlea” din Slobozia.

Frumuseþea costumelor, dansurilor, cântecelor,virtuozitatea interpretãrii au electrizat publicul, care ºtiesã participe la o sãrbãtoare folcloricã, are disponibilitãþipentru receptarea mesajului artistic ºi rãsplãteºte cuaplauze generoase evoluþia ansamblurilor. Au participatla acest deosebit moment oficialitãþile locale ºi judeþene,care în încheierea spectacolului ºi festivalului au mulþumitoaspeþilor din strãinãtate ºi au oferit acestora diplome ºi

cadouri. Pe scenã au mai evoluat solistul Nicolae Rotaruºi ansamblul folcloric “Doina Bãrãganului” al CentruluiJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Ialomiþa, gazda acestui festival. În final,membrii ansamblurilor folclorice s-au antrenat într-o horãmare pe scenã, simbol al prieteniei.

XLuni dimineaþa, oaspeþii ºi-au luat rãmas bun de la

prietenii lor din Slobozia, cea de-a XII-a ediþie a FestivaluluiInternaþional de Folclor “Floare de pe Bãrãgan” rãmânândpentru mult timp în inimile ºi gândurile tuturor.

Prin organizarea acestui festival se urmãreºte ºirealizeazã o realã experienþã spiritualã, oferindu-seposibilitatea întâlnirii ºi cunoaºterii reciproce a valorilorde culturã tradiþionale ale altor popoare, adevãrate tezauretransmise din generaþie în generaþie. Mai trebuie amintitfaptul cã publicul ialomiþean, artiºtii români ºi strãinivibreazã la unison, în atmosfera de cântec ºi dans popular,proiectate pe decorul feeric al costumelor tradiþionale ºise poate înþelege importanþa pentru judeþul nostru aFestivalului Internaþional de Folclor “Floare de peBãrãgan”.

Ediþia din acest an a Festivalului a confirmat înca odatã cã folclorul este un strãlucit ambasador al nãzuinþelorde bine proprii poporului nostru paºnic, ospitalier, iubitorde adevãr, artã, dreptate, echilibru, demnitate ºi înþelegere.

Oana SERBAN

13

Recesiunea se agraveazã, conducãtorii noºtri numai conduc, îºi furã doar între ei pernele de sub ºezut.Poliþiºtii avantajeazã infractorii, rãmaºi nedescoperiþiîn stat poliþienesc. Justiþia ocroteºte alternanþa la hoþiade deasupra legii. Dreptatea se autoblocheazã,judecãtorii se îneacã în mormanul dosarelor, avocaþiiîi apãrã banditeºte pe ucigaºi ºi violatori contracost.Societatea civilã îºi avorteazã iniþiativele ºi se supuneprin lideri oricãrei forme de platã, oricãrei provocãricorupte. Minciuna se reinventeazã, se recicleazãviguros, se târãºte prin cenuºa imperiilor. Crima ºijaful armat au coborât în stradã, însângereazã asfaltul.Asasinul, hoþul, agresorul sadic ºi hackerul nostruîngrozesc lumea. Italienii i-au atacat pe români cubombe. Roberto Calderoli, ministrul Armonizãrii Leg-islative din Italia a cerut “Castrare pentru violatoriiromâni”. Din sarcina aleºilor poporului lipsesc cudesãvârºire scuturile de imagine ºi lobby-urile deapãrare a demnitãþii româneºti.

“Pe ce vor sã aleagã un preºedinte? Pe o þarãcare au îngropat-o? Acum se vãd greºelile de laalegerile de anul trecut. România ar fi trecut maiuºor peste crizã dacã ar fi avut resurse. Eu cred cãnu avem nevoie sã alegem un preºedinte pe o þarãmuribundã. Noul preºedinte trebuie ales pe o þarã cuperspectivã...” a spus Traian Bãsescu la TVR. ªicine a îngropat aceastã þarã deja muribundã?Minciuna sau înalta trãdare? Incompetenþa sauiresponsabilitatea?

Pe acordurile prohodirii naþionale, FMI îºi vireazãa doua tranºã a împrumutului la bugetul de stat, nucãtre Banca Naþionalã. Banii vor servi la platapensiilor ºi a salariilor, risipiþi astfel în cheltuirecurentã, ca statul sã nu intre în încetare de platã.Împrumutarea înrobitoare va mai anima o lunã, douã,birocraþia sufocantã ºi clientelismul devorator. Unmiliard de euro lunar abia de mai ajunge unui milionºi jumãtate de bugetari. Preºedintele þãrii, cu unexecutiv aservit, ºi parlamentul nu mai valoreazãniciun ban. Puterea este preluatã de executorulbancar.

“Încã putem lua mãsurile necesare ca sã evitãmderapajul spre care ne îndreptãm dacã nu se iaumãsurile care trebuie”, a avertizat ºeful statului,forþând realegerea sa din toamnã. Românul crede înceea ce-i se zice numai dacã se potriveºte cu ceeace el ºtie deja, iar ceea ce i se pare a ºti este doar oacumulare de minciuni, asimilate sistematic. Cu ogândire de câine muºcându-ºi coada, în zadar viseazãBãsescu la ‘compromisuri care nu compromit’ ºi lacoaliþii artificiale ce corup corupþia. Degeaba va maitot lua ‘mãsuri necesare pentru evitarea derapajuluispre care se îndreaptã fiindcã nu se mai iau mãsurilenecesare pentru evitarea derapãrii’. Dacã þara a pierit‘îngropatã’ sub toate greºelile ‘de la alegerile de anultrecut’ cum oare preºedintele ei încã maisupravieþuieºte?

CONFESIUNILE UNUI ‘IMBECIL’“Pentru mine personal, faptul cã l-am susþinut pe

Traian Bãsescu, cã am crezut în el, cã în ciudadefectelor lui omeneºti nu l-am lãsat baltã, deºi amscris mereu critic când am crezut cã e cazul, s-atransformat într-o usturãtoare înfrângere. Amdevenit, alãturi de Liiceanu, Vladimir Tismãneanu sauPatapievici, un pupincurist al lui Bãsescu…” seconfeseazã Mircea Cãrtãrescu în ‘Evenimentul zilei’Nr. 5.612, dupã ce îºi exprimã pãrerea cã Bãsescuar trebui sã se retragã din cursa prezidenþialã. Singurºi nesilit de nimeni, Cãrtãrescu recunoaºte cã ºi-aexercitat plenar pupincurismul elevat alãturi deLiiceanu, Tismãneanu, Patapievici, pânã ce s-aconvins cã ‘fostele structuri’ au învins iar naþiunea.

Mult i-a mai trebuit:“Acum mi-e clar cãam fost un imbecil înultimii ani…” ªipupincurist al lui

Bãsescu, ºi imbecil în folos propriu? Da, aºa sedeclarã limpede acest ‘intelectual al puterii’ .

Autocalificarea e clarã, durã: ºi pupincurist, ºiimbecil. ‘Imbecilul’ mai recunoaºte bulevardier cãVolodea l-a ‘târât în grupul intelectualilor puþini’, cãi-a crezut pe alde Voinescu ºi Mihãieº din prietenie,ajungând subiect de bârfã ºi compãtimire, vai, vai! -“Iatã câºtigul de pe urma lichelismului meu politic.Am pierdut partida, sunt primul care o recunoaºte.Dar n-am pierdut-o numai eu. Aþi pierdut-o pânã ºivoi, anti-bãsescienii, am pierdut-o absolut toþi” îºiprelungeºte Cãrtãrescu levantiniada: pupincurist,imbecil, lichelismatizat.

Eu, Victor, nu am pierdut nici o partidã, îl asigurpe acest ‘pupincurist imbecil’ autodeclarat,autodemascat. Sã nu mai vorbeascã aiurea ºi-nnumele meu, chiar dacã îºi cabotineazã la maximumaserþiunea!

Pentru el însã, nu un Bãsescu ar fi problemacea mai mare, ci chiar sãraca noastrã Românie,muribunda, secãtuita, îngropata, incapabilã sã maiaibã un preºedinte bun. O neputinþã neosecuristã!“Când m-a decorat la Cotroceni, i-am spus: ‘Credcã nu v-aþi ratat încã ºansa de a deveni un bunpreºedinte al României’. În clipa asta cred cã ºanselelui sunt ratate ºi cã, alãturi de Constantinescu,Bãsescu îºi poate declara ºi el înfrângerea. Cãci înacest moment, în România, nu se poate lupta con-tra sistemului: trebuie sã faci parte din el sau eºtianihilat” spune acelaºi Cãrtãrescu. Ca orice ‘imbecil’sadea - precizez iarãºi cã asumarea imbecilitãþii îiaparþine în totalitate - Cãrtãrescu se înºalã iar pentrucã, spre finalul interviului dat de Bãsescu la TVR,acesta nu s-a declarat învins ca Emil Constantinescuîn 2000. Doar s-a întrebat asupra rostului candidaturiila preºedinþia acestei þãri prãbuºite mortal. Bãsescue mult mai sincer decât intelectualii lui lichelaþi cândrecunoaºte blocajul din instituþii ºi administraþie.Cãrtãrescu a picat învins în extrema defetistã.Renegând sfânta Românie, el ceauºizeazãlamentabil: poporul nu-ºi mai meritã genialulconducãtor flotant, ajuns în pragul unei demenþetelevizate.

Preºedintele se dã de ceasul morþii, îºi joacã ul-tima carte la masa verde a politicii sale. ªi, ca deobicei, triºeazã. Aºteaptã intervenþia decisivã alicuriciului. Chipurile, el nu ar avea un adversar realîn stare sã-l batã electoral. Cel mai mare inamic alsãu însã este propria personalitate accentuatã. NiciCeauºescu n-avea un înlocuitor, de aceea l-au ºiîmpuºcat, cât pe ce sã-i arunce hoitul în closetulregimentului. Pe supertehnicistul Stolojan, cel cunervii zdruncinaþi, l-au dat la o parte ºi plângãreþulBãsescu, ºi minimalistul Boc.

Nehotãrârea ºefului de stat mai aratã ºi lipsa desusþinere a celor pe care mai mizeazã. Strategiileieftine, de derutare a adversarului închipuit, ºigângãveala populistã îi coboarã procentele însondaje, dar nasc niºte false dezbateri în societate.Bãsescu va candida chiar ºi cu 20% ºanse.Declaraþiile lui de cocotã electoralã, cum cã nu s-arfi hotãrât încã ºi mai analizeazã “în mod deosebit”posibilitatea necandidãrii pentru un nou mandat nu

ne mãresc nerãbdarea, ci ne împacã la gânduldebarcãrii sale. Lângã ºalupa de salvareprezidenþialã de la Neptun (una, Sea Doo Bombar-dier, cu douã motoare de peste 200 de cai-putere,cumpãratã în plinã crizã cu 25.000 de euro), stã legatãde ponton ºi o barcã putredã, aprovizionatã cu o sticlãde apã ºi o bucatã de pâine. Mai adãugaþi puþinãapã, mãi, sepepiºtilor, pentru ca, la aruncarea lui pestebord de pe epava Biruinþei ruginite, matrozulcotrocenean sã-i ia în barcã ºi pe intelectualiimitocãniei sale!

Cãrtãrescu mai crede ºi cã al doilea mandat alºefului sãu suprem n-ar curma mizeria politicãinstauratã. Încercãrile de a-l da iar jos de la puterenumai ar întãri coalizãrile prin alte compromisuri.Dacã Bãsescu nu ar mai candida, ar dovedi cã nu-itiranul agãþat isteric de putere. Cui sã maidovedeascã?

Cu astfel de viziuni, cel ce se autodescalificã dreptimbecil, pupincurist ºi lichea politicã ar redevenicumva un sfãtuitor lucid? S-ar detaºa el depupinanalul ce-a fost recomandând stãpânului sãuadulat nobila renunþare? De ce nu-i recomandã ºiacceptarea dupã aceea a unei recluziuni îndelungate,dincolo de gratii?

INTELECTUALI ÎN UNIFORMÃ DELACHEU

“Avem nevoie de cetãþeni în uniformã dar, ºi maiimportant este faptul cã avem nevoie de intelectualiîn uniformã...” a specificat preºedintele þãrii vineri31 iulie a.c. în mesajul cu ocazia absolvirii Promoþiilorde ofiþeri ºi maiºtri militari - 2009 “UnireaPrincipatelor Române - 150”... Bãsescu ºi-a racolataºa-ziºii intelectuali de elitã, credincioºi,resentimentari, teroristoizi, dupã metodele ce nu dauniciodatã greº ale Securitãþii. Conferã decoraþii ºigrade înalte în ierarhia funcþionãrimii de stat, adicãºi-i cumpãrã la bucatã, pe bani publici. De aceea,toþi intelectualii mitocãniei sale poartã o uniformãvirtualã. Mizeria dictatorialã înalþã concubinajul larang de demnitar, academizeazã prostituþia ºi aducevaca-ncãlþatã în senat. Valorizãrile sub cataractãse înmulþesc progresiv, elita cu poale-n cap seterfeleºte în faþa oglinzii. Cel marketizat bãsescianca nobelit fuge de pe corabia ce se scufundã prinaceeaºi gaurã din steag ºi prin cuvintele cãlãuluisecurist Postelnicu, cele rostite în procesul lotuluiCPEx: “Am fost un dobitoc”.

Recesiunea adânceºte ºi mai tare suferinþaculturii, privegheatã de slujitori nevrednici.Denigratorii lovesc harnic doar în munca altora, eifiind foarte leneºi cu propria creaþie. În somnul sãucel de moarte, trãdatã, mutilatã, siluitã, încarceratã,cenzuratã la sânge, cultura românã nu mai are partenici mãcar de un vis curat. Numai coºmaruriîngrozitoare. Numai minciuni sfruntate, numaidiversiuni ºi deconstrucþie. Tot felul de politologiperverºi, liicheni ºi teroriºti pleºaþi, patapieviciatoriai raþiunii ºi prestigiului, mungioaice mameluce ºigazetari bufonaþi scurg din rapoarte finale atacuriledecisive asupra demnitãþii româneºti. Ori, fãrãdemnitate, un popor se preschimbã într-o adunãturãcãlãuzitã (cãlãu-zitã!) orbeºte de intelectuali proºti,de lichele politice abjecte, subproduse camarilizate -glumeþi irascibili, conspiratori iresponsabili, laboranþiai gândirii oportuniste, infractori de presã, hoþi dedemnitãþi ºi salarii.

Niºte imbecili.

POATE FI IMBECIL UNINTELECTUAL?

Victor Nicolae(New York)

14

EVOLUÞIA JUDEÞULUI IALOMIÞA ÎN SECOLUL AL XIX-lea

(urmare din numãrul trecut)

ADMINISTRAREA JUDEÞULUI

Pânã în perioada regulamentarã, au existat câte doiispravnici, aleºi de cãtre Divanul de la Bucureºti. Aceºtia primeau,,carte de isprãvnicie”, iar începând cu anul 1808 depuneaujurãmânt la preluarea funcþiei, jurãmânt în bisericã, peEvanghelie ºi în faþa protopopului. Unul dintre ispravnici eranumit din afara judeþului, iar celãlalt era obligatoriu din rândulboierilor localnici. La 3 februarie 1811, când Matei Cantacuzinoera numit ca unul dintre ispravnici, cartea Divanului preciza cãsarcina lui era ,,sã se sileascã cu toatã sârguinþa pentru întregireajudeþului i adunarea ºi strângerea locuitorilor celor risipiþi lalocaºurile ºi odihna lor, sã pãzeascã dreptatea locuitorilor întrutoate, spre a petrece cu toþii bine chivernisiþi, mulþumiþi ºi feriþide orice nedreptãþi ºi jafuri”, dacã îºi fãcea treaba urmând a,,avea milã ºi cinste de la Divan”, iar dacã ,,înpotrivã fãcândvreo urmare, va cãdea în urgia ºi pedeapsa Divanului ºi nu se vamai învrednici altãdatã a mai intra în slujbã”. Cel de-al doileaispravnic avea atribuþii asemãnãtoare, iar din 1810, când s-astabilit ºi un ajutor de ispravnic, atribuþiile acestuia erau, dupão carte a Divanului:,,sã te scoli, sã mergi la judeþ ºi la orice þi seva da povãþuri de cãtre cei întâiu ai dumitale mai mari orânduiþila acel judeþ, sã fii cu toatã silinþa a face sãvârºire, ca sã îþi afletoate poruncile împlinire la vremea lor”. Din aprilie 1831, lapropunerea vornicului Barbu ªtirbei, numele de ispravnic afost schimbat cu acela de ,,otcârmuitor al judeþului”, iarconducãtorul plãºii a devenit din zapciu ,,subtocârmuitori deplasã”. Din octombrie 1831, ocârmuitorul a depins de MareaVornicie din Lãuntru, iar în judeþ era ºeful unui întreg sistemadministrativ. Era ajutat în respectarea legilor ºi menþinereaordinii de un numãr de 10 dorobanþi, cerându-se încã din anul1831 încã 10 dorobanþi, judeþul fiind mare. La 8 octombrie1831, ocârmuitorul Iordache Arion propunea întãrirea pazei lagraniþã, judeþul fiind unul de margine, ,,cu militari subt picheturiîndeºite atât de mult încât sã se tae desãvârºit toatã nãdejdealocuitorilor acelor pãrþi cã se vor putea sã se cacerdiseascãdecindu în þara turceascã, precum obicinuesc dupã rãul nãrav ceau, iar cei ce vor ca sã vie de dincolo spre sãlãºluinþã în pãmântulþãrei aceºtia, sã fie slobozi prin carantinele cele orânduite”,paza fiind aºadar cu dublu sens47.

În cursul secolului XIX, judeþul Ialomiþa a fost condus deurmãtorii ispravnici, ocârmuitori ºi prefecþi:

Clucerul Constantin Varlaam, 1801.Clucerul Iordache, 1801.Stolnicul Apostolache, 3 iunie 1808.Grigore Filipescu, 4 decembrie 1808.Comisul Costache Rasti, 8 mai 1809.Serdarul Scarlat Cerchez, 1810.Comisul Matei Cantacuzino, 3 februarie 1811.Serdarul Constantin Topliceanu, 3 februarie 1811.Pitarul Alexandru Vãcãrescu, 19 aprilie 1812.Serdarul Scarlat Cerchez, 1 iunie 1812.Vãtaful Dionisache, 1 iunie 1812.Paharnicul Matache Niculescu, 16 iunie 1814.Slugerul Constantin Dragodan, 1814.Stolnicul Rãducan Greceanu, 1814.Cãminarul Iancu Cãlinescu, 1816.Serdarul Bãlãcescu, 1816.Slugrul Theodor Ghica, 1821-1822.Paharnicul Scarlat Cerchez, 11 octombrie 1822.Matei Colceag, 11 octombrie 1822.Stolnicul Grigore Palada, 28 mai 1826.Cãminarul Iancu Cãlinescu, 28 mai 1826.Stolnicul Iancu Perdicari, 1827.Comisul Iancu Bengescu, 1828.Stolnicul Ion Cãtuneanu, 1828.Cãminarul Iordache Giartoglu, 1829.Iordache Slãtineanu, 1829.Hristodor zet Bãjescu, 1830.Cãminarul George Fãnescu, iunie 1831.Cãminarul Iordache Arion, 8 octombrie 1831.Serdarul Dumitrache Polizu, 1832.Comisul Iancu Grãdiºteanu, 1836.Manolache Grãdiºteanu, 1846.Mihalache Rahtivan, 1848.Alexandru Florescu, 1850.Filip Lenº, 1851.Iorgu Perdicari, 1857.Constantin Pitiºteanu, 1858.Petre Orbescu, 14 februarie 1859.Ion Iorgulescu, 9 septembrie 1859.Simion Mihãilescu, 7 iunie 1860.

Nicolae Moscu, 20 iulie 1861.Simion Mihãilescu, 24 iulie 1862.Dimitrie Zosima, 14 ianuarie 1863.Nicolae Moscu, 7 septembrie 1865.Costache Anghelescu, 4 iunie 1866.Scarlat Perieþeanu, 19 noiembrie 1867.Ion A.Ritorides, 12 noiembrie 1868.Constantin Filitti, 21 martie 1870.Ion A.Ritorides, 5 ianuarie 1871.Nicolae Moscu, 1 aprilie 1871.Nicolae I.Trãsnea, 4 august 1871.Nicolae Popescu, 15 mai 1872.Iordache I.Arion, 6 iunie 1873.Marin Poenaru-Bordea, 4 mai 1876.Cãp.Dumitru Brãtianu, 14 august 1876.Ion Urlãþeanu, 11 mai 1877.Vasile Obedeanu, 3 ianuarie 1878.Constantin Poteca, 7 iulie 1881.Epaminonda Peride, 22 septembrie 1881.Alexandru Chirculescu, 1 mai 1885.Procop Dimitrescu (locþiitor, director de prefecturã),

14 aprilie 1887.Ilie G.Protopopescu, 22 aprilie 1887.Vasile Vineº, 27 martie 1888.Colonel Constantin Filiti, 1 aprilie 1889.Constantin P.Filitti, 28 noiembrie 1889.Alexandru Fochide, 1 martie 1891.Constantin Popescu (locþiitor, director de prefecturã),

25 noiembrie 1891.Iordache I.Arion, 18 decembrie 1891.Dumitru Catargi, 19 noiembrie 1892.Col.ªtefan ªt.Stoika, 15 decembrie 1893.Atanase Stoianescu, 5 octombrie 1895.Alexandru Varlaam, 1 decembrie 1899.Ion Dimitrescu, 4 aprilie 1900.Aureliu V.Ursescu (provizoriu, director de prefecturã),

11 septembrie 1900.Dumitru Dimitrescu, 7 noiembrie 1900.

Pânã la primul rãzboi mondial, prefecþii de Ialomiþa au fost:Atanase Stoianescu, 16 februarie 1901.Dumitru Quintescu, 4 iunie 1904.Alexandru I.Bãdulescu, 23 decembrie 190448.

Cum îºi îndeplinea îndeajuns atribuþiile un ispravnic aljudeþului se vede dintr-o apreciere datã în martie 1822 slugeruluiTheodor Ghica, de cãtre Cãimãcãmia Valahiei, constituitã dinGrigore Ghica, Barbu Vãcãrescu, Mihalache Manu, ConstantinNegri ºi Scarlat Mihãiescu, aprecierea care menþiona cã:,,Dupãvenirea în Valahia a prea puternicelor oºtiri ºi pânã la mântuireade duºmanul care a pricinuit nu puþinã dãrãpãnarea locuitoriloracestei þãri, dumnealui slugerul Theodor Ghica a fost aºezatispravnic în judeþul Ialomiþa; carele a fost ºi în slujbacaprechehorilei în cetatea Semedriei, a arãtat îndeajunsã slujbãosârdnicã în curgerea vremurilor cât au stat aºezate oºtirile înValahia ºi Moldavia, la fel toatã starea din þarã de care rãspundea.Pe deasupra, el, d-lui Ghica, a arãtat nu puþinã slujbã osârdnicãpentru trburile date în seama lui. Pentru aceasta, nu puþinãslujbã a fãcut ºi seraschierului Dunãrii, Mehmet paºa SilistraValesi. Despre care divanul adevereºte cu iscãliturile mãdularelorlui. Martie, anul 1822”49.

Ajutoarele ispravnicului erau zapcii de plãºi, dupã cumapoi ocârmuitorii erau reprezentaþi în plãºi de subocârmuitori,iar prefecþii erau reprezentaþi de subprefecþii plãºilor. Aceºtiaaveau în plãºi atribuþii de felul celor ale conducãtorului întreguluijudeþ, cãruia i se subordonau direct50. Din 1864 s-a constituit ºiConsiliul judeþean, ales prin vot ºi care avea ca atribuþieprincipalã întocmirea bugetului judeþean. Primul conducãtor alConsiliului Judeþean Ialomiþa a fost colonelul ªtefan Stoika,mare proprietar funciar în târgul Urzicenilor.

Pe baza prevederilor Regulamentului Organic, de a seconstitui o Adunare obºteascã a þãrii, cu 43 membri, care sãdiscute ºi sã aprobe cheltuielile statului, proiectele de legi ºi alechestiuni administrative, la 3 noiembrie 1831 au avut loc primelealegeri din judeþul Ialomiþa. Acestea s-au desfãºurat la Urziceni,sub preºedenþia ocârmuitorului Iordache Arion, asistat deserdarul Ioan Rudeanu, marele vãtaf Ispas Fãgãrãºanu ºi IoanBurdeanu, secretarul ocârmuirii judeþului. Drept de vot au avut12 dintre locuitorii de vazã ai judeþului, mari proprietari,majoritatea foºti dregãtori, iar candidaþii au fost doi, anume bivvel stolnicul Gheorghe Lehliu, mare proprietar funciar ºipreºedinte al Tribunalului Judeþean Ialomiþa, al doilea candidat

fiind marele vãtaf Ispas Fãgãrãºanu, de asemenea mareproprietar funciar, în pãrþile Grindului. Procesul-verbal încheiatcu ocazia alegerii primului deputat al judeþului menþioneazã:

,,Jurnal pentru alegerea deputatului.D-lui Stolnicul Gheorghe Lehliu Vist.Constantin Perieþeanu,, ,, ,, ,, Polcov.Ioniþã Poenaru,, Ipac ,, ,, Vel. logofãt Iacov,, ,, ,, ,, Biv vel clucer D-trache Cruþescu,, Stol. Gh. Lehliu Rãducan Sin biv ceauº Gh.Cãlãrãºanu,, Ipac ,, ,, Biv cãp. dã dorobanþi Oprea Bulgaru,, ,, ,, Teodorache Doicescu sin

Logof.Zamfirache,, ,, ,, ,, Alecu sin cluceru Dumitrache Cruþescu,, ,, ,, ,, Biv treti vistier Crãciun,, ,, ,, ,, Biv vel ºetrar Dumitrache Sorescu,, ,, ,, ,, Biv vel sluger Dumitrache FochidisVãtafu Ispas Fãgãrãºanu. Votat de Stolnicul Ghiþã Lehliu. Astãzi, la 3 Noembre leat 1831, alegãtorii judeþului Ialomiþa,

adunându-se în presustvia otcârmuirei în numãr de doisprezece,încredinþaþi din chemarea pe anume supt întâia ºedere a d-lui Bivvel cãminar Iordache Arion, alegând prin sorþi pe d-lui Biv velstolnic Gheorghe Lehliu, asupra cãruia s‘au adunat cele mai multeglasuri, l‘au numit deputat al acestui judeþ, ºi spre încredinþare is‘au dat aceasta.

Otcârmuitorul Jud.Iordache Arion, Secretar I.Burdeanu”51.Reprezentanþii judeþului erau desemnaþi potrivit

prevederilor Regulamentului Organic, apoi pe baza articolelordin Convenþia de la Paris. În septembrie 1857, pentru Divanulad-hoc de la Bucureºti, fuseserã aleºi deputaþi din parteajudeþului Ialomiþa:logofãtul Ioan C.Roset ºi aga AlexandruFlorescu, din partea proprietarilor mari; Rãducanu Cucutã, dinpartea proprietarilor mici; Stoica Radu Cojocaru, din parteaplugarilor clãcaºi ºi pitarul Ioan Vasile, din partea orãºenilor52.Pentru Adunarea Obºteascã, apoi pentru Parlament, estecunoscut cã alegãtorii din judeþe erau în numãr limitat, votulfiind cenzitar. În 1862, Grigore Bengescu II a ajuns deputat aljudeþului doar cu 8 voturi, din 9 exprimate53. Din 1866, odatãcu stabilirea regimului monarhiei constituþionale ºi pânã în anul1900, reprezentanþii judeþului au provenit din cele douã grupãri(apoi partide) dominante pe scena politicã, liberalã ºiconservatoare. Senatorii ºi deputaþi liberali ºi conservatori aufost aleºi atât dintre personalitãþile politice ale judeþului,provenind de regulã dintre marii proprietari, dar au fost impuºiºi de la centru. Astfel, dintre senatorii liberali care au reprezentatjudeþul Ialomiþa în perioada menþionatã, au fost: la colegiul I-Vasile Boerescu, ªtefan Fãlcoianu, Petre Grãdiºteanu, PetreOrbescu ºi Eugeniu Stãtescu; la colegiul al II-lea- PetreGrãdiºteanu ºi Nicolae Mãnescu-Cãlãraºi. Deputaþii liberali,în aceeaºi perioadã, au fost: la colegiul I-Vasile Boerescu, NicolaeFleva, Petre Grãdiºteanu, Nicolae Kretzulescu, Caton Lecca,Vasile Maniu, Ioan Poenaru-Bordea, C.A.Rosetti; la colegiul alII-lea: Dimitrie Berindei, Dimitrie Gianni, CostacheMaltezeanu, Vasile Maniu, N.Mãnescu-Cãlãraºi; la colegiul alIII-lea: Petre Grãdiºteanu, Nicolae Iulian, Caton Lecca,I.Poenaru-Bordea; la colegiul al IV-lea: Panã Buescu, PetreGrãdiºteanu ºi Vasile Maniu54.

47 Aureliu V.Ursescu,op.cit., p.16.48 Aureliu V.Ursescu,op.cit,pp.35-37 ºi Samarian Gh.Pompei,

op.cit.,p.221.49 Rãscoala din 1821.Documente interne.Vol.II. Editura

Academiei R.P.R., Bucureºti, 1959, p.89.50Dintre subocârmuitorii plãºilor, pot fi amintiþi: în 1832-

Ianache Roºca (plasa Ialomiþa), Rãducanu Ceauºescu (plasa Balta),George Rãdulescu (plasa Borcea); în 1835-Ianache Roºca (plasaIalomiþa), Dumitrache Cruþescu (plasa Câmpul), ªtefan Vasilescu(plasa Balta), Rãducanu Metileanu (plasa Borcea); în 1837-polcovnicul Ianache Roºca (plasa Ialomiþa), polcovnicul IoanPoenaru (plasa Câmpul), slugerul Dumitru Fochide (plasa Balta),vistierul Constantin Negrescu (plasa Borcea); în 1843-MatachePiteºteanu (plasa Ialomiþa), pitarul Alecu Cruþescu (plasa Câmpul),Dinu Doicescu (plasa Balta), Gheorghe Macovei (plasa Borcea);în 1848-Nicolai Bulgaru, apoi Ioan Catina (plasa Ialomiþa), pitarulAlecu Cruþescu (plasa Câmpul), Scarlat Doicescu, apoi GeorgeSeracin (plasa Balta), Scarlat Perieþeanu (plasa Borcea); în 1852-Costache Negrescu (plasa Ialomiþa), Constantin Piteºteanu (plasaCâmpul), Apostolache Bolitineanu (plasa Balta), ªtefanHristodorescu (plasa Borcea).

51 Analele parlamentare,Vol.II,Partea I, p.186 ºi 210.52 ,,Buletinul Oficial”,no.77, 27 septembrie 1857, p.1.53 În ,,Revista pentru istorie, archeologie ºi filologie organ al

Societãþii Istorice Române”,Volumul XII, Partea II-a, 1911.Bucureºti, Instit. De Arte Grafice Carol Gobl S-r I.St.Rasidescu,1912, p.252.

54 Mihai Sorin Rãdulescu,Elita liberalã româneascã (1866-1900). Editura All, Bucureºti, 1998, p.247.

PROF.DR. ªTEFAN GRIGORESCU

(continuare în numãrul viitor)

15

Accesul la informaþie prin intermediul sãlii de studiu într-o direcþiejudeþeanã a Arhivelor Naþionale

Într-o epocã a vitezei, într-o perioadã în care sefac cãrþi din cãrþi, realizarea unei lucrãri temeinice,pe baza documentelor aflate în Arhivele Naþionale,poate constitui un deziderat ºi o provocare. Deºi, înmod firesc, un studiu serios asupra unor aspectedin trecut nu se poate realiza fãrã cercetareadocumentelor, demersul poate pãrea sisific celui careintrã pentru prima datã în sala de studiu a unei arhive.Faptul se poate datora atât lipsei de exerciþiu în ceeace priveºte cercetarea cât ºi lipsei de timp,comoditãþii ºi unei mentalitãþi cãreia, fie ca ne placesã recunoaºtem sau nu, unii dintre noi au rãmastributari. Cercetarea mãrturiilor vremurilor trecutepoate pãrea chiar ºi cercetãtorului experimentat cafiind un drum anevoios; anevoios pentru cãpresupune rãbdare ºi o bunã cunoaºtere a realitãþilordocumentare, anevoios pentru cã poate presupuneieºirea din cotidian, anevoios pentru cã se realizeazãîntr-un anumit cadru ºi presupune respectarea unorlegi ºi regulamente: Legea 16/1996 a ArhivelorNaþionale, Legea 677/2001 pentru protecþiapersoanelor cu privire la prelucrarea datelor cucaracter personal ºi circulaþia acestor date,Legea nr. 544/2001 privind liberul acces lainformaþiile de interes public cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, Regulamentul privindaccesul la informare ºi cercetarea documenteloraflate în pãstrarea Arhivelor Naþionale.

Vorbim despre dreptul de a ne informa, dar câtepersoane cunosc condiþiile în care pot avea accesla informaþie? Câþi dintre noi ºtiu cã putem aveaacces la sala de lecturã a unei direcþii judeþene aArhivelor Naþionale doar pe baza unui act deidentitate? În mod paradoxal, accesul se realizeazãmai uºor decât în sala de lecturã a unei bibliotecideoarece nu existã condiþii precum domiciliul stabilîn judeþul în care se afla arhiva sau apartenenþacercetãtorului la o anumitã instituþie.

Putem cerceta documentele aflate în pãstrareaunei direcþii judeþene la sala de studiu în scopuriºtiinþifice/jurnalistice pentru elaborarea unor lucrãride specialitate, studii, articole, comunicãri, expoziþii,emisiuni radio sau de televiziune etc.

La fel ca în cazul unei biblioteci în care putemîmprumuta cãrþi abia dupã ce obþinem permisul,consultarea inventarelor fondurilor ºi a documentelorce se dau în cercetare se poate efectua dupãobþinerea acestuia. Permisul nominal ºi netransmisibileste valabil pe o perioadã de doi ani de la emitere.El se elibereazã gratuit. Dupã obþinerea permisuluicercetãtorului i se pun la dispoziþie Lista fondurilorsi colecþiilor date în cercetare ºi instrumentele deevidenþã existente în sala de studiu.

În vederea studierii materialului documentarselectat cercetãtorul poate completa apoi un buletinde comandã pentru ziua urmãtoare sau pentru altãdatã calendaristicã. Cercetãtorul poate solicita zilnic15 dosare, 30 de documente foi volante, 30xerografii, 30 fotografii, 10 sigilii, 5 manuscrise, 5registre, 5 planuri sau hotãrnicii, 5 albume defotografii, 5 planºe, 5 role de microfilm. În cazulsolicitãrilor mixte nu poate fi depãºit numãrul de 30

de unitãþi arhivistice (dosare, planuri, hãrþi,manuscrise etc.). Documentele se pot pãstra pentruconsultare la sala de studiu 15 zile fiind posibilãprelungirea termenului cu încã maxim 15 zilelucrãtoare. Pe lângã materialul arhivistic comandatse pot solicita zilnic 5 publicaþii sau 5 volumeperiodice de la biblioteca documentarã, desigur totprin completarea unui buletin de comandã. Acestease pot pãstra în sala de studiu15 zile lucrãtoare fiindposibilã prelungirea termenului cu încã 5 zile.

Restricþia privitoare la numãrul de unitãþiarhivistice ce pot fi cerute pentru cercetare zilnicpoate pãrea nefireascã persoanei care vine pentruprima datã într-o arhivã însã asemenea reglementãrinu existã doar în arhivele din România, se realizeazãdin motive de ordin pragmatic, iar în biblioteci existãrestricþii privind numãrul de cãrþi ce pot fiîmprumutate.

Cercetãtorul poate solicita, contra cost,reproduceri dupã documentele consultate.Reproducerile xerox sunt executate de cãtreangajaþii instituþiei însã reproducerile foto se potexecuta ºi de cãtre cercetãtor cu aparat digitalpropriu, fãrã folosirea blitzului. Aceastã reglementarepoate uºura mult munca persoanei careinvestigheazã pentru cã, în schimbul unei taxe zilnicede numai 7 lei, ea poate fotografia toate documentelece îi sunt necesare în elaborarea lucrãrii sale. Muncacercetãtorului este uºuratã ºi de faptul cã acestapoate avea acces în sala de studiu cu publicaþii saucu laptopul personal. De asemenea, el poate sãsolicite asistenþã din partea unui specialist a ArhivelorNaþionale, altul decât custodele sãlii de studiu. Totpentru a uºura munca cercetãtorului ºi accesul lainformaþie, toate reglementãrile privitoare lacondiþiile în care se poate realiza cercetareadocumentelor aflate în pãstrarea ArhivelorNaþionale precum ºi lista fondurilor date în cercetarepot fi regãsite nu doar în cadrul fiecãrei direcþiijudeþene ci ºi în format electronic pe site-ul ArhivelorNaþionale.

Potrivit unei percepþii eronate imprimate înmentalul colectiv arhivistul ce îndeplineºte funcþiade custode la sala de studiu se ocupã în cea maimare parte a timpului cu lectura documentelor,transformându-se în timp într-un fel de bazã de dateºi fiind deþinãtorul unor secrete inaccesibile restuluipopulaþiei. Indiscutabil cunoaºterea realitãþilordocumentare din arhivã de cãtre custode estenecesarã pentru îndrumarea cercetãtorului îndemersul sãu dar acest fapt nu implicã, în modnecesar, lectura kilometrilor de documente aflate îndepozitele instituþiei, fiind suficientã o bunãcunoaºtere a inventarelor fondurilor. De altfel, nicinu ar fi timp pentru desfãºurarea unei astfel deactivitãþi într-o direcþie judeþeanã a ArhivelorNaþionale cãci arhivistul care îndeplineºte funcþiade custode la sala de studiu are ºi alte îndatoriricum ar fi desfãºurarea unor activitãþi de îndrumareºi control la creatorii ºi deþinãtorii de arhivã,confirmarea nomenclatoarelor, aprobarea lucrãrilorde selecþionare, inventarierea documentelor,rezolvarea cererilor sau ordonarea fondurilor.

Arhiviºtii nu au rolul de gardieni ai documentelordeºi, uneori, în mod regretabil, condiþiile o potimpune. Custodele de la sala de studiu desfãºoarãaceastã activitate pentru cã interesul cercetãtoruluio cere. El are pregãtirea necesarã îndrumãriipersoanei care investigheazã respectând legile ºiregulamentele în vigoare.

Sã facem un mic exerciþiu de imaginaþie, sã neimaginãm o salã de studiu într-o direcþie judeþeanã,cu dotarea de care dispune aceasta la ora actualã,fãrã custode, fãrã personal calificat sã ne îndrumeîn cãutãrile noastre. Ar fi de neconceput, nu esteaºa? Cum am putea afla de existenta inventarelorsau a diferitelor repertorii legislative ºi bibliografii?Cât timp ne-ar trebui sã cãutam dosarele în depozit?Ce ar însemna acest fapt pentru integritateadocumentelor? Cum ar fi menþinute ele într-oanumitã ordine?

Unele reglementãri, cum ar fi prezentarea actuluide identitate la intrarea în instituþie ºi a permisului,pot pãrea unor persoane inutile, tributare uneimentalitãþi specifice sistemului totalitar însã acesteasunt impuse de necesitãþi de ordin pragmatic. Încazul menþionat, cum altfel s-ar putea ºti cãpersoana care se prezintã este posesorul permisuluidin moment ce nu existã nici o fotografie pe acesta?

În demersul lor unii cercetãtori persevereazã, alþiiobosesc ºi renunþã. Renunþarea poate fi motivatã ºide faptul cã unele documente nu s-au pãstrat, nuexistã în arhive. Lipsa acestora este privitã uneoricu suspiciune ºi se poate considera cã este încãlcatdreptul de liber acces la informaþie. Este mai uºorsã credem cã este vorba de o secretizare excesivãºi de rea intenþie decât sã acceptãm ideea cã uneledocumente s-au distrus, cã nu au ajuns sã fie preluatede Arhivele Naþionale, cã inconºtienþa ºiincompetenþa unor creatori a condus la distrugerealor progresivã ºi lentã. Desigur, sunt ºi situaþii în carecercetãtorul se poate confrunta cu anumite limiteimpuse de legislaþia în vigoare, însã acestereglementãri sunt fãcute, de cele mai multe ori,pentru a proteja interesele creatorilor, pentru caactivitatea ºi imaginea acelor instituþii sau persoanesã nu fie afectatã.

Avem indiscutabil dreptul de a ne informa, de acerceta documente ce fac parte din fondul arhivisticnaþional prin intermediul sãlilor de lecturã. Existãlegi ºi regulamente în acest sens, dupã cum existãpersonal calificat în acordarea asistenþei despecialitate . Nu ne rãmâne decât sã pornim în acestdemers temerar. Spunem uneori cã adevãrul istoricnu este cunoscut, cã nu au fost cercetate uneleaspecte ale trecutului. dar ce face fiecare dintre noi,concret, în acest sens? Ne muþumim sã condamnãmaºteptând ca alþii sã descopere adevãruri de multuitate sau ne strãduim sã cercetãm trecutul? Poatecã nu vom reuºi dar mãcar vom fi încercat. Poatenu vom gãsi documentele pe care le cãutãm,informaþiile de care avem nevoie dar este de datorianoastrã sã reconstituim realitãþile vremurilor de multuitate pe baza izvoarelor istorice ce s-au pãstrat.

Inspector debutant DJAN Ialomiþadrd. Mãrmureanu Bianca

16

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Anghel PAPACIOCPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINESEU, TRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE,Doina ROªCAINTERVIU, REPORTAJ - Ion ALECU

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã din reþeaua CARTEXIM, de la sediulredacþiei ºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: CONMET Slobozia, TRANSMIM Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, CONTE Slobozia,SONTEC Slobozia, CONCIVIC Slobozia, Gheorghe VLASE

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.ziarulialomita.ro/helis/index.htmlComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

ªi a fost prima searã...Prima searã a Festivalului “Trofeul Tinereþii” Amara

2009. Concurenþii au urcat pe scena cu emoþii cu tot,publicul i-a aplaudat ºi încurajat rând pe rând. Am reuºitsã stãm de vorbã cu câþiva dintre cei 14 concurenþi aflaþila rampa lansãrii în lumea bunã a muzicii uºoare româneºti.

Iatã cu ce impresii pleacã ei de la Amara: “Ceilalþiconcurenþi mi s-au pãrut foarte buni. Va fi o competiþiestrânsã” ne mãrturiseºte una dintre tinerele concurente.Încãpãþânatã sã câºtige Trofeul Tinereþii de la Amara,Cristina Bondoc, din Tulcea, revine pentru al treilea anconsecutiv la Amara: “Am revenit la Amara, dar întretimp am participat ºi la Megastar. Anul trecut am luatpremiul trei, poate anul asta reuºesc mai mult”.

“Dupã pãrerea mea, anul trecut au fost voci maibune. Acum sunt tineri noi care vin. Noi mergem laconcursurile unde nu am mai participat” spune Cristina.

Ialomiþencele au fost aclamate la scenãdeschisã, cã doar sunt la ele acasã

Luiza Bucur, 16 ani: “Concurenþii mi s-au pãrut foarte,foarte buni. A fost o provocare pentru mine. Eu am maiparticipat la festivaluri din sfera folcloricã. Emoþii am avutfoarte mari pentru cã îi reprezint pe ialomiþenii mei. Eu acum,mã mulþumesc ºi cu experienþa dupã aceastã participare”.

Mezina concursului, Diana ªerban are 15ani ºi a fãcut senzaþie printre spectatori

Reporter: Te-am vãzut cã deja dai autografe. Cum þise pare viaþa asta?

Diana ªerban: Mi se pare o viaþã pe care mulþi tineriºi-ar dori-o. Mã vãd fãcând asta în continuare pentrucã este visul meu.

Reporter: În faþa juriului, vârsta ta poate fi un avantajsau un dezavantaj?

Diana ªerban: Depinde. Uneori poate fi un avantaj,alteori un dezavantaj. Va fi doar decizia dumnealor.

Reporter: La ce te aºtepþi dupã aceastã participare?Diana Serban: Sã devin acea Diana mult mai maturã,

mai sigurã pe mine.Laureaþii Festivalului-Concurs Naþional

de Interpretare a Muzicii Uºoare RomâneºtiPremiul I ºi Trofeul Tinereþii - Alin Ignat, 22 ani,

din Alba Iulia.Premiul II - Cristina Florentina Vasiu, 17 ani, din

HunedoaraPremiul III - Diana ªerban, 15 ani, din Ialomiþa

“TROFEUL TINERETII” AMARA 2009,PAS CU PAS

Mentiuni au obþinut:Cristina Bondoc, 21 ani, din Tulcea,Andreea Cernica, 18 ani, din Bucureºti,Andrei Ciobanu, 18 ani, din BacãuMinodora Elena Dedis, 21 ani, din GalaþiDana Mareº, 17 ani, din Prahova.

Silvian Ciupercã a sperat cã Trofeul varamâne acasã

Silvian Ciupercã, preºedintele Consiliului JudeþeanIalomiþa, a fost aproape de concurentele noastre. Dupãprestaþia fiecãreia, le-a aºteptat, a vorbit cu ele, ºi a gãsito vorba de încurajare pentru ele. Se pare cã pentrureprezentantele Ialomiþei acest lucru a însemnat foartemult ºi au devenit mai încrezãtoare în forþele proprii. Aºacum ne-am obiºnuit deja, vocile tinere se întrec într-ocompetiþie de tradiþie iar vocile consacrate se întâlnesc înrecitaluri de excepþie. Din aceastã categorie, cea aconsacraþilor, au dat curs invitaþiei ºi au bucurat publiculAlin Vãduva, Montuga, Nico ºi HI-Q.

Duminicã, searã de GalãDuminicã, searã de galã. Cea a laureaþilor festivalului

Trofeul Tinereþii Amara 2009. Cel de-al 42-lea Trofeu alTinereþii de la Amara pleacã anul acesta la Alba Iulia.Dacã anul trecut Trofeul a fost adjudecat lui Alin Vãduva,anul acesta a fost atribuit tot unui Alin. Alin Ignat estefericitul câºtigãtor al Trofeului din acest an. Are 22 de aniºi a venit anul acesta pentru prima datã la Amara.

Raft special pentru premii”A fost greu de luat acest Trofeu deoarece au fost

niºte concurenþi foarte buni. Vã spun cã de mâineTrofeul va sta la mine în camerã. O sã-mi fac un raftspecial pentru premii. Acesta e primul ºi sper cã voicontinua sã le înmulþesc”, ne declara Alin Ignat, cupromisiunea cã va reveni la anul la Amara cu un recital pecinste.

Mezina concursului, Diana ªerban din Þãndãrei, areuºit sã convingã juriul cu cele douã piese dinrepertoriul Andreei, cã este o prezenþã convingãtoaredar ºi o voce bunã, obþinând astfel premiul trei.

Premiul doi a fost obþinut de Cristina FlorentinaVasiu din Hunedoara. Are 17 ani ºi este pentru primaoarã la Amara. În continuarea carierei artistice vaparticipa la Festivalul de la Mamaia.

Mihai Treistariu a fost cel care a deschis seriarecitalurilor din seara de galã. A urmat excentricacântareaþã Corina, care cu ajutorul celor trei dansatoarea reuºit sã încingã atmosfera la maxim.

ªtefan Bãnicã, încântat de... câldura dela Amara

Cel mai aºteptat moment al serii a fost apariþia pescenã a lui Stefan Bãnicã. Aflat pentru prima oara laAmara, acesta s-a declarat încântat de cãldura cu carea fost întâmpinat de spectatorii de la Grãdina de Varãdin Amara. În stilul caracteristic, Bãnicã s-a dezlãnþuitpe scenã fãcând furori în public. La sfârºitul recitalului,spectatorii au strigat, au implorat iar starul s-a întors.Preþ de douã melodii publicul a fost în picioare.

În acest mod s-a tras cortina. Ediþia cu numãrul 42a Festivalului “Trofeul Tinereþii” Amara 2009 seîncheie aici. Ne vedem anul viitor.

Oana SERBAN, George SEITANFoto: Dan TODORAN