' 491165

STUDIA UNIVERSITATIS BABES-BOLYAI

SERIES IV FASCICULUS 1

1 9 5 9

H I S T O R I A

5<j $ c-z.

C L U J

491165

STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

SERIES IV FASCICULUS 1 4

1 9 5 9

H I S T O R I A

C L U J

Incepînd cu cel de al IV-lea an de apariţie (1959), în urma unificării celor două Universităţi din Cluj, „Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai" apare sub denumirea de Studia Universitatis Babeş-Bolyai, în aceleaşi serii:

I. matematică, fizică, chimie; II. geologie, geografie, biologie;

III. filozofie, economie politică, psihologie, pedagogie, ştiinţe juridice; IV. istorie, lingvistică, literatură.

Fiecare serie apare anual în 2 fascicule.

IV. (1959-es) évfolyamâtôl kezdve, a „Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai" a két kolozsvâri egyetem egyesiïlése kovetkeztében Studia Universitatis Babeş-Bolyai cimen jelenik meg, az eddigi sorozatokkal:

I. matematika, îizika, kémia: II. geologia, foldrajz, biologia;

III. filozofia, politikai gazdasâgtan, lélektan, pedagogia, jogtudomâny; IV. torténet-, nyelv- és irodalomtudomâny.

Minden sorozatban évenként két fûzet jelenik m e g .

Hammaa c IV roaa noHBJieHHH (1959), BCJieflCTBue oôieaKHeHna o6onx K J I V » -

CKHX y m i B e p c H T e T O B , Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai BMXOAHT non Ha3Ba-HHeM Studia Universitatis Babeş-Bolyai B Tex >Ke cepiinx:

I. MaTeMaTHKa, (pralina, XHMHH;

II. reo^orHH, reorpaipna, ÔHojiorns; III- <})HJIOCO4)HH, nojiHTSKOHOMHH, ncHxojiorHH, nen.arornKa, ropHUireecKue HavKii: IV. HCTopHH, 5î3biK03HaHHe, jiHTepaTypoBeneHHe.

B i<a>KiioH cepHH esceronHO B U X O S H T HBS BbinycKa

À dater de la IV-me année de leur publication (1959) et par suite de l'unification des deux Universités de Cluj, les „Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai" paraissent sous le titre de Studia Universitatis Babeş-Bolyai, comportant les mêmes séries:

I-e mathématiques, physique, chimie; Il-e géologie, géographie, biologie;

Ill-e philosophie, économie politique, psychologie, pédagogie, sciences juridiques: IV-e histoire, linguistique, littérature.

Chaque série comprend deux fascicules par année.

COMITETUL DE REDACŢIE:

Redactor responsabil:

Acad. Prof. Univ. Constantin DAICOVICIU

Redactor responsabil adjunct:

Proì. Univ. PÉTERFl Istvàn, membru corespondent al Acad. R.P.R.

Membri:

Conf. loan CETERCHI, Prof. Univ. DEMETER Jânos, Proî. Univ. LASZLÖ Tihamér, Lector KALIK Kâroly, Coni KALLOS Miklós, Prof. Univ. MARTON Gyula, Prof. Univ. Tiberiu MORARIU, membru corespondent al Acad. R.P.R., Conf. Iosif PERVAIN, Acad. Prof. Univ. Emil PETROVICI, Prof. Univ. Eugen PORA, membru corespondent al

Acad. R.P.R., Acad. Prof. Univ. Raluca RIPAN, Prof. Univ. Ahxandru ROŞCA

SZERKESZTO BIZOTTSAG:

Feleles szerkeszto:

Constantin DAICOVICIU akademikus, egy. tanâr

Helyettes felelos szerkeszto:

PETERFI Istvân akademiai levelezetag, egy. tanâr

Tagok:

Ioan CETERCHI eloadd tanâr, DEMETER Jânos egy. tanâr, LASZLO Tihamer egy. tanâr, KALIK Kâroly adjunktus, KALLOS Miklos eleado tanâr, MARTON Gyula egy. tanâr, Tiberiu MORARIU akademiai levelezotag, egy. tanâr, Iosif PERVAIN eleado tanâr, Emil PETROVICI akademikus, egy. tanâr, Eugen PORA akademiai levelezetag,

egy. tanâr, Raluca RIPAN akademikus, egy, tanâr, Alexandru ROŞCA egy. tanâr

REDACŢIA — SZERKESZTOSEG: Cluj, Str. Kogălniceanu 1

Telefon 34—50

S U M A R — T A R Ţ A L O M

H. DAICOV1CIU, Date şi probleme noi cu privire la dacii din Munţii, Orăştiei . . . . . . 7 C. ENEA, Războiul de eliberare naţională dus de poporul ucrainean intre anii

1648—1654 şi Bogdan Hmelniţki în cronicele din ţara noastră ... . . 23 MlAQYARI A., Kolozsvâr az . 1703—1711. evi- habşburgellenes szabadsâgharc elso

szakaszâban . . . , 4« . . . . 45 CSELBNYI B., Erdelyi es havasalfoldi nagybirtokosok oroksegi pere Constantin

Mavrocordat udvarâban . . . . ' . . . . . . . . . . . . . 57 CSETRI E., Adatok az 1821! evi nepi felkeles erdelyi visszhangjăhoz . . • . . . . 67 V: POPA, Cîteva date în legătură cu adoptarea numelui de „Romînia" ."'. . . .8.1

BUNE A. ,Ecoul unirii Ţării Romîneşti şi Moldovei în presa din Transilvania - Sl g l_DANGIUJ Din- frămîntările maselor populare. în timpul procesuluL-memorandist - 1Q7

C r o n i c ă ş t i i n ţ i f i c ă • "•//: -j.

Conferinţa internaţionaliă de istorie de la Budapesta din decembrie 1958 (1. Kovâcs)' 125 Activitatea ştiinţifică a Catedrei de istoria Romîniei (A. Bunea) 126 Activitatea ştiinţifică a Catedrei de istorie universală (H. D.) 127

R e c e n z i i

Mi h a i i D a n , Sub flamura Tâborului (S. Goldenberg) 129 J o s e f M a c u r e k — M i l o s R e j n u s , Ceske zeme a Slovensko ve stoleti pred

Biloui Horou (M. Dan) 132

C OJIE P J K A H H E

X. flAHKOBMHy, HoBhie AaHHbie h Bonpocbi b c b s o h c AaxaMH h3 MymiHft

OpaiiiTHefi , 7

K. EHfl, Hau.HOHa^bHo-ocBo6oÄHTeflbHaa Bolina yKpaHHCKoro Hapoaa 1648—1654 rr. h BoraaH XMejibHHitKHfi b HauiHx seronHcflx 23

MAßbflPH A., TopoÄ K a y * b nepsbifi STan aHTHraÓc6yprcKoñ ocBo6oAHTe.nbHoñ 6opb6bi 1703—1711 , rr 45

HEJIEHH B., HacneÄCTBeHHblft npouecc uexny AßyMH ceMbSMH 3eMJieAe.nbu.eB H3 TpaHCHjibBaHHH h IJapa P o m h h h c k s , pa3o6paHHbiñ npn ABope KoHcTaH-

THHa MaBpoKopaaTa 57 HETPH 3 . , K Bonpocy 0T3ByKa b TpaHCHjibBaHHH HapoAHoro b o c c t 3 h h h 1821 roAa 67 B. IJOriA, K Bonpocy o npHHSTHH Ha3BaHH« „PyMUHHa" 81 A. ByHH, O t k j i h k h TpaHCHjibBaHCKofi n p e c c u Ha o6-beAHHeHHe CTpaH Uapa P o m u -

HSCK3 H MoJIAaBHH 91 M. flAtmy, HacTpoeHHH HapoAHbix Mace b o BpeMH MeMopaHAHCTCKoro npoiiecca 107 HAyqHAÍI XPOHHKA 125 PEUEH3HH 129

S O M M A I R E

H. DAICOVICIU, Données et problèmes nouveaux relatifs âuoc Daces des Monts d'Orâstie 7

C. ENEA, La guerre de libération nationale du peuple ukrainien entre les années

1648—1654 et Bogdan Khmelnitzki dans les chroniques de notre pays . . . . 23

MlAGYARI A., La ville de Cluj dans la première étape de la lutte de libération contre les Habsbourg en 1703—1711 45

CSELlËNYI B., Un procès d'héritage entre deux familles de propriétaires fonciers

de Transylvanie et de Valachie, jugé à la cour de Constantin M'avrocordatos 57

CSETRI E., Données relatives à l'écho provoqué en Transylvanie par le soulèvement

populaire de 1821 67

V. POP A, Quelques données relatives à l'adoption du nom de „Romînia" . . . . 81

A. BUNEA, L'écho de l'union de la Valachie et de la Moldavie dans la presse de Transylvanie 91

M. DANCIU, Aspects de l'agitation des masses populaires à l'époque du procès du

Mémorandum . . . . 107

CHRONIQUE SCIENTIFIQUE 125

LES LIVRES PARUS , . . . . 129

DATE ŞI PROBLEME NOI CU PRIVIRE LA DACII DIN MUNŢII ORĂŞTIEI

de

HADRIAN DAICOVICIU

Comunicare prezentată la sesiunea ştiinţifică a Universităţilor „Victor Babeş" şi „Bolyai" din Cluj, din 20—22 mai 1959

Campaniile anuale de săpături în regiunea cetăţilor şi aşezărilor dacice din Munţii Orăştiei îmbogăţesc neîncetat colecţiile noastre cu un variat şi important material arheologic. Valorificarea ştiinţifică a acestuia presupune însă neapărat nu numai strîngerea şi clasificarea, ci şi publi­carea lui, şi anume publicarea în alte condiţii decît cele oferite de rapoar­tele preliminare de săpături. Caracterul, sumar şi parţial totodată, al rapoartelor împiedică punerea în valoare sub toate aspectele — şi, în primul rînd, sub aspectul istoric — al imensului material arheologic do-bîndit prin săpături. Satisfacerea cerinţelor de ordin istoric implică apa­riţia de studii şi monografii. Numai în felul acesta materialele arheolo­gice pot fi transformate din simplu obiect de studiu în izvoare istorice.

Ultimul articol de sinteză privind problemele statului dac şi ale culturii materiale şi spirituale a dacilor din Munţii Orăştiei a apărut în anul 19551. In acest articol, acad. prof. C. Daicoviciu trasa tabloul general al dezvoltării societăţii dacice în preajma apariţiei statului, stabilea data probabilă a închegării acestuia, prezenta aspectele cele mai semnificative ale culturii materiale şi spirituale a dacilor din Munţii Orăştiei şi urmărea soarta statului dac după dispariţia lui Burebista, pînă la Decebal.

Descoperirile arheologice posterioare acestui articol n-au modificat, în esenţă, cunoştinţele noastre în problemele amintite. Ele au adus, totuşi, date noi şi valoroase, au prilejuit precizarea şi aprofundarea anumitor noţiuni, au pus în lumină aspecte inedite ale vieţii dacilor şi, mai ales, au pus cu toată acuitatea probleme noi a căror rezolvare se impune.

1 C. D a i c o v i c i u , Le problème de l'état et de la culture des Daces à la lumière des nouvelles recherches, în ..Nouvelles études d'histoire présentées au X-e Congrès des sciences historiques, Rome 1955", Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1955, pp. 122—137.

Scopul rîndurilor de faţă nu este să rezolve aceste probleme. Ne pro­punem doar să expunem cele mai importante descoperiri făcute în anii 1955—1958 în regiunea cetăţilor şi aşezărilor dacice din Munţii Orăş'tiei, insistînd asupra aspectelor noi întrevăzute de cercetători pe baza lor, şi să prezentăm noile probleme puse în faţa cercetării arheologico-istorice.

Datele de care dispuneam pînă în anul 19552 arătau că în regiunea muntoasă de la sud de Orăştie, pe un teritoriu de circa 150 km 2 , s-a dez­voltat în ultimele două secole care au precedat cucerirea romană o înflo­ritoare civilizaţie- materială şi spirituală aparţinînd dacilor. Centrul acestei civilizaţii, care nu coincide cu centrul geografic al regiunii, era marea aşezare de pe Dealul Grădiştii, Sarmizegetusa. Ea era apărată de un sistem puternic de fortificaţii, unitar şi dovedind o concepţie strate­gică superioară. Bazat mai ales pe cele trei cetăţi principale — de la Costeşti, Blidarul şi Piatra Roşie —, dar întregit cu cîteva fortificaţii mai mici (Vîrful lui Hulpe, Feţele Albe, valul de la Cioclovina-Ponorici) şi cu nenumărate turnuri de strajă, acest sistem închidea drumurile mai lesnicioase spre Sarmizegetusa: cel dinspre nord, pe valea Apei Oraşului (Grădiştii) şi cel dinspre vest. Relieful accidentat părea o stavilă natu­rală destul de puternică în calea oricărui atacator care s-ar fi năpustit spre Sarmizegetusa dinspre sud sau est şi de aceea dacii n-au întărit aceste direcţii, neglijenţă care avea să-i coste scump în timpul războaielor cu Traian.

Sarmizegetusa nu avea o prea mare însemnătate militară. Cetatea ei, datînd, pare-se, din ultima fază a existenţei libere a statului dac, era doar un loc de refugiu al populaţiei în vremuri de restrişte. Importanţa Sarmizegetusei consta în rolul ei de centru economic, politic şi religios al statului dac. Pe Dealul Grădiştii se găsea o mare aşezare civilă, ale cărei construcţii se înşirau pe o distanţă de 3 km, cuprinzînd nu numai locuinţe, ci şi felurite ateliere. Tot aici, la 1200 m înălţime, se ridicau sanctuarele dacilor.

Complexul sanctuarelor de la Sarmizegetusa e numit în mod obişnuit incinta sacră. El suprinde şase sanctuare: patru de formă rectangulară şi două circulare. Printre cele dintîi e de remarcat marele sanctuar (37,50 X 32 m) cu 60 de coloane de andezit. început, probabil, chiar în preajma războaielor de apărare împotriva romanilor, el n-a fost terminat niciodată. Constructorii n-au apucat decît să aşeze pe şase rînduri bazele coloanelor — nişte discuri enorme de andezit de 2,20 m în diametru, înalte de 20—25 cm. Coloanele, ca şi vasele de andezit care urmau, pare-se, să le încununeze, au fost abandonate pe marginile drumului pe care erau transportate spre locul construcţiei.

Marele sanctuar circular e format din'tr-o dublă incintă de blocuri şi stîlpi de andezit, închizînd o incintă de pari de lemn îmbrăcaţi în teracotă. In interiorul acesteia din urmă se găsea încă o incintă de pari, dar nu circulară ca prima, ci în formă de potcoavă. Particularitatea cea

2 In această parte a expunerii ne vom folosi mai ales de articolul citat mai sus al acad. prof. C. Daicoviciu.

mai frapantă a acestui sanctuar de 30 m în diametru o constituie grupa­rea într-un anume fel a stîlpilor de andezit: după şase stîlpi mai înguşti şi mai înalţi urmează unul mai lat şi mai scund. Acest grup de 6 + 1 stîlpi se repetă de 30 de ori. O particularitate asemănătoare prezintă şi sanctuarul mic rotund (circa 12 m în diametru), format din'tr-o singură incintă de stîlpi de andezit. Aici însă, gruparea stîlpilor e alta. S-au găsit 11 grupuri de 8 + 1 stîlpi, unul de 7 + 1 şi unul de 6 + 1. Ambele sanctuare au fost puse în legătură cu observarea de către daci a anumi­tor fenomene cereşti.

Sanctuare patrulatere de dimensiuni mai mici decît cel amintit mai sus au mai fost descoperite în cetăţile de la Costeşti şi Piatra Roşie. Toate aceste sanctuare, atît cele circulare cît şi cele patrulatere, erau neacoperite, sub cerul liber.

Incinta sacră de la Sarmizegetusa a mai furnizat o descoperire de mare însemnătate. Este vorba de mai multe blocuri de calcar pe care erau săpate grupuri de 2—3 litere greceşti. Acad. prof. C. Daicoviciu a interpretat aceste blocuri ca fiind un original pomelnic de regi, zei sau preoţi daci.

Săpăturile întreprinse în aşezarea civilă de la Sarmizegetusa au dat şi ele rezultate interesante. S-a putut constata că locuinţele, de formă patrulateră sau rotundă, erau durate pe un soclu de blocuri de piatră sau chiar pe un şir de pietre neregulate. Ele erau construite din lemn, pereţii erau lipiţi cu lut şi făţuiţi, iar acoperişul era făcut din şindrilă sau paie. Atelierele săpate, ca şi locuinţele, au dat un mare număr de unelte (mai ales de fier) meşteşugăreşti şi agricole, de arme şi de podoabe.

Se cuvin remarcate în mod deosebit două dintre descoperirile făcute în aşezarea civilă. Prima este ceramica pictată într-un stil original, cu motive geometrice, vegetale şi zoomorfe; a doua, un vas de cult purtînd ştampilele juxtapuse DECEBALVS PER SCORILO, scrise cu litere latine. Aceasta este prima inscripţie în limba dacă. Ea a fost tradusă de acad. prof. C. Daicoviciu prin „Decebal, fiul lui Scorilo".

Sarmizegetusa nu este însă singura aşezare dacică civilă din Munţii Orăştiei. Incepînd de la satul Ludeşti şi pînă la Dealul Grădiştii, dacii au populat numeroasele terase şi platouri ale dealurilor, poienile din păduri şi valea Apei Grădiştii. Numărul acestor aşezări civile e departe de a fi fost stabilit, cu toate recunoaşterile şi perieghezele arheologice efectuate. Se poate afirma, totuşi, că densitatea populaţiei în această regiune era mai mare în epoca dacică decît astăzi.

Nici cetăţile nu aveau un rol strict militar. Afară de faptul că ele erau înconjurate de aşezări civile, e sigur, de exemplu, că cetatea de la Costeşti cu cele două turnuri-locuinţă ale ei servea şi drept „castel", poate chiar drept reşedinţă permanentă regală.

Pe temeiul bogatului şi variatului material arheologic descoperit, s-au putut stabili: caracterul civilizaţiei dacice din epoca de la Burebista pînă la Decebal şi nivelul organizării social-economice a dacilor în această perioadă.

Cultura materială pusă în lumină de cercetările efectuate în Munţii Orăştiei este, strict arheologic vorbind, o cultură de tip Laténe tardiv, o cultură care a depăşit stadiul primitiv, rural, îmbrăcînd haina unei civilizaţii superioare, oppidane. Continuînd tradiţiile locale al Hallstatt-ului şi Latene-ului timpuriu, ea nu e scutită de numeroase influenţe străine diverse (mai ales balcano-trace şi greco-romane) în planul şi tehnica construirii cetăţilor, cisternelor, în forma ţiglelor de acoperiş, în obiectele de artă şi de podoabă. Dar, şi aceasta e o particularitate dintre cele mai importante, dacii au ştiut să asimileze în mod creator aceste influenţe, să şi le însuşească organic şi să le aplice potrivit condiţiilor locale.

Documentele arheologice (caracterul monumental al construcţiilor din Munţii Orăştiei, sistemul unitar de fortificaţii, mulţimea aşezărilor civile, dezvoltarea meşteşugurilor şi a agriculturii), coroborate cu datele izvoarelor literare — ereditatea la tron (Burebista urmează tatălui său), politica externă de mare anvergură dusă de Burebista, etc. — au permis să se conchidă asupra apariţiei statului dac încă la începutul secolului I î. e. n. Statul dac apare ca rezultat al dezvoltării social-economice multi­laterale a societăţii dacice din părţile Transilvaniei; naşterea lui e pre­vestită încă de pe la începutul secolului al II-lea î. e. n. de creşterea puterii dacilor sub regele Rubobostes. Statul dac, a cărui apariţie a fost, fără îndoială, grăbită de apropierea ameninţătoare a pericolului roman, are caracterul unui stat sclavagist începător. Mărit prin cuceriri într-o măsură care nu corespundea dezvoltării şi unităţii social-economice a diverselor triburi dacice, el se destramă după moartea lui Burebista, dar nu piere, nu e desfiinţat. Viaţa înfloritoare a centrului statal din Munţii Orăştiei nu prezintă nici un semn de întrerupere între Burebista şi Decebal, iar istoricul Iordanes ne dă 3 lista neîntreruptă a regilor daci, urmaşi ai lui Burebista: Deceneu, Comosicus (,,pontifex et rex"), Coryllus (Scorilo), Duras-Diurpaneus (probabil fratele lui Scorilo) şi Decebal, fiul lui Scorilo.

Dacă n-au prilejuit modificări esenţiale în concepţia noastră despre cultura dacică a secolelor I î. e. n.—I e. n. şi despre statul dac, cercetările şi descoperirile mai noi au avut darul să ne îmbogăţească substanţial cunoştinţele. Numeroasele periegheze efectuate în ultimii trei ani au precizat şi, uneori, au lărgit chiar limitele admise pînă acum ale regiunii centrului statal al dacilor. Spre răsărit, recunoaşterea făcută pe Valea Sibişelului a arătat că ea reprezintă într-adevăr limita estică a regiunii aşezărilor din Munţii Orăştiei. Spre vest însă, descoperirea aşezărilor de pe Dealul Rudele şi de pe terasele şi platoul Meleii au arătat că această regiune se întinde pînă la Valea Pietrosului, un afluent al rîului Strei.

Chiar înăuntrul limitelor regiunii s-au putut identifica în ultimii trei ani peste 20 de puncte noi cu material arheologic dacic. Dintre acestea

3 I o r d a n e s , Getica, 73—-7'4.

se cuvin în primul rînd menţionate numeroase puncte din imediata apro­piere a satului Costeşti, ca, de exemplu: Coşman, Gruiul Negru, Laz, şi cele făcute în apropierea satului Bucium, la Valea Ţiganilor şi la Căr-peniş. Resturile de aşezări aflate aici dovedesc locuirea densă nu numai a platourilor şi poienilor, ci şi a văii roditoare a Apei Oraşului, atît de potrivite agriculturii. Nu. ne îndoim că cercetări viitoare ne vor putea demonstra existenţa aşezărilor pînă la Mureş şi, poate, de asemenea, pe valea acestuia, pînă la Deva, unde material dacic s-a descoperit încă mai demult 4.

Precizări preţioase în diferite probleme au adus însă în primul rînd săpăturile executate în anii 1955—1958. Acestea au avut drept obiective principale dezvelirea completă a sanctuarelor de pe Dealul Grădiştii, precum şi o mai amplă şi sistematică cercetare a aşezărilor civile, atît de la Sarmizegetusa, cît şi din alte puncte ale regiunii. Rezultatele au fost consemnate, în parte, în rapoartele de săpături 5 , dar unele din ele se mai află încă în jurnalele de săpături ale cercetătorilor.

Dintre lucrările întreprinse în incinta sacră de la Sarmizegetusa, cea mai importantă este, fără doar şi poate, dezvelirea sanctuarului vechi de pe terasa a Xl-a. E vorba de un sanctuar patrulater, cu 60 de baze de coloane de calcar, lung de cea 46 m şi lat de 17 m. Mai vechi cu un secol şi jumătate decît marele sanctuar de andezit de pe terasa a X-a, el a fost construit după acelaşi principiu, prezentînd însă unele elemente deosebite şi importante.

Un zid masiv, adîncit în pămînt cu peste 3 metri, încinge sanctuarul din trei părţi (de sud, est şi nord), cercetărilor viitoare revenindu-le misiunea să constate dacă zidul există şi pe latura apuseană, dinspre deal. După toate probabilităţile, acest zid avea menirea să consolideze terenul, căci întregul sanctuar pare a fi fost clădit pe o imensă terasă artificială. El se ridica în vechime ca un bloc uriaş de calcar, ieşit parcă din coasta muntelui, impresionînd nu numai prin concepţia arhitectonică îndrăzneaţă, ci în egală măsură prin abilitatea tehnică cu care a fost realizat. De altfel, această tehnică superioară s-a manifestat din nou mai tîrziu, probabil pe vremea lui Decebal, oînd sanctuarul vechi a fost desfiinţat, iar terasa a fost înălţată artificial cu aproximativ 2 metri; pe acest nou nivel a fost construit un sanctuar ceva mai mic, cu stîlpi de andezit aşezaţi pe un fundament de piatră de rîu întărit cu lut, care încinge masa de pămînt de umplutură.

De-a lungul zidului de sud al sanctuarului urcau trepte de lespezi de calcar, care duceau la o mică platformă. O conductă de teracotă aducea la sanctuar apa trebuincioasă ceremoniilor, iar porţi masive de lemn împodobite cu enorme ţinte de fier ornamentate închideau intrarea.

Lucrările de degajare întreprinse în ultima vreme şi mai ales în anul 1958 au prilejuit constatarea a noi amănunte semnificative cu pri-

4 Cf. Repertoriul arheologic al R.P.R. (ms.), s. v. Deva. 5 Raportul pe anul 1955 a apărut în „Materiale şi cercetări arheologice", voi. III

(1957); raportul pe 1956 a apărut de curînd în voi. V al acestei publicaţii p. 379—399, iar raportul pe 1957 în volumul VI, p. 331—353.

vire la sanctuarele săpate mai demult. Astfel, în marele sanctuar rotund cu stîlpi de andezit s-a găsit o vatră de foc patrulateră (1,50 X 1,35 m) din pietre de rîu legate cu lut galben. E posibil ca ea să fi fost folosită ca vatră permanentă a sanctuarului, dar nu e exclusă nici posibilitatea folosirii ei cu un singur prilej, şi anume la inaugurarea, la consacrarea acestui locaş de cult.

In apropierea marelui sanctuar rotund, la 9 fn spre vest de el, s-a descoperit în vara anului 1958 un pavaj de andezit aşezat, pare-se, direct pe pămînt. Pavajul constă dintr-un disc central de 1,46 m în diametru, înconjurat de 10 raze lungi de 2,76 m, întreg ansamblul fiind circular (6,98 m în diametru). Aflarea acestui adevărat „soare de piatră" în incinta sacră de la Sarmizegetusa, în imediata apropiere a marelui sanctuar rotund, va putea, credem, sprijini teza cu privire la caracterul pregnant urano-solar al religiei dacilor.

Amănunte noi s-au putut stabili cu privire La sanctuarul mic patru­later de la Grădişte şi la sanctuarul lung de la cetăţuia Costeştilor. S-a dovedit că primul nu era format din 15 coloane de andezit aşezate pe trei rînduri, ci din 18 coloane, cîte 6 pe un rînd. De asemenea, sanctuarul de la Costeşti avea în realitate nu 48 de coloane (4 rînduri de cîte 12 coloane), ci 60 (4 rînduri de cîte 15 coloane, ca şi sanctuarul vechi de pe Dealul Grădiştii).

In stadiul actual al cercetărilor asupra sanctuarelor, cercetări limi­tate la forma, dimensiunile şi tehnica de construcţie a acestora, e greu de precizat caracterul, fără îndoială foarte complex, al religiei dacilor şi numărul şi atribuţiile divinităţilor adorate. Ne vin însă, din fericire, în ajutor două descoperiri relativ recente.

Prima din ele este bustul de bronz al unei divinităţi feminine, des­coperit în 1949 în turnul de pază B al cetăţii de la Piatra Roşie 6. Bustul înalt de 14,7 cm şi lat de 13 cm (dimensiunile actuale) are înfăţişarea unei măşti, spatele fiind deschis şi gol. Braţului stîng, îndoit de la cot în sus îi lipseşte mîna; braţul drept, probabil ridicat şi el, e rupt cu totul. Locul ochilor e indicat de două găuri rotunde sub nişte arcade adînci; în aceste găuri fuseseră aşezaţi ochii de sticlă sau de pastă colo­rată. Pe marginea inferioară a bustului, la mijloc, se afla o toartă pentru lixarea obiectului pe perete sau pe lemn. Două tortiţe se găseau (azi una e ruptă) de o parte şi de alta a capului.

Partea de jos a pieptului cu sînii proeminenţi e acoperită de un fel de tunică. Pe cap, bustul are un văl legat în cruci, despărţit prin două brazde destul de adînci. Pe marginile acoperămîntului, două linii adîncite merg paralel cu brazdele. Deasupra frunţii se află un acoperă-mînt triunghiular, mărginit şi el de linii adîncite.

Lucrat probabil de meşteri locali şi datat mai degrabă în secolul 1 e. n. decît în secolul precedent, bustul de bronz constituie prima repre­zentare figurată a unei divinităţi dacice.

6 Cî. C. D a i c o v i c i u, Cetatea dacică de la Piatra Roşie. Monografie arheologică, Ed. Acad. R.P.R., [Bucureşti], 1954, pp. 117—119.

A doua descoperire a fost făcută în anul 1956, în sanctuarul vechi de la Sarmizegetusa 7 . E vorba de un medalion de lut de formă quasi-rotundă, lung de 10,3 cm, lat de 9,4 cm şi gros de 1,5 cm. Spatele meda­lionului e neted, iar marginele zimţate. Faţa reprezintă o figură feminină, puţin reliefată. Cea mai apropiată analogie o constituie un denar republi­can roman al lui Tiberius Claudius Nero 8 , reprezentînd-o pe Diana, emis în anul 80 î. e. n.

Nu încape nici o îndoială că medalionul de lut imită moneta, deşi probabil că nu direct denarul, ci o imitaţie dacică a lui. Explicaţia trebuie căutată în faptul că artistul dac avea de reprezentat o divinitate feminină locală, „naţională", corespunzătoare prin interpretatio cu Diana romană. Această divinitate putea, şi e probabil, să fie Bendis, cunoscută corespon­dentă tracică a Artemidei greceşti 9 .

N-ar fi deloc exclus ca bustul de la Piatra Roşie s-o reprezinte tot pe Bendis, de astă dată artistul creind o adevărată operă originală. In orice caz însă, capul de bronz al Dianei descoperit la Costeşti 1 0 , operă, fără îndoială, grecească, credem că trebuie socotit tot ca o dovadă a răs-pîndirii şi însemnătăţii cultului zeiţei Bendis la daci.

. Cercetările viitoare vor reuşi, poate, să utilizeze în direcţia precizării caracterului religiei şi divinităţilor dacice şi presupusul pomelnic de zei, preoţi etc. cuprins în înşiruirea blocurilor cu litere greceşti găsite în incinta sacră. In anul 1958 s-au mai aflat încă 22 de asemenea blocuri, cu 1—3 litere, printre care şi vocale (A, H, I, O) .

Pentru aşezările civile din Munţii Orăştiei păreau tipice acelea care, aidoma satelor de munte de astăzi, erau împrăştiate pe întinderi mari, pe terase şi prin poieni. Marea aşezare civilă de pe Dealul Grădiştii fă­cea, evident, excepţie, dar caracterul ei oppidan explica suficient această abatere de la regulă. Iată însă că astăzi, ca urmare a recunoaşterilor făcute pe teren, s-au putut descoperi şi alte aşezări cu caracter, foarte probabil, rural, grupate însă într-un ansamblu închegat şi bine distinct.

Ca exemplu tipic poate fi dată aşezarea descoperită abia în 1958, pe Faţa Cetei, o prelungire a Comărniceluiui, situată nu departe de Vîrful lui Hulpe. Aici se găsesc cel puţin 40—50 de terase, măcar parţial amena­jate de om, dispuse în patru sau cinci „etaje". Urmele abundente de chirpic şi de ceramică (printre care un fragment pictat) dovedesc exis­tenţa în acest punct a unei mari şi bogate aşezări. Caracterul ei e, pro­babil, rural, deşi nici ipoteza unui „tîrg", a unui oppidum legat de forti­ficaţia cunoscută de pe Vîrful lui Hulpe, nu poate fi cu desăvîrşire înlă­turată pînă la viitoare cercetări amănunţite.

7 Cf. Raportul de săpături pe 1956, în „Materiale si cercetări arheologice", vol. V (1959), pp. 396—397.

« B a b e l o n , 1/394, 5. 9 Cf. în această privinţă H e r o d o t, IV, 33; M. C o 11 i g n o n, Mythologie figurée

de la Grèce, Paris, s.a., p. 110 şi nota 2; V. P î r v a n , Getica, Bucureşti, 1926, p. 163. 1 0 Cî. C. D a i c o v i c i u , Le problème de l'état et de la culture des Daces à la

lumière des nouvelles recherches, In ..Nouvelles études d'histoire", p. 127.

Recunoaşterile făcute au întregit şi cunoştinţele noastre despre aşe­zările civile din împrejurimile Cetăţuii de la Costeşti. Numeroase puncte cu material arheologic semnalate în ultimii doi-trei ani conturează ima­ginea unei mari aşezări căreia cetatea îi servea drept acropolă.

Un aspect inedit, deşi nicidecum suprinzător, al traiului dacilor ni l-au dezvăluit descoperirile din preluca (poiana) Brînduşiţa a Dealului Rudelor şi de pe Meleia. In aceste puncte au fost săpate în anii 1956— 1958 trei aşezări dacice de un tip aparte. O aşezare de acest gen se com­pune din cîteva construcţii de lemn cu acoperiş de şindrilă sau paie, aşezate pe temelii de piatră de stîncă. Forma lor e, în mai toate cazurile, ovală, iar dimensiunile variabile (diametrul mare e de 6,90 pînă la 16 m) . în majoritatea cazurilor aceste construcţii au un cerdac de jur împrejur şi două încăperi: prima ovală, iar a doua apsidală sau patrulateră. Numai în trei cazuri (odată la Rudele şi de două ori la Meleia) întreaga construcţie era formată dintr-o singură încăpere.

Este semnificativ faptul că deşi aceste aşezări se află la înălţimi mari (1300—1400 m), uneori pe platouri expuse vîntului, la construirea lor nu s-a folosit deloc lipitura de lut. Adăugîndu-se la izolarea lor în vîrf de munte, în mijlocul unor păşuni bogate, folosite şi astăzi de ciobani, şi la inventarul (mai ales ceramic) caracteristic aflat, această împrejurare ne face să vedem în construcţiile de la Brînduşiţa şi Meleia nişte stîni ale păcurarilor daci. Descoperirea nu are nimic suprinzător, ştiut fiind faptul că creşterea vitelor constituia la daci o ocupaţie de căpetenie.

Interesantă este diferenţierea care pare să se contureze (săpăturile nu sînt încă încheiate) între aceste stîni. Dacă la Rudele şi pe terasele Meleii inventarul stînilor constă aproape exclusiv din ceramică de diverse categorii şi destinaţii, săpăturile întreprinse pe platoul Meleii au scos la iveală destul de multe obiecte de fier şi chiar material feros de con­strucţii (piroane, scoabe, balamale de uşi) . Tot aici s-au aflat resturile unui vas şi a două capace pictate. Nu credem că greşim cînd în complexul păstoresc de pe platoul Meleii vedem o stînă aparţinînd vreunui nobil puternic de la curtea regelui dac, dacă nu chiar regelui însuşi.

Completarea datelor arheologice privind aşezările din Munţii Orăştiei permit precizarea constatărilor sau ipotezelor de ordin istoric făcute încă acum zece ani, la începutul marilor campanii de săpături organizate de Academia R.P.R. Densitatea populaţiei din regiune, caracterul extrem de unitar al resturilor de cultură materială, monumentalitatea şi numărul mare al construcţiilor militare şi de cult, tehnica superioară şi uriaşa forţă de muncă folosite la ridicarea lor — toate acestea, alături de ştirile izvoarelor literare şi epigrafice despre Burebista şi urmaşii săi, întăresc teza existenţei unui stat dac puternic, cu centrul în Munţii Orăştiei, teză aproape unanim admisă în prezent. Elementele mai sus amintite întăresc totodată ipoteza naşterii statului dac încă în primii ani ai domniei lui Burebista, dacă nu chiar sub domnia tatălui său.

Nu-i mai puţin adevărat că o serie de particularităţi ale acestui stat rămîn încă obscure pentru noi, urmînd ca cercetările viitoare să aducă noi precizări. In rîndurile de mai jos ne vom mărgini să facem doar cîteva considerente privind problema caracterului statului dac.

Caracterul sclavagist începător al statului lui Burebista şi Decebal este recunoscut de către cei mai mulţi istorici. Totuşi, se mai fac încă anumite greşeli, fie minimalizîndu-se, fie exagerîndu-se rolul sclaviei şi importanţa relaţiilor sclavagiste în statul dac. De exemplu, în recenta lucrare a lui D. Tudor despre sclavajul în Dacia romană se afirmă fără nici un temei că „în vremea lui Burebista dacii alcătuiau încă o uniune de triburi" 1 A , stabilindu-se astfel între epoca lui Burebista şi cea a lui Decebal o deosebire pe care nici datele arheologice, nici izvoarele literare n-o atestă.

In extrema opusă cade A. Bodor, care afirmă într-un studiu despre problema obştii la daci că „forma principală a exploatării era sclavajul" 1 2 . Afirmaţia este, evident, exagerată. In toate statele sclavagiste, orientale sau clasice, a trebuit să treacă mai multe secole pînă ce sclavajul să de­vină principala formă de exploatare a muncii străine, pînă ce munca sclavilor să devină baza producţiei sociale. In statul începător dac nu poate fi vorba de aşa ceva. Ca nivel general de dezvoltare acest stat nu poate fi comparat cu Grecia secolului IV. î.e.n. sau Roma secolelor III—II. î.e.n., în care sclavia devenise principala formă de exploatare. Ca şi în Grecia înainte de Solon sau jn Roma perioadei monarhice, în statul dac principala (atît ca număr cît şi ca însemnătate economică) clasă exploatată trebuie să fi fost aceea a micilor producători, comaţi, mai ales ţărani, liberi din punct de vedere juridic, dar depinzînd economiceşte într-un fel sau într-altul de aristocraţia îmbogăţită (tarabostes), aserviţi într-o formă sau alta acesteia. Săpăturile arheologice n-au permis pînă acum în Munţii Orăştiei sezisarea unei proprietăţi latifundiare pe care să fi lucrat zeci şi sute de sclavi. Dimpotrivă, marele număr de aşezări gospodăreşti din Munţii Orăştiei e de natură să indice mai degrabă existenţa precumpănitoare a proprietăţii private mijlocii şi mici. Ne grăbim să spunem că aceasta nu înseamnă deloc că în Dacia nu exista marea proprietate funciară, că în Dacia nu avea loc un proces mai mult sau mai puţin rapid de concentrare a pămîn'tului în mîinile unei minorităţi aris­tocratice, aşa cum s-a întîmplat în toate statele antichităţii.

Fireşte, sclavi au existat în Dacia lui Burebista şi Decebal. Fireşte, la construirea vastului şi puternicului sistem de fortificaţii din Munţii Orăştiei au participat, alături de populaţia liberă, şi numeroşi sclavi ' 3 . Fireşte, dacii luau prizonieri în luptele pe care le duceau şi-i foloseau

1 1 D. T u d o r , Istoria sclavajului In Dacia romană, Ed. Acad. R.P.R., (Bucureştii, 1957, p. 19. . i f J .

1 2 A. B o d o r , Contribuţii la problema agriculturii in Dacia înainte de cucerirea romană. Problema obştilor la daci (partea a Il-a), în „SCIV", VIII (1957), nr. 1—4, p, 147. Tov. A. Bodor ne atrage atenlia că această exagerare se datoreşte traducerii greşite a manuscrisului în 1. romînă.

1 3 Cî. C. D a i c o v i c i u, Cetatea dacică de la Piatra Roşie. Monografie arheologică, Ed. Acad. R.P.R, [Bucureşti], 1954, p. 130.

din plin ca forţă de muncă servilă, mai ales la marile construcţii de s ta t 1 4 . Dar de la toate acestea şi pînă la generalizarea relaţiilor de producţie sclavagiste, pînă la transformarea muncii sclavilor în bază a producţiei sociale şi a sclaviei în principala formă de exploatare mai este o cale lungă pe care societatea dacică n-a mai avut timp s-o parcurgă.

De ce, atunci, caracterizăm statul începător, primitiv, dac drept stat sclavagist şi nu altminteri? Răspunsul trebuie căutat în considerarea dialectică a dezvoltării societăţii şi statului dac. Chiar dacă relaţiile sclavagiste erau încă puţin dezvoltate pe vremea lui Burebista şi Decebal, ele reprezentau elementul nou, capabil de dezvoltare şi aflat într-o con­tinuă dezvoltare, elementul care-şi croia încet dar sigur drum, înlăturînd treptat rămăşiţele orînduirii comunei primitive, elementul care trebuia să învingă în virtutea implacabilei legităţi a dezvoltării istorice. Că rela­ţiile sclavagiste n-au ajuns niciodată predominante în statul dac indepen­dent, aceasta e o chestiune care nu interesează aici. Cucerirea romană a fost un accident extern care, dealtfel, n-a împiedicat, ci a favorizat biruinţa relaţiilor de producţie sclavagiste.

Completînd substanţial cunoştinţele noastre asupra diverselor aspecte ale traiului dacilor din Munţii Orăş'tiei, săpăturile din ultimii ani au con­turat, în acelaşi timp, mai precis o serie de probleme a căror rezolvare constituie o sarcină de căpetenie, mai mult sau mai puţin de perspectivă.

O mare însemnătate prezintă problema datării mai precise a diverse­lor monumente de cultură materială. In această direcţie s-a făcut deocam­dată destul de puţin, lipsindu-ne criterii de datare suficient de precise. Monetele, de altfel destul de rare, nu ne pot fi de prea mare ajutor, ele reprezentînd doar termene ante quem şi post quem. S'tratigrafia nu per­mite nici ea, deocamdată, o datare mai precisă a diverselor perioade cuprinse între cele două extreme — domniile lui Burebista şi Decebal.

Un criteriu mai de nădejde, dar şi acesta numai pentru anumite vestigii materiale, pare a fi, pînă acum, materialul folosit la construirea sanctua­relor. Se poate afirma, de exemplu, că sanctuarele de calcar au fost construite ante Decebalum, în timp ce sanctuarele de andezit au fost ridicate în timpul domniei acestuia. De asemenea, putem afirma cu destulă probabilitate că blocurile cu litere greceşti datează şi ele dintr-o perioadă anterioară lui Decebal, pe timpul căruia pare să se fi întrebuinţat scrierea lat ină 1 5 . Aceste precizări sînt însă parţiale şi, deci, insuficiente. Mai întîi, ele nu privesc decît sanctuarele şi rarele vestigii de scriere; în al doilea rînd, ele nu pot să tragă decît hotarul între Decebal şi toţi predecesorii

1 4 Cassius Dio (LXVIII, 9) arată că Traian i-a găsit în „munţii întăriţi cu ziduri" (adică în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei) pe romanii luaţi prizonieri de daci după victoria asupra lui Cornelius Fuscus. Din această ştire s-ar putea vedea că o piaţă internă de sclavi nu exista sau era puţin dezvoltată şi că prizonierii transformaţi în sclavi nu erau, în general, vînduţi diverşilor proprietari, în toată Dacia, ci erau concentraţi în centrul politic şi militar al statului dac, foarte probabil pentru a îi folosiţi la construcţiile militare şi de cult.

1 5 Cf. în această privinţă şi C a s s i u s D i o , LXVII, 7; LXVIII, 8.

acestuia, inclusiv Burebista, fără a ne ajuta să distingem mai clar pe­rioada de un secol şi jumătate de la Burebista pînă la Decebal.

Pentru a ajunge la o datare precisă va fi nevoe de o studiere minu­ţioasă a întregului material arheologic dobîndit prin săpături, compa-rîndu-1 cu materialul dacic descoperit în alte părţi ale ţării. Va trebui să examinăm îndeaproape detaliile caracteristice ale diverselor construcţii precis databile, pentru a putea defini criterii de datare valabile şi în alte cazuri. O atenţie specială va trebui dată ceramicii: evoluţiei formelor vaselor, ornamentării, precum şi ceramicii de import. Un studiu mai atent şi mai aprofundat al stratigrafiei, în toate cazurile, ne va ajuta şi e!, poate, să stabilim criterii mai precise de datare.

Cunoscute în esenţa lor, o serie de aspecte ale culturii materiale a dacilor din Munţii Orăştiei vor trebui precizate în amănunte, atît prin săpături şi lucrări de degajare, cît şi prin studii. In această ordine de idei am considera oportună completarea tabloului sistemului defensiv prin dezvelirea fortificaţiilor de mai mică amploare cum sînt cele de pe Vîrful lui Hulpe şi Feţele Albe, prin cercetarea exhaustivă a cetăţii B.idarului, printr-o nouă examinare a valului de la Cioclovina-Ponorici. începutul/ făcut în această direcţie prin degajarea completă a cetăţii de la Costeşti e edificator. Natural, lucrărilor de teren trebuie să li se adauge apoi o sene de studii privind planul fortificaţiilor, tehnica zidurilor, turnurilor şi intrărilor, influenţele străine care s-au manifestat în acest domeniu.

Mai importantă încă pentru precizarea unui tablou veridic al vieţii dacilor este cercetarea aşezărilor civile, relativ puţin cunoscute pînă acum. Pe Dealul Grădiştii vor trebui dezvelite mai multe locuinţe şi ate­liere, va trebui cercetată marea terasă cu presupusa „piaţă" a oraşului. Mai multă atenţie trebuie acordată aşezărilor civile din vale (Costeşti, bucium), care duc spre Mureş. A sosit, de asemenea, timpul cînd ne putem gîndi ia cercetarea exhaustivă a unor aşezări ca aceea de pe Faţa Cetei sau de la Pietroasa lui Solomon, pentru a stabili pînă în cele mai mici amănunte aspectul unei „localităţi- dacice din munţi.

In iaţa noastră se ridică problema aprofundării şi precizării cunoştin­ţelor cu privire la religia dacilor. In fond, pînă acum săpăturile nu ne-au adus aecu aovezi suplimentare despre poiiteismui dacilor, dovada existen­tei unei divinităţi feminine de tipui Artemidei şi un început de confirmare a ipotezei privitoare ia caracterul urano-soiar ăi rengiei dacice, Simain inca ioane departe de descilrarea cdiar şi numai a aspectelor ce.or m a i importante a i e acesteia. In această direcţie, săpăturile mai au şi e.e un cuvint a e spus (la Grădişte şi la Pietroasa lui io iomon) , dar pnncipaia sarcină credem că e studierea monumentelor dezvelite. Vom încerca, într-un studiu aflat în pregătire, să demonstrăm semnificaţia şi principiul marelui sanctuar rotund de la Sarmizegetusa, acel original tempiu-ca-lendar al dacilor. Dar p.entru cunoaşterea multilaterală a religiei dacilor acest studiu nu poate constitui decît un modest început.

Săpăturile din campania viitoare vor întregi, probabil, colecţia noastră de blocuri cu litere greceşti. Aceasta va pune nemijlocit problema des-

2 — Babeţ—Boiyai; I s to r i a

cifrării lor, sarcină dificilă desigur, dar, credem, nu imposibilă. E uşor de înţeles însemnătatea acestui lucru în caz de reuşită.

• O problemă care ni se pare extrem de importantă este aceea de a ^ preciza dacă în regiune există sau nu vestigii ale unei epoci anterioare

domniei lui Burebista, adică anterioare închegării regiunii Munţilor Orăştiei ca centru al statului dac. Se pune întrebarea dacă nu cumva a existat aici un centru religios încă înainte de formarea statului. In cazul unui răspuns afirmativ, am dispune de o explicaţie în plus a alegerii tocmai a acestei regiuni ca centru şi al puterii laice, întrucît în statul dac, ca şi în toate statele primitive, laicul şi sacrul sîn't strîns legate.

Marea problemă nerezolvată a cercetărilor din regiunea aşezărilor dacice a fost şi rămîne aflarea necropolelor acestor aşezări. E probabil ca insuccesul de pînă acum să nu se datoreze numai întîmplării, ci şi unei metode greşite de cercetare. într-adevăr, atenţia cercetătorilor a fost îndreptată exclusiv spre descoperirea tumulilor funerari dacici. Nimic nu ne îndreptăţeşte însă să înlăturăm ipoteza contrară, aceea a mormin­telor plane de incineraţie, atestată în necropolele dacice, de exemplu la Porolissum 1 6 . Cercetări răbdătoare şi sistematice orientate după această ipoteză ne vor aduce, poate, succesul de-atîta vreme aşteptat. In legătură cu aceasta, dar şi cu alte probleme (de religie, de exemplu), n-ar fi inutilă nici o mai sistematică cercetare a peşterilor din regiune.

In sfîrşit, ultimul grup de probleme e legat de războaiele cu Traian şi de perioada imediat următoare. Prin săpături la castrele semnalate în regiune se vor putea, eventual, stabili direcţiile de înaintare ale arma­tei romane spre Sarmizegetusa. In acelaşi fel pot fi folosite şi alte indicii; de exemplu la Meleia, în timp ce stînile de pe terase au fost pur şi simplu abandonate de ocupaţii lor, stînile de pe platou poartă urmele unui violent incediu. Dacă la această împrejurare adăugăm faptul că plaiul Meleii e un excelent drum ocolit, de învăluire, spre Sarmizegetusa, nu e neverosimil să presupunem trecerea unei părţi a armatei romane (poate a cavaleriei lui Lusius Quietus) pe aici.

Cu privire la perioada de după cucerire, ar fi interesant şi folositor să putem preciza cît timp a rămas la Sarmizegetusa detaşamentul din legiunea a IV-a Flavia Felix. De asemenea, extrem de utilă ar fi cerce­tarea aşezării romane de la Sub Cununi, suprapusă peste o aşezare mai veche, dacică.

Evident, nu ne putem gîndi la o grabnică elucidare a tuturor acestor probleme. Dar credem că rezolvarea, fie şi numai parţială, a lor, sau chiar numai a unei părţi a lor, constituie o premisă necesară cunoaşterii com­plexe a traiului dacilor din Munţii Orăştiei, cunoaştere pe care o dorim cît mai curînd concretizată într-o amplă monografie arheologică şi isto­rică a acestei regiuni.

Catedra de istorie universală

1 6 Informaţie prof. M. Macrea.

HOBblE ÄAHHblE H BOnPOCbl B CBH3H C ÄAKAMH H3 MYHUHH OP3LUTHEK

(KpaTKoe coAepacaHHe)

A b t o p nepeMHCJineT caivtbie BajKHue apxeojiorHHecKHe o t k p h t h h , cne-jîaHHbie b ÄaKHÖcKHx KpenocTHX h nocejieHHHx b MyHiiHÍi Opaiin-Heii b 1955—1958 r r . Cpe^H pe3yjibT3TOB, AOCTHrHyrax b s t o m n p o M e « y T K e Bpe-MeHH oöcjieÄOBaHHeM Ha MecTax, c u h t s c t c h h ycTaHOBJieHHe cBepx 20-th h o b h x nyHKTOB c ; i 3 k h h c k h m spxeoj ionwecKHM MaTepnaj ioM. HaHÔojiee BajKHbiMH cpe^H HHX HBJiHiOTCH By^yiw, KocTeuiTH, $ a u a MeTeñ, PyaeJie, Mejiesi.

HoBbie h iieHHbie .zisHHbie npHHec/iH pacKoriKH b cenmenmü 3one h 3 CapMH3ere-Ty3bi ( f lnj iyj i rpa/iHiHTHñ). 3,necb ö h j i o orapbiTO c b h t h j i h i u ê c 60-K) H3BeCTKOBHMH OIlOpaMH KOJIOHH, OKpy>KëHHOe nJIOTHOH CTeHOH H3 Toro jKe MaTepnaJ i a ; óbuio oôHapyîKeHO 3Hjj63HTOBoe MomeHHe, cocTOHiuee h 3 ueHTpaj ibHoro ä h c k s , o K p y x e H H o r o AecHTbio jiynaMH — HacTOHinee »Ka-MeHHoe coj iHue" — ; ö u j t h Han^eHbi TaKJKe 22 H3BecTKOBwx t j i h o h c rpe-qeCKHMH 6yKB3MH. B H3BeCTKOBOM CBHTHJIHme, ynOMHHyTOM BblUie, ÔbIJI

oOHapyxeH a h c k h 3 t j i k h h c jKeHCKoñ ou,apanaHHoñ (pHrypoñ Ha o a h o h H3 ero CTopoH; s t o t a h c k 3 b j i h c t c h no ime j iKon pHMCKoro AeHapHH 80-ro roAa Ä-H.3., H3o6pa>Kaiouaero ÄHaHy. 3 t o oTKpbiTHe, BMecTe c t o j i o b o h J3,HaHbi, HañAeHHoñ b KoceTuiTax, h 6 p o h 3 0 b h m 6k)C t om, HaHAeHHbiM b r iHTpa PoiiiHe h H3o6pa»aK)iii;HM xeHCKoe 6o»ecTBO, CBHAeTejibCTByiOT o pacnpocTpaHeHHH y a 3 k o b noiHTSHHH óoriiHH B c h a h c .

HeH3BecTHyio CTopOHy o 6 p a 3 a >kh3hh a 3 k o b b MyHimn OpaiuTHeñ b h -HBHJIH paCKOnKH B MeCTHOCTHX PyAeJie H MejieH. 3fleCb 6 b U I H OTKpblTbl Tptí flaKHHCKHx nacTymecKHX KOMiuieKca co cnertHHtpuecKHMH nocTpoHKaMH h HHBeHTapëM.

JXajiee aBTop npHBOAHT HecmjibKo . cooöpaateHHH oraocHTeJibHO x a p a K T e p a ÄaKHncKoro rocy^apcTBa. Oh noKa3UBaeT, HTO b aaKHHCKOM o o m e c T B e TpyA p a ö o B HHKor^ţa He 6hj i maBHUM (paKTopoM oömecTBeHHoro npOH3BOÄCTBa. fjiaBHblM 3KCnJiyaTHpyeMbIM KJiaCCOM (k3K B OTHOHieHHH HHCJia, TaK H B OTHOUieHHH SKOHOMHieCKOrO 3HaHeHHH), ÖblJIH CBOÖOflHbie MejiKHe npoH3BO^HTejiH, cornati, rjiaBHbiM o 6 p a 3 0 M KpecTbHHe. HecMOTpa Ha 3T0, M b i onpe^ejiHeM AaKHñcKoe rocyAapcTBO Kan paôoBJiaAejibqecKoe r o c y ^ a p c T B o , TaK k 3 k HMeHHo paöcTBO 6buio h o b h m nepeAOBbiM co imaj ibHO-SKOgOMHHeCKHM pa3BHB"aiOmHMCH SJieMeHTOM, KOTOpblH B CHJiy 33KOHOMep-HOCTH HCTOpHHeCKOrO p33BHTHH AOJIJKeH 6 b M nOÖeAHTb.

B nocjieAHeñ qacra CBoeñ CTaTbH aBTop yK33HBaeT Ha Hanöoj iee B a x H u e oôiieKTHBbi SyAyiiiHx pacKonoK b MyHmin Opsuiraeñ, a HMeHHo: npoaoJi-» e H H e HCCJieAOBaHHH cHCTeMbi yKpenjieHHH, OTKpbiTHe a s k h h c k h x c b h t h j i h i u , ycHJieHHe pacKonoK b rpsHCAaHCKHx nocejieHHHx, HCCJieAOBaHHe m c c t h m x nemep, OTKpbiTHe AaKHHCKHX HeKponojieñ h , HaKOHeri, nccJieAOB3HHe p a 3 -JIHHHblX apxeOJTOrHHeCKHX CJie^OB, CBH33HHbIX C nepHOAOM BOHH C Tp3HH0M h pHMCKoro rocnoACTBs b ü , 3 k h h . K 3THM o6"beKTHBaM p aöoTb i Ha MecTax

npHÖaBJifleTCH Ba>KHaH aa^a^a H3AaHHH oqepKOB h CTaTbeö, KOTopue n o a i y -)K3T b KaqecTBe n p e ; m o c b u i o K ä j i h oöiirapHofi apxeoj ior imecKoö h HCTopa-qecKoß MOHorpadpHH s t o t o Kpaa.

DONNÉES ET PROBLEMES NOUVEAUX RELATIFS AUX DACES DES MONTS D'ORÀSTIE

(Résumé)

L'auteur passe en revue les plus importantes découvertes archéolo­giques des années 1955—1958 qui ont eu lieu dans les places fortes et établissements daces des Monts d'Orăştie. Parmi les résultats obtenus dans cet intervalle il faut rappeler la détermination, par reconnaissances sur le terrain, de plus de 20 points nouveaux à matériaux archéologiques daces, les plus importants étant Bucium, Costeşti, Fa ţa Cetei, Rudele, Meleia.

Des données nouvelles et de grande valeur sont dues aux fouilles de l'enceinte sacrée de Sarmizegetusa (Dealul Grădişti i) . C'est ici qu'a été mis au jour un sanctuaire avec 60 bases de colonnes de calcaire, entouré d'un mur massif de même matière; on y a découvert aussi un pavage d'andésite formé d'un disque central entouré de dix rayons — un vrai „soleil de pierre"; en outre 22 blocs de calcaire portant des lettres grecques. Dans le sanctuaire de calcaire mentionné plus haut on a découvert un disque d'argile avec une figure féminine incisée sur r.une des faces; le disque est une imitation d'un denier romain de l'an 80 avant notre ère, représentant Diane. Cette découverte, jointe à celle d'une tête de Diane en bronze trouvée à Costeşti et d'un buste de bronze repré­sentant une divinité féminine trouvé à Piatra Roşie, atteste la diffusion du culte de la déesse Ben dis chez les Daces.

Un aspect inédit de la vie des Daces des montagnes d'Orăştie nous a été fourni par les fouilles de Rudele et de Meleia: on y a découvert trois complexes pastoraux daces aves les constructions et l'inventaire spécifiques. ,

L'auteur fait ensuite quelques considérations sur le caractère de l'état dace. Il montre que, dans la société dace, le travail des esclaves n'est jamais devenu le facteur principal de la production sociaie. La classe exploitée la plus importante tant par le nombre que par le rôle écono­mique, était celle des petits producteurs libres, comaţi, surtout paysans. Nous définissons néanmoins l'état dace comme état esclavagiste parce que c'est justement l'esclavage qui était l'élément économico-social nou­veau, progressiste, qui se développait et devait triompher en vertu des lois du développement historique.

Dans la dernière partie de son article, l 'auteur dégage les objectifs principaux des fouilles futures dans les Monts d'Orăştie; ce sont: la pour-

suite des recherches sur le système de fortifications, le déblaiement des sanctuaires daces, l'intensification des fouilles dans les établissements civils, la fouille des cavernes de la région, la découverte des nécropoles daces, enfin la recherche des divers vestiges archéologiques liés à la période des guerres avec Trajan et, par conséquent, à la domination romaine en Dacie. A ces objectifs de travail sur le terrain s'ajoute la tâche importante de l'élaboration d'études et d'articles qui serviront de prémisses à une ample monographie archéologique et historique de la région.

RĂZBOIUL DE ELIBERARE NAŢIONALA DUS DE POPORUL UCRAINEAN INTRE ANII 1648—1654 ŞI BOGDAN HMELNIŢKI, IN CRONICILE DIN ŢARA NOASTRĂ

de CONSTANTIN ENEA

Comunicare prezentată la sesiunea ştiinţifică a Universităţilor „Victor Babeş" şi „Bolyai" din Cluj, din 25—28 mai 1958

Războiul de eliberare naţională dus de poporul ucrainean împotriva exploatării panilor poloni şi figura lui Bogdan Hmelniţki, hatmanul caza­cilor ucraineni, care a condus acest mare eveniment din Ucraina de la mijlocul secolului al XVII-lea, încununat prin actul istoric de la Pereiaslavli din 8 ianuarie 1654, nu puteau fi ocolite de cronicarii moldoveni, munteni şi ardeleni. Acest „Cromwell rus" 1 se pune in fruntea Ucrainei în cele mai grele momente, dovedindu-se un talentat şi viteaz comandant, un bun organizator şi un iscusit diplomat, un distins repre­zentant al starşinei căzăceşti, un dascăl progresist al timpului său şi un profund patriot 2 .

Războiul de eliberare naţională dus de poporul ucrainean contra Poloniei panilor şi personalitatea şi faptele acestui mare hatman, vor apare într-o lumină mai clară în scrierile cronicarilor noştri, dacă vom cunoaşte, cel puţin în linii generale, trecutul Ucrainei pînă la acest mare eveniment şi apariţia lui Bogdan Hmelniţki pe scena istoriei.

I. Prin uniunea de la Krevo din 1385 şi în special prin uniunea de la Lublin din 1569, Ucraina a fost transformată într-o provincie supusă statului polon. In urma acestui fapt, panii poloni cotropiră pămîn-turile ucrainene, mai întîi cele din dreapta Niprului, apoi pe la sfîrşitul secolului al XVI-lea şi cele de pe malul stîng. Pămînturile răpite de la ţăranii ucraineni erau transformate în uriaşe seniorii. De exemplu:

1 B. F. P o r ş n e v, Caracterizarea situaţiei internaţionale In timpul războiului de eliberare dus de poporul ucrainean în 1648—1654, in „Probleme de istorie" nr. 5, Bucu­reşti, Edit. Acad. R.P.R., 1954. p. 72.

2 Istoria Ukraint, pod fed. M. Petrovski, t. I, Izd. Akad. Nauk U.S.S.R., 1943. p. 267.

magnatul polon Konieţpolski poseda numai în cuprinsul raionului Braţlav de pe cursul inferior al Bugului, 740 de sate, 170 de tîrguşoare şi oraşe; panul Ostrojski, 2760 de sate şi 80 de oraşe şi tîrguri; Potocki avea în stăpînire toată starostia Nejin, Cremenici, precum şi alte oraşe. Cneazul Eremia Wyszniewecki poseda între anii 1630—40, aproape toată regiunea Poltavei, cu circa 40.000 de gospodării ţărăneşti şi gospodării care apar­ţineau tîrgoveţilor 3.

Sistemul de arendare a pămînturilor îngreunează şi mai mult situa­ţia maselor ucrainene. Arendaşii străduindu-se să obţină un cît mai mare venit, forţau pe ţărani să lucreze pe moşiile arendate de ei, toate cele 7 zile ale săptămînii 4 . Abuzurile şi impilările de tot felul, împing pe ţărani la disperare. In felul acesta situaţia economică înrobitoare a mase­lor populare, asuprirea naţională şi persecuţiile religioase, au făcut din Ucraina, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, teatrul unor neîntre­rupte frămîntări sociale.

Aceste frămîntări sociale începeau de obicei în Seciui Zaporojean, atrăgînd pe cazacii înregistraţi şi apoi extinzîndu-se în întreaga Ucraina. Adesea aceste frămîntări zguduiau din temelie întreaga orînduire feudală din Ucraina şi Polonia 5 . In 1602—1603 ţăranii ucraineni participă la răscoala lui Hlopka, care ajunge pînă sub zidurile Moscovei. Aceiaşi ţărani participă peste 4 ani la răscoala condusă de Ivan Bolotnikov care a fost un adevărat război ţărănesc 6 . In 1623 cazacii zaporojeni erau gata din nou să se răscoale şi erau atît de indignaţi, încît au pus pe picior de război mai mult de 30.000 de oameni 7 .

In 1630 izbucneşte răscoala condusă de Taras Feodorovici, care cuprinde ambele maluri ale Niprului mijlociu 8.

Ultima mare revoltă a cazacilor ucraineni este înăbuşită în anul 1638, după care urmează o perioadă de 10 ani de linişte, numită de şleahta poloneză „liniştea de aur". Aceste două cuvinte subliniază în mod convingător care este starea de lucruri din prima jumătate a secolului al XVII-lea în Ucraina. Dar aceasta nu era decît o iluzie, căci în primă­vara anului 1648 răscoala condusă de Bogdan Hmelniţki zgudue din temelii întrega Polonie 9 .

II. Incepînd cu evenimentele din Ucraina din 1648, acţiunile maselor ţărăneşti şi căzăceşti şi personalitatea lui Bogdan Hmelniţki devin atît de cunoscute, încît nu mai pot fi trecute sub tăcere de cronicarii străini printre care se numără şi cei din ţara noastră. Este foarte adevărat că

3 A. M. P a n k r a t o v a , Istoria U.R.S.S., voi. I, Bucureşti, Edit. Cartea Rusă, 1949, p. 211; Istoria Ukrainskoi S.S.R., pod red. A. K- Kasimenko, t. I, Kiev Izd. Akad. Nauk U.S.S.R., 1953, p. 189.

14 Istoria Ukrainskoi S.S.R., t. 1, p. 190. 5 P. M i l i u k o f f , Histoire de Russie, t. I, Paris, 1932, p. 208. 6 Al . G r e c u , Răscoala ţăranilor în Moldova din anii 1563—1564, în „Studii", 1953,

anul VI, nr. 2, p. 213. 7 E. H u r m u z a k i , Documente privitoare la Istoria Rominilor, voi. I, suplimentul 1,

Bucureşti, 1886, p. 204. 8 Ocerki istorii S.S.S.R., period feudalisma, XVII veka, ceast 2. Moskva, Izd. Akad.

Nauk S.S.S.R., 1955, p. 676. 9 A. M. P a n k r a t o v a , op. cit, p. 216.

nu toţi cronicarii din ţara noastră se ocupă în aceeaşi măsură de aceste evenimente ca şi de personalitatea hatmanului. Unii, îndeosebi cei tran­silvăneni ca: Johannes Lutsch 1 0 , Nicolae Bethlen", Johannes Graffius 1 2

şi Samuil Micu Clain 1 3 , nu fac nici o menţiune despre ele; alţii ca: Ioan Szalârdi 1 4 , Ioan Bethlen 1 5 , Francisc Nagy Szabo 1 6 şi Ştefan Enyedi 1 7, se ocupă doar tangenţial şi într-un mod cu totul general, cu excepţia lui I. Szalârdi, care tratează mult mai pe larg intervenţiile cazacilor în Moldova între 1650—1653. A treia categorie de cronicari ne dau date mult mai veridice şi mai concrete, dar destul de sumare. Din această categorie fac parte: Gheorghe Şincai 1 8 , Daniel Nekesch-Schuller 1 9, Paulus Benckner 2 0 , Radu Popescu 2 1 şi Stoica Ludescu 2 2 . In sfîrşit, a patra cate­gorie de cronicari ne furnizează datele cele mai detailate şi mai precise. Printre aceştia din urmă se numără: George Krauss 2 3 , Ioan Kemeny 2 4

şi Miron Costin 2 5 , ultimii doi fiind martori oculari ai evenimentelor pe care le descriu în cronicile lor.

Desigur, fiecare cronicar descrie în felul său atît răscoala poporului ucrainean cît şi personalitatea, acţiunile militare, talentul diplomatic şj capacitatea organizatorică ale lui Bogdan Hmelniţki, deosebirea constă numai în felul cum sînt relatate evenimentele, unii rezumîndu-se la o înşirare vagă a momentelor mai principale, alţii mergînd pînă la cele mai mici detalii. Ei însă se caracterizează prin multe trăsături comune, proprii tuturor reprezentanţilor ideologiei din secolul al XVII-lea. Fiind exponenţi ideologici ai clasei feudale şi ai burgheziei în formare, ei văd războiul de eliberare naţională al poporului ucrainean şi figura lui Bogdan Hmelniţki din punctul de vedere al acestor clase. Aproape toţi

1 0 I. L u t s c h , Diarium 1607—1661, la Joseph Kemeny, „Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens", vol. I, Klausenburg, 1839.

" N. B e t h l e n Öneletiräsa în „Magyar törtenelmi emlekek", vol. II, Pest, 1858. 1 2 J. G r a f f i u s , Siebenbürgische Ruin 1658—1661, la J. Kemeny, „Deutsche Fund­

gruben der Geschichte Siebenbürgens", vol. II, Klausenburg, 1840. 1 3 S. M. Gl a i n . Istoria domnilor Ţării Moldovei din vechi şi noi scriitori culeasă,

voi. III, Blaj (manuscris). 1 4 J. S z a l â r d i Siralmas magyar krönikäjänak kilencz könyvei, Pest. 1853. 1 5 I. B e t h l e n , Rerum Transyloanicarum libri IV, Claudiopolis, 1789. 1 6 F. N a g y S z a b ö , Memorialeja, în „Erdelyi törtenelmi adatok", v. I, Kolozs-

vâr, 1855. 1 7 Ş t . E n y e d i , / / . Räköczi Gi/orgu fejedelem lengi/etorszăgi litjânak es häborüiänak

alkalmatossäga, în „Erdely öröksege", vol. V, Budapest, 1940. 1 8 Gh Ş i n c a i , Chronica Romînilor si a mai multor neamuri, vol. III Bucu­

reşti, 1886. 1 9 D. N e k e s c h - S c h u l l e r , Chronik (1421—1664). în „Quellen zur Geschichte

der Stadt Brassö", vol. IV, Chroniken und Tagebücher 1. Brassö 1903. 2 0 P. B e n c k n e r , Diarium (1421—1664), în „Quellen zur Geschichte der Stadt

Brassö", vol. IV, Chroniken und Tagebücher 1. Brassö, 1903. 2 1 R. P o p e s c u , Viaţa şi opera lui Radu Popescü, la N. I. Simache şi Tr. Cristescu,

„Cronicile romîneşti", vol. IV, Ploeşti. 1943. 3 2 S. L u d e s c u , Letopiseţul Cantacunnesc, 1290—1688, la N. I. Simache şi Tr.

Cristescu, op. cit., vol. II, Buzău, 1942. 2 3 G. K r a u s s , Siebenbärgische Chronik, 1608—1665, în „Fontes Rerum Austriâca-

rum", Scriptores, t. III—IV, Wien, 1862—64. * J. K e m e n y Öneletiräsa, 'în „AAagyar törtenelmi emlekek", v. I. Pest, 1856. 2 5 M, C o s t i n , Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron Vodă încoace, Bucureşti, 1944.

fac parte, fie din marii proprietari de pămînt şi curteni, fie din rîndurile patriciatului şi intelectualităţii burgheziei în formare. Unii ocupă slujbe la curţile domnitorilor şi principilor; alţii sînt ostili puterii centrale şi stau departe de ea. Cei proveniţi din patriciat ocupă funcţii în aparatul administrativ sau educativ al statului. Miron Costin era unul dintre cei mai mari proprietari de pămînt din Moldova, face studile la Bar în Polonia şi cunoaşte bine viaţa de la curtea domnitorilor Moldovei., Radu Popescu era logofăt de vistierie. Stoica Ludescu, autorul Letopiseţului Cantacuzinesc, era „slugă bătrînă", omul de încredere al boierilor Canta-cuzini. Ioan Kemeny este în serviciul principilor ardeleni, mare coman­dant de oşti, iar între anii 1661—1662 el însuşi ajunge principe transil­vănean. George Krauss este fiu de mare negustor, are o cultură aleasă şi ocupă funcţia de notar în oraşul Sighişoara. In sfîrşit, Gheorghe Şincai, este „director al Şcoalelor Naţionale unite din marele principat al Ardea­lului" 2 6 . El este un reprezentant al intelectualităţii progresiste din timpul său, un reprezentant al curentului iluminist, curent ce aparţine ideologiei feudale în ultima fază a evului mediu. Dar cronica sa este alcătuită mult mai tîrziu de la data cînd au loc evenimentele din Ucraina de la jumă­tatea secolului al XVII-lea şi este scrisă pe baza altor cronici contempo­rane. In cronica lui Gheorghe Şincai se simte puternic influenţa cronicii lui Ioan Kemeny, care după părerea noastră, a constituit principala lui sursă de informaţie a'tît pentru războiul de eliberare naţională al poporului ucrainean dintre anii 1648—1654, cît şi pentru intervenţiile cazacilor în Moldova între anii 1650—1653. Folosind izvoarele altor cronicari ce ocu­pau funcţii înalte la curţi, el nu le supune nici unei critici. Voind să fie fidel faţă de izvoare,.le copiază fără a le interpreta prin prisma adevă­rului istoric.

Plecînd de la acest punct de vedere, operele cronicarilor noştri nu pot fi lipsite de caracterul de clasă şi în general au o atitudine ostilă faţă de mişcările maselor, faţă de căpeteniile lor şi apără interesele claselor dominante. Operele lor fac parte integrantă din suprastructura evului mediu şi reflectă baza economică a sistemului feudal. De aceea este firesc ca atitudinea lor faţă de mişcarea de eliberare naţională din Ucraina şi faţă de hatmanul Bogdan Hmelniţki să fie lipsită de obiectivitate. Insă cu toate acestea, datorită proporţiei pe care o iau evenimentele în desfăşurarea lor istorică, mai rar direct şi foarte adesea indirect, ei sînt nevoiţi să recunoască realitatea. Studiind în mod atent cronicile din ţara noastră, putem desprinde cu destulă uşurinţă, atît adevărul istoric, cît şi părerea personală a cronicarilor.

Faptele descrise de ei în legătură cu războiul ţărănesc din Ucraina se grupează în următoarele 6 momente principale:

1. Cauzele şi începutul mişcării de eliberare din Ucraina şi apariţia lui Bogdan Hmelniţki în fruntea acestei mişcări.

2. Intervenţia cazacilor şi tătarilor din anul 1650 în Moldova. 3. Alianţa dintre Bogdan Hmelniţki şi Vasile Lupu din anul 1652.

2 6 N. A1 b u. Istoria învăţămintului rominesc din Transilvania ptnă în 1800, 1944, p. 248.

4. Rolul lui Bogdan Hmelniţki în cadrul evenimentelor din Moldova din anul 1653.

5. Coaliţia lui Gh. Râkoczi II, Carol X al Suediei şi Bogdan Hmel­niţki contra Poloniei din anul 1657.

6. Sfîrşitul hatmanului Bogdan Hmelniţki. III. 1. împrejurările favorabile declanşării războiului de eliberare

al poporului ucrainean, de sub dominaţia Poloniei, se iviră pe neaşteptate în anul 1646, cînd regele Vladislav IV, voind să-şi consolideze poziţia faţă de magnaţi şi şleahtă şi să poată începe un război cu turcii, a căutat să atragă de partea sa şi pe cazacii zaporojeni. In acest sens, regele a trimis pe oamenii săi la cazacii de la pragurile Niprului „şi au chemat la sine pre un cazac bătrîn, anume Barabaş şi pre Hmil, care era pre atunci diac oştirilor, cum dzic ei pisar" 2 7 . In urma acestei cereri, o solie de cazaci în frunte cu hatmanul Barabaş şi Bogdan Hmelniţki se prezintă la rege. Vladislav le acordă în mare taină o diplomă, restabileşte toate privilegiile,pierdute ale cazacilor, îi îndeamnă să se pregătească de război, le dă bani pentru arme şi corăbii şi conferă „cu uric lui Barabaş hătmă-nia pre cazaci cu steag, pre obicei bătrîn, şi lui Hmil pisăria de oaste" 2 8 .

După cum se ştie războiul cu turcii nu a mai avut loc. Panii poloni ameninţară pe regele Vladislav că va fi părăsit de toţi magnaţii Poloniei dacă începe război cu turcii fără voia lor. Hatmanul de coroană Potoţki dădu ordin lui Barabaş să înceteze pregătirile de război. Hatmanul Barabaş a vrut să se supună ordinului, însă Bogdan Hmelniţki se opune şi „tot îndemna bărbăteşte şi pre Barabaş şi pre alţi polcovnici" să nu se supună. Această atitudine dîrză şi nesupunerea lui Bogdan Hmelniţki începe să neliniştească pe starostii poloni din Ucraina, care raportează hatmanilor poloni despre faptele sale necugetate. In urma acestor rapor­turi alarmante hatmanii leşeşti Potocki şi Kalinowski trimit contra lor armată care „le-au ars toate vasele" 2 9 .

In felul acesta începe cronicarul Miron Costin firul povestirii sale despre răscoala poporului ucrainean şi despre faptele lui Bogdan Hmel­niţki, de care se leagă cele mai gJorioase pagini din istoria eroismului poporului ucrainean, subjugat de secole de Polonia pană şi pe care cro­nicarul le descrie pentru a deslega mai bine evenimentele ce au avut loc în Moldova între anii 1650—1653.

Miron Costin fiind mai aproape de cîmpul de operaţie, participînd direct la unele acţiuni militare, cunoaşte foarte bine situaţia maselor din Ucraina şi povesteşte întîmplările cu multe amănunte. Dar totodată este un reprezentat din rîndul partidei poloneze din Moldova, simpatizant şi susţinător fervent al polonilor şi de aceea ne prezintă războiul de eliberare naţională a poporului ucrainean şi pe Bogdan Hmelniţki în culori mai puţin luminoase. La început cronicarul vede în persoana lui B. Hmelniţki pe una din căpeteniile de frunte ale cazacilor înregistraţi, care se bucură de mare popularitate atît în rîndul cazacilor înregistraţi

*' M. C o s t i n , op. cit., p. 188. 2 8 Ibid. 2 9 Ibid., p. 119.

cît şi în rîndurile celor neînregistraţi; un cazac fidel regelui Poloniei, căruia poate să-i aducă mari servicii militare. Drept dovadă a devota­mentului său, este investit de regele Vladislav cu rangul de secretar ge­neral al oştilor căzăceşti înregistrate 3 0 . Dar curînd cronicarul are o a'tă părere, de îndată ce Bogdan Hmelniţki îşi schimbă atitudinea de loiali­tate şi de supunere faţă de regele polon. Din acest moment Miron Costin ni-1 prezintă ca pe un cazac răzvrătit împotriva orînduirii feudale şi a regelui, un om plin de ambiţii personale, care agită masele, îndemnîn-du-le la nesupunere. Fără a explica motivele fundamentale ce l-au deter­minat să se îndepărteze de rege, să nu se supună ordinelor hatmanilor de coroană şi să facă agitaţie în sînul maselor ucrainene, cronicarul ni-1 prezintă ca pe un element turbulent ce produce dezordine în cadrul unei orînduiri drepte şi legitime. Dar analizînd evenimentele descrise de cronicar, desprindem cu uşurinţă aceste motive atît direct cît şi in­direct, precum şi figura lui Ffmelnifki ca viitor comandant de oşti. duşman neîmpăcat al panilor, un om aspru, dîrz -şi plin de curaj, în opoziţie cu figura hatmanului Barabaş, slugă supusă statului polonez, om lipsit de iniţiativă şi popularitate.

In 1647 în Ucraina lucrurile se complică şi mai mult. O parte din ca,zacii înregistraţi care posedau mari întinderi de pămînt şi pe care le lucrau cu ajutorul iobagilor, sînt deposedaţi cu forţa de ele de către panii şL starostii poloni. Printre cei deposedaţi se întîmplă să fie şi sotnicul Bogdan Hmelniţki. Panul Czaplinski sub diferite pretexte îi con­fiscă moşia şi conacul de la Subotov şi îi ucide pe unul din copii.

Miron Costin consideră conflictul dintre Bogdan Hmelniţki şi panul Czaplinski drept cauza fundamentală a războiului de eliberare naţională al poporul ucrainean. „Luatu-mi-a Czaplinski Subotovul şi tot ce am avut — spune cronicarul — iară sabia de a mînă nu mi-au l u a t " 3 I . Prin aceste cuvinte puse în gura lui Bogdan Hmelniţki cronicarul vrea să scoată în evidenţă setea de răzbunare şi hotărîrea de a-şi face singur dreptate. Dacă nu s-a putut pe cale paşnică, atunci cu sabia în mînă. Totul se desfăşoară în cadrul îngust al intereselor personale şi familale. Poziţia lui de clasă şi simpatia lui Miron Costin' faţă de panii poloni îl împiedică să vadă în acest caz particular situaţia maselor ucrainene în cadrul statului polon. Punctul său de vedere este lipsit de obiectivitate. Deşi cunoaşte bine situaţia maselor ucrainene, nu concepe ca aceste mase să se ridice şi conduse de Bogdan Hmelniţki să-şi facă singure dreptate. De aceea după părerea lui, cauza fundamentală a răscoalei nu este exploa-

3 0 Regii poloni au înţeles că fugarii de la Nipru care s-au organizat după principii militare reprezintă o mare primejdie pentru ei şi Polonia şi au încercat să-i atragă în serviciul lor. In acest scop regele Sigismund August în anul 1568 se adresează pentru prima dată cazacilor. In 1572 hatmanul Iazloveţki strîn'ge pentru serviciul regelui 300 de cazaci. Regele Ştefan Bâthori face un pas mai departe şi dispune ca o parte din cazacii zaporojeni să fie trecuţi în nişte registre speciale, de unde au primit denumirea de cazaci înregistraţi şi erau folosiţi pentru paza graniţelor şi în războaie. In fruntea cazacilor înregistraţi se afla hatmanul investit de rege. Cancelaria căzăcimii înregistrate era con­dusă de pisar sau secretarul general.

a l M, C o s t i n , op. cit p. 120.

tarea feudală, asuprirea religioasă şi naţională, ci conflictul personal dintre Czaplinski şi Bogdan Hmelnitki. In realitate, exproprierea forţată a lui Hmelnitki nu este decît unul din miile de cazuri care aveau loc în Ucraina din momentul pătrunderii panilor poloni în aceste regiuni. Bog­dan Hmelnitki a văzut în nedreptatea sa, nedreptatea întregului popor ucrainean, pe care îl iubeşte şi atrăgîndu-1 de partea sa, îl ridică la lupta contra stăpînirii polone.

Miron Costin este obligat să recunoască faptul că Bogdan Hmelnitki, acest nesupus, este iubit de cazaci, se bucură de sprijinul larg din partea lor şi îl ajută să scape din închisoare şi de la moartea pe care panii poloni i-o pregăteau în taină; că feudalii poloni îl persecută şi îl urmăresc fără încetare ca pe un rebel şi că nu-i rămîn decît două posibilităţi de scăpare: sau să părăsească ţara, sau să ia arma în mînă şi împreună, cu întreg poporul ucrainean să-i izgonească pe feudalii poloni. Bogdan Hmelnitki o alege pe cea din urmă.

O dovadă incontestabilă că Miron Costin cunoştea foarte bine situa­ţia din Ucraina o constituie discursul pe care Hmelnitki îl rosteşte în faţa nanului din Crimeia şi care este reprodus în cronică. „Crăiia leşească cîte şi ce slujbe are despre noi nimeni ca Crîmul nu este martor. Cu noi leşii şi-au lăţit crăiia, cu noi nu bagă în samă nice o împărăţie". „Iară ce bine au cazacii şi ce volnicii de la dînşii? Robii în Crîm au mai bună via ţă" 3 2 . Ultimele cuvinte sînt foarte importante căci chiar de n-ar fi autentice ne dezvălue într-un mod uimitor de clar situaţia maselor din Ucraina şi nu lasă nici un fel de îndoială asupra faptului că Miron Costin cunoştea de aproape acesta situaţie. De fapt nu se poate concepe ca Miron Costin care a studiat la Bar şi care avea mulţi colegi şi prieteni poloni să nu cunoască ce rol au jucat cazacii zaporojeni în cadrul statului polon, ce servicii au adus acestui stat şi ce recompense au primit. Acelaşi lucru se poate spune privitor la situaţia maselor de ţărani dependenţi. Dar el este apărătorul privilegiilor feudale, iar masele ucrainene răscu­late, conduse de Bogdan Hmelnitki, voiau sfărîmarea şi înlocuirea lor cu alte mai avantajoase. De fapt înlocuirea lor era o iluzie a maselor răsculate, irealizabilă pentru acel timp. Relaţiile feudale vor rămîne şi pe mai departe, se vor schimba numai stăpînii: în locul panilor poloni se vor ridica starşina căzăcească şi moşierii ucraineni şi ruşi. Miron Costin deplînge sincer soarta Poloniei zguduită din temelii de răscoala poporu­lui ucrainean. El nu are nici un cuvînt de laudă pentru poporul asuprit, în schimb este adînc mîhnit de nenorocirea ce s-a abătut asupra panilor. „Să scrie de acum leşii, ce pojar au purces dintr-acesta scîntee în multe părţi de lume, ce vărsare de sînge, ce pustietate ţărilor, ce surupare şi ce slăbiciune puterii crăiei leşăşti" 3 3 .

Cronicarul ardelean George Krauss, ca reprezentant al patriciatului şi ideolog al burgheziei în formare, este în opoziţie cu ideologia marilor feudali. Contradicţiile dintre aceste două clase atît în domeniul economic cît şi politico-ideologic, manifestate concret prin lupta oraşelor contra

8 2 Ibid. 8 8 Ibid., p. 123.

feudalilor, face din ideologii burgheziei apărători interesaţi ai maselor ţărăneşti aservite. Lucrul acesta se observă clar şi în cronica lui George Krauss cînd încearcă să explice de ce s-au ridicat ucrainenii contra panilor poloni. Căutînd să găsească cauzele adevărate ale răscoalei, se apropie mult de adevărul istoric şi este mai obiectiv decît Miron Costin. După părerea lui, poporul ucrainean s-a răsculat din două motive: unul de ordin economic, care constă în neplata soldei anuale pe care regele trebuia să o dea anual căzăcimii înregistrate, adică „40.000 de ducaţi şi 4000 de cojoace" şi al doilea de ordin politic, care constă în nedreptatea justiţiei polone faţă de populaţia ucraineană. Krauss spune: Bogdan Hmelniţki „a cerut dreptate regelui, însă la cererile lui repetate, nu a dobîndit nimic" 3 4 . In expunerea sa, cronicarul pune mult accent pe cau­zele economice. Aceasta denotă că el considera starea economică ca mo­tivul principal ce a împins căzăcimea să se ridice. Fireşte nu uită nici cauzele de ordin politic şi religios, dar le pune pe planul al doilea. Croni­carul nu are cuvinte de laudă la adresa răsculaţilor şi a căpeteniei lor, dar nici nu-i condamnă. Mai mult, din felul cum relatează cauzele, lasă să se înţeleagă că ridicarea maselor ucrainene ar fi legitimă. Totuşi se abţine să spună acest lucru în mod deschis. George Krauss însă scoate în evidenţă numai o parte din multiplele cauze ale războiului de eliberare. El se limitează numai la cazacii înregistraţi şi lasă cu totul în umbră exploatarea maselor ţărăneşti îobăgite, asuprirea lor socială, naţională şi religioasă. Nu vorbeşte nimic nici despre situaţia cazacilor neînregis­traţi. Orizontul său este mult prea îngust în comparaţie cu realitatea. Cronicarul ardelean Ion Kemeny este mult superior. Prin înţelegerea justă a cauzelor fundamentale ale războiului de eliberare al poporului ucrainean, el depăşeşte atît pe Miron Costin, cît şi pe George Krauss. Datele lui sînt cele mai exacte şi se referă atît la cazacii înregistraţi, cît şi la cei neînregistraţi. Cauzele prezentate de el depăşesc sfera căzăcimii şi se extind asupra întregului popor ucrainean. Kemeny se apropie cu totul de adevărul istoric şi caută să fie obiectiv în expunere.

De sigur pare ciudat că Ioan Kemeny, mare proprietar de pămînt, unul dintre cei mai însemnaţi demnitari de la curtea Râkoczeştilor, im­portant comandant de oşti şi, în sfîrşit, principe al Transilvaniei, rela­tează cel mai fidel adevăratele cauze ale răscoalei. Dar dacă cercetăm poziţia sa prin prisma politicii dusă de cei doi principi ardeleni: Gh. Râkoczi I şi Gh. Râkoczi II, faţă de poloni şi cazaci, această ciudă­ţenie dispare cu totul şi lucrurile devin foarte fireşti.

Atît "principele Gh. Râkoczi I cît şi Gh. Râkoczi II, urmăreau cu insistenţă să ajungă regi ai Poloniei, în care scop s-au amestecat destul de des în conflictele dintre regele Vladislav şi magnaţi. In Polonia se formase o partidă care milita pentru venirea Râkoczeştilor pe tronul Poloniei. Insă majoritatea panilor era împotriva acestui lucru. Din acest motiv, principii ardeleni întreţineau relaţii de prietenie cu căzăcimea din Zaporojie, aceasta constituind un sprijin puternic şi o forţă menită a-i

3 4 G. K r a u s s , op. cit., p. 222.

sili pe magnaţi să cedeze. Prin urmare, interesele lor îi obligau să păs­treze relaţii bune şi de prietenie atît cu o parte din magnaţii poloni, £Ît şi cu cazacii din Ucraina. Politica aceasta nu putea să nu-şi găsească ecou şi în cronica lui Ioan Kemeny. Fiind demnitar de curte şi servind cu devotament pe cei doi principi interesaţi atît în problema poloneză cît şi în cea ucraineană, el caută să fie destul de obiectiv în redarea tulburărilor din aceste ţări.

După cronicarul ardelean Ioan Kemeny, cauza fundamentală a războ­iului de eliberare naţională dus de poporul ucrainean contra polonilor, constă în exploatarea nemiloasă a poporului şi în special a căzăcimii de către magnaţii şi administraţia polonă. „Polonii voiau să-i slăbească şi să-i reducă pe cei mai mulţi în starea de iobagi, care şi aşa se înmulţi­seră. Ei însă nu voiau să suporte jugul iobăgiei, pentru că prea se satu­raseră de el, deoarece nobilii poloni şi oamenii lor se purtau fără milă cu ei" 3 5 .

Prin felul în care se termină expunerea cronicarului, el lasă să se înţeleagă că îi sînt cunoscute şi alte cauze, dar ele sînt atît de nume­roase încît nu poate să le înşire pe toate. Totuşi cele relatate sînt sufi­ciente pentru a ne face o părere clară de felul în care el justifică ridi­carea maselor. Cele expuse de Kemeny, concordă întru totul cu materia­lul documentar.

Cronicarul pune mare accent pe cauzele economice şi sociale şi prin urmare ridicarea poporului nu este lipsită de temei. Conflictul dintre Bogdan Hmelniţki şi panul Czaplinski, pe care Miron Costin 1-a pus la baza mişcărilor populare ucrainene, nu este menţionat, în schimb, în persoana lui Bogdan Hmelniţki vede pe „un cazac de frunte, cu mare influenţă asupra ce lor la l ţ i " 3 6 cazaci.

2. Ridicînd poporul ucrainean pentru a sfărîma cătuşile în care se afla de secole, Bogdan Hmelniţki îşi dădea bine seama, că sprijinin-du-se numai pe forţele interne, ar avea puţine şanse de izbîndă asupra armatelor poloneze mult superioare atît din punct d'e vedere numeric cît şi al armamentului. De aceea el întreprinde o serie de acţiuni diplomatice, care nu scapă din vedere cronicarilor. In urma unei astfel de acţiuni diplomatice, încheie o alianţă militară cu hanul tătarilor din Crimeia şi cu ajutorul primit de la acesta, în primăvara anului 1648, începe lupta contra polonilor.

Din felul cum cronicarii ne descriu succesele diplomatice şi militare ale Iul Bogdan Hmelniţki, scot in evidenţă noi trăsături caracteristice unui mare comandant de oşti, trăsături menţionate pînă în prezent şi care se conturează tot mai mult pe măsură ce înaintăm în desfăşurarea evenimentelor. Din paginile cronicilor, el apare ca un talentat om politic, un iscusit diplomat, un strălucit conducător de oşti şi un bun organizator al maselor, un om care se bucură nu numai de sprijinul ţărănimii ucrai­nene, care constitue baza puterii sale militare şi politice.

J. K e m e n y , op. cit., p. 469. Ibid., p. 467.

Dar alianţa cu tătarii se dovedi curînd şubredă. In bătălia de lîngă Zborov, din anul 1649, hanul Crimeii trădează şi îl obligă pe Hme'.niţkî să se împace cu polonii. Trădarea hanului îl determină pe Bogdan Hmel-niţki să se gîndească să-şi caute alţi aliaţi pe devotamentul cărora să se poată sprijini în momentele grele şi hotăntoare. Alianţa trebuia să întărească flancul stîng al frontului ucrainean, să asigure spatele frontului şi să mărească capacitatea ue luptă. In acest scop, el se gîn-deşte să scoată Moldova de sub influenţa Poloniei şi să o facă aliată a sa, încheind cu domnitorul Vasile Lupu o alianţă politică şi militară, consolidată printr-o căsătorie a fiului său Timus cu fiica domnitorului moldovean, Ruxandra, şi să transforme Moldova într-un cap de pod contra statului polonez 3 7 . Hmelniţki se gîndeşte să-1 atragă de partea sa şi pe principele Transilvaniei, Gheorghe Râkoczi I. Folosind dorinţa acestuia din urmă de a se face rege al Poloniei, îl îndeamnă — spune Kemeny — „să se facă rege, sau el sau fratele său mai m i c " 3 8 .

Dar domnitorul moldovean, Vasile Lupu, simpatizant şi susţinător al intereselor poloneze, în conformitate cu interesele sale de clasă, nu acceptă propunerea de alianţă făcută de Bogdan Hmelniţki, ci dimpotrivă, între anii 1648—1649, el ajută pe poloni pentru a nimici mişcarea ucraineană.

Bogdan Hmelniţki constrîns de împrejurările tot mai ameninţătoare, nu renunţă la planurile sale de a avea Moldova alături de el şi se hotă-reşte să le rezolve pe calea armelor 3 9 . In 1650, ajutat de tătarii din Crimeia, gata oricînd cînd era vorba de pradă, el pătrunde în Moldova şi îl sileşte pe domnitorul Vasile Lupu să accepte propunerile sale.

Miron Costin ia această acţiune armată, drept o răzbunare venită din partea tătarilor, determinată de faptul că în anul 1649 o oaste de tătari a fost nimicită de moldoveni lîngă satul Brătuleni, pe cînd se în­torcea încărcată de prăzi din Polonia. Prin urmare, rolul principal în expediţia cazaco-tătară din Moldova din anul 1650, îl joacă tătarii şi nicidecum cazacii. Pentru a nu prinde de veste Vasile Lupu — spune. Miron Costin — tătarii se prefac că vor să atace „ţara moschicească" şi că înainte de sosirea hanului „Hmil cu ostile gata era, anume spre părţile Moscului" 4 0 , iar de acolo, la îndemnul hanului, ambele oştiri s-au întors şi s-au aruncat asupra Moldovei. Lucrul acesta ne face să credem că Miron Costin nu cunoaşte nimic din planurile lui Bogdan Hmelniţki. Documentele vremii dovedesc contrarul celora scrise de cronicar. Bogdan Hmelniţki cunoscînd setea de jaf a tătarilor, precum şi planul lor de a năvăli în părţile de sud ale Rusiei, se hotărăşte să le-o ia înainte. El concentrează forţele sale la graniţele ruseşti şi convinge pe hanul Crimeii să renunţe la această incursiune şi să i se alăture lui pentru a năvăli în

3 7 A. F. E r m o l e n k o , Ukrainsko-moldavskie otnoşenia v godi osvoboditelnoi voini ukrainskogo naroda (1648—1654), în „Vossoedinenie Ukrainî s Kossiei 1654—1954" (sbornik statei), Moskva, Izd. Akad. Nauk S.S.S.R., 1954, p. 229.

8 8 J. K e m e n y , op. cit., p. 446. 39 Ocerki istorii S.S.S.R., period feudalisma XVII veka, ceast 2, p. 676. < 0 M. C o s t i n , op. cit., p. 125.

Moldova 4 1 . Hanul Crimeii căruia îi era indiferent ce ţară jefuieşte, se învoi pe dată. Hmelniţki profită de setea de jaf a tătarilor, .le schimbă planurile de a ataca ţinuturile ruseşti de la sud şi îi călăuzeşte spre Moldova. Astfel Hmelniţki, sprijinit de un detaşament de tătari, pătrunde în Moldova şi îl obligă pe Vasile Lupu să accepte propunerile sale.

Din felul cum Miron Costin ne descrie năvala cazacilor şi tătarilor, precum şi jafurile săvîrşite de ei în Moldova, reiese clar că Hmelniţki avea alte planuri şi alte scopuri decît hanul tătarilor. Cazacii se poartă mai blînd cu populaţia, jefuiesc în proporţii mult mai reduse, nu fac prizonieri. Bogdan Hmelniţki nu avea d o g i n d să-1 scoată pe domnitorul Vasile Lupu din domnia Moldovei şi rămîne mirat cînd află că şi-a părăsit curtea domnească şi s-a refugiat în codrii Căpoteş'tilor. Miron Costin spune că Bogdan Hmelniţki împreună cu hanul tătarilor „au trimis un mîrzac la Vasile vodă întrebîndu-1 că de ce a fugit din s caun" 4 2 . Ţinînd seama de starea jalnică în care se afla Moldova şi domnia, cro­nicarul consideră această întrebare drept glumă sau bătaie de joc făcută la adresa domnitorului Vasile Lupu. Dar judecind din punctul de vedere al planurilor lui Bogdan Hmelniţki, întrebarea capătă o altă semnificaţie. El nu avea intenţia să-1 scoată pe Vasile Lupu din domnie şi să-1 înlocu­iască cu un alt domnitor. La acest lucru nu s-a gîndit niciodată, iar planurile sale nu prevedeau nimic în acest sens. Hmelniţki urmărea un singur scop: să-1 scoată de sub influenţa Poloniei, să-1 facă aliatul său, să-1 îndrepte contra statului polon şi, dacă e cu putinţă, această alianţă politică şi militară să fie întărită printr-o căsătorie între cele două familii.

Forţat cu armele în mîini, domnitorul Vasile Lupu se învoieşte să accepte toate propunerile lui Bogdan Hmelniţki. Miron Costin credincios intereselor sale de clasă, consideră aceasta alianţă ca un mare rău pentru Moldova: „de atunce ţara au purces tot spre rău, den anu în anu, pînă astădzi" 4 3 .

Ioan Kemeny şi Gheorghe Şincai spun că năvălirea cazacilor în Moldova ar fi avut loc la o săptămînă după retragera tătarilor 4 4 . Gheorghe Krauss este şi mai slab informat în această privinţă. După el năvala cazacilor în Moldova are loc la 14 zile de la retragerea tătari lor 4 5 .

Nici unul dintre cronicarii amintiţi mai sus nu arată pricina care a determinat năvala tătarilor şi cazacilor în Moldova, ci se rezumă să spună că această năvălire s-a terminat prin logodna fiicei domnitorului Vasile Lupu cu fiul hatmanului Bogdan Hmelniţki.

Că domnitorul Vasile Lupu nu a acceptat de bună voie alianţa şi căsătoria, reiese şi din cronica lui Gheorghe Şincai. „Lupu vodă, după ce s-au mîntuit de tătari şi de cazaci, gîndea întru sine că logodna aceia e numai glumă şi iarăşi au început a se înţelege pre ascuns cu polonii" 4 6 . De aici rezultă clar că domnitorul Vasile Lupu nu se putea împăca cu

41 Istoria Ukrainskoi S.S.R., t. I. p. 258. 4 2 M. C o s t i n , op. cit., p. 127. 4 3 Ibid., p. 128. 4 4 J. K e m e n y , op. cit., p. 485—486 si G h. S i n c a i, op. cit., p. 89. 4 5 G. K r a u s s , op. ci l , p. 184. 4 6 G h. Ş i n c a i , op. cit., p. 90.

3 — Babeş—Bolyai: Istorie

ideea de a fi aliatul lui Bogdan Hmelniţki şi duşman al polonilor. Ca reprezentant al clasei dominante, nu putea să se alăture gloatelor răscu­late şi să le sprijine pentru a nimici o orînduire pe care el o consideră sacră. De aceea, cu toate că formal acceptă alianţa cu căpetenia răscu­laţilor, el continuă să aibă legături tainice cu Polonia.

3. Bogdan Hmelniţki întors victorios din Moldova şi considerîndu-şi asigurat francul stîng şi spatele frontului, în acest timp adună o mare armată şi în 1651 se întîlneşte cu armatele poloneze pe cîmpia din preajma localităţii Beresteciko. Dar în timpul luptei, Bogdan Hmelniţchi este trădat pentru a doua oară de către hanul Crimeii şi această t rădare i-a fost fatală. Cu tot eroismul maselor de răsculaţi, lupta a fost pierdută. Miron Costin, martor ocular al acestei bătălii, deoarece se afla în suita regelui polon, notează mulţumit: „Şi au ieşit craiu leşescu cu acela război biruitoriu şi asupra tătarilor şi asupra cazaci lor" 4 7 . Cronicarul laudă victoria obţinută de rege asupra răsculaţilor, dar nu aminteşte nimic de trădarea hanului din Crimeia cumpărat cu bani de către rege. El este trimis la rege de către domnitorul Vasile Lupu şi urmărea atent desfăşu­rarea evenimentelor. Deşi afirmă că se străduieşte să fie nepărtinitor în redarea evenimentelor, poziţia de clasă şi simpatia faţă de poloni îl îm­piedecă să o facă 4 8 .

De îndată ce sorţii victoriei s-au arătat favorabili Poloniei, ştirea a fost adusă la cunoştinţă şi domnitorului Vasile Lupu. înfrîngerea caza­cilor a produs mare bucurie domnitorului moldovean, rămas pe ascuns credincios polonilor. Prin aceasta înfrîngere „să hălăduia să scape de cuscria lui Hmil" 4 9 .

Bogdan Hmelniţki nu ştia nimic de comportarea domnitorului, numai atitudinea sa pasivă faţă de poloni începuse să-i dea de gîndit. După ce în vara anului 1652, nimici o armată poloneză, pe cîmpia de la Batog, el se hotărî să-1 forţeze pe Lupu să-şi respecte angajamentul luat. Miron Costin deplînge cu amărăciune soarta armatei poloneze nimicite şi pentru a scoate în evidenţă caracterul sîngeros al hatmanului Hmelniţki scrie: „Iară ce era frunte, tot sub sabie au mărs că aşa adşedzase Hmil cu soltanii, cum la cela război un rob să nu ia tătarii, ce tot sub sabie să pue, să se mai împuţinedze oamenii de oaste den ţara leşească" 5 0 . Dar căutînd să pună în evidenţă această victorie răsunătoare, poate cea mai mare din tot cursul războiului de eliberare naţională dusă de poporul ucrai­nean contra Poloniei pane, Miron Costin fără să vrea scoate la lumină noi trăsături pozitive ale lui Bogdan Hmelniţki: stăpînirea de sine în cele mai grele împrejurări, calmui şi sîngele rece manifestate pe cîmpia de la Beresticiko, curajul şi încrederea în victoria finală chiar şi atunci cînd nu se mai poate spera în bine.

Deşi înfrînt prin trădare pe cîmpia de la Beresticiko în 1651, Bogdan Hmelniţki nu disperează, ci calm şi cu răbdare, sprijinindu-se pe devota-

" M. C o s t i n , op. cit., p. 128. 4 8 Ibid., p. 149. 4 9 Ibid., p. 129. 1 , 0 Ibid., op. cit., p. 129.

mentul maselor populare şi crezînd în justeţea cauzei pentru care s-a ridicat, îşi reorganizează oştirea rămasă şi continuă în mod neîndu­plecat lupta contra Poloniei panilor. Infrîngerea completă a unei noi armate poloneze pe cîmpia de la Batog, la numai un an de la înfrîngerea suferită de răsculaţi lîngă Beres'ticiko, este cea mai bună dovadă despre talentul său de mare strateg şi bun organizator de oşti.

Aflînd de nimicirea completă a armatei poloneze pe care o chemase în ajutor, pe cîmpia de ia Batog, Vasile Lupu care socotea logodna fiicei sale Ruxandra cu Timus, fiul lui Bogdan Hmelniţki, o formalitate şi un mijloc de a tergiversa lucrurile, pentru a scuti Moldova de o nouă pustiire, se grăbi să consimtă la căsătorie, conform înţelegerii, mai ales că Bogdan Hmelniţki s-ar fi lăudat că dacă nu ,,va da pe doamna fata sa după Timotei, precum o logodise, îl va cerca acasă cu o sută mii cazaci" 5 1 .

Atît Miron Costin cît şi Gheorghe Şincai văd în căsătorie o simplă ambiţie personală din partea lui Bogdan Hmelniţki. In fond, această căsătorie în planurile lui Bogdan Hmelniţki nu constitue decît un mijloc, larg practicat în evul mediu între dinastiile conducătoare, de a întări şi mai mult alianţa politică şi militară încheiată între Ucraina şi Moldova încă din anul 1650 şi pe care domnitorul moldovean, datorită ataşamen­tului său şi al boierilor faţă de Polonia, nu a respectat-o.

Nicăieri nu este mai evidentă poziţa de clasă a cronicarului Miron Costin şi ostilitatea faţă de masele de răsculaţi ucraineni şi faptele lui Bogdan Hmelniţki, ca în paginile în care îşi exprimă părerea personală faţă de căsătoria domniţei Ruxandra cu Timus Hmelniţki. Dacă pînă aici cronicarul a reuşit să-şi ascundă mai mult sau mai puţin ostilitatea faţă de răscoala poporului ucrainean şi a căpeteniei lui, acum nu se mai poate stăpîni şi se exprimă în mod deschis: „Mare netocmală în deopotrivă caselor şi a hirilor !" 5 2 Ostilitatea cronicarului faţă de personalitatea lui Bogdan Hmelniţki îl împinge să facă uneori afirmaţii neîntemeiate. Bog­dan Hmelniţki era fiul unui şleahtic ucrainean bogat, adică al unui mic nobil, sotnic de Cighirin şi nu ţăran. Pentru a scoate şi mai 'mult în relief ostilitatea lui Miron Costin, este suficient să cităm cuvintele unui alt cronicar şi martor ocular, Paul din Alep. Străin de relaţiile dintre Miron Costin şi poloni, acesta spune că Timus Hmelniţki este un „brav şi viteaz-' cavaler, plin de forţă şi cura j 5 3 . Faptele de arme de care Timus Hmelniţki a dat dovadă îndată după celebrarea căsătoriei în primăvara şi toamna anului 1653, ne fac să dăm crezare celora spuse de Paul din Alep.

Gheorghe Şincai compătimeşte pe domnitorul Vasile Lupu pentru această căsătorie nepotrivită şi spune: „Cinstea cea mare, avuţia şi fetele, mult necaz au pricinuit Lupului vodă" 5 4 . Este limpede, după cronicari, Bogdan Hmelniţki a rîvnit la această căsătorie din motive familiale.

Este adevărat că prin căsătorie Bogdan Hlmelniţki urmărea şi sco­puri familiale, de a-i creşte prestigiul şi de a avea mai mare influenţă

6 1 G h. Ş i n c a i , op. cit., p. 81. 8 2 M. C o s t i n , op. c it , p. 129, 5 3 P a u l d i n A l e p , Memorii, la M. Kogălniceanu, „Arhiva" Istorică a Romîniei"

voi. I, Bucureşti, 1865, p. 84. 5 4 G h. Ş i n c a i , op. cit., p. 80.

la curţile vecine, dar acesta era un motiv de ordin secundar. Principalul scop rămînea alianţa politică şi militară.

Cronicarul ardelean George Krauss vede în căsătoria lui Timus Hmelniţki cu Ruxandra, o insultă adusă principelui Râkoczi II şi fratelui său Sigismund, care ceruse pe domniţă în căsătorie înaintea lui Timus, dar pe care Vasile Lupu îl refuzase 5 5 . După părerea lui, căsătoria s-a făcut prin învoirea comună şi reciprocă a celor două familii; nu au existat nici un fel de neînţelegeri şi nu au urmărit decît un singur scop: de a-şi bate joc, insultînd puterea politică a lui Gh. Râkoczi II în Moldova din primăvara şi toamna anului 1653, care avea drept scop răsturnarea lui Vasile Lupu şi înscăunarea lui Gheorghe Ştefan.

Dar alianţa politică şi militară dintre Moldova şi Ucraina, cimentată prin căsătoria domniţei Ruxandra cu Timus Hmelniţki, a produs mare nelinişte nu numai ardelenilor, ci şi turcilor, care îşi schimbă brusc ati­tudinea faţă de Bogdan Hmelniţki, muntenilor şi polonilor, cunoscute fiind ambiţiile şi pofta de glorie ale lui Vasile Lupu.

4. Neliniştea munteniloj şi a ardelenilor îi determină să acţioneze cît mai repede. In primăvara anului 1653, domnitorul Vasile Lupu este răsturnat din scaun de logofătul Gheorghe Ştefan, ajutat de o coaliţie munteano-ardeleană. Luat prin surprindere, Vasile Lupu se refugiază peste Nistru la cuscrul său Bogdan Hmelniţki, care se afla în acest timp la Cighirin, cerîndu-i ajutor militar pentru a-şi redobîndi domnia pierdută. Bogdan Hmelniţki îl ajută şi cu sprijinul cazacilor Vasile Lupu îşi re­cucereşte tronul. Zgomotul acestei lupte străbate dincolo de graniţele Moldovei şi este înregistrat de aproape toţi cronicarii contemporani.

Cronicarii din Ţara Romînească şi cei din Transilvania descriu eve­nimentele într-un mod favorabil stăpînilor lor, căutînd să justifice inter­venţiile. Stoica Ludescu afirmă că Matei Basarab nemaiputîndu-se „repoza" din cauza lui Vasile Lupu, s-a înţeles cu Râkoczi craiul Ardealului, să-1 înlocuiască cu logofătul Gheorghe Ştefan. Dar „Vasile vodă prinzînd'de veste" „au fugit la ginerele său Temuş, fiul lui Hmel­niţki, hatmanul căzăcesc şi în grabă s-au întors iară înapoi, împreună cu ginere său Temuş şi cu mulţime de cazaci" 5 6 . La fel notează şi cronicarul Radu Popescu 5 7 .

Ioan Szalârdi spune că Gh. Râkoczi II „ne mai tolerînd injuriile şi răzbunările lui Lupu" „l-au trimis pe Kemeny cu puţină oaste împotriva lui" 5 8 . Ioan Szalârdi, jus'tificînd intervenţia ardelenilor în Moldova, susţine punctul de vedere al lui George Krauss: insulta făcută de domnitorul Vasile Lupu.

Cronicarul George Krauss referindu-se la ajutorul primit de Vasile Lupu de la Bogdan Hmelniţki spune că acest ajutor ar consta din „16.000 de cazaci zaporojeni, dintre cei mai buni oameni", şi care se aflau sub comanda lui Timus Hmelniţki şi cu care recucereşte tronul pierdut 5 9 .

5 5 G. K r a u s s , op. cit., p. 196. 0 8 S. L u d e s c u , op. cit., p. 149. v R. P o p e s c u , op. cit., p. 134. 5 8 J. S z a l â r d i , op. cit., p. 270. 3 a G. K r a u s s , op. cit., p. 201.

Miron Costin, cunoscînd bine împrejurările în care a avut loc această căsătorie şi ce prezenta ea în fond, subliniază că această căsătorie „a trezit presupusuri la turci pentru că urî't le era numele cazacilor" şi teama de „unirea lui Vasile vodă cu cazacii" 6 0 . Aceleaşi temeri neliniş­tiră atît pe Matei Basarab, domnul Ţării Romîneşti, cît şi pe Gheorghe Râkoczi II, principele Transilvaniei, „că amîndorora era învrăjbit Vasile vodă şi amîndoi se sîia de aceia u n i r e " 6 I . Cronicarul Miron Costin are absolută dreptate. Alianţa politică şi militară dintre Moldova şi Ucraina cimentată prin legături matrimoniale, a produs mare nelinişte la toţi vecinii. Turcii se temeau ca nu cumva prin această alianţă să le scape din mînă Moldova, iar Ucraina devenind o mare putere să ameninţe atît posesiunile lor din Peninsula Balcanică cît şi cele din Crimeia.

Una din trăsăturile politicii turceşti faţă de ţările romîne era şi aceea de a sprijini direct sau indirect lupta fratricidă dintre aceste ţări, cu scopul de a le epuiza şi a le putea stăpîni mai uşor. Turcii se bucură cînd izbucneşte conflictul dintre cele 3 ţări romîneşti şi închid ochii atunci cînd ostile aliate ale lui Matei Basarab şi Gheorghe Râkoczi II pătrund în Moldova şi îl alungă pe Vasile Lupu. Ei se grăbesc să-1 confirme ca domn al Moldovei pe logofătul Gheorghe Ştefan duşman ştiut al caza­cilor şi aliat al polonilor. Prin aceasta se vede cît de atent urmărea Constantinopoiul evenimentele din Moldova şi ce teamă însuflase alianţa moldoveano-ucraineană. Gheorghe Ştefan deşi era omul polonilor, era mai uşor de înlocuit la nevoie. Lipsa unei alianţe politico-militare cu cazacii îl priva de posibilitatea împotrivirii cu armele în mînă. Moldova trebuia să rămînă o ţară izolată, iar între poporul moldovenesc şi cel ucrainean să fie o continuă vrajbă.

Cu aprobarea tacită a Turciei în decursul anului 1653, Moldova şi Ţara Romînească se transformă într-un cîmp de luptă unde se ciocnesc: pe de o parte Vasile Lupu cu o parte din moldoveni şi cazacii zaporojeni, iar pe de altă parte, logofătul Gheorghe Ştefan cu aliaţii săi munteni, ardeleni şi poloni.

în descrierea acestor evenimente, cronicarii din ţara noastră se deo­sebesc doar în privinţa detaliilor. Miron Costin este singurul care are cea mai largă viziune şi redă succesiunea evenimentelor cu mult lux de amănunte. El ne furnizează datele cele mai exacte, fireşte nu lipsite de părtinire şi observaţii personale.

Evenimentele care au avut loc în decursul anului 1653 îl pun pe cronicarul Miron Costin în faţa unor fapte ce nu mai pot fi tăgăduite. El este obligat să recunoască că polonii, în care el şi Vasile Lupu avu-seră^ atît a încredere şi pe care îi ajutaseră pe ascuns contra cazacilor, îl părăsesc pe domnitorul moldovean în cele mai grele momente şi trec de partea logofătului Gheorghe Ştefan, uzurpatorul său. El recunoaşte că Bogdan Hmelniţki a rămas credincios înţelegerii încheiate şi cu toate greutăţile pe care le întîmpina în Ucraina, îl ajută pe Vasile Lupu în tot timpul, trimiţîndu-i pe cei mai buni cazaci şi chiar pe propriul său fiu:

6 0 M. C o s t i n , op. cit. p. 130. 6 1 Ibid.

că Bogdan Hmelniţki şi-a jertfit fiul pentru interesele domnitorului mol­dovean şi că acei cazaci despre care nu odată a vorbit cu dispreţ, au lup­tat pe cîmpiile Moldovei şi ale Munteniei cu un curaj şi un devotament de nedescris; că aceiaşi cazaci asediaţi între zidurile cetăţii Sucevei, avînd comandantul ucis, lipsiţi de orice ajutor din afară şi îndurînd cele mai mari lipsuri „ . . . peile de pe cai morţi lua şi le herbea şi opincile, rădăcini mînca, obosiţi de străji totdeauna şi străbătuţi de puşc i " 6 2 , nu s-au predat decît în momentul cînd toate sursele interne se termina­seră şi epuizaseră soldaţilor ameninţa să se transforme într-o catastrofă totală, acceptînd condiţiile umilitoare impuse de poloni.

In timp ce aceşti cazaci în frunte cu Timus Hmelniţki erau asediaţi şi mureau de foame între zidurile Sucevei, Bogdan Hmelniţki face un ultim efort de a-i salva şi de a-1 repune pe Vasile Lupu pe tron. El încheie o nouă alianţă militară cu hanul Crimeii, căruia îi cere un deta­şament de tătari, care alăturîndu-se domnitorului Vasile Lupu se îndreaptă în mare grabă spre Prut. Dar situaţia de pe frontul ucrainean obligă pe tătari să-1 părăsească pe Lupu şi să se întoarcă peste Nistru 6 3 . Vasile Lupu nu mai reuşeşte să-şi reocupe tronul. La aceasta a contribuit şi capitularea cazacilor din Suceava, care se întorceau dezarmaţi în Ucraina, ducînd cu ei rămăşiţele pămînteşti ale comandantului iubit.

Operaţiunile din Moldova din toamna anului 1653 constituie o parte integrantă a războiului de eliberare naţională dus de poporul ucrainean contra panilor poloni. Aceste lupte erau conduse în mod direct de Bogdan Hmelniţki, care pusese în fruntea cazacilor de aici pe fiul său Timus, unul dintre cei mai distinşi comandanţi. Bogdan Hmelniţki era interesat ca pe tronul Moldovei să rămînă aliatul şi cuscrul său Vasile Lupu. Lăsînd să se înscăuneze în locul acestuia un alt domnitor, în persoana lui Gheorghe Ştefan, ostil cazacilor ucraineni, Moldova trecea irăşi sub influenţa Poloniei, iar flancul stîng al frontului său rămînea descoperit, putînd să fie atacat oricînd din această parte. Din descrierea cronicarului moldovean Miron Costin, reiese că Moldova reprezenta un important punct strategic, iar Polonia depunea mari sforţări să o smulgă din mîinile ucrainenilor şi să facă din ea o aliată fidelă a sa, fapt ce nu-i va reuşi decît pentru scurt timp.

După căderea Sucevei şi instaurarea definitivă a lui Gheorghe Ştefan pe tron, Bogdan Hmelniţki văzînd că Moldova este pierdută, iar flancul stîng ai frontului ucrainean sfărîmat, şi Polonia va reîncepe lupta cu şi mai multe forţe, îşi îndreaptă privirile şi toate nădejdile din nou către ţarul rus Alexei Mihailovici. Prin rada de la Pereiaslavli din ianuarie 1654 Ucraina se reuneşte cu Rusia. Privitor la aceasta Miron Costin notează în paginile sale: „Şi de atunci Hrnil au început a strica legătura sa cu tătarii şi se cerca la Moscu" 6 4 . Evenimentele care urmează au cu totul alt caracter şi altă amploare. De acum forţa principală o reprezintă

6 2 Ibid., p. 169. 6 3 Ibid., p. 170. 6 4 Ibid., p. 173.

statul rus care luînd sub oblăduirea sa poporul ucrainean porneşte un război îndelungat contra Poloniei.

5. Insă în anul 1657 în situaţia internaţională se produc mari schim­bări. Aceste schimbări se leagă direct de evenimentele din Ucraina. Cursul operaţiunilor militare ia o întorsătură neaşteptată. Polonia este atacată de o coaliţie formată din: Carol X al Suediei, Gheorghe Râkoczi II al Transilvaniei, Bogdan Hmelniţki din Ucraina, Gheorghe Ştefan din Moldova şi Constantin Şerban, domnul Ţării Romîneşti.

După cum am amintit, profitînd de setea de glorie a principelui Tran­silvaniei Gheorghe Râkoczi II, hatmanul Bogdan Hmelniţki se străduia să-1 atragă într-o mare coaliţie contra Poloniei încă din 1649. Aceste legături tainice dintre hatmanul ucrainean şi principele transilvănean nu scapă cronicarilor Miron Costin şi George Krauss. La anul 1653 croni­carul Miron Costin notează: „Să agiungia Râkoczi cu Hmil pentru crăiia la Ieş i " 6 5 . In anul 1656 iniţiativa unei coaliţii îndreptată contra statului polon trece în mîinile regelui suedez Carol X, care urmărea să transforme Polonia într-o posesiune a sa. Carol X ştiind de prietenia dintre Râkoczi II şi Bogdan Hmelniţki „s-'a străduit ca prin cîţiva sfetnici — spune Krauss — intervenind la cazaci, să-1 determine pe Râkoczi II să treacă de partea sa" 6 6 . Bogdan Hmelniţki văzînd că se apropie momentul realizării mult plănuitei coaliţii antipolone, „a îndreptat spre Râkoczi pe solii săi cazaci şi deasemenea pe suedezii travestiţi în haine căzăceşti" 6 7 .

Participanţii la coaliţie nutreau un mare plan: de a împărţi între ei statul polonez 6 8. Dar Bogdan Hmelniţki intră în această coaliţie fără a ţine seamă de consimţămîntul Rusiei. Statul Rus văzînd că suedezii reprezintă un pericol mult mai mare pentru popoarele slave, urmărea să se împace pentru un moment cu Polonia şi să atace împreună armatele suedeze. In acest caz, conform hotărîrii de la Pereiaslavli, Ucraina trebuia să fie alături de Rusia în acest război. Bogdan Hmelniţki, duşman ne­împăcat al Poloniei, trebuia să se împace şi să participe alături de ea contra suedezilor cu care el avea legături tainice de prietenie. Totuşi nu face acest lucru, ci alături de ceilalţi membri ai coaliţiei întră în Polonia.

Intrînd în coaliţia antipolonă, Bogdan Hmelniţki urmărea un scop precis: să dea o lovitură de moarte Poloniei pentru a nu se mai putea ridica niciodată contra Ucrainei, înfăptuind definitiv şi pentru totdeauna eliberarea poporului ucrainean din lanţurile robiei polone. Din felul cum ne prezintă aceste lucruri cronicarul Miron Costin, reiese că Bogdan Hmelniţki urmărea să dea o lovitură şi lui Gheorghe Râkoczi II, aşteptînd doar momentul potrivit. Momentul nu întîrzie să se ivească. Datorită intervenţiilor energice şi repetate ale Rusiei, Bogdan Hmelniţki este nevoit să se împace cu Polonia şi să iasă din coaliţie. In felul acesta Polonia este salvată de la pieire. Planul coalizanţilor este răsturnat. Atît

6 5 Ibid., p. 143. 6 6 G. K r a u s s , op. cit., p. 253. 6 7 Ibid. 6 8 K. O s i p o v , Bogdan Hmelniţki. Moskva. Izd, Molodaia Gvardia 1948, p. 439.

armatele suedeze cît şi cele ardelene, moldovene şi muntene încep să sufere înfrîngeri după înfrîngeri. In faţa acestei situaţii ameninţătoare, armatele ardelene decimate de lupte şi ger, încep să se retragă spre Transilvania. Hatmanul Bogdan Hmelniţki, care din aliat al lui Râkoczi II îi devenise duşman, neuitînd înfrîngerea pe care ardelenii le-o pricinui-seră în Moldova în toamna anului 1653, urmărea deaproape această retragere şi se pregătea să-i dea o ultimă lovitură. Inţelegînd „la ce slăbiciune" a ajuns Râkdczi II — notează Miron Costin — „purceseră cu oastea sa în întîmpinarea lui Râkoczi" şi „nu se ştie cu ce gînd . . . că spun că scîrşca în d i n ţ i . . . şi dzicea: Ah! De mi l-ar da Dumnedzău pre mîna mea pre acel dulău scurtul Aşă sîntu cazacii la tovărăşie de năde jde!" 6 9 Lucrul acesta este întărit şi de cronicarii ardeleni şi munteni care susţin că ostile căzăceşti l-au părăsit pe Gheorghe Râkoczi II în momentele cele mai grele ale campaniei 7 0 . Pentru a împiedeca retragerea armatelor ardelene, cazacii au stricat în urma lor toate podurile 7 1 .

Miron Costin scăpînd din vedere ansamblul evenimentelor şi schim­bările care au survenit în situaţia internaţională şi uitînd să facă o legă­tură între cele petrecute în Moldova în anul 1653 şi cele de faţă, con­damnă comportarea cazacilor şi atitudinea lui Bogdan Hmelniţki şi cu toate că s-a convins de loialitatea cazacilor îi urăşte şi îi socoteşte ne­sinceri. Bogdan Hmelniţki rămîne un om răzbunător, care urmăreşte numai interesele sale. Cu toate că pe tronul Moldovei s-au schimbat stă-pînii, el apără punctul său de vedere şi fiindcă Gheorghe Ştefan este aliatul lui Gheorghe Râkoczi, simpatia sa se extinde şi asupra acestuia din urmă. OstiMtatea cronicarului faţă de cazaci şi faţă de Bogdan Hmel­niţki merge pînă acolo încît uită că Polonia, faţă de care are o deosebită simpatie, este salvată tocmai de aceşti oameni care acum au întors armele contra lui Gh. Râkoczi II şi că aceasta era singura cale prin care coroana ar putea rămîne pe fruntea regilor poloni. Evenimentele luaseră o aşa întorsătură încît cei doi aliaţi nu se puteau întîlni decît ca duşmani. Polonia era duşmanul de moarte al Ucrainei şi Bogdan Hmelniţki nu înţelegea că Suedia reprezintă un pericol şi mai mare, nu numai pentru Ucraina, ci pentru toate popoarele slave din răsărit. Perspi­cacitatea Moscovei însă 1-a determinat să iasă din coaliţie, să salveze Polonia, contribuind la nimicirea atît a suedezilor cît şi a aliaţilor lor ardeleni. «• r w !

Părăsit de cazaci, suedezi, moldoveni şi munteni, Râkoczi II pierde războiul din Polonia şi posibilitatea de a mai ajunge pe tronul ei. De la această dată cronicarii din ţara noastră încetează de a mai semnala ceva în legătură cu războiul de eliberare din Ucraina contra Poloniei şi despre activitatea lui Bogdan Hmelniţki. Miron Costin este singurul cronicar ce însoţeşte cu povestirea sa pe hatmanul Bogdan Hmelniţki pînă la mormîn't.

6 9 M. C o s t i n , op. cit, p. 187. r o F. N a g y S z a b d , op. cit , p. 190; Gh. S i n c a i, op. cit , p. 107. 7 1 M. C o s t i n , op. cit, p. 186 şi F. N a g y S z a b o , op. c it , p. 190; A. V e r e s s ,

Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tării Romînesti, voi. X Bucureşti 1938, p. 316.

In iunie 1657 solii ruşi veniţi din Moscova pentru a-1 determina să rupă alianţa cu Râkoczi II, îl găsesc pe Bogdan Hmelnitki bolnav în tabără şi refuză să-i mai primească 7 2 . Această boală este menţionată şi de cronicarul moldovean. Dar curînd hatmanul se stinge din viaţă. Timp de 9 ani a condus destinele Ucrainei prin cele mai grele momente. In acest timp el nu a cunoscut oboseala. Luptînd cu vitejie, a urmărit un singur lucru: eliberarea poporului său asuprit din cătuşele robiei eco­nomice, sociale, naţionale şi religioase. Moartea hatmanului produce mare tristeţe în Ucraina acoperită de ruini şi' cenuşă, în schimb polonii şi Miron Costin se bucură. Moartea hatmanului dă prilej cronicarului să-şi exprime încăodată părerea. ,,Intr-acestu anu spune Miron Costin — şi-au sfîrşit şi Hmil hatmanu căzăcescu dzilele sale, începătură şi izvor a toate răutăţi acestor părţi de lume, a multe ţări, cetăţi stingere şi răsipă" 7 3 . De la început şi pînă la sfîrşit Miron Costin nu a văzut în Bogdan Hmelnitki decît „începătură şi izvor" a tuturor răutăţilor din Ucraina şi Polonia. Lupta sa plină de abnegaţie nu are nici un merit în ochii croni­carului feudal. Totuşi posteritatea nu este de părerea lui Miron. Costin. Lupta de eliberare naţională dusă de poporul ucrainean contra Poloniei a fost legitimă, izvorîtă din nevoile interne ale Ucrainei, iar Bogdan Hmelnitki cel mai mare fiu al acestei ţări. Lupta poporulu ucrainean a zdruncinat puternic nu numai orînduirea feudală din Ucraina şi Polo­nia, ci şi cea din Moldova şi este firesc ca Miron Costin să aibă o atitu­dine ostilă, el însuşi fiind unul din reprezentanţii de seamă ai acestei orînduiri. Venirea trupelor căzăceşti răsculate în Moldova, a contribuit la creşterea avîntului revoluţionar al maselor asuprite de aici şi a zdrun­cinat poziţiile de clasă ale marilor proprietari de pămînt.

Din felul cum au fost analizate ştirile furnizate de cronicarii din ţara noastră privitor la războiul de eliberare din Ucraina de la jumătatea secolului al XVII-lea şi figura lui Bogdan Hmelnitki, rezultă următoarele:

1. Nu toţi cronicarii din ţara noastră contemporani sau necontempo rani cu războiul de eliberare naţională din Ucraina de la jumătatea seco­lului a XVII-lea, relatează acest fapt.

2. Numărul celor ce urmăresc desfăşurarea evenimentelor de la înce­put şi pînă la sfîrşit este prea mic. Dintre aceştia cei mai remarcabili sînt: Miron Costin, George Krauss, Ioan Kemeny şi Gheorghe Şincai.

3. Toţi cronicarii care relatează războiul de eliberare naţională din Ucraina şi faptele lui Bogdan Hmelnitki sînt reprezentanţi sau ideologi ai claselor dominante, de aceea cronicile lor au un caracter de clasă, iar evenimentele istorice sînt privite prin această prismă.

4. Datorită caracterului de clasă al cronicilor, acţiunile maselor populare din Ucraina şi ale lui Bogdan Hmelnitki sînt lipsite de aprecieri pozitive. Adevărul este de cele mai multe ori indirect.

5. Cu toate că în cronici războiul de eliberare naţională dus de po­porul ucrainean este privit negativ, el rămîne totuşi cel mai mare eveni-

7 2 K- O s i p o v, op. cit. p. 444. 7 3 M. C o s t i n , op. cit., p. 187.

merit din istoria Ucrainei care a adus după sine eliberarea poporului şi realipirea Ucrainei la Rusia.

6. Forţaţi de împrejurările istorice, cronicarii au trebuit să recu­noască uneori meritele pozitive ale hatmanului ucrainean. Totuşi ei nu văd în persoana lui decît o căpetenie de răsculaţi care a vrut să nimi­cească stăpînirea polonă din Ucraina legitim constituită.

7. Dar în ciuda acestor aprecieri, Bogdan Hmelniţki a fost şi rămîne cea mai strălucită figură din istoria poporului ucrainean. Ultima parte a vieţii sale este plină de fapte măreţe care nu pot fi trecute sub tăcere de istorici.

8. Datorită talentului său militar şi diplomatic, el a înfăptuit elibe­rarea parţială a Ucrainei de sub jugul polonez şi a salvat poporul ucrai­nean de la o nimicire completă.

9. Indirect, din paginile cronicilor, reiese că Bogdan Hmleniţki a fost un mare om politic, înzestrat cu un dezvoltat talent organizatoric, bun militar şi diplomat, care a ştiut în orice moment cum să acţioneze, unde să dea lovitura principală pentru a-şi realiza scopul urmărit: eliberarea definitivă şi pentru totdeauna a Ucrainei.

Catedra de istorie universală

HAUHOHAJIbHO-OCBOBOflHTEJIbHAfl B O K H A y K P A H H C K O r O HAPOflA 1648—1654 rr. H BOT/XAH X M E J I b H H U K H P l B HAI1IHX

J I E T O n H C f l X

(KpaTKoe c o ^ e p m a H H e )

SKcruioaTaiiHfl yKpaHHCKoro KpecrbHHCTBa H Ka3aqecTBa, HauHOHa.'ib-i;oe H pe j in rH03Hoe y r a e T e m i e na y i c p a i m e B n e p B o â nojioBHHe XVII B. n p e B p a r a j i H 3Ty CTpaHy B a p e H y 6ecnpepbiBHbix napoAHbix BoecTaHun, 3a-BepuiHBUiHXCH HauHOHajibHO-ocBoóoflHTejibHOH BOHHofl yKpaHHCKoro Hapo / ta npoTHB naHCKofl Flojibinu B 1648—1654 rr. n 3a npHCoe^HHeHHe yKpanHbi K POCCHH. BoHHa pa3BepHyj iacb nojx pyKOBo^CTBOM reTMaHa Bor^ana Xivic/ib-HHiţKoro H 6biJia oTMeieHa-noqTH BceMH Hamnivin jieTonHciiaMH. . CaMbiMH BbiaaromHMHCH c p e / m HHX, npocjieflHBiiiHMH CO6HTH3 BO Bcefi HX ranpoTe, HBJIHIOTCH: MnpoH KOCTHH, /^sceop^JKe Kpayc, HoaH KeMemi H reopre IllHHKaft. Bce jieTonHCUH, OTMeqaiomHe HaiiHOHajibHO-ocBoóoAHTejibHyio BOHHy Ha y K p a n H e H AeicTBHH Bor^aHa XMe.nbHHU.Koro, HB^HIOTCH rrpe/t-CTaBHTejisMH HJIH HfleojioraMH" rocnoACTByrom,HX KJiaccoB, n o a r o M y HX ,ieTO-m-JCH HMeioT KJiaccoBbiH xapaicrep, a HCTopHqecKne COÓHTHH paccMOTpenbi c 3T0H ToqKH 3peHHH. Bjiaro,n,apîi KJiaccoBOMy x a p a K T e p y jieTonHceft, /iefi-CTBHH HapoAHbix Macc H Bor/rana XMejibHHUKoro Ha yicpaHHe .inmeiibi noJioxHTejibHOH oueHKH. Maine Bee rò HCTHH3 6bijia 3acJioHeHa KJiaccoBbiMH npeApaccyAKaMH j i eToni icueB H oHa BbrreKJia j i nu ib KocBeHHO. HecMOTpH Ha TO, HTO B J ieTonHcax HanHOHaJibHO-ocBoóo/iHTejibHaH BOHHa yKpaHHCKoro

Hapo^a paccMaTpHBaeTCfl oTpHuaTejibHo, OHa Bcë >Ke ocTaëïCH caMMM oojib-LHHM COÔbITHeM B HCTOpHH yKpaHHbl, npHHeCUIHM OCBo6o>KA6HHe HapOfla V. npHCoeaHHeHHe y K p a i m b i K POCCHH.

ripHHymAëHHbie HCTOpH^eCKHMH COÔbITMHMH, JieiOriHCUbl AOJIJKHbl ÔbIJIH HHor^a npH3HaTb nojiojKHTejibHbie 3ac / iyrH yKpaHHCKoro reTiviaHa. O/maKo B e r o JiHue OHH BHAHT Jinuib PVKOBOJIHTÊJIH BoecTaBLUHx, xoTeBiue ro , no HX MHeHHK), yHHqTOîKHTb Ha y K p a H H e 3aK0HH0 yqpe*flëHHoe nojibCKoe r o c n o n -CTBO. Ho BonpeKH 3TOH oueHKe, Bor^aH XMejibHHUKHË ÔHJI H ocTaëTCH caMoii 6„iecTHiiieH jiHHHOCTbio B HCTopHH yKpaHHCKoro n a p o A a . noc^eAHHH qacTb e r o >KH3HH nojiHa BCVIHKHX AeëcTBHH, KOTOpbie JieronHcubi n e M o r y r OÔOHTK MOJmaHHeM. BjiaroAapn cBoeiviv BoeHHOMy H AHnjioMaraqecKOMy TajiaHTy. OH ocymecTBHJi qacTHHHoe ocBooo>KAeHHe yKpaHHbl OT nojibCKoro u r a H cna< yKpaHHCKHH HapOA OT nOJIHOrO HCTpeÔJieHHH.

n p n Bceft OTpHixaTe^bHofi oueHKe AeTonHcueB, KOCBCHHO C HX c r p a H i m BHTeKaeT, HTO Bor^aH XMeribHHirKHH 6MJI Bbi^aroiUHMCH noJiHTH ecKHM Aes-TeJieM, O^apëHHblM HCKJHOqHTeJlbHblM 0prâHH3aT0pCKHM TaJiaHTOM, 6bIJI B b î -

AaiOIIIHMCH BOeHHbIM H A™JIOMaTOM, yMeiOIItHM BO-BpeMH AefîCTBOBaTb Ii HaHec™ peuiaiouiHft yAap AJIH ocymecTBJieHHH npecAeAyeMoft uejiH: OKOI;-•lareJibHoe ocBoôoîK/ieHHe yKpaHHbi .

LA GUERRE DE LIBÉRATION NATIONALE DU PEUPLE UKRAINIEN ENTRE LES ANNÉES 1648—1654 ET BOGDAN KHMELNITZKI

DANS LES CHRONIQUES DE NOTRE PAYS

(Résumé)

L'exploitation de la population paysanne et cosaque ukrainienne et l'oppression nationale et religieuse de l'Ukraine dans la première moitié du XVII-e siècle, ont fait de ce pays le théâtre d'une série ininterrompue de révoltes populaires. Celles-ci ont atteint leur point culminant avec la guerre de libération nationale du peuple ukrainien contre la Pologne des pans, entre 1648—1654, et l'union de l 'Ukraine avec la Russie. La guerre s'est déroulée sous la conduite de l'hetman Bogdan Khmelnitzki et a été enregistrée par presque tous les chroniqueurs de notre pays.

Parmi les chroniqueurs de notre pays qui ont relaté les événements dans toute leur ampleur, les plus remarquables sont: Miron Costin, Georg Krauss, Ioan Kemény et Gheorghe Sincai. Tous les chroniqueurs qui relatent la guerre de libération nationale de l'Ukraine et les exploits de Bogdan Khmelnitzki sont, au point de vue idéologique, des représen­tants des classes dominantes, c'est pourquoi leurs chroniques présentent un caractère de classe et les événements historiques sont vues à travers ce prisme. Par l'effet du caractère de classe des chroniques, l'action des masses populaires d'Ukraine et celle de Bogdan Khmelnitzki sont dé­pourvues d'appréciations positives. La vérité est le plus souvent obscur­cie par les préjugés de classe et ne ressort guère qu'indirectement. Malgré

cette vision négative de la réalité historique chez les chroniqueurs, la guerre de libération nationale ukrainienne n'en reste pas moins l'événe­ment majeur de l'histoire de l'Ukraine, celui qui a amené la délivrance du peuple subjugué et le rattachement du pays à la Russie.

Sous la pression des circonstances historiques, les chroniqueurs ont dû reconnaître parfois les mérites positifs de l'hetman ukrainien. Cepen­dant ils ne voient en sa personne qu'un chef d'insurgés qui a voulu briser la domination polonaise en Ukraine, légitimement constituée. Bogdan Khmelnitzki a été et demeure néanmoins la plus brillante figure de l'histoire du peuple ukrainien. La dernière partie de sa vie est pleine de hauts faits que l'histoire ne peut passer sous silence; grâce à son talent militaire et diplomatique, il a réalisé, au moins partiellement, la libéra­tion de l'Ukraine de sous le joug polonais et sauvé le peuple ukrai­nien d'un anéantissement total.

. Malgré les jugements négatifs des chroniqueurs, il ressort indirecte­ment de leurs chroniques que Khmelnitzki fut un grand homme politique, doué d'un remarquable talent d'organisateur, un bon militaire et un bon diplomate, qui sut à tout moment comment agir, où porter le coup prin­cipal afin d'atteindre son but: la libération définitive de l'Ukraine.

KOLOZSVÁR AZ' 1703—1711. ÉVI HABSBURGELLENES SZABADSAGHARC ELSO SZAKASZABAN

MAGYARI ANDRAS

Az 1703—1711. kòzòtt lezajlott habsburgellenés szabadságharc gaz-dag irodalma elsòsorban e küzdelemben dòntò szerepet játszó társa-dalmi rétegek kérdéseivel foglalkozik. Ennek kòvetkeztében nagyjában tiszíázottnak tekinthetò a parasztság és a nemesség külonbozo kategó-riáinak a Habsburg uralommal szembeni állásfoglalása, a szabadságharc folyamán kifejtett tevékenysége, valamint azok az okok, amelyek az erdélyi román és magyar parasztságot e mozgalom bázisává tették. 1

Ezzel szemben szükszavúbbnak mondhatók forrásaink a városok lakóinak a szabadságharcban játszott szerepével kapcsolatosan. Ezt tòbbek kòzòtt azzai magyarázhatjuk, hogy a kuruc csapatokban a városiak viszonylag kevesen vettek részt, s így jelenlétük nem dòn'to a hadsereg szempontjából. Azonban ha arra gondolunk, hogy egy-egy kerített varos — koztük Kolozsvár is — az akkori harcászati módszerek mellett milyen nagy jelentoséggel bírt, és hogy ezeknek az erosségeknek a megszerzése vagy megtartása nagymértékben fügott a lakosság magatartásától, mindjárt módosul a kérdés.

A városok jelentoségét noveli továbbá az is, hogy gazdasági szem-pontból általában ezek az ország legerosebb . pontjai, s a faiaik kòzòtt felhalmozott gazdasági javaknak is komoly szerepe volt a harcok fo­lyamán.

Ugyanakkor nem szabad szem elol téveszteni azt sem, hogy a pol-gárság álláspontjának érvényre jutását a városokban osszpontosított császári helyorség akadályozta, a szabadságharc helyzetének alakulása, valamint a kurucok iránti bizalom elosegítette. Ezért egy-két varos

1 B a r i t i u G e ò r g i e , Parti alese din istoria Transilvaniei pe doue sute de ani din urmă. Sibiu, 1890. I. 228—262.

S a b ă u I o n , Din politica financiară a Habsburgilor in Transilvania la sfirşitul sec. XVII. (Contribuţiile impuse Transilvaniei pt. acoperirea cheltuielilor războiului cu turcii.) „Studii şi cercetări de Istorie, Academia R.P.R. filiala Cluj", 1957. 1—4.

D r a g o m i r S i l v i u , Rominii din Transilvania şi unirea cu biserica Romei. „Studii si materiale de istorie medie." Bucureşti, 1959. III.

H e c k e n a s t G u s z t â v , A Ràkóczi szabadsàgharc. Budapest, 1953.

esetéí nem ¡ehet általánosítani Erdély összes városaira. Emellett szól az is, hogy — az említett okokból kifolyólag — egyes városok, mint Szeben, Brassó, végig a labancok kezén maradtak, s így szerepük is egészen más, mint pl. Kolozsvár, Nagybánya és más városok szerepe. A fentiek iigyelembevéteiével talán akkor járunk el helyesen, ha külön-külön vizsgáljuk meg Erdély egyes városainak az említett korban betöltött szerepét.

Mielött rátérnénk Kolozsvár problémáinak tárgyalására, röviden érintenünk kell a Habsburg haz Erdéllyel kapcsolatos XVIII. század-végi politikáját, s föleg e polítika azon oldalát, amely döntö módoa kihatotl a városok gazdasági, társadalmi és politikai életének alakulá-sára.

1687-ben, amikor a császári csapatok a török uralom alóli felsza-badítás címén megszállták Erdélyt, Caraffa tábornok tömören így fogal-mazta meg a bécsi politika Erdéllyel kapcsolatos feladatait: „Tarto-mánnyá kell változtatni, él ere elnököt állítani, hogy az összes birodal-mak e védfala vaíahára megnyughassék'". 2 Bécsnek ugyanis keserü tapasztalatai voltak Erdélyben a megelözö két évszázad folyamán, s sze-rette volna a szabadságmozgalmak e kozponti helyét végieg elhallgat-tatni. Elofeltétele volt ez annak, hogy a nyugatról kiszoruló és kelet felé terjeszkedö Habsburg birodalom legkeletibb bástyájává építhesse ki. E cél elérése érdekében Bécs jól átgondolt, körmönfont tervet dolgo-zott ki. A törökelienes háborúk indokával hatalmas adót követelt. A Diploma Leopoldinum béke idejére 50 000 tallérban, Magyarország és Erdély eilen irányuló török háború esetén 400 000 forintban állapítja meg Erdély adóját. 3 Ennek ellenére, 1700 januárjában Rábutín mar 900 000 forintot követelt. 4 Ezenkívül az országban elhelyezett mintegy 50—60 000 íonyi hadsereg eltartása, s a zsoldosok kegyetlenkedése sú-lyos teherként nehezedett a népre, annyira, hogy 1700 januárjában a császárhü gubernium is sürgetni kénytelen az erdélyi udvari kancel-láriát, járjon közbe iöleg a katonai terhek konnyítése érdekében, mert ha a katonaságból ki nem visznek „innen az nép úgy mégyen, mint az juh a sóra az más pár tra" . 5

A katonai megszállással és a túlméretezett adóztatással párhuza-mosan az osztrák uralkodó körök megkezdték az ország politikai és gazdasági életének átszervezését, melynek végso célja Erdély gyarmati sorba süllyesztése, a fejedelemség függetlenségének teljes felszámoiása. E téren a Habsburg haz — politikai meggondolásoktól vezettetve — kezdetben bizonyos fokú óvatosságot mutat. A Diploma Leopoldinum ki-adásával igyekszik az erdélyiek gyanúját eloszlatni. A császárhü fo-

2 V á r k o n yi A g n e s , A Rákóczi szabadságharc kibontakozása Erdélyben ( 1703— 1704 ¡úl.) „Szazadok", 1954. 1. sz. 17.

3 L u k i n i c h I m r e , Egy erdélyi kereskedelmi társaság terve 1703-ból. „Szazadok", 1914. 464.

S a b ä u I o n , i. m. 4 Kolozsvár varos levéltára a kolozsvári Aliami Levéltárban, fase. 2. 366. (Követ-

kezökben Kolozsvár lvt.) 5 L u k i n i c h , i. m.

nemességnek lehetôségeket biztosit a meggazdagodâsra a fiskâlis bir-tokok és regâlék bérbeadâsâval, hogy ezzel semlegesitse esetleges ellen-âllâsât. Mig „a szegény orszâg szinte ôsszeroskad az adók és rette-netes porciózas terhe alatt,. addig a fiskâlis jôvede'.mekbôl hârom nêgy mâgnâs gazdagszik. Apor Istvân példâul kùlonbôzo bérleteivel annyit szerzett, hogy mint igaz gróf élt és Bethlen Gâbor fejedelem óta senki nem végrendelkezett akkora vagyonróì mint ô". 6

A fônemesség mellett a csâszari udvar mâsik tâmasza a katolikus egyhâz. Ezt az Alvine! Rezolutió megerôsiti, majd az 1699-ben kiadott Mikes fêle 5 pont a tòbbi vallâs îôlé helyezi, s igy megteremti annak lehetôségét, hogy az ausztriai hâz ideológiai eloharcosânak szerepét be-tôltse. 7

A vârosok szâmâra a Habsburg elnyomâs nemcsak az adófizetés és katonatartâs terheit jelentette. A fônemességnek és katolikus egy-hâznak tett engedményeit kihasznélva, Bées arra tôrekszik, hogy az orszâg ipari és kereskedelmi életének kibontakozâsât eltorlaszolja. E politika a vârosokat érinti a legérzékenyebben. A birodalomban rend-szeresitett vâmhâlozat lehetetlenné tette az erdélyiek szâmâra a keres-kedelmet. ,,1695-ben pl. Erdélytôl Gyôrig egy marha utân 55 cimen fizettek vâmot". 8 Ez annal is sértôbb, mivel a kamarai tisztviselôket és katonatiszteket mentesïtették a harmincad fizetése alól, s igy ezeknek lehetôség nyïlott arra, hogy Erdél.y egyik legfontosabb pénzforrâsât akadâlytalanul kiaknâzzâk. Ezen tûlmenôen „a harmincadosok tetszésuk szerint vânioltâk a kereskedôket, a rendes vâmokon kivùl ajândékokat kôveteltek és az ârûk egy részét maguknak tartottâk meg. Aminek az left a kòvetkezménye, hogy a kereskedelem majdnem teljesen meg-szûnt . . .". 9

Sûlyos kihatâssal volt to'vâbbâ az ipar fejlôdésére az az 1702-ben kelt csâszari leirat, mely megtiltja, hogy ,,a kôvetkezô évtol kezdve kùlfôld-rôl bârmiféle vâsznat, bô'rt, bôrfeldolgozâshoz sziikséges vegyszert be-hozzanak az orszâgba" 1 0 .

A csâszari udvar gazdasâgpoiitikâjânak alkalmazâsa maga utân vonta a vârosok kivâltsâgainak megsemmisitését is, melyek segîtségé-vel eddig igyekeztek védelmezni jogaikat. Nagybénya példâul az 1690-es évek folyamân elkeseredett harcot vîv kivâltsâgai védelméért, de ered-ményteleniil. 1 1

A nagy vonalakban vâzolt erdélyi helyzetben Kolozsvâr sem képez kivételt, sot stratégiai fontossâgânâl fogva még sûlyosabb kôrùimények kôzé kerùl, mint szâmos mâr vâros. Az 1697. Junius 3-ân tartott kôz-

6 S i n k o v i c s I s t v â n , Az erdélyi kamara\òaedelmek a Habsburg-uralom kezdetén. ,Emlékkônyv Doraanovszky Sandor szuletése hatvanadik îorduloiânak ûnnepére". BD..

1937. 525. D r a g o m i r S i l v i u, i. m. 7 V â r k o n y i , i. m. 19—21. 8 Al à r k i S a n d o r , / / . Rdkóczi Ferenc. Bp. 1909. II. 327—328. 9 S i n k o v i c s , i. m. 526—527. 1 0 V â r k o n y i , i. m. 26. 1 1 Uo., 25.

gyülése panaszfelíratába foglalja, ho'gy „a varos kiváltságai az ország ellenkezo végzése által megszüntettek, jogai semmisé váltak, szabad válaszíási joguk elvétetett, a tanácsnak nincs tekintélye, határainktól eiti l tattunk. . .". 1 2 A panaszok orvoslása céljából Bécsbe az udvarhoz menesztett Kolozsvári Samuel és Olasz András útja sok huzavona után eredménytelenül végzòdòtt. 1 3

A Habsburgoktól támogatott katolikus egyház képviselòi is kezdik semmibe venni a varos eddigi jogait. 1699. Julius 16-án Vízkeleti Zsig-mond plébanos kerül òsszeutkòzésbe a tanáccsal, a borbehozatallal kap-csolatos tòrvények áthágása miatt. Jóllehet a tanács él jogával, beveri a tiltott úton behozott hat hordó íenekét, de a pap megkeresésére a guber-nium — a tanács minden tiltakozását mellòzve — szeptember 26-án kelt átiratában 356 forint kártérítésre kotelezte a várost . 1 4 1702. augusztusában Kapi Gábor katolikus pap és a varos képviselòi kòzò'tt tettlegességre került sor a dézsmaszedéssel kapcsolatban elkòvetett visszaélések miatt . 1 5

Ez esetben a német parancsnok sietett Kapi segitségére. Ezek az egyre gyakrabban megismétlodò jelenségek arra vàllanak,

hogy a varos nem egyes személyek kihágásaival, hanem a Habsburgok politikájával találja magát szemben.

Kolozsvár eròtlen helyzetét kihasználják a falakon belül !akó arisz-tokrácia tagjai is, s nem hajlandók eleget tenni a tórvényekben meg-szabott kotelezettségeiknek. Mind a pénzbeni, mind pedig a természet-beni szolgáltatások alól kezdik kivonni magukat . 1 6 Egyesek kozülük zsarolás útján próbálják torvényesíteni ezen eljárásukat. Erre vali a városnak 1703. október 12-én kelt azon kòtelez'vénye, melynek értelmé-ben szorult helyzetben felvett Apor Istvántól 2000 forintot, olyan fel-tételekkel, hogy „amíg a pénz a városnál lesz, a kamatokat fizeti. Ezen felül az 6 kolozsvári házaira semminemü adó vagy teher nem vettetik ki. Szolgáira minden doiogban Hiendo tekintettel lészen" 1 7 (a varos) . Vagy Bánffi Gyòrgy gubernátor részére 1701. december 12-én kiállított biztosítólevél arról, hogy az 6 kolozsvári házai után járó pénz, buza és zabbeli adót, ami hátralékban van, elengedi a varos, a jòvòben sem fog ilyent kòvetelni a gubernátor „jó szolgálatai" honorálása fejében. 1 8

A Habsburg haz gazdaságpolitikáján, az egyház túlkapásain és a fourak hatalmaskodásain túlmenoen a varos dolgozó népe a beszállá-solt császári katonaság zsarolásai és kegyetlenkedései kovetkeztében szenvedett a legtòbbet. Egymást érik a tanácsnak a guberniumhoz kül-dòtt panaszlevelei, melyekben a zsoldosok által elkovetett embertelensé-geket, a városra kirótt rendkívüli kiadásokat sorolja fel, orvoslást kérve

1 2 J a k a b E1 e k, Kolozsvár tórténete. Bp., 1888. III. 22. 1 3 Uo.

1 4 Kolozsvár lvt. iasc. 2. 355, 357. 1 5 Uo. 394. 1 6 Kolozsvár varos levéltára, Számadaskónyvek, voi. XL. fase. 18. p. 88 89, 90 és

íasc. 2. 217—218. (Kovetkezókben Számadaskónyvek.) " Kolozsvár lvt. fase. 2. 419. 1 8 Uo. 383.

1 9 Uo. 377, 389, 402. w .Uo. 402. 2 i Szâmadâskbnyvek, voi. XL. fasc. 2. 219—223.

J a k a b , i. m. 18. a L u k i n i c h, i. m. 464—465.

Kolozsvâr lvt. fasc. 2, 378. es Szâmadâskonyvek, voi. XL, îasc. 20. 92. 2 b P a t a c h i L i -v iu , Căpitanii de cete militare si haiduci romini la începutul vea­

cului al XVIIi-lea. „Studii şi articole de istorie". Bucureşti, 1957. 11. 131 — 153.

elviselhetetlen helyzetében. 1 9 Egy 1703. januárjában kelt beadvány hang-súlyozza, hogy „a commendans sok vekturáját mar alig gyozik". A varos ipari és kereskedelmi élete tonkrement a császári katonaság ga-rázdálkodás miatt. „Vaiamit az piacra h o z n a k . . . magához fel viteti és szükíti az piacot (a parancsnok). A piacról az búzát és egyéb gabonát felesen hajtatja be szekerestol melly miatt az szegénység így megszü-kül és az portio buzát is alig adhatja meg. Embereinket télvíz idején házokból kihányák, mészárszéket tartanak, egyebet is árulnak. . . " 2 0

E kilátástalan állapot oda vezetett, hogy a külónféle adókivetési lajstromokban egyre szaporodik, majd 1703-ra ugrásszerú'en megno az ,,elszokótt" és „elment" bejegyzések száma. 2 1 A mondottak alapján tel-jesen helytálló az a megállapítás, mely szerint „hamar megérezte Ko­lozsvár a nagy katonai elnyomás t e r h é t . . . egykor az egy kapu után kirótt 99 pénz torók adót sokalta s a 300 és 3000 forint kózt változó rendes adó elnem b i r á s á é r t . . . a fejedelmek elott sokszor p a n a s z o l t . . . dóbbenve látta az akkori és mai adók nagy külónbségét. . . sóhajtott vissza ama régi jó idokre". 2 2 A megnovekedett adók terhét e'sosorban a szélesebb népréteget alkotó szegény városlakók viselték, s éppen az 6 soraikból került ki az említett „elment" és „elsz6kott" személyek nagy tóbbsége is.

Az országban uralkodó általános helyzet alapján a varos nem is remélhette sorsának jobbrafordulását. Alig nyílt meg 1700 januárjában a gyulafehérvári országgyülés, s az erdélyi udvari kancellária jelezte, hogy „mivel oda ala Nagyságtok kozott való dissenciónak és mintegy rebellió formának hire érkezett Bécsbe, azon hírre nézve nem illett az minisztériumnak kihozatni a militiaból". 2 3 Az észlelt ,,rebellió" — az adók nóvekedésétol eltekintve — kozvetlenül érezteti hatását Kolozsváron is. 1701.május 16-, 17- és 18-án „a commendans onagysága parancsolatjából" a varos bástyáít, falait császári ellenorzés mellett aprólékosan megvizs-gálták kijavítás végett. A számadási jegyzokónyvekbol kitünik, hogy a munkálatok 1702. tavaszán meg is kezdodtek, melyekhez a bizottság kalkulációja szerint 10 760 forint 17 pénz szükséges. 2 4 Az ósszeget a varos kellett, hogy fedezze részben munka, részben pénz és nyersanyag for-májában.

Ilyen állapotban találja Kolozsvárt 1703. tavasza, amikor Pintea Grigor vezetésével a nagybányavidéki és mármarosi havasok kiszipo-lyozott román és magyar parasztsága, valamint a tiszaháti jobbágyok kibontják a szabadságharc zászlait. Nem sokkal ezután Erdély tóbbi részein is fegyvert fogott az elkínzott román és magyar jobbágyság, hogy lerázza a Habsburg igát. 2 5 A felkelés sikerében bízott Kolozsvár

és kórnyéke elnyomott román és magyar lakossága is, az uralkodó réteggel ellentétben. A császári hadvezetoség és a gubernium Kolozs-várral kapcsolatos tervei, azonban nagyon megnehezítették a súlyos helyzetén változtatni akaró lakosság ezirányú cselekvését.

A gubernium és Rabutin, az osztrák hadero erdélyi parancsnoka ugyanis kezdetben úgy vélte, hogy az Erdélyben kibontakozó kuruc-mozgalom csupán a Tiszahátról átcsapott hullám, mely a Magyaror-szággal szomszédos területeket érin'ti. Arra számított, hogy a felkelés-nek útját lehet állni a Sebesvár—Gyalu—Kolozsvár—Bonchida—Sza-mosújvár—Szentbenedek és Beszterce vonalon. 2 6 E várakat 1703. máso-dik felében nagyon megerósítik. „Kolozsvárra — amely ezen elképzelt védelmi vonal kózéppontjában állott, Rabutin — annyi presidiumot (orség) küld, hogy a házakba is lovakat kotnek". 2 7 Az orség eredeti elgondolás szerint ellenorzése ala'tt akarta tartani a Kolozsvártól észak-keletre eso vidékeket, ahol a román és magyar jobbágyokra egyaránt nagy hatásssal volt a Pintea Grigor által vezetett mozgalom 2 8 . Portyái során a császári katonaság eljutott a kuruccá lett Szilágysomlyóig, melyet augusztus 21-én hajnalban íeldúlt 2 9 . A portyázás kóre a felkelés erosodé-sével azonban egyre szükült, majd a november 10-én déiután lezajlott bonchidai csata után — amelyben a kolozsvári labanc katonaság súlyos vereséget szenvedett — csak a varos kózvetlen kornyezetére korlátozódott.

1703 decemberében a kurucok mar Kolozsvár ala érkeznek, s ezzel kezdetét veszi a varos ellen indított támadások sorozata, valamint a varos elszigetelése.

A kialakult új helyzet áthúzta Rabutin számításait. Kénytelen volt belátni, hogy a íelkelok elszánt harca kóvetkeztében 1704. januárjában nemcsak a távolabb eso vidéki területek vesztek el, hanem a császári katonasággal megerosített várak és városok hangulata arra enged k5-vetkeztetni, hogy ezek megtartásáért is harcra kerül a sor. „Külónosen Kolozsvár kezdett mindjobban kicsúszni kezébol. Caltenplatt császári ez-redes várparancsnoknak alig volt nyugodt éjszakája. Allandóan kuruc huszárok rajzották kórül Kolozsvárt s alig múlt el olyan hét, hogy kisebb-nagyobb kuruc osztagok a külvárosokba be ne tórtek volna" 3 0 . A varos nagyszámú labanc helyorsége most mar csupán arra szorítkozik, hogy megtartsa a várat a császáriak kezén, s megakadályozza a varos elnyomott lakosságát abban, hogy bekapcsoiódjék a habsburgellenes sza-badságharcba. Ennek kóvetkeztében kiélezodótt a harc a császári katona­ság és a polgárság kózótt. .

A varos katonai parancsnoka szigorú rendszabályokat léptetett életbe a kurucokkal vaió kapcsolatok megakadályozására. A tanácsnak elrendeli, hogy „minden embereknek hirdessék meg, hogy valaki ezen tul cédulát

26 Bethlen Miklós ónéletirása. Szépirodalmi KSnyvkiadó, 1955. II. 115. 27 Vizaknai Briccius Gyórgy naplója 1693—1715. Pest, 1860. 94. (Kozli Szabó Károly

és Szilágyi Sándor.) 2 8 P o p D a r i u, Pintea Viteazul — cele dintii documente, ..Familia", 1934. nr. 7—8. 29 Szakál Perene naplója 1698—1718. Pest, 1860. 47. (Kozli Szabó F. és Szilágyi S.) 3 0 M a r k ó Á r p á d , Az 1704. éui erdélyi kuruc hadjárat. „Hadtorténelmi Kozlemé-

nyek", 1933. 189—190.

hoz b e . . . vagy felakasztatja, vagy mindjárt fejét véteti, vagy ha ki behozza s meg nem jelenti v a g y . . . commendáns urunknak fel nem viszi s megtudhatja, akár férfi akár asszonyember, lány, lelki vagy világi ember leszen azt okvetlen mindjárt mególe t i " 3 1 .

A kurucokhoz való átállás nagy kockázattal járt . Sikertelen kísérlet esetén a biztos halállal kellett számolni, de ha sikerült is a kuruc táborba valakinek kijutnia, vagyonát a labancok elkobozták, s családja a leg-kegyetlenebb üldozésnek volt kitéve. A kapitány 1703. november 27-én strázsát állított Gyerofiné asszonyom a j t a j á r a . . . hogy házából ki ne bocsássák. . . mert a fiait megszóktet te" 3 2 . Késobb a császáriak „egy kétgyermekes asszonynak a fejét veszik kinek férje a kurucoknál van" s lefoglalt vagyonából az akkor még császárhü kapitány, Vass Gyórgy nem adott ki semmit az árvák szükségére 3 3 .

Hasonló bánásmódban részesültek azok is, akik segíteni próbálkoztak a kurucokon. A német parancsnok ,,Kis András városi lakosnak a fejét vétette . . . mivel Borbély Mihályné egy koponyeget küldótt urának általa a kuruc táborba" 3 4 .

E drákói rendszabályok ellenére a császári zsarnokság karmaiból szabadulni vágyó, végsokig kizsákmányolt városiak egyre nagyobb szám-ban kezdenek kiszókni a felkelokhoz, akiket a helybéli zsoldos katonák is kóvetnek. 1704. február 13-án mar a Kolozsvárról kiszokótt kurucok támadtak a hdstátokra, s mîvel jól ismerték a várost és várat, nagy hasznára voltak az ostromzárt alkalmazó felkeloknek 3 5.

Lényeges változás állt be a varos élétében 1704 tavaszán, amikor az erdélyi szabadságharc kibontakozásával párhuzamosan eroteljesebb akció indult meg Kolozsvár bevételére is. A kurucoknak az volt a terve, hogy minden áron elfoglalják a várost, mert ezzel ellenorzésük ala kerül Erdélynek a Marostól északra eso része, és kikapcsolódik a hadmüvele-tekbó'l az egyik legeró'sebb labanckézen levo erosség, melynek nagyszámú orsége aliando veszélyt jelentett. Ennek érdekében a Bonchidán, Gyalu-ban és Lónán táborozó csapataik márciustól kezdve szüntelenül zaklatták a várban tartózkodó császári katonaságot. Az április 10-, 11-, 12- és 13-án végrehajtott támadások kóvetkeztében a hóstátok csaknem teljesen el-pusztultak 3 6 s ezután mar a vár is konnyebben hozzáférheto lett. *

Ettol az idoszaktól kezdve kótelezi el magát a városi lakosság nagy tobbsége a szabadságharc mellett. Szerepet játszott ebben kétségteleniíl egyrészt a szabadságharc kedvezo alakulása, mely novelte a Habsburgók feletti gyozelembe vetett hitet, másrészt a császári katonaság kegyetlen-kedésének fokozódása és az eltartásából fakadó elviselhetetlen terhek. Továbbá a külónféle megtorlásoknak és zaklatásoknak kitett városi el-

3 1 Kolozsvár varos levéltára. Tanácsjegyzókónyvek, voi. IV. fase. 1. 17. (Kó'vetke-zókben Tanácsjegyzókónyvek.)

3 2 Czegei Vass Gyórgy naplója. Bp., 1896. 371. (Kozli Nagy Gyula „Monumenîa Hungariae Histórica, Scriptores" XXXV.)

3 3 Tanácsjegyzókónyvek, voi. IV. fase. 1. 13. 3 4 Uo. 19. 3 5 V a s s Gy. i. m. 382—383. 3 6 Uo. 399. és Szakál F., i. m. 60—61. és 65.

nyomott rétegek Habsburgokkal szembeni ellenàllàsàt fokozta és meg-szilàrditotta a jobb életért kùzdo Kolozsvàr kòrnyéki romàn és magyar jobbàgyok elszànt magatar tàsa is. Még Vass Gyòrgyre, a habsburg-pàrti kapitànyra is olyan mértékben hat ez a megnyilvànulàs, hogy naplójàban nem mulasztja el feljegyezni, milyen csùfosan megjàrta pi. az òrség az egyik romàn felkelòvel, akit a vàros alatt elfogtak „és mar bé akarvàn hozni az òvénél fogva, az puskàjàt hozzà verte (az ot bekisérni akaró labanchoz) és arczul csapdosvàn kezébòl kiszaladott ' 3 7 . Azi is làtjàk a vàrosiak, hogy az igaz ùgyért harcoló kurucokat az sem riasztja e! a tovàbbi kùzdelemtòl, hogy a csàszàriak fogsàgàba keriilt romàn és magyar felkeloket kegyetlenùl megkinozzàk.

E tényezok hatàsa alatt màrciustól kezdve a felkeléssel szimpatizàió vàrosi elemek a he!yorség minden elovigyàzatossàga ellenére tòmegesen szòknek àt a kurucokhoz, kihasznàlva a legkùlònbòzobb alkalmakat. 1704. màrcius 1-én példàu! a labancok egyik kicsapàsa kòzben „Hathàzi Gergely uram vàrosi lakosokkal és még egynéhàny megmaradt fizetett katonàkka. menvén ki, majd hùszig vaio vàrosi és fizetett katonàk zàszla-jokkal egyùtt a kurucok kòzé mentek" 3 S . Serédi Peter, Gergely Istvàn és tàrsaik halàszni kérezés iirùgye mellett tàvoztak el 3 9 . A csàszàri parancs-nok iródeàkja, Weiss, rabcsere alkalmàval ali àt a felkelòkhòz 4 0. Egy òsszecsapàs kòzben „a hadnagy Viczei uram fia és Csernàtoni uram fia s màsok is „hàtat forditanak a németeknek 4 1 .

Az 1704 tavaszàra és nyaràra vonatkozó forràsaink te e vannak hasonló adatokkal, de mivel szàmszeru megjelòlésekkel csak ritkàbb ese-tekben talàlkozunk, pontosan nem tudjuk megàllapitani, hogy hànyan vàiasztottàk a szabadsàgharcban vaiò aktiv részvétel ùtjàt.

Az egyéni és csoportos szòkések mellett tudomàsunk van a lakossàg belso szervezkedésérol is, amely arra irànyult, hogy a vàrat àtjàtsszàk a felkelok kezére. 1704. àprilis 24-én a Tordàn tartózkodó Teleki Mihàly levelet kap Koos Mihàlytól, a vàrost ostromló kurucok egyik parancsno-kàtól, melyben kéri 6t, hogy siessen „hozzàjuk Szamosfalvàra, mert az Kolozsvàri Àts Czéh Parolàt adott, hogy az egyik kaput kezéhez ad j a " 4 2 . Teleki 22-én mar Szamosfaivàn van, de ismeretlen okokból az àcs céh terve nem vàlik valóra.

A forràsok adatai tàjékoztatnak afelol is, hogy a szabadsàgharcosok soràba àllott vàroslakók milyen tàrsadalmi rétegeket képviselnek. Két-ségtelen, hogy a harcok megindu'.àsa utàn kòzvetlenùl, a sùlyos kizsàk-mànyolàst elsosorban viselo szegényebb rétegek képviselòi szegodnek a felkelòkhòz, akik teljes mértékben ki voltak téve a katonasàg onkényé-nek és zakiatàsainak. E rétegek anyagilag is a leghamarabb kimerultek,

V a s s Gy., ì. m. 424. 3 8 V a s s Gy., 1. m. 389. a 9 Uo. 401. 4 0 S z a k â l F., i. m. 67. 4 1 V a s s Gy., i. m. 405. 4* Màsodik Teleki Mìhàlynak életóról vaiò maga iràsaì ab anno 1703. 69. Kézirat

az RNK. Akadémiàja marosvàsàrhelyj Teleki dokumentaciós kônyvtârâban. Kézirat sz. 42 ( Kovetkezôkben Teleki naplója.)

és tehetetlenek az egymást követö, külonféle természetbeni és pénzbeni adókovetelésekkel szemben. Azonban ezek mellett bekapcsolódtak a harcba némelyek a tehetó'sebb kézmüvesek közül is, akiket a Habsburgok álíal meghonosított gazdaságpolitika tonkremenéssel fenyegetett. Egy 1703. évi adókivetési lajstromban valamivel késobbi bejegyzés megjelöli azokat a városfalakon belül lakó adózó polgárokat, akik a felkelök táborába távoz-tak. E kimutatásban 36 ilyen szeméiy szerepel, köztük 12 mes'ter, házzal és nagyobb szölötulajdonnal, de a többinek is jórészt haza és szölöje van 4 3 . Jóllehet ez a szám nem tekinthetö meghatározónak a polgárság részvétele tekintetében, azért sem, mivel még a mozgalom kezdeti szakaszából szár-mazik, de igazolja ugyanakkor, hogy az iparra! foglalkozó polgárság egy része is mar elejétó'l a szabadságharccal szimpatizál, és tevékenyen részt is vesz abban. Nem túlozunk, ha megállapítjuk, hogy a városi lakosok jelentös hányada, egységes állásponton volt az elnyomó Habs-burg uralommal szemben.

Ezt a tényt látszik igazolni, hogy a városi tanács egyes tagjai is a kurucokkal rokonszenveztek. 1704. augusztus 18-án például „a comman-dáns igen megszorította a várost a pénzért söt rútul traktálta a z . . . atyafiakat", szemükre vetve, hogy a tanácsban az ö dolgai eilen mun-kálkodnak, olvashatjuk a tanács jegyzökönyveböl 4 4.

A varos elnyomott lakosságának magatar tása — amellett, hogy íegy-veresen is kivette részét a harcból — nagymértékben kihatott a császári katonák erkölcsi állapotára is. Aliando bizonytalanság uralkodott a hely-orség soraiban, s egyesek közülük e nyomás alatt oda is hagyják a várat, s a felke'.ok táborában keresnek menedéket.

1704 oszére annyira kilátástalan lett a városban a császári katona-ság helyzete, hogy miután szeptember 24-én a Besztercétol felszabadult — jórészt kovárvidéki román és magyar felkelökböl álló kuruc sereg — Teleki Mihály vezétésével eröteljesebben kezdi ostromolni Kolozsvárt, Vass György habsburg-párti kapitány titokban értesíti Telekit a varos feladásának szándékáról 4 5 . A városból szeptember 27-én kiszökött labanc káplár azzal biztatja az ostromlókat, hogy „csak szorongassák obsidio (ostrom) által az ben lévó'ket, bizonyosan rebellio lészen közöttük" 4 6 .

Minden jel árra mutatott, hogy a varos rövidesen a kurucok kezére jut, amikor október 8-án megérkezik Szebenböl Rabutin generalis és Kolozsvártól nem messze a Só völgyeben gyözelmet arat a felkelök fölött. E gyó'zelem azonban mar csak azt biztosította számára, hogy bosszút álljon a „hütlen" városiakon. Vass György, a varos akkor még császárh'í kapitánya naplójában a következö sorokkal emlékezik meg e napokról: október 10- 11- és 12-én „rakodtak, készültek; az köfalat poüzátokot, kiket nagy eró'vel, munkával és az szegénységnek nagy fáradságával s koltségével csináltat'tunk vala, rontják, hányják, bástyák kofoglalatját

43 Szárñadáskónyvek, vol. XL1. iasc. 13. 1—78. és fase. 17. 1—40. 4A Ta/idcsjegijzökönyvek, vol. IV. fase. I. 19. 4 5 K e 1 e ra e n L a j o s, Kolozsvár ostroma és jolmentése a kuruc oslromzár aló!

1/04-ben. .,A kolozsvári unitárius kollégium értesítoie az 1907—1908-ik- iskolai évrol" Kvár, 1908. 38.

46 Teleki naplója, 106.

àssàk, lyuggatjàk, hogy puskaporral òket felvetessék; a kurucznékat pré-dàljàk, ennek alkalmatossàgàval màsokon is prédàt, sok kàrokat tesznek, ùgy hogy az utolsó itélet is talàn ilyen félelemmel és rettegéssel végben nem mégyen, minémù félelemben és rettegésben az vàros v a g y o n . . ." 4 7

E kegyetlen pusztitàsok, valamint a vàrfal tòbb helyen vaiò felrob-bantàsa utàn Rabutin kény'telen kivonni a csàszàri helyòrséget Kolozs-vàrról, mivel latta, hogy az nem képes tovàbbra is sikeresen eUenàllni a felkelòk tàmadàsànak, s a felkelòk oldalàn allo vàrosi lakossàg nyo-màsànak. Az òrséget Szamosùjvàrra vitte az ottani labanc katonasàg megeròsitésére, majd seregével visszavonult Szebenbe.

A vàros képviselòi és a kurucok vezetoi kòzòtt Bàcsban, majd Kajàntón folytatott tàrgyalàsok utàn 1704. október 28-àn Kolozsvàr meg-nyitotta kapuit a felkelòk elòtt 4 8 . Ezzel ùjabb szakaszba lépett a habsburg-ellenes szabadsàgharc Kolozsvàr életében, mikoris a vàrosi szegény nép-rétegek és polgàrsàg egy része ùgy vélte, hogy végleg megszabadult a fojtó csàszàri elnyomàs'tól. Sajnos, a késòbbi események ezt megcàfoltàk, és Kolozsvàr elnyomott lakossàga még sokat szenvedett a felkelok mellett vaiò bàtor kiàllàsért.

Egyetemes torténelem ianszék

rOPOA KJiy>K B nEPBbIPÎ 3TAn AHTHrABCEyprCKOH OCBOBOflHTEJlbHOH BOPbBbI 1703—1711 rr.

(KpaTKoe c o A e p x a H H e )

B HacTOHinefl CTaTbe H3JiaraeTCH n e p B a n qacTb HCCJiejţoBaHHH, Tpaicry-romero SKOHOMHqecKoe H coiinaJibHoe n o j i o x e H a e ropona KJiyJKa BO BpeMH aHTHraòcòyprcKOH ocBOÒOAHTejibHOH òopbòbi B 1703—1711 rr., a Tax>Ke H OTHomeHHe ropo>KaH K STOH 6opb6e.

CTaTbH TpaKTyeT BKpaTIie 3KOHOMl«eCKHe H nOJIHTH^eCKHe H3MeHeHHH, npoHcniejTiiiHe B >KH3HH TpaHCHJibBaHHH B pe3yjibTaTe r a ò c ó y p r c K o r o BTop->KeHHH B KOHUe XVII B., BCJie,HCTBHe KOTOpblX TpaHCHJIbB3HHH CTajia 3aBH-ceTb OT raòcòyprcKoft HMnepun. B npojxojiìKeHHH aBTop paccMaTpHBaeT npe-AaTejibCKyio nojiHTHKy Bbicinero /iBopflHCTBa H K a m u M i e c K o r o /ryxoBeHCTBa, HO rjiy6>Ke OH aHaJiH3HpyeT H3MeHeHHs, npoHCine;uiine B JKH3HH ropo/ioB, KOTopbie BCJieACTBHe SKOHOMHqecKofl nojiHTHKH, BBe/ieHHOH TaòcóypraMH, òbicTpbiM TeMnoM npHxo; i aT B y n a ^ o K . PaòoTa paccMaTpHBaeT no/ipoòHo 6opb6y JKHTCTCH ropo^a KryJKa npon-iB npoH3BOJia jiBOpHHCTBa H n p e f l c r a -p-HTejieft KaTOJiHqecKoft nepKBH ropo^a B noa/ie/mne TORU XVII B. B TO xce BpeMH B Heìi noKa3aHH rpaòéjK H XCCTOROCTH, coBeprneHHbie Ha,n ropo^CKHM HaceJieHHeM r a ó c ó y p r c K o f i 3axBaTHHqecKOH apivoiefi-

Ha ocHOBe doraToro apxHBHoro MaTepnajia TpaKtyeTCH noJio?KeHHe ro-

V a s s G y, i. m. 433. B r i c c i u s G y., i. m. 98.

poAa, Ha^HHaH c AeKaôpH 1703 r., Kor^a BoecTaBum e AOUIJIH AO ropoACKHx CTeH. C 3Toro nepHOAa KOMeHAam- r a 6 c 6 y p r c K o r o rapHH30Ha B K.ny>Ke npHHHJi o^eHb c x p o r a e MepH, qToôbi noMemaxb HâcejieHHio BcrynuTb b p a / i u BoccTaBiiiHX. HecMOTpn Ha 3TO, Ha^KHaa c BecHbi 1704 r. ropo>KaHe b Macce SeryT B J i a r e p b BOCCT3BHIHX H ô o p i o x c a B o o p y x ë H H O 3a 3aBoeBaHHe ropoAa. rioMHMO axoro , ecTb CB6A6HHH o ceKpeTHoft nonHTKe u e x o B CAaTb ropoA BOCCT3BUJHM.

ABTOP npnxoAHT K 3aKAHDqeHHio, qro B o o ô m e ^KHTejiH ropoAa Kjiyxa oTHecjiHCb ôjiarocKAOHHO k aHTHraôcôyprcKof l ô o p b ô e , 3a HCKJiiOHeHHeM ABopnH H KaroJiHqecKoro AyxoBeHCTBa. 3xo OTHOHieHHe B ôoAbuioH Mepe n o -BJIHHJIO Ha Baui JXhëpnh, KanHTaHa ropoAa K^yaca, b TOM cMbio/ie, MTO b

ceHTHÔpe 1704 r. OH c e R p e r a o o d e m a A KOMaHAHpy BoccTaBuinx CAaTb Kpe-nocTb. B KOHue KOHIIOB, 25 OKTHÔPH BopoTa ropoAa K^yaca 6HJIH oTKpHTbi.

LA VILLE DE CLUJ DANS LA PREMIÈRE ETAPE DE LA LUTTE DE LIBÉRATION CONTRE LES HABSBOURG EN 1703—1711

(Résumé)

La présente communication est la 1-ère partie d'une étude traitant de la situation économique] et sociale de la ville de Cluj au temps de la lutte de libération contre les Habsbourg en 1703—1711, ainsi que de l'attitude des habitants au cours de cette lutte.

Il est d'abord traité brièvement des changements économiques et poli­tiques survenus dans la vie de la Transylvanie par suite de l'invasion habsbourgienne vers la fin du XVII-ème siècle, changements qui amènent la Transylvanie sous la dépendance de l'empire des Habsbourg. Puis l'on s'occupe de la politique de trahison de la grande noblesse et du clergé catholique, mais en examinant plus à fond les changements produits dans la vie des villes, qui, par suite de la politique économique introduite par les Habsbourg, connaissent une décadence accélérée.

Le travail traite plus en détail de la lutte menée par les habitants de Cluj contre l 'arbitraire des représentants de la haute noblesse et de l'église catholique dans la ville, aux dernières années du XVII-e siècle. On montre aussi les pillages et les cruautés commises par l'armée d'inva­sion sur les habitants.

Utilisant d'abondants matériaux d'archives, l'auteur présente la situation de la ville à partir de décembre 1703, lorsque les révoltés par­vinrent sous les murs de la ville. Dès ce moment le commandant de la garnison habsbourgienne de Cluj prit des mesures extrêmement sévères en vue d'empêcher le ralliement des habitants aux insurgés. Cependant, dès le printemps 1704, les citadins s'enfuient en masse dans le camp des insurgés et se battent armes en mains pour la reconquête de la place. Nous avons en outre des informations touchant une tentative secrète des corporations pour livrer la ville aux révoltés.

L'article arrive à la conclusion que les habitants de Cluj se déclarèrent en général favorables à la lutte contre les Habsbourg, à l'exception de la grande noblesse et du clergé catholique. Cette attitude générale influença dans une large mesure le commandant de la place de Cluj, Vass Gyôrgy, en ce sens que le 12 septembre 1704 il promit secrètement au chef des révoltés de lui livrer la ville. En effet, les portes de la ville de Cluj furent ouvertes le 28 octobre.

ERDELYI ES HAVASALFÖLDI NAGYBIRTOKOSOK ÖRÖKSEGI PERE CONSTANTIN MAVROCORDAT

UDVARÄBAN

CSELENYI BELA

A feudalizmus szâzadaiban az Erdely, Havasalföld es Moldva között fennällö szakadatlan es sokretü kapcsolatok sorän a Kârpâtokon tüli földesurak gyakran szereztek birtokot Erdelyben, az erdelyiek pedig a hegyeken tül fekvö român orszâgokban.

Igy peldâul egy Tudor Ciocoro nevü havasalföldi bojâr, Minai Vitea­zul uralkodâsa alatt Erdelybe menekült, es a Beldy csalâdnâl kapott menedeket. Az eJadösodott bojâr nagyobb penzösszeget kapott kölcsön Beldy Kelementöl, aki ennek fejeben megszerezte a Ciocoro csalâd răteşti birtokât (Buzăuban), valamint mas környekbeli földjeit is. A XVIII, szâzad harmincas eveiben ezek a havasalföldi birtokok meg mindig Beldy kezen voltak, habar a vâsârlâs öta eltelt csaknem mâsfel evszâzad alatt a Tudor Ciocoro leszârmazottjai, különbözö jogi ervek alapjân, szâmtalan alkalommal inditottak pert egykori földjeik vissza-szerzese erdekeben 1.

Az erdelyi grof Szekely csalâd hâzassâg utjân jutott hozzâ havas-a fol di birtokokhoz, es ugyancsak veg nelküli pert folytatott az örökölt vagyon megtartâsâert a Buicescu csalâddal. Az Akademia kolozsvâri leveltârâban örzött Bânffy-irattârban, a Szekely csalâd havasalföldi bir-tokainak kezelesere vonatkozö iratok között, fennmaradt egy 1741 -bol szârmazo magyar nye'.vü jelentes 1 3 e perlekedes egyik jelentös mozzana-târol, amely Havasalföd akkori fejedelme, Constantin Mavrocordat elött folyt le. A ket föüri csalâd közti viszâlykodâs 1680 es 1735 közötti sza-kaszâra vonatkozöan több român nyelvü iratot fedezett fel Nicolae Iorga a kolozsvâri leveltârakban. Ezeknek ada'tai kiegeszitik az emlîtett jelentes mondanivalöit 2 .

1 N. I o r g a , Moşule familiei Beldy din Tara Romtnească. „Acad. Rom. Alem. Secţ. Ist.", Tom. IV. Buc, 1925. 381—387. ia Fasc' 46. E. 125.

2 N. I o r g a , Acte romineşti din Ardeal privitoare in cea mai mare parte la legătu­rile secuilor cu Moldova. Bucureşti, 1916. 230—256 (XLIX—LXXIV. sz.) (A tovâbbiakban: Acte romîneşti).

Thuróczy István, a Székely család „bonorum inspector"-a, 1741. június 19-én írta meg Bukarestben tizenegy ív oldalnyi jelentését a per akkori állásáról. E jelentést, amint befejezo mondatában megjegyzi, „pro futura memoria" állította óssze, vagyis a hosszú viszálykodás egész menetérol áttekintheto képet akart nyújtani, s így a grófi gazdái által régóta jól ismert dolgokat is belefoglalta.

Levelét bukaresti külde'tése céljának tisztázásával kezdte: Székely László és Ádám anyai ágon való órókség jogán magának kóvetelt bizo-nyos havasalfóldi falvakat és praediumokát, melyeknek ,,rehabeálására" kelt útra o maga, mint a Székely család jószágigazgatója, héttagú kísé-retével. Segító'társul Kontz Istvánt, a fogarasi Jas és Vád birtokok ,,gond-viselojét" rendelték mellé, aki szintén tóbbszor megfordult mar Havas-alfóldon 3. Kíséroi kozott két román is volt: Furna János és a vádi „Tuder Rusale". A küldóttségét tehát a Székely család román anyanyelvü vagy românul tóbbé-kevésbé tudó embereibol állították óssze.

Május 2-án Alamorra érkeztek, ahol Székely László gróftól „verbalis instructiot" kaptak, majd két nappal késobb, Szebenben, Székely Adám'tól vettek búcsút. Ütjuk Szakadáton, Jáson, Vádon és Zernyesten keresztül vezetett, majd „a Tortsvári Vámnál be menvén a Havasokon által", május 11-én Tîrgoviştere ju'tottak. Itt a „vel vornik"-tól kértek szállást, és elmondták neki küldetésük célját. Másnap folytatták útjukat Bukarest felé, és éjszaka „bokrok kózótt" háltak, ,,jási fugitivusoknál" (azaz Jas nevíí faluból, Fogarasból Havasalfoldre szokott jobbágyok társaságában) . Május 13-án estefelé érkeztek meg Bukarestbe, ahol a varos szélénél mar egy „darabont" vár't rájuk, hogy szállásukra vezesse oket. Thuróczy igen valószíníí feltevése szerint ugyanis a tîrgoviştei „vel vornik" gyors futár által elore értesíthette a fejedelmet az erdélyi küldottek érkezésérol. A „Szpa'tar" rendeletére egy „emberseges ozvegy Boer" jól elszállásolta és minden szükségessel ellátta oket.

Május 15-én, a kora reggeli órákban, minthogy „az egész Boerség, s annál inkább a koznép igen jó reggel szokott felkelni", az erdélyi kül-dottség jelentkezett a spătarnal, hivatkozott Lobkovitz „erdelyi generális" ajánlólevelére, és ismertette célját. A spătar kieszkózolte, hogy a feje-delem még aznap délután fogadja Thuróczyékat. A fejedelem — Thuróczy szerint — mindennap szokott déli álmot aludni, és „mido'n circa horam 3-tiam pomeridianam felkelne, torok síp, dobok, jager horn és trombita és csincsia, azaz réztálak ósszeverésekkel. . . szintén fele óráig tisz'teltetik", azután egy torok azt kiáltja: „Eljen a gvozhetetlen Torók Császár és az Méltóságos Vajda"!

A fejedelem a „nagyobbik residen'tiájában" tartózkodott, ahonnan „egy ifjú bejáró", egy hosszú, ezüstos pálcával a kezében Thuróczy ele jott, és bevezette 6t a palotába. A küldóttség vezetoje latinul kószóntótte

3 Pld. 1729-ben Koncz Istvân, mint Szekely Adâm groî (a szovegben emlitett Lâszlo es Adâm apja) egyik megbizottja, Craiovâban jart az olteniai Szekely birtokok iigyeben. Acte romîneşti, 245—246 (LXII. sz.), Thuroczy Istvân is tobbszor megfordult Havasalfol-don a Szekely csalâd erdekeinek kepviseleteben, igy 1732-ben es 1733-ban. Acte romîneşti 249 (LXVII, sz.), 251-252 (LXIX. sz.) 252 (LXX. sz.).

a fejedelme't, aki nem engedte meg neki, hogy kezet es köntöset meg-csökolja, s român nyelven vâlaszolt az üdvözlesre. Thuröczyt, — vona-kodâsa dienere — leültettek, es a fejedelem elolvasta ajanlö-'.eveleit, atnyüjtotta azokat a „Szpatâr ü rnak" , majd felszölito'tta a joszâgigaz-gatöt, hogy ismertesse az ügyet. Thuröczy erre beszâmolt küldetese cel-järöl.' A hajdani Diicul Buicescu spătarnak 4 volt ket fia, Preda postelnic 5

es Papa comis. Preda Erdelybe ment, es „az akkori fejedelem tetszeseböl" felesegül vette Szalânczy Istvân „consiliarius" leânyât, Annât, akit ma-gâval vitt Havasalföldre. Preda nemsokâra meghalt, es az özvegy, leâ-nyâval, Sta'ncâval együtt visszament Erdelybe, aho! kesöbb Jösika Istvân-hoz ment ferjhez. Mikor Stanca felnött, Szekely Lâszlo grof vette fele­segül. A fiatal hâzaspâr 1682-ben es a következö evben Havasalföldön jart, es az asszony nagybâtyjâval, Papa comisszal megosztozkodott Diicul öröksegen. Ekkor, Şerban fejedelem idejeben, ju'tott a Szekely csalâd kezere „Vittinest, Smerdest, Gropsân, Lajul, Ulmeth, Styejnek fele, Ursany, Csorika, Hoţeşti hasonfeleben", valamint „Muntsest, Urszolje es Flokoseni". E birtokok olteniai resze „ad hoc usque resolutionis tempus" a Szekely csalâd kezeben volt, söt tizennyolc evvel azelött az Olttöl ke-letre esö birtokok is 6 .

A fejedelem errol irâst kert, es elrendel'te, hogy a spătar az „elsö boerokkal együtt" vizsgâlja meg azt mâsnap.

Mâjus 16-ân egy külön teremben egybegyült Neofit ersek, Greţulescul vel vornik, Constantin Dudescul vel logofăt, Matei Cantacuzino bivvel ban, Ionachi vel spătar, Barbu Văcărescul vel paharnio; Zaharia Ştefan vel clucer es mâsok. E nagybojârok elött a logofăt („quasi Secretarius") felolvasta a Thuröczy âltal bemutatott („pergamenten levö") birtokleve-leket. A logofăt felszolîtâsâra Thuröczy egy Radu Fălcoianu („Falujân") nevü bojâr szemelyeben jelölte meg az „adversarius"-t hozzâfuzve magya-

4 Diicul Buicescu szereperol Matei Basarab udvarâban, sorsârol ennek utodai alatt, valamint erdelyi kapcsolatairol: l o r g a , Studii şi documente IV. 247, 248, 256, 261, 265, 273, 298, valamint Acte romineşti 230—232 (XL1X. sz.).

5 Predânak, Diicul Buicescu îiânak is voltak, kiilonosen hâzassâga utân, erdelyi kapcsolatai: 1655-ben az apjâval egyutt Erdelybe menekult. II. Râkoczi Gyorgy Havas-alfold fejedelmi szekebe akarta juttatni. I o r g a , Studii şi documente IV. 265, 273.

6 A Buicescu es a Szekely csalâdok rokonsâgât az egyik irat, valoszinfileg Thuroczy Istvân 1741-ben Bukarestben benyiijtott folyamodvânyânak mâsolata (Acte Romineşti, 253 /LXXI. sz./), a kovetkezokeppen tunteti fel:

Diicul Buicescu

Preda postelnic feiesége: Szalaoczi Anna

Papa comis

Stanca („Săra") férje: Székely Laszló (I)

Székely Adam (I)

Dumitrana férje: Vintila

I linca férje: Fălcoianu

Laszló (II) és Adam (II) két gyermek

ràzatul, hogy Papa comis leànyàt Vintila vette feleségùl, és ezeknek egyik leànya Fàlcoianuhoz ment férjhez, akj ,.tutorio nomine" vette kézbe a jószàgokat.

Fàlcoianut nem lehetett azonnal kihallgatni, mert a fejedelem pa-rancsàra Craiova kòrnyékén tartózkodott, ahol adót és „hir t ià t" 6 a szedett. Utàna kùldtek, de minthogy hàrom hétig nem jelentkezett, Thuróczy, erre vaiò hivatkozàssal kérvényezte, hogy a fejedelem juttassa kezére a birtokokat. Fàlcoianu azonban elòkerùlt, és Junius 6-àn, fejedelmi parancsra, a „fò boer urak" elott tàrgyalni kezdték az iigyet. Felolvastàk a Buicescu birtokok egykori felosztàsàra vonatkozó, Serban aitai kiadott oklevelet 7. Az „adversa pars", azaz Fàlcoianu erre egy 24 évvel koràbban (1717-ben) keltezett romàn nyeivu iràst mutatott be, amely szerint akkor Vintila, tobb bojàrral egyùtt, Erdélybe menekùlt, és arra kérte Székeiy Àdàmot, hogy Szederjesbòl és két mas erdélyi faluból adja ki a „portió-jàt". Rokonai azonban még egy pohàr vizet sem adtak neki. Vintila màsfél évig tartózkodott Erdélyben, és kòvetelését a gubernium eie vitte, mint­hogy azonban Székeiy Adam ott nem jelent meg, valaszt sem kapoft kérvényére. Eredmény nélkùì tért vissza Havasalfòldre, ahol huszonnégy bojàr alàiràsàval iràst àllittatott ki, amely szerint e bojàrok Székeiy Adam „hiklànsàgàt" làtva, ùgy itéltek, hogy a havasalfòldi birtokok maradjanak mindaddig a Vintila kezén, amig Székeiy Adam az emlitett erdélyi fòldeket àt nem adja 8. Ezenkiviil Fàlcoianu bemutatott egy màsik, Duca fejedelem idején kiàllitott iràst is, mely szerint Diicul spàtar har-mincezer taller készpénzt. s ugyariannyi értéku dràgagyòngyòs és gyé-màntos „clenodiumokat" és egyéb értéktàrgyakat adott àt Szalànczy Annànak. A Buicescu csalàd ebbol részt kòvetelt a Papa comis fiànak is.

6a A befizetett adóról szóló nyugtàt. 1 Az 1682. november 22-én keltezett oklevelet kòzòite lorga (Ade romineşti

237—239, LV. sz.). Serban fejedelem valóban elismeri, hogy Székeiy Làszló (1) es ielesége Stanca jogos orokò'seì Preda bizonyos havasalfòldi birtokainak, de hivatkozik arra ìs, hogy egy (meg nem nevezett) erdélyi falun, valamint Szalanczi Anna Erdélybe vitt vagyontârgyairi a hâzaspârnak meg keîl osztozkodnia Papa comisszal (Prèda testvérével) vagy ennek megbizottjâval.

8 Vint i la 1717 màjusàban, — miuìàn Erdelybòl liazatert —, merges hangii levelet irt Székeiy (I) Adàmnak. Szemére veti „nepoate Adame"-nak, hogy az erdélyi „Vadu" falunak felét nem adta ki neki. holott igényt tart a havasalfòldi birtokokra. A\ajd Szebenben tesznek igazsâgot, ha sor ksrùl rà, set hajlandó az ùgyet a csàszàr eie vinni („ne vom duce la Beciu, la luminatulu înpăratu, de ne va aleage dereptate"). A Havasalfoldon vaiò birâskodâstol sem riad vissza, habar tudja, hogy Székeiy Adam jó barâtsâgban van az òsszes ott biràskodó nagybojârokkal („măcaru ca dumneata vei avea judecătorii de aicea pe toţi pniatini") . Acte romineşti, 243—244 (LX. sz.).

A Székeiy Adam (1) havasaliòldi barati kapcsolatait illetóen Vintilânak ìgaza is lehetett. Ti. mar Széliely Adam apja, Székeiy Làszló (1) a Stancàval vaio hàzassàga utàn, òsszekòttetésben â 11 ott a havasalfòldi nagybojârokkal, sòt a iejedelmekkel is. Ezt igyekezett sajât anyagi érdekében kihasznâlni. 1686-ban példaul Székeiy Làszló ( I ) a Duca fej'edelem-nek tett szolgàlataiért egy Anastase nevù nagybojartól, volt havasalfòldi kincstartótól, értékes ezust karpereceket kapott (Acte romineşti, 232—233, L. sz.). 1689-ben a havas­alfòldi fejedelem elrendelte az illetékes vàmszedóknek, hogy „barâtjânak". Székeiy Làszló grófnak Havasalfòldre vagy onnan Erdélybe szâllitott aliata! utân vâmot ne vegvenek (Acte romineşti, 239, LVI. sz.).

Thuróczy másoiatot kért e két írásról, és kijeientette, hogy a „Boerok Leveie" jogiiag nem alija meg a heiyét, a kôvetelt adósság pedig az osz-tozkodásKor èrvényét vesztette. Ugyanakkor arra is hivatkozott, hogy a bzaiánczy Anna kezén maradt javakról román nyeivü irás van, es ennek legtontosabb mondanivaióit, magyar heiyesírással, be.e is foglalta gazdáinak írott jelentésébe: „dare de mste hajne si aite szkule, ese mai ioszt, de ñau putut szkote de la Supujnasza Anna Szalantzi, tokmitu sze dumnalor, jare au sze marge dumnaiuj Papa vel Komis, au sze tremetze dumnaluj Iszpravnikui dumnaluluj akoie, sze trage letse impreune ku dumnaiuj Supujnuiuj Székeiy Lászió ese ar pute szkote, sze impartze jare íratzeste in do"-'. Az irás szennt tehát a Szaianczy Anna hagyatekából kell az ekenféi kôvetelését kieiégíteni.

Fálcoianu azt válaszolta, hogy a huszonnégy bojár írása feljogosítja ôt a havasalió.di fóldek birtoklásara.

A heves vita alatt ósszetódu.tak a jelenlevók: „idegen causans lévén — írja Thuróczy —, majd egymás hátan voltunk". Késobb hol az egyik, hol a másik „itelo bí ró" vonuit vissza „az belso házban", s a vitatkozás alább nagyott. A „Szpatar" végül kijeientette, hogy a fejedelemnek jelen-tést tesznek az ügyról.

Június 6-a és 12-e kôzôtt Thuróczy minden nap fennjárt a „Divan-ban" érdek.ódni. 12-én a fejedelem Thuróczyhoz küldte a clucert („Krutser iuppremus Comissarius Uramot") és megkérdeztette, hogy „contentus"-e ,,az Boérok Judiciumával". Thuróczy azt válaszolta, hogy a dontésról nines tudomása, és igy vélemenyt nem nyilvánithat. A emeer erre meg-magyarazta, hogy a bojárok a Szekeiy csaiád ellen dôntôttek, de Thuróczy leiieobeznet a lejede.emhez, aki — igérete szerint — személyesen „revi-deáija" az ugyet. A jószágigazgató kérte, hogy a fejedeiem dôntsôn, és ennek érdekében ,,a Serban Vajaa és Divisor Urak" ievele alapján román nyeivü „instantiat" iratott, ameiybe belefoglaitatta „az hasznos Punctu-mokot". A kérvényt átadta a spàtarnak, s az irás eredetijét a clucernek is bemutatta 1 0 .

t z e k után „Vel Logofet és Cancellárius Dudeszkui"-nál jelentkezett, hogy a dontés revideálasát sürgesse. Uudesculnál megjelent Fálcoianu is. A logoíát ez utóbbi mellett nyiíatkozott. ,,Látván, nogy itt ebül van dolgom", — írja Thuróczy —, június 13-án, mikor a fejedelem szokásos sétakocsikázásaról visszaiért, „in maxima frequentia", a fejede4em ele járuit, és kérte a beavatkozását. Constantin Mavrocordat „Fejedelmi Szé-keben felüivén és az Boérség 12 Consiiiárius egymás rendében üivén, kijott egy Kokon, hosszú ezustes Paltzával" és oevezette Thuróczyt. A jószágigazgató elóadta, hogy „juxta Divisionis Specificationem" a Szekely csaláaot iueti meg a havasaifóidi jószág, amit Radu Fálcoianu sem tagad, de a birtokokat ket okból nem akarja atengedni: 1. mert Szalánczi Anna 60 ezer tallérnyi vagyont vett át .az osztozkodás elôtt harminc évvel;

9 Ezt a részt, némi nyelvi hibákkal és magyar helyesirással, az 1682-i, emlitett oklevélból másolta ki Thuróczy (Acte romineşti, 238.).

l u Ennek az 1741 -i beadványnak a keltezés nélküli másolatát kôzli Iorga (Acte romineşti, 253—254, LXXI. sz.), de tévesen az 1730-as évek kdzepe tajan írt levelek kôzé helyezi.

2. minthogy a Székely csalàd nem adott részt bizonyos erdélyi falvakbó!, holott azokat Diicul spàtar vàsàrolta „4444 Imperialis Talléron". Ezze! szemben Thuróczy kifejtette, hogy „tempore Divisionis minden egymàs kòzòtt vaiò Controversia sopialodott" (romànul is hozzàteszi: .,tokmit si asazat") , mindòssze bizonyos „kòntosòk" és „Skule, id est cleno-dium" dolgàban maradt még fenn ellentét, amelyet a mar emlitett módon kellett volna az ellenfélnek elintéznie. Viszont az osztozkodàskor „az Szentséges Piispek elott" a havasalfòldi jószàgok felét Székely Làszló és felesége ,,Bujtsest Sara Asszony" (Stancàt Erdélyben Sàràra magya-rositottàk) kapta meg „sze fie Mosie Sztatatore in Vetse". Serban feje­delem oklevelének utolsó részét Constantin Mavrocordat elott is felolvasta Thuróczy, aki a fejedelem kérdésére kijelentette, hogy az iràs tartalmàt a tanàcs tagjai elott is ismertette. A fejedelem erre megjegyezte: ,,non sum destructor, sed executor Mandatorum Antecessorum meorum", viszont Dudescul arra hivatkozott, hogy a tanàcs seni szegte meg a Serban intézkedését, de, a 24 bojàr itélete szerint, Vintila és òròkòsei részére foglalta le a havasaifòldi birtokokat mindaddig, amig a Székely csalàd kòtelezettségeinek eleget nem tesz.

Thuróczy, valószinù'leg a fejedelem kijelentésén felbàtorodva, tàmadó hangnembe csapott àt. Latin és romàn nyelvu felszólalàsàban kifejtette, hogy szabàlyszeru igazsàgszolgàltatàst kivàn. Kifogàsolta, hogy a bojà-rok aitai kiàllitott levelet a fejedelem nem irta ala, sot nem is tudott arról, tehàt, — mint 6 mondta, — „Sine Scitu Vajvodae lévén, in judicio meg nem àllhat". A tovàbbiakban hivatkozott arra, hogy ha a fejedelem nem adott volna rà rendeletet, ebben a perben nem is szerepelt volna biro.

E kijelentésével Thuróczy nyilvànvalóan tùllott a célon, és — értheto módon — maga ellen ingerelte a jelenlevoket.

Fàlcoianu azt a kérdést szegezte neki, hogy az orszàg biràinak az itéletét akarja-e Thuróczy meghamisitani; a fejedelem is megkérdezte tole, hogy az itélethozó „nem Magistratus volt-e". Egy „Jerusalembeli Doctor" pedig a fejedelem nevében igy szólt hozzà: „ergone Dominatio Vra opi-natur Celsissimum D. Principem non velie cui cunque Justitiam admi-nistrare?" A fejedelem maga is ingerùlt hangon szólt kozbe, hogy kiad'ta-e a Székely csalàd a Vintila részét Erdélyben?

Ezek utàn Constantin Mavrocordat felszólitotta Thuróczyt, hogy ha van rà „Plenipotentiàja" vàlasszon magànak ,,pro arbitrio hàrom Consi-liàriust", s ugyanezt tegye Fàlcoianu is.

Thuróczy zavarba jòtt, és habozva vàlaszolta, hogy senkit sem ismer a bojàrok kòzùl, és nines kit vàlasztania.

A kedvezotlen fordulatot làtva, Thuróczy tàrsa, Koncz Istvàn a tòme-gen àt a jószàgigazgató mellé furakodott, és halkan arra biztatta, hogy ne menjen bele a biràskodàsba. Thuróczy erre jelentette a fejedelemnek, n ° g y 6 „ltélo Mester elott" nem „Constitutus Plenipotentiarius".

A fejedelem azonban kòzelebb vezettette magàhoz a szerénykedo — és nyilvàn ijedt — Thuróczyt, s megparancsolta, hogy adja elo rész-letesen az iigyet. Ezt ò meg is tette, s utàna jó két óràn keresztùl ùjabb vita kòvetkezett.

A fejedelem felszolitâsâra most Fălcoianu keriilt sorra, aki bemutatta Haller Istvân 1703-ban kelt levelet. (Ez utobbirol Thuroczy megjegyzi „ki is akkor tartotta Bujtsest Săra asszonyt".) Ebben a levelben Haller azt irta a havasalfoldi rokonsâgnak, hogy nemsokâra oda kiildi a nâla levo dolgokat.

E level tartalmât Dudescul gorog nyelven is ismertette. Thuroczy, aki — ugy lâtszik — ismer'te mar ezt a levelet, kijelentette, hogy azt ugy forditotta valaki magyarbol românra, hogy csak a Vintilânak kedvezo reszeket foglalta bele. A Szekely csalâdnâl valojâban igen keves holmi maradt. Erre azt a vâlaszt kapta, hogy akâr sok, akâr keves ertektârgy maradt Erdelyben, ât kellett volna mâr kuTdeniok Havasalfoldre. E level-rol kiilonben Thuroczy mâsolatot kert, amelyet Fălcoianu csak a fejedelem parancsâra volt hajlando kiadni.

A fejedelem vegiil kijelentette, hogy 6 igazsâgot akar szolgâltatni, ezert ket bojârt kiild Havasalfold es Erdely hatârâra, kiildjon oda ket megbizottat a Szekely csalâd is. Ott dontson ez a bizottsâg veglegesen.

Junius 14-en Thuroczy ismet irâsba foglalta mondanivaloit, es ker-veny alakjâban benyiijtotta. Ebben meg hatârozottabb formâban leszo-gezte, hogy Papa comis 1683-ban nem adta volna ki a Szekely csalâd havasalfoldi orokseget, ha a harminc evvel azelott (1653-ban) âtadott 60 ezer tallernyi vagyonnal kapcsolatban igenyt tâmaszto'tt volna. ,,T6b-bet vittel el, — jelentette volna ki Papa comis —, add elo, vagy legy contentus azzal". (Itt ismet idezi a „Divisor Urak" român nyelvu megâlla-podâsât.) Biztositotta Fălcoianut, hogy kiadjâk szâmâra a szederjesi birtokreszt, vagy, miutân a Szekely csalâd visszakapta kavasalfoldi bir-tokait, abbol engednek ât megfelelo ertekii foldet.

A kovetkezo napon a fejedelem a spătar âltal âtnyujtott kervenyt megnezte, es a „tanâcs urakkal" is megvizsgâltatta. Thuroczy meg szo-belileg hozzâfuzte, hogy annak idejen Papa comis es Szekely Lâszlo fel-jegyzest keszitett az egymâsnâl maradt ertektârgyakrol, viszont a Sza-lânczy Annânâl maradt vagyoner't a Szekely csalâd nem felelhet.

Fălcoianu egy ujabb levelet mutatott be, amelyet egykor „Bujtsest Sâra" irt rokonainak. A level szerint „ami Brassoban el nem egett", s kezenel van. kiadja a havasalfoldi csalâdnak, viszont 6 is igenyt tart az ott maradt ertektârgyakra. A szederjesi, ujszeki es petki birtokbdl reszt iger. Thuroczy kijelentette, hogy a szederjesi reszt kiadjâk, a Brassoban elegett dolgoker't nem felelhetnek, az ellenfel pereljen ezekert az erdelyi forumok elott.

Negy nappal kesobb (Junius 19-en) a fejedelem Thuroczyhoz kiildte Andronachi clucert azzal az uzenettel, hogy mindket felnek igazsâgot fog szoîgâltatni. Thuroczy kerte, hogy legalâbb az „Olton tul valo reszt" kaphassa kezhez. A clucer az osszes birtokok visszaadâsât igerte, de elobb — amint Thuroczy jelentette — „adversariusunk praetentioja aloi magunkot enodâljuk". Az eljârâsi modot illetoen veglegesen a „mixta commisioban" âllapodtak meg.

Thuroczy latin nyelvu beszeddel biicsuzott el a fejedelemtol, aki erre ezt vâlaszolta: „Justiţia nec dum potuit in completo administrări, cum

aliae interjectiones obstiterint", azonban azon lesz, hogy a Székely esalaci jogait megvédje.

Ezzel Thuróczy kùldetése véget ért, és tàrsaìval egyùtt visszaindult Erdélybe.

A hazànk terù'.etén létesùlt egykori feudàlis àllamok kòzti hiva'talos érintkezést kifejezésre juttató oklevelek kancellàriai modorossàgàval ellen-tétben, az ismertetett iràsos jelentés, a személyes élmény kòzvetlen hangnemében, futó bepillantàst enged a havasalfòldi és erdélyi nagy-birtokos csalàdok kapcsolatainak, valamint a havasalfòldi udvar biràs-kodàsi eljàràsànak egyik mozzanatàra, a XVIII. szàzad elso felében.

Az erdélyi Székely csalàd és a havasalfòldi Buicescu Diicul spàtar leszàrmazottjai kòzt ìefolyt hosszù és bonyolult per csak egyetlen lane-szeme volt a feudàlis uralkodó osztà.yok vagyonszerzési hajszàjànak. A Székely csalàd a koràbbi évtizedekben a havasalfòldi fejedelmekkel és nagybojàrokkal személyes kapcsolatokat teremtett, hogy ottani birtokait biztosithassa, és kiilònbòzo gazdasàgi e ònyòket élvezhessen, foleg vàni-kedvezményekben részesùljòn. Ezek a kapcsolatok idòve! meglazultak, és igy kerùlhetett sor arra, hogy a csalàd Kàrpàtokon-tùli birtokai — leg-alàbb egy idore — veszendobe mentek.

A Constantin Mavrocordat eie jutott perben mindkét fél arra tòre-kedett, hogy a maga szàmàra „hasznos punctumokat" érvényesitse, és sajà't fennàiló kòtelezettségeit elleplezze.

Amint a jelentésbol kitfinik, a havasalfòldi nagybojàrok, a fejedelmi tanàcs (divàn) tagjai, ez alkalommal inkàbb a Székely csalàd ottani ellenfelének igyekeztek pàrtjàt fogni. Constantin Mavrocordat azonban tàrgyilagos ftélethozatalra tòrekedett, és jelenlétében mindkét fél òsszes bizonyitó iratait àtvizsgàltàk és megvitattàk. Habàr a Székely csalàd bizalmi emberétòl, gazdài szàmàra késziilt ez a jelentés, mégis megàlla-pitható, hogy mindkét félnek volt takargatni valója, rendezetlen tartozàsa a rnàsikka! szemben, s igy a fejedelem kénytelen volt a dòntést elnapolni.

Thuróczy 1741 -i jelentésének egyes részletei érdekes adatokat szol-gàltatnak a birtokjoggal kapcsolatos egykorù havasalfòldi biràskodàsi gyakorlatra vonatkozóan. Igy példàu! a Székely csalàd megbizottja, a kùlònbòzò dokumentumok àtvizsgàiàsa soràn, kétségbe vonta az ellenfél aitai bemutatott és gazdàinak havasalfòldi birtokaitól vaiò megfosztàsàt kimondó egyik koràbbi oklevél érvényességét, minthogy azt csak bojàrok irtàk ala, a fejedelem ellenben nem eròsitette meg. A divàn tagjai azon­ban és maga Constantin Mavrocordat is elismerték az abban hozott dòntés érvényességét, arra vaiò hiva'tkozàssal, hogy ezt az oklevelet tisztségviselo nagybojàrok (,,magistratusok") irtàk ala.

A végleges itélet meghozatalàt, a fejedelem hatàrozata szerint végùl is egy ,,mixta commissio"-ra biztàk. Ebben két havasalfòldi bojàrnak és a Székely csalàd két megbizottjànak kellett részt vennie, s Havasa fò!d és Erdély hatàrànàl kellett az elòzetes tàrgyalàsokat lefolytatnia. Fel-tehetò, hogy a biràskodàsnak e sajàtos formàjàt Constantin Mavrocordat tàrgyilagos itélethozatal érdekében tette, tudva azt, hogy a havasalfòldi fél erdélyi kòveteléseit a gubernium, az erdélyi fél havasalfòldi kóvetelé-seit pedig a divàn elfogultan biràlha'tnà el.

Mikozben a nagybirtokos csalâdok a vagyonert marakodtak, e'nyo-morodott jobbâgyaik a szokesto] remeltek sorsuk enyhiJleset. Thuroczy minden kommentâr nelkiil jelentette gazdâinak, hogy utazâsa kozbc-n erdelyi „fugitivusok" kozott szabad eg alatt toltott egy ejszakât Havas-aifoldon. Megszoko'tt jelensegnek szâmitott, hogy erdelyi jobbâgyok a Kârpâtokon tul igyekeztek uj eletet kezdeni.

A jelentes a birâskodâssal kapcsolatos udvari szokâsok kulsosegeire is utal. Constantin Mavrocordat felvilâgosultsâgâra vail, hogy az erdelyi kiildottnek nem engedi meg a hagyomânyos kez- es kontos-csokoiâet, sot leiilteti a târgyalâs alatt a meglepetten tiltakozo Thuroczyt.

Az egykoru havasaifoldi hivatalos apparatus mukodesere vonatko-zoan jellemzo, hogy egy erdelyi birtokos intezojenek erkezeset Tîrgovişte-bol azonnal jeîentettek Bukarestnek, ahol e nem hivatalos szemelynek es kiseroinek ellâtâsârol megerkezesiik piilanatâtoi kezdve bokezuen gondoskodtak.

România tortenelme tanszek

HAC/IEACTBEHHblH riPOLIECC ME.)KJJ,y JXBYM^ CEMbflMH 3EMJIEflEJlbUEB H3 TPAHCHJlbBAHHH H IIAPA POMHHHCK3, PA30BPAHHblK n P H JIBOPE KOHCTAHTHHA MABPOKOPflATA

(KpaTKoe coAepxtaHne)

KaK c j i e ^ c T B H e >KeHHTb6bi n o c T & n b H H q e r o ripe^bi ( c b m a c n a T a p n JXu-n u K y j i ByfiMecKy) na Aoqepn T p a n c i M b B a H C K o r o ABopHHHHa, K c e p e ^ n u e XVIII B. H e c K o . i b K o n o M e c T H f t H3 Lfapa POMHHHCKS 6bLin yHacjieAOBaHM ceMbef t KOMHTOB CeKeft. BBHA>' Toro , MTO AoroBop, 3aKJiroHeHHbif t M e x c a y HJIQH&MH ceMef t ByfmecKy H CeKeft O T H O C H T e J i b H o AejieHHH HMymecTBa c n a i a p a He 6bM B b i n o j m e H HH OAHOÎI H3 cTopon , o6e c e M b H AOLU.TH AO p a A a c r o j i K H O B e -HHH H cyAeSHbix n p o u e c c o B .

B 1741 r . cyAefiHHH n p o u e c c pa36Hpa„icfl B B y x a p e c T e npH ABope Kon-C T a H T H u a MaBpoKopAaTa. B H a c T O H i n e f t . c T a T b e p a c c ' M a T p H B a e T C s r o T q e i , n o c j i a H H b i f i AOBepeHHbiM JIHUOM c e M b H CeKeft CBOHM BJiaAeJibuaM. B neu H3Jio)KeHbi n p e H H H , H M e B u i H e M e c T o B n p n c y T C T B H H rocyAapn CTpaHH l l a p a POMMHHCKS H e r o c o B e T a . J l a H H b r e , A0CTaB. f i eHHbie OTICTOM — OTHOCHIUHMCH K AOKyMeHTaM C e M b H BaHCpH H HaXOAHIUHMCfl B Kjiy>KCKOM apxHBe AKaAeMHH PHP — nonojiHHioTCH AaHHbiMH, onySjiHKOBaHHHMH H. E p r a B „Acte ro-mîneşti din Ardeal p r i v i t o a r e î n c e a mai m a r e parte la l e g ă t u r i l e s e c u i l o r cu Moldova" Bucureşti, 1916.

OîqeT, paccMOTpeHHbiâ B n a c T O H i n e f t C T a T b e , C0Aep>KHT M H o r o HHTepec-HHX noApoSnocTeft B CBH3H C cyAonpoH3BOACTBOM T a K o r o poAa cyAeSHoro n p o u e c c a , p a 3 o 6 p a n H o r o n p H rocnoACKOM ABope B cepeAHHe XVIII B. BHA», IITO HH OAHa H3 c r o p o H , HaxoAHUiHxcH B ey^eânoM c n o p e He co6.aioAa.na y c i o B t i f t , npeAycMOTpeHHbix B AoroBope, 3 a K J i r o n e H H O M B n p i i c y T C T B H H r o c y -

5 — Baheş—Bclyai: Istorie

#apji LLIepôaHa B 1 6 8 3 r., KoHCTaHTHH MaBpoKop,ziaT p e n i m i , UTOÔH cyjieÔHbiH n p o u e c c pa3ÓHpajicH B OKOHqaTejibHoS HHCTaHmm CMeiuaHHofi KOMiiccHefi, c o c T O H i n e f l H3 jxsyx ó o a p H3 I l a p a POMHHHCK3 H ;myx ABOPHH H3 TpaHCHJib-B3HHH.

UN PROCÈS D'HÉRITAGE ENTRE DEUX FAMILLES DE PROPRIÉ­TAIRES FONCIERS DE TRANSYLVANIE ET DE VALACHIE, JUGÉ

À LA COUR DE CONSTANTIN MAVROCORDATOS

(Résumé)

Par suite du mariage du grand-chambellan Preda (fils du spathaire Diicul Buicescu) avec la fille d'un noble de Transylvanie, vers le milieu du XVII e siècle, plusieurs domaines situés en Valachie furent hérités par la famille des comtes Székely, L'accord conclu entre les membres des familles Buicescu et Székely quant au partage de la fortune du spathaire n'ayant été respecté par aucune des deux parties, les deux familles en arrivèrent à une série de conflits et de procès.

En 1 7 4 1 , le procès fut jugé à Bucarest, à la cour de Constantin Mavrocordatos. Le présent article s'occupe du rapport envoyé par l'homme de confiance de la famille Székely à ses maîtres, rapport qui traite des discussions qui eurent lieu sur la question des fortunes héritées, par devant le prince de Valachie et le conseil princier. Les données que fournit le rapport — qui fait partie des documents de la famille Banffy et se trouve dans les Archives de Cluj de l'Académie de la R.P.R. — sont complétées par les données publiées par N. Iorga dans ,,Acte romînesti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legâturile secuilor eu Moldova" (,,Documents roumains de Transylvanie relatifs pour la plupart aux relations des Széklers avec la Moldavie"), Bucarest, 1916.

Le rapport analysé dans cet article contient beaucoup de détails intéressants sur la manière dont on procédait au jugement d'un pareil procès à une cour princière vers le milieu du XVIII e siècle. Constantin Mavrocordatos voyant qu'aucune des deux parties en litige n'avait res­pecté les conditions prévues dans le contrat conclu par devant le prince Serban, en 1 6 8 3 , décida que le procès serait définitivement jugé par une commision mixte composée de deux boyards de Valachie et de deux nobles de Transylvanie.

ADATOK AZ 1821. ÉVI NÉPI FELKELÉS ERDÉLYI VISSZHANGJAHOZ

CSETRI ELEK

1. Az 1821. évi népi felkelés a nemzeti és târsadalmi elnyomâs eilen kibontakozott mozgalmak sorâba tartozik, amelyek európaszerte kifejezték a népek szabadsâgvâgyât. Spanyolorszâg, Nâpoly és Piemont utân Délkelet-Európa nemzetei is fegyvert fogtak, a görögök szintén fel-lâzadtak a török fennhatósag eilen.

Havasalföld és Moldva területen Tudor és Ipsilanti vezetésével in­dult meg a nemzeti felszabaditó hâboru. A két mozgalmat a török iga lerâzâsânak közös célkituzése egyesitette. Mîg azonban a Tudor Vladi-mirescu vezette felkelésben hatârozottabban érvényesultek a jobbâgysâg antifeudâlis harcânak jegyei, Ipsilanti târsadalmi politikâjâban jórészt a bojârokra tâmaszkodott. Egyéb okok mellett a târsadalmi program különbözösege is hozzâjârult ahhoz, hogy a két vezér meghasonlott egy-mâssal, s Tudort Ipsilanti elfogatta és kivégeztette. Mindez hozzâjârult a népi mozgalom osszeomlâsâhoz. E mozgalmak novelték a hasonló hely-zétben sinylödö népek harckészségét, és megfélemlitették a „szent szö-vetség" eröszakszervezete möge rejtözködö uralkodó osztâlyokat, melyek a îorradalmi hullâm orszâgukba vaiò âtcsapâsâ'tol tartottak. Ez elègge magyarâzza, hogy miért vâlt e mozgalmak mindenike szemükben „nyug-talansâg lelké"-vé, „örült szektâ"-vâ, s emiatt nemzetközi kérdéssé, és került azutân az európai politika homlokterébe. fgy törtent ez az 1821. évi népi felkeléssel is, melyet különösen a carbonari mozgalmat elfojtó és az erdélyi parasztsâg harcâtol rettegö Habsburgok tartottak veszélyesnek.

Erdély parasztsâgât ugyanis szintén feudàlis kizsâkmânyolâs süj-totta, a jobbâgysâg aiòli felszabadulâs egyre inkâbb napirendre került, a szomszéd fejedelemségekben kirobbant felkelés pedig alkalmat nyujtott véleménye, akarata kifejezésére. Igy vâlik nyilvânvalovâ, hogy a forrongó Moldvâval és Havasalfòlddel hatâros Erdély, söt kisebb mértékben a Bânsâg és Bukovina népére eròteljes hatâst gyakorolt a mozgalom, menekiilt felkelòk és bojârok, „emissariusok" és utasok hirein keresztül. Masrészt a felkelés nemzeti fuggetlenségi jellege felvillanyozta a nemes-ség haladó részét, amely a Habsburg abszolutizmus aiòli felszabadulâst céljanak tekintette. A talaj tehât Erdélyben kedvezò volt, hogy a fel-

kelésnek tényleges visszhangja legyen. Nem véletlen, hogy ez a kérdés mar tòbb kutatót is foglalkoztatott 1. Ehhez a munkàhoz igyekszik e sorok irója néhàny, kutatàs kòzben felbukkant adattai hozzàjàrulni, màsokra meg a figyelmet ràirànyitani. A bemutatàsra kerùlo adatok kùlonbòzo természetiiek, a nyomtatàsban megjelentek kòzòtt sajtóértesùlések és egy napló, a levéltàri forràsok soràban pedig missilisek, naplók és kòzigaz-gatàsi iratok szerepelnek.

2. A politikai sajtó termékei kòzul a bécsi Magyar Kurir érdemel figyelmet. Bar hiradàsai élét a Metternich-rezsim rendòrminisztere, Sedlnitzky, cenzorain- àt letompitotta 2, a politikai hirek mas részét kény-telen volt a hivatalos lapszàmba meno Wiener Allgemeine Zeitung-tól àtvenni, mégis hem egyszer Moldvàból és Havasaifòldrol érkezo keres-kedok, utazók szeméiyesen szerzett benyomàsai izgalmas és elègge hite-les tudósitàsok megjelenését eredményezték. A lap hasàbjaiból élénk szi-nekkel elevenedik meg a felkelés tòrténete, kirobbanàsàtól hosies napjain àt egészen elfojtàsàig.

Havasalfòldòn „nem sokà Suzzo Sàndor Fejedelemnek meghalàsa utàn — irja a lap a felkelés kirobbanàsàról — tàmodàs titott ki, melynek vaiami Thodor nevii odavaló szùletésii ember a feje, ki a régibb idokben mint ònkéntvàlialkozott, az Oroszoknàl szolgàlvàn, tiszttségre emeltetett, s azólta Wladimiresko vezetéknevet adott magànak. Ezen tàmodàs, meìy-ben csak a Pandurok és Arnautok részesùltek . . . , a iàzzasztóknak tulaj-don nyilatkozàsaik és Proklamàtziójik szerént nem a Porta, hanem egye-nesen csak a Bojàrok és egyéb kòzònséges tisztviselok ellen mondatik intéztetve lenni . . ." 3 Egyben a lap értesit az Ipsilanti Sàndor herceg Heteria mozgalmànak indulàsàról Moldvàban, kòzli a mozgalom kiàltvà-nyàt, a tòrok elleni tàmadésok megindulàsàt, illetve a gòrògòk titkos szervezkedésének torténetét 4 . Jellemzò módon még ugyanaz a szàm kòzzé-teszi I. Sàndor megbélyegzo nyilatkozatàt, melyben a càr a felkelésben ,,a mostani ido charakterizàló nyughatatlan léleknek munkàlodàsàt" làtja, s „ezen fiatai ember (ti. Ipsilanti. Cs. E.) tapasztalat lansàgànak s hig eszuségé"-nek tekinti, vezérét szolgàlatàból kizàrja, a portàt pedig a mozgalom elitéléséròl biztositja. Ausztria hasonló nyilatkozatra szóli-

1 A n d r e i O ţ e t e a , Ţăranii Romini din Ardeal şi mişcarea lai Tudor Vladiiniresca. „Studii". 1956. 6. sz. 51—71.; C a r o l G o l l n e r . Refugiaţii din Ţara Rominească la Sibiu in anul 1821. Sibiu, 1956. („Aluzeul Brukenthal. Studii şi comunicări", 1. sz. 13—43.); V i r g i l Ş o t r o p a , Zavera din 1821 si regimentul năsăudean („Anuarul Institutului de Istorie Naţională". 1926—27. Bucureşti ' 1929. IV. k. 135—145.): I o a n B o r o ş , Răscoala lui Tudor Vladimirescu şi refugiaţii in judeţul Caraş-Seoenn. „Transilvania". 1921.359—377.; Cum petreceau boierii refugiaţi iu urma revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. ,.Drumul nou". 1931. 126. sz. T h e o d o r B ă l a n , Refugiaţi moldoveni in Bucovina (1821 şi 1848). Bucureşti, 1929. es mas tanulmânyok.

2 A polgâri cenziirân kivul a Aloldvâbol es Havasalfoldrol jovo ertesuleseket a hatâr-szelen szigorit katonai cenzurânak vetettek ala. (v.6. Gollner, i. m. 16.) Itt jegyezziik meg, hogy kiilon tanulnianyozâst igenyelnenek a „Siebenbiirger Bothe" szâmai, hiszen annak kiadăsi helye, Nagyszeben, alkalmassa tette a lap szerkesztoit, hogy kozelebbi ertesulese­ket szerezzenek a telkelesrol.

3 Alagyar Kurir, 1821. III. 30. I. 201. (A dâtumot koveto râmai szam a kovetkezokben a lap kotetszamat. az arab szam oldalszâmât jelzi.1

4 Uo. 201—202.

lotta fel konstantinàpolyi kòvetét 5. A felkelés kezdetérol beszàmok3 elso hirek u'tàn annak vérbefojtàsàig a hetente kétszer megjelenò lap csaknem minden szàmàban szó! a mozgalomról, sot egyes szàmokban kétszer is visszatér a kérdésre, a legùjabb, lapzartakor érkezò hireket is kòzòlve.

A felkelés kìbontakozàsa és lefolyàsa kérdéseirol kòzolt hiranyagbó! kiemeljùk: Tudor és Ipsilanti seregének òsszetételére és nòvekedésére, a szent zàszlóalj szervezésére, a bojàrok és Su{u fejedelem, illetve a kùl-foldi diplomatàk menekùlésére, a konstantinàpolyi patriarcha Tudorra és Ipsilantira mondott àtkàra, a càr nyilatkozatànak a felkelok tàboràban keletkezett visszhangjàra, a felkelo csapatok Bukarestbe vaiò bevonulà-sàra és a tòròk készù'.òdésekre vonatkozó hiranyagot. Kulòn emlitést érdemel a parasztok és bojàrok kòzti osztàlyharc jelentkezése a lap ha-sàbjain (a pandurok és jobbàgyok sokasàgànak csatlakozàsa Tudorhoz, a felkelok fegyveres fellépése a bojàrok ellen stb.) 6 . Ebbol a rendkiviii gazdag anyagból egyetlen részletet kòzlunk. Tudor népszeruségére és serege òsszetételére vonatkozólag. Tudor Vladimirescu Olténiàban ,,fel-làzzaszto'tta a Pandurokat (a nemzeti katonasàgot) s a parasztsàgot, mellyet annyjval kònnyebben végrehajthatott, hogy ezen Pandurokat. mint Szabadsàgos, vagy ónkéntvàllalkozott sereget, az utolsó Tòròk hàborù-ban 6 vezérlette va ia" 7 — irja a lap egy kereskedò magàntudósitàsai alapjàn.

A felkelés vérbefojtàsàra a laibachi nyilatkozat szolgàltatott jog: alapot és siettette a tòròk intervenciót 8. A népi felkelés tàboràra szomorù idòk kòvetkeztek: a felkelok visszavonulàsa Tìrgovistébe és O'.téniàba, miutàn kiùritették Bukarestet, Tudor elfogatàsa és kivégrzése és Moldva elvesztése 9. Figyelemreméltó leiràst kòzòl a lap dràgàsani-i csatàról. ,,Dragaschànnàl egy òsszecsapàs tòrtént, a hol maga is jelen volt, mint szemme! lato tanu az a személy, a ki ezen Ujsàgot Szebenbe hozta". A csatàt a felkelok elvesztették. mert mihelyt néhànv pandurt elesni làttak, a gòrògòk meghàtràl tak 1 0 . Ezutàn mar csak a felkelés végsò akkordjai kòvetkeztek: Sava àrulàsa és pusztulàsa. Insilanti ùjabb veresége. a ..szent zàszlóalj", az ,,idegen Universitasokról" vaiò sereg megsemmisù-lése, „Jordàky és Farmaky kapitànyok" visszavonulàsa Havasalfòldrol Moldvàba és hosi harcuk a Secul-kolostorban. Ipsilantinak serege egy részét megbélyecrzò kiàltvànya, elszórt guerilla-harcok és a felkelok mene-kiilése 1 1. A „széllyel oszlott Hetàristàk, — irja a lap a fejleményekròl — nagy sokadozàssal kozelitenek az Erdély orszàgi keskeny utak vagy ùgy

6 Uo. 6 A\a'o-var Kurir, 1821. IV. 10. I. 231.. 1821. IV. 13. I. 238., 1821. IV. 17. I. 245.,

1821. IV, 27. I. 266.. 1821. V. 1, I. 276., 1821. V. 4. I. 279—283.. 1821. V. 8. I. 293—4., 1821. V. 15. 305—6.).

7 Magyar Kurir, 1821. V. 4. 1. 279. 8 Magyar Kurir. 1821. V. 18. I. 311—313. és 1821. VI. 12. I. 374—6. 9 Magyar Kurir, 1821. VI. 5. I. 357—359., 1821. VI. 8. I. 364—5, 1821. VI. 19.

I. 385—6., 1821. VI. 26. I. 405—6., 1821. VI. 29. I. 413—4. 1 0 Magyar Kurir, 1821. VI. 26. I. 406. 1 1 Magyar Kurir, 1821. VII. 6. II. 6—7. 1821. VII. 10. II. 17—18., 1821. VII. 24.

II. 50., 1821. VIII. 14. II. 97., 1821. IX. 4. II.' 145—8., 1821. IX. 11. II. 168., 1821. X. 2., II. 215—6., 1821. X. 16. II. 246—7.

nevezett passusok felé, noi a Cs. Kir. hatâr-kordon . . . megerôsittetetett. . , " 1 2

A porta restaurâlâsra tòrekedve, a lâzadôkkal szemben fo- és joszâgvesz-téssel îenyegetôzôtt, az elmenekùlt bojârokat viszont hazatérésre szóTf-totta tel, mert „mezei gazdasâgaik hevernek", pedig Moldva és Havas-alfôld Tôrôkorszâg ,,éiés kamarâja" 1 3 . Végùl a kérdés lassan lekerûl a lap hasâbjairol, hogy fokozatosan a gòròg szabadsâgharcra terelodjék a figyelem.

3. A kiadott forrâsok mâsodik csoportjâba a magyarorszâgi reform-mozgalom megindîtojânak, Széchenyi Istvânnak a naplojât emiitjuk. Széchenyi, még mint a cs. k. hadsereg kapitânya, 1821. Julius 13-ân Nagyvâradrol induit Erdélybe. Utazâsai sorân ellâtogatott Szebenbe és Brassóba, mégpedig éppen abban az idôben, amikor a népi felkelés utolsó hullâmverései zajlottak. Azelôtt néhâny nappai menekûlt ât Ipsilanti a Vòròstoronyi-szoroson. A dèli hatârszéleken rengeteg menekiilt tartózko-dott, s az osztrâk hatârzâr miatt a tòròk aitai lemészârolt felkelok vére jôformân fel sem szâradt. Mindez mély benyomâst gyakorolt Széchenyirè, annal is inkâbb, mert nemcsak a vârosokat kereste fel, hanem a felkelés tragikus végnapjaiban szerepet jâtszo Vôrôstoronyi- és Tôrcsvâri-szoro-sokat is, és hosszasan beszélgetett menekûlt bojârokkal, a szorosok osztrâk ôrâllomâsainak és a dèli hatârvidéknek a parancsnokaival, és élményeit megôrôkitette 1 4 . Széchenyi mélységes humanizmussal elitéli a felkelokkel szemben kôvetett osztrâk politikât, és sorai kôzûl a „sorsukra hagyott" felkelok irânti rokonszenv érzôdik 1 5, mâshol ironiâval nyilat-kozik a szentszôvetségi politikârol 1 6 , illetve Tôrôkorszâg Európaból vaio kiszorîtâsât jósolja 1 7 .

Tudor Vladimirescuról csak a felkelés megindulâsakor rôviden szól, 1 8

Ipsilantiról viszont, aki azokban a napokban lépte ât az erdélyi ha'târt, annal tôbbet. Leîrja Ipsilanti menekulését és fogadtatâsât az osztrâk hatârôrség ezredese, Ludwig Schwindt âl'tal és Temesvârra utazâsât, a heterista vezért szerencsétlennek tar tva 1 9 .

Széchenyi szebeni és brassói tartozkodâsa napjaiban sokat forgott a felkelés elôl Erdélybe menekûlt bojârok târsasâgâban, tôbbekke! komoly politikai beszélgetést is folytatott. Jobbâgyaik bérébôl élôskôdo és tôrôk-

1 2 Magyar Kurir, 1821. VII. 10. II. 17—18. 1 3 Magyar Kurir, 1821. XI. 16. II. 315—6. 1 4 Az 1821 -re vonatkozö reszeket ld. Szechenyi Istvän naplöi (Szerkesztette es beveze-

tessel ellätta Viszota Gyula.) Budapest, 1926. II. 184—195. 1 5 „Warum man Ypsilan[ti] hereinliess — sodann einige Chefs, andre nicht, kann

man nicht anders erklären, als dass wir uns auf diese Catastrophe in dem Grade gar nicht vorbereiteten, und keinen Grundsatz in dieser Sache festsetzen — oder dass wir mit dem kältsten Blut und aller Zeit zur Überlegung nicht wissen was wir wollen — oder endlich, dass unser Sinn auf Etwas noch Wichtigeres in diesem Angeblick (!) geheftet ist — und dass man in Wien das für gleichgültig hält — was die Menschen in der Wallachei angstiget bedrängt —" (Szechenyi, i. m. II. 192.)

16 Szechenyi, i. m. II. 147. 17 Szechenyi, i. in. II. 193. 18 Szechenyi, i. m. II. 145. 19 Szechenyi, i. m. II. 185—6.

nek kiszolgáltatott embereknek tartja a bojárokat 2 0 , de megjegyzi, hogy egyikük határozottan a török i'ga eilen nyilatkozott 2 1 .

Osszegezésül megállapíthatjuk, hogy Széchenyi soraiból az elnyo-mással szembeni megvétés és a népek szabadságának elnyerésébe vetett hit sugárzik.

4. A kiadatlan források sorában elöször a missilis, illetve kéziratos anyagra térünk ra, majd a kózigazgatási. aktákra. A missilisek és naplók vonatkozó részének becsét nagyban növeli az a tény, hogy rendszerint sokkal bizalmasabb, titkosabb adatoka't tartalmaznak, mint a hivatalos iratanyg. Az igen értékes magánlevéltárakból kikerült adatok javarésze az Erdélybe érkezett menekültekre vonatkozik, van viszont néhány olyan is, ami a felkeléshez való viszonyulást világosan mutatja.

A felkelés iránti pozitív magatar tásban az adatokból kiemelkedik Bölöni Farkas Sándornak, a reformkori Erdély polgári demokrata író-jának és észak-amerikai utazójának alakja. Bölöni akkoriban Kolozsváron tartózkodott a gubernium napidíjasaként, mikor 1821-ben a felkelés ese-ményei lezajlottak. Sot, az év nyarán a felkelés leverése után elmenekült Ipsilanti-vezérkar több tagjával naponta találkozott, s rokonszenvvel em-lékezik meg róluk 2 2 . Számbavéve azt, hogy Bölönit Wesselényi Miklós ismertette meg az emigráns szabadságharcosokkal, nem lehet vitas Wesselényinek e kérdésben elfoglalt álláspontja, szimpátiája a kor halado mozgalmai iránt.

A következö, akinek levelezésébol és naplójából adatok meríthetok az 1821. évi népi felkelés visszhangjára: Gyulai Lajos erdélyi naplóíró. Gyulai az erdélyi halado tudományos törekvesek egyik üttöröje, Döbrentei Gábor irányítása alatt nevelkedett, ami nem maradt hatás nélkül politikai állásfoglalására. Naplójából tudjuk, hogy carbonari öltözetben járt

20 Széchenyi, i. m. II. 190—1. 2 1 Egyikûk azt mondta Széchenyinek: „Oui il faut avoir un caractère décidé dans

ce siècle de confusions — moi aussi je suis décidé de mourir plus tôt que de rentrer dans ma patrie jusqu'à ce que les turcs y sont!" (Széchenyi, i. m. II. 195.)

2 2 RNK Akadémiâja Kolozsvâri Tôrténeti Levéltâra (ezutân AKVTLvt.). Qyulai—Kuun lvt. Missilisek. Bôloni Farkas Sândor — Gyulai Lajosnak. Kvâr, 1821. VII. 31. „Napjaim-nak egy nevezetes epochâja — irja Bdlôni — tortént mostansàg, megirom Neked is ôrô-memet: Ide Kolozsvarra az Ypsilandi megfutamodott seregébôl 4 nevezetes sérelmes érke­zett s telepedett vala meg; egyik Secretanussa Ypsilandinak (Skufio); a mâsodik Herczeg Soutzo az ifjù, a megdlt Soutzo Fejedelemnek egyetlen torzsoke; a harmadik Ypsilandinak Adjutansa (Riso), a negyedik egy nevezetes Gôrdg particularissa (Mano). Barâtom ezek az emberek elbâjoltak s elbénitottak engemet. Szerencsém volt Wesselényi Miklôs âltal megismerkedni velek; s mindennapi lettem szâllâsokon. Annyi ôromem., annyi megelégedé-sem s szép ôrâim voltak velek, hogy mint a Szerelmes mindenkor ûgy vâltam el Tolôk. Dicséretekre, vagy magasztalâsokra nem mondhatok egyebet, hanemha Shakespeareval azt mondom rolok: Ezek valdnak dm az emberek! Sokat — igen sokat tudnék mondani felolôk s soha el nem îelejtem! S nekiek el kell menni! Hidj nekem barâtom, nem affectatiobol mondom, de îly szivszakadva sok idô olta nem vâltam el senkitôl. Jonak lâttâk Bessara-biaba vonm magokat, hova Risonak Annya futott, s ott tartozkodniok mig sûrsok vala-merre el vâhk. Az ég s az én âldâsom vezérelje ôket. — Skuffonâl Gôthének egy tulajdon keze âltal irt verse van, Jenâba vele nagy ismeretségbe volt. Ki tudja ha nem lesz e valaha ehez hasonlô a mu sorsunk is, én azt mondâm Soutzonak, hogy abba az esetbe ha életem megérdemli a megtartâst , hozzâja folyamodom, s 6 nvakamba borult s ezt zokogâ: emlékezz a szegény gorôgôkrôl!"

1820—2'1-ben, hogy ezzel is kifejezze rokonszenvét az itáliai mozgalom iránt és gyülólettel írt a Habsburgokról 2 3 . Családi levéltárában két óssze-függésben kerül szóba az 1821-es népi felkelés. Egyik húgához írot't levelé-ben Gyulai a Tudor és Ipsilanti kozotti meghasonlásról és annak hatásá-ró; ir," megemlékezve egy Dévára menekült,' felkelésben résztvett bojárról i s 2 4 . Végül 1821 nyarán, brassói utazása idején feljegyezte, hogy számos boj taíálkozott 2 5 .

Gyulai Lajos és Wesselényi Miklós Széchenyivei együtt a nemesség halado szárnya, Boióni Farkas Sándor pedig a íeltórekvo polgárság é'csapata, a forradalmi értelmiség képviselóje volt, melynek tagjai az 1821-es népi felkelésnek nemzeti függetlenségi vonásáért lelkesedtek. A mozgalomnak ezen túlmeno társadalmi jellegét Erdélyben foleg a paraszt-tomegek érezték kozel szívükhoz, hiszen saját borükón érezték a feudá'.is kizsákmányolás és einyomás terhét, s maguk is társadalmi felszabadu-lásra vágytak. Ezért várták Tudort, mint felszabadítót, amint Adam Bedia, az egyik parasztember megfogalmazta 2 6 . Az 1821. é'vi népi felkelés­nek antifeudális céikitüzéseit ismerte fel és foglalta írásba egy torockói bányászgazda, Demény Imre. 1845-ben megszületett kéziratos verses kró-nikájában 2 7 . Demény, a Thorotzkay családtól jobbágysorba süllyeszte'tt és szabadságáért évszázadokig harcoló Torockó „szabad polgárfia", aki poütikai nézeteit munkája végén tómóren így fogalmazza meg; „Lovagja és apostóla... a szabadságnak és torvény elotti Egyenló'ségnek. Ellensége a vampirizmusnak, a despotizmusnak, a feudalizmusnak. . ." 2 8 Egész krónikáján végigvonul a „gonosz aristokracia" elleni gyülolete és a pol-gári szabadságjogok iránti lelkesedés. Ezek után nyilvánvaló, hogy a

2 3 AKVTLvt. Gyulai—Kuun lvt. Gyulai Lajos naplói. 11. 4/—48. 2 4 AKVTLvt. Gyulai—Kuun lvt. A\issilisek. Gyulai Lajos — Gyulai Lottihoz. Alaros-

németi, 1821. VI. 14. Az idevonatkozó rész ìgv szól: ., . • . ha a Politiseli ùjsàgok kedvesek \eked, azt is mondhatok: Todor és Y[psi!an]-di megliasoiilottak egymàstól, ennél iogva erejek is meggyengùlt eròsen, az 1 -so egyezni akar mar a torok Sultànnal, minthogy az [oroszoktól] segitséget egyik seni remélhet, meri ott akarvàn refugiumot kapni. rajok vaio lòvoldozéssel fogadtattak. Ide Dévàra tegnap erU'ezett egy Boér, ki Y[psilan]-dinjk' Lieferanssa volt, mmdenetòl megfosztatott. mert nagyon gazdag volt, s mint arestans «gv van most itt, felesége ki ferjével egyùtt sok holdnapokig a havason lakott, làtogatóinak mejjét mutatja, mely a hónàl is fejérebb, ezt niondvàn: làtjàtok! az én àbràzatom még ennél is fejérebb volt, de nap s a nyomorusag megfcketitett."

2 5 AKVTLvt. Gyulai—Kuun lvt. Gyulai Lajos naplói. II. 30—31. „Jun. 20-dikén 821 épen most érkezem haza egy kis ùtból mellyet Brassóba tettem, mellynek nagyon orven-dek tóbb okokból. 1-szer, mert tele van [Havasalfòldról] bejótt Boérokkal, kiknek szàmàt mintegy 12 ezerre lehet tenni, s igy kóztók lève nniitegy orszàgokban kénzeltem magamat, s inegisiiierkedhettem szokàsaikkal. 2-szor Igen szep olasz operàkat balottaiu, egy ollyan tàrsasàgtól, melly csak ugyan a Bcérok aitai liozatott oda. kik mindent elkcvetneli csak hogy ezen tàrsasàgot leniitarthassàk, meliv mindenùtt aprobatiora fogna kapni. Katalam a prima Donna min plus ultra énekel a tobbiek is mind jól."

2 6 O t e t e a , i. m. 64. 2 7 „Tarlózàs . . . Tóbbtéle Hirlapokból Szerkeztette és irta Deineiiy Imre. Torotzkon

1845." Jakó Zsigmond torockói gyujtésébòl; akinek, hogy a krónikàt rendelkezéseinre boesà-lotta, ezùttal is koszonetet mondok.

2 3 Demény, i. m. 70,

parasztság „sok kínzás"-a árát látja a „bojár íejeknek" hu' . lásában 2 \ s ezzel félreérthetetlenül a jobbágyok, a parasztság oldalára ál!.

Természetesen a halado erök mellett megtaláljuk azokat is, ameiyek szembefordultak a mozgalommal, mindenekelött annak antifeudális cél-kitüzésével. Sorukban az aulikus nagybirtokos osztályt és a vezetö hiva-talnokokat találjuk, akik írásaikban is hangot adnak ellenszenvüknek. Például Cserey Farkas örnagy, aki élete javát Bécsben töltötte, epésen azt írja, hogy Havasalföld, Moldva „nyughatatlankodik, és így az örökös békességnek gyönyörü gyümölcsei vannak" 3 0 , amivel a „szent szövetseg" csó'djére céloz. Nálánál közelebbi megfigyeléseket tett az ugyancsak ellen-séges érzületü Halíer Gábor erdélyi thesaurarius, aki Szebenben élve közelebbi kapcsolatba került a felkeléssel. E föur francia nyelvíi levelezé-sében ismétel'ten fogialkozik a kérdéssei, e'.sorendíi adatokat szolgáltatva részünkre. Mégpedig több vonatkozásban: a havasalföldi parasztságnak a bojárokkal szembeni féktelen gyú'loletére (a levélíró az ottani helyzetet az erdélyi „Hora világ"-gal hasonlítja össze), az Ipsilanti mozgalom kibontakozására és a szebeni meneküítekre. Az említettek közül is ki kell emelnünk azt a megjegyzését, hogy a felke'ök elmerészkednek a határ-szélig, hogy „erelyesen koveteljék a mi országunkba menekült összes bojárok kiszolgál ta tását" 3 1 .

* Demény, i. m. 65—66. lapon Ipsilanti szájába adva a szavakat igy ir: .,Kész valék javaimat, s éltemet fel áldozni, Oket nehéz ügyekben, segiteni s oltalmazni, Kegyetlen sok kinzást, huzo vono urait, — Ki íosztván s ki prédálván, ki hajtottam Bojánt, Szerfelett meg kénozott áréndás országokból, Satztz által nagy tüzbe jó'tt, Moldva s [Román] országból, Mert mar az ô nyakaik ugy meg hiztának vala, A Gôrôg tsikornyából hogy nézni nehéz vala Sokan áráí fizetok kegyetlenkedéseknek, .'\\eri folden tántzolások vala bojár fejeknek . . ."

*> AKVTLvt. Wesselénvi lvt. AYissilisek. Cserev Farkas — Cserev Helénához. Bécs ¡82!. 11!. 21.

3 1 AKVTLvt. Jósika hitbizományi lvt. .Uissilisek. Haller Gábor — Bcthlen Rozaliahoz. üarlac, 1821. V. 25. kelt Icvelét szószerint idézem: ,,Cependant nous serons tres heureux d'y passer avec tranquillité nos Jours, niais notre Voisinage est bien alarmée, une Révo­lution semblables a celle dont nous étions alarmé dans les Temps de Hora. Les Brigands brûlent les Vilages et masacre les Boers et les Turques. Ils ont été assez hardis de rendre jusqu'au passage de Vulcan pour demander avec eîronterie qu'on leurs livre tous les Boers qui ont cherchée un asil dans notre Pays, de l'autre cotée ils sont venu jusqu'au Village confín avec la Tour rouge du cotée de Hermanstadt. Tandis que cette Trouppe ravage la Valache Mr. Ipsilanti fils du Prince de ce nome s'en va en plein marche de la A\oldavie sur le Danube pour arracher un forteresse aux Turques situé sur le Bord de cette fleuve. Il a envoyée un Proclamation à touts les Greques par la quelle il leurs propose de la joindre tous pour les rendre independent de la partie Ottomanne et de retablire l'em­pire de la Grèce avec tout l'Eclat dans cette Empire brillant jadis . . ." A\ásik levelében a bojárokkal kapcsolatban ezeket irja Haller: „Nous sommes assiégée ici par une foulle nombreuse des Grèques et de Valaques persécutés avec un cruauté efroyante par les Turques se réfugiant comme dans un asyl dans notre Pays. Les hommes sont d'un Taille tres avantageuse et quelques uns assez jolis mais les femmes sont d'autant plus et tout a fait sans culture avec un habilement très ridicule. Ces gens causent ici un très grande chartée manquant d'argent ils vendes leurs Equipages, et leurs Shvals qui on peut avoir bon marchée de sorte qu'on peut acheter un Shval dont le prix serait de deux mille florin

Végûl Teleki Samuel erdélyi kancellâr levele vet fényt nemcsak a sajât, hanem a bécsi udvari kôrôknek a felkeléssel kapcsolatos âllâspont-jâra. Mondanivalôjânak lényege az, hogy a menekûl't bojârokat politikai okokbôl szét kell szôrni az erdélyi vârosokba, nehogy egyiitt legyenek az erdélyi românokkal; mâsrészt gazdasâgi okokbôl, hogy a pénzforgalmat orszâgszerte nôveljék. Emellett kellô ôvatossâgra int a katonai intézkedé-sek teren 3 2 . Nyilvânvalô, hogy a kancellârnak a kormânyszéki alelnôkhôz szôlô ùzenete, bâr magânievél, mégis kiha'tott az erdélyi hatôsâgoknak a felkeléssel kapcsolatos intézkedéseire, és nem nehéz ôsszefiiggéseire a hivatalos iratanyagban râbukkanni.

5. A hivatalos iratanyagnak csak bizonyos részét hasznâlhattuk fel 3 3 . Elôre kell bocsâtanunk, hogy a hivatalos iratoknak 1821-es felkeléssel kapcsolatos része szinte kizârôlag bizalmas praesidentialis, amely a poli­tikai iratoktô! teljesen kûlôn, egyedùl a foispân âltal kezelt levéltâri testben talâlhatô. Ezen anyag alapjân is elég hû tûkôrképét kapjuk annak, hogy a mozgalom milyen hatâst gyakorolt hivatalos kôrôkre, az uralkodô osztâlyokra és részben a parasztsâgra.

A hatôsâgi iratokbôl kiderùl mindenekelô'tt az, hogy a bécsi és erdélyi uralkodô kôrôk milyen hatârozott intézkedéseket tettek a fe'.kelés bârmi-nemû tâmogatâsânak megakadâlyozâsâra. Nem véletlenùl a legvesze-delmesebb szinben az tûnt, aki a mozgalmat fegyveresen segitette, Schustekh Emanuel altâbornagy, az erdélyi fôhadparancsnok 1821. mâr-cius 24-én Stoian Basiota szerb szabadsâgharcos utân nyomoz, aki osztrâk terûletrôl Tudor felkelô seregébe âllott 3 4 . 1821. âprilis 30-i (4241. sz.) leiratâban a gubernium egy Tudor hadseregéhez csatlakozott lengyel lovastiszt utân nyomoz, aki Brassôba igyekezett, hogy az osztrâk katonasâg kôrébô'l ônkériteseket toborozzon 3 5 . Ipsilanti seregében is talâ-lunk szâmos olyan mâs orszâgbôl valô ifjùt, aki szabadsâgszeretettol

pour quatre ou cinque cent florin." (Uo. Hermannstadt, 1821. VII. 25.) (A kozlés sorân a két levél eredetijének helyesirâsât kovettem. A téves alakokat kûlôn nem jeloltem meg.)

3 2 „Hallom, hogy az emigrans Boyârok szaporodnak Erdélyben; de nem csak politikai, hanem oeconomiai tekintetbôl is, igen szûkséges volna ôket elszéleszteni, nevezetesen a magyar, székely és szâsz vârosokra, s népesebb oppidiumokra, hogy a pénznek circulaziojât is mkâbb terjesszék a Hazâban, és ne legyenek csoportosan kivâlt a magok confraternita-sok kô'zott. A belsô csendességre is igen szûkséges az ûgyelet, és szoross vigyâzat, de nem tanâcsos a néphez dissidentiât .mutatni, és félelmet észre vétetni. Katonasâg_ elég vagyon most Erdélyben, és ha szûkséges leszen, tobb-is mehet. A mostani commendirozô igen jô és derék ember, koszonetet érdemel azértis: hogy a maga vélekedésit idein-koràn meg irta az Udvari iô Had i t anâcsnak . . . " (AKVTLvt. Jôsika hitbizomânyi lvt. Missilisek. Teleki Samuel — Jôsika Jânoshoz. Bées, 1821. IV. 25.) A Teleki, valamint a két Haller levél rendelkezésemre bocsâtâsât Dani Jânos akadémiai kutatônak ezûton is koszônôm.

3 3 A kolozsvâri Allami Levéltâr Torda vârmegyei és Aranyos széki anyagât kutattuk ât. A'iegjegyzendô, hogy A. Oţetea birtokâban van az erdélyi gubernium levéltâra idevâgô anyagânak ( O ţ e t e a , i. m. 71.).

3 4 Ş o t r o p a , i. m. 136. 3 8 „A tartomânybeli fôhadivezérség ezen kir. Fôigazgatô tanâcstôl tudositvân, hogy

egy karcsu szôke haju, szûletésére nézve lengyel, beszél nemetul, olaszul, franciâul s len-gyelûl s az [havasalîoldi] zenebonâskodok kôzûl îel âllitandô „Ulanusok" corpussânâl adju-tâns képébe szolgâl f. h. 15-én Bukarest vârosâbol a végett induit légyen el Brassé vâro-sâba, hogy ottan a es. kir. szolgâlatban lévô katonâkat elszôkésre s azon corpusnâl vâla-landô szolgâlatra e lcsâb i t sa . . . " (Allami Levéltâr. Kolozsvâr. Torda vm. lvt. (ezutân TRDVMLvt.) Politikai iratok. 561/1821.

sarkalva onkéntesen vallali katonai szolgálatot. Talán ezzel függhet össze a gubernium 1821. VIII. 19-i átirata, melyben Torda vármegye foispánjái a „Nemetorszagi universitasbeli Tanuló Ifjak conspirálásá"-ról értesíti, és utasítja, hogy „az Ipsilandianusok eilen kiadott praesidentialis réndeles szerint bánjanak velek" 3 6 . Alighanem a felkelö sereghez igyekezhetett az „a Russiai szolgálatban az elóTt kapitányságot visel't Büntelen vagyis Breska Jakab", akit Erdélyben való megjelenése esetében azonnal kiuta-síttatni parancsol az Udvari Hadi Agentia parancsára Bánffy gubernátor 1821.X. 15-i (9392. sz.) leiratában 3 7 . Nem sokkal azután a gubernium azok eilen rendelkezik, akik a görögöket segítenék 3 8 . Két évvel a felkelés kirobbanása után (1823. III. 10-i 2074. sz.) guberniumi leirat felsó'bb rendeletre hivatkozva azokat nyomozza ,,a kik a Rebeliis Görögökhöz mentenek, és ott a dolog rosszul ütvén ki, most hazájokba vissza szándé-koznak" tèrni. A mellékelt névsorban 19 bajorországi, hannoveri, ausztriai, poroszországi, dániai, svájci, franciaországi és legyelországi eredetíí személy szerepel, többnyire tisztek 3 9 . Hogy ezek résztvettek-e az 1821-es mozgalmakban vagy csak késobb kapcsolódtak be a görög szabadság-harcba, a rendelkezésre álló adatokból nem lehet megállapítani.

A kormányhatóságok a fentieken kívül egész sor óvatossági és biz-tonsági intézkedést hoztak, amelyek a forrongó Europa, a fellángoió szabadságmozgalmak, nem utolsósorban az 1821-es népi felkelés légko-rében születtek. 1821. IV. 26-án (3732. sz.) a gubernium a postaküldemé-nyek ellenorzését szigorítja meg 4 0 , egy másik megtíltja a Moldvába és Havasalföldre való fegyverszállítást (1821.V.28. 5075. sz.), sot a vas exportját i s 4 1 . Felfüggesztik felsöbb utasitásra a katonai szabadságolá-sokat (1821.V. 10. 4579. s z . ) 4 2 és a hadgyakorlatok elhalasztását is el-rendelik 4 3.

A felkelés kirobbanása után Moldvából és Havasalföldröl több ezer ember menekült Erdély foldjére és az osztrák birodalom más keleti tarto-mányaiba (Bánság, Bukovina stb.), a mozgalom vérbefojtása után pedig elérte ezeket a területeket a második hul'.ám, a felkelésben résztvevok csoportja. A bécsi utasításoknak megfeleloen a menekültekkel nem egyöntetüen bántak el, hanem a felkelés eló'l idemenekült bojárokat —-nem is beszélve a Bukarestböl, Ia?i-ból érkezett diplomatákról, ügyvivök-ró'l 4 4 — védelemben és támogatásban részesítették, a felkelésben résztvett „zenebonáskodók"-kal viszont, mint ellenséggel bántak el. Erre más tanul-mányok is utal tak 4 5 .

A felkelés elol menekültek jórészt bojárok voltak, akik a parasztság

a ö TRDVMLvt. Protocollum Praesidentiale ad annum 1821. 208/1821 3 7 Uo. 248/1821. 3 8 Uo. 293/1821. 3 9 TRDVMLvt. Praesidentialiá. 88/1823.

o n r „ o o , A l l a m i L e v é l t á r - Kolozsvár. Aranyos szék Ivt. (ezután ARSZLvt.) Politikai iratok. ¿y5y loz 1.

4 1 Uo. 324/1821., S o t r o p a , i. m. 135—6. és G ö 11 n e r, i. m 18 1 4 2 ARSZLvt. Politikai iratok 294/1821

4 3 G ö l l n e r , i. m. 18. 1. « V . o . Széchenyi, i. m. II. 185—186. és G ö 11 n e r, i m 22 4 5 S o t r o p a , i. m. 143. és G ö 11 n e r, i. m. 22—23.

antifeudàlis harcàtól vaiò félelmùkben kerestek menedéket Erdélyben. Ez magyaràzza az irànyukban tanusitott engedékeny politikàt 4 6 . A bojà-rok zòme 1822 derekàra visszatért hazàjàba 4 7 , voltak azonban olyanok, akik megtelepiilésukét kérték Erdélyben. Az udvar meg is engedte a

* belsobb megyékben a letelepedést azoknak a familiàknak, akik a szom-szédos Havasalfòldòn „a Tòròk porta ellen vaiò tàmadàsban olyas részt nem véttek, ha kiilòmbenis nem veszedelmes Principlumu és nyughatatlan gondolkodàsù személyek . . . " 4 8 Egy év mùlva azonban a gubernium Torda alispànjànak elrendeli, hogy a moldvai és havasalfòldi menekiilteket négy hét alat't szoritsa a hazàjukba vaiò visszatérésre vagy az òròkòs tarto-mànyokban vaiò megtelepedésre 4 9 . Dgy làtszik azonban, az intézkedést iazàn kezelték, mert 1826-ban még hasonló értelemben intézkednek 5 0.

Muvelodéstòrténeti szempontból érdeklodésre tarthat szàmot az a menekiiléssel kapcsolatos rendelkezés, amely nyomoz Havasalfòldrol „kikòltozott papok ha vaiami Templomi edényeket és Templomot illeto Iràsokat és pénzt magokkal bé hoztanak v o l n a " 5 ' .

A menekultek egy màsik csoportja Tudor és Ipsilanti hivei kòziil keriilt ki (bojàrok, papok, kereskedòk, mesteremberek és parasztok), sok vo't kozòttiik a pandùr és arnau'ta is. A felkelés résztvevoi vagy az azzai gvanùsitottak tìldòzésnek voltak kitéve 5 2 . Az egyik rendelkezés szerint ezeket Bukovinàba szàllitot'tàk 5 3. Tudor egyik arnauta kapitànyàt („Theodori Vladimiresku colluvie Capitaneum") gyilkossàg vàdjàval letartóztattàk 5 4 , . Ipsilanti sere-Fének emigrànsait pedig ,,zenebonàskodó uniformisuk"-tól megfosztottàk 5 5 . A menekxilt pandurok és arnautàk helyzetét megnehezitették sajat honfi-tàrsaik, az àruló bojàrok, akik àskàlódtak ellenuk, hogy itt vannak azok,. akik elol òtthonukbó' elmenekùltek, sot birósàgi eljàràst akartak kicsi-karni ellenuk a hatósàgoknàl. Ha erre nem is keriilt sor, azt mégis elérték, hogy felkutattàk oket és eluzték a hatàrvidékrol 5 6 . Még 1826-ban is ren-delkezik a gubernium, hogy akik a havasalfòldi „revolutioban gyanusak, a Tòròk szélekrol hùsz mérfòld napi tàvolsàgra telepittessenek .. . " 5 7

Arra is van példa, hogy a menekiilt felkeloknek nyujtott segitség miatt bòrtònbe csuktak erdélyi àllampo'gàrokat 5 8 .

4 6 V. ö. G ö l l n e r , i. m. 20—23. 4 7 J o s e f Duck, Auszug aus Zeidner Denkwürdigkeiten (1432—1847). ..Quellen zur

Geschichte der Stadt Kronstadt". Brassö, 1903. IV. 332. 4 8 TRDVMLvt. Praesidentialia 47/1822. Az I. Ferenc csäszärhoz fordulö bojärok

is teljes megertesre talältak. (V.o. G ö 11 n e r, i. m. 25.). 4 a Uo. 30/1823. 6 0 Uo. 50, 685/1826. 5 1 Uo. 67/1823. ™ G ö 11 n e r, i. m. 22, 28. 5 3 TRDVMLvt. Praesidentialia. 194/1821. 0 4 Uo. 154/1821. s s Uo. 218/1821. s s G ö l l n e r , i. m. 27—28. 5 ' TRDVMLvt. Protocolhmi praesidentiale ad annum 1826. 501/1826. 3 8 'gy järt Simon Kopony, rozsnyöi szäsz jegyzö. aki Ipsilanti egyik vezereilek,

Dukänak csapatät szälläsolta el. Az oszträkok a felkelö katonäkat iogsägba vetettek es nagyreszt ättettek a hatäron, a jegyzöt pedig hivatalätöl megfosztottäk es börtönbe vetettek. (V.o. G u s t a v L a n d e r , Rosenau. Rosenau. 1930. 121.)

Ismeretes az a mély hatás, ameiyet a Tudor vezette népi felkeiés az erdélyi parasztságra gyakorolt. Ezzel kapcsolaiban meg kell jegyeznünk, hogy igen iontos számunkra a hivatalos iratanyagnak az a része, amely a menekültekre vonatkozik. Figyelemre méltó a menekiilteknek az a csoportja, amely az 1813—17. közötti éhinség idején Erdelyböl Havas-alfòidre szökött, s most a felkelés idején visszatért szülöföldjere. Ezekrö! a gubernium 1821. VII. 1-én rendelkezik (330, 331, 332 sz.) megáliapítva, bogy milyen passzus állíttassék ki részükre 5 9 . A rendelet késoi, a feikelés végnapjaira eso keltezése (a második drăgăşani-i csata is Junius 19-én voit), valamint az a tény, hogy egy június í-i keltezésü iratból Havas-alfòidrol Vidrátszegre visszatèro parasztok letartóztatásáról értesülünk 6 0 , arra enged következtetni, hogy a hazatéro menekültek között lehetett olyan, aKi a felkelésbe bekapcsolódott. Talán hasonló helyzetíí vo,t az a bánsági Dumitrache, akit a felkelésben való részvétellel gyanusítottak 6 1 .

Bármennyire óvták a hatóságok a feikelöktöl az erdélyi parasztokat, azok Tudor es Ipsilanti katonái, visszatéró' utasok és jobbagyok revén mégis tudomást szereztek az 1821. évi mozgalom antifeudális célkitüzé-seiröl. Mindez nem maradt hatástalanul magatartásukra. Valószínüleg ennek egyik hajtása az az 1823-ból vaio iratanyag, ami a Moldvába és Havasalioidre „emigralni szándékozó" Torda vármegyei parasztokra vonatkozik. Bar a gubernium ismételten tiltja a kivándorlást és „emissa-nusuk"' mükodését látja e jelenség mögött 0 2 , hasonló esetek ügyében több ízben investigatiora, söt büntetés kiróvására kerül sor 6 3 . Az egyik paraszt, akit ernigrálási szándéka miatt kihallgattak, kijelentette, hogy 6 és társai „kezesseg ala vettetéseket megtsufoitatásnak vévén", két társa a General-kommancióhoz, a harmadik pedig a guberniurnhoz megy, „míg el intéz-tetett czéllyok elérhetésére Szabadság levelet nem nyernek, el határozván magokat, hogy telyességgel Földes Urat ne szolgáhyanak" 6 4 .

Oţetea mutatja ki, hogy az erdélyi parasztoknak a szemeben az 1821. evi népi feikelés a feudális kotóttségek megszüntetésével volt egy-értelmü t í 5.Talán azért akartak az erdéiyi parasztok még 1823-ban is emigrálni, bar a felkelést mar két esztendeje vérbe fojtották és célkitíi-zéseí nem valósulhattak meg. Viszont a parasztok bizodalma a vezetö hatóságokban hiú ábránd volt, hiszen Bécs utasítására maga a guber­nium rendelte el a nyomozást az emigrálni szándékozók eilen. Az azonban kétségtelennek látszik, hogy a feudahzmus mélyreható válsága, a paraszt-ság és a földesurak közötti ellentét kiélezodése talaján az 1821. évi népi felkelés antifeudális célkitüzései az országhatár ellenére novelték az erdélyi jobbágyság ellenállását.

S D TRDVA\Lvt. Praesidentialia. 163/1821. 6 0 TRDVMLvt. Politikai iratok. 900/1821. 6 1 Ş o t r o p a, i. ra. 145. Megjegyzendö, hogy Göllner Sotropára alapitott általánosító

niegállapítása (Göllner, i. ra. 15.) ezidöszerint nem bizonyítható. 6 2 TRDVMLvt. Protocollum praesidentiale ad annum 1823. 73, 83/1823. 6 3 TRDVMLvt. Praesidentiaha. 83, 95. 105, 114 és 132/1823. 6 4 Uo. 83/1823.

6 5 Ó t e t e a, i. m. 64.

A felkelésnek az erdélyi román parasztságra gyakorol't hatását Oţetea külön tanulmányban vizsgálta meg. Természetesen a mozgalom nagy hatással volt Erdély más nemzetiségü parasztjaira is. Erre valí az a vargyasi székely torténeti ének, amely nem az 1821. évi népi felkelés nemzeti felszabaditó vonását tükrözi, hanem annak bojárellenes, anti-feudális célkitüzéseire u ta l 6 6 .

A fenti néhány adat is azt bizonyítja, hogy az erdélyi társadalom különbözö rétegei osztályhelyzetüknek megfelelöen viszonyultak a felke-léshez: a halado erök mellet'te álltak és lelkesedtek érte, míg a reakció vérbefojtásához igyekezétt segédkezet nyújtani.

Egyetemes torténelem tanszék

K B O n P O C y OT3ByKA B TPAHCHJlbBAHMH H A P O ß H O r O B O C C T A H H H 1821 TORA.

(KpaTKoe coAep>KaHHe)

Ha ocHOBe AaHHbix, coöpaHHbix nacTbio H3 OTpeAaKTHpoBaHHbix, a 6oJib-Uieñ qacTbio » 3 paôoT e m ë He oTpeASKTHpoBSHHbix, H3 pyKonHceË H apxHBHHx CBeAeHHH, HacTOHiu,ee HCCJieAOBaHHe npimocHT HOBHH BKJI3A B ocBemeHHe BOnpOCa 0 6 OT3BVKe, BbI3B3HHOM B TpaHCHJIbB3HHH H3pOAHbIM BOCCT3HH6M 1821 r.

CpeAH H3A3HHHX HCTO^HMKOB UHTHpyeTCH ra3eTa „MaAbap KypHp"

(MaAbHpCKHH BeCTHHK), AOCT3B.TC5IrOm.aiI OHQHb HHTepeCHbie AaHHbie B CB5Î3H c 0T3ByK0M ABHJKeHHH. HecMOTpa Ha CTporyío H,eH3ypy, K O T o p o ñ ó b u i a noA-BeprHyT3 nensTb SBCTPHHCKHMH BJiacTHMH, 3Ta r a s e r a oTMenajia TOHHO Bce CO6HTH5F, npoHcuieAuíHe B UapH.ie PoMbme B 1821 r., AocTaBJina TaKHM o 6 p a 3 0 M ooraTbiñ M3TepH3Ji, Majio H3BecTHbiñ H Hcnojib30BaHHbiñ AO CHX n o p .

flpyrHM ueHHbiM HCTO^HMKOM CBeAeHHH HBJiaeTCH x y p H a j i Ce^eHH HIHTB3H3, HHHUHaTOpa petpOpMaTOpCKOrO ABOpHHCKOrO ABHJKeHHH B BeH-rpHH, KOTopbiH B 1821 r. noóbiBají B TpaHCHJibBSHHH. B cBoëM jKypHajie CeqeHH c CHMnaTHeíi 0T3biBaeTCH o öopb6e nopaöoweHHbix HapoAOB H c HeHaBHCTbio BbiCTynaeT nporaB rapaHOB.

B nepenHCKe H cpeAn pyKonncHbix AOKyMeHTOB cj ieAyer oTMeTHTb CTpaHHIIbl BëjlëHH 0 3 P K 3 U I 3 ILtaHAOpa, pyKOBOAHT&TIH peBOJIIOUHOHHOH HH-TejiAHreHUHH B TpancHJibBaHHH, öueHHBuiero nojiojKHTejibHO ABHxeHiie 1 8 2 1 r.

fleMeHH HMpe, inaxTHbiñ apeHAarop H3 TpacKsy, ó o p a c b 3a oypacyas-Ho-AeMOKparaqecKHe npaB3, n o c B H i n a e T ABHÄCHHIO craxoTBopHyto xpoHHKy, B KOTOpOH KAeÔMHT (peOAaJIbHyíO 3KCnJI03T3H,HK) H HaifflOHajIbHOe yraeTeHiie.

B HapoAHoñ necHe h 3 BopAbam raKxe noAHëpKHBaeTCH aHTHipeoAaJib-Hbiñ x a p a K T e p a b h k c h h j í .

6 8 Az Ipsilanti mozgalmát megörökitö Vargyasi székely torténeti ének. V.ö, F a r a g ó J ó z s e f , Székely torténeti ének Ipsilanti felkelésérot. „Ethnogra-

phia". 1956. 275.

0(J)HII,HaJlbHbie pyKOBOOTTeJIH TpaHCHJIbBaHHH OT3HBaJIHCb Bpa>KAe6HO o TyAope h HncHJiaHTe. B h x TOHe MyBCTBOBajics CTpax rocnoACTByioumx KJiaccoB npeA Ha,po,n,HbiM ABHJKeraeM. ApxHBbi BJiacTefi c o ^ e p ^ a T MHoro-qHCJieHHbie AaHHbie oTHOCHTejibHo noAaBJieHHH ,a,BH*:eHHS H i i p h h h t h h iwep c nejibto orpaHHqeHHH e r o scfxpeKTa.

DONNÉES RELATIVES À L'ÉCHO PROVOQUÉ EN TRANSYLVANIE PAR LE SOULÈVEMENT POPULAIRE DE 1821

(Résumé)

L'article contribue par quelques données — provenant en partie d'ouvrages déjà rédigés, mais pour la plus grande part ie de matériaux en voie d'élaboration, de manuscrits et d'informations recueillies dans les archives — à la question de l'écho provoqué en Transylvanie par le soulèvement populaire de 1821.

Parmi les sources éditées on cite le journal „Magyar Kurir", qui fournit des données extrêmement intéressantes sur l'écho de la révolu­tion. En dépit de la censure sévère à laquelle était soumise la presse de la par t des autorités autrichiennes, ce journal signala fidèlement tous les événements qui se déroulèrent en 1821 dans les principautés roumaines, de sorte que l'on dispose aujourd'hui de nombreux matériaux, à peine connus et exploités jusqu'à présent.

Une aut re source précieuse de renseignements est le journal de Szé-chenyi Istvan, celui qui prit l'initiative de la réforme nobiliaire de Hon­grie, et qui se rendit en Transylvanie en 1821. Dans son journal, Szé-chenyi manifeste beaucoup de sympathie pour la lutte des peuples sub­jugués et parle avec haine des tyrans.

Parmi les documents manuscrits et la correspondance, il faut sig­naler les pages de Bôlôni Farkas Sândor, le chef des intellectuels révo­lutionnaires de Transylvanie, qui apprécie favorablement le mouvement de 1821.

Demény Imre, un entrepreneur de mines de Trascâu, combattant pour des droits démocratiques bourgeois, flétrit l 'exploitation féodale et l'oppression nationale dans sa chronique en vers qui traite du soulève­ment.

Une chanson populaire de Vargyas évoque aussi le caractère anti­féodal du mouvement.

Les dirigeants officiels de la Transylvanie écrivaient sur un ton hostile au sujet de Tudor et d'Ipsilanti, tout en laissant percer la crainte qu'éprouvaient les classes dominantes. C'est pour la même raison que les archives officielles fournissent de nombreuses données sur la répres­sion du mouvement et sur les mesures prises par le gouvernement en vue d'en diminuer l'effet.

CÎTEVA DATE IN LEGĂTURĂ CU ADOPTAREA NUMELUI DE „ROMINIA"

de

VICTOR POPA

Formarea statului romîn modern, la baza căruia stă actul unirii celor două ţări romîne, Moldova şi Ţara Românească, pe lingă alte probleme, a pus şi pe aceea a adoptării unui nume comun. Acest nume, care tre­buia să fie expresia cea mai fidelă a realităţilor obiective de aici, nu putea fi cel de „Principatele Unite", impus iniţial de Congresul de la Paris, ci cel de „România",- provenit din însuşi numele poporului pe care-1 reprezenta.

In asemenea împrejurări, în mod firesc, ni se pune întrebarea: cum s-a ajuns la adoptarea acestui nume, care au fost împrejurările şi oa menii care au contribuit la adoptarea lui?

Ideea unui nume comun apare şi se răspîdeşte odată cu ideea unirii celor două ţări într-un singur stat. Idee nouă, apărută pe baza schimbărilor intervenite in modul de producţie încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, ideea unirii avea menirea de a organiza şi sti­mula lupta pentru înlăturarea fărîmiţării feudale, pentru creearea unui stat romîn modern.

In 1848, ideea unirii era bine cunoscută. Ea se găseşte în mod expres cuprinsă în „Principiile noastre pentru reformarea Patriei" ale refugia­ţilor moldoveni la Braşov (12/24 mai 1848), în „Dorinţele partidei naţio­nale din Moldova" (august 1848) redactate de M. Kogălnieeanu etc. De ea vorbeau aprins, cu deosebire, revoluţionarii din Ţara Romîneaseă: N. Bâl-oescu, Al. G. Golescu, Eliade Rădulescu, I. Maiorescu şi alţii. Ideea era bine cunoscută şi de cabinetele de la Petersburg, Viena, Constantinopol, cabinete care îşi exprimau făţiş temerea pentru crearea unui „regat daoo-romîn".

In timpul revoluţiei din 1848 şi mai ales după aceasta, numele de „România" începe a înlocui tot mai mult pe cel de Muntenia sau Ţara Romîneaseă". Dovezile, în acest sens, nu lipsesc. „Pe aceste două baze (proprietate şi familie) s-a arătat rezemată revoluţia din România", adică din Muntenia,- zicea Ion Ionescu de la Brad, fostul vioe-preşedinte al

fi — Babeş—Boîyai: Istorie

Comisiei proprietăţii din 1848 din Ţara Românească'. „Voi nu sînteţi vrăjmaşi ai patr ie i . . . ai României", le spunea boierilor, măgulindu-i, Al. G. Golescu2, „Sânt secoli de cînd România n-a avut obştească Adu-nanţă", scria Cezar Bolliac la 6 august 1848 în „Popolul Suveran"3, iar un autor anonim, într-un articol cu titlul „Ungaria şi România", în aceeaşi gazetă, la 1 august 1848, spunea: „Maghiarilor, Constituţia voastră se bazează pe principíele noastre, oauza voastră e cauza României"4.

Numele de „România", pentru Muntenia, se foloseşte acum nu nu­mai de scriitori şi artişti, ca spre exemplu de C. D. Rosenthal, care re­prezintă într-unui din tablourile sale „România revoluţionară" sau „Ro­mânia rupîndu-şi cătuşele", dar chiar şi de guvernul provizoriu în pro­clamaţiile sale 5.

într-un memoriu adresat de 1. Maiorescu „Ministerului Germanic din Franckfort", în 1848, pe lîngă care fusese trimis ca reprezentant al guvernului provizoriu din Ţara Romînească, se face net distincţie între denumirea celor două ţări şi se arată totodată limpede că numele de Romînia se dă exclusiv Ţării Româneşti nu şi Moldovei sau altei provincii româneşti. „Moldova şi România, — scria I. Maiorescu — gem sub în­doită ocupaţie militară"6.

Dar în 1848 numele de „România", pentru Muntenia sau Ţara Ro­mânească, nu se generalizase încă şi nici nu se impusese cu desăvârşire. Acest lucru rezultă din faptul că, chiar unii dintre revoluţionari, ca Ion Ionescu de la Brad, Al. G. Golescu, dar şi alţii, folosesc ambele denu­miri: cind pe oea de „România", cînd pe cea de Ţara Românească7.

La această dată, în popor, numele de „România" se vede că încă nu pătrunsese. Astfel, spre a ne referi la un caz concret din acest timp, constatăm că ţăranii, în dezbaterile din Comisia proprietăţii din 1848,

1 Anul 1848 în Principatele Romîne, voi. I I I , Bucureşti. 1902. p. 263, 269. 366, 369. 370.

2 Ibid., p. 429, 430. 3 Anul 1848 în Principatele Romîne, voi. III , p. 246 şi urm. 4 Ibid., p. 586. A se vedea şi articolul „Roânia" scris în ziarul „Expatrioatul" din 6

şi 13 mai 1319, ibid., p. 221—226. Vezi si apelul lui C h r . Te 11 către ..junii României". Anul 1848, IV, p. 35.

6 Anul 1848, p. 56, 359. 6 I o n G h i c a , Amintiri din pribegia după 1848, Bucureşti, 1389, p. 137 (în „Anul

1848", V, p. 364 şi „Anul 1848", IV, p. 398). Atribuirea numelui de „România" Ţării Romî-neşti este menţionata şi de N. lorga în textul ce zice: „Magazinul istoric a lui Laurian şi Bălcescu se referă la „poporul romîn" întreg, nu al Rominiei înguste, cum prindeau să numească la Bucureşti, fără ca lumea oficială moldovenească să consimtă a primi această nouă denominaţie, principatul lui Vodă Bibescu" (N. l o r g a , Ist. Rom. IX, Buc, 1938, p. 107). în cele ce urmează se va putea vedea eă numele de „Romînia" se atribuie Ţârii Romîneşti nu numai pe timpul „principatului lui Vodă-Bibescu" (1842—1848), ci şi pe timpul „principatului lui Alexandru Ghica" (1831—1842). Prin expresia „lumea oficială moldovenească", N. lorga se referea îndeosebi la domnitorul tării, Mihail Sturdza (1834— 1849). Pentru sfera numelui de „Romînia" a se vedea paginile următoare. De asemenea şi nota 25 de mai jos.

7 Anul 1848, I I I , p. 342, 495: „Ţară Românească" şi p.. 394, 470: „România" (U Ion Ionescu de la Brad) şi ibid. p. 430: „Ţară Românească" şi „România" (la Al. G Golescu): situaţia e aceeaşi şi la C. A. Rosetti (ibid.. p. 293, 294).

numesc Muntenia în mod consecvent „Ţară Românească". Nici chiar de­putatul ţăran, preotul Neagu Benescu, n-o numeşte altfel8.

Incepînd cu anul 1848, deşi nici în Proclamaţia de la Islaz şi nici în Proiectul de constituţie nu figura, oficial, ideea unui stat naţional, ideea unirii exista şi pulsa cu putere în inimile multora. Spre această idee nă­zuiau toţi revoluţionarii. Din prudenţă, de teama turcilor, unirea nu fusese afirmată pe faţă. îndată însă după înnăbuşirea revoluţiei şi emi­grarea revoluţionarilor din Ţara Romîneaseă, ideea unirii naţionale şi a formării noului stat izbucneşte ca un vulcan: „România noastră — ex­clamă Bălcescu, în 1850, cu toată convingerea şi puterea — există şi orb e acel ce nu o vede"9. „Nu e Român. . . oare să nu ardă în sufletul său a se realiza odată o Românie tare şi unită" 1 0, le scria Eliade Rădulescu, în decembrie 1849, deţinuţilor de la Brusa, iar N. Golescu, în 1856. intr-un memoriu adresat lui Napoleon al III-l©a, îi arăta că „Imaginea României se reflectează în tot oe străluceşte în mijlocul acestei socie­tăţi . . .", că „Remânia constituită într-un stat naţional >va fi pentru Franţa o forţă şi glorie"1 1. In 1857, Divanurile ad-hoc ale celor două ţări decid ^unirea Principatelor într-un singur Stat sub numele de „Ro­mânia"1 2.

Din aceste cîteva date rezultă învederat, pe de o parte, faptul că numele de „România" apare odată cu ideea unirii, pe de altă parte fap­tul că, acum, acest nume este atribuit nu numai Munteniei, ci şi Mol­dovei, înţelese ca formînd un singur stat.

In privinţa mai ales a numelui de „România" trebuie să adăugăm că la N. Bălcescu, în înţelegerea pe care. el o încheie, la . 14 iulie 1849, cu Batthyany, ministru de externe maghiar din guvernul revoluţionar al lui Kossuth, pentru înfiinţarea unei „legiuni româneşti" în Transilvania, text redactat în limba franceză, acest nume se găseşte scris sub două forme: odată sub forma „la Românie"1 3 şi a doua oară sub forma ,,la Roumanie"1 4. După cum se poate observa, prima formă redă mai accen­tuat, prin grafie chiar, ideea de romanitate, după cum o redă şi pe aceea de unitate şi de identitate dintre „Romînia" pe de o parte şi Moldo-Valahia, pe de altă parte, căci textul spune: „Legiunea jură credinţă Ro­mâniei (Moldo-Valahiei) şi Ungariei"1 5.

8 Anul 1848, I I I , p. 443 (la deputatul ţăran Ilie Ghienoiu) şi p. 324, 498 (la preotul Neagu Benescu).

9 I o n G h i c a , Amintiri din pribegia după 1848, p. 476; Ia A. D. X e n o p o l , Istoria-Romînilor din Dacia Traiană, voi. XII, Bucureşti, 1930, p. 195.

1 0 I. G h i c a , Amintiri. . ., p. 684, 685. 1 1 D. A. S t u r d •/. a, Divanurile ad-hoc din Iaşi şi Bucureşti, m Analele Acad. Rom.,

seria II, tom. XXXIII, Mem. Sect. Istorie, p. 308—309, 1 2 D. A. S t u r d z a şi C o l e s c u - V a r t i e , Acte şi documente relative la istoria

renaşterii Romlniei, voi. VI, 1, Bucureşti, 1896, p. 68. 1 3 I. G h i c a , Amintiri.... p. 305. 1 4 Ibid., p. 376. , ! 5 Paranteza aparţine textului şi nu nouă. Se poate apoi bine observa că aici e vorba

de un stat unitar „România" şi de alt stat Ungaria.

în afară de N. Băloescu şi alţii, un rol deosebit în impunerea şi adop­tarea numelui de „România" pentru Muntenia sau Ţara Romînească, a avut şi ardeleanul Aron Florian. Acesta, în anul 1835, publică primul volum din lucrarea sa „Idee repede de istoria prinţipatului Ţării Runiâ-neşti", iar în anul 1838, împreună cu Hill şi avînd colaborator şi pe Gri-gore Alexandrescu, scoate cel dinţii cotidian din Ţările Romîne, ziarul „România". Acest ziar, cu efemeră existenţă, răspândit în cele trei ţări romîneşti, „deschizător de orizonturi", cum se exprima I. C. Filitti, de­veni, prin însuşi numele său, un simbol al luptei pentru unitatea naţio­nală. In anul 1839, Aron Florian scoase şi un manual de istorie, dar acest manual nu mai este al „Prinţipatului Ţării Rumâneşti", ci al „prin­ţipatului României". Modificarea este deci evidentă. De la un capăt la altul, în manual, nu se găseşte decît numele de „România". Identificarea dintre „România" şi Ţara Romînească este făcută, chiar de la început, în text, unde spune: „Românii sînt o naţie numeroasă; ţările în care se află aşezaţi sînt: România sau Ţara Romînească, Moldova. . ,"16.

Deocamdată, în stadiul actual al cercetărilor, nu ştim ca înainte de Aron Florian să mai fi folosit cineva numele de „România" pentru Ţara Romînească sau Muntenia. Credem însă că nu 1 7 . In schimb, după Aron Florian, după 1838 şi 1839, numele de „România" îl găsim, în 1840, sub forma de „România Nouă" în planurile conspiraţiei lui Dumitrie Fili-pescu şi a tovarăşilor săi care voiau să dea ţării o nouă organizare şi un nou nume, deci organizare nouă, ţară nouă, nume nou: „România"18. In anul 1844, numele de „România" îl găsim utilizat, de asemenea tot sub forma de „România" în titlul unei lucrări scrise de I. A. Vaillant, pro­fesorul de franceză şi colegul lui Aron Florian de la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti 1 9. In anul 1845, acelaşi nume îl găsim apoi utilizat de

1 5 A. F l o r i a n , Manual de istoria Principatului României, Bucureşti, 1839, p. 1. 1 7 Numele de „România" apărut la 15 ianuarie 1833 în titlul: „Eloria şcoalelor naţio­

nale din Principatul Românii" (N. B i n e s c n , Un dascăl uitat, în Analele Acad. Rom., Mem. Secţ. Istorice. Seria a 2-a. Tom. XXXIV, p. 258). In text, numele de „România" în toate celelalte cazuri cunoscute „Eforia" fiind numai a „Şcoalelor Naţionale" şi de mai puţine ori a „Prinţipatului Valahiei" sau a „Ţării Romîneşti", dar şi acest caz îl atribuim tot lui Aron Florian sau influenţei lui. Tot influenţei lui înclinăm a atribui şi titlul dat de profesorul ardelean Iosif Genilie, de Ia Colegiul sf. Sava, manualului său de geografic: „geografie istorică, astronomică naturală şi civilă, a continentelor în general, şi a României in parte", tipărit în Bucureşti, în tipografia lui Eliad în 1835.

1 8 După mărturia lui Marin Serghiescu Naţionalul, conjuraţii urmau „să despartă toţi locuitorii ţării în două clase: in plugari şi ostaşi; să stîrpească lucsu; să întocmească în ţaiă o mare putere militară şi să dea ţării numire de România nooă" ( I . C. F i l i t t i , Turburări revoluţionare In Ţara Romanească între anii 1840—1843, „Analele Acad. Rom., Mem. Sect. Istorice"', Seria a 2-a. Tom. XXXIV, p. 238). In text., numele de „România Nouă" se găseşte scris i u grafia: „lioinaiia noouă". Forma „Romana" este o greşeală, deoa­rece I. A. Vaillant, unul dintre membrii conspiraţiei din 1840, numeşte ţara, prin titlul lucrării lui, în mod conştient şi intenţionat: „La Românie" (România). La P, P. P a n a i -t e s c u „România Nouă" este redată sub forma „România Nouă", conjuraţia lui Dimitrie Filipescu, scrie d-sa, voia „să dea ţării numele de România Nouă" (Contribuţie la o bio­grafie a lui N. Bălcescu, Bucureşti, 1923, p. 22).

1 9 I. A. V a i l l a n t , La Românie, Paris, Arthus Bertrand, Editeur, Libraire de la Société de Géographie, Rue Hautefeuille, 23, 1844. Vaillant voia să afirme cu toată

N. Băloescu în prospectul „Magazinului istoric pentru Dacia", în care roagă „pe toţi patrioţii romîni din deosebitele părţi ale Daciei, din Ro­mânia, Moldova, Transilvania şi Ungaria . . . să binevoiască a contribui la această lucrare naţională. . ."20. După aceste date, numele de „România" pentru Ţara Romînească îl folosesc, pe o scară tot mai întinsă, şi alţii, ca Ion Ionescu de la Brad, Al. G. Golescu, Eliade Rădulescu, Christian Tell etc.

Mai tîrziu, în 1891, Mihail Kogălniceanu. într-un. discurs ţinut la Academie, revendica pentru sine meritul de a fi folosit — fără a indica anume unde — cel dintîi, în limba franceză, numele de „român", sub forma de „Roumain" şi numele de „Rumânia" sub forma de „Roumanie"2 1. Dar faptele infirmă acest lucru, căci în. cunoscuta sa istorie din 1837, populaţia Ţărilor Romîne e numită cu termenul „Ies Moldovalaques" şi de foarte puţine ori cu oea de „Ies Româns", iar numele celor două ţări este cel de „Valahia şi Moldavia" şi nu cel de „România", istoria lui fiind „Histoire de la Valachie et de la Moldavie" 2 2. Situaţia rămâne aceeaşi la Kogălniceanu şi în 1843, în Cuvîntul de deschidere a cursului de istorie naţională şi în 1854, cînd publică o nouă ediţie a istoriei sale din 1837. De altfel, să nu se uite că revista lui literară, simbol şi program, înte­meiată în 1840, poartă numele de „Dacia Literară" şi nu de „România Literară", deci tot un nume vechi şi nu unul nou.

In asemenea condiţii, ardeleanul Aron Florian apare ca cel dintîi patriot care a utilizat termenul de „România" pentru Ţara Romînească, din anul 1838 şi 1839.

Dacă se ia în considerare faptul că vechile istorii privitoare la Mun­tenia, spre exemplu cea a lui Mihai Cantacuzino sau Mitrofan Grigoraş. purtau titlul de „Istoria Ţării Rumîneşti", „Cronica" sau „Cronograful Ţării Rumîneşti" ca aceea a lui Naum Rîmniceanu sau Dionisie Ecle-siarhul, de „Istoria Yalahiei şi Moldaviei" ca aoeea a lui Kogălniceanu, cînd e vorba de cele două ţări dunărene, sau cel de „Istoria Daciei", ca aceea a lui Petru Maior şi Dionisie Fotino, cînd e vorba de cele trei ţări romîneşti, apare cu învederare că numele de „Istoria prinţipatului Ro­mâniei" dat de Aron Florian, şi nu de „Ţară Rumînească", ca pînă acum. reprezintă nu o simplă schimbare de nomenclatură, ci o nouă orientare, o nouă atidudine.

în urma acestei constatări, în mod firesc ne punem întrebarea: de

tăria romanitatea, continuitatea şi unitatea poporului romîn din fosta Dacia romană. S. Micu, Gh. Şincal, P. Maior, dovediseră acest lucru, iar acum, colegul lor Aron Florian i-o confirma mereu. De aceea. ,,România" lui Vaillant, chiar în titlu, este ţara „des peuples de la langue d'or, ardialiens, vallaques et moldaves, résumé sous le nom de romans". Samuil Micu identificase pe romîni cu romanii. La fel procedează şi Vaillant: ,.les Romans — scrie el — sont des Romains' - (p. 4) . La fel făcuse şi Aron Florian.

2 0 N. B ă l c e s c u , Opere, vol. I, Bucureşti, 1953, p. 51 . 2 1 M.. K o g ă 1 n i c e a n u, Scrieri şi discursuri, Craiova, 1939, ed. N. Cartojan, p. 12:

.,Să-mi fie permis a-mi face un merit, afirmînd că eu cel intîiu am întrebuinţat în limba franceză cuvintele de Roumain şi de Roumanie".

2 2 Vezi M. K o g ă l n i c e a n u , Histoire de la Valachie et de la Moldavie et des Valaques transdanubiens, „Opere", tom. I. ediţia A. Oţetea, Bucureşti. 1946, p. 115. 50 şi 13.

ce tocmai acum, în anul 1838 şi 1839, Aron; Florian foloseşte pentru pri­ma oară numele de „România"? De ce n-a făcut acest lucru în 1835, cînd tipăreşte întâia sa lucrare istorică? Ce 1-a determinat pe el să facă această modificare tocmai în această vreme?

Răspunsul trebuie căutat în condiţiile economice, sociale şi politice din acest timp. Libertatea comerţului, dezvoltarea pieţei interne, angre­narea Ţărilor Romîne în orbita pieţei capitaliste mondiale, dezvoltarea agriculturii şi industriei, autonomia administrativă, lupta ţărănimii pen­tru emancipare din serbie e tc , stimulau aspiraţiile burgheziei, în for­mare, spre putere, unitate naţională şi independenţă. Datorită acestor condiţii noi, acum, în 1837, în Adunarea obştească a Ţării Romîneşti ia naştere opoziţia naţională; acum Ion Cîmpineanu făureşte planurile uni­tăţii naţionale, propune lui Mihail Sturdza domnia Ţării Româneşti, pleacă în vederea acestui scop la Constantinopol, la Paris şi la Londra, încheie un tratat cu emigraţia polonă, cu principele Czartoryski etc. 2 3. în anul 1839 are loc, în Moldova, conspiraţia confederativă a lui Leonte Radu, care urmărea înfăptuirea unirii, a unei confederaţii cu Serbia, eliberarea robilor etc. în 1840 se organizează în Ţara Romînească conspiraţia lui Dimitrie Filipescu, la care ia parte şi Bălcescu şi bănăţeanul Eftimie Murgu şi alţii.

In această vreme fierberea pentru unire era destul de mare. Mişcarea naţională lua proporţii tot mai mari. Woronicz, agentul principelui Czartoryski la Bucureşti, scria în 1848 că „ideea unirii tuturor populaţiilor romîne sub acelaşi sceptru ocupă toate capetele", că această idee e „do­minantă", „la modă", că în această mişcare un rol însemnat îl au arde­lenii, veniţi aici fie ca profesori, fie ca negustori 2 4.

Astfel, Aron Florian, numărat şi el printre ardelenii amintiţi de Woronicz în Ţara Romînească, patriot înflăcărat, aprig luptător pentru unitatea naţională, pentru emanciparea socială şi politică a ţării, răspun­zând nevoilor obiective ale societăţii, s-a pus cu elan în slujba lor. Nu­mai integrării lui în această mişcare, de unitate, de libertate şi indepen­denţă naţională, numai noului curent, noului ideal, noii orientări, i se poate şi trebuie să i se atribuie atît întemeierea ziarului „România" în 1838, cît şi modificarea din titlul manualului din „prinţipatul Ţării Ku-mâneşti" în „prinţipatul României", în 18392 5.

2 3 P. P. P a n a i t e s c u , Planurile lui Ion Cîmpineanu pentru unitatea naţională, „Anuarul Instit. de Ist. Naţională", Cluj, an. III , 1924—1925, p. 63—108,

2 4 Ibid., p. 95—96. 2 5 Fiind vorba de sfera numelui de ' „România". N. lot ga observase (vezi nota 6 de mai

sus) că „Magazinul istoric pentru Dacia" (1845, 1847) al lui Lauriaii şi Bălcescu se referea la „poporul român" întreg şi nu la cel „al României înguste", adică al „principatului lui Vodă Bibescu", al Ţării Romîneşli. Dar, deşi N. lorga menţionează contrastul dintre sfera mare a Magazinului istoric, care se adresează „poporului romîn" întreg, întregii Dacii, şi sfera mică, îngustă, a numelui de „România" (Muntenia), totuşi el, cînd vorbeşte de numele ziarului „Romînia" observă că ziarul ..purta minării un titlu ce putea ii al principatului singur, căruia ajunsese tot mai mult a i se zice România, dar şi al întregii comunităţi naţio nale, legată, prin ortografierea numelui de titlu, de romanitatea originilor' - (Ist. Rom., IX, Buc, 1938, p. 56), Rezultă deci eă şi ziarul „România", ca şi „Dacia Literară" a lui

In lumina acestor fapte, apare limpede că Aron Florian se afla în slujba unor idei social-politice noi, progresiste.

Se piane acum întrebarea: de unde a luat, de unde a putut lua, Aron Florian, numele de „România"? Pot exista două ipoteze: ori e rezultatul unei concluzii logice, adică a identificării şi înlocuirii numelui de „Ţară Romînească" cu cel, în fond acelaşi, de „România", în sensul de „ţară a românilor", ori e un împrumut.

In năzuinţa sa de a da un termen propriu, cît mai adecvat, cît mai sugestiv, „deschizător de orizonturi", oare să proiecteze si să formeze imaginea viitorului stat unitar rormn, Aron Florian a scrutat trecutul. Numele de Dacia i se va fi părut impropriu, vechi, neoorespunzător vre­murilor moderne. Ca profesor de istoria universală el ştia desigur că cronicarii şi istoricii bizantini au numit imperiul roman de răsărit şi „România". L-a putut lua, deci, de la aceştia, pentru provincia Dacia, in ultimă instanţă tot o „Românie". L-a putut lua direct de la aceştia sau l-au putut lua de la predecesorul său mai apropiat, Dimitrie Philippide, iar acesta, la rîndul său, de la istoricii bizantini.

E mult mai probabil însă că Aron Florian a luat numele de „România" de la Dimitrie Philippide. Acesta, în 1816, a tipărit o istorie a romînilor din stânga Dunării, pe care o numeşte nu istoria Daciei, ci .,Istoria Rumu-niei" 2 6. La adoptarea acestui nume, desigur că Dimitrie Filipide a avut în vedere originea, vechimea şi numărul romînilor din nardul Dunării.

Pentru o mai temeinică cunoaştere a „Rumuniei", Dimitrie Philippide a scris şi o „Geografie a Rumuniei". în ambele lucrări, în mod firesc şi consecvent, nu se întîlneşte, pentru fosta Dacie, decît numele de „Rumu­nia" ( Povuowfa), cel de „Moldavia" (Mo\8apfa) pentru Moldova, de „Ardeal" ( 'AQ8SAIOV) pentru Transilvania şi cel de „Ţară Romînească" (Pot>uov£xo£ Syooy pentru Muntenia.

Dimitrie Philippide a respins deci numele de „Dacia" şi l-a adoptat, pentru motivele de mai sus, pe oel de „Rumunia". Acest fapt se confirmă cu tărie şi prin harta „Roumuniei", adăugată „Geografiei Rumuniei".

Prin urmare, pe locul unde odinioară fusese vechea „Dacie", Dimi­trie Philippide vedea acum, în 1816, un stat nou, o ţară nou, modernă, unitară, „Rumunia", adică „România" sau „ţara românilor".

în anul 1838 şi 1839, cînd imaginea unui stat unitar, a unei „Dacii noi", a unui „regat daco-roman", determinată de condiţiile istorice date, începuse a se profila deja în conştiinţele unor patrioţi din Ţara Romî­nească, Aron Florian, urmînd calea lui Philippide, adoptă şi el numele de „Romînia", nu însă pentru întreaga Dacie, ci numai pentru o parte a sa, pentru Ţara Romînească, pe care în sufletul său, acum, el adeptul

Kogălniceanu (1840). ca şi „Magazinul istoric pentru Dacia" al lui Laurian şi Bălcescu, ca şi „România Literară" a lui V. Alecsandri (1855), se adresa „poporului romîn" între?, ..întregii comunităţi naţionale", adică celor trei ţări romîneşU şi nu numai Munteniei sau Ţării Romîneşti.

2 6 Titlul complet: Istoria Rumuniei sau expunerea întimplărilor celor mai însemnate ce se amintesc în partea de jos din stînga Dunării de la năvălirea egiptenilor pînă la înte­meierea Principatelor Ţării Rumuneşti şi a Moldovei.

teoriei romanităţii şi a şcolii latiniste, refugiatul din Transilvania, patriotul şi visătorul, voia s-o vadă temeiul unităţii naţionale, a viitorului stat modern al Romîniei. Numele de „România" dat ziarului său şi utilizat în manualele din 1839 sînt probe evidente despre aceasta.

Adoptarea numelui de „România", la 1838 şi 1839, de către Aron Florian, după cum s-a văzut, nu s-a făcut din întîmplare, ci intenţionat, cu un anumit scop. Dar, trebuie observat că, pe lingă faptul adoptării numelui de „România", Aron Florian a făcut şi o modificare în scrierea lui. Astfel, la Dimitrie Filippide acest nume se găseşte suh forma: „Rumunia", iar la Aron Florian sub forma „România". Pînă în anul 1838—1839, Aron Florian scria şi el: „istoria prinţipatului Ţării Rumâ-neşti" şi „rumân". De la aceste date, el scrie „România" şi „român". In mod analog, am văzut că şi Nicolae Bălcescu, la un moment dat, între­buinţează, în limba franceză, şi forma „la Românie" în locul formei de „la Roumanie". Cît priveşte pe I. A. Vaillant, acesta, perseverent şi îndrăzneţ, scrie în mod consecvent numai „la Românie".

Modificarea aceasta are o nouă semnificaţie. Ea nu se poate datora numai certei intenţiuni de a se sublinia origina poporului romîn, a roma­nităţii sale, ci şi de a se indica lupta pentru emanciparea socială, pentru scoaterea lui din starea de serbie. Prin turnare, Aron Florian şi Nicolae Bălcescu se gândeau să facă din „Rumânia" şi din poporul „rumân" o ţară liberă şi un popor liber din punct de vedere social şi naţional. Sensul social al termenului de „rumân" trebuia deci să se prefacă într-un sens politic: „rumânul" trebuia să devină „romînul", adică cetăţeanul liber al noului stat, „România", liberă, unitară şi ea.

Oficial, în interior, numele de „Romînia" este adoptat ân 1862, după recunoaşterea unirii celor două Ţări Romîne. La 24 ianuarie 1862, la deschiderea Adunării Naţionale, comune, domnitorul Al. Ioan Cuza decla­rau: „O viaţă nouă se deschide astăzi pentru România...", iar Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris, dat în 2 iulie 1864 declara că „Con-venţiunea . . . este şi rămîne legea fundamentală a Romîniei". în 1866, constituţia burghezo-moşierească din acest an consacra definitiv numele de „Romînia" pentru cele două ţări. Pe plan extern, numele de „Ro­mânia" este recunoscut odată cu independenţa, prin Tratatul de la Berlin (1878).

Din examinarea datelor de mai sus rezultă că numele de „România" a început a fi folosit'din momentul în care dezvoltarea elementelor capi­taliste şi a burgheziei punea problema creării statului modern burghez şi, odată cu aceasta problema reorganizării şi adoptării unui nume nou, ca mărturie a schimbărilor intervenite în structura economică-socială a ţării, ca simpton al apariţiei elementelor noi. Noului conţinut trebuia să-i corespundă o formă de organizare politică nouă, care să aibă şi o denu­mire nouă, un nume nou. Acest moment îl reprezintă perioada 1837—1840, perioada opoziţiei naţionale din sînul Adunării Obşteşti a Ţării Romîneşti, a planurilor de unire ale lui Cîmpineanu, a conspiraţiei confederative a lui Leonte Radu din Moldova şi a lui Dimitrie Filipescu din Ţara Româ­nească.

Cu toată ideea romanităţii, a yechimei şi unităţii poporului romîn şi a utilizării consecvente a numelui de romîn pentru toţi locuitorii fostei Dacii, sau de „Ţară Romînească" pentru teritoriul Munteniei, de către intelectualii burghezi, numele de „România" pentru întregul teritoriul al celor două ţări şi în primul rînd, al celor două ţări române, n-a putut fi adoptat oficial de către intelectualii burghezi decât odată cu procesul formării naţiunii burgheze şi a statului modern romîn, pe temeiul legilor obiective de dezvoltare ale societăţii, eveniment ce coincide cu unirea celor două ţări române, în 1859, sub domnia lui Alexandru I. Cuza.

Contribuţia revoluţionarilor democraţi — Nieolae Bălcescu, Al. G. Golescu, Cezar Boliae, Ion Ionescu de la Brad, ca şi a altor intelectual' burghezi înaintaţi, — Aron Florian, Ion Maiorescu şi alţii, inclusiv a lui Philippide, Vaillant, la adoptarea numelui de „România", reprezintă aspecte din lupta naţională—democratică a burgheziei romîne pentru crearea statului burghez modern, national-capitalist.

Lupta dusă de Aron Florian, N. Bălcescu şi I. A. Vaillant şi alţii pentru impunerea numelui de „România", „România Nouă" sau „România" nu trebuie privită ca o luptă separată ci, dimpotrivă, ca o luotă comună, izvorîtă din aceleaşi nevoi ale dezvoltării social-economice a ţării şi orien­tată spre aceleaşi obiective. Erau doar aceiaşi luptători, pentru acelaşi ţel, probabil aceiaşi conjuraţi, din 1840. căci, după cît se pare, Aron Florian nu era străin de această acţiune îndrăzneaţă şi primejdioasă.

Catedra de istoria Romîniei

K BOnPOCy O IlPHHflTHH HA3BAHHfl „PyMbIHHH"

(KpaTKoe c o / t e p 5 K a H H e )

Pa3BHTHe T O B a p n o r o npoH3BOflCTBa H TOBapHoro o6MeHa Me>K/ty o6e-HMH pyMMHCKHMH CTpanaMH, MojmaBHeft H Hapa POMHHHCK3, B nepBoă nojioBHHe X V I I I B. Bce Sojibiue CTaBiuio Bonpoc o6pa30B3HHH e^HHoro nanHOHajibHoro pbiHKa. B nojiHTHnecKOM njiaHe STO Tpe6oBajio o6"beflHHeHHH o 6 e n x CTpaH. I I p e o 6 p a 3 0 B a H H H , npoHciiiefl i i i i ie B SKOHOMHMCCKOH 6a3e H B npoH3BOACTBe, nopo>Kji,aioT HOBbie m i e n . TaKoă HOBOH Hfleeft 6ujia H^en o6i.eflHHeHH5i, Heo6xoAHMaa juin o6pa30BaHHH eAHHoro HaiiHOHajibHoro pHHKa. B 3THX ycJioBHHX npeJXCTaBHTeJIH Be/ryT 6 o p b 6 y 3a noJiHTHHecKoe od-beOTHeHne M y H T e m m H MarmaBHH. OAHOH H3 (bopM STOH 6opb6bi B H^eo-jiorHiecKOM njiaHe HBJIHCTCH H 6 o p b 6 a 3a npHHHTHe ofimero Ha3B3HHH, COOT-BeTCTByromero eAHHOMy pbiHKy, eAHHOMy HamiOHaJibHOMy rocyAapCTBy, K KOTopoMy CTpeMHJiacb 6yp>Kya3H5i. Bjiaronapn o 6 m e M y npoHcxo>K,ue-HHK) HaceJienHH o 6 e n x CTpaH, STHM Ha3BaHHeM ztoJiJKHa 6biJia 6biTb „Py-MHHHH". Ha3BaHHe „PyMHHHfl" , npHCBoeHHoe B Ha^ajie TOJibKO Myn-TeHHH, noHBJiaeTCH B 1838 r., OAHOBpeMeHHO c HanajioM HauHOHajibHoro ABHmeHHH, HanaToro B STOM ro^y H OTpasceHHoro rjiaBHbiM o 6 p a 3 0 M B JXBU-

jKeHHH 3a HauHOHajibHoe CAHHCTBO, 3aAyMaHHoe HOHOM KHMriHHy. 3THM Ha3B3HH6M 03arJiaBHJI ApOH OjIOpHHH Ta3eTy „PyMbiHHH", H3AaHHyiO HM H e r o coTpyAHHKaMH B KaqecTBe 3HaMeHocu.a HauHOHajibHoro cTpeMjieHHH. B Te"ieHHe peBOJiromiH 1848 r. Ha3B3Hne „PyMbiHHH" nepeni j io H Ha MojmaBHio H TpaHCHJibBaHHro q e p e 3 nojiHTHqecKHe nporpaMMM, neqaTb, J imepaTypy H T. A- CpeAH Tex, KOTOpbie ÓOpOJIHCb 3a npHHHTHe STOrO H33BaHHH, ÓMJM: H. Bsj inecKy, AJÍ. T. To/iecKy, HOH HoHecKy H3 B p a ^ a , S j inaAe PsAyJiecKy, Me3ap BojinaK H Apyrne . OAH3KO Ha3BaHHe „PyMbiHHH" He Morjio 6biTb npHHHTO OtpHUHajIbHO, K3K TOJIbKO nOCJie 06p330BâHHH 6yp>Kya3HOH HaH.HH H HaU,HOH3JIbHOrO rOCyA3pCTB3, B COOTBeTCTBHH C 06T>eKTHBHbIMH 33K0H3MH pa3BHTHH oômecTBa, To-ecTb nocj ie 06-beAHHeHHH 1859 ro^a .

QUELQUES DONNÉES RELATIVES À L'ADOPTION DU NOM DE „ROMÂNIA"

(Résumé)

Le développement de la production de marchandises et de l'économie d'échange dans les deux pays roumains, Moldavie et Valachie, dans la 1-ère moitié du XLX-e siècle, pose de façon toujours plus pressante le problème de la formation d'un marché national unique. Celui-ci impli­quait sur le plan politique l'union des deux pays. Les transformations survenues dans la base économique de la société, dans la production, engendrent des idées nouvelles. Une telle idée nouvelle est l'idée de l'u­nion, nécessaire à la formation du marché national unique. Dans ces conditions, les représentants de la bourgeoisie mènent la lutte pour l'u­nion politique de la Valachie et de la Moldavie.

Une des formes prises par cette lutte, sur le plan idéologique, est la lutte pour l'adoption d'un nom commun, correspondant à un marché unique, à un état unitaire, national, vers lequel tendait la bourgeoisie. Ce nom devait être celui de „România" (Roumanie), suggéré par l'origine commune des populations des deux pays. Le nom de Roumanie, donné au début à la Valachie seulement, apparaît en 1838 avec la naissance du mouvement naţional, déclenché cette année-là et manifesté en parti­culier par le mouvement pour l'unité nationale tel que le concevait Ion Cîmpineanu. Le terme est employé par Aron Florian dans le titre d'un journal „România", édité par lui et ses collaborateurs, comme le drapeau de cette aspiration nationale. Au cours de la révolution de 1848 le nom est étendu aussi à la Moldavie et à la Transylvanie par des programmes politiques, la presse, la littérature etc. Parmi ceux qui militent pour le choix de ce nom il y a N. Băleeseu, Al. G. Golescu, Ion Ionescu de la Brad, Eliade Rădulescu, Cezar Boliac et d'autres encore. Mais le nom de „România" ne put être adopté officiellement qu'après la formation de la nation bourgeoise et de l'état national, comme le veulent les lois objec­tives du développement de la société, après l'union de 1859.

ECOUL UNIRII ŢĂRII ROMINEŞTI ŞI MOLDOVEI IN PRESA DIN TRANSILVANIA

de

AURELIA BUNEA

In timp ce reprezentanţii marilor puteri europene se întruneau pentru a hotărî asupra organizării Ţărilor Romîne şi în momentul proclamării unirii lor, Transilvania se afla sub apăsarea absolutismului habs'burgic restaurat. îşi pierduse după înfrîngerea revoluţiei din 1848—1849 orice urmă de autonomie şi era considerată o simplă provincie austriacă, pusă sub conducerea unui guvernator austriac. Regimul Bach, instaurat de Viena, urmărea ca prin centralizare excesivă, prin germanizare forţată şi prin legi excepţionale, să împiedece orice încercări viitoare de luptă revo­luţionară. Dintre participanţii la revoluţie mulţi căzuseră în lupta pentru libertate, alţii emigraseră pentru a scăpa de presiunea reacţiunii învin­gătoare. Revoluţionarii români, care, încrezători în promisiunile împăra­tului de la Viena nădăjduiseră că îşi vor realiza năzuinţele sociale şi naţionale alăturîndu-se casei de Habsburg, se vedeau înşelaţi în aşteptările lor şi sufereau oprimarea aceluiaşi regim absolutist.

Revendicările în numele cărora se desfasurase revoluţia din 1848 nu fuseseră îndeplinite, iar gloanţele, furcile şi închisorile nu putuseră să le şteargă din conştiinţa maselor. Lupta pentru libertate continuă pe ascuns; se alcătuiesc societăţi revoluţionare conspirative, se organizează legătura cu revoluţionarii din emigraţie etc.

Poporul aştepta cu înfrigurare momentul favorabil pentru a scoate din ascunzişuri flintele, pistoalele şi suliţele sau în lipsa acestora să pună mîna pe coase şi pe topoare şi să înceapă răfuiala cu domnii de pămînt, cu gărzile de jandarmi ce cutreierau satele, cu îngîmfaţii birocraţi ce împînzeau oraşele. Relatând despre starea de spirit revoluţionară ce con­tinua să domnească şi după înfrîngerea revoluţiei, un contemporan scria: „In diferitele părţi ale Transilvaniei poporul este ferm convins că reîn­toarcerea lui Kossuth cu ajutor din străinătate nu va întîrzia şi aşteaptă cu înfrigurare ceasul eliberării"1.

1 D. K á r o l v i . Mişcarea antihabsburşică din Transilvania de sub conducerea lui Makk-Căl (1849—1854), în „Studii", VIII, nr. 4, iulie—august 1955, p. 70.

în aceste condiţii,, făurirea unui stat modern la Dunăre a fost privită cu simpatie de popoarele din Ungaria care considerau această realizare ca un succes în lupta lor pentru independenţa de sub dominaţia Austriei, împotriva unirii s-au pronunţat în schimb reprezentanţii claselor exploa­tatoare, postîndu-se astfel pe aceeaşi poziţie potrivnică progresului social, pe ' care se găsea şi Austria, una din cele 7 puteri europene ce aveau să-şi spună cuvîntul în problema organizării Ţării Romîneşti şi MoldoveL

Opoziţia Austriei nu a suprins cercurile diplomatice şi nici opinia publică europeană. Vârfurile conducătoare austriace mergeau pe linia trasată încă în 1815 la Congresul din Viena, iar politica lor era în eon-cordpTiţă deplină cu cea .manifestată abia cu câţiva ani înainte, cînd Aus­tria păşise pe scena istoriei ca o putere reacţionară, înăbuşind în foc şi sînge revoluţia din 1848—1849, în Ungaria şi Transilvania. Alături de Turcia şi de Anglia, Austria s-a împotrivit în mod consecvent şi din răs­puteri unirii, deoarece formarea statului modern romîn la Dunăre, pe lîngă că-i zădărnicea planurile expansioniste spre Peninsula Balcanică, ameninţa totodată cu dărâmarea însuşi şubredul imperiu multinaţional, constituind un puternic punct de atracţie pentru romînii transilvăneni şi sporind tendinţele centrifugale ale celorlalte popoare subjugate de habsburgi: unguri, sîrbi, cehi, slovaci etc.

Aceste popoare şi conducătorii lor politici au considerat într-adevăr problema Ţărilor Romîne ca o problemă ce putea să influenţeze pozitiv lupta lor pentru independenţă şi libertate. Conştienţi de avantajele pe care le-ar aduce crearea unui stat puternic la Dunăre în lupta pentru dărâmarea imperiului habsburgic, intelectuali maghiari cu vederi avansate afirmau încă înainte de revoluţia din 1848 că formarea unui asemenea stat este în interesul întregii Europe. Revista Foaie pentru minte, inimă şi literatură ce apărea la Braşov, reproduce în numărul său din 26 iulie 1843, părerile lui Wesselenyi Miklos „unul din cei mai renumiţi [oameni] politici ai Ungariei şi ai Transilvaniei", după cum îl caracterizează redacţia revistei. „D. Wesselenyi scrie şi zice că întru adevăr poporul acesta (poporul romîn, n. n.) are un viitor, adică romînimea va trăi poli­ticeşte. Dînsul cere de la Europa, ca să sufere (să îngăduie, n. n.) şi să ajute a se face la Dunăre un stat romînesc şi încă constituţional, chiar în interesul Europei . . ." 2.

Ideea unirii încolţise şi se maturiza în rîndurile românilor din Ţara Romînească, Moldova şi Transilvania, cuprinzînd nu numai luptători izo­laţi ci şi masele populare. Pe lîngă comunitatea de limbă, de teritoriu, de obiceiuri, se impunea acum, în condiţiile de schimb stimulate de orân­duirea capitalistă, comunitatea legăturilor economice. Acestea se ânteţesc peste versantul Carpaţilor, cu toate opreliştile puse de Austria, care, aşa cum remarca ziarul L'Opinion Naţionale din 2 februarie 1845, avea tot interesul să ferească de contagiune şi de sub influenţa exemplului pe

„Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 80 din 26 iulie 1813. p. 239.

romînii din Transilvania care „nu trec niciodată graniţa fără a spune eu merg în ţară"3.

Remarcînd această stare de lucruri, călătorul Carol Boner scria pe la 1868 despre romînii din Transilvania: „Cu toate că fac parte din Uni­unea Statelor Austriace, ei privesc, unul ca unul, mereu spre Rusia, a cărui stăpînitor este în acelaşi timp şi căpetenia bisericii lor. Nimic nu-i atrage spre apus, toate nădejdile lor se îndreaptă spre răsărit şi în taină toţi trăiesc în speranţa că într-o zi, după ce se va fi îndeplinit unirea diferitelor grupe etnice, vor forma o mare şi puternică naţiune română"'.

Lupta pentru îndeplinirea acestui deziderat se desfăşoară atît pe- plan economic-social, cît şi pe plan cultural-politic, argumentîndu-se necesi­tatea unirii celor două ţâri româneşti şi exprimîndu-se totodată şi ideea formării unui stat care să cuprindă pe toţi romînii. Militanţi activi inu măsuri organizîndu-se în vederea realizării acestor năzuinţe. Iau naştere societăţi secrete, cum este cea romîno-polonă, descoperită la Sibiu în anul 1843, condusă de emigrantul polonez Adolf David. Din această organizaţie făceau parte elemente revoluţionare din Transilvania şi Banat, precum şi din Ţara Românească, scopul final al luptei lor fiind de a uni pe romî­nii de dincolo şi de dincoace de Carpaţi într-o republică, pe baza unui program liberalo-burghez. Societatea avea nuclee la Sibiu, la Braşov, la Cluj, în Munţii Apuseni, şi în regiunea minieră din Banat, şi este semni­ficativ faptul că membri ei din Transilvania întreţineau legături asidue cu cei din Ţara Românească5.

Situaţia social-politică şi economică a ţărilor romîne este urmărită cu interes de transilvăneni. într-tm articol apărut în Foaia pentru minte din 5 aprilie 1843, rîul Milcov, care forma hotarul politic între cele două ţări romîneşti, este numit „Rîu cobitor de nenorociri". Autorul îi face o imputare, personificîndu-1: „Tu care în loc de a spăla odată păcatele politice ale naţiei Moldavo-Romîne, te arăţi in ochii multora menit şi pînă în ziua de astăzi a rămînea linie, care în loc de a despărţi trupu! numai în privinţă geografică, îl dezbini şi politiceşte în toată privinţa"5.

Efervescenta revoluţionară a anului 1848 determină conturarea mai precisă şi a ideii unirii. Scriind despre Adunarea din 3'15 mai 1848 de la Blaj, despre cei 45.000 de ţărani adunaţi pe Cîmpia Libertăţii. Nico'ae Bălcescu spune cu privire la popor: „Intîiaş dată auzirăm atunci răspun­zând celor ce-i vorbeau de unirea Ardealului cu Ungaria, prin această strigare: „Noi vrem să ne unim cu ţara!"7.

Interesele de clasă ale burgheziei romine din Transilvania cereau înlăturarea rînduielilor feudale şi promovarea formării naţiunii romîne

3 A. D. X e n o p o î , Istoria Romtnilor din Dacia Traiană, Bucureşti, 1930, vol. XII. cd. I I I , p. 311.

* 4 C h a r l e s B o n e r, Siebenbürgen, Land und Leute, (Transilvania, ţara şi populaţia), Leipzig, 1868, pag. 419.

5 C. G ö l l n e r, Conspiraţia emigrantului polonez Adolf David (1843), în „Revista Istorică", XXIII, nr. 1—3 ianuarie—martie 1937, pp. 239—243.

6 Foaie pentru minte . . . , nr. 14 din 5 aprilie 1843, p. 105. 7 N. B ă l c e s c u , Opere, vol. I, „Studii şi Articole", Bucureşti, 1953, p. 332.

şi a statului naţional romîn, de aceea burghezia romînă transilvăneană exprimă în acest moment istoric un punct de vedere similar cu cel expri­mat de masele populare la 3/15 mai 1848. Ea subliniază importanţa exis­tenţei statului naţional de peste munţi. Astfel, Gheorghe Bariţiu, unul din reprezentanţii burgheziei romîne transilvănene în ascensiune, amintea între elementele ce dau viaţă naţională poporului romîn transilvănean, legătura strînsă între acesta: „şi între partea naţiei ce trăieşte şi stăpîneşte în pămîntul Moldavo-Romînesc, un puternic magnet, care romînilor de dincoace de munţi, pînă cînd se vor afla Moldavo-Rominii măcar numai în rangul lor poliţicesc de astăzi, pe vremi înainte le ehezăşuieşte pentru naţionalitate"8.

în lupta pentru unirea romînilor într-un singur stat, unirea Moldovei cu Ţara Romînească însemna încheierea unei etape necesare pentru tre­cerea la etapa desăvîrşirii unirii ce avea să fie încheiată în anul 1918.

Munca de propagandă în favorul unirii se desfăşoară în Transilvania, deşi era o muncă grea şi plină pe pericole, orice manifestare de simpat ;e ou românii de peste Carpaţi fiind socotită ca activitate subversivă, anti­statală. Redactorii de ziare trebuiau să se strecoare cu abilitate printre diferitele articole restrictive pe care le conţinea legea presei din 1851 şi 1852. Aceasta cerea publicarea doar a materialelor cuprinse în buletinele oficiale de informare. Un comitet de control al T>resei supraveghea apli­carea strictă a legii. Gîtuite de cenzura regimului Bach, multe ziare au în această perioadă o existenţă efemeră, uneori abia de câteva luni, altele sînt suspendate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Referindu-se la o asemenea perioadă, cînd Gazeta Transilvaniei a fost închisă, Alecu Hurmuzaki califică această încercare drept „măsură diavolească" şi îndeamnă pe Gheorghe Bariţiu într-o scrisoare pe care i-o trimite să nu pregete „a cerca toate 'chipurile pentru reînvierea celui mai vechi şi mai însemnat organ naţional"9.

în anul unirii Ţării Româneşti şi Moldovei existau în Transilvania 12 ziare, dintre care 3 romîneşti, 4 maghiare şi 5 germane 1 0. Ca ziare mai importante prin durata lor de apariţie şi prin numărul mai mare al citi­torilor pot fi socotite în perioada premergătoare unirii şi în timpul înfăp­tuirii ei, ziarele romîneşti: Gazeta Transilvaniei cu suplimentul Foaie pen­tru minte, inimă şi literatură ce apărea la Braşov şi Telegraful Romîn ce apărea la Sibiu, ziarele maghiare: Kolozsvtiri Kbzlony (Informaţia Clu­jului) şi Magyar Futâr (Curierul Maghiar) din Cluj, iar ca ziare în limba germană Kronstădter Zeitung (Gazeta din Braşov) ce apărea la Braşov şi Siebenbiirger Bote (Gazeta Transilvaniei), ce apărea la Sibiu. Viabilitatea acestor publicaţii era şi mai mică decît a celor din restul ţării, deoarece

8 G li. B a r i ţ i u , Studii şi articole. Sibiu, 1812, p. 25. 9 Corespondenta familiei Hurmuzachi cu Gheorghe Bariţiu, publicată de N. Bănescu,

Vălenii de Munte, 1911, pp. 73—74. 1 0 K r i s t o f G y o g y , Az erdelyi magyar iddszaki sajto az abszolutizmus korăban.

(Periodicele maghiare din Ardeal în epoca absolutismului). Extras din ,.Erdelyi Irodalmi Szemle" (Revista literară din Transilvania), VI, nr. 1—2, iunie 1929, p. 2.

cenzura apăsa asupra gazetelor din Transilvania chiar mai multe decît asupra celor din Ungaria 1 1. - .. •

Cu toate opreliştile puse de cenzură, redactorii acestor ziare au găsit modalitatea de a informa opinia publică asupra desfăşurării evenimen­telor din cele două ţări româneşti şi de a-şi manifesta atitudinea unio­nistă. Ziarul clujean Kolozsvâri Kozlony îşi exprimă încă din anul 1856 părerea în favorul unirii. în anul următor, în 1857, acelaşi ziar publică un articol amplu trimis de un corespondent din Bucureşti al ziarului, în care se face prezentarea broşurilor de propagandă în favoarea unirii: „România după tratatul de la Paris din 30 martie 1856", scrisă de V. Bo-iereseu şi: „O aruncătură de ochi asupra unirii Principatelor Romîne" apă­rute ambele în anul 1856. Autorul articolului arată că adepţii unirii sînt tineretul, comercianţii, iar potrivnicii ei „boierii cei cu buzunarele largi care-şi tem moşiile". Dîndu-şi seama de forţa revoluţionară pe care o deţi­nea ţărănimea, autorul aceluiaşi articol dezaprobă atitudinea boierimii antiu-niooiste, atrăgînd atenţia că: „dacă nu este ajutată idbăgimea, uşor vor apare şi aici triste catastrofe"12. Ţărănimea a înţeles într-adevăr însemnă­tatea unirii pe care a susţinut-o activ, văzînd în înfăptuirea ei chezăşia abolirii sarcinilor iobăgeşti la care era constrânsă, împroprietărirea cu pământul pentru care luptase veacuri de-a rândul. Alături de ţărănime au luptat pentru unire lucrători şi meşteşugari, masele populare orăşeneşti, dornice de reforme şi libertăţi democratice.

Pe lîngă (articolele oe reflectă o atitudine favorabilă unirii, apar în presa din Transilvania şi informaţii dictate de clasele dominante din Aus­tria, potrivnice unirii.

Gazeta Transilvaniei apărea în acest timp ca ziar guvernamental avînd imprimată pe prima pagină stema Austriei reprezentând vulturul cu două capete. Este nevoită, pentru a se menţine, să publice numeroase corespondenţe oficiale date de guvernul austriac. Astfel, în anul 1856 apare ân paginile Gazetei un amplu buletin informativ prin care guver­nul austriac justifică refuzul de a-şi retrage armatele de ocupaţie din Ţările Romîne, chiar după încheierea războiului crimele şi a Congresului de la Paris 1 3. Totuşi, redacţia ziarului găseşte în acelaşi an posibilitatea de a milita pentru unirea Ţării Româneşti şi Moldovei amintind că: „Do­rinţa cea mai de pe urmă a tuturor valahilor şi moldovenilor, a celor, destul de deşteptţi ca să-şi înţeleagă soarta lor, este ca într-o unire să formeze un regat neolatin, neatârnat14.

In coloanele ziarelor transilvănene din deceniul al şaselea al seco­lului trecut, un loc de seamă îl ocupă cronica evenimentelor externe europene. Dîndu-se informaţii amănunţite ân legătură cu numeroasele conferinţe şi congrese ce au avut loc ântre anii 1850—1860, se arată tot­odată şi atitudinea marilor puteri participante, faţă de Ţările Române.

1 Idem, op. cit., p. 9. 2 Kolozsvâri Kozlony (Informaţia Clujului), nr. 58 din 16 aprilie 1857, p. 237. 3 Gazeta Transilvaniei, nr. 82 din 18 octombrie 1856, p. 318. 4 Gazeta Transilvaniei, nr. 5 din 19 ianuarie 1856, p. 19.

Gazeta Transilvaniei din 18 mai 1855 relevă atitudinea favorabilă a Ru­siei exprimată prin cuvîntul lui Nesselrode. Delegatul Rusiei la Congre­sul de la Viena aminteşte- căr „Rusia a făgăduit de mult garantarea feri­cirii Principatelor şi această făgăduinţă a şi îndeplinit-o prin tratatul de la Adrianopole, o împlineşte şi acum şi o va împlini şi pe viitor, fiindcă în înţelegere cu toate celelalte puteri a pus imunităţile Principatelor sub formala sancţiune a dreptului public european"1 5. Ostilitatea Austriei, a Turciei şi a Angliei este cunoscută de corespondentul ziarului Magyar Futăr oare într-un comentariu extern din 24 februarie 1859 spune: „Se ştie că încă din anul 1857, Poarta şi Austria, ambele dintr-un interes propriu clar şi bine înţeles, s-au împotrivit Unirii, Anglia situîndu-se alături de ele" 8 1. Aceeaşi atitudine este remarcată şi de ziarul Kolozsvări Kdzlony, care, făcând la 24 iunie 1858 un bilanţ al şedinţelor conferinţei de la Paris, arată că în timp ce reprezentanţii Franţei se străduiesc „să salveze dacă nu prezentul unirii, cel puţin viitorul ei... Austria, Anglia şi Poarta se strîng puternic una lîngă alta contrabalansând aceste încercări"17. După încheierea lucrărilor conferinţei din 19 august 1858, Kolozsvări Kozony

relatează asupra rezultatelor ei, reproducând articole după ziarele fran­ceze Patrie şi Le Constitutionnel. între altele arată că Moldova şi Ţara Romînească vor purta numele de Principatele Unite. Comentînd această hotărâre, corespondentul ziarului subliniază: „Unirea celor două Princi­pate nu constă deci numai în relaţii legislative, administrative şi de jus­tiţie, ci trăieşte încăodată şi în denumirea care le leagă de acum înainte" 1 8.

în anii premergători unirii presa transilvăneană reflectă de asemenea aspecte din lupta înverşunată ce se ducea în Ţările Române ântre unioi-nişti şi antiunionişti, arătând numeroasele piedici pe care marea boierime reacţionară le punea în faţa luptătorilor pentru unire. Ziarul Kolozsvări Kdzlony din 25 februarie 1858 transmite ştirea că gazeta Secolul, „cam­pionul neobosit al unirii", cum îl califică ziarul clujean, a fost amendată cu suma enormă de 16 piaştri pentru agitaţie în favoarea unirii şi că şi-a încetat apariţia la scurtă vreme după această sancţiune 1 9.

Sporadice în perioada 1855—1858, articolele informative despre unire devin permanente odată cu precipitarea evenimentelor ce se înregis­trează în Ţările Române la sfârşitul anului 1858 şi începutul anului 1859. In majoritatea cazurilor, redacţia ziarelor se fereşte să publice articole originale sau să facă vreun comentariu politic. Sânt reproduse însă pe pagini întregi articole din ziarele ce militau pentru unire în ţările de peste munţi: Steoa Dunării, Dîmboviţa, Romînul şi altele. Cititorii află astfel care sânt „Prevederile tratatului de la Paris în privinţa Principa­telor Moldova şi România", „Proclamaţia Domnului Cuza" dată la Iaşi în

1 5 Gazeta Transilvaniei, nr. 29 din 18 mai 1855, p. 151. 1 6 Magyar Futăr (Curierul Maghiar), IV, nr. 312 din 27 martie 1859, p. 3. 1 7 Kolozsvări Kozlony, I I I , nr. 50 din 24 iunie 1858, p. 206. 1 8 Kolozsvări Kozlony, I I I , nr. 72 din 9 septembrie 1858, p. 301. 1 9 Kolozsvări Kozlony, I I I , nr. 16 din 25 februarie 1859, p. 64. ,

10 ianuarie 1859, cuprinzând legămîntul: „Vom fi Domn constituţional", „Mesajul către Adunarea Generală" din 11 februarie 1859.

Din când in când autorii articolelor ce apar în presă, amintind unele realizări democratice ânfăptuite în Ţările Romîne, strecoară sub forms unor aluzii îndepărtate sau a unor observaţii inofensive, critici la adresa anumitor stări de lucruri existente în Ungaria. Tăvălugul cenzurii habs-burgice era greu resimţit de redactorii ziarelor din Ungaria şi Transil­vania. Împotriva acestui tăvălug şi a tendinţelor lui de nivelare forţată, se pronunţă indirect ziarul Peşti Naplo (Jurnalul din Pesta) din 1 ianua­rie 1859, atunci cînd transmite ştirea despre eşecul candidaturii prinţu­lui Mihail Sturza şi a fiului acestuia, prinţul Grigore Sturza, în urma opoziţiei făcute de Mihail Kogălniceanu, „redactor de ziar", cum preci­zează autorul articolului respectiv, profitînd de prilejul binevenit pen­tru a strecura ca o scurtă notă în subsolul paginii remarca sa personală: „Puternici domni trebuie să fie acolo redactorii de ziare" 2 0 . Intr-un ar­ticol publicat în ziarul Magyar Futăr din 27 martie 1859 se face în mod direct elogiul presei libere, spunîndu-se: „...conservatorii sînt nemulţu­miţi şi de libertatea presei, anunţată de domnitor... căci intrigile lor ne­lipsite de pînă acum, au devenit mult mai greu de ţesut, fiind demascate fără întîrziere. Noul principe nu putea să-şi găsească în ţară un aliat mai credincios şi mai puternic decât presa l iberă" 2 ' .

Unele din articole sînt tr imise direct de către corespondenţii din Bucu­reşti sau Iaşi ai ziarelor transilvănene. Aceştia descriu ca martori oculari evenimentele la care participă. Ca într-un caleidoscop viu colorat se pe­rindă imagini ale Iaşilor şi Bucureştilor, sărbătorind îndoita alegere, cepînd cu data de 17 ianuarie, capitala Moldovei este teatrul unor con­tinue manifestaţii şi serbări" — spune Kolozsvâri Kozlony din 3 februa­rie 1859 2 2. „In Bucureşti o zi de bucurie urmează alteia" relatează ziarul Magyar Futăr din Cluj 2 3 , iar ziarul Kronstădter Zeitung împărtăşeşte şi el entuziasmul general, şi afirmă că de multă vreme poporul român n-a fost aşa de fericit 2 4.

Presa transilvăneană reflectă participarea masivă a poporului la în­făptuirea unirii. Despre primele sacrificii pe care poporul le-a făcut în lupta pentru unire — aminteşte ziarul Kolozsvâri Kozlony din 27 februa­rie 1859, arătând că la Iaşi, cu ocazia alegerii domnitorului Cuza, poporul din regiune a pătruns în număr mare în oraş, între mulţ ime şi ostaşi au avut loc ciocniri şi „trei vieţi omeneşti au căzut jertfă"" 5. Grupuri de ţă­rani din satele din jurul Bucureştilor vin în capitală pentru a susţine unirea. „Cu toată asprimea Guvernului, locuitorii săteni, în mici cete, se strecoară şi vin în capitală..." — subliniază Foaia din 25 februarie 1859, arătând in continuare că in seara zilei de 23 ianuarie, vreo 2000 de ţărani

Peşti Naplo (Jurnalul din Pesta) , X, nr. 1—2668 din 1 ianuarie 1859, p. 3. Magyar Futăr, IV, nr. 312 din 27 martie 1859, p. 3. Kolozsvâri Kozlony, IV, nr. 10 din 3 februarie 1859, p. 39. Magyar Futăr, IV, nr. 304 din 27 februarie 1859, p. 3. Kronstădter Zeitung (Gazeta din Braşov), nr. 26 din 5 martie 1859. Kolozsvâri Kozlony, IV, nr. 17 din 27 februarie 1859, p, 66.

7 — Babeş—Bolyai: Istorie

au forţat bariera de la Oolentina, luînd eu ei pe cei 28 de dorobanţi, puşi de pază acolo 2 3. Numărul ţăranilor, al măcelarilor, al tăbăcarilor, al altor meseriaşi şi al „desculţilor", cum era denumită populaţia săracă de la periferia oraşului, se ridica la vreo 30 000, după aprecierea coresponden­tului Gazetei Transilvaniei2'.

Masată în jurul clădirii unde avea loc alegerea noului domn, pe Dealul Mitropoliei şi pe străzile din jurul lui, mulţimea exercita o pu­ternică influenţă asupra deputaţilor, înfricoşînd pe antiunionişti, încura-jînd pe adepţii unirii, slăbind astfel rezistenţa reacţiunii. Foştii caima­cam Ion Al. Filipescu şi Iancu Mânu, cunoscuţi ca-antiunionişti, au fost huiduiţi de mulţime „cu cuvinte foarte elocvente" în timp ce se strecu­rau din clădirea adunării spre ieşirea din curbe, — relatează ziarul Ko-lozsvâri Kozlony din 13 februarie 1859 2 8.

Incapabil de a mai ţine piept mulţimii nici cu ajutorul jandarmeriei, nici cu ajutorul trupelor, aga (şeful poliţiei) face apel la popor, rugîndu-1 să asigure ordinea şi liniştea necesare bunei desfăşurări a dezbaterilor. Reprezentanţii forţei publice sînt siliţi să se retragă şi participanţii îşi impun o atitudine de disciplină, menţinînd ordinea „cu o gardă de cîţiva juni şcolari"2 9.

Copleşit de tenacitatea cu care masele populare au susţinut îndoita alegere, corespondentul din Bucureşti al Foaiei exclamă: „Eată, e a treia zi şi poporul e tot în picioare! Dumnezeule, ce popor este poporul romîn! Cînd se inspiră de vreo idee, cînd are vreo bănuială, uită toate interesele private şi se consacră triumfului cauzei comune" 3 0.

Participarea activă a maselor populare la înfăptuirea unirii este ast­fel semnalată spontan în ziarele contemporane din Transilvania. Ideolo­gii burgheziei însă au falsificat adevărul istoric. Ei nu numai că au trecut sub tăcere numeroasele informaţii care dovedeau rolul poporului munci­tor în înfăptuirea unirii, dar au atribuit această luminoasă realizare fie burgheziei şi reprezentanţilor ei, fie unor puteri dinafară, îndeosebi lui Napoleon al III-lea. „Falsificând adevărul istoric, ideologii burgheziei au căutat să înfrumuseţeze rolul jucat de burghezie, să estompeze poziţia reacţionară pe care a avut-o cea mai mare parte a ei faţă de reformele sociale menite să asigure progresul multilateral al ţării şi în primul rind faţă de reforma esenţială pentru lichidarea rânduielilor feudale — reforma agrară"31. Cercetarea Obiectivă a faptelor şi a fenomenelor şi interpre­tarea lor în lumina învăţăturii marxist-leniniste, repune poporul în drep­turile sale arătând rolul său hotărâtor în înfăptuirea istoriei, arătând şi în ce priveşte unirea că: „Marele făuritor al Unirii Ţărilor Române a fost poporul muncitor, masele de ţărani şi orăşeni"3 2.

2 6 Foaie pentru minte. . . , nr. 7 din 25 februarie 1859, p. 52. 2 7 Gazeta Transilvaniei, nr. 4 din 29 ianuarie 1859, p. 10. 2 8 Kolozsvâri Kozlony, IV, nr. 13 din 13 februarie 1859, p. 50. 2 9 Foaie pentru minte. . . , nr. 8 din 4 martie 1859, p. 591. 3 0 Foaie pentru minte. . . , nr. 7 din 25 februarie 1859, p. 52. 3 1 C h i v u S t o i c a , 100 de ani de la Unirea Ţărilor Romine, în „Studii", XII. nr. 1,

1959, p. 13. 3 2 Idem, op. cit., p. 13.

Semnalând în articolele sale prezenţa activă a poporului, presa tran­silvăneană conturează totodată şi portretul conducătorilor, oprindu-se mai ales asupra însuşirilor cu care aceştia şi-au câştigat increderea ma­selor. Ca trăsături pozitive dovedite de Al. Ioan Cuza în funcţiile deţi­nute Înainte de a fi ales domn, Foaia din 4 martie 1859 menţionează: „Zelul, dreptatea, abnegarea şi loaiala sa simplitate", amintind de ase­menea „zelul său cel patriotic dovedit în anul 1848, pe cînd se manifesta nemulţumirea poporului în contra fostului atunci principe Mihail Sturza, pentru o mulţime de disordine, storsături şi împilări 3 3. Ziarul Magyar Futâr arată că domnul ales este un bărbat puţin cunoscut in lumea po­litică... „...al cărui merit stă în întregime în aceea că este un om cinstit şi un bun patriot"3 4, iar ziarul Kolozsvdri Kdzlony subliniază mai ales că Alexandru Ioan Cuza „este unul din cei care în 1848 a ridicat steagul luptei pentru libertate a Principatelor"3 5. Despre unitatea ce s-a realizat in acel moment istoric între popor şi conducătorul său, principele Al. Ioan Cuza, vorbeşte şi poezia „Răsunetul'' apărută la Iaşi în zilele unirii şi reprodusă într-unui din numerele Foaiei pentru minte, inimă şi literatură:

„Toţi, din munte, de la câmpuri, strigă astăzi în unire: Să trăiască Alexandru, zile lungi de fericire!"36. Alexandru Ioan Cuza întruchipînd simbolul unirii politice a Ţărilor

Romîne, se poate uşor imagina bucuria cu care a fost primită vestea proclamării lui ca domn şi al Ţării Româneşti, după ce fusese ales odată ca domn al Moldovei. Cînd s-a anunţat că adunarea a proclamat domn al Ţării Romaneşti pe alesul Moldovei „porţile mitropoliei se deschiseră şi poporul se aruncă înlăuntru cu miile strigînd: „Cuza domn! ura Cuza"3 7, ne spune Foaia din 4 martie 1859.

Intrarea domnitorului Cuza în Bucureşti a fost prilej de noi mani­festaţii populare. „Domnitorul Cuza şi-a făcut intrarea în Bucureşti (20 februarie) la orele 13. Spun bătrinii că nu au mai pomenit încă aşa pre­gătiri de primire ca cele de acum, cu toată Îndârjirea crivăţului... între Băneasa şi Mitropolie străzile şi ferestrele au fost înţesate de 80—90 mii de oameni... Trăsura domnitorului s-a umplut de flori şi ghirlande arun­cate de la ferestre şi din balcoane"'58. De această sărbătoare însă nu se bucura unanim întreaga populaţie a ţării. „Echipajele strălucite ale ma­rilor boieri lipseau aproape cu totul" remanca Siebenburger Bote din 2 martie 1859, arătând astfel ostilitatea cu care unirea a fost primită de marea boierime reacţionară3 9.

O descriere colorată a entuziasmului cu care masele populare au sărbătorit unirea acum 100 de ani, în seara proclamării ei, ne dă cores­pondentul Foaiei în articolul din 4 martie, amintit mai sus: „Pe la 7 ore

3 3 Foaie pentru minte . . . . nr. 3 din 4 martie 1859, p. 63. 3 4 Magyar Futâr, IV, nr. 303 din 24 februarie 1859, p. 1. 3 5 Kolozsvâri KSzlony, IV, nr. 8 din 27 ianuarie 1859, p. 32. 3 6 Foaie pentru minte. . . , nr. 15 din 22 aprilie 1959, p. 116. 3 7 Foaie pentru m i n t e . . . , nr.; 8 din 4 martie 1859, p. 60. 3 8 Kolozsvâri Kdzlony, nr. 18 din 3 martie 1859. 3 9 Siebenburger Bote (Curierul Transilvaniei), nr. 44 din 2 martie 1859.

seara se termină operaţiunea, Mitropolitul proclamă votul adunării. Clo­potele capitalei încep a suna, şi o dulce ploaie prevestitoare de abundenţă şi prosperitate începu a curge. Mulţimile „fără a se supăra de ploaie, aprind torţele, şi, cu muzica militară în mijloc, purced pe uliţă. Toate casele publice şi private se iluminează. Lăutari în toate părţile. Oştirea, cu puştile de-a umere, amestecată printre popor, se bucură de fericirea generală. Astfel, poporul, cu muzica, cu miliţia, cu faclele aprinse, s-au purtat pe toate uliţele urînd (ovaţionînd, n. n.) pe consuli, urînd (ova-ţionînd) pe deputaţi, şi jucînd Hora Unirii pe la toate răspîntenile"4 0.

Unirea Ţării Romîneşti şi Moldovei era un fapt împlinit pe care nu-1 mai puteau nimici nici împotrivirile dinlăuntru! ţării, nici cele din afara ei. Trecînd peste graniţe, vestea unirii a determinat manifestări de sim­patie în rîndurile societăţii progresiste europene. Cu un legitim sentiment de mîndrie Foaia reproduce o corespondenţă primită din Madrid, din care reiese răsunetul pe care 1-a avut unirea departe „peste mări şi ţări" în Spania şi Franţa. La Madrid evenimentul a fost sărbătorit într-un cerc de intelectuali progresişti, cu care ocazie, după cum transmite unul din participanţi: „3-au purtat toasturi entuziastice pentru Romînia, pentru noul vostru rege (în loc de domnitor, n. n.)". In continuare, acelaşi co­respondent arată că într-o telegramă primită de la Paris se anunţă că şi acolo s-a sărbătorit într-un mod similar realizarea votului adunărilor ţărilor rornîne din anul precedent 4 1.

După bucuria îndoitei alegeri, au urmat zile frămîntate, cînd se credea că unirea va fi zădărnicită de puterile europene potrivnice for­mării statului naţional romîn. în faţa atacurilor, presa transilvăneană caută argumente în favoarea recunoaşterii unirii. Cînd un ziar din Viena contestă unirea pe motivul că ar fi în contradicţie cu prevederile Con­venţiei de la Paris, care — arată autorul — cere domnitor separat pentru fiecare principat, care spune că domnitorul ales trebuie să se fi născut şi să fi deţinut funcţii publice în acel principat unde a fost ales, ziarul Peşti Naplo răspunde într-un limbaj diplomatic, uşor ironic, că: „Aceste probleme nu se găsesc în Convenţie într-o formulare atît de precisă", că se poate ca reprezentanţii marilor puteri să fi înţeles în aoest mod or­ganizarea Principatelor unite, dar de scris nu au scris şi numai „literae scriptae manent" 4 2. Reprodueînd părţile mai însemnate din acest amplu articol polemic, Kolozsvâri Kozlony îşi exprimă în mod indirect ade­ziunea sa la părerile ziaristului din Budapesta4 3.

Evenimentele cruciale în viaţa popoarelor sînt tot atîtea prilejuri de verificare a atitudinii membrilor comunităţii sociale existente. Vestea unirii Ţării Romîneşti şi Moldovei a însufleţit poporul muncitor transil­vănean şi şi acea aripă a burgheziei romîne, maghiare şi săseşti care continua tradiţia progresistă a revoluţiei din 1848. A existat însă şi o minoritate care, potrivnică oricăror înoiri sociale, şi-a manifestat şi cu

Foaie pentru m i n t e . . . , ur. 8 din 4 martie 1859, p. 60. Foaie pentru minte . . . , nr. 10 din 18 martie 1859, p. 79. Peşti Naplo, X, nr. 30—2697 din 8 februarie 1859, p. 2. Kolozsvâri Kozlony, IV, nr. 15 din 200 februarie 1859, p. 60.

această ocazie atitudinea reacţionară. Vîrfuri clericale, înalţi demnitari, funcţionari superiori servili casei imperiale de Austria, au luat făţiş ati­tudine împotriva unirii. Izbucnind la sfârşitul lunii aprilie 1859 războiul italo-austriac în care poporul italian lupta pentru a scutura jugul hafos-burgic şi a făuri unificarea Italiei, mitropolitul Andrei Şaguna găseşte necesar să-şi reînnoiască declaraţiile de credinţă către împăratul din Viena 4 4 . La îndemnul şi stăruinţele sale „întreaga preoţime a diecezei greco-orientale din Ardeal" tr imite împăratului o adresă specială în care-şi exprimă „evlavioasa alipire către Preaînalta Curte împărătească" şi compătimirea faţă de împăiatul neliniştit în sfintele sale drepturi de „vecini uzurpatori" 4 5 . Magnaţi maghiari sau vîrfuri ale burgheziei să­seşti au privit de asemenea cu ură înfăptuirea unirii Ţărilor Romîne. Ziarul Siebenbiirger Bote exprimă interesele reacţiunii săseşti ardelene care considera hotărârea adunării din 24 ianuarie 1859 ca „o palmă dată Congresului de la Paris". Acelaşi ziar califică participarea maselor din Bucureşti şi jur la evenimentele din ianuarie 1859 drept „rebeliune des­chisă" şi acuză partidul conservator din Ţara Românească de laşitate pentru că nu a luat măsuri de oprimare a mişcării unioniste 4 6 . Erau însă umbre care nu puteau întuneca o realizare atît de luminoasă cum era înfăptuirea' unirii. Cel mult puteau aduce o dovadă în plus despre lim­bajul comun al cercurilor reacţionare, indiferent de naţionalitatea lor.

Unirea Ţării Româneşti şi Moldovei realizată prin lupta maselor populare care legau de această înfăptuire îndeplinirea năzuinţelor lor sociale şi naţionale, a fost privită cu încredere de ţărănime, de orăşe-nime, de intelectualitatea progresistă, De roadele ei însă s-au bucurat mai ales clasele exploatatoare. După înfăptuirea unirii, reacţiunea a reuşit să pună o nouă frână ân faţa luptei pentru progres a maselor popu­lare, ajungînd în Romînia, la acea înţelegere dintre burghezie şi mo-şierime. cunoscută sub denumirea de „monstruoasa coaliţie" şi, în Aus­tria şi Ungaria" la acel pact politic încheiat între burghezo-moşierimea austriacă şi maghiară cunoscut sub denumirea de „dualism", ambele uni­uni, atît cea din Romînia cît şi cea din Austro-Ungaria, avînd un pro­nunţat caracter antipopular. în anii ce au urmat după detronarea lui Cuza, peste evenimentul măreţ al unirii s-a aşternut vălul tăcerii. Un ziar atît de reprezentativ al burgheziei romîne transilvănene cum era Tribuna din Sibiu, nu aminteşte nimic despre unirea Ţărilor Române nici la 30 de ani, nici la 40 de ani de la înfăptuirea ei. Doar o informaţie scurtă, publicată în numărul din 27 ianuarie (8 februarie) 1899 al ziaru­lui, ne arată — printre rînduri — cine a rămas credincios unirii şi cine încearcă să o şteargă din istorie: „Aniversarea zilei de 24 ianuarie, ziua unirii Moldovei cu Muntenia, s-a serbat pretutindenea în Romînia cu mare solemnitate, din iniţiativa privată a poponaţiunei. în senatul romm

4 4 I. L u p a ş. Mitropolitul Andreiu Şaguna. monografie istorică. Sibiu. 1911, pp. 181— 186.

4 5 Telegraful Romm. VII, nr. 21 din 21 mai 1859. p. 81. 4 6 Siebenbiirger Bote. nr. 32 din LI februarie 1859. nr. 35 din 18 februarie 1859 si

nr. 39 din 28 februarie 1859.

s-a făcut propunerea... ca aniversarea să fie sărbătorită în mod oficios, in toate comunele rurale, dar domnul ministru Ferechide a răspuns că în mod legislativ s-a hotărât, ca toate actele naţionale măreţe să se ser­beze oficial în ziua de 10 mai" 4 7. Consemnul fusese dat de însuşi regele Carol de Hohenzollern care, crezîndu-se un gigant, îşi închipuia că poate strînge în pumnul său mic toate realizările anterioare ale unui popor.

Credincios tradiţiei progresiste a istoriei, poporul aniversa unirea din iniţiativă proprie. Pentru masele muncitoare fie din Romînia, fie din Austro-Ungaria, unirea însemna un pas însemnat în lupta pentru pro­gresul social. Înţelesul ei este exprimat cu căldură de unul din cores­pondenţii Foaiei: „Fapta este atît de mare, bucuria atît de mare, încît pana tremură în mîna mea... şi o lăs" 4 8, sau de unul din corespondenţii ziarului Magyar Futăr, atunci cînd arată că: „Locuitorii Munteniei şi ai Moldovei deşi nu se pot mândri cu o practică multiseculară a vieţii con­stituţionale libere şi a patriotismului generat de ea, totuşi,... în momen­tele recente de criză, cînd lepădând orice interese personale şi renunţînd la rivalitatea oligarhică, şi-au unit voturile în jurul unui partid modest au dat un exemplu atît de minunat, încît acest fapt poate fi privit drept garanţia temeinică a unui viitor sigur"4 9. Unirea avea de asemenea sem­nificaţia unui exemplu mobilizator în luptele viitoare pentru libertate socială şi naţională. Considerând unirea oa o pildă demnă de urmat, re­voluţionarul maghiar Kossuth Lajos îşi exprimă admiraţia faţă de dîr-zenia cu care poporul romîn a şprijint unirea şi spune: „Un astfel de spirit este necesar ca un popor să întemeieze o patrie, sau, dacă a pier-dut-o, să şi-o recâştige"50.

*

Unirea Ţării Româneşti şi Moldovei este unul din evenimentele de seamă ale istoriei noastre, eveniment care a creat condiţii favorabile pen­tru dobîndirea independenţei de stat a Romîniei în 1877 şi pentru de-săvîrşirea unirii politice ce avea să fie realizată în 1918. Deşi a fost înfăptuită prin lupta plină de abnegaţie a poporului, nici unirea din 1859 şi nici desăvârşirea ei din anul 1918 n-au adus schimbări esenţiale pe seama maselor populare. A rămas neatinsă pe plan social exploata­rea omului de către om şi corolarul acesteia, asuprirea naţională. Lupta pentru revendicări democratice iniţiată de revoluţionarii anului 1848 .a trebuit continuată mulţi ani şi după unire. Ea a căpătat un nou caracter şi s-a ridicat pe o treaptă superioară sub conducerea clasei muncitoare ân frunte cu Partidul ei de avangardă. S-a putut astfel trece la lichida­rea exploatării omului de către om şi la înfăptuirea adevăratei Uniri, prin realizarea unităţii moral politice a întregului popor, în marşul său

4 7 Tribuna, XVI, nr. 20 din 27 iainn 4 8 Foaie pentru minte . . . , nr. 8 din 4 9 Magyar Futâr, IV, nr. 302 din 20 5 0 K o s s u t h L a j o s , Irataim az

1880—1881, voi. I, ed. II, p. 330,

rie (8 februarie) 1859, p. 77. 4 martie 1859, p. 60. februarie 1859, p. 3. ejnigrăciobol (Scrieri din emigraţie), Budapest,

victorios spre socialism. In aceste condiţii Unirea Ţărilor Romîne reali­zată acum 100 de ani a devenit nu numai sărbătoarea poporului romîn, ci şi a minorităţilor sale naţionale.

Catedra de istoria Romîniei

OTKJ1HKH TPAHCHJIbBAHCKOPÎ I iPECCbl HA OBTaEflHHEHHE CTPAH UAPA P0MbIHflCK3 H MOJIflABHH

(KpaTKoe coAep»aHHe)

nocjie noAaBJieHHH peBOJirOiiHOHHbix ABHXCHHH 1848—1849 rr. TpaH-CHJIfaBaHHa OKOHMaTeJIfaHO TepHeT CBOK) 3BTOHOMHK) H C T 3 H O B H T C H aBCTpHH-CKOH npOBHHIIHefl, y n p a B J i a e M O H aBCTpHHCKHM BOeHHbIM npaBHTejIbCTBOM. HecMOTpa Ha Teppop, y c T a H O B J i e H H W H H e o r p a H H H e H H o î i BJiacTbio Baxa, 6opb6a 3a ocBo6ojK,zieHHe npo^ojiJKaeTCH, H Hapo^Hbie M a c c u no^JKHiiarOT TOJIbKO ÓJiarOnpHHTHOrO MOMeHTa JUIH B0306H0B.7ieHHH OTKpbITbIX peBOJIK)-HHOHHblX jjeăCTBHH.

B co3;i;aBUieHC5i O6CT3HOBK6 o6T>e,ziHHeHHe CTpaH Uapa POMHHHCKS H MOJIASBHH, o c y m e c T B J i é H H o e B 1859 r., noJiyHHjio IUHPOKHH OTKJIHK B TpsHCHJib-B3HHH. OHO ébijio oiţeHeHO p y M H H C K H M Hapo/ioM, KaK 3ajior o 6 p a 3 0 B a H H H coBpeMeHHoro r o c y a a p c T B a , Koropoe oórbe,HHHHT Bcex pyMbiH H o ; m o B p e M e H H o nocjiy>KHT ocra.ibHbiM HapoaHocTHM — BeHrpaM, H e M u a M ( c a c 3 M ) — npn-M e p o M 6opb6bi 3a c o u H a j i b H o e p a c K p e n o m e H H e H 3a CBep>K6HHe aBCTpHfi-cKoro nra . n o J i o w H T e j i b H o e o T H o i u e H H e Hapcaa K 06'be.zrHHeHHK) CTpaH U,3pa P0MHHHCK3 H MoJia^BHH HaiUJIO CBOè OTapjKeHHe! B TpaHCHJIbBaHCKOÎi n p e c c e , BbipaxaBiueH H H T e p e c b i TOH MSCTH pyMHHCKOH, BeHrepcKofi H He-MeuKOH 6ypKya3HH, KOTopaa HBJiHjiacb n p o / t o J i K a T e j i b H H u e f l n p o r p e c c H B -Hbix Tpa/i,Hij,HH 1848 r. HecMOTpn H3 u e H 3 y p H b i e o F p s H H q e H H H H JKecrKocTb 3aKOHa o neiî3TH 1851 H 1852 rr., B TpsHCHJibBaHCKoîi n p e c c e ny6jiHKyeTCH, R a m m a n y x e c 1856 r., pa^ cTaTefi, yTBepjK^SrOiiiHX H e o f i x o f l H M o c T b oó'bena-

HeHHH. K KOHuy 1858 r. H B nepBbie MecHiibi 1859 r. K O J i H H e c T B o craTefi, ocBemaiomHx pa3BHrae COÓHTHH B Uapa POMHHHCKS H B MojwaBHH, Bce' 6oJiee y B e j i H q H B a e T C H .

TpaHCHJibBaHCKaa n p e c c a , H3Jiaraa oTHomeHHe BejiHKHX eBponeficKHx /[epJKaB K Bonpocy opraHH3amiH CTpaH Uapa POMMHHCKS H MoJi/raBHH, OT-MeqaiOT noMouţb, O K a 3 3 H H y i o PoccHefl H Ò p a H i n i e B B jiaHHOM Bonpqce , a TaKîKe — conpoTHBJieHHe ABCTPHH, TypuHH H AHI;JIHH o6-be,n,HHeHHio p y -MHHCKHX CTpaH. B C T 3 T B H X H K O p p e c n O H f l e H I I H H X pyMHHCKHX, BeHrepcKHx H HeMeuKHx r a 3 e T BbiHBJiaeTCH aKTHBHaH p o j i b H a p o i i H b i x Macc B ocymecTBJie-HHH o6"beAHHeHHH, a T3PQKe — pe3KUH0HH3H n03HIIHfl H3CTH 60Hp . npHBO-

flHTca T3K»ce MeHyryHapo ;mbie OTKJIHKH Ha oó-be/MHeHHe p y M b m c K H x cTpan. B CBH3H c n e p e r o B o p a M H Me>KAy BCJIHKHMH AepjKaBaMH n o Bonpocy o npH3H3HHH o6"be/iHHeHHH, TpaHCHjibBaHCK3H n p e c c a ^eHTejibHo o c n a p H B a ^ i a „^HnjioMaTHqecKHe" apryMeHTbi nporaBHHKOB o6-be,n;HHeHHH.

B TpaHCHJibBaHHH, KaK H B pyMHHCKHX c T p a H 3 x , od'beAHHeHHe He n o -

/iyHH/io eAHHO/iyiriHoro npH3HaHHH Bcex cJioëB HacejieHHH. K a m y o6-beAHHeHHH OTHecJiHCb OTpHii ,aTejibHO peaKUHOHHbie KJiepHKajibHbie KpyrH, a TaiQKe KpyrH Bbicruero raHOBHHqecTBa, BOcnoJib30BaBUiHecH S-THM CJiyqaeM, ÏTOSH JIHIII-HHH pa3 noATBepAHTb CBOK) npeAaHHocrb aBCTpHHCKOMy HMnepaTopy.

HaHHHH H a p O A H b l X MaCC, CBepiUHBIUHX 06"beAHHeHHe, He OCyiHeCTBHJIHCb noJiHocTbK) TorAa, H óopbóa npoACvóKaJiacb, noKa He 6HJI cBeprayT óyp->Kya3HO-noMeiii,HqHH CTpoñ H He ycTaHOBJieHa AHKraTypa npoj ieTapHara. H b m e noA pyKOBOACTBOM OapTHH paóoiero KJiacca B Hameñ cTpaHe ocy-meCTBJIHeTCH HCTHHHOe 06"beAHHeHHe, Bb ipaxarOmeeCH B MOpaJIbHO-n0.íIKTH-qecKOM eAHHCTBe Bcex TpyAHiiiHxcH.

L'ECHO DE L'UNION DE LA VALACHIE ET DE LA MOLDAVIE DANS LA PRESSE DE TRANSYLVANIE

(Résumé)

Après la défaite des mouvements révolutionaires de 1848—49, la Tran­sylvanie perdit toute autonomie et devint une province autrichienne dirigée par un gouvernement militaire autrichien. Malgré la terreur, in­staurée par le régime absolutiste de Bach, la lutte pour la liberté continua, le peuple n'attendant que le moment favorable pour passer de nouveau aux manifestations révolutionnaires publiques.

Dans ces conditions la réalisation de l'union de la Valachie et de la Moldavie en 1859 eut un écho tout particulier en Transylvanie, où la population roumaine la considéra comme la garantie de la réalisation prochaine d'un état qui comprendrait tous les Roumains, et où les autres populations — Hongrois, Saxons — la regardèrent, comme un exemple dans leur lutte pour la libération sociale et pour l'affranchissement du joug autrichien. Cette attitude favorable à l'Union se réfléchit dans la presse transylvaine qui représentait les intérêts de certaines parties de la bourgeoisie roumaine, magyare et „saxonne qui continuaient les tradi­tions progressistes de l'an 1848. Malgré la sévérité de la censure, malgré la dure loi de la presse de 1851 et 1852 il paraît dans la presse de Transyl­vanie, à partir même de 1856, une série d'articles affirmant la nécessité de l'Union. A la fin de 1858 et dans les premiers mois de 1859, le nombre des articles relatant la marche des événements en Valachie et en Moldavie sont de plus en plus nombreux.

La presse transylvaine relève l'attitude des grandes puissances euro­péennes à l'égard du problème de Valachie et Moldavie, soulignant l'appui accordé par la Russie et la France et l'opposition de l'Autriche, de la Turquie et de l'Angleterre à l'union des deux provinces. Les articles et correspondances publiés dans les journaux roumains, magyars et saxons laissent bien voir la participation active des masses populaires à la réali­sation de l'union, ainsi que l'attitude réactionnaire de toute une partie des boyards, L'écho de l'union sur le plan international est également

signalé; à l'Occasion des discussions qui eurent lieu entre les grandes puissances au sujet de la reconnaissance de l'Union, la presse transyl­vaine prit position en combattant les arguments ,,diplomatiques" avancés par les adversaires de l'Union.

En Transylvanie comme d'ailleurs dans les pays roumains l'Union ne fut pas acceptée favorablement par la population entière: les cercle» réactionnaires cléricaux et ceux des hauts fonctionnaires manifestèrent des sentiments anti-unionistes, saisissant alors l'occasion de renouveler l'assurance de leur dévouement à l'empereur d'Autriche.

Les aspirations des masses populaires qui firent l'Union ne se réali­sèrent pas complètement à ce moment et la lutte continua jusqu'au renver­sement du régime agrarien-bourgeois et à l'instauration de la dictature du prolétariat. Sous la conduite du Parti de la classe ouvrière se réalise aujourd'hui dans notre Patrie la véritable Union, concrétisée dans l'unité morale et politique du peuple travailleur tout entier.

DIN FRĂMÎNTĂRILE MASELOR POPULARE IN TIMPUL PROCESULUI MEMORANDIST

de

MARGARETA DANCIV

Comunicare prezentată la sesiunea ştiinţifică a Universităţilor „Victor Babeş" şi „Bolyai", din luna mai 1959

Dualismul austro-ungar din 1867, pactul reacţionar care a însemnat alianţa burgheziei austriece cu burghezo-moşierimea maghiară împotriva maselor populare în general şi împotriva popoarelor negermane şi .nema­ghiare îndeosebi, a creat în Transilvania o situaţie deosebit de complexă.

Poporul romîn şi burghezia naţională a fost lipsită de drepturi poli­tice şi economice, a fost împiedicată prin toate mijloacele de a beneficia în mod egal cu burghezo-moşierimea maghiară de avantajele ce le putea oferi dezvoltarea capitalismului. De aceea burghezia romînă va duce o luptă neîntreruptă pentru a înlătura această situaţie dezavantajoasă pen­tru ea. în lupta ei ea avea nevoie de o bază socială puternică, pe care i-o puteau da numai masele populare exploatate, ţărănimea şi orăşenimea săracă. Situaţia grea în care se găseau acestea, a făcut posibilă antrenarea lor în luptele politice ale burgheziei rornîne. Luptele unei părţi a bur­gheziei romîne în aceste condiţii aveau un caracter progresist, întrucît slăbind imperiul Austro-ungar servea cauza generală a mişcării populare naţionale. Referindu-se la caracterul progresist al mişcării naţionale din-tr-o serie de ţări, orintre care şi Romînia, chiar în ajunul primului război mondial, V. I. Lenin scria: „Elveţia se află pe o treaptă de dez­voltare a capitalismului mult mai înaltă decît Romînia şi Bulgaria; despre vreo mişcare DO DU! ară naţională în Elveţia nici vorbă nu ooate fi. Această epocă a dezvoltării istorice s-a terminat pentru Elveţia încă cu multe secole în urmă, ceea ce nu se poate snune desore nici unul din statele balcanice menţionate mai sus" 1. Şi Lenin explică caracterul progresist al mişcărilor naţionale din aceste ţări prin faptul că „un număr imens (faţă de numărul total al reprezentanţilor naţiunii respective) de romîni şi de

1 L e n i n , Opere, voi. 23, ed. 1953, p. 253.

sîrbi, locuiesc în afara graniţelor statului" lor, că în general „construcţia de stat" în direcţia burghezo-naţională nu s-a terminat în Balcani, nici chiar prin războaiele s-ar putea spune de „ieri" din 1911—1912"2.

Pe de altă parte nu trebuie scăpat din vedere că burghezia română, oare se dezvolta în acel timp, era legată prin mii de fire de burghezia naţiunii dominante exploatatoare. De aceea, lupta politică a burgheziei române are, şi o latură conservatoare, realizând în chip obiectiv o abatere a maselor ţărăneşti de la revendicările lor specifice.

Lupta dusă de burghezia romînă în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, împinsă pe planul al doilea de burghezia dominantă, urmărea, în Nprimul rînd, asigurarea poziţiilor sale economice şi politice. Pentru atingerea acestui scop, burghezia s-a folosit de ţărănimea înstărită, pe care o sprijinea să-şi întărească poziţiile, întrucît voturile ei i-ar fi putut asigura intrarea în parlament.

Aspiraţiile burgheziei romîne vor fi concretizate într-o serie de me­morii adresate împăratului de la Viena. Cel mai important dintre acestea este memorandul din 1892, care, aşa după cum arată istoricul contem­poran maghiar Kemeny G. Gâbor, „are o însemnătate epocală în istoria naţiunilor din Ungaria"3. Acest memorand, după cum se ştie, a fost urmat de un proces intentat conducătorilor burgheziei romîne, cunoscut sub numele de procesul memorandului. Procesul a fost în realitate procesul dintre burghezia romînă şi clasa dominantă maghiară. El nu a fost pro­cesul celor două naţiuni, după cum au susţinut deseori istoricii burghezi romîni şi maghiari, ci procesul a două grupuri de exploatatori care luptau să-şi asigure poziţii economice cît mai bune, folosind masele în scopul ascensiunii politicii proprii.

Masele muncitoare nu cunoşteau această luptă de culise dintre exploa­tatori, dar interesul lor era să poată folosi limba proprie în şcoală, in justiţie, în administraţie, aşa cum cerea de altfel burghezia romînă.

Revendicarea principală a ţărănimii era în schimb să capete pămînt, deci pentru ea problema principală era cea agrară şi dacă ţărănimea a susţinut mişcarea memorandistă, a făcut-o în speranţa că prin cucerirea revendicărilor politice se va rezolva şi revendicarea sa. Burghezia română însă nu pune în 1892 accentul pe revendicările maselor ţărăneşti (reali­zarea unei reforme agrare) ceea ce dovedeşte caracterul limitat al luptei dusă de ea.

O mică parte a burgheziei romîne îşi dă seama că şi poporul munci­tor maghiar este asuprit ca şi poporul romîn precum şi alte popoare din im­periu, după cum rezultă din corespondenţa lui Ion Raţiu către A. A. Mureşan în care el scrie: „să se restrîngă atacul la aristocraţi şi la pri­vilegiaţi, căci aceştia sînt şi au fost inamicii"4.

Deci, unii din reprezentanţii burgheziei romîne fac distincţie ântre poporul maghiar şi clasa dominantă maghiară, recunoscând că asuprirea

2 L e n i n , Opere, voi. 23, t J . 1953, p. 275. 3 K e m e n y G. G â b o r , Tratok a nemzetisegl kerdes tortenetehez Magyarorszăgon o

dualizmus korăban, Budapest, 1952, p. 824, voi. I. 4 Transilvania, 1929, anul 60. nr. 1. p. 344.

naţională „este un curent bolnăvicios, o boală febrilă trecătoare, care nu corespunde caracterului poporului maghiar"5. Aceşti reprezentanţi însă, deşi fac această distincţie, nu fac apel la lupta comună cu poporul maghiar, cu toate că sînt convinşi că „poporul maghiar, naţiunea maghiară, care lucrează în aceeaşi brazdă a patriei comune, nu ştie nimic din fanfarona­dele politicii ce se petrec în numele lui"".

O altă parte a burgheziei române însă, deţinătoare a diferitelor funcţii în aparatul de stat austro-maghiar, era credincioasă dualismului şi milita pentru participarea activă la viaţa parlamentară, recunoscând dualismul şi grupîndu-se în partidul „moderat", anexă a partidului guvernamental.

In oe priveşte poporul muncitor romîn, el nu eumoaştea maşinaţiunile burgheziei sale, care se considera reprezentanta întregii naţiuni romîne şi care făcea mare caz de democratismul său politic, cu toate că din Comi­tetul Naţional al Partidului Naţional Romîn nu făcea parte nici un ţăran şi nici un meseriaş. Interesele sale de clasă exploatatoare determină limi­tarea democratismului său.

Burghezia romînă din Transilvania va specula un moment interna­ţional favorabil pentru a intensifica lupta sa. Formarea triplei alianţe şi tratativele pentru alianţa franco-rusă erau un indiciu că între marile puteri europene se fac pregătiri de război. Burghezia romînă transilvă­neană a cunoscut şi trădarea burgheziei din România prin actul secret din 1883, deoarece va căuta sprijin la burghezia opoziţionistă de acolo,

- legată de interesele franceze, spre care se va îndrepta în special. Pe plan intern burghezia romînă consideră aniversarea a 25 de ani a domniei lui Francisc Iosif ca rege al Ungariei, ca un prilej binevenit de a arăta străi­nătăţii situaţia grea a naţionalităţilor din Imperiul austro-ungar.

Masele populare, în special ţărănimea săracă, se zbătea într-o situaţie economică grea. Multe familii deposedate de pămînt, cum s-a întâmplat şi cu sătul Lacul Negru, unde, după 173 de ani de frământări, familia contelui Zichy reuşeşte să smulgă pămîntul la 29 de familii de ţărani7.

Situaţia grea nu era specifică Transilvaniei, ea era generală, dovadă sînt desele mişcări din Ungaria: „de la Porţile de fier şi până la Laita, din Marea Adriatică şi pînă în culmile Carpaţilor Galiţieni, ţara e fră-mîntată de continue agitaţiuni"8.

Această stare de lucruri determină ţărănimea să emigreze, aşa cum recunoaşte şi presa: „masele populare agricole care formează baza ţării, apăsate de greutatea extraordinară a sarcinilor publice, impuse de gu­vern, sînt aşa de nemulţumite, încît sau emigrează în ţări străine şi mai cu seamă în România şi departe, peste mări şi ţări, în America, sau tulbură liniştea publică prin excese care abia se pot înfrîna cu întreg aparatul forţei publice de care dispun organele politice"9.

5 T e o d o r P ă e ă ţ i a n u , Cartea de aur, Sibiu, 1913, voi. VII, p. 492. (Discursul Dr. Ioan Raţiu din şedinţa din 20 ianuarie 1892, la Conferinţa Naţională Sibiu).

6 Tribuna, 1894, Sibiu, nr. 61, p. 242. 7 Ateneul Romîn, 1895, II , p. 445, A1 G. D j u v a r a, Lupta naţionalităţilor din Tran­

silvania şi Ungaria. 8 T e o d o r P ă e ă ţ i a n u , Cartea de aur. Sibiu, 1913, voi. VII, p. 543. (Memorandul

romînilor din Transilvania şi Ungaria). 9 Unirea, Blaj, 1892, anul II, nr. 23.

Situaţia de agitaţie are repercursiuni şi asupra desfăşurării economiei în general; dăm doar ca exemplu recunoaşterea viceşpanului Dr. Nicolae Torma în şedinţa comisiei comitatense din Solnocu-Dobîca din iunie 1894, cînd afirmă că: „dă îndărăt agricultura, industria şi comerţul" 1 0.

Influenţa socialiştilor se afirmă tot mai mult în Ungaria, dar ea se resimte şi în Transilvania. Sub influenţa lor au loc o serie de răscoale. Aşa, în comuna Feldru (Năsăud)1 1, la 1892 la Tămaşi 1 2 în Bihor, apoi în Timiş-Torontal, unde ţăranii cer pămînt şi vot universal 1 3.

Creşterea influenţei socialiştilor e atît de mare încît Gazeta Transil­vaniei arată „că sînt atît de tari încît şi ministrul s-a îngrijorat"14. Presa însă va căuta să denatureze cauza adevărată a răscoalelor. Aşa, ziarul Nemzeti Ujsăg pune pe seama agitatorilor oare ar fi pus la cale răscoala romurilor din Cergău, „care nici nu e îndreptată în contra comasării, ci contra guvernului şi contra maghiarilor"15.

Burghezia maghiară va căuta să dea diferite explicaţii nemulţumirilor şi răbufnirilor ţărăneşti în Transilvania, atribuindu-le un caracter exclusiv naţional, pa care altă dată îl nega, aruncînd vina asupra răzvrătiţilor veniţi din afară, fie din Romînia, fie din Rusia 1 3.

Asupra stării de agitaţie din Transilvania au exercitat o influenţă şi ştirile care vesteau „revoluţia socialistă" din Ungaria, cum a fost numită răscoala din Hodmezovârhely, redată de ziarul Dreptatea. Nu le-a rămas necunoscută nici mişcarea muncitorilor forestieri din Steiu (Haţeg), pe care poliţia şi jandarmeria au înăbuşit-o cu gloanţe 1 8.

Manifeste socialiste în limba germană şi maghiară au fost afişate şi la Braşov sau au fost răspîndite prin meseriaşi. Desigur, de ele au auzit şi romîni 1 9. Numeroase manifeste, ziare şi reviste cu conţinut socialist au pătruns în Transilvania şi de dincolo de munţi, contribuind la întărirea spiritului de agitaţie.

Ecoul răscoalelor ţărăneşti din Romînia din 1888, 1890, 1894 au avut un răsunet şi în Transilvania. Masele populare asuprite au crezut că a sosit momentul înfăptuirii revendicărilor lor şi de aceea le găsim alături de burghezie, în mişcarea memorandistă

Burghezia însă nu pune în memorandul din 1892, în primul rînd, accentul pe revendicările maselor, atît de arzătoare pentru ţărani şi pentru masele de muncitori, ea le sugerează acestora ideea că situaţia lor este grea, deoarece nu au drepturi egale cu ale maghiarilor, n-au drept de vot, şcoli, justiţie, limbă romînă în administraţie şi că toate se vor rezolva dacă dezideratele politice vor fi realizate.

1 0 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 128. p. 3 (11/23 iunie). 1 1 Tribuna, Sibiu. 1890, nr. 240, p. 104. 1 2 Tribuna, 1892, nr. 155, p. 618. 1 3 Gazeta Transilvaniei, 1895, nr. 17, p. 3, 22 ianuarie — 3 februarie. 1 4 Idem. 1 5 Dreptatea, 1894, nr. 241, p. 3 din ziarul Nemzeti tijsâg.

1 6 Atheneul Romîn, 1895, anul II, p. 630, Al G. D j u v a r a, Lupta naţionalităţilor din Transilvania şi Ungaria.

1 7 Dreptatea, 1894, anul I, nr. 83, p. 2, 13/25 aprilie. 1 8 Dreptatea, 1894, nr. 40, p. 1, 19 februarie/3 martie. 1 9 Gazeta Transilvaniei, anul I, 1894, nr. 45, p. 2, 26 febr./lO martie.

Este o metodă specifică a burgheziei de a canaliza pe tărîm politic naţional lupta maselor populare pentru ă le abate astfel de la lupta socială.

De aceea conducătorii burgheziei romîne omit problemele cele mai importante ale vremii, drepturi pentru masele populare şi eliberarea naţională a Transilvaniei de sub stăpînirea habsburgică, mulţumindu-se cu revendicări care nu prejudiciau cu nimic interesele curţii din Viena. Ei subliniază loialitatea şi servilismul faţă de împărat cerînd acestuia sprijinul în satisfacerea revendicărilor lor. Cu alte cuvinte mergeau pe linia înţelegerii cu politica ultrareacţionară habsburgică 1 9 3.

Burghezia romînă va reuşi să mobilizeze un număr mare de ţărani care pe socoteala lor s-au dus la Viena, aşa cum rezultă din raporte. Raportul prefectului din Arad, Fâbiân Lăszlo, adresat Ministerului de Interne semnalează amploarea agitaţiei în legătură cu trimiterea delega­ţiei memorandiştilor la Viena. Este vorba de un preot din Boroşineu care a adunat după slujbă bani de la credincioşi pentru cheltuielile de drum 2 0.

Nereuşita acţiunii întreprinse pe lîngă împărat nu i-a dezarmat pe burghezii romîni ci i-a determinat să solicite cît mai mult sprijinul mase­lor populare (în special ţărani), să dovedească prin aceasta că ei sînt cu adevărat reprezentanţii naţiunii.

Desele mişcări din Transilvania şi Ungaria şi teama de o manifestare de proporţii mai mari a determinat guvernul maghiar să amîne mereu procesul Comitetului Naţional al Partidului. Pe lîngă acestea, a inter­venit şi considerente de ordin internaţional, care au determinat această atitudine şi anume: clasele conducătoare din Austro-Ungaria voiau să aibă garanţia că Romînia nu va interveni oficial la proces.

In vederea susţinerii procesului, trebuia făcută o mobilizare cît mai mare şi în acest scop burghezia va folosi toate mijloacele: conferinţe, presă, adunări ocazionale, antrenînd în special pe studenţi şi pe învăţători. Burghezia romînă din Transilvania va căuta apoi formarea unei opinii publice favorabile şi în străinătate, pentru a atrage şi pe oamenii cu idei progresiste de acolo de partea lor.

De mare ajutor le-a fost memorandiştilor propaganda dusă de Liga Culturală de la Bucureşti în ţară şi în străinătate, atît prin ajutoarele materiale pe care le-a realizat, cît şi prin activitatea publicistică pe care a desfăşurat-o pentru cauza romînilor din Transilvania.

Cît de bine a fost pregătită participarea maselor la proces rezultă, între altele, dintr-un raport confidenţial al prefectului din Alba, care comunică Ministrul de Interne că „valahii extremişti vor să facă din călătoria la Cluj a inculpaţilor un adevărat drum triumfal", ţăranii fiind mobilizaţi să vină în gările Blaj, Teiuş şi Cîmpia Turzii. Autorităţile au luat măsuri să fie împiedicaţi a iesi pe peronul gărilor şi au interzis par­ticiparea, în corpore, a elevilor de la şcolile din Blaj. în general, se manifestă o teamă ca nu cumva să reînvie anul 1848—184921. Acelaşi

1 9 a. V. L i v e a n u, 1918. Din istoria luptelor revoluţionare din Romînia, Bucureşti, 1960, p. 660.

2 0 Arhiva Ministerului de Interne Ungar, 1892, 16, 467 res.

prefect raportează la 25 aprilie 1894 că romînii proiectează să adune mulţi ţărani la Cluj, cu ocazia procesului, spre a provoca autorităţile la acte represive şi-a avea apoi ocazia să vorbească de „oprimare". Condu­cătorii vor să meargă la proces cu un tren special, iar prin gări li se vor organiza noi demonstraţii2 2.

Tot din informaţiile secrete ale organelor de stat reiese rolul inte­lectualităţii săteşti în mişcare. Aşa, în 1894 2 3, subprefectul de Bistriţa, într-un raport personal către primpretor, informează că cu ocazia proce­sului memorandului, învăţători şi preoţi au făcut agitaţie pentru mani­festaţii în favoarea acuzaţilor. La Bistriţa trebuiau sărbătoriţi memo-randiştii Tripon şi Danaide. La 4 mai populaţia s-a şi întrunit în acest scop. Mişcările continuă. Autorităţile socotesc necesar să interzică orice fel de întrunire şi începe chiar o anchetă asupra stării de spirit a romî-nilor, încercând să descopere pe instigatori.

Unii dintre organizatorii manifestaţiilor recunosc că au strîns chiar şi bani, precum şi daruri în natură.

Mobilizarea ţărănimii pentru a face agitaţie cu ocazia procesului me-morandiştilor a reuşit. Deşi sprijinul de bază al burgheziei române la sate îl constituia ţărănimea înstărită, cu prilejul procesului burghezia caută să antreneze şi masele largi ale ţărănimii, pentru a dovedi atît burgheziei şi moşierimii maghiare, cît şi străinătăţii, influenţa ei în rândurile maselor populare. La rîndul lor masele ţărănimii sprijineau mişcarea memoran-distă şi se solidarizează cu conducătorii Partidului Naţional Romîn în speranţa că prin aceasta vor obţine satisfacerea revendicărilor lor sociale. Să urmărim eîteva manifestări de solidaritate ale maselor cu memoran-diştii. Tribuna24, oficiosul Partidului Naţional Român, arată că în drumul de la Arad la Cluj membrii comitetului au fost primiţi cu flori de oameni din toate păturile sociale care au venit să-i îmbărbăteze. Poporul venise î n frunte cu „inteligenţa" de la sate, cum scrie ziarul Unirea 2 5. în con­tinuare, acelaşi ziar arată că memorandiştii au fost salutaţi în mai multe gări de locuitorii satelor respective 2 6.

Poate că este exagerat numărul celor care au participat la aceste manifestaţii, dar intenţionat s-a dat un număr mai mare (de 40.000) ca să facă impresie şi să fie susţinuţi în continuare.

Un rol de seamă în organizarea manifestaţiilor au jucat şi studenţii. Ei au difuzat manifeste prin care cheamă ţăranii din comunele apropiate să vină în număr cît mai mare la proces, iar din cele îndepărtate să trimită delegaţi sau scrisori de adeziuni. Prin ele se cere să fie susţinut Iuliu Coroianu, autorul memorandului şi tot ei duc apelul la preoţi, cerîn-du-le, indiferent de confesiune, să rostească în biserică cuvîntări despre importanţa procesului.

2 1 Z. P l c l i ş a n u , Guvernele ungureşti şi mişcarea memorandistă a romînilor din Ardeal, p. 85.

2 2 Arhiva Ministerului de Interne Ungar. 1894, 328, 25 aprilie. 2 3 Idem, 1894, 17 mai. 2 4 Tribuna, 1894, nr. 84, p. 333, 26 aprilie/8 mai. 2 5 Unirea, Blaj, 1894. an. IV, nr. 10, p. 147. 2 6 Idem.

Ţăranii au sosit la Cluj, fie că au însoţit pe acuzaţi, fie că au venit singuri, chiar înainte de proces. Ei au urmat chemarea burgheziei „bine­voitorii noştri tot aşa ne sfătuiesc că pe zilele de petractare a procesului memorandului, să mergem la Cluj din toate părţile ţării . . . ca să arătăm lumii străine şi stăpînirii ungureşti că ei nu sînt singuri, precum se crede, ci cu ei sîntem noi toţi, poporul romîn întreg" 2 7.

Aşa dar, burghezia şi-a atins scopul, care era să adune în zilele pro­cesului mase cît mai mari de ţărani. In acelaşi timp însă, ea sfătuieşte pe ţărani să nu se lase provocaţi 2 8. Desigur, burghezia n-ar fi dorit ca demonstraţiile să ia altă întorsătură, ci să se menţină la o simplă agitaţie. In felul acesta se scotea mai mult în evidenţă influenţa burgheziei în sînul maselor.

Şeful siguranţei din Alba-Iulia Torok Ferenc, în raportul general către Ministerul de Interne, semnalează că mişcarea romînilor este serioasă, deşi încă nu primejdioasă. El recunoaşte că populaţia romînă e foarte bine organizată şi îşi exprimă teama că aceasta s-ar putea ridica împo­triva regimului maghiar 2 9.

Ţărănimea, care pînă acum a fost relativ liniştită, a început să aibă un comportament mai provocator faţă de autorităţile maghiare. Numărul celor care se găseau la Cluj în timpul procesului a fost impunător, fapt relatat de ziarul Tribuna30 şi de alte ziare 3 1.

In tot timpul desfăşurării procesului agitaţia în masă a fost între­ţinută de burghezia romînă. La 9 mai 1894 3 2, primarul din Cluj raportează Ministerului de Interne că tinerimea romînă a distribuit în oraş manifeste cu conţinut agitatoric. Prin agitaţie, burghezia urmărea să-şi asigure o atmosferă favorabilă procesului ce se desfăşura, susţinîndu-şi apărarea cu argumentul că procesul care se judecă nu este al unor indivizi, ci a unei naţiuni întregi şi, în consecinţă, curtea cu juri nu este îndreptăţită să se pronunţe asupra dreptului de existenţă a unei naţiuni. Chiar în prima zi a procesului, în timp ce mai mulţi participanţi romîni se găseau adunaţi în grădina Bănffy, de faţă fiind şi membrii comitetului, s-a hotărît trimiterea unei delegaţii formată din ţărani, la Viena. Designaţi au fost ţăranii: Moş Herlea din Vinerea, Teodora Onişoru din Blaj, Gavril Trifu din Chiusbaia (Satu Mare). împăratul a refuzat să primească dele­gaţia, dar i-a permis să depună o declaraţie care purta data de 12 mai 1894, prin care cereau împăratului să intervină pentru sistarea procesului.

Această încercare constituie o nouă dovadă prin care burghezia şi, sub influenţa sa, şi ţărănimea nutreau încă iluzii faţă de monarh, acel monarh care, consecvent poziţiei sale reacţionare, i-a trădat de atîtea ori.

Ca să facă impresie asupra opiniei publice şi a încuraja în acelaşi timp pe acuzaţi, manifestaţiile la Cluj sînt permanente. In lungul dru­mului, de la hotelul Hungaria pînă la clădirea redutei, unde avea loc

2 7 Foaia Poporului, 1394, nr. 15, p. 165—67, 24 aprilie/6 mai. 2 8 Idem. 2 9 Arhiva Ministerului de Interne Ungar; 1894, 26 mai, Alba Iulia. 3 0 Tribuna, 1894, nr. 84, p. 3335, 26 aprilie/8 mai; Ellemek 1894, nr. 101. p. 413. 3 1 V a s i 1 e N e t e a, Istoricul memorandului, 1947, p. 232. c 2 Arhiva Ministerului de Interne Ungar, 1894, 9 mai, 424 res.

H — Baheş—Eolvaî: Istorie

procesul, mulţimea adunată şi familiile celor acuzaţi ovaţionează pe memorandişti şi-i încurajează cu strigăte 3 3.

în timpul desfăşurării procesului sosesc la Cluj numeroase scrisori de adeziune, unele scrise în colectiv şi semnate: Romînii din Hunedoara, Romînii din Bucium Izbita, Femeile romîne din Orâştie, precum şi multe individuale. Numărul telegramelor din ţară şi străinătate care sosesc în acest timp la Cluj pentru membrii comitetului e mare.

Mari demonstraţii au fost organizate în timpul procesului şi la Bucu­reşti, la Iaşi etc. Se fac mitinguri de protest împotriva urmăririi romî-nilor, urmînd ca protestul să fie transmis în străinătate3 4.

La Bucureşti, Liga culturală a organizat un mare miting în ziua întîia a procesului şi cu toate că timpul nu a fost favorabil, au participat un număr mare de cetăţeni şi au avut loc manifestaţii de stradă. S-a scos cu ocazia mitingului şi o foaie ocazională Golgota (titlu simbolic)3 5. Tot la Bucureşti, în timpul desfăşurării procesului au publicat un ziar Tribuna Romînă3S. Studenţii organizează de asemenea conferinţe în care s-a pro­testat împotriva procesului3 7.

Presa locală şi în special Tribuna deschide o rubrică specială pantru informaţii, cu privire la atitudinea celor din Romînia. Aici se publică sub titluri mari articole ca: „Mişcarea din Romînia în folosul nostru"; „Romî­nia despre noi" sau „Presa străină despre romînii din Transilvania' . „«Journal des Débats» despre noi", „L'Independance Belge despre noi", ca să demonstreze că şi străinătatea îi sprijină.

Gazeta Transilvaniei™ relatează cu multe amănunte mitigul de pro­test care a avut loc la Iaşi. Manifestanţii fac apel la popoarele din Europa, chiar şi la regele Carol, care era prieten cu împăratul Austriei, cerîndu-le să nu lase să se facă nedreptate romînilor. Acelaşi ziar publică protestul profesorilor universitari 3 9 din Bucureşti, din IaşL precum şi a profesorilor secundari4 0.

Faţă de aceste manifestaţii, guvernul maghiar se vede nevoit să ia măsuri. Afluxul mare al ţăranilor şi al intelectualilor la Cluj determină guvernul să le interzică intrarea în oraş 4 1. Din prudenţă se interzice şi petrecerea câmpenească proiectată de meseriaşii din Bistriţa, argumentîn-du-se „că romînii folosesc acum toate ocaziile pentru aţîţări şi agitaţii"4'.

Starea de spirit e într-adevăr foarte agitată, constată ziarul din Bra­şov Kronstădter Zeitung, motivînd că ea se datoreşte şi influenţei mişcă­rilor socialiste 4 3.

3 3 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 92, p. 1, 27 aprilie/3 mai. 3 4 Der Siebenbilrgische Volksfreund, 1894, p. 134, 24 aprilie. 3 5 Dreptatea, 1894, anul I, nr. 92, 25 aprilie/9 mai (ediţie de seară). 3 6 V a s i l e N e t e a, Istoricul memorandului, 1947, p. 366. 3 7 Tribuna, 1894, nr. 131, p. 521, 23 iunie/5 iulie. 3 8 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 91, p. 2, 26 aprilie/8 mai. 3 9 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 115, p. 3, 25 mai/6 iunie. 4 0 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 119, p. 2, 31 mai/12 iunie. 4 1 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 97, p. 3, 3/15 mai. 4 2 Minerva, an IV, 1894, nr. 11, p. 111. 4 3 Tribuna, 1894, nr. 105, p. 417, după Kronstădter Zeitung.

Burghezia romînă protestează. Ea arată că la Cluj s-a instituit „un 'fel de stare de asediu; unde se găseau mai mulţi, erau împrăştiaţi''44.

Măsurile luate de guvern nu priveau numai pe ţăranii adunaţi să pro­testeze contra procesului, ci şi mişcarea muncitorească care se organiza în Transilvania. Formarea în 1890 a P.S.D. din Ungaria a însemnat un avînt al mişcării muncitoreşti din Transilvania şi o pătrundere tot mai adîneă a ideilor socialiste în rîndurile oamenilor muncii. Teama de socialişti era mare. Pentru a împiedica mişcarea muncitorească s-a interzis sărbătorirea zilei de 1 Mai. La Timişoara oamenii muncii s-au dus în pădurea oraşului şi au sărbătorit-o acolo. Această măsură a fost luată şi în alte oraşe4 5.

Tot de teama unei eventuale mişcări, guvernul ia măsuri şi confiscă armele de la ţăranii din Zlatna. Astfel, s-au adunat puşti din 29 de comune, fiind confiscate chiar şi de la acei care aveau drept să poarte arme 4 5. Autorităţile au făcut percheziţii, mai ales în Munţii Apuseni, la Cîmpeni şi în alte comune, unde s-a auzit că ar fi sosit arme din Ro-mînia 4 7.

Ziarul Ellenzék afirmă că în comitatele Hunedoara şi Alba de Jos, au loc „mişcări revoluţionare". La Alba Iulia „locul de întrunire e la Institutul de credit Iulia. Aci, în oraşul acesta s-a început agitaţia valahă şi agitatori fără suflet aţîţă masele paşnice. Ei ţin noaptea adunări prin biserici şi dimpreună cu popa, fanatizează poporul"4 8.

Subprefectul din Alba, Csató Jânos, cere la 14 mai comandantului militar de la Sibiu să-i pună la dispoziţie pentru 25 mai sau pentru orice altă zi, 2—4 companii de soldaţi la Alba Iulia, arătînd că aici e proiectată o mare adunare a romînilor, unde s-ar putea strìnge pînă la 10—15.000 de oameni. Aceştia ar fi în cea mai mare parte oameni neştiutori şi o asemenea masă de oameni ar putea fi uşor de aţîţat. Mai cere 1—2 com­panii pentru a fi trimise în regiunea Blaj sau pe la Alămor, unde de ase­menea se semnalează agitaţii 4 9.

Apropierea zilei de 3/15 mai a produs îngrijorări. Teama guvernului reiese din faptul că la Blaj autorităţile au trimis 250 de soldaţi, „iar la Alba s-a adus regimentul 62. dar nu se semnalează nici un incident, ci doar o manifestaţie paşnică"50.

Starea de agitaţie a cuprins şi alte naţionalităţi din Transilvania. Uşor au fost antrenaţi conducătorii saşilor nemulţumiţi deoarece şi-au pierdut şi ei din vechile privilegii. Kronstădter Zeitung arată că aceştia simpatizează cu romînii „căci ne găsim în aceeaşi situaţie . . . Sperăm că (sentinţa) va fi dreaptă şi bine gîndită"5 1. Acelaşi ziar semnalează că burhgezia săsească „începe să manifeste o atitudine provocatoare"52.

4 4 Gazeta Transilvaniei, 1894. nr. 93. p. 2. 4 5 Dreptatea, 1894, nr. 88, p. 4. 4 3 Dreptatea, 1894, nr. 32, p. 5, 10/22 februarie. 4 7 Gazeta Tranislvaniei, 1894, nr. 107, p. 3, 14/26 mai. 4 8 Gazeta Transilvaniei, .1894, nr. 100, p. 2, 17/29 mai. 4 9 Arhiva Ministerului de Interne Ungar. 5 0 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 94, 11/24 mai. 5 1 Kronstădter Zeitung, 1894, nr. 104, p. 1. 7 mai. 5 2 Kronstădter Zeitung, 1894, nr. 129, p. 1, 6 iunie.

Autorităţile fac apel la populaţia civilă pentru a menţine ordinea. Aşa, ziarul Hazânk în 7 mai 1894 publică un apel al căpitanului oraşului Cluj către locuitori, în care cere: 1. Publicul să se abţină de la întrunire în mase, pe stradă şi în localuri publice; 2. Să se evite orice atitudine ce s-ar putea considera ca o provocare faţă de cei interesaţi în afacerea memorandului. Mai se prevede ca locuitorii să aibă o ţinută corespunză­toare prin localuri, patronii să nu-şi lase ucenicii şi servitorii pe stradă, ca să nu provoace scandal5 3.

Teama de mişcare ia proporţii cînd ziarele semnalează că învăţători şi preoţi umblă din casă în casă şi scriu numele tuturor tinerilor între 16 şi 20 de ani, „tăinuind foarte scopul acestei eonscrieri"5 4.

Se vădeşte teama de o revoluţie. Aceasta e împărtăşită şi de presa germană din oare Gazeta Transilvaniei reproduce un articol5 5, arătînd că nemulţumirile sînt atît de mari „încît în fiecare zi e de temut că va erupe o răscoală şi de săptămâni încoace îşi trimit marii proprietari maghiari familiile lor în grabă la Pesta".

Pentru a putea menţine ordinea şi de teama răscoalei, guvernul înţelege să aducă pază şi în locurile unde înainte nu erau jandarmi, ca la Poiana Terecului (Hunedoara).

Poliţia din Cluj, din cauza demonstraţiilor făcute de romîni, cere sprijin militar 6 8. Deoarece agitaţia era încurajată de cei din Romînia, ministerul de interne, printr-o adresă confidenţială din 4 octombrie 1894 dă ordin subprefecţilor să nu mai elibereze paşapoarte pentru agitatorii romîni, deoarece aceştia ţin legături cu cei de dincolo şi cu conducătorii ligii culturale, aducînd la întoarcere ziare şi publicaţii interzise, la fel şi bani 5 7.

Prefectul din Bistriţa, într-o adresă din 23—26 mai, 601 res 1894, adresată ministerului de interne, arată că populaţia maghiară se teme de agitaţiile existente şi cere să fie trimise întărituri la Năsăud, la Rodna Veche, Prundul Bîrgăului şi la Şieul Mare, în fiecare loc cîte o companie de soldaţi 5 8. Din spirit de prudenţă, autorităţile au interzis adunarea gene­rală a Reuniunii învăţătorilor romîni greco-catorici din jurul Gherlei, convocată pentru 19—20 iunie 5 9. Dar chiar burghezia romînă însăşi, care se teme de o mişcare a maselor populare, combate orice tendinţă de răs­coală a acestora, deoarece aceasta ar fi putut să-i pericliteze şi propria ei poziţie social-politică. De aceea ea a îndemnat încontinuu masele la linişte, aşa cum relatează un participant la proces, Rubin Patiţia în „Amintiri din timpul memorandului", arată că „entuziasmul în popor era mare şi ar fi fost în stare de a isprăvi lucruri şi mai mari prin care ar fi adus la rezon pe exploatatori, însă nimeni nu i-a sfătuit decît la linişte" 3 0.

5 3 Dreptatea, 1894, nr. 93, p. 2, 26 aprilie/8 mai, din Korunk, 7 mai, 1894. 5 4 Tribuna, 1894, nr. 114, 2/14 iunie — Temesvarer Zeitung. 5 5 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 137, p. 1, 22 iunie/4 iulie. 6 6 Ellenzek, nr. 104, p. 413, 7 mai; Arhiva Ministerului de Interne Ungar, 1894, 6 iunie,

725 res. 5 7 Z. P i c l i ş a n u , op. cit., p. 102. 5 8 Arhiva Ministerului de Interne Ungar. 23/26 mai, 601 res. Bistriţa. 5 9 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 124, p. 5, 7 iunie. 8 0 Transilvania, Sibiu, anul 75, nr. 4—5, 1944, p. 287, D r. R u b i n P a t i ţ i a , Amin­

tiri din timpul memorandului.

Iniţiind mişcarea, burghezia s-a gândit numai la interesele sale, rămî-nînd în fond teama ca poporul să nu se ridice şi împotriva asupritorilor sociali de orice neam ar fi ei şi de aceea i-a îndemnat la linişte.

Burghezia romînă va căuta şi de această dată să îndrepte însă şi atenţia guvernului spre mişcările socialiste care le consideră ea mai peri­culoase decât problema naţională. In acest sens, ziarul Dreptatea61 publică o parte din discursul unui tînăr muncitor fără lucru, rostit la Budapesta. „Ura noastră contra puterii e aşa de mare încît de nimic nu ne mai îngrozim, cînd e vorba de dobândirea ei . • . Iar dacă sînteţi chemaţi în armată, păstraţi-vă şi acolo ura voastră şi dacă vă dau arme în mînă, întoarceţi-o la momentul dat în contra puterii căreia nicicând nu-i veţi putea ierta".

Dar conducerea unei asemenea acţiuni nu o putea lua burghezia care şi cu prilejul procesului a continuat să manifeste acelaşi servilism faţă de habsburgi şi să îndepărteze masele populare de la lupta de eliberare socială şi naţională. Pentru a abate această luptă şi a demobiliza masele, conducătorii burgheziei romîne au preferat să se supună hotărîrii autori­tăţilor şi să aştepte „binefacerile" împăratului de la Viena.

După pronunţarea sentinţei în procesul memorandului, intensitatea mişcării a scăzut.

Condamnaţii sînt primiţi în gări şi, la reîntoarcere, dar manifesta­ţiile nu mai sînt de proporţiile dinainte de proces. Oamenii erau intimi­daţi de pedepsele aplicate, de urmărirea participanţilor de către auto­rităţi. Se va avea grijă din partea autorităţilor ca ţăranii să nu se poată aduna prin gări. Astfel, la Copşa. Mică trenul este oprit în afară de gară 6 5.

De scăderea entuziasmului vorbesc şi rapoartele confidenţiale ca de pildă cel al prefectului din judeţul Alba, care relatează că mişcarea romî-nească, în urma procesului, este în scădere. Comunicări confidenţiale fac în acest sens şi prefecţii din judeţele Bistriţa-N ăsăud şi Târnava Mică 6 3.

S-au dat dispoziţii ca participanţii la proces să fie urmăriţi şi daţi în judecată, la fel şi cei care au trimis adeziuni 6 4. Nu rămân neurmăriţi nici tinerii studenţi universitari 6 5. Din ordinul ministerului au fost eli­minaţi doi „studenţi" de la şcoala civilă comunală din Orăştie: Ioan Straiu din clasa VT-a şi Victor Modince din clasa IU-a, pentru agitaţii naţio­naliste 6 6. .

La un an după proces, 1895, s-a judecat la Sibiu procesul a 14 fete din familiile romîne, care s-au făcut vinovate că au oferit flori acuzaţilor din procesul memorandului, în drumul lor spre Cluj, şi au purtat cocarde cu tricolorul românesc67.

Oficiosul partidului, Tribuna68, arată că din toată Transilvania sosesc 6 1 Dreptatea, 1894, nr. 167, p. 3. 6 1 a . V. L i v e a n u , op. cit., p. 661. 6 2 Foaia poporului, 1894, nr. 19, p. 219, 22 mai/3 iunie. 6 3 Z. P î c l i ş a n u , op. cit., p. 112. 6 4 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 120, p. 3, 1/3 iunie. 6 5 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 121. p. 2, 2/4 iunie. 6 6 Dreptatea, 1894, nr. 158, p. 5. 6 7 D. B r a h a r u, Chestiunea romînă în Italia în timpul memorandului, p. 68—69. 6 8 Tribuna, 1895, nr. 112, p. 446.

la ziar ştiri în care oamenii se plâng că acei cetăţeni care au fost la Cluj în timpul procesului sînt urmăriţi. Aşa, la Bistriţa, Tanco Simion şi Ion Pop Reteganul se plîng că au fost traşi la răspundere de autorităţi pentru atitudinea manifestată în timpul procesului.

In general, intelectualii sînt cei suspectaţi. Intre cei urmăriţi însă, se găseşte şi ţăranul Ion Herlea, care a fost în deputaţiunea celor trei la Viena şi acuzat că, întors de la proces, ar fi vorbit contra statului, a fost condamnat la trei luni închisoare 6 9.

După pronunţarea sentinţei, la Bucureşti au loc mari manifestaţii organizate de studenţi. Dar, în acelaşi timp, guvernul burghezor-moşieresc din Romînia, sub influenţa lui Carol de Hohenzolern, interesat în capitalul austro-german, decorează pe procurorul care a propus condamnarea me-morandiştilor, dovedind prin aceasta trădarea faţă de lupta naţională.

Presa din Transilvania caută să ţină agitaţia trează şi după proces. In ziare sînt reproduse fragmente sau chiar articole cu conţinut mobili­zator din presa din Romînia 7 0. Se publică scrisorile primite din străină­tate, ca un imbold. Aşa, Kronstădter Zeitung71 publică scrisoarea trimisă la 28 mai 1894 din Austria pentru Raţiu.

Din Bucureşti soseşte ştirea că oamenii de ştiinţă „fac un călduros apel la membrii institutelor de cultură ale întregului neam omenesc, ca să se intereseze de cauza dreaptă a romînilor din Transilvania şi Ungaria care e totodată şi cauza culturală generală"7 2. Academia face apel numai la cauza culturală, ea nu aminteşte nimic de problema socială, de nemul­ţumirile maselor exploatate care frămîntau şi societatea din Romînia burghezo-moşierească.

în acelaşi sens au luat poziţie şi membrii societăţii ştiinţelor medi­cale din Bucureşti, care într-o şedinţă extraordinară au luat hotărîrea să nu participe la invitaţia congresului de medicină din Budapesta 7 3.

Presa romînă locală caută să ţină trează atenţia populaţiei din Tran­silvania asupra publicaţiilor presei din Romînia, pentru străinătate. Aşa, Tribuna7* reproduce un articol din L'Indépendance Roumaine din 17/29 mai 1894, sub titlul „O datorie sfîntă". Vorbeşte despre ajutorul frăţesc la care au dreptul osîndiţii din Cluj şi arată că s-a deschis chiar o listă de subscripţie publică şi între donatori s-a înscris şi M. Lahovary, direc­torul ziarului, L'Indépendance Roumaine cu o mie de lei.

Din iniţiativa ligii s-a făcut apel şi la locuitorii din Transilvania, fiind chemaţi să contribuie cu diferite obiecte, care să fie puse apoi la o tombolă, iar cu banii adunaţi urmînd să fie ajutate familiile osîndiţilor. La acest apel au răspuns locuitorii din diferitele părţi ale Transilvaniei. La percheziţia făcută la învăţătorul Gheorghe Făgărăşanu din comuna

6 9 Gazeta Transilvaniei, 1895, nr. 193. 3/12 septembrie, p. 3. 7 0 Tribuna, 1894, nr. 102, p. 407, 17/29 mai. 7 1 Kronstădter Zeitung, 1894, p. 3, 7 iunie. 7 2 V. N e t e a. Istoricul memorandului, 1947, p. 367—369. 7 3 Tribuna. 1894, nr. 110, p. 437, 27 mai/8 iunie. 7 4 Tribuna, 1894, nr. 105, p. 419. 20 mai/1 iunie.

Tiur, s-a găsit o ladă cu obiecte casnice, pentru a fi vîndute şi ajutată familia Lueaei7 5. Apelul a prins şi în rîndurile ţărănimii. în acest sens, Ion Doda, plugar de pe Valea Mureşului, trimite o scrisoare la redacţia Foaiei Poporului în care arată că e necesar „ca să trimitem care cu cît putem, mînă de ajutor întru purtarea cheltuielilor grele ce le are mă­ritul nostru comitet în urma acestui proces" 7 6. Acest apel s-a făcut cu toate că se ştia starea de mizerie a ţăranilor şi cu toate că majoritatea membrilor din comitet erau bogaţi şi mari latifundiari.

Liga va veghea ca propaganda să se ducă în continuare. Din iniţia­tiva ei se va alcătui un album în care să se înscrie părerile tuturor oa­menilor de seamă din ţară şi străinătate cu privire la românii transil­văneni. Broşuri cu caracter agitatoric vor circula în Transilvania chiar şi în anul următor procesului, în 1895. Pentru ca memorandiştii să fie cunoscuţi, s-a făcut la Roma, în 10.000 de exemplare, tabloul care cu­prinde portretele lor. Revista Familia77 face propagandă, amintind că tipografia Leopold Lengyel din Arad a tipărit Doina lui Raţiu.

Paralel cu activitatea publicistică şi de susţinere materială. Liga s-a gîndit şi la o acţiune conspirativă'8. în ajunul procesului, membrii Ligii au organizat o mişcare secretă la care au atras elemente mai mult mili­tare şi intelectuale din România, precum şi din Transilvania, ca să dez­lănţuie o „revoluţie" aici. în felul acesta sperau să, oonstrîngă pe con­ducătorii maghiari să acorde drepturi romînilor. Ideea revoluţiei au vîn-turat-o şi la Cluj, cu ocazia întîlnirii studenţilor din Bucureşti, conduşi de Corneliu Axente, cu cei din Transilvania. într-un cerc mai restrâns de 30—40 de persoane s-a pus ân mod demagogic şi anarhic chiar problema distrugerii imediate a Clujului. Menţionăm că pentru această eventuali­tate secretarul Ligii, Lupulescu, a adus cu el cîteva explozive, cu oare credea să facă „revoluţie"7 9.

Din partea guvernului maghiar s-au manifestat încercări de a crea disensiuni, de a rupe unitatea luptătorilor - împotriva asupririi naţionale. In acest scop au fost chemaţi la Budapesta, după proces, şefii bisericilor romîne, sub motivul de a afla necazurile romînilor direct de la ei şi a găsi o posibilitate de a îndrepta lucrurile. Au fost îndemnaţi să dea pastorale prin oare să cheme poporul la supunere faţă de legi şi auto­rităţi. Răspunsul dat a fost că nu se pot angaja la nimic, căci şi-ar ridica împotriva lor opinia publică românească80. Această atitudine este expli­cabilă nu atît pentru că ar fi fost interesaţi în libertăţile naţionale, ci pentru că se temeau să nu-şi piardă şi bruma de popularitate pe care o aveau. Deoarece se ştie că ei se încadraseră în partidul „Moderat", pro­movat chiar de vârfurile clericale, ân frunte eu Saguna şi continuată de

7 5 Z. P î c l i ş a n u , op. cit., p. 123. 7 g Foaia Poporului. 1894, nr. 14, p. 156. 7 7 Familia, 1895, Oradea Mare, anul 31, nr. 9. 26 febr./lO martie, p. 107. 7 8 V. N e t e a, Istoricul memorandului, 1947, p. 341—343. 7 9 V. N e t e a, Istoricul memorandului, 1947, p. 365. 8 0 T. P ă c ă ţ i a n u, Cartea de aur. Sibiu. 1913. voi. VII, p. 671—672, Procesul me­

morandului.

Miron Romanul. Guvernul a mai încercat să-i atragă pe preoţi prin pro­misiuni materiale, dar în urma investigaţiilor făcute s-ar părea că nu ar avea succes, şi-au renunţat 8 1.

Au existat şi din partea românilor încercări de a da soluţii cu privire la posibilitatea unei înţelegeri. Aşa, de pildă, ziarul Dreptatea82 pro­pune alcătuirea unui partid maghiar, care să cuprindă şi oameni cu ve­deri mai largi, care pe baza unui program să facă posibilă Înţelegerea. Acest partid să aibă în vedere scrierile unor maghiari cu idei mai pro­gresiste ca Szechenyi Istvân, baronul Eotvos Jozsef şi ţinînd seamă de ele, să creeze o opinie nouă, favorabilă românilor. Indicaţi pentru intra­rea in acest partid a fost Mocsâry Lajos, Bodna'r Zsigmond, Zsilinszky Na'ndor (acesta din urmă a cerut graţierea românilor).

în toamna anului 1895 memorandiştii au fost graţiaţi. Faptul a fost comentat in diferite feluri de presa vremii. Unii au considerat graţierea ca o urmare a întîlnirii ce a avut loc, în vara aceluiaşi an între regele Carol I şi împăratul Austriei, la Ischl. Graţierea a fost determinată între altele de Congresul Interparlamentar din Haga, din toamna anului 1894. La Congres delegaţia maghiară a făcut propunerea ca viitorul congres să se ţină la Budapesta. Propunerea a fost însă respinsă, pe motivul că un asemenea congres nu poate avea loc într-o ţară în care există asu­prire naţională.

O influentă asupra guvernului credem să fi exercitat şi congresul naţionalităţilor ţinut la Budapesta în vara anului 1895. unde români, slo­vaci, sârbi, printr-o moţiune votată, se hotărăsc la o luotă si mai dîrză pentru câştigarea drepturilor naţionalităţilor. Oficialităţile au considerat că nu este momentul potrivit de a tine atmosfera prea încordată. Aceasta întrucât pe olan extern exista un puternic avînt revoluţionar, iar pe plan intern începe un proces intens de orfan1'zare si de luotă a clasei munci­toare. Ca urmare a desfiinţării Partidului National Român din 10 august 1894, agitaţia în rîndul populaţiei româneşti a scăzut. Acesta a fost desi­gur umil din motivele principale pentru care s-a hotărît graţierea con­ducătorilor Partidului National Romîn. deoarece în aceste condiţii era sigur că cu greu va mai avea loc o reînviere a mişcării.

Presa maghiară comentează favorabil această măsură şi vede în ea începutul unei înţelegeri între români şi maghiari.

Eliberaţii vor face o adresă de mulţumire monarhului, în aceiaşi termeni leali şi de supunere.

La întoarcerea acasă din închisoare, manifestaţiile au fost mai pu­ţine, Urmărirea celor participanţi la nroces şi a celor ce s-au solidarizat cu. ei, precum si nerealizarea revendicărilor lor. au descurajat masele. La această atmosferă a contribuit si atitudinea guvernului burghezo-mo-şienew din Romînia. care a luat o serie de măsuri menite să paralizeze activitatea Ligii culturale. Ba. dimpotrivă, primul ministru liberal D. Sturza, care se ridicase la conducere susţinînd lupta naţională a rornî-

8 1 Z. P î c l i ş a n u , op. cit., p. 352—358. 8 2 Dreptatea, 1894, nr. 166, p. 1.

nilor din Transilvania, declară pe faţă că „în chestiunea naţională situa­ţia noastră este clară şi netedă. Avem să ne abţinem de la orice act de agitaţie în afacerile interioare ale regatului maghiar"8 3.

Din anul. 1896 putem considera mişcarea memorandistă ca încheiată. Lupta dusă de burghezia română şi în special de intelectualitatea să­

tească pentru drepturi şi libertăţi burghezo-demoratice, vot universal, li­bertatea presei, drepturi electorale, limba naţională în şcoli şi adminis­traţie — puse şi nerezolvate în 1848, — erau în interesul nu numai al burgheziei, ci şi al maselor exploatate. în timp oe burghezia urmărea însă doar să se bucure de aceleaşi privilegii ca burghezia maghiară, lupta ei fiind deci limitată, masele exploatate urmăreau şi eliberarea socială.

Politica şovină era dusă de clasa dominantă pentru a îndepărta ma­sele, indiferent de naţionalitate, de la lupta împotriva exploatării. Ea a fost condamnată şi de unele personalităţi progresiste maghiare, ca Mocsâry Lajos, care în scrisoarea sa adresată alegătorilor săi români din Caransebeş8 4 arată că cel care luptă pentru maghiarizare nu e poporul maghiar, care nu e capabil de ură de rasă. Această politică, scrie el, „nu a prins rădăcini în pornirile şi sentimentele poporului" şi Mocsâry con­tinuă că „orice tablou dezolant ar prezenta astăzi raporturile noastre de naţionalitate, totuşi cred că vor veni şi timpuri mai bune". Acest timp a sosit, dorinţa lui Mocsâry care nu a fost îndeplinită de burghezie, a fost realizată pe un plan cu mult superior vederilor celei mai progresiste fracţiuni a burgheziei, de către clasa muncitoare ajunsă la putere pe baza principiilor leniniste de rezolvare a problemei naţionale.

Procesul şi condamnările nu au fost în asentimentul tuturor condu­cătorilor maghiari, cum rezultă şi din scrisoarea deschisă adresată ale­gătorilor săi de deputatul Asboth, care spune: „Nici prudenţă, nici tact, nici putere politică nu arată guvernul dacă pentru chestiunea naţionali­tăţilor nu are alte leacuri decât temniţă şi jandarmi. Cu acest fel de mijloace prigonitoare de libertate cetăţenească nu se rezolvă chestiunea mare, principală. Şi dacă domnii miniştri cred că prin jandarmi şi poliţie susţin pe un timp ordinea materială, aceiaşi se vor convinge că ordinea morală a ţării nu se poate prin atari mijloace drastice, susţine" 8 5.

Cu mişcarea maselor populare din Transilvania s-au solidarizat şi muncitorii din Romînia. Aşa. de pildă, cei din Ploeşti, în adunarea din 1 mai 1894, au votat o moţiune de protest, „contra asupririi românilor din Transilvania şi Ungaria de către clasele exploatatoare ungureşti"3 5. Mun­citorimea din Ungaria şi Transilvania în frunte cu elementele ei Îna­intate din P.S.D., au condamnat politica de asuprire naţională şi lupta împotriva acesteia au considerat-o parte integrantă a luptei comune a maselor populare pentru eliberarea de sub jugul exploatării. La con­gresul socialiştilor ţinut la Budapesta in 1894, se ridică glasul de protest

8 3 N. 1 o r g a, Istoria romtnilor, voi. X, 1939, Bucureşti, p. 263—264. 8 4 T. P ă c ă ţ i a n u, Cartea de aur, Sibiu, 1913, voi. VII, p. 477, Scrisoarea lui

Mocsâry către caransebeşeni. 8 5 ' Dreptatea, 1894, nr. 167. p. 5. 8 6 Dreptatea, 1894. nr. 91, p. 3, 23 aprilie/9 mai.

al clasei muncitoare contra politicii de asuprire naţională, exprimîndu-se totodată simpatia faţă de naţionalităţile din Transilvania.

Gradul de organizare şi de clarificare ideologică a clasei muncitoare în acele condiţii istorice de atunci, însă, nu permitea înfăptuirea sar­cinilor revoluţiei socialiste, lichidarea definitivă a oricăror forme de asu­prire socială şi naţională.

Clasa muncitoare şi-a îndeplinit această misiune istorică abia în epoca noastră, sub conducerea partidelor marxist-leniniste, în procesul desăvârşirii sarcinilor revoluţiei burghezo-democratice şi trecerii la în­făptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste. Rezolvarea democratică şi con­secventă a problemei naţionale a fost posibilă nu de pe poziţiile înguste de clasă ale burgheziei, ci sub steagul internaţionalist al unităţii şi soli­darităţii de clasă al proletariatului condus de partidul său marxist-leninist.

Catedra de istoria Romîniei

HACTPOEHHH HAPO/JJHblX MACC BO BPEMfl MEMOPAHÄHCTCKOrO nPOLIECCA

(KparKoe co^epjKaHHe)

i J . y a . i H 3 M AßCTpo-BeHrepcKoro rocyaapcTBa 1867 r. orjimancn peaK-UHOHHbiM xapaKTepoM, HanpaBJieHHbiM npoTHB Hapo/iHbix ivracc B ue.noM, H B OCOÖeHHOCTH I I p O T H B HeMaÄbHpCKHX HaUHOHaJIbHOCTefi.

npeÄCTaBHTeJibHHuefi n p e o ß j i a ^ a r o m e ö HauHOHajibHocTH TpaHCHJibBa-HHH — pyMbm — HBJiHjiacb 6ypjKya3HH, 3KcnjiyaTaTopcKaa B CBoeß cymHOc™, HO BbICTaBJIHBIIiaH CBOH HHTepeCbl, KaK HHTepeCbl BCefi pyMblHCKOft H a u n o -HajibHocTH. TaKHM nyTeM OHa co3Äaßaj ia c e o e 6 a 3 y JIJIH 6opb6bi, n p e c j i e -nyn B AeficTBHTejibHocTH jniiub coöcTBeHHoe B03BbiineHHe j ţo ypoBHa Ma-flbHpcKoă H HeMeuKofi 6yp}Kya3HH, KOTopue, onnpaHCb Ha rocyÄapcTBeHHyio BJiaCTb, OTBeJIH pyMbIHCKOH 6vp>Kya3HH JIHLUb BTOpOCTeneHHyK) pOJIb.

JXnn ÄOCTH»:eHHH CBOHX u e j i e i pyMbiHCKaa 6yp>Kya3HH HyjKÄajiacb B CHJibHoS counaj ibHoß 6a3e, Ha KOTopyio MorJia 6H o n n p a T b c a . TaKofl 6a30Ö MorjiH cjiyjKHTb jiHiiib SKcnjiyaTHpyeMbre Maccbi, TepneBiiiHe, Kpoivie counaj ib -HOH 3KcnJiyaTau,HH, e ine H HauHOHajibHoe yrHeTeHHe.

CTpeMjieHHH pyMbiHCKofi 6yp?Kya3HH KOHKpeTH3HpoBaJiHcb B p a ^ e AO-KJia^Hbix 3anacoK Ha HMH MOHapxa AßCTpo-BeHrpHH. O c o 6 e H H o Ba>KHoft H3 HHX HBJiaeTCH MeMopaH^VM 1892 r. 143 Hero BbiTeKaeT orpaHHHeHHbifi x a -paKTep 6opb6bi pyMbiHCKofi 6yp>Kya3HH, He 3aTparHBaBuiefl co in ia j ibHbix npoöjieivr. Bce' xe OHa cjiyjKHJia o ö m e M y uejiy HapoÄHo-ocBoöoÄHTejibHoro ABHmeHHH pyiwbiH.

Cjie^cTBHeM MeMopaHjţyMa 1892 r. HBHJICH n p o u e c c , B036yxyieHHbiH n p o ­T H B pyKOBO/tHTejieft pyMbmcKOH 6yp>Kya3HH, H3BecTH0Ö noÄ HMeHeM „MeMO-paHflHCTCKoro n p o n e c c a " . HCTHHHOH no^onJieRoft nponecca öbijia 6opb6a M e x f l y pyMHHCKOH 6ypjKya3Hefi H rocnoÄCTByromefi MaÄbflpcKofi 6yp»cya3HeH. PyMbiHCKHH Hapojj, He oy/ţyTO HCKynieH B 33KyjiHCH0H 6opb6e SKcnJiyaTaTO-poB, noAnepjKHBaji pyMbmcKyK) 6ypjKya3Hio, TSK KaK ero HHTepecaM COOT-

BÇTCTBOBajIO TpeÔOBaHHe O BBe^eHHH pOfl,HOrO H3HK8 B UJKOJie, B a/lMHHHCTpa-UHH, B cyAonpoH3Boxi;cTBe. Hapcw Ha/iesMCH, mo yAOBJieTBOpeHHe IIOJÏHTH-qecKHx TpeôoBaHHH npHBe^ëT K pa3peuieHHK) couHajibHbix npoÔJieM.

Bo36y>KAeHHe, BH3BaHHoe B TpaHCHJibBaHHH MeMopaHAHCTCKHM n p o -ueccoM, HauiJio JKHBOH OTKJIHK B ono3HUHOHHbix K p y r a x PyMbiHHH, KOTopbie noBeJiH niHpoKyro n p o n a r a H ^ y B c r p a H e H 3a rpaHHiieft B no j ib3y TpancHjib-B3HCKHX pyMbIH.

HeKOTOpan Haerb pyMbiHCKoft 6yp>Kya3HH OTj,aBa,na c e ô e o r n ë T B TOM, MTO TpyAHin.HecH MajrbHpbi TepnHT TO xe yrHeTeHHe, HO H 3 - 3 a y 3 K H X KJiac-coBbix HHTepecoB He p e u i a j i a c b Ha npH3HB K COBMCCTHOH 6opb6e.

rioJiHTHKa HaiiHOHajibHoro yraeTeHHH ÔHJia ocy>K,aeHa ranme neKOTo-p b i M H nporpeccHBHHMH Ma^bnpcKHMH ^eHTejisMH, K3K, HanpHMep, Monapn

JIOHOIHOM H HpyrHMH. PaôoqHâ KJiacc, K3K HocHTejib n e p e ^ o B b i x HAeft coBpeMeHHocTH, OT-

HeCCH COHyBCTBeHHO K HaiiHOHajIbHO-OCBOÔOAHTejIbHOH 6opb6e HapoflHocTeii TpaHCHJibBaHHH. CaHaKO HCTOpH^ecKan o ô c T a H O B K a He ÔJiaronpHHTCTBOBajia nojiHOMy 3aBepuieHHio 6yp>Kya3H0-jieM0KpaTHiiecK0H peBOJHOHHH 1848—1849 r r . , npe^aHHof i 6ypscya3HeS. PaôoraH KJiacc TOJibKO B n a u i e BpeMH CMor BbinOJIHHTb, nO^, pyKOBOUCTBOM MâpKCHCTCKO-JIGHHHCKOH napTHH, CBOK) HCTO-pHieCKyiO MHCCHK3 O K O H q a T e J l b H O H JIHKBHflaiIHH BCHKHX CpOpM COU,HaJIbHOrO H HauHOHajibHoro yrHeTeHHH — B n p o u e c c e 3aBepmeHHH 6ypJKya3H0-,neM0-KpaTHqecKofi peBOJHOHHH H n e p e x o ^ a K COHHa JI HCTHHecKoîi peBOJiiouHH. Jle-MOKpaTnqecKoe H nocjie^oBaTejibHoe pa3peiueHHe H a u H O H a j i b H o r o Bonpoca , npoTHBopeqHBuiee y3Ko-KJiaccoBbiM HHTepecaM 6ypacya3HH, CTajio BO3MO>K-HblM UOA HHTepHaUHOHajIbHHM 3H3MeHeM e^HHCTBa H K J i a C C O B O H co/iHAap-HOCTH BCeX Tpy^HLHHXCH.

ASPECTS DE L'AGITATION DES MASSES POPULAIRES À L'ÉPOQUE DU PROCES DU MÉMORANDUM

(Résumé)

Le dualisme austro-hongrois de 1367 avait un caractère réactionnaire dirigé contre les masses populaires en général et les nationalités en particulier.

En Transylvanie, le représentant de la nationalité majoritaire — celle des Roumains — était aussi la bourgeoisie, elle-même exploiteuse, qui allait chercher à présenter sa cause comme la cause de la nation rou­maine en son entier, afin de se créer ainsi une base de combat; elle tendait uniquement, en réalité, à s'élever au même niveau que les bourgeoisies magyare et „saxonne", lesquelles en s'appuyant sur les au­torités d'état, avaient maintenu jusque-là la bourgeoisie roumaine au second plan.

Pour atteindre ses fins, la bourgeoisie roumaine avait besoin d'une base sociale forte sur laquelle elle pût s'appuyer; or seules pouvaient la

lui offrir les masses exploitées, qui souffraient à la fois de l'exploita­tion sociale et de l'oppression nationale.

Les aspirations de la bourgeoisie roumaine seront concrétisées en une série de mémoires adressées à Vienne à l'empereur. Le plus signifi­catif de ces derniers est le mémorandum de 1892. Il présentait le caractère limité de la lutte menée par la bourgeoisie roumaine, car il ne posait pas la question sociale; il servait toutefois la cause générale du mouve­ment national populaire.

Le mémorandum de 1892 fut suivi d'un procès intenté aux dirigeants de la bourgeoisie roumaine, procès connu sous le nom de ,,procès du mémorandum". Ce fut en fait un procès entre la bourgeoisie roumaine et la classe dominante hongroise. Le peuple roumain, ignorant de la lutte de coulisses menée par les exploiteurs, soutiendra la bourgeoisie rou­maine car il était de son intérêt de pouvoir employer sa langue à l'école, dans l'administration, en justice, et il espérait que la satisfaction de ses revendications politiques résoudrait aussi ses revendications sociales.

L'état d'agitation en Transylvanie était entretenu également par les cercles de l'opposition de Roumanie, qui allait mener une ample pro­pagande dans le pays et à l'étranger.

Une minorité de bourgeois roumains se rendait compte que la popu­lation ouvrière hongroise était également opprimée, mai ils ne firent pas appel à la lutte commune, étant déterminés avant tout par leurs positions étroites de classe. La politique d'oppression nationale a été condamnée, d'autre part, par quelques personnalités progressistes magyares comme Moosàry Lajos et d'autres.

C'est la classe ouvrière qui s'est placée sur les positions les plus avan­cées de ce temps, se déclarant solidaire de la lutte de libération des nationalités de Transylvanie. Mais les conditions historiques du moment ne lui permettaient pas de mener jusqu'au bout les tâches de la révolu­tion démocratique-bourgeoise trahie par la bourgeoisie en 1848—49. La classe ouvrière n'a pu accomplir sa mission historique qu'à notre époque sous la direction des partis marxistes-léninistes — mission de liquidation définitive de toutes les formes d'oppression sociale et nationale, par le processus d'achèvement des tâches de la révolution démocratique-bour­geoise et par le passage à la révolution socialiste. La solution démocra­tique et conséquente du problème national fut possible non pas sur les étroites positions de classe de la bourgeoisie, mais sous le drapeau inter­nationaliste de l'unité et de la solidarité de classe de tous les travailleurs.

CR0N1CĂŞTIINŢIFICA

CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ DE ISTORIE DE LA BUDAPESTA

DIN DECEMBRIE 1958

în zilele de 10—13 decembrie 1958 a avut loc la Budapesta o conferinţă internaţionala organizată de către Institutul de Istorie al Academiei R.P.U. cu tema: „Dezvoltarea ca­pitalismului în fostele ţări şi teritorii ale Monarhiei Austro-Ungare".

Această conferinţă a fost o continuare a lucrărilor conferinţei internaţionale ţinută la Praga în septembrie 1955, la care istoricii fostelor ţări şi teritorii ale imperiului habs-burgic au discutat unele laturi ale formării, dezvoltării şi prăbuşirii Monarhiei Austro-Ungare, formată de clasele stăpînitoare au­striaco şi maghiare în 1867 în vederea asu­pririi şi exploatării maselor muncitoare de diferite naţionalităţi.

Problema dezvoltării trecute a acestui im­periu este legată de istoria popoarelor care au trăit timp mai lung sau mai scurt în această „închisoare a popoarelor". E fapt cunoscut că mişcările de masă ale muncito­rilor, soldaţilor şi ţăranilor cehi, slovaci, ro-mîni, unguri au dus la dezmembrarea acestei monarhii la sfîrşitul primului război mon­dial şi la formarea statului cehoslovac, iu­goslav şi statul ungar de sine stătător. Lupta hotărîtă revoluţionară a maselor din Transilvania a dus la eliberarea naţională, la unirea Transilvaniei cu Romînia.

La conferinţă, la care au participat pe lîngâ istoricii maghiari şi istorici din Ceho­slovacia, Polonia, Romînia şi Austria, au fost dezbătute următoarele probleme:

a) structura economico- socială a monar­hiei,

b) caracterul regimului dualist al monar­hiei,

c) politica de asuprire a naţionalităţilor din monarhie,

d) mişcarea muncitorească în monarhie. Aceste probleme au fost amplu dezvoltate

şi documentate cu preciziune ştiinţifică, ana-lizîndu-se în special exploatarea crîncenă a maselor muncitoreşti şi ţărăneşti şi lupta naţionalităţilor asuprite.

a) Cele nouă conferinţe ţinute de istoricii cehi, slovaci, romîni, unguri şi austriaci despre dezvoltarea agriculturii de tip pru­sac pe teritoriul monarhiei, precum şi dis­cuţiile purtate în legătură cu aceasta, au arătat specificul acestei dezvoltări în ţă­rile şi pe teritoriile înglobate în imperiu. Referatele au analizat în mod amănunţit des­fiinţarea iobăgiei din 1848, precum şi legi­ferările agrare aduse în timpul absolutis­mului şi după pactul din 1867. In centrul acestor referate a stat analizarea străduin ţelor marilor moşieri, sprijiniţi de guvernele dualismului, de a menţine marea proprie­tate agrară şi de a apăra unitatea ei. Ri-dicînd această problemă, conferenţiarii şi participanţii la discuţii au arătat formarea metodelor de spoliere a ţărănimii muncitoare de loturile lor mici, primite în posesiune în 1848. De asemenea s-au arătat urmările acestei spolieri, care au dus la sărăcirea completă a unei pături largi a ţărănimii, formarea proletariatului agrar. Primele în­cercări de a se folosi datele recensămîiitu-lui vremii în vederea specificării gradului de descompunere a ţărănimii în monarhie au stîrnit un viu interes.

S-au mai ţinut referate în legătură cu metoda de gospodărire a gospodăriilor mari moşiereşti, arătîndu-se ca drept tipice, la aceste gospodării, metodele căilor prusace ale agriculturii.

Se poate semnala ca o deficienţă faptul că nici o lucrare n-a analizat problemele

agriculturii în fosta monarhie, după anul 1900, vorbindu-se totodată prea puţin şi despre viaţa gospodăriilor ţărăneşti în pe­rioada absolutismului.

Despre dezvoltarea industrială a monar­hiei s-au ţinut două conferinţe, ambele tratînd perioada trecerii de la capitalism la imperialism. E de observat că aceste lucrări au încercat să arate nivelul dezvol­tării industriei monarhici faţă de celelalte ţări din Europa.

b) Cele trei referate ţinute de istoricii maghiari în legătură cu caracterul regi­mului dualist au arătat adevăratele relaţii economice şi politice ale Ungariei faţă de Austria, după 1867, subliniind că s-a ac­centuat în mod greşit pînâ în prezent, de către mulţi istorici maghiari, că Ungaria a fost o semicolonie a Austriei. In urma referatelor şi discuţiilor purtate, toţi par ticipanţii la conferin[ă au acceptat înlă­turarea acestei concepţii greşite, neştiin­ţifice din lucrările noastre de acest fel.

c) Au fost citite mai multe lucrări în legătură cu politica de asuprire a naţiona­lităţilor din monarhie. Pe marginea acestor conferinţe s-au făcut o serie de observaţii, arâtînd diferitele aspecte ale problemei în unele teritorii ale monarhiei. Observaţiile făcute au dus la cunoaşterea mai adîncă a acestei politici antipopulare a guvernelor de la Viena. S-a accentuat de mai mulţi participanţi faptul că guvernele burghezo moşiereşti maghiare, la rîndul lor, au dus şi ele o politică naţionalist-şovină, o po­litică de deznaţionalizare a ţărănimii ro-mîne, slovace etc.

d) Lucrările privind mişcarea muncito­rească din Monarhia Austro-Ungară au re­levat activitatea revoluţionară a maselor la sfîrşitul veacului al XlX-lea şi în preajma primului război mondial, aducînd mult ma­terial documentar, puţin cunoscut în isto­riografia mişcării muncitoreşti internaţio­nale.

Lucrările conferinţei au contribuit mult la clarificarea unor probleme privind dez­voltarea unor părţi ale monarhiei şi la adîn-eirea legăturilor între istoricii din ţările de democraţie populară şi istoricii marxişti din ţările capitaliste.

I. KOVÂCS

ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A CATEDREI DE ISTORIA ROMÎNIEI PE ANUL 1959

Problema principală în jurul căreia s-a concentrat activitatea ştiinţifică a membri­lor Catedrei de istoria Romîniei a Univer­

sităţii ,,Babeş-Bolyai" a fost tratatul de Isto­ric a Romîniei redactat şi editat de Aca­demia Republicii Populare Romîne, cu co­laborarea ştiinţifică a cadrelor de specia­litate ale Ministerului învăţămîntului şi Culturii.

Membrii catedrei au adus o contribuţie importanta la rezolvarea acestei probleme. Macheta volumului I a tratatului a apărut şi a fost supusă discuţiei generale a spe­cialiştilor de istorie veche din ţara noastră pentru a fi corectata şi completata. Capi­tolul despre statul dac apărut în acest vo­lum a fost elaborat de Acad. Prof. Con­stantin Daicoviciu. Acad. C. Daicoviciu c coredactor şi al capitolului V 1 din partea a IV-a a volumului, capitol ce tratează tor-marea limbii şi a poporului romln. D-s;. e, în acelaşi timp, şi redactorul responsa­bil al întregului volum. Conf. M. Macrea a adus aportul său la redactarea tratatului prin 7 subcapitole privitoare la epoca ro­mană în Dacia şi printr-un subcapitol de­spre populaţia daco-romană după retragerea aureli ană.

Colaborarea membrilor catedrei a fost la fel de substanţială şi în ceea ce priveşte redactarea volumelor II şi I I I ale acestui tratat. Capitolele volumului I I privitoare la istoria Transilvaniei în epoca feudală au fost redaetate de Acad. Prof. David Prodan, prof Béla Cselényi şi conf. Şl. Pascu, prof. V. Vătăşianu a scris pentru acelaşi volum capitolele de istoria artei feudale Volumul al III-lea atestă de asemenea con­tribuţia Catedrei de istoria Romîniei, capi­tolul privitor la revoluţia din 1848 din Transilvania şi un capitol despre Transil­vania între anii 1849—1867 fiind elaborate de prof. Victor Cheresteşiu.

Colectivul catedrei, prin munca depusă, a depăşit obligaţiile prevăzute în planul de activitate ştiinţifică pe anul 1959, realizînd un număr de 18 lucrări supraplan. Din to­talul dc 33 lucrări din plan şi supraplan. 11 sîni utilizate în sectorul cultural-ştiin-ţific fiind folosite pentru tratatul de istorie sau publicate în revistele noastre de spe­cialitate. Astfel, în revista Dacia, voi. I I I , a apărut articolul Les ^Castella Dalma-torum" de Dacie al Acad. C. Daicoviciu, precum şi 3 lucrări ale conf. Mihail Macrea: ,,Burebisla i kelttt na srednem Dunae, Sia-vianschi mogldlnik v Someseni şi Une nou-velie inscription latine de Dacie du IV-eme siede. In Studii şi cercetări de istorie ve­che (ar. 2/1959) a fost publicat articolul Luciei David Ţeposu, Un nou abraxas de la Porolissum, iar în revista Studii de is-

torie (nr. 2/1959) articolul conf. Ştefan Pascu: Ecoul Unirii Ţărilor Romîne în Tran­silvania. Acelaşi autor a publicat în edi­tura S.R.S.C. o lucrare de popularizare: Războiul ţărănesc de sub conducerea lui Gheorghe Doja, 1514.

In şirul realizărilor colectivului Catedrei de istoria Romîniei pe anul 1959. un loc de frunte îl deţine publicarea lucrării mo­numentale a prof. V. Vătăşianu: Istoria artei feudale în ţările romîne, rodul unei îndelungate activităţi de cercetare şi docu­mentare ştiinţifica.

Solicitudinea şefului catedrei şi a mem­brilor cu experienţa clin colectivul de ca­tedră laţă de cadrele tinere sau începă­toare s-a manifestat în mod permanent. Faptul că li s-a creat posibilitatea sâ-şi expună referatele şi comunicările într-un ca­dru festiv cu ocazia sesiunii ştiinţifice a universităţii a constituit un neîndoios sti­mulent în muncă. Remarcăm că dintr-un număr de 8 comunicări, care reprezintă contribuţia Catedrei de istoria Romîniei la sesiunea ştiinţifică din 20—22 mai 1959 a Universităţii Babeş-Bolyai, 6 au fost pre­zentate de cadre tiucrc: preparatori, asis­tenţi, lectori, şi anume: L. Ţeposu-David. I. Bratu, A. Bunea, A. Paţica. Al. Husar. V. Popa.

Colaborarea membrilor catedrei la redac­tarea tratatului de Istorie a Romîniei răs­punde îndeplinirii sarcinii trasate istori­cilor din ţara noastră la Congresul ai II-lea al P.M.R., contribuind la dezvol­tarea ştiinţei istorice şi la răspîndirea în masele largi populare a unei sinteze rigu­ros ştiinţifice despre trecutul ţării noastre.

Orientarea activităţii de cercetare ştiin­ţifică a fiecărui membru al catedrei spre un anumit domeniu de probleme a asigurat îmbrăţişarea tuturor epoeelor istoriei Romî­niei. Trebuie însă subliniată proporţia ne-justa îu care se mai află problemele de is­torie veche, medie şi modernă, în special în ceea ce priveşte temele despre organi­zarea mişcării muncitoreşti condusă de P.C.R., precum şi cele în legătură cu is­toria noastră dupa 23 august 1944.

Unificarea celor două universităţi asigu-rînd condiţii mai bune de colaborare între cercetătorii din domeniul istoriei, va per­mite lărgirea tematicii ştiinţifice a catedrei şi aprofundarea a numeroase probleme de istoric ce-şi aşteaptă rezolvarea.

A. BUNEA

ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A CATEDREI DE ISTORIE UNIVERSALĂ IN ANUL 1959

Paralel cu munca didactică, educativă şi metodică, în cadrul catedrei de istorie uni­versală a Universităţii „Babeş-Bolyai" se desfăşoară o susţinută activitate ştiinţifică. Majoritatea membrilor colectivului de ca­tedră participă la rezolvarea temelor in­cluse în planurile de cercetare ştiinţifică; afară de aceasta, de către membrii catedrei se elaborează, sau au şi fost elaborate, o serie de lucruri neincluse în plan, cele mai multe rod al unor cercetări ştiinţifice per­sonale.

Temele abordate de membrii catedrei cu­prind, cronologic vorbind, toate epocile is­toriei. In ultima vreme se tinde să se pună un accent deosebit pe cercetările avînd drept obiect istoria modernă şi contempo­rană, lupta maselor populare, mişcările re­voluţionare şi progresiste. Datorită, pe de o parte, necesităţilor activităţii ştiinţifice şi, pe de altă parte, condiţiilor specifice de lucru, numeroase teme sînt alese din cadrul istoriei patriei.

Dintre lucrările membrilor catedrei apă­rute în 1959 cităm: Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec. IV—XIII şi Raport preliminar asupra săpăturilor de la Moreşti de K. Horedt, cartea Sub flamura Taborului şi articolul Slavistul romîn Ioan Bogdan si bulgarii (publicai la Sofia) de M. Dan, articolul Legăturile lui Ion Ionescu de la Brad cu Transilvania (în 1. maghiară) de 1. Kovăes.

O substanţială contribuţie aduce catedra de istorie universală la elaborarea Trata­tului de istorie a Romîniei. Din cei 25 de membri ai catedrei, nu mai puţin de 9 — Fr. Pali, M. Dan, K. Horedt, I. Pataki. Al. Csetri, I. Kovăes, C. Mureşan, Şt. Im-reh şi S. Jako — colaborează nemijlocit la Tratat, redactînd capitole sau subcapi­tole din perioada prefeudală şi din epocile feudală şi modernă a istoriei ţării noastre. Majoritatea capitolelor şi subcapitolelor din Tratat care revin membrilor catedrei au şi fost redactate ca, de exemplu. Situaţia so-cial-politică a Trunsiiuaniei în sec. XIV—XV (Fr. Pali) , Transformarea raporturilor feu­dale din Transilvania in a doua jumătate a secolului al XVl-lea (I . Pataki), Dezvol­tarea economică şi socială a Transilvaniei între 1828—1847 (St. Imreh), Situaţia po­litică a Transilvaniei sub absolutism (C. Mureşan) şi altele.

Fără a reprezenta colaborări directe la

Tratatul de istorie a Romîniei, multe din temele ştiinţifice rezolvate, sau pe cale de a fi rezolvate, de colectivul catedrei de istorie universală contribuie, prin rezulta tele lor, la întocmirea Tratatului. Aşa sînt. pentru a nu cita decît cîteva, Economia do­meniului cetăţii Hunedoarei în 1517—ISIS (I . Pataki), Moara de htrtie din Sibiu în sec. XVI şi Mişcări sociale la Bistriţa în primul sfert al sec. XVI (S. Goldenberg). Contribuţii la problema limesului de vest al Daciei partea I (Şt. Ferenczi), Critica privilegiilor false din sec. XIII ale ora­şului Dej (S. Jaleó), Date şi probleme noi cu privire la dacii din Munţii Orăştiei şi Sanctuarul-calendar dacic de la Sarmisege-tusa (H. Daicoviciu), etc.

Alături de problemele dezvoltării social-economice a ţârii noastre, care, după cum s-a putut vedea din cele de mai sus, ocu­pă un loc important în cadrul activităţii ştiinţifice a catedrei, o mare atenţie s-a a-cordat temelor privind lupta maselor popu­lare pentru o viaţă mai bună. Lucrări ca Revoluţia burgheză din Ţările de Jos (C. Mureşan), Clujul în prima fază a luptei de eliberare anlihabsburgică din^anii 1703— 1711 (A. Magyari), Lupta comună romino-maghiară din Transilvania împotriva exploa­tării feudale şi a jugului străin pînă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea (M. Dan şi I. Pataki), Participarea maselor populare la mişcarea memorandistă (M. Danciu), Lupta ţărănimii din Transilvania împotriva repre­zentanţilor locali ai puterii burghezo-moşie-reşti maghiare în toamna anului 1918 (I . Kovăcs), Reforma agrară din 1945 în fostul judeţ Bihor ( \ . Şchiopu) tratează probleme a căror însemnătate ştiinţifică şi educativă nu poate scăpa nimănui.

Problema relaţiilor romîno-ruse de-a lun­gul veacurilor a preocupat pe unii membri ai catedrei de istorie universală, care şi-au orientat activitatea ştiinţifică tocmai în a-ceastă direcţie. Lucrările Războiul naţional de eliberare din Ucraina dintre anii 1648— 1654 şi figura lui Bogdan Hmielniţki în cronicile din ţara noastră şi Ştiri privitoare la romîni în corespondenţa lui Petru cel Mare între anii 1708—1711 (C. Enea) şi Lupta U.R.S.S. pentru încheierea unui tratat de pace democratic cu Romînia la Confe­rinţa de pace de la Paris din 1946 (A. Stoica) au şi fost redactate, iar lucrările Legăturile Transilvaniei cu Ucraina în tim­pul lui Bogdan Hmielniţki (C. Borbáth) şi Colaborarea militară romîno-rusă în războiul

pentru independenţă din 1877—1878 ( I . Bogosavlievici) sînt în curs de elaborare.

Rezultatele activităţii ştiinţifice a colec­tivului catedrei s-au oglindit, parţial, şi în sesiunea ştiinţifică a Universităţii din 20— 22 mai 1959, la care membrii catedrei au prezentat 11 referate, coreferate şi comu­nicări în problemele: Permanenţa dacică Permanenţa daco-romană în epoca prefeu-dală, Renta feudală şi acumularea primi­tivă a capitalului în Transilvania, Dezvol­tarea burgheziei în Transilvania şi Etapele principale ale mişcării muncitoreşti. Lucră­rile prezentate de membrii catedrei de isto­rie universală reprezintă peste 50% din to­talul lucrărilor expuse în cadrul sesiunii.

O preocupare de seamă a catedrei a fost redactarea de cursuri şi manuale, atît pen­tru învăţămîntul Superior, cît şi pentru în-văţămîntul mediu. Prof. N. Lascu a cola­borat la redactarea manualului de Istorie antică pentru clasa a VllI-a, apărut în Ed. dc Stat didactică şi pedagogică, şi îv> • preună cu 11. Daicoviciu, lucrează la în­tocmirea unei Crestomaţii pentru istoria universală veche, în trei volume. A. Bodor a redactat cursul de Istorie universală ve­che pentru învăţămîntul superior (în 1. ma­ghiară), care a fost editat, şi a colaborat la prelucrarea în limba maghiară a manua­lului de limba latină pentru clasa a Xl-a a şcolilor medii. l"r. Pali şi C. Mureşan au publicat o nouă ediţie. îmbunătăţită, a manualului de Istorie a Evului Mediu peu-tru clasa a IX-a, ultimul colaborînd şi la manualul unic de Istorie a Romîniei pentru clasa a Xl-a. In sfîrşit, Şt. Imreh a publi­cat partea I-a a cursului de Istorie univer­sală modernă, perioada 1870—1918, în 1. maghiară.

Se cuvine să menţionăm şi activitatea de cercetare pe teren desfăşurată de unii mem­bri ai catedrei, fie pe şantierele arheologice ale Academiei R.P.R. (K. Horedt, Şt. Fe­renczi şi II. Daicoviciu), fie în arhive (S. Goldenberg şi alţii).

Munca de cercetare ştiinţifică a reprezen­tat, în anul 1959, o parte însemnată din activitatea catedrei de istorie universală a Universităţii clujene. Planul catedrei pe anul 1960 prevede o îmbunătăţire continuă a muncii ştiinţifice, în special printr-o mai justă orientare a tematicii şi prin lărgirea colaborării cu alte catedre şi cu Institutul de istorie al Filialei Academiei R.P.R.

H. D.

RECENZII

M i h a i l D a n , Sub flamura Tâborului. Editura Tineretului, 1959, 344 p.

Literatura islorică, destinata tineretului, s-a îmbogăţit eu o nouă lucrare valoroasă, ieşită de sub pana istoricului Mihail Dan. Ea este consacrată eroicei epopei din isto­ria poporului ceh, aşa numitelor războaie husite. Desigur, M. Dan nu este primul care a abordat această problemă. Istoria războaielor husite are o bibliografie vastă. Meritul de seamă însă al lucrării „Sub fla­mura Tâborului" îl constituie faptul că au­torul — bun cunoscător al epocii tratate — a reuşit cu un vădit talent literar să re­dea, în toată multilateralitatea sa, tabloul veridic al unui crîmpei din viaţa şi lupta pentru o soartă mai bună a unui popor neînfricat şi dornic de libertate. Istoria războaielor husite, a puternicei mişcări anti­feudale, de eliberare naţională şi anticato-liee din anii 1419—1434. şi-a găsit încă un autor remarcabil. Stilul viu, colorat, de o deosebit? claritate al lucrării face lec­tura ei plăcută şi uşoară.

Volumul „Sub flamura Tâborului" este divizat în mai multe compartimente, foarte sugestiv întitulate şi axate pe problemele esenţiale ale subiectului tratat: In preajma fui lunii, Misir 3an Hus, Primul val revo­luţi onar, Glorioasele arme husite, In ţară şi dincolo de hotare, Sfîrşitul tragic al marii epopei, Epilog. Capitolele enumerate sînt precedate de un succint Cuvînt înainte, semnat de Mauriciu Kandel. Lucrarea este înzestrată cu un bogat material iconografie: 67 de ilustraţii (reproduceri contemporane, desene, facsimile e t c ) ; trei hărţi (planul oraşului Praga în sec. XV; expediţiile hu­site peste hotare şi Locurile principalelor bătălii date de husiţi în Cehia) şi o Bi­bliografie de bază, în care figurează luctări ale clasicilor marxism-leninismului, consul­tate pentru problema războaielor husite, principalele izvoare şi lucrări istorice. Au­torul e la curent, după cum rezultă din analiza operei sale, cu ultimele lucrări ştiin­ţifice consacrate problemei războaielor husite.

Mihail Dan deschide lucrarea sa cu o adîncâ analiză a premizelor economice şi sociale care au stat la baza mişcărilor din Cehia la începutul sec. XV-lea, cu studiul perioadei de criză prin care treceau multe ţări ale Europei la sfîrşitul sec. XIV şi începutul sec. XV şi în primul rînd Cehia (Regatul Bocmiei). El trece în revista cau­zele fundamentale care au dat naştere gran­dioasei mişcări naţionale şi antifeudale, sub­liniind atît descompunerea din rîndurile vîr-furilor feudale laice şi eclesiastice din Ce­hia, cît şi situaţia insuportabila a sără­cimii oraşelor şi satelor cehe.

Lupta ţărănimii cehe îmbrăca nu numai forme active, violente de împotrivire. Ea îmbrăca adesea şi haina ereziei populare, a protestului împotriva învăţăturii bisericii romano-calolice, protest prin care, într-un înveliş religios, specific epocii, sărăcimea satelor şi oraşelor dădea glas nemulţumirii sale faţă de asuprirea feudală şi visurilor sale de schimbare din temelii a nedreptei orînduiri sociale.

Deosebit de reuşită este analiza structurii sociale a oraşului ceh în preajma războa­ielor husite. Descrierea vieţii din marele centru al Cehiei — Praga (p. 39—44) cu­prinde accente de mare elocvenţă şi sensi­bilitate.

Studiind atmosfera revoluţionară ee do­mina în oraşele şi satele Cehiei, contradic­ţiile dintre păturile de jos şi păturile asu­pritoare, conflictele din rîndurile celor pu­ternici ,,ce se mănîncă între ei pentru un os", cum afirma Hus, autorul insistă şi asupra antagonismelor naţionale existente în Cehia în acea vreme. într-adevăr, la contradicţiile sociale se adăugau cele na­ţionale, ceea ce a făcut ca mişcarea de eli­berare socială, antifeudală a poporului ceh să se împletească cu lupta de eliberare na­ţionala de sub dominaţia germană internă şi externă. Dar autorul scoate just în evi­denţă faptul că în această bătălie, masele populare cehe şi slovace şi conducătorii lor au ştiut să deosebea s.ă poporul german,

D — Babeş—Bolyai: Istorie

pe ţăranii, micii meşteşugari şi plebea, cu care s-au înfrăţit în lupta comună, de asu­pritorii germani (împărat, prelaţi, nobili, patriciat) împotriva cărora au luptat îm­preună.

Criza profundă pregătise evenimente zgu­duitoare. Atacurile îndreptate împotriva feu­dalismului în general şi a bisericii cato­lice în special, s-au prezentat — lucru pe deplin explicabil — ca erezie religioasă. Doctrinele revoluţionare sociale şi politice atacau relaţiile sociale de pe o bază co­mună, teologică. In capitolul Mistr Hus, autorul analizează activitatea predicatorilor populari, a precursorilor husitismului, o prindu-se apoi pe larg asupra măreţei fi­guri a lui Jan Hus, învăţătorul poporului ceh. In faţa cititorului se perindă în culori vii copilăria şi adolescenţa lui Hus, pe­rioada studenţiei, cea a formării concep­ţiei sale şi a propagării acesteia, atacurile lui Hus împotriva ierarhiei bisericeşti, a papei, a celor bogaţi. Predicele sale sînt plin-î de simpatie la adresa celor săraci şi asupriţi şi de aspre cuvinte de osîndă la adresa asupritorilor. Poporul ceh îl ascultă şi îl urmează. Neobosit, Hus educa poporul, din rîndurile căruia s-au ridicat atîţia ho-tărîţi luptători sub steagurile husite. Zgu­duitoare, emoţionantă pînă în adlncul su­fletului este descrierea suferinţelor lui Hus, întemniţat de duşmanii săi, care-i garan­taseră libertatea personală. Spectacolul de­zolant şi revoltător al chinuirii acestui om de către uneltele conciliului de la Constanţa (p. 100—106), al condamnării sale la moar­te şi al arderii pe rug, deşi conţine — pre­cum autorul recunoaşte cu probitate — ele­mente împrumutate din romanul ,.Za ot-ciznu" al lui S. Ţarevici, are o nuanţă originală. Pilda de nobleţe, de demnitate şi de abnegaţie a lui Jan Hus şi a disci­polului său Ieronim din Praga, a avut adînci urmări. Un popor întreg, admirabilul popor al lui Hus, a sîngerat ani la rînd întru apărarea drepturilor sale, răzbunîn-du-şi martirii.

După uciderea lui Hus, întreaga Cehie începu să ardă în focul răscoalei. Mihail Dan trece în revistă mişcările din Praga (30 iulie 1419—17 august 1419), rolul con­ducător pe care-1 are de acum înainte în mişcare Jan 2izka din Trocnov, bătăliile din Oraşul Nou şi Oraşul Vechi, victoria poporului (p. 117—140). El evocă citito­rului evenimentele legate de primele victorii pe cîmpul de luptă împotriva trupelor im­periale (Sudomer, 1420) şi de constituirea

Tâborului — adăpostul sărăcimii satelor şi oraşelor Cehiei, centrul aripii radicale a mişcării revoluţionare husite. Autorul su­pune unei temeinice analize viaţa organi­zata pe temelii egalitare şi comunitare a celor din Tâbor, în .contrast cu viaţa buşi­ţilor praghezi (calixtini). Sub flamura Tâ­borului se vor duce la culmi neatinse pînă atunci luptele pentru dreptate şi libertate ale poporului ceh.

Incepînd de la această parte a lucrării, autorul trece în revistă marşul triumfal — în special pe cîmpurile de luptă — al husi­tismului. Războiul de apărare naţională a dus . la împăcarea, în faţa duşmanului co­mun, a curentelor radical şi moderat ale husitismului. Cruciaţii sînt înfrînţi la Vit-kov, apoi la Vysebrad (1420). Husiţii cu­ceresc pe rînd o serie de oraşe, cetăţi şi castele. O nouă cruciadă, organizată în 1421, trece prin foc şi sabie populaţia neînarmată a satelor şi oraşelor. La Kutnâ Hora forţele duşmane sînt din nou zdro­bite (1422). O a treia cruciadă are ace-laş sfîrşit.

Pentru ultima oară, cu mari eforturi, lagBrul husit apăruse unitar în faţa inami­cului. Se căscase o adîncă prăpastie între praghezii bogaţi şi tăboriţi, dar şi în Tâbor frămîntarea atinse apogeul. Apare, alături de Tâborul vechi — mai radical, mai con­secvent în lupta împotriva duşmanilor in­terni şi externi, Tâborul Mic, întemeiat de Zizka (1423). Totuşi, în faţa duşmanilor, legaturile de prietenie şi de alianţă între Tâborul Vechi şi Tâborul Mic nu fură rupte nici o clipă. Ele se manifestă cu pregnanţă în luptele împotriva duşmanilor interni şi a celor externi, atît de viu descrisă de M. Dan în subcapitolul „împotriva tuturor" (p. 210—220). Moartea lui ZiZka, creatorul eroicei armate populare puse problema ale­gerii unui nou conducător. Procop cel Mare, urmaşul lui Zizka, a fost un mare coman­dant militar şi un om politic tâborit de un format mai mare chiar decît învingă­torul de la Vitkov. Cruciaţii suferă o nouă înfi îngere cumplita la Usti pe Elba (1424), iar la Tachov (1427) bandele cruciade, cu­prinse de groază, fug înainte de a începe lupta. E încă o izbîndă strălucită înscrisă în istoria mişcării husite. Avîntul revolu­ţionar cunoaşte în anul 1427 culmi nemai atinse. începe seria de expediţii dincolo de hotare (1429—30) descrisă de autor în subcapitolul „Prea frumoasele campanii". Rezultatele lor au fost strălucite. Ostile tâborite au distrus bazele de pe care feu­dalii germani şi cruciaţii europeni atacaseră

Cehia; ideile husite străbat întreaga Europă (p. 259—270). O nouă şi ultimă încercare de a îngenunchia pe cehi prin spadă duse ]a o nouă victorie strălucită a tâboriţilor (DomaZlice, 1431). Ca urmare, biserica ca­tolică şi împăratul Sigismund hotărîră să profite de neînţelegerile dintre praghezi şi tăborito-orfelini, de a-i face pe cei dintîi să cadă la înţelegere cu catolicismul, pen­tru ca, izolînd fracţiunile radicale ale husi-tismului, să le poată lichida prin forţele unite ale duşmanilor interni coalizaţi. Tră­darea bîntuie cu furie. Calixtinii trec făţiş în tabăra reacţiunii feudalo-catolice, înche­ind actul trădării prin semnarea compactate-lor din Praga. Instaurarea puterii nobiliare aliate cu orăşenimea calixtinâ a urmării licliidarea mişcării revoluţionare husite. O nouă coaliţie împotriva acesteia se înfiripă, la 1434. La Lipany, oastea populară, lovită de trădare, este înfrîntă. Cehia a fost în­vinsă de Cehia, buşiţii au fost înfrînţi de husiţi. Deşi învinsă, mişcarea revoluţionată a poporului ceh, apare, totuşi, aureolată de nimbul unei nepieritoare slave. In Epi­log, autorul analizează pe rînd importanţa ei revoluţionară, naţională, militară şi cul­turală, subliniind însemnătatea tradiţiei hu­site păstrate cu sfinţenie de poporul ceh şi de cel slovac, pînă în zilele noastre.

Lucrarea lui M. Dan intră în repertoriul cărţilor valoroase publicate în ultima vreme. Bine informată, bazată pe date verificate, ea are totuşi unele carenţe, e drept, mi­nore şi care nu afectează valoarea operei. Apar uneori mici inadvertenţe sau unele aserţiuni, care fiind lipsite de suficientă claritate pot provoca nedumeriri. De pildă: în legătură cu desfăşurarea luptei de la DomaZlice (p. 273, 275 şi 277) sau cu rolul jucat în Cehia de Sigismund Kory-butovvicz şi de polonezii din detaşamentele sale (p. 240, 272, 325) apar unele afir­maţii contradictorii. E anacronică utilizarea de către autor a unei terminologii neadec­vate pentru secolul XV, de pildă atunci cînd susţine că Cehia a fost „prinsă în cercul de fier al blocadei economice, pro­clamata de bulele papale" (p. 234). In mozaicul de forme de organizare politică şi economică din perioada de înflorire a evului mediu, nu poate fi vorba de o ase­menea politică sau de realizarea ei. în le-' gătură cu oraşul Breslau (Wroclaw), citi­torul se întreabă de ce acest oraş din Silezia polonă apare ca centru urban în Cehia (p. 24). In ce priveşte acelaşi topo­nimic, s-ar fi impus utilizarea unei singure forme şi nu: Wroclaw (p. 24) şi Breslau

(p. 160. 228). La fel, ar fi fost bine să se folosească forma încetăţenită Wyclif şi nu Wycliffe (p. 73, 81 et passim), care nu e în uzanţă în literatura noastră isto­rică. Cu privire la ilustraţii, se poate constata că nu toate cuprind indicarea epocii şi a izvorului după care au fost reproduse (p. 43, 99. 143 et passim), aşa cum bine a procedat autorul în toate cele­lalte cazuri. Deasemenea — deşi autorul precizează că a inclus în bibliografia căr­ţii sale lucrările de care s-a folosit mai mult Ia întocmirea ei —, credem că ar fi fost oportună citarea în bibliografie a unor lucrări mai noi, consacrate subiectului tratat, ca: Fr. Havka, Mişcarea revoluţio­nară husită şi importanţa ei internaţională (Studii, 1955, 3) : Demeny L. şi Pataki J.. A huszita forradalmi mozgalom elterjedfise hazânkban es hatăsa a parasztok 1437—38 evi felkelesere (A kolozsvâri Bolyai Tudo mânyegyetem, 1956); M. Kandel, Jan Hus şi mişcarea husită (Bucureşti, 1957).

S-a insistat asupra calităţilor literare şi stilistice ale lucrării „Sub flamura Tâbo-rului". Cu toate acestea, se pot întîlni, uneori, forme de stil sau turnuri artificiale, meşteşugite. Cîteva exemple: „Ostaşii hu-siţi au tot îndemnat spre Nord" (p. 254); ..floare lilială" (p. 255); „imperialii se încălzeau, punînd pe foc sărăcăcioasele „că­suţe" (p. 196); „A unei pieţi interne, stră­bătută de căi şi legături de comerţ, care — venind din toate ţinuturile ţării — se întretăiau la Praga" (p. 23); sau termeni neobişnuiţi ca „landfridul" (p. 242) corect identificat în note ca „pace internă", dar dat în text ca „uniune" ş.a. De asemenea, c o pedanterie redarea tuturor onomasti­celor şi toponimicelor în forma lor cehă, într-o carte de acest profil. Transcrierea lor în limba romînă, cu excepţia unor nume consacrate, ar fi uşurat lectura lucrării.

Nu putem termina aceste rînduri fără a sublinia că micile scăpări şi inadvertenţe nu impietează asupra valorii ştiinţifice, li­terare şi educative a lucrării. In special trebuie relevată străduinţa lui M. Dan de a oferi cititorilor o traducere proprie, în versuri rimate, a poeziilor contemporane mişcării. Calitatea lor, cu unele mici ex­cepţii, este indiscutabila.

„Sub flamura Tâborului" rămîne o im­portantă operă de contribuţie la cunoaş­terea trecutului de luptă pentru libertate a poporului ceh şi va ocupa un loc de frunte înlre lucrările de acest gen.

S. GOLDENBERG

J o s e f M a c ú r e k — M i 1 o s R e j -n u s, Ceské zemé a Slovensko ve stolctí pred Bílou Horou (Ţările cehe şi Slcvacia îu secolul de dinainte de Muntele Alb). Praha, Editura pedagogică de stat, 1958, 418 pag.

Studierea relaţiilor dintre cele două po­poare înrudite, celii şi slovaci, care au trăit secole la rînd în formaţiuni statale diferite, dispune deja de o bogată bibliografie isto­rică. Dar pe cînd studiile sau monogra­fiile de pînă aici se ocupau de obicei cu raporturile culturale, literare, lingvistice sau etnice, cartea Iui MacÚrek-RejnuS e dedi­cată exclusiv raporturile social-economice şi politice din secolul XVI—XVII. In afară de acest element nou, cercetarea lor se ca­racterizează prin folosirea unui uriaş ma­terial documentar cules în arhivele cehe, slovace, maghiare şi polone.

In primul capitol, autorii se ocupă cu legaturile şi paralelismele ce se pot stabili documentar între marile proprietăţi fun­ciare din Moravia şi Slovacia şi dezvol­tarea lor economică.

Capitolul al II-lea — cel mai întins ca. pitol al cărţii — analizează meşteşugurile şi comerţul din ţările cehe şi din Slovacia în sec. XVI — începutul sec. al XVII-lea, abordînd o serie de probleme interesante, ca producţia meşteşugărească în oraşele ceho-morave şi slovace, drumurile comer­ciale între Cehia şi Slovacia, probleme de metrologie şi numismatică, mărfuri impor­tate şi exportate, participarea feudalilor, meşteşugarilor, negustorilor şi ţăranilor la comerţul dintre ţările cehe şi Slovacia, pro­blema pieţii, rolul creditului etc. Puntad din plin la contribuţie registrele vamale de trieesimă, corespondenţa dintre oraşe şi pro­tocoalele oraşelor, autorii reuşesc să do­vedească intensitatea schimburilor comer­ciale între ţările cehe şi Slovacia într-t» perioadă cînd ocuparea Ungariei de către turci a făcut să crească rolul Slovaciei de intermediar între Europa centrala' şi ţările răsăritene, între care şi ţările romîne.

Capitolul al III-lea intitulat „Apărarea împotriva pericolului comun" abordează atît problema apărării comune ceho-slovace în-potriva pericolului turcesc ta secolul al XVI-lea, cît şi — mai ales — colaborarea dintre cehi şi slovaci în lupta împotriva absolutismului habsburgic ta • anii 1618— 1620. In legătură cu această colaborare au­torii ating şi o problemă ce interesează şi istoria Transilvaniei şi anume ajutorul dat de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen,. poporului ceh în lupta lui împo­

triva cotropitorilor habsburgi. Istoriografia cehoslovaca, romniă şi maghiară s-au ocu­pat şi pînă acum de relaţiile dintre Tran­silvania şi ţările cehe ta anii 1618—1620, în perioada marei răscoale împotriva habs-burgilor. Ceea ce aduce nou cartea -profesorului MacUrek şi a lui Milos RejnuS este că ei explică acţiunea militară întreprinsă de Ga-briel Bethlen în 1619—1620 în sprijinul răs­coalei cehe prin situaţia favorabilă creată în Slovacia (valea rîului Vâh) în vara anu­lui 1619, cînd partida filocehă a reuşit sa se impună acolo împotriva celeilalte partide, habsburgofile.

In capitolul închinat concluziilor autorii se ocupă de ediţiile anterioare de docu­mente privind relaţiile ceho-slovace în sec. XVI — începutul sec. XVII, de limba do­cumentelor slovace, care este mai ales ceha, de importanţa noilor documente culese • de autori în anii 1945—1954 în arhivele cehe, slovace, maghiare şi polone pentru studierea problemelor agrare, comerciale, politice, cul­turale, literare, şcolare etc. ale raporturilor ceho-slovace în sec. XVI—XVII. Autorii îşi încheie consideraţiile lor cu precizarea nor­melor tehnice pe care le-au urmat în edi­tarea celor 225 de documente cehe (cea mai mare parte), latine şi germane date în anexă.

Bazată pe un imens material arhivalic nou. din care o mare parte, pentru eco­nomie de spaţiu, a fost inserat în copioa­sele note subliniare ale textului, punînd la contribuţie o impresionanta literatură isto­rică, lucrarea prof. I. Macârek şi a cola­boratorului său M. RejnuS reuşeşte să dovedească, în mod documentat şi ştiinţific, că în secolul al XVI-lea-începutul sec. al

. XVIITca popoarele frăţeşti cehe şi slovace au trăit într-o strînsă unitate economică şi au avut susţinute legături politice. Dar im­portanţa acestei cărţi pe care a editat-o facultatea de filozofie din Brno nu rezidă numai în aceasta. Lucrarea lui Macurek-Rejnu§ poate servi în acelaşi timp ca ghid metodologic îndeosebi pentru cei care a-bordează problema schimbului de mărfuri între diferite ţari în evul mediu. Punînd o serie de probleme noi sau reluînd pe o bază nouă, în lumina noilor materiale documen­tare, unele probleme vechi, autorii au reu­şit să ne dea o excelentă monografie a raporturilor social-economice şi politice din­tre ţările cehe şi Slovacia de la începutul secolului al XVI-lea pîuă în preajma marei răscoale a poporului ceh din ultimii ani ai celui de al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Felul în care a fost scrisă

această carte extrem de informată ne face să aşteptăm cu nerăbdare continuarea ei care va trata despre relaţiile social-econo-nvice eeho-slovace în vremea războiului de treizeci de ani.

Cartea care a făcut obiectul recenziei noastre se încheie cu un rezumat în limba rusă, un altul în limba germană, cu un indice de persoane şi cu un altul de locuri.

Editarea textelor din anexa documentară s-a făcut după principiul transcrierii fone­tice. Credem că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi păstrat la transcrierea documentelor toate particularităţile de limbă, ceea ce ar fi mărit valoarea ediţiei, făcînd-o utilă şi lingviştilor. Ici-colo, fie în studivd intro­ductiv, fie în anexa documentară sau în rezumatul în limba rusă, s-au strecurat unele mici greşeli sau inconsecvenţe. Aşa. de pildă, Fornouhcrske Slechty (p. 131 r. 12 de sus) este greşit în loc de: hornouherske slechty; răscoala stărilor cehe din 1618 e

numită, greşit, la p. 133 r. 4 de sus: revo­luţie: la p. 26b (doc. 110) r. 9 de sus: vestri, greşit, în loc de: vestris; ante mu­rale, econtra (doc. 171), promtitudlnem (doc. 173) şi alte forme incorecte sau neobişnuite din document trebuiau restau­rate în text şi date în notele sublimare Lnele miei erori s-au strecurat şi în rezu­matul rus la p. 396. Toate acestea — unele din ele greşeli de tipar — nu scad cu nimic din valoarea acestei excelente lu­crări.

La sfîrşit ne permitem să reproşem au­torilor că n-au însoţit lucrarea lor cu un glosar de termeni privitor la schimbul de mărfuri, în care ne-am fi explicat o serie de termeni ca: centnâr, dryling, tunna. balla. arăiînd şi valoarea acestor unităţi de măsură, aceasta cu atît mai mult cu cît indicaţiile metrologice de la p. 65—66 sint cu totul insuficiente.

M. DAN

E R A T Ă

Pag. Rîndul î n loc de : Se va citi ;

34 A

35 36

38 96

128 col. I

7 de sus 2 şi 4 de jos 5 de sus 9 de sus

9 de sus 17 de sus 12 de jos

francul Beresticiko Gh. Râkoczi I I în

Moldova

epuizaseră Kozony torie veche

flancul Beresteciko Gh. Râkâczi I I . Prin aceasta, George Krauss caută sâ justi­fice intervenţia lui Gh. Râkoczi I I în Moldova epuizarea " Kozlony torie contemporană faţă de pro­

blemele de istorie veche

Babeş—Bolyat : Istorie 1959