Motto: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept învoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.”

(Psalmul 50)

Mileniul III

Anul 2008, Nr. 8

JURNAL DE BORD - “SIMION MEHEDINŢI”

Cuvânt de suflet

Quo Vadis? Dragii mei, recunoaştem că aceasta este întrebarea care ne-a frământat pe tot parcursul anului 2008. O întrebare care tulbură omenirea de la începuturi şi în toate vremurile. Gânduri despre protecţie socială fără educaţie solidă, despre legislaţie fluctuantă şi neterminată, despre tineri din învăţământul

românesc de masă sau special, care nu-şi găsesc locul nicăieri şi ............ Între tulburătoarea întrebare care ne frământă: Quo Vadis? şi realitatea zilei şi a timpului istoric pe care îl trăim am înţeles că singura pavăză este ÎNFĂPTUIREA. Şi atunci, uitându-ne în jur la şcoala noastră, la ceea ce am înfăptuit am văzut un ŞANTIER DE LUCRU în care noi, cei din Corabia Speranţa am construit, modernizat, amenajat, am închipuit în mod real o şcoală modernă cu ochii ţintiţi spre viitor.

SPERANŢA

Din cuprins:

Implicaţii ale învăţământului inclusiv – pag. 3 Importanţa alimentaţiei – pag 5 Puterea exemplului

– pag8 Scurtă călătorie în istoria psihologiei – pag. 15

P A G I N A 2

Lucrări ale copiilor-

Cusături tradiţionale

românești, stampe.

C e r c u l “ I n d r ă z n e ş t e ş i creează“ este un cerc d e e d u c a ţ i e tehnologică şi abilităţi practice: cusături, împletituri, felicitări, picturi pe sticlă, modelaj, etc. Acest cerc a fost lansat pe 29 ian. 2008. În stabilirea tematicii cercului, s-a ţ inu t s eama de dorinţele elevilor, aflate prin sondaje efectuate în rândul lor din timp, din faza de organizare a cercului şi apoi în fazele de pregătire a etapelor viitoare de activitate. C r e d e m c ă a c e s t p r o g r a m a v a n t a j e a z ă a t â t părinţii, cât şi elevii, care beneficiază de supravegherea unor cadre didactice în gestionarea cât mai bună a timpului liber

de după şcoală . Activităţile din acest c e r c f a v o r i z e a z ă completarea instruirii şcolare şi a educaţiei, iar pentru copiii instituţionalizaţi el reprezintă în plus un câmp de exersare a relaţiilor interpersonale şi sociale. Participarea la cerc, îi aduce copilului sentimentul de utilitate s o c i a l ă , v a l o a r e personală, de trezire a încrederii în sine, de stabilire a unor contacte sociale şi nu în ultimul rând, contribuie la formarea unui grad de autonomie cât mai mare. Prin participarea elevilor la acest cerc se urmăreşte dezvoltarea cât şi acumularea unor abilităţi specifice, utile pentru: - dezvoltarea sensi-bilităţii, imaginaţiei şi

creativităţii artistice; - dezvoltarea expri-mării libere a copiilor; - studiul formei şi al culorii; - dezvoltarea capa-cităţii de a realiza compoziţii plastice prin asocieri de idei inedi te , folosind materiale, instrumente şi tehnici variate. P e v i i t o r , încercăm atragerea a cât mai mulţi copii, în diverse activităţi, ceea c e , p e l â n g ă îmbogăţirea pregătirii lor profesionale pentru viaţa contemporană, îi va putea avantaja şi în însuşirea şi practicarea unor profesiuni la nivelul practicilor de azi.

Prof. Florea Sanda

Prof. Dumitrache

Lucica

S P E R A N Ţ A

Cercul “Îndrăzneşte şi creează”

Quo Vadis? Pentru educa-ţie şi formare am a c c e s a t f o n d u r i e u r o p e n e p r i n proiectele “Părinţi optimi pentru viitor” şi “Integrarea tinerilor pe piaţa muncii”. P e n t r u u n învăţământ de calitate am adus în fiecare

calculatoare şi table magnetice, aparatură şi utilaje. Pentru suflet şi viaţă am plecat cu elevii în vizite şi excursii care le-au d ă r u i t a m i n t i r i ziditoare de viitor. A m v ă z u t atunci că tulburătoarea

î n t r e b a r e “ Q u o Vadis?”se alină prin Faptele Bune ale fiecăruia dintre noi, ale tuturor, împreună şi că în acest fel avem temei să îndrăznim, să vrem, să înfăptuim.

Dir. Anca Roşca

Dir. adj. Maria

Buruiană

Lucrări de amenjare

a școlii.

Implicaţii ale învăţământului inclusiv la nivelul instituţiilor, serviciilor şi al managementului

educaţional.

P A G I N A 3

Educaţia integrat şi/sau inclusivă implică roluri noi la nivelul unităţilor şcolare, al organizării serviciilor de suport şi a managementului educaţional. Pentru a se putea asigura o abordare holistică în dezvoltarea copiilor se impune folosirea principiului de bază al colaborării dintre sistemul obişnuit şi cel special de învăţământ. Şcolile speciale reprezintă o sursă majoră în facilitarea integrării şcolare a copiilor cu CES. Şcolile speciale au ceea ce le lipseşte şcolilor obişnuite – experienţa în abordarea copiilor cu CES. Aplicarea progresivă a tezei educabilităţii universale (Lynch, 1994) pune însă şi şcolilor speciale provocarea de a şcolariza elevi cu deficienţe din ce în ce mai grave, care prezintă cerinţe educaţionale complexe. Pentru aceşti copii însă şi şcolarizarea specială este o formă de incluziune.

Pe de altă parte, rolul şcolii speciale a început să se extindă tot mai mult spre exterior, spre şcolile generale, spre familii şi comunităţi.

Există câteva tipare ale legăturilor de cooperare existente:

• realocarea resurselor umane prin stabilirea unei cooperări cu altă şcoală sau de înfiinţare a unui centru de resurse; • necesitatea unui centru de resurse pentru educaţia specială care funcţionează prin colectare de informaţiişi oferta de consiliere; • aplicarea unor obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare pentru şcolile generale de a acorda atenţia necesară copiilor cu CES în cadrul acestor şcoli; • adoptarea unor

documente formale de politică şcolară cu privire la strategii şi schemele unor legături de cooperare între şcolile speciale şi cele obişnuite. Scopul unor asemenea

iniţiative este de a facilita printr-o serie de paşi progresivi, integrarea completă, într-o manieră planificată şi graduală, cu asigurarea suportului necesar pentru continuitate şi coerenţă în satisfacerea cerinţelor educa-ţionale.

Dacă acceptăm o diagramă simplă a unităţii şcolare atunci, avem, în principiu, următoarele elemente: elevii, personalul şi resursele.

Legăturile bazate pe elevi reprezintă forma cea mai perfectă a cooperării:

• elevii şcolii speciale merg în şcoala

generală individual, în grupuri mici sau cu clasa;

• timpul de integrare este destinat unor lecţii sau unor activităţi extraşcolare;

• scopul urmărit este integrarea graduală şi diversificată.

Cooperarea bazată pe personal, are în vedere profesorii, resursele de logică a mişcării fiind dinspre şcoala specială spre cea generală.

Profesorii din şcoala specială pot fi implicaţi în trei tipuri de activităţi: predare, specifice pentru colegii din această şcoală, monitorizarea cooperării dintre cele două instituţii.

Din acest punct de vedere, profesorii de educaţie specială sunt o resursă foarte utilă: sursa generală de informare cu privire la specificul predării-învăţării la copiii cu CES (cunosc literatura de specialitate relevantă, metode şi materiale), sunt o sursă de informare cu privire la serviciile pentru copii şi familiile în dificultate.

A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

P A G I N A 4

Postul

Ei pot asigura consilierea în situaţii particulare: • managementul

unor clase care reprezintă proble-me aparte;

• sugestii specifice pentru intervenţia la copiii care nu răspund la metode-le obişnuite de predare;

• elaborarea unui program specific de lucru cu aceşti copii.

Profesorii din şcoala specială pot realiza şi activităţi de perfecţionare pentru colegii din şcolile obişnuite prin cursuri, seminarii sau ateliere de lucru.

Monitorizarea cooperării este necesară deoarece finalizarea poate evidenţia noi practici în acest domeniu

care vor trebui diseminate.

Resursele didactico – materiale pot intra în schemele de cooperare prin transfer şi utilizare în comun.

Diversele ma-teriale legate de suportul învăţării pot îmbogăţii si diversifica în mod deosebit predarea-învăţarea, în sensul prevenirii şi/sau depă-şirii unor dificultăţi de învăţare.

Un caz particular de cooperare este şcoala specială care devine centrul de resurse. Elementele esenţiale ale acesteia vor fi:

• structurile de dialog;

• rolul părinţi-lor;

• rolul profesio-niştilor;

• evaluarea;

• curriculum; • practicile la

şcoală; • tehnologia; • finanţarea.

Schimbările propuse de educaţia integrată/incluzivă presupun implicarea autentică a tuturor persoanelor esenţiale pentru viaţa unui copil, elev, părinţi, cadre didactice, autorităţile locale.

Pe linie de management provocarea principală este a responsabilităţii comune a ambelor şcoli sau a mai multor şcoli care trebuie să acţioneze ca entităţi cu scopuri comune asumate, în vederea oferirii şanselor educaţionale multiple tuturor copiilor.

Prof. Roşca Anca

Prof. Buruiană

Maria

necredinţa voastră; căci

acest neam de duhuri rele cu nimic nu iese decât cu rugăciune şi cu post”.

Aşadar, pentru a ne elibera de patimi, de duhuri necurate şi vicii, trebuie să practicăm postul şi rugăciunea. Totodată, postul presupune abţinerea, nu numai de la mâncare, ci şi de la pofte urâte;

chiar şi celor căsătoriţi, pe timpul postului, li se

Postul este – alături de credinţă, rugăciune şi smerenie – o armă puternică împotriva diavolului şi a lucrurilor lui. Aceasta ne-o spune chiar Mântuitorul, după ce a vindecat pe tânărul lunatic cuprins de un duh rău, la întrebarea ucenicilor: „noi de ce n-am putut să-l scoatem?”. Domnul Iisus răspunde: „ Pentru

recomandă abstinenţa de la relaţiile intime. Aceasta o spune Sf. Apostol Pavel: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi, să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satan, din pricina neînfrânării voastre”.

Prof. Maftei

Maria

Feciora

Maria cu

Pruncul

S P E R A N Ţ A

Importanţa alimentaţiei în menţinerea unui stil de viaţă sănătos.

P A G I N A 5

Este unanim recunoscut că îmbătrânirea este grăbită de o alimentaţie nesănătoasă. Încă din Antichitate, HIPOCRATE scria: “cu cât ne hrănim mai mult şi mai bine cu atât ne dărâmăm viaţa mai repede”.

Introducerea alimentaţiei carnare, prin vânătoare şi prin creşterea animalelor de curte, a fost considerată drept cauza principală a îmbătrânirii şi a scurtării duratei de viaţă. În “Geneza” din Vechea Scriptura se subliniază că Tatăl Ceresc a spus primilor oameni: “Iată că v-am dat vouă orice pom care are în el rod cu sămânţă. Aceasta să fie hrana voastra”. Cei care au mâncat numai roadele scrise în Scriptură au ajuns la vârste matusalemice de sute de ani. Nerespectarea acestor prcepte a devenit un păcat al lăcomiei, consumând produse care otrăvesc corpul.

În alimentaţia raţională, cu o hrană sănătoasa, se recomandă legume nefierte, uşor asimilabile; morcov, spanac,

ţelina, ridichi, varză,

conopidă, mărar, pătrunjel, fasole păstăi, mazăre, soia, tomate, castraveţi, ceapă, usturoi, praz, ardei, ciuperci. Aromatizarea şi condimentarea alimentelor se poate realiza tot cu produse vegetale (chimion, coriandru, măghiran, tarhon, cimbru, muştar, frunze de ţelina, ardei roşu, uneori cu busuioc, salvie, mentă, roinită etc). Prin consumarea zilnică a acestor produse vegetale se asigură necesarul de proteine asimilabile, calciu, riboflavine, vitamine, minerale precum şi enzime cu rol biocatalizator. La prepararea lor nu se foloseşte focul ci se servesc numai in forma de crudităţi şi sucuri.

Dieta alimentară se completează cu fructe proaspete sau sucuri naturale din cireşe, caise, piersice, struguri, coacăze, fragi, pepene (verde, galben), portocale, lămâi, banane, nuci, alune.

Alte alimente dietetice pot fi considerate: carnea de pui, viţel, sardele şi peşte slab cu conţinut redus în lipide saturate, pâine integrală (graham), cereale germinate şi tărâţe, lapte degresat, iaurt, brânzeturi

degresate, seminţe de bostan şi susan, miere de albine bogată în majoritatea mineralelor necesare (Fe, Ca, Mg, Cu, P etc). De asemenea un rol esenţial îl au uleiurile vegetale (de măsline, de porumb şi floarea soarelu), precum şi margarinele îmbogăţite cu vitamine liposolubile (A,D,E,K).

Un produs alimentar, de mare eficienţă, este drojdia de bere care conţine 16 vitamine diferite, majoritatea din complexul B, 16 aminoacizi, 14 minerale şi un procent de 36 % proteine (mai mult decat muşchiul de porc).

Se mai recomandă oţetul de mere (2 linguriţe în 100 ml apa), în cure prelungite de 2 luni, cu efecte în menţinerea tinereţii şi în prevenirea arterosclerozei şi a infarctului miocardic.

Toate aceste alimente dau energie, vitalitate, stare de relaxare şi sentimente de bună dispoziţie, mai ales în condiţii de stres şi tensiune.

A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

P A G I N A 6

“Se întâmplă nu

doar de Crăciun

Ci cît e anul de

lung și bun

Bucuria pe care o

oferi în dar

E bucuria care

vine la tine iar.”

E. B. White

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun la români

Alimentele cu restricţie sau chiar eliminate dintr-un regim sănătos sunt: grăsimile animale (slănina, şunca, untura), carnea de porc, mezelurile, afumăturile, conser-vele, peştele gras şi zahărul alb care poate deveni uşor toxic.

Din alimentatie se mai reduc: alimente prăjite, lapte gras, sare, pâine albă,

biscuiţi, produse de patiserie, gogoşi, pizza, dulceţuri, creme, ciocolate, îngheţate condimente iuţi şi alcoolurile tari.

Consumând hrană nepotrivită şi în exces, aparatul digestiv devine supra-încarcat şi supra-solicitat; alimentele

trec nedigerate în intestine unde fermentează. La aceste alimente netolerate,

reacţiile organismelor sunt foarte diverse întrucât omul nu este croit după un unic calapod.

Prof. Vieru Diana

Urechia”, elevii noştri au participat la manifestarea –concurs ,,Tradiţii şi obiceiuri la români”, care a avut loc la sediul Central al bibliotecii.

La această manifestare au participat şi alte şcoli: Grupul Şcolar D. Moţoc, Grupul Şcolar T. Vuia, Şcoala Generală Nr. 43 . Elevii noştri au confecţionat măşti, împletituri, globuleţe,

sorcove foarte ingenioase din diferite materiale prezentând totodată şi un program de colinde. În urma acestei activităţi şcoala a obţinut o diplomă de participare iar elevii au fost recompensaţi cu diplome şi cărţi.

Prof. DUMITRACHE LUCICA Prof. MIŞCALENCU MĂDĂLINA

Plină de parfum divin, minunata sărbătoare a naşterii Domnului revine iar ca prilej de bucurie. Cei mici îşi luminează copilăria acestor zile deosebite, semănând bucurie prin vestea colindelor, recompesaţi fiind cu daruri creştineşte dăruite. Colindele asemeni unor rugi înălţate spre ceruri, deschid uşile inimilor şi a caselor de creştini vrednici, cu frică şi respect pentru Dumnezeu, bucurându-i deopotrivă. În cadrul parteneriatului dintre şcoala nostră şi Biblioteca “V. A.

S P E R A N Ţ A

Crăciunul

P A G I N A 7 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Prima zi a anotim-pului alb este o mare sărbătoare pentru ţara no-astră. 1 Decembrie este ziua Naţională a României. Dar iarna aduce cu ea şi o frumoasă sărbătoare a creştinilor: Crăciunul. Acesta ne aduce în suflete pace, linişte şi bucurie. Naşterea lui Iisus trebuie să ne facă mai buni, mai blânzi şi mai înţelegători cu semenii noştri. Sunt convinsă că nu numai o dată vi l-aţi imaginat pe Moş Crăciun sub înfăţişarea unui om

bătrân, cu barba albă ca zăpada, durduliu şi mereu cu zâmbetul pe buze. Şi aveţi mare dreptate! Aşa şi l-a imaginat şi creatorul lui, americanul Thomas Nast: drept un moşneag jovial şi generos, fără de care sărbătoarea Crăciunului nu îşi are rostul. Dar care este povestea lui Moş Crăciun? De unde vine şi unde pleacă în fiecare iarnă după ce, în noaptea sfântă de Crăciun, a împărţit daruri copiilor cuminţi? Legendele despre Moş Crăciun sunt multe, fiecare prezentând o altă poveste, dar întotdeauna fermecătoare. Totuşi, este una mai specială. Legenda spune că exista un om foarte păcătos, pe nume

Crăciun. Într-o seară, Maica Domnului căuta împreună cu Iosif un loc în care să-L nască pe Iisus. Soţia lui Crăciun a adăpostit-o în iesle, unde Fecioara L-a născut pe Pruncul Iisus. Aflând, Crăciun a pedepsit-o pe soţia sa, tăindu-i mâinile cu barda. Dar Iisus a făptuit o minune , lipind mâinile femeii la loc. Văzând acestea,Crăciun s-a pocăit, devenind un bun creştin. De atunci, Moş Crăciun împarte în noaptea de Ajun daruri, întorcându-se apoi la casa lui din Laponia, aproape de Polul Nord, unde se află şi binecunoscuta sa fabrică de jucării, realizate de spiriduşi.

primare. O neglijenţă în exprimare sau chiar o ne-cunoaştere a sensului cu-vintelor trădează formu-larea mult folosită astăzi: un procent de 10%. Ca-racterul pleonastic al con-strucţiei rezultă din faptul că procent înseamnă „a suta parte dintr-o canti-tate”.

Cuvintele pe care le folosim pentru ex-primarea gândurilor şi a sentimentelor noastre trebuie astfel alese şi combinate încât sensurile lor să nu se suprapună. Nerespectarea acestui de-ziderat duce, printre al-tele, la construcţii pleo-nastice, reprezen-tând o incorectitudine de ex-

Mai supărătoare decât cea menţionată sunt alte câteva tipuri de pleo-nasme, a căror prezenţă, în vorbire sau în scris, e cu totul neacceptabilă. Iată câteva exemple: var-

iaţiuni diferite, obstacol

care împiedică, înfăptuiri

realizate, exemplu: pluti-

tor, serpentine şer-

puitoare, a aduce la

Să ne exprimăm corect

“Crăciunul nu

este o

perioadă, nici

un sezon, ci o

stare de

spirit.”

Calvin

Coolidge

P A G I N A 8

“Drumul

exemplului e

scurt, al poveţelor

e ocolit”

“Cuvintele te

învaţă, exemplele

te pun în mișcare”

Puterea exemplului

O construcţie din ce în ce mai frecventă în ultimul timp, auzită şi în emis-iunile de televiziune, reprezintă gruparea scurtă alocuţiune. Pentru a se comunica faptul că s-au rostit cuvântări scurte şi nu lungi, e suficient să se

spună: s-au rostit

alocuţiuni. Asemenea de-terminări pleonastice se dau uneori şi ver-belor: a schiţa

(sumar), a sublinia

(relevant), a prefer

(mai bine), a-şi însuşi

(pentru sine), a avan-

sa (înainte). Identi-tatea de sens a cuvin-telor care se combină este evidentă. Combaterea erorilor de tipul pleonasmului cere insistenţă şi răbdare. Şcoala are posibili-tatea de a exercita o influenţă hotărâtoare în acest sens. Receptivitatea elevilor la această influenţă e o garanţie a reuşitei. Literatura bună cultivă simţul limbii,

dicţionarele sunt mijloace excelente de cunoaştere a formelor lingvistice corecte. În sfârşit, elevii, vorbitori în curs de formare, trebuie să ştie că, uneori, renunţând la construcţiile răsună-toare care arată modern, salvează corectitudinea mesaju-lui, parte din adevărata lui frumuseţe.

Prof. Cîşleanu

Veronica

puncte de reper într-o lume pe care încearcă să o înţeleagă, învăţăminte care le netezesc drumul cunoaşterii lumii, elemente de orientare în mediul care îşi lărgeşte tot mai mult aria în jurul lor.

Înţelepciunea poporului a remarcat din cele mai vechi timpuri valoarea pildei vii, văzute şi simţite care preţuieşte mai mult decât vorbele, decât sfaturile sau dojenele.Drumul

exemplului e scurt, al

poveţelor e ocolit /

Cuvintele te învaţă,

exemplele te pun în

mişcare / Un exemplu

nobil face uşoare

faptele anevoioase.

Însemnătatea

Ochii vioi şi limpezi ai tânărului!

Oglinzi curate, cristale în care se răsfrânge lumea înconjurătoare: oame-nii şi faptele lor, întâmplările vieţii etc. Tinerii văd, aud şi simt ce se petrece în jurul lor (gesturi, vorbe, atitudini) şi trag din ele înţelesuri care uneori pătrund în

adânc în conştiinţa lor, se fixează pentru mult timp, poate pentru totdeauna, contribuind la formarea expe-rienţei lor de viaţă. Ele constituie

pentru tineri exemple,

exemplului a fost subliniată şi de marii cărturari care îl consideră drept unul dintre cele mai bune şi mai temeinice mijloace de educa-ţie.”Tânărul care trăieşte exemplul şi-l trăieşte integral, în toate împrejurările şi în viaţa lui, modulată pe un personaj interior stă pe un criteriu cert şi nu greşeşte niciodată.” (Tudor Arghezi, Scrieri, XXII, 237)

„Greu şi chiar cu neputinţă este a păstra nepătată nobilimea inimii, având pururea înaintea ochilor exemplul celor răi.” (Ghe. Asachi, în „Adaos literar”, vol. I, iulie 1860, p. 12)

S P E R A N Ţ A

P A G I N A 9 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

„Exemplul urâcios dat de oamenii de sus este devastator pentru moralitatea publică şi covârşitor pentru generaţia cea crudă încă.”

(Barbu Şt. Delavrancea, Sire, în „Voinţa naţională”, vol. X, nr. 2698, 1893)

Viaţa, mediul în care se dezvoltă tânărul oferă cele mai diferite exemple: unele izvor de învăţăminte frumoase, utile, altele model pentru fapte şi purtări necorespunzătoare; unele

se produc cu voia noastră, altele îşi croiesc drum către sufletul tinerilor fără să ne dăm seama; unele

exemple sunt de scurtă durată, de o clipă poate, altele acţionează luni întregi, ani sau poate toată viaţa. Din nesfârşitul şir de exemple, multe se petrec în familie, altele în afară, unele iradiază din paginile cărţilor, altele din filme, din piese de teatru.

Cu sau fără intenţie din partea celor de la care vin, exemplele îşi croiesc drum către mintea şi inima tinerilor, îi influienţează, îi învaţă, le trezesc anumite stări sufleteşti.

Exemplul are şi calitatea de a acţiona rapid. De multe ori sute de cuvinte nu reuşesc să facă înţeles ceea ce un exemplu concret convinge într-o clipă.

Unul din cei mai mari pedagogi ai lumii Jean Amos Komensky arată încă din secolul al XVII-lea, în celebra sa lucrare „Didactica Magna”, că este în natura copiilor de a învăţa să imite înainte de a învăţa să cunoască. Iar aceasta contribuie de asemenea şi dragostea copiilor pentru părinţi, profesori, respectul pe care îl au dânşii. Pentru copii, pentru tineri, omul matur este persoana care ştie totul, care are experienţă

multă, care nu greşeşte. De aceea imitarea lui îl încântă, le dă încredere, siguranţa că nu greşesc.

Exemplul ajută la însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi temeinice şi variate, la trezirea sentimentelor pozitive, înălţătoare, la formarea unei conduite civilizate.

Deşi exemplul este o metodă de educaţie el nu este singura metodă cu ajutorul căreia putem rezolva toate problemele educative; el este strâns

legat de celelalte metode de educaţie: convingerea tânărului, traducerea în viaţă, în fapte a cuvintelor, exerciţiul, aprobarea purtărilor pozitive, dezaprobarea celor negative.

Bibliografie: D. Şerbănescu, Exemplul

în educaţia copiilor, Dumitru Bozoc, Idealul

de viaţă al

adolescentului, Prof. Marin Mihai

căci … poţi lua plasă! *Pisica cu clopoţei nu prinde decât şoareci … iubitori de muzică! *Oricât de mare ar fi căţelul de usturoi, nu va ajunge niciodată … dulău! *Când o mână spală pe alta, obrazul rămâne … nespălat!

Culese de prof. Câşleanu Veronica

*Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte … pregătit! *Greu la deal cu boii mici, că la vale … îi pui în car! *Ce ţie nu-ţi place, altuia … poate îi face plăcere! *Cine sapă groapa altuia … nu poate fi acuzat de egoism! *La pomul lăudat să nu te duci cu sacul,

Proverbe aduse la “zi”

“Exemplul

urâcios dat de

oamenii de sus

este

devastator

pentru

moralitatea

publică și

covârșitor

pentru

generaţia cea

crudă încă.”

Barbu Șt.

Delavrancea

P A G I N A 1 0

„Ai câştigat sau ai pierdut,

Nu te opri din drumul început,

LUPTĂ, sperând că într-o zi

Tot ce doreşti se va împlini

Repetă doar timpul pierdut

TOT ce puteai să faci şi ce-ai făcut. ”

Vorbe goale

Adolescenţa

Adolescenţa este miracolul vieţii, aşa cum pentru un pom roditor este perioada de creştere şi apoi înflorire. Este perioada în care fragilitatea şi puritatea sufletului nostru dă contur noului chip, care nu mai e al unui copil. Părinţii, îndeosebi mama, este îngrijorată, iar adolescenţii nu trebuie să-i simtă ca nişte persoane severe, nişte oameni care vor înţelege noul comportament, noile trăiră sufleteşti, gândurile pe care simţi nevoia să le destăinui cuiva apropiat. Părinţii trebuie

să înţeleagă aspiraţiile adolescenţilor, să le încurajeze ideile bune, să trăiască alături de ei eşecurile sau nereuşitele şi să le dea curaj pentru viitor. Nu neapărat această perioadă a vieţii este cea a marilor probleme, însă una dintre ele este cea a relaţiilor de prietenie dintre adolescenţi şi părinţi care uneori înţeleg greşit problemele adoles-cenţilor, uitând că au trecut şi ei prin aceste momente. Adulţii văd problemele adolescenţilor mai mult cu ochii minţii lor de acum, judecându-le aspru.

De aceea unii dintre tineri preferă să se învăluie în mister şi din această stare nesociabilă să devină un individ cu un caracter dificil, greu de retuşat mai târziu. Cred că numai printr-un dialog deschis, sincer cu adulţii (nu numai cu părinţii) de la care ai ce învăţa, pot trece perioadele dificile ale acestei vârste.

Înţelegând şi alegând mereu între binele şi răul din viaţa adulţilor, orice adolescent poate să-şi rezolve problemele.

Chiriţă Maria,

clasa a X-a A Mec. Sp.

Când stai şi te gândeşti Că vorbele sunt vorbe Că uneori Sunt doar minciuni Că dor nespus Că-s simple vorbe Aruncate-n vânt.

Îţi vine doar să ţipi, Să ţipi la disperare. De disperarea că trăieşti Printre aceste vorbe goale.

Culese de eleva Andreescu Oana,

clasa a X-a A Mec. Sp.

S P E R A N Ţ A

Te-ai gândit la viitorul tău?

P A G I N A 1 1 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Stau câteodată, mă gândesc şi-mi pun întrebările: „Ce voi deveni în viaţă?”, „Ce voi face în continuare?”. Am ajuns oare la vârsta când este necesar să mă întreb ce vreau de la viaţă?

Orice adolescent

ar trebui să se gândească la viitorul lui, măcar odată să-ţi pui întrebările: „Voi reuşi să ajung ca doamna profesoară sau domnul profesor de la catedră? Voi reuşi eu să conduc o formaţie de lucru unde voi fi angajat? Voi face faţă exigenţelor firmei în care voi fi angajat?”

Sunt multe întrebări, dar unii dintre noi nu găsesc niciun răspuns. Noi trebuie să ne gândim serios la profesia pe care ne-o alegem pentru că ceea ce alegem acum vom lucra poate

toată viaţa. Da, dar nu toţi suntem cum se spune ”cu capul pe umeri” şi din păcate există mulţi elevi care nu conştientizează ce înseamnă diploma pe care trebuie s-o obţină la sfârşitul cursurilor şcolare.

Nu toţi dintre noi conştientizează că viaţa este grea şi că trebuie să te întreţii, iar fără şcoală, fără diplomă de absolvire nu îţi găseşti un loc bun de muncă.

Butu Viorel,

clasa a X-a Mec. Sp.

Nu plânge Nu plânge că te dau uitării Şi nici nu plânge că te las Sosit-a ceasul deşteptării Şi ceasul bunului rămas Şi rupe-un fir de tărie Ca firul cel mai subţirel Când soarta vrea aşa să fie Degeaba vrei să faci altfel.

Şi nimeni nu va fi în stare Să-ntoarcă vremea înapoi Acea iubire atât de mare Ce-a fost odată între noi. Rămâi, rămâi cu bine Rămâi cu suflet liniştit Un dor se duce, altul vine Şi vei uita că te-am iubit!

Cazacu Victor,

clasa a X-a A Mec. Sp.

Micul poet

P A G I N A 1 2

„Trebuie

(...) să începem

prin a poseda noi

înşine calităţile şi

virtuţile pe care le

dorim să le

dezvoltăm la alţii

şi de aceea

meseria de

educator este cea

mai grea din

toate.”

Omraam

Mikhael

Ainvanhov

Şcoala românească şi învăţământul special Ştiinţele educaţiei se află într-o perioadă de regândire şi dezvoltare.

Îndeosebi, după anul 1990 – o dată cu lansarea paradigmei, educaţie pentru toţi – învăţământul a focalizat mai multă atenţie grupurilor de copii marginalizate. Direcţiile strategice ale conceptului de educaţie pentru toţi angajează, cu certitudine, o mai mare responsabilitate şi flexibilitate a serviciilor educaţionale.

Societatea, în ansamblul ei dă un semnal clar al unui nivel de civilizaţie care pune accentul pe noi formule de solidaritate umană.

Dezvoltarea unor strategii specifice educaţionale pentru elevii cu dificultăţi de învăţare stimulează progresul didactic faţă de toţi elevii, inclusiv la supradotaţi.

Din experienţa mea didactică, a fost un mare ajutor faptul că, înainte de a deveni profesoară la „Şcoala Profesională nr. 8” pentru deficienţi mintali recuperabili (terminologia acestui moment), am predat la o şcoală generală dintr-un cartier mărginaş al Galaţiului.

După patru ani de muncă la catedra de limba şi literatura română a aceleiaşi şcoli generale, venirea într-o şcoală profesională pentru deficienţi mintali a constituit o adevărată provocare profesională.

Am descoperit cu uimire că mulţi dintre foştii mei elevi se asemănau cognitiv şi comportamental cu materialul uman cu care mă confruntam în şcoala specială.

Am constatat că: -în şcoala generală, aceşti elevi ar fi fost în „ultimul

eşalon” (corigenţi sau repetenţi) pe când aici erau premianţii cu care se mândreau profesorii, şcoala, părinţii;

-erau însă, şi copii, care nu se adaptau nici acestui sistem de învăţământ diferenţiat, adaptat nevoilor speciale, aceştia erau de regulă, reorientaţi spre alte tipuri de şcoală specială (cămin-şcoală), spre instituţii de tip rezidenţial (cămine-spital) sau erau păstraţi în cadrul familiei.

Din perspectiva actuală, pot afirma că aceşti copii nu puteau învăţa corespunzător necesităţilor lor de progres şi devenire umană, datorită şcolii care era organizată similar şcolii de masă, într-un sistem inadecvat diversităţii copiilor. În paranteză, fie spus, nici astăzi nu s-au fundamentat toate formulele optime ale unui învăţîmânt special performant. Sper să nu şocheze expresia „învăţământ special performant”, explicaţia rezidând în finalitatea actului educativ, respectiv, recuperarea eficientă a copilului cu cerinţe speciale aşa încât acesta să fie integrat socio-profesional total, răspunzând astfel cererilor societăţii sau să fie protejat corespunzător, încât să nu reprezinte „o insuportabilă povară”.

Discursul istoric al societăţii umane, în ansamblu, şi al societăţii româneşti, în particular, faţă de învăţământul special a cunoscut diverse etape. De-a lungul timpului, şcoala şi gândirea pedagogică au abordat diferit problematica educaţiei unor copii care învaţă mai greu. Societatea şi implicit, şcoala manifestă, din nefericire, şi în prezent faţă de această categorie de elevi o serie de atitudini: acceptare (procentaj destul de mic), includere în şcolile de masă (cu grad redus de acceptare) sau separare, izolare, marginalizare.

S P E R A N Ţ A

P A G I N A 1 2 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Considerentele de tip „neacceptabili”, „needucabili”, „inadaptaţi”, “anormali”, „cu probleme” – nu aduc nici un beneficiu societăţii, care eludând problema prin ignoranţă sau micime spirituală, nu face decât să genereze deficite sociale grave, în timp, în colectivitatea unei comunităţi locale sau naţionale.

Copii care nu pot face faţă cerinţelor şcolare, cei care prezintă diverse forme de eşec şcolar sunt încă prea puţin cunoscuţi, acceptaţi sau abordaţi din punct de vedere psihopedagogic, ca un reflex al mentalităţii sociale. Ei sunt înscrişi la capitolul „ruşinea familiei” (recte a societăţii) care trebuie ascunsă pentru ca orgoliul „normalului” să nu fie afectat.

Cu dificultăţi, cu probleme (dificilii, turbulenţii şi/sau handicapaţii) sunt percepuţi în lumea şcolii de masă negativ sau sunt excluşi: „Nu este pentru această şcoală”, „Nu face faţă programului”, „Nu poate fi şcolarizat”, argumente tipice de neimplicare umanitară spirituală faţă de „aceşti fraţi ai noştri”, aş îndrăzni să spun, care nu au apărut întâmplător, în mijlocul nostru, cum ne închipuim cu autosuficienţă cei mai mulţi dintre noi.

Din păcate, o parte a educatorilor din şcolile speciale au aceleaşi argumente faţă de copiii cu probleme grave, care lansează provocări mai complexe faţă de actul de predare-învăţare sau mai bine zis, de educare a celui „needucabil”. O remarcă potrivită cu această gravă deficienţă a învăţământului special românesc, este aceea că un atestat în psihopedagogia specială nu produce în mod necesar un educator compatibil cu nevoile educaţiei speciale. Din punctul meu de vedere, aceasta trebuie să aibă în afara unei pregătiri profesionale de excepţie, o disponibilitate de excepţie de a se dărui pe sine, o empatie diferită de cea cerută în şcolile obişnuite unde un QI normal uşurează efortul didactic.

Sistemul organizaţional şi logistic al învăţământului românesc nu a stimulat, din nefericire apariţia unui, asemenea tip de profesor, resursele umane ale acestor şcoli, fiind în marea lor majoritate, dobândite după scheme de încadrare aleatorii şi conjuncturale, în funcţie de o legislaţie, în permanentă schimbare.

Ca urmare, mentalitatea unor cadre didactice din aceste unităţi de învăţământ se subsumează uneori, părerii comune a unei societăţi prea grăbite să-şi afirme potenţele intelectuale şi materiale. Adică, se produce un fenomen de autodevalorizare, ceea ce conduce, implicit, la acelaşi efect şi în ochii educabililor (percepţia lor primară faţă de înţelegerea şi afecţiunea cu care îi priveşti fiind foarte acută).

Se lucrează încă cu valorile QI-ului care reprezintă latura cognitivă a fiinţei umane, ignorându-se QI-ul emoţional care reprezintă potenţialul uman al celui educat de a evolua conform matricii proprii de existenţă.

Un proces istoric şi pedagogic complex evidenţiază patru tipuri de reacţii ale societăţii confruntate cu această tipologie umană:

- exterminare (vezi perioada „era neagră” a celui de-al III-lea Reich, etc.); - segregarea; - acordarea cetăţeniei reduse; - recunoaşterea drepturilor egale.

O ilustrare în plan pedagogic a genezei preocupărilor educaţionale pentru copiii care în şcoală întâmpină dificultăţi poate fi identificată la Comenius în Didactica Magna (cap. IX): „Când cineva este mai greoi şi mai puţin dotat de la natură, cu atât mai mult are nevoie de ajutor, spre a se elibera de mărginirea şi prostia sa”. Selecţia însă a celor greu educabili a apărut prin lansarea „scărilor de inteligenţă” (Binet, 1905). Învăţământul special a fost asociat de-a lungul timpului şi, în mare măsură, încă este, în ţara noastră, ca şi în alte ţări, cu educaţie şcolară organizată pentru copiii surzi, nevăzători, pentru cei cu deficienţe mintale sau fizice.

P A G I N A 1 4

Această perspectivă, relativ limitată, a contribuit la apariţia şi dezvoltarea unui sistem educaţional mult mai paralel, de şcoli şi instituţii speciale, care nu avea vreo legătură prea semnificativă cu restul învăţământului (după Johnson T, 1991)

Dezvoltarea şi reforma sistemelor de învăţământ, mişcările organizaţiilor şi persoanelor cu handicap, au condus la apariţia în 1971 a „Drepturilor persoanelor handicapate mintal” şi respectiv în anul 1975 a ”Drepturilor persoanelor handicapate”.

Prin danezul Miels Erik Bank Mikkelson, suedezii B Nirje şi Carl Grunewald, precum şi americanul Wolf Wolfensberger, se conturează şi se promovează principiul filosofia normalizării ca o nouă politică socială în ceea ce priveşte persoanele cu handicap.

Baza teoretică a integrării – completară celei a normalizării – se leagă atât de principiul normalizării cât şi de conceptul psihiatriei democratice, propusă de franco Bassaglia, în Italia. Cercetările ştiinţifice asupra efectelor negative ale instituţionalizării copiilor (Spitz, Nirje, Ziegler, David, Balla) ca şi apariţia şi dezvoltarea psihopedagogiei umaniste (Rogers, Maslow...) acestea au generat conceptul individualizării cerinţelor fiecărui copil, încurajării şi valorizării potenţialului existent în fiecare. S-au dezvoltat forme noi, de tipul claselor speciale, organizate pe lângă şcoli obişnuite, precum şi diverse structuri de sprijin, unităţi, centre de resurse.Teoriile integraţioniste, ale şcolii inclusive, aplicate în deceniile 70-80 în Comunitatea Europeană, primesc în momentul de faţă critici din ce în ce mai frecvente (ex. în Danemarca lui 2004 există o critică pertinentă la adresa integrării elevilor cu nevoi speciale cu cei normali prin faptul că cei normali îşi coboară standardele exigenţelor profesionale la nivelul celor cu slabe rezultate în învăţare).

Ca perspectivă, integrarea şi incluziunea vizează, în principal, socializarea în colective mixte prin activităţi complementare educaţiei: muzică, dans, teatru, excursii, acţiuni umanitare, catering etc.Această abordare ar satisface nevoile de bază ale omului (apartenenţa la grup, conştiinţa identităţii de sine etc.)

În mare, cam acesta ar fi spectrul abordării special european dar şi românesc.

Sunt multe de făcut şi de schimbat, mai ales abordarea cu discernământ a tuturor noutăţilor în domeniu, care, preluate de către şcoala românească, ar trebui adaptate la specificul naţional, la valorile istorice româneşti, la calitatea vieţii spirituale. De multe ori, m-am întrebat oare cum îl trata ţăranul român, comunitatea sătească tradiţională pe cel „cu nevoi speciale”. Şi mi-am amintit o expresie folosită de înţelepciunea populară: „slab de înger”. Am realizat că ţăranul român, în marele lui bun simţ, aflase conceptul divin că cel „slab de înger” nu este capabil să-şi mai asculte sfătuitorul „de-a dreapta”, cel care îi mijloceşte legătura directă cu Dumnezeu.

Toate abordările materialist-ştiinţifice, ale unor atei activi, exclud din strategiile didactice comunicarea cu Cel care ne-a creat. Occidentul realizează aceasta prin latura solidarităţii umane, a unui misionarism social puternic promovat. În acest mod, vom fi capabili să descoperim metodele optime de valorizare ale actului didactic şi vom performa în mod real educând, recuperând, redându-i omului statura iniţială.

Prof. Roşca Anca

S P E R A N Ţ A

“Doamne,

dă-mi putere să

port osteneala

zilei de astăzi şi

toate întâmplările

din vremea ei.

Călăuzeşte-mi

voia şi învaţă-mă

să mă rog, să

nădăjduiesc, să

cred, să iubesc, să

rabd şi să iert.

Amin.”

Rugăciunea

ultimilor stareţi

de la Optina

Scurtă călătorie în istoria psihologiei

P A G I N A 1 5 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

O oală dezgropată de arheologi poate să spună multe despre vremea în care a fost măiestrită. Şi aceasta înseamnă istorie. Să notezi câte ceva despre istoria unei ştiinţe, care ne interesează atât de mult pe toţi dascălii şcolii, nu e uşor, deoarece sunt atât de multe date, nume, ani, concepţii diferite despre unele şi aceleaşi fenomene... În sfârşit, cred că este obositor pentru cel care citeşte, .... dar o ştiinţă nu poate fi o ştiinţă cu adevărat, dacă nu are o istorie şi, cunoscând-o, desigur ne vom simţi „mai bogaţi cu ceva”. Istoria psihologiei

este greu de abordat într-un articol de revistă. Ceea ce voi încerca este punctarea câtorva date marcante din evoluţia ei.

În antichitatea greacă, în toiul luptei dintre concepţia idealistăşi cea materialistă, filosoful elen Aristotel este primul care face din faptele sufleteşti un obiect de studiu. El susţinea că sufletul este puterea organizatorie a corpului. Alături de concepţia sa, se păstrează din acea perioadă mărturii despre primele începuturi ale unei psihologii empirice pe care o susţineau medicii timpului. Astfel, Hipocrate explica temperamentele omeneşti în legătură cu constituţia humorilor corpului.

La începutul erei noastre, Galenus (130 – 200) recunoaşte pentru prima oară importanţa pe care o are creierul pentru viaţa sufletească. Facem un pas mai mare în istorie, până la Descartes (1596 - 1650), dar un pas important, deoarece prin teoria sa, el limitează domeniul aparte al conştiinţei.

În Anglia, Loocke, Berkeley, Hume (1632 - 1750) au pus bazele teoriilor asociaţioniste în explicarea faptelor de conştiinţă. În Franţa, Condillac (1754) subliniază importanţa senzaţiilor în formarea conştiinţei. În Germania, Leibniz (1646 - 1716) scoate în relief importanţa impresiilor minimale inconştiente şi a dispoziţiilor latente, care dau o explicaţie mai largă conştiinţei.

Secolul al XIX-lea este marcat de cercetările germanilor Weber, despre simţul

tactil, Helmholtz, despre optică şi senzaţiile auditive, Fechner, despre psihofizică, Wundt, cu primul său manual de psihologie, precum şi americanul James, cu principiile

psihologiei. Epoca modernă, caracterizată printr-o adevărată evoluţie explozivă a economiei tehnologiilor, va influienţa şi evoluţia psihologiei.ea se va dezvolta rapid, spectaculos, într-o diversitate de direcţii, ramuri, dictate de necesităţile relităţilor. În continuare mă voi rezuma la notarea doar a unor date şi nume, care sunt reprezentative pentru una din direcţiile evolutive ale psihologiei şi anume psihologia industrială. În 1785, Coulomb face o comunicare, în Franţa, despre forţa omului şi propune o metodă de evaluare a cantităţii de lucru necesară în diferite profesiuni.

În 1860, Fechner introduce în scrierile sale ideea măsurătorilor cantitative ale fenomenelor psihice. Anul 1879 este anul înfiinţării primului Laborator de Psihologie Experimentală. Psihologia industrială va aplica metodele psihologiei experimentale în studiul comportamentului de muncă.

1890 este anul în care Charcot, Galton, Cattel au pregătit apariţia unor metode de aprecieri psihologice individuale. Cattel foloseşte pentru prima oară termenul de test. De numele germanului Stern se leagă elaborarea unor psihograme caracteristice fiecărui individ.

Într-o zi, trecând din întâmplare

prin atelierul uniu meşter de

oale, Le-am auzit

spunând ceva, erau câteva

mii... Deodată una se

răsti: „Tăceţi, lăsaţi-l pe trecător să

vorbească De olarii ce-au

fost, ... de vremea lor.”

Omar

Khayyam

P A G I N A 1 6

“Cei mai de

seamă înţelepţi

savanţi,

adevărate torţe

ale vremii lor

s-au perindat prin

bezna vremurilor,

au bâiguit

câteva fraze,

făcând neînţelesul

mai cumplit”

Omar Khayyam

În 1905, francezul Binet, în colaborare cu Simon, elaborează o scară metrică de inteligenţă pentru copii,care, modificată de Zerkes, Terman, Wyatt în SUA, se va aplica şi la adulţi. Aceste scări vor conduce la bateriile de teste Alfa şi Beta, folosite la selectarea recruţilor în primul război mondial. Anul 1912 este marcat de germanul Munsterberg, prin aplicarea pentru prima dată a unor probe psihologice în selecţia profesională, în vederea unei mai bune adaptări a lucrătorului la munca sa şi foloseşte termenul de psihotehnică. Viteless aduce, în anul 1924, prima apariţie a unui job psychograf, care, pe baza a treizeci şi două de calificări graduate, de la 1 la 5, stabilea profilul psiho-fiziologic al exigenţelor la numeroase meserii. Aceste exigenţe au fost inventariate apoi de Stead, Shartle, Thorndine, Bonnardel, Laugier, de numelecărora se leagă primele profesiograme şi monografii profesionale. În anul 1928 se înfiinţează în Franţa Institutul naţional de orientare profesională, sub conducerea lui H. Pieron, vocational bureau existând deja la Boston, Roma, Bruxelles. În ţara noastră, primele studii de psihologie datează din 1839 şi sunt legate de numele lui I. Popescu, C. Lupu, I. Găvănescu, T. Speranţia, I. Nisipeanu. În anul 1928 are loc apariţia primului curs de psihologie al lui C. Rădulescu-Motru. În cadrul studiilor şi manualelor de psihologie, mai amintim nume ca E. Vaschide, Al. Roşca, C. Poescu-Neveanu, M. Ralea, V. Pavelcu, E. Zapan, I. Chircev ş.a. Primul laborator de psihologie a fost înfiinţat în 1925 de Societatea de Tramvaie Bucureşti, care viza selecţia profesională a conducătorilor de vehicule, manipulanţilor de tramvaie şi mecanicilor de locomotivă. În 1936 se înfiinţează trei institute psihotehnice, la Bucureşti, Cluj şi Iaşi şi cincisprezece oficii de orientare profesională. După 1930, începe să prevaleze concepţia unei psihologii industriale, având ca obiect relaţiile muncitorului cu munca sa, dar şi cu mediul social. Astfel, americanul E. Mayo face primele experimente la Compania Western Electric din Chicago, referitoare la relaţiile umane. La acestea se adaugă cercetările lui Moreno (de origine română), legate de întocmirea suciogramei (reprezentarea grafică a raporturilor de atracţie, respingere, indiferenţă, dintre membrii unui grup), ale lui Lewin, legate de dinamica grupului, organigrama (configuraţia relaţiilor dintr-un grup), ale lui McGregor, referitoare la management (modelul de conducere). După al doilea război mondial, psihologia industrială a făcut progrese considerabile. Sarcinile întreprinderilor şi firmelor s-au modificat şi au căpătat o experienţă deosebită. Ele nu mai pot fi rezolvate fără concursul psihologilor. Acest fapt motivează explozia de institute, laboratoare, asociaţii şi specializări pe domenii noi ale psihologiei. Legat de această spectaculoasă evoluţie, mai amintim primele congrese de psihologie industrială: 1954 la Geneva, 1957 la Leyda, 1959 la Zűrich Liège, 1964 la New York şi ... cred că este cazul să mă opresc aici, lăsând pe altă dată anii care urmează, mult prea încărcaţi în momente evolutive.

V-am spus mult, v-am spus puţin? Nu ştiu ... Dar ştiu că am adunat aceste date cu mult respect faţă de cei care au studiat şi scris despre comportamentul uman, despre relaţiile interpersonale dintre oameni şi poate am reuşit să ne mai îmbogăţim sufletul cu ceva.

Prof. Mihai Marin

S P E R A N Ţ A

Alimentele ecologice şi beneficiile lor

P A G I N A 1 7 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Alimentele ecologice, denumite şi organice sau biolo-

gice, sunt produse de origine animală sau vegetală care au

fost obţinute fără utilizarea substanţelor chimice precum pes-

ticide sau ierbicide, fără adaosuri de substanţe sintetice la

procesarea lor, nemodificate genetic şi care nu au fost expuse

iradierii.

Odată cu educarea populaţiei asupra stilului de viaţă şi

conştientizarea importanţei unei alimentaţii corecte pentru sănătatea organismului, noile

produse ecologice încep să înlocuiască o parte dintre cele convenţionale în dieta multor

persoane.

La noi în ţară, produsele ecologice nu sunt chiar atât de populare precum în

ţările occidentale. Se estimează că în momentul de faţă, sub 1% din alimentele obţinute

în agricultura romanească sunt ecologice, iar din păcate, multe dintre acestea sunt ex-

portate în Uniunea Europeană. Cauzele ar fi lipsa unei pieţe autohtone specifice de

desfacere, preţul mai ridicat al produselor ecologice şi, nu în ultimul rând, lipsa infor-

maţiilor despre avantajele acestor produse pentru sănătate".

Se ştie că alimentaţia nesănătoasă, ce conţine aditivi, coloranţi, amelioratori şi

alte tipuri de E-uri este frecvent implicată în apariţia unor

afecţiuni grave.

Produsele ecologice sunt naturale şi nu conţin E-uri,

prezentând o serie de avantaje:

- la producerea lor nu s-au folosit ierbicide, pesticide, hormoni;

- nu conţin aditivi sau alte substanţe chimice;

- nu sunt modificate genetic;

- produsele de origine animală nu conţin urme de antibiotice;

- sunt produse sănătoase, lipsite de reziduri toxice;

- au un conţinut echilibrat de substanţe bioactive şi minerale;

- impactul asupra mediului inconjurator este minim.

Putem astfel concluziona că, beneficiile sunt deopotrivă atât pentru sănătatea con-sumatorului cât şi pentru mediul înconjurător care nu are de suferit în urma proceselor tehnologice invazive.

Prof. Vieru Diana

“Legumele și

fructele sunt

legate de

caracterul

omului care le

cultivă”

Edgar Cavce

P A G I N A 1 8 S.A.M. “Simion Mehedinţi” - o şcoală implicată în atragerea

fondurilor europene.

La Şcoala de Arte şi Meserii Simion Mehedinţi se derulează din anul 2004 un parteneriat cu grupul Şcolar Sfânta Maria în cadrul Proiectului Naţional Acţiunea Comunitară, care, sub sloganul „Omul se cunoaşte după prieteni”, îşi propune identificarea unor strategii, direcţii de acţiune care să ducă la dezvoltarea capacităţii şcolilor noastre de a desfăşura activităţi împreună, centrate pe egaliatatea şanselor, cunoaşterea celor diferiţi de majoritate sau măcar înţelegerea lor. Echipa de proiect de la noi din şcoală e formată din: d-na director Anca Roşca, d-na director adjunct Maria Buruiană, d-na profesoară Antoaneta Toboşaru şi d-na profesoară Lucica Dumitrache, care, împreună cu un grup de elevi ai şolii au participat până acum la o serie de activităţi menite să stimuleze interesul pentru lucrul în echipă, să promoveze generozitatea, să dezvolte strategii multiple de comunicare ş.a. Până în prezent echipele din cele două şcoli au interacţionat în cadrul multor activităţi cu tentă educativă, cum ar fi: vizite la Grădina Botanică, vizite la Centre de plasament, vizionarea unor spectacole la Teatrul Muzical „Nae Leonard”, participarea la slujbe bisericeşti, concurs de desene - „Culorile toamnei” excursie la Bucureşti, la Muzeul Grigore Antipa ş.a. Toate aceste activităţi şi-au atins scopul deoarece elevii celor două şcoli au avut ocazia să interacţioneze, să schimbe opinii şi să lege prietenii. Au fost publicate chiar şi două numere ale revistei „Mereu împreună”, în care se regăsesc evenimente, rezultate, impresii ale membrilor celor două echipe de proiect. Un alt proiect aflat în derulare la şcoala noastră, în parteneriat cu Şcoala Gimnazială nr. 16 are titlul „Educaţie pentru sănătate” şi are ca scop promovarea cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii. Coordonatorul acestui proiect este doamna profesoară Luminiţa Bălan, iar dintre colaboratori amintim pe doamnele profesoare Vasilica Panait, Anca Zaharia, etc. În şcoală au fost realizate o serie de activităţi extracurriculare pe această temă menite să promoveze sănătatea şi starea de bine a individului, să contribuie la dezvoltarea personală a alevului şi să prevină anumite accidente care pot apărea. Dintre acestea amintim: prezentări Power-Point cu informaţii despre diverse boli, combaterea şi tratarea lor, vizionarea unor filmuleţe pe tema sănătăţii, punerea în scenă a unor situaţii de prim-ajutor ş.a. – toate acestea atingând obiectivele dorite şi venind în împlinirea nevoilor de informare pe această temă. Pentru a dezvolta în cadrul sistemului de educaţie un program educaţional participativ care să asigure o înţelegere practică a problematicii HIV/SIDA şi a prevenirii acesteia în rândul tinerilor, şcoala a iniţiat în anul 2006 şi un proiect de „Informare şi Sensibilizare HIV/SIDA”. Dintre cadrele didactice responsabile cu demararea activităţilor din acest proiect se pot menţiona doamnele profesoare Sanda Florea, Elena Vâlcu, Mădălina Mişcalencu, care, în urma susţinerii unor lecţii şi a unor activităţi extracurriculare pe această temă au reuşit să aducă în prim-plan elevilor această gravă problemă a zilelor noastre cu toate aspectele ei. Cel mai recent proiect local al Şcolii de Arte şi Meserii „Simion Mehedinţi”, la care coordonatorul este Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi se numeşte „Şcolile gălăţene şi patrimoniul cultural local” şi are ca scop stimularea interesului pentru cunoaşterea şi păstrarea patrimoniului cultural local, în vederea conştientizării identităţii noastre istorice şi culturale.

S P E R A N Ţ A

P A G I N A 1 9 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Parteneri în acest proiect sunt instituţiile: Prefectura Judeţului Galaţi, Consiliul Judeţului Galaţi, Primăria Judeţului Galaţi, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Galaţi ş.a. Până în prezent, în şcoală s-au desfăşurat câteva activităţi propuse pentru acest proiect: în luna octombrie, 2008, cu ocazia Zilelor Şcolii a avut loc o expoziţie de carte religioasă şi icoane, precum şi o expoziţie de artă populară românească, s-au realizat prezentări Power-Point cu teme istorice sau religioase, au avut loc mese rotunde. Toate aceste activităţi sunt binevenite întrucât îi îmbogăţeşte pe cei care participă la ele cu unele competenţe culturale şi cu deprinderea de a lucra în echipă. Primul proiect internaţional câştigat de S.A.M. „Simion Mehedinţi” este Părinţi Optimi

pentru Viitor – un proiect „Grundtvig”care are ca scop dezvoltarea în rândul părinţilor a abilităţii de a se implica activ în educaţia copiiilor lor, pentru a oferi părinţilor sprijin profesional, psihologic şi emoţional pentru o mai bună comunicare cu copiii. Acest proiect se derulează din anul 2006 şi se va finaliza în anul 2009 şi are ca ţări partenere: Turcia, Lituania şi Danemarca. Până în acest moment au fost demarate activităţi interesante şi utile tuturor membrilor proiectului. Astfel, proiectul s-a deschis înaintea începerii anului şcolar 2006-2007 printr-o întâlnire pregătitoare organizată de coordonatorii proiectului, Director Anca Roşca şi Director adjunct Maria Buruiană, prin care profesorii şcolii şi reprezentanţi mass-media erau informaţi cu datele iniţiale ale proiectului. A fost o lansare a ceea ce urma să ia forma unor experienţe benefice tuturor celor implicaţi în proiect. La deschiderea anului şcolar, a fost selectat un număr de 20 de părinţi şi 20 de copiii - grupul ţintă care avea să participe la proiect. Pe 27 octombrie 2006, cu ocazia Zilei Şcolii a fost organizată la mănăstirea Cucoş, o excursie care a avut ca scop principal întărirea legăturilor dintre părinţi şi profesori şi care şi-a atins cu succes obiectivele. Nu numai în ţară s-au desfăşurat activităţile proiectului Părinţi optimi pentru viitor, ci şi în străinătate. În cadrul vizitelor efectuate în Turcia, Lituania şi Danemarca, fiecare ţară şi-a prezentat activităţile desfăşurate şi s-au evaluat progresele proiectului, discutându-se totodată despre noi activităţi. După fiecare astfel de vizită, partenerii au devenit mult mai încrezători în succesul proiectului, acest lucru dându-le elan pentru alte acţiuni. Deosebit de folositoare au fost întâlnirile de proiect dintre părinţi, cadre didactice şi psihologi întrucât cu aceste ocazii aceştia şi-au împărtăşit unii altora experienţa lor, punând accent pe evoluţia copiilor. Momente plăcute au fost şi acelea din preajma sărbătorilor de Crăciun, când părinţii şi copiii au împodobit bradul tradiţional, sfârşitul activităţii fiind încheiat cu serbarea de Crăiun. Prin aceste acţiuni, membrii echipei de proiect au demonstrat tuturor fapul că, în ciuda dizabilităţior, fiecare dintre aceşti copiii ascunde o comoară care trebuie descoperită şi că lucrul acesta trebuie realizat împeună: părinţi, dascăli, reprezentanţi ai comunităţii. Cel mai recent proiect derulat în şcoală poarta titlul de Integrarea tinerilor în dificultate pe

piaţa muncii şi a fost câştigat în cadrul programului Leonardo da Vinci în 2008, şcoala noastră fiind coordonatoare iar ţările partenere fiind Spania, Scoţia şi Turcia. Printre partenerii locali se numără: Consiliul Judeţean Galaţi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă, Episcopia „Dunărea de Jos”, agenţi economici, etc. Scopul proiectului este acela de a ajuta tinerii aflaţi în dificultate să se acomodeze cu realitatea oferită de piaţa muncii, dorindu-se ca la finalul proiectului cel puţin 25% dintre ei să fie angajaţi. Beneficiarii direcţi sunt elevii aflaţi în formare profesională iniţială în domeniile tâmplărie, croitorie şi mecanică care urmează să îşi desfăşoare activitatea în cadrul industriei Un rol esenţial în reuşita proiectului îl au agenţii economici, aceştia fiind cei care vor organiza stagiul de practică şi vor asigura pentru elevi transferul de bune practici. Dintre obiectivele proiectului sunt de menţionat: educarea şi sprijinirea tinerilor în dificultate, implicarea autorităţilor locale şi regionale, a părinţilor, a agenţilor economici şi ai reprezentanţilor comunităţii în acest proiect, obţinerea unor informaţii preţioase legate de standardele sociale, culturale, spirituale şi economice ale altor ţări, etc. La final, se aşteaptă şi o serie de produse ale proiectului, printre care: patru numere ale revistei „E.O.G.Y.N.” (Europe’s Open Gates for Youngsters in Need), pliante, broşuri, Casa Europei, Dicţionar Poliglot de Termeni utilizaţi în domeniul Construcţiilor.

P A G I N A 2 0

Vizită la atelierele

școlii

Începând cu luna septembrie, 2008, atât în România cât şi în ţările partenere au fost demarate o serie de activităţi. Astfel, în luna septembrie a avut loc o întâlnire cu întregul personal, cu partenerii locali şi cu agenţii economici la care au fost invitaţi şi reprezentanţi ai presei şi în cadrul căreia s-au prezentat obiectivele proiectului şi rezultatele aşteptate. O altă activitate s-a defăşurat în octombrie şi a avut ca scop organizarea atelierelor de lucru cu psihologii şi selectarea grupului ţintă. Începând cu data de 24 noiembrie 2008, timp de o săptămână, şcoala noastră a fost gazdă a echipelor de proiect din ţările partenere. Oaspeţii au fost primiţi cu multă căldură, au fost invitaţi să viziteze şcoala, iar în cadrul întâlnirilor de proiect s-au discutat problemele cu care se confruntă tinerii, propunându-se soluţii de rezolvare a acestora. Dintre activităţile cuprinse în programul acestei vizite trebuie amintite: prezentarea Casei Europei în miniatură – o machetă realizată de elevii şcolii sub îndrumarea domnilor maiştri, vizionarea unui program artistic special pregătit pentru musafirii noştri, vizitarea Consiliului Judeţean, a Catedralei Episcopale. Un moment emoţionant a fost inaugurarea Casei Europei – o construcţie din lemn ridicată de maiştrii şcolii în colaborare cu unii elevi în incinta Complexului Muzeal al Ştiinţelor Naturii, Galaţi şi care este împodobită cu obiecte tradiţionale specifice fiecărei ţări. La acest eveniment s-au audiat imnurile ţărilor participante la proiect şi la final s-a jucat o horă - simbol al legaturilor puternice stabilite între membrii proiectului. De asemenea, au fost vizitate atelierele şcolii - prilej pentru oaspeţi să observe aspecte concrete ale activităţilor practice desfăşurate de elevii şcolii noastre. La sfârşitul vizitei lor în România, partenerii au completat chestionare legate de acestă primă întâlnire şi şi-au exprimat încântarea faţă de ospitalitatea ţării gazdă, de aspectele din şcoală, de maniera de lucru din cadrul atelierelor, de tradiţiile şi obiceiurile româneşti, de organizarea profesională realizată de echipa din România – coordonatoarea proiectului. O altă activitate desfăşurată în ianuarie 2009 în cadrul proiectului Integrarea tinerilor în dificultate pe piaţa muncii a fost întâlnirea dintre tinerii din proiect cu agenţii economici, la care a participat şi presa – reprezentanţi ai ziarului Viaţa Liberă şi ai postului de televiziune RTV. Roxana Artene Penciu, re-porter de la “Viaţa Liberă” îşi începe reportajul astfel: Încă nu suntem la nivelul ţărilor europene în care persoanele cu dizabilităţi îşi au locul lor în societate şi un rost în lume. La noi, toate măsurile se iau de la distanţă, fără o implicare aefectivă a celor în drept s-o facă. Tinerii cu nevoi speciale rămân în continuare undeva la marginea societăţii. Singurii care îi ajută sunt cadrele didactice cu suflet mare care ţin în permanenţă contactul cu ei şi care au descoperit de-a lungul timpului problemele cu care se confruntă. Printre aceşti dascăli cu suflet mare se numără şi directoarele Şcolii de Arte şi Meserii „S. Mehedinţi” – Anca Roşca şi Mariana Buruiană.” Următoarea activitate cuprinsă în proiect va fi vizita din Spania, unde echipa de proiect va pleca cu noi produse relizate în cadrul proiectului: primul număr al revistei E.O.G.Y.N. un site web, broşuri, pliante, postere. Se aşteaptă ca acestă vizită să fie benefică atât elevilor care vor merge în Spania, cât şi cadrelor didactice care îi însoţesc.

Prof. Anca Roşca

Prof. Maria Buruiană

S P E R A N Ţ A

P A G I N A 2 1 A N U L 2 0 0 8 , N R . 8

Ce este S.A.M. “Simion

Mehedinţi”?

Este o instituţie de învăţământ preuniversitar din Galaţi, care oferă şanse egale pentru elevii cu CES cât şi pentru elevii care doresc o formare continuă printr-un proces instructiv-educativ de calitate, pentru viitoarea carieră şi pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Cui se adresează S.A.M. “Simion

Mehedinţi”?

Tinerilor care: Provin din învăţământul gimnazial de

masă sau special. Care au promovat sau nu tezele unice

naţionale. Doresc să-şi completeze studiile. Care sunt domeniile de calificare?

Elevii pot fi calificati pe urmatoarele domenii:

* Turism şi Alimentaţie; * Estetică şi igiena corpului omenesc; * Tâmplărie ; * Construcţii; * Mecanică Ce îşi propune S.A.M. “Simion

Mehedinţi”?

* Implementarea învăţării centrate pe elev; * Eficientizarea parteneriatului cu agenţii economici; * Formarea continuă a personalului di-dactic; * Asigurarea calităţii învăţământuluii preuniversitar; * Modernizarea bazei materiale a şcolii; * Asigurarea de şanse egale pentru obţi-nerea unei calificări; * Utilizarea calculatorului în activităţi in-structiv-educative; * Predarea lecţiilor în programul AEL; * Compensarea prin terapii specifice pentru elevi cu: dificultăţi de învăţare, de dezvoltare, adaptare, tulburări de limbaj, de comportament, deficienţe fizice şi neu-romotorii; * Asistenţă educaţională şi terapeutic-recuperatorie pentru elevii cu cerinţe edu-cative speciale, integraţi în unităţile de

Oferta educaţională

“Omul lipsit

de educaţie

nu știe să se

folosească de

educaţia sa.”

I. Kant

învăţământ de masă; * Folosirea în procesele instructiv-edicative a metodelor activ-participative Absolvenţii vor primi:

* Certificate de calificare profesională pentru programele de calificare; * Certificate de absolvire pentru pro-gramele de specializare, însoţit de porto-foliul personal de educaţie.

Cine asigură instruirea elevilor?

* 59 de cadre didactice cu o excelentă pregătire de specialitate, psiho-pedagogică şi metodică; * Un consilier psiholog; * Personal didactic auxiliar; * Personal nedidactic; * Informatician; * Bibliotecar. În cadrul şcolii, funcţionează cabi-netul de consiliere psihopedagogică, for-mat din: psiholog, consilier educaţional, profesori de psihopedagogie specială, psi-hopedagogi. Unde se realizează instruirea ?

* Elevii sunt instruiţi în: * Săli de clasă dotate cu mobilier şi echipamente moderne; * Cabinete de terapii specifice şi cosiliere; * Sală de sport; * Laborator de informatică; * Laborator multifuncţional; * Laborator AEL; * Cabinet de cultură fizică-medicală; * Biblioteca - centru de documentare; * Laboratoare de alimentaţie publică; * Ateliere pentru confecţii îmbrăcăminte; * Ateliere pentru mecanică; * Ateliere pentru construcţii din lemn; * Cabinet pentru estetică; * Unităţi ale agenţilor economici.

Prof. Anca Roşca

Prof. Maria Buruiană

Director: Anca Roşca Director adj.: Maria Buruiană Redactor şef: Mădălina Mişcalencu

Redactori: Anca Roşca, Maria Buruiană, Mihai

Marin, Lucica Dumitrache, Veronica

Cîşleanu, Sanda Florea, Vieru Diana,

Maria Maftei.

Publicaţie editată de Şcoala de Arte şi Meserii

“Simion Mehedinţi” Galaţi.

Redacţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 19, Galaţi,

tel. 0236/41520, fax 0236/310570,

E-mail: sc_prof_integrat@yahoo.co.uk.

Tehnoredactare şi culegere computerizată:

Mădălina Mişcalencu

Tipărit la Şcoala de Arte şi Meserii “Simion

Mehedinţi” Galaţi