Sociologie Eu

8/16/2019 Sociologie Eu

1/51

CURS 1- CE ÎNSEAMNĂ STUDIUL SOCIETĂŢII ?

Înainte de a putea vorbi de însăşi conceptul de sociologie, este absolut necesar săintroducem două concepte fundamental noi: conceptul de rol şi conceptul de tructur!oc"#l!.

$r"n rol înţelegem performanţa pe care o aşteptăm de la cineva care ocupă o anumităpoziţie. Orice individ într-o societate are un rol. Vorbim de rolul de profesor, rolul de student,rolul de soţie, de mamă, de iubită sau de cerşetor. Fiecare dintre aceste poziţii sociale au oanumită reprezentare care sugerează un anumit set de comportamente, gesturi, atitudini şirelaţii pe care le stabilesc cu alţii. ema ma!oră a sociologiei este să descopere ce seturi deroluri pune societatea la dispoziţia membrilor săi şi de ce anumite persoane !oacă un anumitrol.

"ornind de la rol, putem acum aborda cel de-al doilea concept fundamental în sociologie şianume cel de tructur! oc"#l!, de#nită că ansamblul conte$tului în care apar rolurile.%stfel, rolul de mamă văzut din această perspectivă poartă denumirea de structura socială afamiliei, rolul de student creează structura socială a educaţiei şi aşa mai departe.

Soc"olo%"# este o disciplină care studiază oamenii şi regulile de comportament în bazacărora aceştia interacţionează. &e aceea, sociologia are relaţii cu alte ştiinţe precumştiinţele politice, ştiinţele economice, psi'ologia şi antropologia.

Ele&entul de tud"u al sociologiei îl reprezintă regularităţile sociale, fenomenele sociale cese repetă în condiţii similare. otuşi, acest obiect de studiu îl putem înt(lni şi la altediscipline. %stfel, economia se orientează către modelele de producţie, distribuţie şi consuma bunurilor şi serviciilor, distribuţia resurselor şi comportamentul consumatorului.

$ERS$ECTI'E ACTUALE ÎN SOCIOLO(IE

&in activitatea mai mult sau mai puţin controversată a pionierilor sociologiei, la momentulactual s-au impus trei perspective teoretice principale în sociologie) structural-funcţionalismul, teoria con*ictului şi teoria interacţionismului simbolic.

TEORIA STRUCTURAL-)UNCŢIONALĂ

%re în vedere, în principal, organizaţiile sociale şi modul de întreţinere a acestora şi provinede ideile teoretice ale lui &ur+'eim şi pencer, av(nd rădăcini în ştiinţele naturii şi înanalogia societăţii şi a organismului viu. onform acestei teorii, sociologii urmărescidenti#carea structurii societăţii şi a modului în care aceasta funcţionează, tot aşa cum

biologii încearcă să identi#ce părţile unui organism şi modul în care acestea lucrează. &inaceastă analogie provine şi numele teoriei, teoria structural-funcţională.

eoria structural-funcţională porneşte de la o serie de a$iome de bază)

tabilitatea / Orice model social este relevant prin perspectiva contribuţiei sale la întreţinerea 0funcţionarea1 societăţii2


2/51

%rmonia / %şa cum părţile unui organism lucrează împreună pentru binele organismului,tot aşa părţile societăţii se caracterizează prin armonie2

3voluţia / 4odi#cările apar prin evoluţie, adaptarea structurilor sociale la noile condiţii şieliminarea modelelor şi structurilor depăşite.

&eoarece presupune armonie şi adaptare, teoria structural-funcţională se mai numeşte şiteoria consensului. %naliza din perspectiva acestei teorii se orientează către identi#careastructurilor şi a rolurilor sociale şi precizarea regulilor care le de#nesc.

5n alt aspect al analizei structural-funcţionale în reprezintă determinarea consecinţelor peplan social a acestor structuri sociale. u alte cuvinte se caută răspunsul la întrebări precum)%ceste structuri lucrează armonic cu alte structuri sociale6 ontribuie la buna funcţionare asocietăţii6 În mod curent, această analiză urmăreşte identi#carea consecinţelor pozitive,numite şi funcţii precum şi a consecinţelor negative, denumite disfuncţii.

Funcţiile sunt aşadar consecinţe ale structurilor sociale care au efecte pozitive asuprastabilităţii societăţii, în timp ce disfuncţiile reprezintă consecinţe ale structurilor sociale care

au efecte negative asupra stabilităţii societăţii.

%ceste funcţii pot avea însă, şi ele, două stări. Vorbim de funcţii manifeste ca #ind aceleconsecinţe ale structurilor sociale intenţionate şi recunoscute de către participanţii la sistemşi funcţii latente, consecinţe ale structurilor sociale neintenţionate şi nerecunoscute departicipanţi.

eoria structural-funcţională produce însă o imagine statică şi conservatoare a sistemuluisocial.

TEORIA CON)LICTULUI

&acă teoria structural-funcţională aborda problema societăţii în termeni de consens şistabilitate, teoria con*ictului furnizează o perspectivă contrară) con*ict şi sc'imbare.

eoreticienii care îmbrăţişează acest punct de vedere a#rmă că o înţelegere completă asocietăţii nu se poate realiza fără o e$aminare critică a con*ictelor, în special a proceselor încare unii oameni c(ştigă iar alţii pierd. &in acest punct de vedere, teoria con*ictului sea$ează pe modul în care stresul şi con*ictul social determină sc'imbarea în societate.

%ceastă teorie evoluează din ideile lui 7arl 4ar$ şi are ca a$iome de bază)

&ialectica / c'imbarea apare mai repede în urma con*ictului dec(t în urma evoluţiei2

&eterminismul economic / ompetiţia economică este sursa tuturor relaţiilor sociale2

%ctivismul social / "rima etapă a analizei sociale este critica socială.

imilar structural-funcţionaliştilor, adepţii teoriei con*ictului pornesc de la analizastructurilor sociale, acesta #ind singurul punct comun, deoarece, de această dată, se puneproblema de ce resursele sunt inegal repartizate la nivelul unei societăţi şi de în ce modaceastă inegalitate va afecta stabilitatea societăţii. &eoarece structurile sociale producmodele inegale în distribuţia resurselor, acest fapt va determina apariţia unui con*ict,con*ict care la r(ndul său va genera sc'imbare şi reorganizare.


3/51

on*ictul care apare în urma distribuţiei resurselor este inevitabil şi nu se referă doar labunuri sau servicii şi cuprinde oportunităţile de educaţie, locurile de muncă, deciziile etc.

eoria con*ictului este interesată de modul în care se realizează repartiţia resurselor însocietate, cine bene#ciază mai mult de acest tip de repartiţie, cum acţionează pentru a lepăstra.

În următoarea etapă, teoria con*ictului e$aminează consecinţele inegalităţii şi competiţiei,tensiunile create şi presiunea sc'imbării. %depţii acestei teorii apreciază că tensiunile nu pot# evitate. Orice idee prezintă o contra-idee, orice c(ştigător opune un pierzător. 8ezultatulacestui antagonism pe plan social îl reprezintă stresul care generează con*ictul şi apoisc'imbarea. %ceastă competiţie permanentă nu se realizează numai între clasele socialesuperioare şi cele inferioare ci poate să apară şi între elemente ale aceleiaşi clase sociale,familii sau grup. Ori de c(te ori apare însă con*ictul, el va determina, va iniţia sc'imbarea#e sub forma unei revoluţii #e sub forma unei adaptări.

TEORIA INTERACŢIUNILOR SIM*OLICE

"erspectivele bazate pe con*ict şi pe consens pornesc de la premisa conform căreiacomportamentul social uman poate # înţeles prin evaluarea structurilor sociale careg'idează comportamentul. 9nteracţiunea simbolică se concentrează însă pe analizainteracţiunilor directe, faţă în faţă, care au loc între persoane, relief(nd astfel semni#caţiasubiectivă a acţiunilor umane şi pe modul în care persoanele dezvoltă şi transmit ideicomune. %ceastă abordare ţine mai cur(nd de psi'ologia socială dec(t de sociologie şipleacă de la premisa că aceste tipuri de interacţiuni devin posibile prin dezvoltarea în comuna semni#caţiilor simbolice. O simplă întrebare :e mai faci6; poate ascunde o semni#caţiemultiplă pe plan social, nu întotdeauna indic(nd gri!a faţă de starea celuilalt.

CURSUL + , CULTURA

ultura reprezintă ansamblul stilului de viaţă pe care îl regăsim la membrii unei societăţi.%cesta include limba, valorile, semni#caţia simbolurilor dar şi nivelul te'nologic şi bunurilemateriale. ?@1 a#rmă că putem înţelege prin cultură setul de instrumente care nefurnizează metodele prin care rezolvăm problemele cotidiene.

8evenind la problema alimentaţiei, iată că societatea noastră parta!ează o întreagăte'nologie care ne a!ută să rezolvăm problemele din această sferă. Vorbim de frigidere,aragaz, cuptor cu microunde, pră!itor de p(ine, însă şi de evenimente legate de aceastănevoie) masa de răciun sau de "aAti, ziua de naştere etc. "lec(nd de la acest e$emplu,putem considera cultura ca #ind formată din două mari componente) cultura materială şicultura nematerială.

ultura materială este reprezentată de totalitatea obiectelor #zice pe care le produce osocietate / instrumente, străzi, clădiri, !ucării etc.

ultura nematerială se referă la limbă, valori, reguli, cunoştinţe şi simboluri la care aderă osocietate.


4/51

În mod evident, elementele culturii materiale sunt str(ns legate şi depind de culturanematerială.

Cultur# neter"#l!

ele mai importante componente ale culturii nemateriale sunt reprezentate de limbă, valori

şi norme.

L"&#

3senţa unei culturi este reprezentată de posibilitatea de parta!are a semni#caţiilor întremembrii unei societăţi. În mod curent, realizăm acest lucru prin intermediul limba!ului.

Bimba este aşadar abilitatea de a comunica în simboluri / oral sau în scris.

e înseamnă acest lucru6 9ată, dacă folosim în scris cuv(ntul :c(ine;, această înşiruire decinci simboluri ne determină să vizualizăm imaginea animalului domestic la care ne referim.Cu este nevoie să vă desenez un c(ine ca să puteţi înţelege despre ce e vorba şi, mai multdec(t at(t, cele cinci simboluri puse unul l(ngă celălalt nu au nimic cu imaginea unui c(ine.

otuşi, dumneavoastră aţi înţeles perfect la ce mă refer. %ceasta este abilitatea pe care amde#nit-o, abilitate ce permite comunicarea în simboluri. %proape întreaga comunicare umanăse realizează utiliz(ndu-se simboluri. 'iar şi gesturile #zice şi tonalitatea sunt parte a uneiculturi.

&iscut(nd despre relaţiile limbii cu societatea, Fis'man 0=>?D1 distinge trei aspecteesenţiale.

L"&# .und#&ente#/! cultur#0 Bimba este baza oricărei culturi deoarece încorporeazăvalorile şi semni#caţiile unei societăţi, ritualurile, ceremoniile, proverbele şi legendeleacesteia. În absenţa cunoaşterii limbii, nu poate e$ista participare într-o cultură, pierderealimbii ec'ival(nd cu pierderea culturii respective. %cesta este şi motivul pentru care, în

încercarea impunerii culturii proprii, unele naţiuni impun mai înt(i limba.

L"&# ete un c#dru de re.er"n!0 %lături de capacitatea de comunicare, limba conferă şiperspectiva prin care sunt văzute elementele şi evenimentele e$terne. E'orf 0=>D@1fundamentează :ipoteza relativităţii lingvistice; prin intermediul căreia se susţine căgramatica, structura şi categoriile încorporate în limbă afectează modul în care oamenii vădrealitatea. 8ealitatea este aşadar văzută în mod diferit de vorbitori ai diferitelor limbi.

(2ndur"le 3" percep"# no#tr! ete 4ltr#t! pr"n "nter&ed"ul l"&""0 &acă nu avem într-o limbă un cuv(nt pentru :dor;, nu putem distinge această emoţie speci#că. Ba fel, dacănu avem forme pentru masculin şi feminin, percepţia noastră de gen poate # alterată. %cestlucru transpare mult mai clar în limba!ul scris, unde comunicarea nu se mai face faţă în faţă,av(nd un caracter puternic impersonal.

L"&# ete un "&ol0 %cest lucru apare evident c'iar în cazul aceleiaşi culturi. 5na şiaceiaşi limbă poate avea semni#caţii diferite în conte$te diferite. ă ne amintim doar de

!argonul adolescenţilor, sau de !argonul din penitenciar. uv(ntul :caşcaval; sau cuv(ntul:curcan; poate avea un sens în limba comună şi un alt sens în limba!ul interlop.

'#lor"le


5/51

5n alt aspect esenţial al unei culturi, alături de limbă, este reprezentat de valori0 '#lor"le reprezintă ideile comune ale unei societăţi, referitoare la scopurile dezirabile.

Vorbim de obicei de valori în sensul acţiunilor bune sau rele, dezirabile sau indezirabilepentru societate. %numite valori sunt universale unui ansamblu de culturi în timp ce altelesunt speci#ce. %stfel, stabilitatea, securitatea, familia puternică, sănătatea populaţiei sunt

valori universale în timp ce cooperarea poate # o valoare la nivelul unei societăţi iarcompetiţia poate reprezenta o valoare la nivelul altei societăţi. "entru societatearom(nească, o valoare ar putea # reprezentată de buna vecinătate, prin intermediul căreiase păstrează relaţii şi legături apropiate cu alte persoane din aceeaşi locaţie 0vecinii de bloc,de cartier etc.1 în timp ce în tatele 5nite acest lucru nu este considerat o valoare.

Nor&ele

Cormele reprezintă reguli comune de conduită prin intermediul cărora oamenii g(ndesc şiacţionează. %cestea postulează ce au şi ce nu au voie membrii unei societăţi să facă.Cormele şi valorile sunt str(ns interconectate, primele oferind modalitatea prin care valorilesociale pot # realizate. Cormele care g'idează comportamentul pot varia de la norme foarte

generale la norme foarte speci#ce. Ba un nivel foarte general, normele care ar g'idacomportamentul în familie ar putea #)

=. %legeţi un partener de viaţă cu care să aveţi multe în comun2

. %şteptaţi căsătoria p(nă în momentul în care vă puteţi întreţine singuri astfel înc(t să nudepindeţi de spri!inul părinţilor2

G. Cu faceţi un copil înainte de a vă căsători2

H. Faceţi copii, de preferinţă doi / un băiat şi o fată2

D. onsultaţi-vă cu partenerul asupra deciziilor legate de locuinţă2

&upă cum observaţi, anumite norme vă spun ce să faceţi în timp ce alte norme vă spun cesă nu faceţi. &e asemenea, unele norme sunt scrise, uneori form(nd baza legilor uneisocietăţi în timp ce ma!oritatea nu sunt scrise. 9ndiferent dacă sunt scrise sau nescrise,normele permit controlul social, coordon(nd comportamentul membrilor unei societăţi.

O altă caracteristică a normelor este aceea că pot să difere e$trem de mult ca importanţă dela nivel individual la nivel social. 4oda de e$emplu poate # o normă importantă la nivelindividual însă fără nici o valoare pentru societate în timp ce democraţia sau monogamiasunt norme centrale în societatea noastră.

În general, putem distinge între două categorii de norme: nor&e popul#re 3" nor&e&or#le0

5 Nor&ele popul#re reprezintă modalităţi obişnuite , comune în baza cărora grupurileacţionează. %cest set de norme reglează tradiţiile 0pomul de răciun, roc'ia albă de mireasă,saluturile etc.1 şi comportamentele obişnuite 0m(ncatul cu lingura şi furculiţa şi nu cum(inile spre e$emplu1. aracteristic acestor norme este faptul că nu au asociată o conotaţie


6/51

puternică a binelui şi răului. Cu e$istă sancţiuni sociale puternice dacă, de e$emplu, începeţimasa cu felul doi, continuaţi cu desertul, apoi m(ncaţi ciorba şi la sf(rşit aperitivul.

În cel mai rău caz veţi # considerat e$centric, original însă în nici un caz imoral sau criminal2

5 Nor&ele &or#le sunt asociate puternic cu sentimentul de bine sau rău, av(nd

importante consecinţe sociale. &acă m(ncaţi friptură cu dulceaţă s-ar putea să #ţiconsiderat e$centric, însă dacă vă gătiţi c(inele sau daţi ultimii bani pe o sticlă de vin în timpce copii nu au ce m(nca, atunci consecinţele pot # mult mai grave. În acest caz, ceilalţimembri ai societăţii s-ar putea să acţioneze într-un alt mod şi nu doar să vă considereoriginal. Cu toate violările normelor morale pot avea consecinţe penale, însă în modcategoric vor conduce la marginalizarea, ostracizarea şi izolarea individului.

5 Le%"le cuprind norme scrise, obligatorii pentru membrii unei societăţi, concepute de cătreautoritatea guvernantă şi a căror încălcare este pedepsită.

Controlul oc"#lÎncă din copilărie am învăţat să înţelegem şi să respectăm normele, la început în familie,apoi la şcoală, în grupul de prieteni, la locul de muncă şi aşa mai departe. &upă un timp,respectarea acestor norme se interiorizează, astfel înc(t ne este foarte greu să acţionămaltfel sau să trăim într-un alt mod. %cest proces de învăţare a normelor este caracteristicoricărei societăţi care, la r(ndul ei, încura!ează conformismul la norme prin utilizareasancţiunii.

S#nc"une# este aşadar recompensa acordată de societate în cazul conformismului lanorme sau pedeapsa acordată în cazul non-conformismului. 5nele sancţiuni pot # formale,speci#cate prin reguli interne, scrise sau nescrise. %stfel, absenteismul sau lipsa de

productivitate sunt sancţionate de organizaţii tocmai în ideea de a se păstra controlul asupraacesteia. 9maginaţi-vă ce s-ar înt(mpla la nivelul unei mari întreprinderi dacă prezenţaanga!aţilor ar # facultativă.

%lte sancţiuni, considerate a # mult mai e#ciente, au un caracter informal. Bauda, aprobarea, încura!area, afecţiunea pot # mult mai e#ciente în vederea încura!ării comportamentuluiconformist iar inversul acestora 0dezaprobarea, critica, e$cluderea1 pot avea aceeaşie#cienţă în vederea reducerii comportamentului non-conformist. "rin intermediulsancţiunilor, societatea îşi asigură astfel controlul social.

În ciuda sancţiunilor, normele nu reprezintă totuşi g'idul perfect de conduită în societate.3ste important să distingem între comportamentul normativ 0ceea ce ar trebui să facem1 şi

comportamentul real. &e e$emplu, în societatea noastră, una dintre cele mai importantenorme cu privire la familie încura!ează #delitatea în căsătorie.

%cest lucru însă este departe de a # atins, put(nd mai degrabă să vorbim de o ma!oritatecare are, sub acest aspect, un comportament conformist. 9ată că, deşi cultura promovează şi

încura!ează comportamentul de #delitate în cuplu, comportamentul actual este altul.


7/51

%ceastă discrepanţă dintre comportamentul normativ şi comportamentul actual poartănumele de devianţă şi reprezintă un domeniu ma!or de cercetare sociologică.

SU*CULTURA 6I ANTICULTURA

3ste evident că o cultură nu poate # omogenă. În momentul în care un segment al societăţii

se comportă semni#cativ diferit faţă de mediul social, vorbim despre apariţia unei subculturi.O ucultur! reprezintă un grup social care trăieşte în mediul cultural general al uneisocietăţi însă îşi păstrează setul propriu de valori, normele, stilul de viaţă şi c'iar limba.

el mai elocvent e$emplu de subcultură în 8om(nia este reprezentat de rromi. %vem aşadaro subcultură pe criterii etnice care, deşi trăieşte în spaţiul cultural rom(nesc, de cele maimulte ori îşi păstrează caracteristicile individuale ale culturii proprii.

3$istenţa subculturilor poată să pară, la prima vedere, ca non-conformistă. &e fapt, membriisubculturii respective se conformează unui alt set de norme, care la r(ndul lor pot sădevieze de la normele sociale generale. Faptul că rromii vorbesc tare, se îmbracă altfel,cerşesc sau fură poate # considerat devinat în raport cu normele societăţii rom(neşti. &acă

ne raportăm însă la subcultura lor, dacă luăm în considerare istoria şi originea acestora, vomconstata că aceste comportamente sunt valorizate în cadrul societăţii rrome, fac parte dinsubcultura lor.

otuşi, unele comportamente încalcă *agrant normele societăţii generale. Furtul cerşetoriasunt doar c(teva comportamente incluse în această categorie. "ute vorbi în acest caz desubcultură6 9ată că o subcultură respectă totuşi normele sociale generale, deşi prezintă unset de valori proprii. În acest caz vorbim de anticultură.

Ant"cultur# este reprezentată de grupurile sociale care au valori, interese, credinţe şi stiluride viaţă în contradicţie cu cele acceptate de cultura generală. 3ste, dacă doriţi, o respingereradicală a normelor sociale generale. 8romii se a*ă undeva la graniţa dintre subcultură şi

anticultură. Irupurile stradale, găştile de cartier, bandele de infractori reprezintă cel maibun e$emplu de anticultură.

%m văzut p(nă acum că o cultură reprezintă un stil de viaţă. În anumite privinţe culturaconţine o limită teritorială ce grupează un anumit număr de persoane.

Va trebui să facem aşadar distincţia între cultură şi societate0 O oc"et#te reprezintă opopulaţie ce parta!ează acelaşi teritoriu şi este unită pe criterii economice şi politice. &e celemai multe ori, membrii unei societăţi împart şi aceeaşi cultură, însă sunt cazuri în care maimulte culturi se regăsesc la nivelul aceleiaşi societăţi. tatele 5nite ale %mericii reprezintă osocietate în care putem regăsi o multitudine de culturi.

DETERMINANŢI AI COM$ORTAMENTULUI UMAN

Ba nivel mondial, oamenii au foarte multe lucruri în comun. "roblema care se pune esteaceea dacă omenirea găseşte aceleaşi tipuri de răspuns la solicitările din mediu pe caleinstinctuală, mecanismul #ind unul genetic sau pe cale culturală. Vorbim astfel de culturauniversală, ce reprezintă modele comportamentale regăsite în toate culturile.


8/51

Deter&"n#n" "olo%"c"

În momentul în care găsim aceleaşi modele de comportament la nivelul societăţii europeneşi la nivelul triburilor din %mazon, este uşor de presupus faptul că ar e$ista un fond biologic

comun, de natură genetică. 5n astfel de pattern comun este dominanţa. 'iar şi în cele maisimple societăţi, bărbatul domină femeia şi adulţii domină copiii. %cest model îl înt(lnim nunumai la oameni ci şi la anumite specii de animale, întreb(ndu-ne dacă comportamentuldominant nu este cumva de natură genetică. "ornind de la această întrebare, sociologii au

început să #e interesaţi de evoluţie, în special de determinismul biologic. &eşi perspectivaacestui determinism a fost puternic criticată, totuşi a permis crearea unei noi discipline,sociobiologia, care studiază bazele biologice ale tuturor formelor de comportament uman.9deea fundamentală a acestei discipline este aceea că biologia şi cultura interacţionează îndeterminarea comportamentului.

ultura este in*uenţată de bazele biologice care la r(ndul lor sunt alterate de in*uenţeleculturale. ele mai importante arii de interes ale acestei discipline se referă la

comportamentul parental, diferenţele biologice între bărbat şi femeie, origine biologice aleviolenţei.

%m văzut de!a faptul că limba reprezintă fundamentul culturii, permiţ(nd acumularea şitransmiterea e$perienţei. &eoarece omul este singura specie capabilă să foloseascălimba!ul, cultura este şi ea e$clusiv umană. untem singura specie capabilă să se adaptezemediului at(t prin cultură c(t şi biologic. tudiile făcute pe primate 0cimpanzei şi gorile1 auarătat însă că şi acestea pot învăţa să folosească simboluri şi limba, demonstr(nd e$istenţacapacităţii de g(ndire abstractă şi comunicare la maimuţe 0"remac+, =>J2 8umbaug',=>JG, "atterson, =>J?1. 5n element esenţial care distinge omul de maimuţe este faptul căacesta nu are numai capacitatea de a învăţa limba, dar are şi capacitatea de a o preda, de atransfera ceea ce a învăţat la alţii. %stfel, cultura prezintă o serie de caracteristici care o fac

într-adevăr unică #inţei umane)

ultura este învăţată. Cu se transmite genetic ci poate # învăţată în urma interacţiunii cualţi oameni2

ultura este g(ndită. 3ste proprie omului şi se transmite simbolic prin limba!.

Fiecare generaţie acumulează cunoştinţe şi e$perienţă pentru generaţiile care vor urma2

ultura este normativă. Ce spune cum şi c(nd să acţionăm, ce comportament să avem2

ultura permite rezolvarea de probleme. Ce a!ută să ne adaptăm problemelor cu care ne

confruntăm în mediul biologic şi social2 ultura este relativă. rebuie evaluată din perspectiva modului în care permite uneisocietăţi să se adapteze. Cu pot e$ista criterii universale de evaluare, nu e$istă cultură bunăsau rea ci evaluarea ei se face numai conte$tual.

Deter&"n#n" cultur#l"


9/51

&eterminanţii biologici ai culturii e$plică de ce oamenii acţionează în acelaşi fel sub anumiteaspecte însă nu pot e$plica de ce societăţile diferă unele faţă de altele. %m văzut că nuputem vorbi de transmiterea genetică a culturii, aceasta nu este instinctivă ci mai degrabăcompusă din modele învăţate prin interacţiunea dintre oameni. Faptul că din punct devedere cultural societăţile diferă unele faţă de altele, nu ne permite să evaluăm o culturădec(t în conte$tul societăţii respective. %cest lucru poartă numele de rel#t"7"& cultur#l.În anumite triburi din %frica, mamei nu-i este permis să vorbească sau să atingă primul şi aldoilea copil născut, e$cept(nd alăptatul. Întreaga afecţiune este dată de bunici sau mătuşi.4otivul acestei norme este evitarea unei direcţii afective unice între mamă şi copil.

%fectivitatea şi loialitatea copilului trebuie diri!ată în interesul grupului şi nu doar în direcţiamamei, determin(nd pe termen lung o #delizare perfectă şi o integrare e$celentă a copilului

în societate. 3ste aceasta o normă bună sau o normă rea6 "oate pentru societateaomenească pare un barbarism, însă pentru acea societate s-a dovedit bene#că, normacontribuind la creşterea solidarităţii şi coeziunii grupului. onform relativismului cultural, nuputem vorbi despre practici universal bune sau universal rele. Kinele şi răul sunt concepterelative şi nu absolute.

endinţa de a considera valorile şi normele propriei culturi ca un standard şi a evalua alteculturi prin perspectiva acestora poartă numele de etnocentrism. %cesta reprezintă oserioasă barieră în calea interacţiunii popoarelor din diferite culturi determin(nd confuzii şiinterpretări eronate. 5ciderea copiilor, sacri#ciul sau canibalismul tindem să le interpretămca şi comportamente universal nocive, însă şi la ora actuală e$istă culturi pentru care suntvalori. 3ste aproape imposibil să facem !udecăţi de valoare referitoare la aceste tipuri deacţiuni deoarece nu cunoaştem absolut deloc valorile culturale ale societăţii respective. Înbaza etnocentrismului s-au manifestat poate cele mai atroce crime din istoria civilizaţieioccidentale. ă ne amintim de conc'istadorii spanioli, e$terminarea indienilor americani,inc'iziţia din perioada evului mediu.

ingurul aspect bene#c al etnocentrismului îl reprezintă posibilitatea de manifestare acontrolului social. Învăţăm să urmăm normele culturii noastre deoarece considerăm că suntcorecte. 3voluţia unei societăţi bazată pe conformism nu poate e$ista în absenţaetnocentrismului.

'#r"#""le cultur#le

&acă cultura îşi propune să rezolve probleme relativ comune, universale, cum de e$istă oasemenea variabilitate a modelelor culturale6 are sunt factorii care determină acest lucru6O parte din această variaţie poate # e$plicată prin condiţiile de mediu. %lte e$plicaţii potinclude izolarea, te'nologia sau temele culturale dominante. Fiecare dintre aceste aspectepot afecta elaborarea culturii şi dezvoltarea societăţii.

Cond"""le de &ed"u

&e ce sunt rom(nii diferiţi de !aponezi, americani, suedezi sau indieni6 5na dintre posibilelee$plicaţii ar # aceea că structura genetică este determinată de mediul #zic. lima caldă saurece, solul fertil sau arid, vegetaţia, animalele, ploile, toate reprezintă condiţii de mediu lacare oamenii trebuie să se adapteze. %ceste condiţii de mediu dintr-o zonă reprezintăstructuri pe baza cărora se manifestă evoluţia culturală a unei societăţi. 5n mediu naturalmusonic, caracterizat prin două anotimpuri permite unei societăţi conştientizarea acestui


10/51

climat şi rolul pe care-l are în supravieţuire. O astfel de societate poate # caracterizată prinan$ietate în faţa naturii şi pe dezvoltarea unui culturi bazată pe ceremonii religioase.

În societatea modernă, prezenţa cutremurelor, ca în Laponia, poate determina acţiuni aleguvernului, găsirea soluţiilor pentru situaţii de criză, poate conştientiza necesitatea refaceriiperiodice a culturii materiale.

I/ol#re#

%tunci c(nd un model cultural evoluează în urma unei necesităţi de adaptare la condiţiile dinmediu, absenţa contactului cu alte societăţi permite perpetuarea acelui model cultural.9zolarea poate # determinată de condiţii geogra#ce sau sociale. &acă triburile din %mazon aufost, p(nă recent izolate din considerente geogra#ce, anumite comunităţi se izolează pecriterii sociale. omunităţile religioase, cum ar # %mis' sau Lonesville se izolează social,păstr(nd stilul de viaţă din secolul M9M, pentru a nu permite culturii generale să in*uenţezesubcultura creată pe baze religioase.

5n factor important ce afectează izolarea este etnocentr"&ul0 &eoarece noi tindem săapreciem alte culturi prin prisma normelor şi valorilor proprii culturii noastre, vom crea obarieră la intersecţia cu alte culturi, barieră ce facilitează izolarea.

Curul 8 - 'ALORI9 ATITUDINI 6I O$INII

10 Unele prec"/!r" conceptu#le

a de#niţii minimale, putem spune că valorile reprezintă principii generale despre ceea ceeste dezirabil, despre ceea ce e demn de urmat în viaţă, atitudinile #ind poziţiile relativstabile faţă de obiecte, indivizi, situaţii etc. şi faţă de propria persoană, iar opiniile sunt

păreri, reacţii e$primate verbal şi uşor sc'imbătoare faţă de aceste diverse aspecte.Într-o substanţială măsură, valorile se transcriu în atitudini, iar atitudinile se e$primă şi sespeci#că în opinii.

$rec"/!r" le%#te de no"une# de 7#lo#re:

10 '#lor"le n c#l"t#te# lor de pr"nc"p"" %ener#le depre cee# ce e dor"t9.unc"one#/! #t2t l# n"7el oc"et#l 3" %rup#l9 c2t 3" l# cel "nd"7"du#l0 e vorbeştedespre Nsisteme de valori;, Norientare a$iologică; sau Nscară de valori; - e$presii foarteapropiate ca înţeles - av(ndu-se în vedere oricare dintre cele trei niveluri. 4ai mult, valoriledevin operante numai dacă sunt internalizate de către indivizi. %poi, a deduce sistemul devalori efective speci#c unei culturi - şi nu doar versiunea sa declarată la nivel abstract -presupune studierea mentalităţilor şi conduitelor individuale. otuşi, individualismulmetodologic nu trebuie absolutizat nici aici, pentru că valorile e$istă şi la nivelsupraindividual, #ind promovate de către structuri şi instituţii sociale 0şcoală, familie,biserică, mass-media etc.1 %cceptabilă pare teza, avansată cu mai bine de !umătate de secol

în urmă în antropologia culturală, a cauzalităţii circulare dintre speci#cul cultural şipersonalitatea individului, în sensul că o anumită matrice culturală produce, prin socializareşi educaţie, un anumit tip de personalitate, care, la r(ndul ei, crează o cultură speci#că.


11/51

+0 '#lor"le #u t#tut de &ot"7e #c"on#le0 %dică, odată interiorizate, ele nu reprezintădoar simple Nstiluri; de conduită, ci şi propensiuni ale acesteia. &e pildă, nu e vorba dacăa!ung sau nu să realizez ceva frumos, ci dacă urmăresc realizarea Frumosului ca atare. otaşa pentru Kine, &reptate, 3c'itate etc. 3$istă, altfel spus, în termeni ma$


12/51

întotdeauna pe informaţii, informaţii ce pot #, bineînţeles, mai mult sau mai puţin ample şiconcrete 0componenta cognitivă1. %titudinea este totodată şi o predispoziţie de a acţiona, unvector motivaţional 0componenta conativă1.

b. %titudinea are un caracter relativ stabil în timp, îm multe de#niţii atitudinile #indcaracterizate ca Nsisteme durabile de evaluări;. %titudinile sunt mai rezistente la sc'imbări

dec(t cunoştinţele pure, tocmai pentru că în ele este prezentată dimensiunea afectiv-a$iologică.

c. %titudinea este o variabilă latentă, ceva interior şi virtual, deşi se originează preponderent în sociocultural. În relaţiile şi activităţile cu e$teriorul, la r(ndul ei determină relaţii şiactivităţi. Iraţie unităţii de atitudini şi comportament 0inclusiv cel verbal1, este posibilăcunoaşterea şi modi#carea atitudinilor prin intermediul comportamentului 0şi invers1.

d. ele mai multe de#niţii ale atitudinii consemnează ca notă specifcă a ei, faţă de altemanifestări psi'ice, orientarea spre un obiect, bipolaritatea. Între cei doi poli 0pro şi contra1,e$istă un continuum, atitudinea put(nd # mai mult sau mai puţin favorabilă saunefavorabilă, astfel înc(t ea are diferite grade de intensitate. "e acest principiu sunt

construite scările 0scalele1 de atitudine şi multe c'estionare. "ostulatul teoretic alcontinuumului bipolar nu este însă atestat întotdeauna în cercetările empirice 0punctul zero,de mi!loc, al continuumului poate # saturat de necunoaştere, răspunsuri neutre, ambiguesau ambivalente sau c'iar de stări con*ictuale1.

e. onstituite la nivelul personalităţii umane într-un sistem, atitudinile nu sunt ec'iponderalenici ca generalitate şi centralitate şi nici ca energie motivaţională. ele mai generale şicentrale se sc'imbă mai greu dec(t cele periferice şi speci#ce pentru că implicarea eului înprimele este mai profundă şi pentru că sc'imbarea lor are consecinţe mai importante asupra

întregului sistem.

f. Opinia este e$presia verbală a atitudinii dar nu este singura ei e$presie. În calitatea sa de

variabilă latentă, de Ninterior;, atitudinea se manifestă, deasemenea şi prin semanticagestico-posturală şi prin actele de conduită propriu-zise 0comportamentul desc'is1. 5neori,mai ales la nivelul de popularizare, comportamentul este tratat ca o componentă a atitudinii,dar, din cele prezentare anterior, diferenţa dintre ele apare ca foarte evidentă. u atitudineainterferează puternic, în sc'imb, intenţia comportamentală, care este tot un parametruintrinsec conştiinţei.

8eferindu-ne mai direct şi de o manieră sintetică l# r#portul 7#lor"-#t"tud"n"-op"n"",putem a#rma că cele trei componente descriu stări caracteristice care diferă între ele dupăgradul de generalitate, centralitate 0profunzime1 şi stabilitate, structur(ndu-se într-un modelierar'ic) valorile apar apar ca principii generale şi de mare stabilitate referitoare la modurilede comportament sau scopurile ultime ale e$istenţei, #ind central şi profund anga!ate încon#guraţia şi dinamica personalităţii2 atitudinile e$primă valorile, sunt modalităţi deoperaţionalizare şi instrumentalizare ale acestora, av(nd totuşi un grad mai mare decentralitate şi durabilitate dec(t opiniile, care apar mai *uctuante. 4. 8o+eac' 0=>JG1susţine în acest sens că at(t la nivel individual, c(t şi la cel al comunităţilor umane, valorilesunt de ordinul zecilor, atitudinile de ordinul sutelor, iar opiniile de ordinul miilor sau zecilorde mii.


13/51

&in acest model rezultă că studierea valorilor şi atitudinilor - şi a sc'imbării lor - nu poate #realizată în mod pertinent doar prin întrebări de opinie, cu at(t mai puţin prin unelesimpliste. ă mai observăm, totodată, că modelul şi distincţiile conceptuale sunt mai uşor derealizat speculativ, ca tipuri ideale, ele #ind mai geru de transpus şi regăsit în instrumentemetodologice. &e altfel, nici la nivel teoretic şi semantico-lingvistic discuţiile nu sunt at(t detranşante şi clare. &e e$emplu, prin e$presia at(t de des utilizată Natitudinea faţă de lume şiviaţă; nu se desemnează un set de valori6 ot aşa, consider(nd valorile ca Nfapte sociale; nueste normal să spunem Natitudinea faţă de valori; 6 În #ne, multe cercetări empirice aratăcu mare claritate că e$istă opinii 0speci#ce1 foarte stabile.

În ciuda acestor di#cultăţi practice de separare a planurilor pe care se găsesc conceptelemenţionate, important este să #m conştienţi de distincţiile dintre ele, de faptul că e vorba deentităţi de natură foarte diferită, ceea ce implică apelul la instrumente speci#ce pentrustudierea lor. "ericolul pe care îl reprezintă, din acest punct de vedere, e$ploatareasuper#cială şi fără discernăm(nt a datelor obţinute prin anc'ete şi sonda!e este acela de aface salturi şi e$trapolări nepermise de la opiniile culese prin c'estionar la atitudini şi valori.

I0 RA$ORTURILE SOCIOLO(IEI CU DRE$TUL

&eşi nu sunt evidente, e$istă numeroase a#nităţi şi puncte convergente între sociologie şidrept.

- aouriou declara că :puţină sociologie te îndepărtează de drept, multă sociologie tereaduce la el;.

- "arafraz(ndu-l, Iurvitc' sublinia la r(ndul său că :puţin drept te îndepărtează desociologie, mult drept te readuce la ea.;

%. intetiz(nd, diferenţele între sociologie şi drept sunt următoarele)

=. - Soc"olo%"# este o disciplină socială care se ocupă cu analiza, e$plicarea şi diagnozafaptelor, fenomenelor şi structurilor sociale. ociologii adoptă un punct de vedere e$plicativşi, pentru a stabili regularităţi, tendinţe şi legităţi în evoluţia fenomenelor sociale, eiutilizează metoda inductivă.

- Dreptul este o disciplină normativă, !uriştii traduc(nd în limba! te'nico / legislativrealitatea socială. &reptul C5 studiază acţiunile sociale propriu / zise, ci persoanele ceefectuează acţiunile respective0aceste persoane sunt subiecte de drept1. Luriştii adoptă unpunct de vedere normativ şi utilizează metoda deductivă. 3i analizează forma !uridică pecare o îmbracă relaţiile şi raporturile sociale.

. / &in punct de vedere al apariţiei în timp, dreptul are o anterioritate de c(teva milenii faţăde sociologie.

G. / &in punct de vedere al modului de concepere, e$istă diferenţe între sociologie şi drept,diferenţe concretizate în următoarele caracteristici proprii dreptului)

- Dreptul este o disciplină unitară din punct de vedere teoretic şi metodologic, reunindcercetări cu caracter teoretic / !uridic, #loso#c / sociologic şi te'nico / !uridic.


14/51

- )eno&enele ur"d"ce, ca fenomene sociale, nu trebuie analizate izolat, ci reinserate şiraportate la un sistem de drept.

- L# #/# or"c!ru" "te& de drept stă un sistem de valori la care !uristul se raporteazăatunci c(nd elaborează regula de drept.

H. - &in punct de vedere al &etode" de "n7et"%#re a faptelor şi fenomenelor sociale şi !uridice, e$istă diferenţe semni#cative, dar complementare, între acţiunile întreprinse decătre legislator, !udecător şi sociolog. %stfel)

- Le%"l#torul contru"e3te precr"p"" 3" nor&e ur"d"ce într-o manieră impersonală,dar raport(ndu-se la un sistem de valori.

- Budec!torul "nter7"ne pentru # control# con.or&"t#te# rolur"lor efectiv !ucate curolurile prescrise, sancţion(ndu-i pe cei cere deviază de la ele.

- Soc"olo%ul oer7! nor&ele 3" rolur"le0 3l C5 #$ează aceste norme şi roluri şi nu !udecă comportamentele, ci descifrează semni#caţiile lor sociale, înţelege procesele de

interacţiune socială pentru a face previziuni.D. , Soc"olo%ul evidenţiază evoluţia relaţiilor sociale, în timp ce ur"tul răspundemodi#cărilor din sfera relaţiilor sociale.

@. / Soc"olo%ul asigură cadrul legitim al aplicării normelor !uridice.

J. , )#ptul ur"d"c ete9 n een!9 un .#pt oc"#l0 Faptul !uridic este un fapt social dacăşi numai dacă acţiunile indivizilor modi#că raporturile !uridice 0naşterea, căsătoria sunt fapte

!uridice1.

*0 De ce con"der!& c! dreptul 3" oc"olo%"# unt "nterd"c"pl"n#re?

3$istă cel puţin trei argumente .

=. "rimul argument plecă de la faptul că sociologul a!ută !uristului să cunoască reacţiaindividului faţă de regula de drept ce îi este impusă, precum şi receptivitatea probabilă aindividului faţă de o eventuală modi#care a legii.

. &in punct de vedere teoretic şi metodologic, este di#cil de realizat o sudură întrecercetările ce fac obiectul de studiu al unei discipline ce utilizează o metodă deductivă / şine referim aici la drept / cu una ce utilizează o metodă inductivă, respectiv sociologia. Cu sepot realiza cercetări comune cu validitate recunoscută dacă nu e$istă specialişti cu dublăpregătire) sociologică şi !uridică.

G. &in punct de vedere psi'ologic, e$istă anumite di#cultăţi cauzate de scepticismul unor !urişti şi al unor sociologi cu privire la utilitatea unor cercetări interdisciplinare ale cărorrezultate nu sunt întotdeauna luate în considerare de către factorii legislativi sau

!udecătoreşti. 3$istă, de asemenea, un anumit grad de neîncredere manifestat de către !urişti faţă de cercetările de teren, faţă de munca în ec'ipe comple$e şi faţă de unele ipotezede lucru formulate de către sociologi.

C0 În conclu/"e9 de unde pro7"ne #prop"ere# d"ntre drept 3" oc"olo%"e?


15/51

Fondatorul sociologiei, %. omte 0=?G>1 considera dreptul ca #ind :un vestigiu meta#zic, pec(t de vetust, pe at(t de absurd;. &e aceea, sociologul francez propune înlocuirea dreptuluicu morala bazată pe armonie socială şi iubire, consider(nd că :nimeni nu are alt drept dec(tpa acela de a-şi face mereu datoria;.

"e de altă parte, însă, 3. &ur+'eim realizează sudura dintre sociologie şi drept printr-o serie

de concepte şi noţiuni, precum cele de constr(ngere socială, de sancţiune, anomie, dreptrestitutiv, drept represiv, etc. &ur+'eim considera că un bun sociolog trebuie să #e un bun

!urist. &e altfel, Pcoala de ociologie în#inţată de către &ur+'eim a avut deviza :nimeni nuintră aici dec(t dacă este !urist;.

D0 Cu& "nter.ere#/! o"ectul de tud"u #l dreptulu" cu cel #l oc"olo%"e"?

10 - De4n"& dreptul c# 4"nd #n#&lul nor&elor 3" re%ul"lor cu c#r#cterol"%#tor"u9 le%".er#te de c!tre putere# de t#t9 n 7"rtute# c!ror# ete "&pu!ord"ne# oc"#l! 3" ete #"%ur#t! le%"t"&"t#te# rel#""lor 3" #c"un"lor une.

9mportanţa dreptului ca fenomen social rezidă pe de o parte din rolul dreptului ca instituţie

fundamentală a societăţii ce facilitează controlul normativ al comportamentelor prinimpunerea unui sistem de drepturi şi obligaţii permanente.

"e de altă parte, legile sunt modele ideale de conduită constituite în reguli obligatorii cucaracter etatic.

E


16/51

%stăzi, sociologia este orientată at(t spre studiul pluralist al reglementărilor !uridice şi alrolului instituţiilor şi al grupurilor cu caracter !uridic, c(t şi spre studiul relaţiilor ce sestabilesc între cutumă / lege / opinie publică, spre studiul raporturilor dintre obligaţiilesociale şi sancţiunile sociale, dintre contract şi responsabilitate.

CURSUL ; -)UNDAMENTELE 6I )UNCŢIILE SOCIALE ALE DRE$TULUICONCE$ŢIA STRUCTURAL , )UNCŢIONALISTĂ DES$RE ROLUL 6I)UNCŢIILE DRE$TULUI ÎN SOCIETATE0

I0 )UNCŢIILE 6I )UNDAMENTELE SOCIALE ALE DRE$TULUI

&intotdeauna, noţiunea de societate a implicat noţiunea de drept. :5bi societas, ibi !us;0acolo unde e$istă societate, e$istă şi drept1.

3$istenţa şi funcţionarea normală a grupurilor umane nu poate # concepută în absenţa unuiminimum de norme şi prescripţii !uridice. %cestea apar şi se impun ca urmare a e$istenţeisolidarităţii sociale şi a ad(ncirii diviziunii muncii.

Cormele şi prescripţiile !uridice au menirea de a asigura convieţuirea indivizilor şi evaluareaconduitelor lor.

&reptul include un ansamblu de reguli, îndatoriri şi obligaţii normative desprinse din cutumeşi uzanţe, din practici, obiceiuri şi moravuri.

&reptul are legături esenţiale cu morala. 3l reprezintă :logicizarea valorii morale;) dreptul nuse identi#că însă cu morala, nici în formă, nici în conţinut.

&reptul reprezintă un corpus sistematizat de norme şi reguli , considerate ca drept de oparte, recunoscute ca obligaţie de cealaltă, acceptate şi menţinute printr-un mecanismspeci#c de reciprocitate. &reptul se întemeiază pe constr(ngerea publică, aceasta asigur(ndcadrul normativ pe baza căruia se desfăşoară acţiunile indivizilor.

&reptul include prescripţii referitoare la rolurile pe care trebuie să le îndeplinească indivizii îndiferite conte$te acţionale, lăs(nd însă o mare libertate în privinţa modalităţilor concrete dea le !uca. &e aceea, se consideră că drepturile şi obligaţiile prescrise de către regulile

!uridice sunt, de fapt, aşteptări.

copurile dreptului ca instituţie fundamentală a societăţii sunt următoarele)

- de a formula reguli de comportare prin stabilirea unor roluri2

- de a face ca regulile să #e observate prin utilizarea unor mi!loace capabile să asigureordinea socială şi să #e respectate aşteptările indivizilor.


17/51

În societate, dreptului i se recunoaşte funcţia de ordine şi integrare) dreptul urmăreşteaplanarea potenţialelor surse de con*ict social şi nivelarea :asperităţilor; ce împiedicăfuncţionarea mecanismului relaţiilor sociale.

&reptul poate apărea pe de o parte ca forţă activă) în această ipostază funcţia dreptului estede instrument de prote!are a valorilor şi normelor sociale fundamentale, de asigurare a

ordinii sociale.

"e de altă parte, dreptul poate apărea ca forţă reactivă) în acest sens, dreptul apare ca uninstrument de conservare şi imobilism ale sistemului social.

&reptul dob(ndeşte forţă şi vitalitate prin transpunerea lui în anumite forme şi tipare cealcătuiesc surseleQizvoarele sale formale.

u privire la rolul dreptului în societate s-au conturat mai multe direcţii de analiză)

a. D"n perpect"7# po/"t"7"&ulu" ur"d"c, dreptul scris / aşa cum e$istă el în coduri, legişi alte acte normative emise de către stat / reprezintă singura sursă şi îndrumar pentru

controlul acţiunilor indivizilor. %ltfel spus, din acest punct de vedere, întreaga viaţă şirealitate a dreptului se reduce doar la acel drept elaborat de către stat.

b0 D"n perpect"7# nort"7"&ulu" ur"d"c9 orice drept este un drept de stat şi orice statare un drept de stat.

c0 Soc"olo%"# -# pronun#t pentru cercet#re# 3t""n"4c! l"er! # dreptulu"@apel(nd la datele şi cercetările de specialitate.

%stfel, 3ugen 3rlic' consideră că centrul de greutate al apariţiei şi funcţionării dreptului nurezidă în legi, coduri, !urisprudenţă, ci în însăşi societatea care, prin grupurile sociale,creează şi aplică dreptul.

3l propune c'iar substituirea metodei deductive / utilizată de !urisprudenţă / cu metodainductivă, proprie sociologiei. În opinia lui 3rlic', dreptul nu se reduce la prescripţiilenormative ce e$istă în coduri sau legi, ci reprezintă un mod de conduită referitor la acţiunileindivizilor) dreptul este o normă ce poate # e$trasă din comportamentul grupurilor sociale şicare poate # cunoscută prin metoda inductivă.

oate prescripţiile abstracte nu sunt valabile dec(t pentru tribunalele şi organele statului,pentru că alături şi în paralel cu aceste norme legale e$istă o ordine !uridică spontană / ceaparţine grupurilor sociale / şi un drept viu, spontan şi difuz, ce face abstracţie deformulările o#ciale.

&ur+'eim consideră că dreptul reprezintă simbolul vizibil al solidarităţii organice) dacă

dreptul represiv 0sancţiuni punitive pentru individ1 caracteriza societăţile mecanice0ar'aice1,dreptul restitutiv se bazează pe sancţiuni recompensatoare.

&in această perspectivă, funcţia esenţială a dreptului este aceea de formulare a unor reguli -prin prote!area celor mai importante valori sociale / şi de a face ca ele să #e observate şirespectate prin utilizarea unor mi!loace specializate şi instituţionalizate.


18/51

răsătura fundamentală a dreptului o reprezintă întrebuinţarea legitimă a constr(ngerii decătre un agent autorizat în mod public.0sau, aşa cum a#rma 4a$ Eeber, întrebuinţarealegală, legitimă şi cons#nţită a constr(ngerii de către un agent autorizat în mod public1.

II0 T0 $ARSONS 6I R0 MERTON: CONCE$ŢIA STRUCTURAL , )UNCŢIONALISTĂ DES$REROLUL 6I )UNCŢIILE DRE$TULUI ÎN SOCIETATE0

8eprezentanţi de seamă ai structural / funcţionalismului, alcott "arsons şi 8obert 4ertonacordă un rol important dreptului în organizarea şi funcţionarea societăţii. În lucrări precum:&reptul şi controlul social;, :&rept şi ociologie; 0"arsons1 şi :tructură socială şianomie;04erton1, cei doi sociologi americani consideră faptele sociale nu ca pe nişte lucruri,ci ca pe acte, comportamente intenţionale, relaţii motivate ale individului în anumite situaţiisociale.

În consecinţă, acţiunea socială este evaluată într-un cadru de referinţă alcătuit din treielemente) actorul social, situaţia socială şi orientarea acţiunii în raport cu anumite norme şi

e$igenţe. Cormele indică individului alternativele permise social, pe baza cărora îşi poateorienta acţiunile în diferitele situaţii sociale.

%ceste acţiuni presupun at(t adecvarea mi!loacelor la scopuri, c(t şi circumscriereascopurilor imperativului raţionalităţii. 8aţionalitatea poate # înţeleasă sub două aspecte) pede o parte, ca raţionalitate intrinsecă 0atunci c(nd scopurile sunt realizate deliberat1 şi, pede altă parte, ca raţionalitate simbolică 0atunci c(nd scopul este realizat în mod nemi!locit,mai mult ca simbol dec(t ca realitate1.

%tunci c(nd mi!loacele şi scopurile intră în con*ict sau nu se realizează concordant, individulsimte un sentiment de frustrare, av(nd tendinţa de a transgresa normele prin utilizarea unormi!loace inadecvate.

&e aici, una dintre funcţiile dreptului este aceea de integrare, const(nd în aplanareapotenţialelor elemente de con*ict şi :ungerea; mecanismelor relaţiilor sociale.

&reptul trebuie, deci, să aibă o #nalitate, un scop social. &ar, spun sociologii americani, înaceastă acţiune pot apărea, pe l(ngă funcţii sociale şi disfuncţii ale dreptului, disfuncţii ce sepot manifesta at(t în formă latentă, c(t şi în formă manifestă.

5n e$emplu în acest sens îl reprezintă represiunea penală contra criminalităţii. &upă epocăşi caz, aceasta poate avea ca funcţii manifeste satisfacerea sentimentului de dreptate ,repararea pagubei, restabilirea ordinii sociale perturbate şi intimidarea delicvenţilor. În ceeace priveşte funcţiile latente disfuncţionale, represiunea penală reprezintă defularea

instinctelor sadice şi revendicative ale societăţii, at(t în sens freudian, c(t şi în cel nietszc'e-ian 0:%ltruismul, spune Cietszc'e, este egoismul #ltrat prin cultură şi civilizaţie;.1

8obert 4erton dezvoltă conceptul de anomie introdus în sociologie de către 3mile &ur+'eim.3l transpune conceptul de anomie de la nivelul societal la cel individual.


19/51

În opinia lui 4erton, atunci c(nd e$istă discrepanţe între scopurile valorizate socio / culturalşi mi!loacele pentru realizarea lor, indivizii acţionează printr-unul din cele cinci moduri deadaptare)

copuri 4i!loace

=. onformitatea R R

. 9novatia R -

G. 8itualismul - R

H. 3vaziunea - -

D. 8ebeliunea RQ- RQ-

=. 3$istă conformitate atunci c(nd e$istă concordanţă între scopuri şi mi!loace, deşi nu

întotdeauna au drept rezultat satisfacerea totală a idealurilor.

. 3$istă inovaţie atunci c(nd scopul este bine interiorizat, iar mi!loacele sunt inadecvate.3ste cazul :deviantei pozitive;, sintagmă ce de#neşte transgresarea normelor în sensulprogresului 0în sus, dincolo de ele1.

G. 8itualismul apare ca o consecinţă a ine$istenţei sau limitării scopurilor sau a mi!loacelorlegale.

H. 3vaziunea apare ca o consecinţă a absenţei sau abandonării at(t a mi!loacelor, c(t şi ascopurilor.

D. 8ebeliunea apare în momentul în care scopurile şi mi!loacele sunt respinse simultan şisunt înlocuite cu altele.

"lec(nd de la această teorie, structural / funcţionaliştii a!ung la concluzia că, în oricesocietate, orice normă socială are o funcţie şi o disfuncţie. În acest sens, 4erton a#rma):%rta legiuitorului pune în balanţă funcţiile şi disfuncţiile.

&isfuncţiile trebuie să #e c(t mai mici.; 3$emple de funcţii şi disfuncţii ale aceleiaşi normesunt foarte multe.

%stfel, Begea parta!ului egal , introdusă în Franţa după 8evoluţia din =J?>, a avut ca funcţieintroducerea egalităţii între indivizi, iar ca disfuncţii scăderea natalităţii şi făr(miţareasuprafeţelor agricole. Begea pro'ibiţiei a avut ca funcţie limitarea consumului de alcool, iarca disfuncţie apariţia criminalităţii organizate.

CURS NR0 = -NORME SOCIALE SI SANCTIUNI SOCIALE


20/51

I0 NORME SOCIALE

În orice societate e$istă un model etico / normativ şi cultural pe baza căruia indivizii îşiorganizează acţiunile raţionale. %cest model etico / normativ şi cultural include valori socialece sunt cunoscute de către indivizi prin intermediul normelor sociale.

Cormele sociale reglementează conduita oamenilor în cele mai diverse sfere de activitateale societăţii, viaţa sociala nu se poate desfăşura în mod normal fără acţiunea normelorsociale. %ceasta pentru ca normele sociale conţin reguli adresate indivizilor, descriind şidetaliind modalităţile în care valorile trebuie concretizate în comportamente legitime şiacceptate de societate. Cormele sociale asigură adaptarea conduitei individului la cerinţeleşi necesităţile grupului, individualizează şi pun în valoare subiectul, asigură integrarea sa însistemul de valori sociale al colectivităţii.

&e#nim normele sociale ca #ind reguli de conduită ce contribuie la raţionalizarea vieţiisociale prin următoarele efecte)

= - Cormele creează un sistem de drepturi, obligaţii şi interdicţii ce materializează diferitele

interese, scopuri şi idealuri sociale.

. / Cormele asigură sociabilitatea umană, precum şi predictibilitatea comportamentelor şiacţiunilor sociale.

G. / Cormele asigură evitarea con*ictelor şi tensiunilor sociale, prin limitarea reciprocă aconduitelor individuale , neconstr(nse şi libere.

În acest sens, 7ant de#nea dreptul ca #ind :limitarea reciprocă a voinţelor individualelibere şi neconstr(nse;. "entru "arsons, :dreptul are rolul de a netezi asperităţile sociale şide a unge mecanismele con*ictuale;. arbonnier a#rmă că :dreptul transpune într-unlimba! te'nico / normativ structurile şi formele vieţii sociale;. "entru Cietzc'e, :dreptul nu

posedă altă forţă dec(t frica pe care spiritele sclave o au despre el;.H. / Cormele stabilesc reguli de acţiune socială şi de conduită socială, stipul(nd ce mi!loacetrebuie să adopte un individ în condiţii sociale determinate pentru a-şi atinge dezideratelesale.

Întreaga problematică a sociologiei !uridice se grupează în !urul a trei teme)

a. normă / normativitate / ordine normativă

b. conformitate / conformism / receptareQacceptareQrespectare

c. abatere / violare / trangresiune a normelor 0fenomenele de devianţă,

delicvenţă, licitQilicit, etc.1

D. - Cormele sunt un dat social) indivizii le percep, acceptă şi respectă datorită intervenţiei atrei factori)

a. "resiunea socială a grupuluiQcolectivităţiiQsocietăţii e$ercitată formalQinformal,organizatQneorganizat, instituţionalizatQneinstituţionalizat. u c(t o societate este maicuprinzătoare, presiunea socială este mai apăsătoare devenind presiune normativă,e$ercit(ndu-se prin intermediul administraţiei, poliţiei, !ustiţiei, procuraturii.


21/51

b. "rocesul de socializare morală şi normativă e$ercitat prin intermediul diferiţilor agenţisociali sau instituţii sociale.

c. 3$istenţa sistemului de sancţiuni sociale prin care pe de o parte sunt premiate conduiteleconforme cu modelul etic al societăţii respective şi, pe de altă parte, sunt sancţionate,reprimate, dezavuate conduitele neconformiste, deviante, delicvente. 0vorbim de e$istenţa

unui sistem comple$ de sancţiuni sociale organizate şi neorganizate, formal şi informal1.

8eprezent(nd, în esenţă, standarde sau etaloane de comportament social, la a cărorNobservare şi respectare societatea ne poate atenţiona printr-o constr(ngere mai mult saumai puţin intensă; 0L.arbonnier1, normele sociale sunt e$trem de diverse 0morale, !uridice,economice, religioase, etc.1, #ind elaborate în anumite forme şi eman(nd de la diferiteinstanţe, agenţi sau grupuri sociale.

$rocedur# de el#or#re 3" #pl"c#re # nor&elor po#te 4:

a1- neorganizată 0neinstituţionalizată1, spontană şi difuză2 3ste cazul cutumelor, uzanţelor,obiceiurilor şi practicilor instituite prin intervenţia colectivă şi anonimă a unor grupuri

sociale, norme acceptate şi respectate prin forţa tradiţiei2

b1- organizată 0instituţionalizată1, prin intermediul unor instituţii, organizaţii sau agenţispecializaţi, cu respectarea anumitor forme şi proceduri de elaborare şi aplicare. 08."into şi4.Ira


22/51

- Într-o de#niţie minimală, valorile reprezintă principii generale despre ceea ce este dezirabil,despre ceea ce e demn de urmat în viaţă. Valorile sunt prescrieri mai generale ale moduluide comportament, ale #$ării de scopuri şi subscopuri, dec(t normele sociale. Cormelesociale ne spun cum să ne comportăm în împre!urări date, fără a constitui mobiluri aleorganizării vieţii cu bătaie pe termen lung.

Valorile reprezintă baza pentru acceptarea sau respingerea unor norme speci#ce. % salutape cunoscuţi este o normă, dar nu o valoare propriu-zisă. Cormele sociale, c'iar însuşite şipracticate cu un anumit automatism de către indivizi, le apar acestora mai e$terioare, maiimpersonale dec(t valorile, care sunt resimţite a # ancorate mai intim în eu.

%ccept(nd ideea că Nnorma este un fenomen sociologic încă înaintea aplicării sale şiindependent de aceasta; 0L.arbonnier1, se consideră că orice normă presupune at(tacceptarea, c(t şi suportarea, respectarea ei de către indivizi sau grupuri. &acă acceptareaare în vedere faptul că elaborarea normei a fost făcută printr-o acţiune comună a grupului,suportarea se impune ca o Nconstr(ngere e$terioară, întruc(t conţinutul ei este respins deunele elemente ale colectivităţii 0norma elaborată nu corespunde nici unei valorirecunoscute de asemenea grupuri sau clase;.

endinţa comportamentului uman de a # în concordanţă cu regulile prescrise ale grupuluisau ale societăţii se numeşte conformitate. onformitatea, ca trăsătură a comportamentuluiindividual si colectiv, facilitează ordinea şi stabilitatea grupurilor sociale, ale sistemuluisocial global în ansamblul său.

În situaţiile în care normele sociale sunt nesocotite, încălcate, violate de unii membrii aigrupurilor sau colectivităţilor umane, vorbim despre un fenomen opus, de nonconformitate,care se de#neşte ca lipsă de adeziune la normele şi valorile grupului şi ca încălcare amodelelor de comportament instituite.

În sistemul social, însă, niciodată nu se poate realiza o conformare totală a membrilor

societăţii faţă de prescripţiile normelor sociale, e$ist(nd mereu o limită de neacceptare saude nerespectare a acestor norme, care poartă denumirea de toleranţă socială. Noleranţasocială; nu este absolută, societatea constituindu-şi în permanenţă p(rg'ii în vedereaasigurării unui control social.

În raport cu perceperea şi respectarea normelor sociale, 4ira U Bopez identi#că două tipuride !ustiţie în societate)

=./ Lustiţia distributivă) îşi are izvoarele în dreptul roman şi are drept deviză :% trăi cinstit, anu dăuna nimănui, a da #ecăruia ceea ce i se cuvine;.

.- Lustiţia remunerativă 0restitutivă1) presupune atingerea ordinii prestabilite prin

recompensă sau sancţiuni conforme cu fapta comisă.

În realitate, subliniază Bopez, în prezent nu e$istă !ustiţie distributivă, organizată, iar !ustiţiaremunerativă nu e$istă dec(t pentru pedepse, nu şi pentru recompense. :&e aceea, nu nemirăm că diferitele avanta!eQdaruri oferite pentru marile servicii sociale nu sunt acordate decătre !udecători sau magistraţi, ci de către instituţiile #lantropice, culturale sau de

învăţăm(nt;.


23/51

II0 SANCŢIUNILE SOCIALE

ancţiunea, în sensul cel mai general al termenului, reprezintă o pedeapsă sau o răsplată alcărei scop este realizarea conformităţii la normele de comportament considerate cadezirabile de un grup social. 0L.Iould, E.7olb, =>@H1

ancţiunea socială reprezintă, în esenţă, o Nreacţie din partea societăţii sau a unui numărconsiderabil a membrilor săi faţă de un mod de comportament, prin care acesta esteaprobat sau dezaprobat;. 0%.8.8adclie-KroGH1

%bord(nd aspectele normative ale vieţii sociale, . 8oss apreciază că membrii uneicomunităţi sociale se conformează normelor şi regulilor de conduită din două motive)

=. / pentru că acestea sunt însuşite şi internalizate în procesul socializării, indivizii dorind săse conformeze acestor norme deoarece le consideră o parte din :eul; lor social2

. / pentru că membrii unui grup se aşteaptă unul de la celălalt la anumite comportamenteconforme cu normele grupului, iar atunci c(nd se abat de la acest comportament, ceilalţi îşi

manifestă dezacordul în anumite modalităţi.%ceste e$primări de aprobareQdezaprobare manifestate de grupul social faţă de un anumittip de comportament individual formează sistemul sancţiunilor sociale.

În sens general, de#nim sancţiunea ca #ind pedeapsaQrăsplata al cărei scop este să realizezeconformitatea la normele de comportament considerate ca dezirabile de un grup social.Orice sancţiune include o pedeapsă sau o răsplată, al cărei scop este realizarea conformităţiiconduitelor la normele considerate legitime şi dezirabile într-o societate.

3a este constituită din anumite modalităţi de aprobare sau dezaprobare faţă de un anumitmod de comportament. ancţiunea socială începe să acţioneze în momentul în carecontrolul interiorizat devine ine#cace, c(nd Nindividul pierde sentimentul interior a ceea ceeste şi a ceea ce nu este permis, devenind necesar să #e, în interesul grupului, adus laordine de către ceilalţi sau eliminat din grup;. 0L.zczepans+i, =>J1.

Cerespectarea normelor şi valorilor sociale antrenează o reacţie a mediului social în care elesunt valabile, o serie de sancţiuni difuze sau precise, organizate sau neorganizate,

întemeiate pe constr(ngerea şi presiunea socială pe care grupul, comunitatea sausocietatea o e$ercită împotriva conduitelor nonconformiste sau deviante. &e multe ori, însă,sancţiunile nu asigură e#cacitatea absolută a normelor, ci ele, Nsubstituie o normă0sancţiunea1 alteia 0cea care impune conduita nerespectată1, ele desc'id o alternativă,permit o alegere;. 08."into, 4.Ira


24/51

8. 4aunnier clasi#că sancţiunile sociale prin intermediul cărora se realizează conformitateaindivizilor în următoarele categorii)

=.- ancţiuni mistice) - se întemeiază pe forţa credinţei, a religiei sociale şi personale,precum şi pe forţa dogmelor şi a miturilor.

.- ancţiuni !uridice) - se întemeiază pe forţa statului, a dreptului şi a administraţiei

G.- ancţiuni morale) - sunt reprezentate de moravuri, modă, tradiţii, spirit public,obişnuinţe colective.

H.- ancţiuni satirice) - se întemeiază pe forţa ridicolului. unt b(rfele, ze*emisirile, satira.

8adclie / Kro


25/51

acţioneze acolo unde controlul social interiorizat devine ine#cace, atunci c(nd individulpierde sentimentul interior a ceea ce este şi a ceea ce nu este permis. În această situaţie,este în interesul grupului ca acel individ să #e adus la ordine de către ceilalţi sau să #eeliminat din grup.

&ependentă de procesul socializării şi integrării sociale, internalizarea normelor şi valorilor

unui grup social presupune transformarea treptată a controlului social în autocontrol şimodi#carea comportamentului de la o formă normativă, reglată din e$terior, la o formănormală, autoreglativă sau motivată intern.

CURS ORDINE SOCIALĂ 6I ORDINE BURIDICĂ

CO843 P9 %CW95C9 L589&93

9. O8&9C3% O9%BX P9 O8&9C3% L589&9X

&esfăşurarea normală a acţiunilor sociale nu poate # concepută în absenţa unei ordinisociale alcătuite dintr-un corpuscul înc'egat de norme, reguli, prescripţii, îndatoriri şiobligaţii care reglementează conduita şi comportamentele sociale şi individuale.

Ord"ne# oc"#l! este constituită dintr-un corpus înc'egat de norme, reguli, prescripţii,

îndatoriri şi obligaţii, care reglementează conduita şi comportamentele sociale şi individuale.Ordinea socială reprezintă condiţia necesară, dar nu şi su#cientă pentru stabilitatea şifuncţionalitatea societăţii, deoarece nu întotdeauna indivizii simt sau au garanţia,raport(ndu-se la ea, că acţiunile întreprinse de ei vor # acceptate sau recunoscute de ceilalţisau că drepturile lor reprezintă, în acelaşi timp, obligaţii pentru alţii. uspiciunea că ceilalţinu îşi vor îndeplini datoriile sau obligaţiile este accentuată de faptul că, de multe ori, se potgăsi !usti#cări sau scuze pentru încălcarea, nerespectarea sau neîndeplinirea acestorobligaţii.

În consecinţă, în orice societate, ordinea socială este dublată de o ordine !uridică sau dedrept, alcătuită dintr-un sistem ierar'izat de norme, reguli şi prescripţii, care reglementeazăacţiunile indivizilor pe baze normative

Ord"ne# ur"d"c! reprezintă sinteza sau nucleul ordinii sociale.

&e#nim ordinea !uridică ca #ind o :ordine coercitivă;a normelor publice adresatepersoanelor raţionale în scopul reglementării comportamentelor lor şi asigurării cadruluinecesar cooperării sociale.


26/51

Funcţionarea adecvată a societăţii impune e$istenţa unei singure ordini normative care săasigure orientarea, desfăşurarea şi controlul acţiunilor şi comportamentelor sociale şiindividuale pe baza unui sistem ierar'izat de norme şi reguli !uridice.

ategorie specială a normelor sociale, regulile !uridice reprezintă suportul fundamental pecare se instituie şi funcţionează ordinea !uridică din orice societate.

Cormele !uridice prote!ează principalele valori şi relaţii sociale, urmărind, pe de o parte,apărarea structurilor şi instituţiilor statului, iar pe de altă parte, apărarea drepturilor civile,politice şi sociale ale indivizilor.

8egulile !uridice constituie o categorie specială a normelor sociale, şi ele reprezintă suportul,fundamentul pe care se instituie şi funcţionează ordinea !uridică în societate. a şi normelesociale, normele !uridice prote!ează principalele valori şi relaţii sociale, urmărind, înprincipal, apărarea structurilor şi instituţiilor statului şi societăţii, a organizaţiilor acestora, adrepturilor civile, politice şi individuale ale indivizilor.

II0 DI)ERENŢE ÎNTRE NORMELE SOCIALE 6I NORMELE BURIDICE

Cormele !uridice prezintă o serie de trăsături comune cu normele sociale, astfel înc(t uniiautori au fost tentaţi să considere că toate normele sociale sunt şi !uridice.

=.- %stfel, Iurvitc' / adept al teoriei dreptului social / susţine că orice normă socială are unanumit grad de precizie şi e#cacitate, #ind, în consecinţă, o normă de drept. Iurvitc'evidenţiază două trăsături speci#ce ce caracterizează regula de drept)

a.- capacitatea acesteia de a îngloba, prin însăşi e$istenţa ei, o valoare pozitivă certi#catăde un act colectiv de recunoaştere intuitivă2

b.- predominarea unui element activ, a unei acţiuni de îndeplinit.

.- "into şi Iravitz au arătat că nu toate normele sociale sunt norme !uridice, e$ist(nd şireguli non!uridice 0ca, de e$emplu, normele din domeniul moralei, cutumei, uzanţelor şiobiceiurilor1.

3i identi#că numeroase deosebiri ce apar între normele sociale şi cele !uridice din punctulde vedere al modului de elaborare, al e#cienţei şi al duratei de acţiune în spaţiu şi timp.

a.- %stfel, după modul de elaborare, normele !uridice apar organizat, cu respectareaanumitor proceduri, în timp ce normele sociale apar spontan difuz şi anonim 0este cazulnormelor morale, a cutumelor şi a obiceiurilor1.

b.- În ceea ce priveşte durata de acţiune în spaţiu şi timp, normele sociale nu au o

determinare limitată, stabilită cu precizie. %pariţia şi dispariţia normelor !uridice este, însă,precizată spaţial şi temporal.

c.- &in punct de vedere al e#cienţei, normele !uridice sunt însoţite de sancţiuni organizate, întemeiate pe constr(ngere. Cormele sociale sunt întemeiate pe constr(ngere neorganizată,spontană, difuză, av(nd, astfel, o e#cienţă mai redusă.

Iravitz identi#că, de asemenea, diferenţe de grad şi diferenţe speci#ce ce e$istă întrenormele sociale non!uridice şi normele !uridice)


27/51

a.- unt patru aspecte ce conduc la apariţia diferenţelor de grad între normele sociale şinormele !uridice, şi anume)

a=.- În funcţie de modul de elaborare, normele !uridice sunt dictate, promulgate şi aplicatede către o autoritate organizată, stabilă, recunoscută şi legitimă.

Cormele non!uridice sunt produsul creaţiei colective, anonime, intuitive şi spontane.

a.- În funcţie de forma şi structura lor, normele !uridice sunt elaborate într-o manierăsistematizată şi precisă, cu respectarea anumitor proceduri şi îmbracă o formă scrisă.Cormele non!uridice nu cunosc asemenea proceduri sau forme precise de elaborare.

aG.- În funcţie de tipul sancţiunilor, normele !uridice sunt însoţite de sancţiuni organizatecare sunt aplicate prin utilizarea forţei de convingere a agenţilor specializaţi ai statului)poliţie, !ustiţie, administraţie. Cormele non!uridice se bazează pe intervenţia spontană şidifuză a grupurilor sociale.

aH.- &upă e#cienţă şi efectivitate, normele !uridice acţionează la nivelul întregii societăţi,

ceea ce le conferă un grad mai mare de efectivitate şi e#cienţă 0această e#cienţă nu are uncaracter absolut, ci unul relativ, put(nd apărea anumite rezistenţe ale mediului social faţă denorma de drept1. Cormele !uridice trebuie să #e clare şi precise în privinţa a ceea ce permitşi a ceea ce interzic.

b.- unt două aspecte ce conduc la apariţia diferenţelor speci#ce între normele sociale şinormele !uridice şi care ţin de caracterul neutral şi de cel global al acestora)

b=.- &in punct de vedere al caracterului neutral, normele !uridice nu se raportează direct lasistemul de valori sociale, ci indirect, prin intermediul normelor sociale.

b.- &in punct de vedere al globalităţii, normele !uridice au o vocaţie universală, #indopozabile, în principiu, tuturor indivizilor ce alcătuiesc societatea respectivă. În timp,normele non!uridice au o validitate parţială.

G. / 7elsen reduce regula de drept la norma pură. 3l nu reţine din norma !uridică dec(telementul ei formal, rup(nd-o de conte$tul social şi cultural care o inspiră şi o determină,limit(ndu-se la analiza :geometriei normelor !uridice;care au ca trăsătură de#nitorie:constr(ngerea sancţionată;.

H. / %lţi sociologi şi !urişti relevă importanţa pe care o are în orice societate :autoritateapublică;o#cială şi legitimă. %ceastă autoritate publică este singura în măsură să adopte şi săaplice reguli obligatorii de conduită care sunt însoţite de sancţiuni organizate.

Cormele sociale devin !uridice atunci c(nd Norganizarea autorităţii şi constr(ngerii ating un

anumit grad de precizie, c(nd e$ecutarea lor directă poate # asigurată prin manifestareadesc'isă a forţei sau constr(ngerii materiale. 08."into, 4.IraDH1


28/51

În concluzie, at(t timp c(t normele sociale nu sunt impuse de către o putere sau autoritateorganizată şi nu sunt însoţite de măsuri coercitive sau de constr(ngere forţată din parteaunor agenţi specializaţi, nu suntem în prezenţa unor reguli !uridice.

Cormele sociale devin norme !uridice atunci c(nd organizarea autorităţii şi constr(ngeriiating un anumit grad de precizie şi atunci c(nd e$ecutarea lor directă poate # asigurată prin

manifestarea desc'isă a forţei sau a constr(ngerii materiale.

III0 )ORMA 6I STRUCTURA NORMELOR 6I SANCŢIUNILOR BURIDICE

Cormele !uridice nu sunt izolate unele de altele, între ele e$ist(nd raporturi şi interacţiuni ceconduc la o anumită ierar'izare a lor faţă de domeniul pe care îl reglementează.

&in punct de vedere sociologic, normele !uridice pot # caracterizate in funcţie de modul deelaborare, structura lor, modul de acţiune, raporturile regulilor !uridice cu politica, morala,religia, modul in care intra si ies din vigoare, sancţiunile de care sunt însoţite, organele de

stat c'emate să le aplice etc. 9n general autorii admit ca normele !uridice se individualizeazăin mod deosebit prin sancţiunile prevăzute, care ating un înalt grad de precizie, regularitatesi sistematizare 03.&ur+'eim, .7elsen, ".8oubier, etc1.

3videnţiind faptul că sancţiunile ating în ordinea socială şi normativă a diverselor societăţiun grad înalt de precizie, regularitate şi sistematizare, 3.&ur+'eim a fost tentat să vadă înele principalul mi!loc de realizare a constr(ngerii controlului social. 3l a acordat un rolprimordial dreptului, pe care îl concepea ca pe un ansamblu de Nreguli cu sancţiuniorganizate;, spre deosebire de morală, care este caracterizată de sancţiuni neorganizate şinecoercitive.

ancţiunile !uridice evoluează în funcţie de tipul de solidaritate şi de gradul de organizare

socială. 8eglement(nd normativ acţiunile şi conduita indivizilor şi grupurilor sociale,diversele norme !uridice nu sunt izolate unele de altele, între ele e$ist(nd raporturi şiinteracţiuni care conduc la o anumită articulare şi ierar'izare a lor

în funcţie de domeniul pe care îl reglementează. 3$istă, mai înt(i, fenomenele cele maielementare, care Nconstau dintr-un act unic, de#nit şi determinat, pozitiv sau negativdenumite practici !uridice. &e pildă, arată &ur+'eim, e$ogamia este o practică !uridică denatură negativă, care constă în pro'ibiţia căsătoriei între indivizi determinaţi. Însă #ecarepractică !uridică este solidară cu alte practici, form(nd împreună un ansamblu cu unoarecare grad de autonomie, denumit instituţie;. 03.&u+'eim, ".Fauconnet, =>Y=Q=>Y1%stfel, e$ogamia, ca practică !uridică primară, elementară, intră, la r(ndul ei, ca elementcomponent în ansamblul de practici care alcătuiesc instituţia familiei şi căsătoriei. În sf(rşit,

toate instituţiile !uridice ale unei societăţi sunt solidare unele cu altele, form(nd împreună unansamblu unitar şi coerent, denumit sistemul !uridic, înlăuntrul căruia pot # identi#cateramurile şi subramurile dreptului 0civil, comercial, procedural, administrativ, constituţional,penal etc.1. 9n funcţie de sistemul dreptului ca şi ramurile şi subramurile acestuia, normele

!uridice pot # de drept civil, comercial, procedural, #nanciar, penal, constituţional,administrativ, contractual, etc.


29/51

În consecinţă, în ierar'ia normelor !uridice identi#căm practicile !uridice, instituţia !uridică şisistemul !uridic.

=.- "racticile !uridice sunt fenomenele cele mai elementare ce constau intr-un act unicde#nit şi determinat pozitiv sau negativ 0de e$emplu, la &ur+'eim, e$ogamia reprezenta opractică !uridică de natură negativă1.

.- 9nstituţia !uridică ia naştere din însumarea practicilor !uridice) practicile !uridice formează împreună un ansamblu cu un grad relativ de autonomie, intitulat instituţie !uridică.0continu(nd e$emplul lui &ur+'eim, e$ogamia este, la r(ndul ei, element component înansamblul de practici ce alcătuiesc instituţia familiei şi a căsătoriei1.

G.- istemul !uridic ia naştere din instituţiile !uridice) acestea formează împreună unansamblu coerent şi unitar, #ind solidare unele cu altele. Înăuntrul acestui ansamblu coerentpot # identi#cate ramurile şi subramurile de drept.

Cormele !uridice prescriu conduita tipică a indivizilor în diferite situaţii acţionale, în funcţiede care comportamentul lor este apreciat ca legalQilegal, legitimQilegitim, corectQincorect,

moralQimoral, licitQilicit, dezirabilQindezirabil.

Cormele !uridice au un caracter general şi impersonal) normele !uridice prescriu doar formagenerică a acţiunilor şi comportamentelor pe care trebuie sau nu să le urmeze indivizii,neput(nd prevedea totalitatea situaţiilor concrete ce pot apărea în realitate.

Cormele !uridice se adresează unui cerc nedeterminat de persoane 0respectiv tuturorindivizilor şi grupurilor sociale1.

8udolf ering a#rmă că norma !uridică reprezintă principala formă prin care statul asigură,prin constr(ngere, organizarea socială a diferitelor grupuri. Cormele !uridice secaracterizează printr-o structură unitară, în cadrul căreia pot # identi#cate trei elemente)

ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.În opinia lui ering, aceste trei elemente ce caracterizează normele !uridice nu se regăsesc

în normele sociale.

=.- 9poteza include împre!urările de fapt, faptele sau circumstanţele de care norma leagăanumite consecinţe !uridice.

%ceste circumstanţe sunt foarte diverse) sunt evenimente ce apar independent de acţiuneavolitivă a indivizilor 0naştere, calamităţi naturale, moartea, scurgerea timpului, etc.12 suntacţiuni volitive şi dependente produse de către indivizi cu intenţia de a produce efecte

!uridice 0căsătoria, contractele, delictele de tot felul1. "entru a se produce consecinţe !uridicetrebuie mai înt(i să e$iste acele împre!urări de fapt de care se leagă drepturile şi obligaţiileindivizilor şi pe care aceştia le conştientizează.

În funcţie de gradul de generalitate şi precizie, ipoteza poate #)

a.- ipoteză nedeterminată) - atunci c(nd împre!urările, condiţiile sau circumstanţele suntprecizate la modul general abstract


30/51

b.- ipoteză determinată) - atunci c(nd sunt detaliate şi concretizate diferitele situaţii şi împre!urări de care norma leagă anumite consecinţe !uridice.

%ceastă distincţie are o mare importanţă practică, deoarece urmăreşte respectarea 0înpractică1 a legalităţii, prin limitarea, la minimum posibil, a regulilor vagi şi imprecise.

.- &ispoziţia reprezintă acea parte din norma !uridică ce prescrie conduitele ce trebuieadoptate sau urmate de către indivizi atunci c(nd apar împre!urările sau circumstanţele cuefecte normative.

&ispoziţia stipulează #e impunerea, #e obţinerea, #e permisiunea unor acţiuni sau conduite în condiţiile prevăzute de normă.

În funcţie de caracterul şi felul acţiunilor prescrise, normele !uridice sunt clasi#cate în patrucategorii) norme onerative, pro'ibitive, permisive şi supletive.

a.- Cormele onerative stipulează obligaţia de a comite anumite acţiuni sau de a adoptaanumite comportamente.

b.- Cormele pro'ibitive interzic comiterea unor acţiuniQinacţiuni sau adoptarea unorconduite contrare.0un e$emplu îl reprezintă normele de drept penal ce interzic comiterea defapte ilicite1

c.- Cormele permisive nici nu impun, nici nu interzic adoptarea anumitor conduite sausăv(rşirea anumitor acţiuni, prevăz(nd doar drepturi şi obligaţii pe care indivizii le au înanumite situaţii con*ictuale.

d.- Cormele supletive lasă la latitudinea indivizilor alegerea acţiunilor sau conduitelor pecare le doresc, iar în caz de litigiuQneînţelegeri se aplică prescripţiile normei.

G.- ancţiunea include măsuri şi mi!loace ce sunt adoptate în vederea respectării ipotezei şi

dispoziţiei. ancţiunea este luată faţă de indivizii ce încalcă prescripţiile normative cu privirela acţiunile impuseQpermiseQinterzise.

În funcţie de intensitate, sancţiunile sunt de patru categorii) absolut determinate, relativdeterminate, alternative şi cumulative.

a.- ancţiunile absolut determinate nu pot # mărite sau micşorate2

b.- ancţiunile relativ determinate includ un minim şi un ma$im de pedeapsă 0e$) -J ani12

c.- ancţiuni alternative) acestea permit alegerea între două sau mai multe tipuri desancţiuni2

d.- ancţiunile cumulative se calculează prin însumarea mai multor tipuri de sancţiuni 0dee$emplu, înc'isoare şi con#scarea averii1

În funcţie de valorile şi relaţiile pe care norma le prote!ează, în practică se înt(lnesc cincitipuri de sancţiuni)

a.- ancţiuni disciplinare) un e$emplu în acest sens îl reprezintă sancţiunile utilizate îndreptul muncii 0retrogradări, concedieri, reduceri din salariu12


31/51

b.- ancţiuni civile) despăgubiri, reparaţii morale sau materiale, restituiri de bunuri2

c.- ancţiuni contravenţionale) sunt cele aplicate pentru fapte ce se abat de la normă, fără aavea un caracter grav 0sancţiunile din odul 8utier12

d.- ancţiuni procesuale) ac'itarea ta$elor privind obţinerea unor bunuri, ac'itarea ta$elor

de !udecată, etc.2

e.- ancţiuni penale) sunt cele privative de viaţă, de libertate, con#scarea de bunuri, e$ilări,deportări, etc

CURS -NOŢIUNEA DE CONTROL SOCIAL0 DIMENSIUNI 6I SENSURI0

ocializarea a!ută la e$plicarea faptului că ne conformăm, în general. În generarea unuiproiect pentru supravieţuire, civilizaţia noastră furnizează seturi de norme şi valori care nestructurează comportamentul. %cestea ne spun în ce trebuie să credem şi ce trebuie săfacem. Fiindcă suntem obligaţi să le acceptăm, în mare parte facem ceea ce trebuie săfacem şi g(ndim cum trebuie să g(ndim. &ar numai în mare parte, pentru că nici unul dintre

noi nu urmează toate regulile tot timpul.

Ba baza oricărei societăţi stă un model etico-normativ şi cultural ce include )

- valori economice, morale şi !uridice2

- norme 0în planul socialului, normele sunt reguli de conduită adresate indivizilor prin caresocietatea prescrie ce anume roluri trebuie !ucate în raport cu acest model12

- obiceiuri, cutume, uzanţe.

"rincipalele procese prin care valorile şi normele sunt aduse la cunoştinţa indivizilor suntsocializarea, integrarea socială şi controlul social.

ocializarea reprezintă procesul de transmitere, interiorizare şi învăţare a normelor sociale0prin acestea, omul învaţă să intre în cultura societăţii în care trăieşte1.

9ntegrarea socială se realizează secvenţial, în următoarele etape) acomodare, a!ustare,asimilare, aculturaţie şi adaptare prin care indivizii e$teriorizează în acte şi fapte procesulsocializării.

"rin control social se confruntă rolurile prescrise prin norme cu rolurile !ucate efectiv, #indrecompensaţi indivizii care le-au respectat şi sancţionaţi cei care le-au încălcat.

8ealizarea sau nerealizarea celor trei procese sociale conduce la conformitate sau devianţă.

%mbele trebuie, însă, înţelese relativ deoarece, aşa cum a#rmă &ur+'eim, în orice societate,devianţa este un fenomen relativ normal, dacă nu depăşeşte un anumit prag de toleranţă.

%cceptarea şi realizarea modelului conduce la organizare socială. %ceasta implică)conformitate, adaptare şi integrare, în ultimă instanţă, legalitate.

Begalitatea reprezintă acceptarea şi recunoaşterea modelului de către ma!oritatea indivizilor.


32/51

Begitimitatea are ca substrat gradul de credibilitate faţă de modelul etico-normativ şicultural.

O înţelegere a devianţei comportamentale şi a neconformităţii cere să luăm în consideraremai înt(i ceea ce se doreşte a # conformitatea. Forţele sociale şi procesele sociale care

încura!ează conformitatea sunt cunoscute drept control social.

%cesta are loc pe trei nivele. 5n prim nivel este cel al auto/controlului) prin auto-control, nedisciplinăm pe noi înşine. 5n al doilea nivel este cel al controlului neo#cial) prin intermediulsău, prietenii şi con#denţii ne încura!ează conformitatea, dar nu ne pedepsesc pentruneconformitate. În sf(rşit, ultimul nivel este cel al controlului social o#cial) prin controlulo#cial, statul sau alte autorităţi descura!ează nesupunerea, pedepsind neconformitatea.

%utocontrolul apare pentru că #ecare dintre noi interiorizăm normele şi valorile grupului deapartenenţă. %stfel, cei mai mulţi dintre noi nu omor(m, violăm sau furăm pentru simplulmotiv că nu ne trece niciodată prin minte să facem aceste lucruri şi nicidecum pentru că ne-ar # frică de faptul că poliţia ne va prinde.

În spri!inul autocontrolului vine controlul social neo#cial, autoimpus, indus de frica de ceeace vor crede ceilalţi despre noi. %stfel, c'iar dacă propriile noastre valori nu ne împiedică săcopiem la un e$amen, s-ar putea să #m împiedicaţi de g(ndul de c(t de !enant ar # să #mprinşi. "rietenii s-ar putea să ne z(mbească dispreţuitor. Ce-am dezamăgi familia, iarprofesorul s-ar putea să ne facă de r(s în public, denunţ(ndu-ne întregului corp profesionalşi celorlalţi studenţi. &acă nici una dintre aceste considerente nu este o piedică, s-ar puteasă #m speriaţi de g(ndul unui control social o#cial, al unor sancţiuni administrative cum suntamenzile, e$ilul sau înc'isoarea sau, în cazul celor care copiază, cu pierderea anuluiuniversitar sau c'iar cu e$matricularea din facultate.

'iar dacă vorbim

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	oprescu-andreea
View:	216 times
Download:	0 times

Sociologie Eu

Documents