ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE N.IORGA ...iini.ro/Revista...

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE "N.IORGA"

REVISTAISTORICA

Fondator N. lorga

Serie noun, XIV, 2002

3 4Mai - August

_

cz

awww.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

CORNELIA BODEA (redactor ,sef), IOAN SCURTU (redactor 'ef adjunct),NAGY PIENARU (redactor responsabil), VENERA ACHIM (redactor)

"REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.

La revue "REVISTA ISTORICA" parait 6 fois l'an.

"REVISTA ISTORICA" is published in.six issues per year.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor responsabil)VENERA ACHIM (redactor)

ECATERINA PETRESCU (redactor)IOANA VOIA (traducàtor)

MIHAELA VLADULESCU (tehnoredactor)

Manuscrisele, cartile i revistele pentru schimb, precum §i oricecorespondenta se vor trimite pe adresa redactiei revistei:

"REVISTA ISTORICA",B-dul Aviatorilor, nr. 1, 71247-Bucurqti,

Tel. 212.88.90

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUATOMUL XIII, NR 3 4

Mai August 2002

SUMAR

INDEPENDENTA

RALUCA TOMI, Europa i recunoa.5terea principelui Carol. Era posibila o interventieotomana la nordul Dunarii in vara lui 1866? 5

ALEXANDRU MAMINA, Optiuni de politica externa in dezbaterile parlamentuluiRomaniei (decembrie 1876 mai 1877) 17

LUCIA TAFTA, Relatii diplomatice romano-franceze in ajunul proclamariiindependentei 27ADRIAN-SILVAN IONESCU, Fotografia ca document al razboiului de independenta 37CONSTANTIN SERBAN, Valoarea istorica a amintirilor unor combatanti romani inrazboiul de independenta al Romaniei din 1877-1878 53

*

JOACHIM VON PUTTKAMER, Strategies nationales et systemes scolaires enTransylvanie, 1876-1914 67

EV MEDIU PUTERE $1 SOCIETATE

CONSTANTIN DOBRILA, De la "reaua domnie" la tiranie. Studiu asupra imaginaruluipolitic medieval 83VIOLETA BARBU, Legatura lui Mihai Viteazul i efectele ei juridice in prima jumatatea secolului al XVII-lea. 0 noun abordare 99TOTH ISTVAN GYORGY, 0 descriere parodica a cortegiului funerar al lui GabrielBethlen (scrisoarea din 1630 a franciscanului Andrea Francisci) 111

STEFAN ANDREESCU, Mihai Viteazul §i restaurarea Imperiului bizantin: marturiaambasadorilor venetieni la Constantinopol 127

RELATII INTERNATIONALE POLITICA $1 DIPLOMATIEIN SECOLELE XIV-XV

NAGY PIENARU, 0 misiune diplomatica otomana in Ungaria (1486) 141

CONSTANTIN REZACHEVICI, Implicarea Giurgiului in relatiile lui Mircea cel Maincu Polonia 149EUGEN DENIZE, Relatiile turco-venetiene §i romanii. De la Nicopole la cadereaSalonicului (1396-1430) 161

STIINTE AUXILIARE

PAUL CERNOVODEANU, Primele preocupari de genealogie in Tara Romaneasca(1727) 1771LEANA CAZAN, Cartografia austriaca in secolul al XVIII-Iea (1700-1775).Caracteristici §i reprezentanti 191

Revista istoricr, torn. XIII, nr. 3 4, p. 1 299, 2002www.dacoromanica.ro

THE ROMANIAN PRINCIPALITIES AND RUSSIA DOCUMENTARY STUDIES

MARIAN STROIA, The Year 1948 in the Romanian Principalities and the RussianRepression. New Documentary Data 215ANGELA COLIN, Count Ioannis Capodistria A Representative of Liberal Thinking atthe Beginning of the Nineteenth Century 221ADRIAN TERTECEL, The Black Sea, the Russian-Ottoman Relations and the InternalSituation of the Ottoman Empire in 1703. Three Reports by Russian Ambassador to Istanbul 229

RESEARCH METHODS

IRINA GAVRILA, Computer-Assisted Prosopographical Research 245

OPINIONS

OANA RIZESCU, A Punitive Terms in Orders and Judgments Issued by Princes: The Disgust 261

SCIENTIFIC LIFE

The Annual Session of Scientific Communications of the "Nicolae Iorga" History Institute,5-6 June 2002 (Nagy Pienaru); Scientific Session Devoted to Albania, Bucharest, 21 May2002 (Bald Ymeri); Communication Session Holocaustul fi lui Romania (TheHolocaust and Its Impact), Academia RomanA, Bucharest, 28 June 2002 (Nagy Pienaru);Professor Paul Michelson's Communication, Ortodoxia si societatea romaneascdpostcomunistd (Orthodoxy and the Post-Communist Romanian Society), Institutul Roman deIstorie RecentA, Bucharest, 11 July 2002 (Cristian Vasile); The Involvement of Maramurqin the Independence War (loan Babici); Documentary Trip to Hungary (Anca Popescu)

NOTES AND REVIEWS

NICOLAE CIACHIR, Un istoric roman ancorat in lumea contemporand (A RomanianHistorian with a Keen Awareness of the Contemporary World), vols III, Bucure§ti, Edit.Oscar Print, 2001, 196+192 pp. (Gelcu Maksutovici); VASILE CRISTIAN, lstoriografiapasoptistd (The Historiography of the Year 1848), Jassy, Edit. UniversitAtii "Al. I. Cuza",1996, 226 pp. (Gabriel Leanca); GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externd aRepublicii Moldova. Studii (The External Policy of the Republic of Moldavia. Studies),Chi§indu, Edit. Civitas, 2001, 206 pp. (Florin Anghel); ADRIAN-SILVAN IONESCU,Cruce ci Semilund. Rdzboiul ruso-turc din 1853-1854 In chipuri si imagini (The Cross andthe Crescent. The Russian-Turkish War of 1853-1854 in Faces and Images), Bucharest,Edit. Biblioteca Bucure§tilor, 2001, 236 pp. (Raluca Tomi); VIORICA MOISUC, Istoriarelatiilor internationale pand la mijlocul secolului al XX-lea (The History of InternationalRelations until the Middle of the Twentieth Century), Bucharest, Edit. Fundatiei Romaniade Maine, 2002, 320 pp. (Cristia Maksutovici); PAUL PALTANEA, Neamul logofatuluiCostache Conachi (The Family of logo/at Costache Conachi), Bucharest, Edit. Albatros,2001, 368 pp. (Adriana Gheorghe); VIRGILIU Z. TEODORESCU, Cronicd bucuresteand1877-1878 (A Chronicle of Bucharest,1877-1878), Bucharest, Edit. Ministerului deInterne, 1997, 254 pp. (Adrian-Silvan lonescu); ISMAIL TORKO6LU, Rusya Tfirkleriarasmdaki yenilesme haraketinin anciderinden Raaeddin Fahreddin (1858-1936),Istanbul, Ottiken Negiyat A.S., 2000, 368 pp. (Adrian Tertecel); VITALIE VARATIC,$ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940. Invazia si anexarea norduluiBucovinei de cdtre UR.S.S. (Six Days in the History of Bukovina, 28 June 3 July 1940.The Invasion and Annexation of Bukovina by the USSR), RAdAuti, Edit. InstitutuluiBucovinaBasarabia, 2001, 556 pp. (Florin Anghel)

271

279

in

-

-

www.dacoromanica.ro

INDEPENDENTA

EUROPA SI RECUNOASTEREA PRINCIPELUI CAROL.ERA POSIBILA 0 INTERVENTIE OTOMANA LA

NORDUL DUNARII IN VARA LUI 1866?

RALUCA TOM1

in memoriile sale loan BAlAceanu relateaza un episod tensionat al activitätiidiplomatice din capitala Frantei (era agent diplomatic din februarie 1866,inlocuindu-1 pe loan Alecsandri), in contextul surprizei declanpte de sosireaneasteptatA a printului Carol de Hohenzollern in Principate. Safvet pap,ambasadorul Portii la Paris, il anunta cA Omer pap primise ordin de la sultan sAtreacd Dundrea in fruntea trupelor otomane. In aceeasi zi agentul roman a reusit inmod miraculos sã obtind o audienta la Napoleon al III-lea. Imparatul, calm, i-a pusdouA intrebdri: cati soldati romani pot fi mobilizati i ce atitudine a avutreprezentantul Frantei la Constantinopol fatA de intentiile otomane. 13AlAceanu i-araspuns cd se pot mobiliza pand la 12000 de soldati, iar marchizul Moustier

reprezentantul Frantei in capitala otomand nu s-a distins printr-o actiunefavorabild romanilor. Seara, in timp ce cina cu Ufl grup de ziaristi francezi i incercasä mascheze starea de ingrijorare extrema in care se afla, Eidläceanu este cAutat deun emisar al imparatului, care il anuntA ca situatia criticA fusese depäsita. In urmaunei telegrame a lui Napoleon al III-lea, sultanul Abdul Aziz a revocat ordinul deinterventie militarA la nordul Dunariil. Episodul evocat de 1351Aceanu trebuie sä se fipetrecut la inceputul lunii iunie. Aali pap (ministrul de externe otoman) Ii notifica,in 6 iunie 18662 (stil nou)., lui Safvet pap ordinul de a ocupare militard aPrincipatelor. Stilul romantic, usor emfatic al memoriilor lui BAlAceanu, careincearcA sa evidentieze rolul "crucial" al diplomatului roman in rezolvarea crizei,nu ne impiedica sä sesizam cateva elemente care se regasesc in documentele vremii:pozitia binevoitoare a lui Safvet pap, care in particular nu agrea solutiile violentepropuse de Constantinopol; indecizia marchizului de Moustier; rolul lui Napoleonal III-lea in detensionarea relatiilor romano-otomane din vara lui 1866.

I Biblioteca Academiei Romane (BAR), mss. 1, loan Balaceanu, Souvenirs politiques et dtplomatiques1848-1903.2 Arhiva Nationala Istorica Centrala (ANIC), fond Casa Regala, dosar 72/1866, fila 59: "Enconsequence, le gouvernement imperial a décidd en conseil des ministres et aprés avoir pris les ordresde Sa Majeste le Sultan, que le corps d'armeé, concentré de la rive droite du Danube sous lecommandement du serdar Ekrem Omer pacha, recevrait l'ordre immédiat de passer le fleuve et qu'iloccuperait les principautés de Moldo-Valachie".

In studiul de fata vorn folosi datarea dupa stilul nou.

,Revista istorica", tom. XIII, nr. 3 4, p. 5 16, 2002

-

www.dacoromanica.ro

6 Raluca Tomi 2

Momentul descris reprezinta punctul culminant al crizei romano-otomanedeclansata odata cu abdicarea domnitorului Al.I. Cuza (23 februarie 1866) siincheiata prin recunoasterea principelui Carol de catre sultan (octombrie 1866). Inacest interval intentia Imperiului otoman de a impune Principatelor Unite prin oricemijloace revenirea la regimul Conventiei din 1858 a fost vizibila in initiativelediplomatice din cadrul Conferintei de la Paris, in presiunile exercitate deambasadorii säi in capitalele europene pentru a obtine o atitudine comuna fata deschimbarile de la nordul Dunärii, in pregatirile militare i concentrarile de trupe dintabara de la Rusciuk.

Literatura de specialitate dedicata faptelor istorice ale anului 1866 estedeosebit de bogata3. Vom incerca pe baza unor documente inedite sau mai putincunoscute din arhivele romanesti sã raspundem la intrebarile: Care a fost atitudineaPuterilor garante fata de intentiile agresive ale Portii? Cum a fost receptata aceastaatitudine de agentii diplomatici romani (Al.G. Golescu la Constantinopol; JoanBalaceanu la Paris) si de ate emisarii speciali insarcinati cu sensibilizareacabinetelor din Viena, Berlin (printill Dimitrie Ghica), Be !grad (Dimitrie Bratianu),Constantinopol (Ion Ghica), Paris, St. Petersburg (Ludovic Steege, Vasile Boerescu,Gheorghe Costaforu)? Ne vom limita expunerea la perioada 25 mai a noua sedintaa Conferintei de la Paris convocata de ambasadorul otoman dupa sosirea printuluiCarol in Principate 3 iulie, infrangerea Austriei in batalia de la Sadowa, ce amarcat o schimbare de ton a Portii fata de regimul de la Bucuresti.

In 1866 diplomatia europeana renunta in practica la cloud principii indragitede Napoleon al III-lea: sistemul de garantie colectiva i cel al unui congreseuropean panaceu miraculos al tuturor diferendelor continentale. Esecul garantieicolective este evident in ineficienta deciziilor Conferintei de la Paris, ignoratepoliticos de liderii romani, prin actiuni rapide, inteligente i ferme ce au impuspolitica faptului implinit, iar initiativa napoleoniana de a convoca un Congres ceurma sa dezbata sub patronajul Frantei problemele Europei Centrale se dovedesteiluzorie prin refuzul Austriei de a participa la acesta. Mult mai interesante sunttatonarile secrete, intelegerile bilaterale ce tradeaza o noua orientare a diplomatieieuropene cea a "interesului national", evidenta dupa razboiul austro-italo-prusac4.

Politica Frantei pare in 1866 enigmaticd, contradictorie. Sustine mentinereaunirii Principatelor si este favorabila printului strain, dar paralel Napoleoncocheteaza cu proiectul de schimb PrincipateVenetia5. Fata de Italia aceeasi

3 Nicolae lorga, Politica externd a regelui Carol I, Bucuresti, 1916; T.W. Riker. Cum s-a infilptuitRomdnia. Studiul unei probleme internationale 1856-1866, ed. romana, Bucuresti, 1944; Paul Henry,L 'abdication de la prince Cousa et l'avenement de la dynastie de Hohenzollern au trône de laRoumanie, Paris, 1930; Dan Berindei, Societatea romdneascd in vremea lui Carol 1 (1866-1876),Bucuresti, 1992 etc.4 Gheorghe Cliveti, Romdnia fi Puterile Garante 1856-1878, Ia§i, 1988, p. 73.5 Nicolae Corivan, Principatele Unite in combinatille politice internationale ale lui Napoleon alIII-lea din anul 1866, in "Studii i materiale de istorie. Muzeul Suceava", t. III, 1973, p. 207; pentruatitudinea Frantei fata de criza romand vezi si Dan Berindei, Un tournant clicisif La France et la criseroumaine de 1866, In "Revue Roumaine d'Histoire" (RRH), t. XXXVIII, 1999, nr. 1-4, p.37-57.

www.dacoromanica.ro

3 Europa qi recunoaVerea principelui Carol 7

inconsecventd: proiecte utopice de obtinere a Venetiei pe calea schimburilorteritoriale mai intdi Principatele, apoi Serbia, Bosnia, Hertegovina, in acest ultimcaz Imperiul otoman urmAnd a fi despagubit financiar6 combinate cuimpulsionarea cabinetului de la Florenta de a incheia conventia cu Prusia, ceea ceinsemna acordul Parisului pentru declansarea conflictului cu Austria. Se mentineinsd apropierea franco-englezd in rezolvarea problemelor orientale7, inclusiv a celeiromfinesti.

Intr-o situatie dilematicd se afla Marea Britanie. Dorea mentinereacolabordrii cu Franta, a integritatii Imperiului otoman, dar se pronunta totodatdpentru respectarea vointei nationale si nu era de acord cu interventia militard inPrincipate, desi recunostea acest drept Portii in conditiile nerespectdrii tratatelor8. Siin privinta printului strain diplomatii britanici au avut atitudini nuantate. LordulRussel premierul declara cd dacd romdnii nu îi proclamd independenta si nualeg un domn rus atunci ar trebui sa li se ingaduie sA mearga pe drumul fericirii, intimp ce lordul Clarendon, ministrul de externe,.sera de pArere "sd se tind puterile inconcert si sd se salveze de un principe strain"9. Insd in vara lui 1866 Marea Britaniesecondeazd initiativele franceze in chestiunile orientale in detrimentul influenteisale la Constantinopolm.

Politica externa. a Rusiei in 1866 se poate caracteriza prin termenii:ingrijorare, prudentd, sperantd. Ingrijorare fatã de proiectul de schimbVenetia-Principate, ceea ce ar fi dus la cresterea influentei austriece la gurileDundrii (este i una dintre initiativele napoleoniene ce au adâncit rAceala dintreFranta si Rusia). Prudenta in relatiile cu Imperiul otoman nu putea sprijini deschisintentiile belicoase ale Portii din cauza populatiilor crestine din Balcani". Intr-unarticol din "Revue des deux mondes" se remarca rezerva Rusiei, care "persista indetasarea ei filozoficd fatd de problema romfineascd"°. Totusi agentul rus inPrincipate, Offenberg, primea instructiuni sd sprijine in mod discret actiunileseparatistilor din Moldova°. Sperantd, pentru cA sosirea principelui Carol punea subsemnul intrebdrii clauzele tratatului de la Paris. Inca. din toamna aceluiasi an intr-un

6 Basilio Cialdea, L'Italia nel concerto europeo (1861-1867), Torino, 1966, p. 440; Nicolae Corivan,op. cit, p. 214.7 Gh. Cliveti, op. cit, p. 73.8 Paul Michelson, Conflict and crisis. Romanian Political Development 1861-1871, New York,Londra, 1987, p. 107.9 Beatrice Marinescu, Valeriu Stan, England and the Romanian political crisis of 1866 (1). in RRH,t. XXXIV, 1995, nr. 1-2, p. 169-170.I° W.E. Mosse, England, Russia and the Rumanian Revolution of 1866, in "The Slavonic and EastEuropean Review", t. XXXIV, 1960, nr. 92, p. 94.II Barbara Jelavich, Russia and the formation of the Romanian national State (1821-1878),Cambridge, 1984, 55-57.12 La Russie sous 1 'Empereur Alexandru II. La politique exteriiure de la Russie et le Panslavisme1866-1867, In "Revue des Deux Mondes", t. III, 1868, p. 416.17 M.D. Sturdza, La Russie et la desunion des Principaulés Roumain 1864-1866, in "Cahier du monderusse et sovietique", 1971, nr. 3, p. 269.

www.dacoromanica.ro

8 Raluca Tomi 4

consiliu secret desfasurat la Tarskoe Selo s-a discutat despre denuntarea clauzelorreferitoare la neutralizarea MArii Negre i revenirea la frontiera din 185614.

Pregatirea conflictului cu Prusia a determinat pozitia prudentd a Austriei incadrul Conferintei de la Paris. Menajarea susceptibilitAtii franceze, fArä a trAdaprincipiul respectdrii tratatelor, caracteriza politica abilA a ambasadorului Austriei laParis, contele Metternich. ins& la Londra si St. Petersburg reprezentantii Vieneicautau sA convingA de consecintele nefaste ale sosirii principelui Carol. Austriadorea o interventie otomanA din teama ca prezenta principelui sa nu facd partedintr-un plan diversionist bismarckian, la care ar fi fost atrasA i o parte a emigratieimaghiare, nemulttimitä de intelegerea Vienei cu reprezentantii curentului dualist dela Pesta'5. ObsedatA de exemplul italian, Viena profetiza cä dacA nu se vor luamäsuri impotriva incAlcArii tratatelor, la granitele imperiului se vor ivi "miciPiemonturi".

Prusia a intuit cd problema romand va inrAutAti relatiile franco-ruseizolarea diplomatica a Austriei va fi desAvarsitd. Va seconda Parisul in initiativacongresului, dupa ce la Biarritz a reusit sA cultive sperantele lui Napoleon al III-leain vederea unor compensatii teritoriale pe Rin. Pentru a linisti suspiciunile Rusiei,Bismarck i-a spus lui Gorceakov Ca pentru Prusia problemele orientale sunt deordin secundar. Sosirea lui Carol era un prilej potrivit pentru cercurile germane de asprijini politica Frantei si de a-si extinde influenta la gurile Dun kW'.

In anul 1866 destinul Italiei se va impleti cu cel al Romaniei. implinireaproiectelor nationale alegerea i recunoasterea principelui strain i obtinereaVenetiei vor fi posibile i datoritA contextului creat de razboiul austro-italo-prusac. Germenele Trip lei Aliante se nästea in vara acestui an. Treptat Prusia (maiapoi Germania) va lua locul Frantei in diplomatia statului roman si a celui italian.DupA esecul proiectului de schimb VenetiaPrincipate, cabinetul de la Florenta vasprijini neconditionat mentinerea unirii Principatelor. Din considerente politiceimediate legate de rAzboiul cu Austria diplomatia italianA nu a avut initiative inrecunoasterea printului Carol, multumindu-se sA secondeze politica Frantei.

"I se poate reprosa natiunii romane cä aspirA spre un viitor mai bun, cArespinge orice combinatie care implied repetarea unui trecut dezastruos? I se poatereprosa cd reclamA respectarea stipulatiilor care ii asigurA liberul exercitiu aldreptului intern de a-si alege domnul dorit? Atunci ce importantA are pentruSub lima Poartä cã viitorul principe este roman sau german and este de la sineinteles cd alesul nu va putea modifica prin nimic legaturile de suveranitate?"17.Astfel rAspundea Locotenenta Domneascd in 20 mai la scrisoarea marelui vizir Fuadpasa prin care notifica autoritatilor de la Bucuresti decizia sedintei a a

" Chester W. Clark, Prince Gorchakov and the Black Sea Question, 1866. A Russian Bomb that didnot explode, in "American Historical Review", t. XLVIII, 1942, nr.1, p. 52-55.15 Nicolae Corivan, Re latiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877, Bucure§ti, 1984, p. 181.16 Gh. Cliveti, Interferente romcino-germane in raporturile politice internationale din 1866, in"Anuarul institutului de Istorie i Arheologie A.D.Xenopol", t. XXIII, 1986, nr.2, p. 629." D.A. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinit e.xecutat in 1866 de cei indreptaliti, in "Ana teleAcademiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice" (AARMSI), seria II, t. XXXIV, 1911, p. 998-1001.

VIII-a

si

www.dacoromanica.ro

5 Europa i recunoaVerea principelui Carol 9

Conferintei de la Paris (din 17 mai). Puterile garante au lasat Portii libertatea de apropune romanilor alegerea unui domn pdmantean pe viatä sau pe o perioadd detrei, patru, sapte ani sau numirea unui guvernator pe un timp limitat18. Solutieiluzorie deoarece in aceeasi zi, 20 mai, de la Orsova principele Carol scriasultanului cd alegerea sa drept domn nu va afecta legaturile cu Poarta si are"intentia ferma de a le respecta"I9.

Sosirea printului Carol la Bucuresti a provocat o imensä derutd laConstantinopol. Otomanii nu credeau cd va accepta tronul i va sosi atat de rapid innordul DunArii. Moustier Ii scria lui Drouyn de Lhuis Ca turcii sunt decisi sh intremilitar in Principate, pozitie care ar fi putut fi evitata dacd principele ar fi trecut maiintai prin Constantinopol20. In acelasi timp Aali pasa 1-a atentionat pe reprezentantulMarii Britanii la Constantinopol, Lyons, a dacd Principatele persistä in alegereaprintului strain era de datoria Portii sa foloseascd forta pentru a respecta tratatele2I.Presiunea otomand era vizibild si in celelalte capitale europene. La Londra, in22 mai, Musurus pasa notifica lui Clarendon cA Poarta a decis sA trimitd trupe inPrincipate pentru a-i obliga pe romani sA-si indeplineasca obligatiile fata de PutereaSuzerand i sA-1 inlAture pe Carol, care s-a plasat in fruntea rAscoalei fatd desultan22, iar reprezentantul Italiei la Berlin, Barra!, Ii scria premierului La Marmora:"ministrul turc a anuntat oficial guvernul Prusiei cA Poarta a luat decizia de a face sdintre trupele in Principate pentru rästurnarea guvernului actual"23. In acest timp laParis, din initiativa lui Safvet pasa, se convoca a noua sedinta a Conferintei, in25 mai, unde reprezentantul Portii prezenta un protest "formal si solemn" in care sementiona cd guvernul imperial Ii rezerva dreptul ca in fata acestor evenimente sauzeze de facultatea ce i-o dau tratatele "in vedere de a face sd se respectedispozitiunile lor si de a restabili o ordine de lucruri legala"24.

Care au fost primele reactii ale celorlalte Puteri garante fata de aceastA avalansAde amenintari otomane? Pentru atmosfera din Constantinopol revelatoare suntrapoartele i telegramele lui Al.G. Golescu. In cel din 24 mai relateaza convorbireacu marele vizir Fuad pasa. La argumentele agentului roman aduse in favoareaprintului Carol, Fuad i-a raspuns cA "avea multA simpatie pentru romani, dar nutrebuie sa se uite cd era inainte de toate turc" i cA "autonomia administrativd care afost intotdeauna respectatA de PoartA nu vA dA dreptul sa violati tratatele prinalegerea unui print strain._ este in interesul Portii sä nu poata admite aceastdviolare"25. "Situatia devine din ce in ce mai criticd" scria Golescu in raportul din

18 Ibidem, p. 1001-1006.ANIC, fond casa Regald, dos. 29/ 1866, f.1, Carol cdtre Sultan, 20 mai, Orwva.Telegramele lui Moustier care Drouyn de Louis din 23, 25, 26 mai 1866, in Paul Henry, op. cit.

p. 389, 392.W.E. Mosse, op. cit, p. 87.

22 lbidem, p. 88.23 Alfonso La Marmora, Un p6 piu di luce, ed. V, Florenta, 1872, p. 254.24 D.A. Sturdza, Autoritatea, p. 1012.25 Arhiva Ministerului de Externe (AME), fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat, AI.G. Golescucdtre Mavrogheni, 24 mai 1866, Constantinopol.

19

21

z°

www.dacoromanica.ro

10 Raluca Tomi 6

28 mai. Pozitia amenintatoare a oficialitatilor otomane, care erau animate de un"veritabil sentiment de iritare" cauzat de sfidärile repetate ale guvernului roman fatade deciziile Conferintei de la Paris, nu era calmatA de o atitudine energicd areprezentantilor puterilor prietene. latA ce scria agentul roman: "In realitate Puterilepe ajutorul cdrora eram indreptatiti sa ne bizuim n-au facut nimic la Constantinopolpentru a ne veni in ajutor". $i continua sd se plAngd de conduita surprinzdtoare a luiMoustier, ce contrasta cu pozitia Frantei din Conferintd. Aceeasi comportare o aveasi reprezentantul Italiei, al Prusiei, care "se tinea intr-o rezervd comandatd fardindoiald de circumstante", al Angliei, care "s-a inchis intr-un mutismdezndajduitor"26. Despre atitudinea ezitantA a reprezentantului Frantei laConstantinopol Ii scria i Mavrogheni lui BdlAceanu la Paris: "inactiunea sa estecomplea i inexplicabild"22. Intuitia lui Golescu fatd de prudenta Italiei reiese dinexplicatia data de Visconti Venosta reprezentantul acestei tad la Constantinopolpremierului La Marmora. in contextul in care Poarta era decisd sd intervind militar,el, ca reprezentant al unei puteri mici, nu-si putea permite amestecul in problemeleexterne i nici sA pericliteze relatiile cu Rusia28.

Golescu era convins cd singura salvare se afla la Paris. $i avea dreptate.Tensiunea din Constantinopol era altfel perceputA din capitala Frantei. Dovadd inacest sens sunt rapoartele lui BAldceanu, Boerescu, Costaforu. Ultimii doi relateazd,intr-o scrisoare datatd 25 mai, discutiile avute cu Budberg ambasadorul rusSafvet pap si Drouyn de Lhuis. Toti au avut o dispozitie binevoitoare fatd deemisarii romdni. Ambasadorul rus nu si-a reluat amenintdrile i nici nu si-a maiexprimat indoiala fatd de realizarea obiectivelor nationale si a vorbit numai despredificulatile interne ale tdrii. S-a ardtat favorabil fatd de trimiterea unei delegatiiromfinesti la St. Petersburg. Safvet pap "s-a ardtat la fel de conciliant chiar dacAoficial si-a pdstrat aceeasi rezervd ca in trecut". A parut multumit cà principeleCarol i-a scris sultanului la sosirea sa in tart. Cat despre ministrul de externe alFrantei, pe care I-au vizitat chiar in ziva Conferintei, a ardtat o "oarecare uimire"fatd de sosirea neasteptatA a printului, dar a adaugat Ca Franta nu va consimtiniciodatd la ocuparea militard a Principatelor i surAzand patern a incheiat cd "desisuntem copii rebeli, Franta nutreste o afectiune deosebitd [pentru noi, n.n.] i vaface tot posibilul pentru binele nostru"29. Drouyn de Lhuis i-a sfAtuit sã ajungd catmai repede la o intelegere cu Poarta, printul sd meargd la Constantinopol, sä se deaTurciei toate garantiile in ceea ce priveste dreptul de suzeranitate i sa se propund omdrire a tributului. Erau ideile care vor sta la temelia anevoioaselor tratativeromâno-otomane din vara lui 1866.

Atitudinea conciliana a Puterilor garante fatA de politica Bucurestiuluineacceptarea solutiei militare au fost vizibile in penultima sedintd a Conferintei, a

26 Ibidem, Al.G. Golescu cAtre Mavrogheni, 28 mai 1866, Constantinopol.27 Paul Henry, op. cit, p. 403, Mavrogheni care BalAceanu, 1 iunie 1866, Bucuresti.28 Documenti Diplomatici ltaliani (DDI), vol. VI, Roma, 1981, p. 731-732, Visconti Venosta cAtreLa Marmora, Pera, 30 mai 1866.29 ANIC, fond Casa RegalA, dos 31, f.1-2, Costaforu, Boerescu cAtre Mavrogheni, Paris, 25 mai 1866.

www.dacoromanica.ro

7 Europa i recunoaVerea principelui Carol 11

carei hotarare s-a rezumat numai la interzicerea impusa agentilor diplomatici de laBucure§ti de a intretine relatii oficiale cu noul guvern Lased'. Catargiu (numit in23 mai). Pozitia rnarilor puteri in conferinta era descrisa de Balaceanu intr-otelegrama din 27 mai. Se relata despre veleitatile otomanilor de a ocupa militarPrincipatele, carora insa le lipsea incurajarea din partea celorlalte puteri. Agentulroman era convins ca "Napoleon al III-lea este binevoitor §i impotriva oricareiinterventii"30. Si cabinetul rus era in expectativa. Gorceakov, de§i nemultumit derezerva lui Budberg din timpul Conferintei, manifestanduli chiar dorinta da a-Irechema la St. Petersburg relatiile reci dintre cei doi fiind cunoscute in mediilediplomatice din Paris, inclusiv de catre Balaceanu , nu era pregatit sa intervina inPrincipate31. Cancelarul ii indica §i lui Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol,sa-i abordeze pe otomani cu prude* §i abilitate. In acea perioada guvernul rus afacut eforturi sa evite opozitia deschisä fata de cererile nationale din Balcani32.Politica discreta a lui Ignatiev, care renuntase temporar la pozitia sa radicalasintetizata in celebrul joc de cuvinte "autonomie sau anatomie"33, era sesizata §i deAl.G. Golescu34. Cat despre Talleyrand, ambasadorul Frantei la St. Petersburgremarca despre Gorceakov: "faptul ca nu a impins Turcia sa aibe o atitudineviolenta fata de venirea lui Carol demonstreaza cd recunoa§te tacit avantajele uneisituatii pasive"35.

Rapoartele agentului roman din Constantinopol sesizeaza o anumitaindiferenta a reprezentantilor diplomatici fata de problema romfineasca la sfaritullui mai 1 866. Lucrul poate fi explicat prin preocuparile diplomatiei europene in aopri declan§area unui conflict in partea centrala a continentului prin organizareaunui congres ce urma sa dezbata problemele delicate: cedarea Venetiei de catreAustria Italiei, ducatele daneze, reforma federala in statele germane. Totu§i, laindicatiile ministrului de externe al Frantei §i ale lui Napoleon al III-lea, Moustierscria in 3 0 mai: "Am facut mari eforturi pentru a-i calma" [pe turci, n.n. (...) Aintra in Principate poate fi onorabil §i facil, dar puteau ie§i in acelai mod?"

Paralel, guvernul roman ii incredinteaza printtilui Dimitrie Ghica misiuneade a convinge cercurile vieneze cd sosirea lui Carol nu va schimba echilibrul de laDunarea inferioara, iar Costaforu §i Boerescu, dupa o scurta vizita la Berlin, voravea obiectiv final St. Petersburgul. Din capitala Imperiului austriac, D. Ghicarelata intalnirea cu ministrul de externe, contele Mensdorff. "Primirea a fost foartepoliticoasa dar foarte rece", Ii incepea Ghica raportul din 2 iunie. Principalulrepros a fost alegerea principelui Carol, vazuta de Austria ca o diversiune a Prusiei.

" BAR, corespondenta Bälaceanu, S/121/DCV11, loan Balaceanu catre Mavrogheni, Paris, 27 mai1866.,31 Paul Henry, op. cit, p. 415.32 Barbara Jelavich, op.cit, p. 159.

Nicolae lorga, op. cit, p. 35.34 AME, fond Constantinopol, vol. 91 nepaginat, ALG. Golescu care Mavrogheni, 24 mai 1866,Constantinopol.36 Paul Henry, op. cit, p. 407.36 Archives Diplomatiques, I, 1867, p. 259. Moustier catre Drouyn de Lhuis, Therapia, 30 mai 1866.

"

www.dacoromanica.ro

12 Raluca Tomi 8

Plin de demnitate, printul i-a raspuns ca decizia i-a apartinut "unei tail intregi", iarel, un reprezentant al partidului conservator, descendent al unei familii dedomnitori, era poate cel mai indreptatit sa afirme ca regimul unui principe indigenera imposibil de mentinut37. Intalnirea cu Menseburg, subsecretar de stat inMinisterul de Externe austriac, a decurs atat de satisfacator, Inc& diplomatul vienezi-a declarat spre sfarsit: "Regret, Printe cd aceste explicatii nu au fost date maidevreme guvernului meu, pentru ca personal declar ...ca daca eram roman as fiactionat ca dumneavoastra"38.

Boerescu si Costaforu se intalneau la Berlin cu Bismarck in 28 mai.Cancelarul s-a aratat incantat de misiunea celor doi in Rusia si le-a facut un succintexpozeu asupra atitudinii puterilor fata de Principate: "Franta a fost si va fiintotdeauna favorabila cauzei romane. Dar aceasta nu ajunge. Franta este preadeparte; Prusia din cauza raporturilor de rudenie cu printul vostru si mai ales dindorinta de a menaja Rusia nu VA poate fi foarte utila. Italia este si ea foartedeparte... Austria nu va putea fi niciodata favorabila pentru ca are milioane deromani sub dominatia sa si se teme de o eventuala inteleg.ere ungaro-romana. Rusiasingura va poate fi si acum si in viitor de ajutor'9. Urmariti de cuvintelecancelarului, emisarii romani se indreptau spre capitala Rusiei unde erau primiti deStremoukov, directorul afacerilor orientale din Ministerul de externe rus. In 2 iunieobtin o audienta la Gorceakov, care "a fost de o mare rezerva, am putea spune de omare raceala fata de noi" si i-a primit numai cu titlu oficios. In discursul sau, printulrus le-a reprosat starea de dezordine din tara, intretinuta de cercurile radicale, azilulacordat soldatilor polonezi, care urzeau planuri revolutionare impotriva guvernuluiimperial, alegerea printului strain, reformele religioase initiate de domnitorulAn Cuza. Cei doi trimisi romani 1-au vizitat apoi pe Talleyrand, care i-a primitfoarte amabil si le-a descris impresia placuta asupra lui Gorceakov. Ambasadorulfrancez i-a asigurat ca Rusia nu avea intentii ostile si va 'Astra o pozitie pasiva. In7 iunie Boerescu si Costaforu s-au intalnit cu arhiepiscopul Isidor alSt. Petersburgului si in aceeasi zi 1-au vazut pe printul Gorceakov intr-o audienta deadio. Cancelarul le-a spus ca ajutorul Rusiei va fi cert din momentul in care se vorindeplini anumite conditii: siguranta granitelor si rezolvarea problemelorreligioase".

inceputul lunii iunie se caracterizeaza printr-un nou puseu de amenintariotomane, amplificate si datorita incetarii lucrarilor Conferintei de la Paris (4 iunie).Din dezbaterile aprinse asupra oportunitatii trimiterii in Principate a unui comisarotoman insotit de reprezentantii Puterilor idee lansata de Rusia pe bazaProtocolului din 6 septembrie 1859 amintim punctele de vedere exprimate de

37 Biblioteca NationalA, fond Brätianu, pachet LI, dos.4, Dimitrie Ghica cAtre Mavrogheni. Viena,2 iunie 1866.38 Ibidem, Dimitrie Ghica care Mavrogheni, 3 iunie 1866.39 AME, fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat, Costaforu, Boerescu cave Mavrogheni,St. Petersburg, 8 iunie 1866.40

Ibidem, Boerescu, Costaforu cAtre Mavrogheni, St. Petersburg, 8 iunie 1866.

www.dacoromanica.ro

9 Europa $i recunoagerea principelui Carol 13

Budberg, Metternich si Drouyn de Lhuis. Primii doi au propus inchidereaConferintei, urmand ca puterile limitrofe sä aibe libertatea de a actiona separat.Sesizand pericolul acestei intentii, care insemna släbirea sistemului garantieicolective, reprezentantii Frantei, Angliei, Italiei, Prusiei s-au opus. Drouyn de Lhuisa apArat cauza românilor, opunandu-se hotarat ocupatiei militare: "Poporulmoldo-vlah este astAzi intr-o stare de surescitare nationald: el se va al:4ra impotrivainterventiei trupelor turcesti, lupta pare inevitabild. Sangele crestin va curge; cinestie efectul ce va iesi din aceasta asupra celorlalte populatiuni crestine din Imperiulotoman? Vor fi poate rascoale, i atunci ce va face Poarta? Va cere sprijinulPuterilor crestine in contra crestinilor? Cine nu vede toate pericolele unei astfel desituatiuni, mai ales in imprejuratile iminente ce preocupd asa de profund Europa?"4t

Ion Ghica Ii incepe misiunea la Constantinopol intr-o atmosferd tensionath.Safvet pasa primise instructiuni de la Aali sä notifice oficial la Paris trecereaDunarii de cdtre trupele turcesti42, iar Fuad Ii daduse demisia, una dintre cauzefind i tergiversarea pregAtirilor militare de la Dunare43. Desi informatiile din Pariserau optimiste Balaceanu Ii telegrafia lui Mavrogheni despre pozitia Frantei incadrul Conferintei de la Paris44 primele contacte ale lui Ion Ghica cu MoustierAali pasa erau ingrijoratoare. Ambasadorul Frantei i-a spus cd turcii ar fi intrat inPrincipate dacd pregatirile militare le-ar fi permis, iar Omer pasa era neräbdator sAajungA la Bucuresti. Moustier a incercat sä convinga Poarta sA renunte la planurilede interventie dar ambasadorul britanic, lordul Lyons, nu l-a sprijinit deplin. L-asfAtuit pe Carol sA-1 viziteze pe sultan chiar inainte de a fi recunoscut. Aali pasa, inaudienta acordatd, i-a vorbit despre "susceptibilitatea lezatA" a sultanului si despreintentia Austriei si a Rusiei de a se retrage din sistemul garantiei colective. Larandul sau, Ion Ghica I-a asigurat cA printul Carol nu dorea sa renunte la legAturilecu Sub lima PoartA, cat despre declaratiile Austrei siRusiei nu aveau nici o valoaredacA se ajungea la o intelegere romano-otomanA45. Intre timp, in 7 iunie, guvernulroman a adresat consulilor strAini o circularA indicand intentia turcilor de a atacaPrincipatele. Cea mai mare parte a armatei a fost amplasata pe Arge i pe liniaDunArii. S-a hotArat formarea unui grup de 10000 de voluntari sub comanda luiGheorghe Magheru46.

in zilele premergatoare declansdrii conflictului austro-italo-prusac,cabinetele europene cautau cu febrilitate solutii pentru calmarea situatiei de laDundre. Dup. nota din 11 iunie inmanatä de Musurus pasa lui Clarendon, in care sedeclara formal hotararea Portii de a recurge la forta, ministrul britanic trimiteinstructiuni lui Lyons la Contantinopol sa consilieze oficial pentru recunoasterea

41 D.A. Sturdza, op. cit, p. 1021.42 Vezi nota 2.43 Paul Henry, op. cit, p. 408, Ion Ghica catre Mavrogheni, Constantinopol, 8 iunie 1866.44 B AK corespondenta Al.G. Golescu, S1157/DCVII, Ion BAlaceanu catre Mavrogheni. Paris, 7 iunie1866.45 Ibidem.46 Grigore Chirita, Romdnia in 1866. Coordonate ale politicii interne ci internalionale, in "Revista deistorie", t. 31, 1978, nr. 12, p. 2210.

, si

www.dacoromanica.ro

14 Raluca Tomi 10

printului Carol47. Moustier ii scria lui Drouyn in acelasi sens: "Am depus toateeforturile pentru a deturna intentia otomanilor de a intra in Principate... Am facutieri o vizita impreuna cu ambasadorul Angliei lui Aali pap si noului vizir, in caream accentuat pericolele in eventualitatea unei solutii violente in Principate"48. DinBelgrad, Dimitrie Bratianu II informa pe Mavrogheni despre opinia premieruluiGaradanin, ce considera "putin probabila interventia otomana"49. Gorceakov, larandul sau, era evaziv in afirmatii: daca interesele Turciei o cereau, putea intervenimilitar, dar lasa Portii intreaga responsabilitate'. Pozitia Puterilor garante a avutecou la Constantinopol. In 12 iunie Prokesch Osten scria lui Mensdorff ca memoriulce prevedea interventia militara prezentat de Aali pasa in Consiliu nu a avut succes,otomanii find speriati de Napoleon al III-lea i noua atitudine a Angliei51, iarMoustier II informa pe Drouyn ä "sultanul a revenit la prudenta i moderatie"52.

In a doua jumatate a lunii iunie se profila deja renuntarea Portii la masurimilitare. Solutia era intelegerea directa PrincipateImperiul otoman. Semnificativeste in acest sens raportul semnat de Boerescu i Costaforu datat Paris, 18 iunie1866. Drouyn de Lhuis, lordul Cowley si Glotz i-au asigurat cd propunerearuso-austriaca din timpul Conferintei, ca fiecare putere reia libertatea deactiune, nu insemna slabirea sistemului de garantie colectivä. In privinta invazieiotomane, Franta si Anglia au sfatuit Poarta sa nu comita o astfel de eroare. Totusiemisarii romani nuantau pozitia celor cloud state. Lordul Cowley credea cã Turciaavea in actuala situatie dreptul de a invada Principatele, frã consimtamantulputerilor, "dar in practica ar fi foarte imprudent sa exercite acest drept". Drouyn deLhuis a raspuns ca tratatele nu-i dau nici un drept Portii sa ocupe Principatele faraaprobarea marilor Puteri. Interesanta este parerea lui Safvet pap. Acesta "eradezolat sa vada intentiile razboinice ale guvernului sat'. Ne-a marturisit sincer ca seopunea invaziei in tara noastra"". Si Al.G. Golescu anunta intentia oficialilorotomani de a rezolva chestiunea romfina pe calea unei intelegeri directe. Eraincrezdtor ca Ion Ghica, prin calitätile sale deosebite, "prin valoarea sa personala,prin serviciile aduse de-a lungul timpului cauzei Turciei", va reusi sa aibe succes intratativele initiate la Constantinopol. Agentul roman declara ca in 18 iunie Aali papa afirmat dorinta Portii de a-1 recunoaste pe principele Carol, insä in anumiteconditii".

in speranta unei victorii austriece, guvernul otoman a tergiversat anuntareaoficiala a conditiilor de recunoastere55. Aceeasi atitudine de asteptare o remarcam si

°Paul Henry, op. cit, p. 414, La Tour d'Auvergne catre Drouyn, Londra, 10 iunie 1866.48 Ibidem.

4° BAR, corespondenta D. Bratianu, S/176/DCV11, Dimitrie Bratianu catre Mavrogheni, Belgrad,13 iunie 1866.5° Paul Henry, op. cit, p. 424.51 Ibidem, p. 417.52 Ibidem, p. 420.53 AME, fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat.54 Ibidem, Al.G. Golescu catre Mavrogheni 19 iunie 1866.55 Ibiderfl, Al.G. Golescu catre Mavrogheni, Pera, 23 iunie 1866.

sd-§i

.

www.dacoromanica.ro

I I Europa ci recunoaVerea principelui Carol 15

din partea lui Napoleon al III-lea in audienta acordata lui Boerescu, BAlAceanuCostaforu in 30 iunie. Desi a afirmat cä "Franta va face tot posibilul sd ne ajute", aadaugat a era prea departe si nu ne poate sprijini intr-un conflict cu Poarta. I-ascatuit sd ajungd la o intelegere directd cu aceasta, adaugand "fiti intelepti, fitiprudenti; pozitia voastrA este dificild i trebuie sA stiti sd o menajati"56. AtitudineaFrantei se poate explica i prin infrangerea italiand de la Custoza din 24 iunie, ceeace a dat sperante cercurilor austriece. Astfel Ion Ghica telegrafia din Constantinopolcd Austria reprezintd un mare obstacol prin acuzele aduse principelui Carol de apregäti o diversiune in Transilvania57.

Victoria Prusiei la Sadowa, schimbarea cabinetului britanic vor decidedefinitiv calea de solutionare a problemei romdnesti tratativele directe romAno-otomane. Discutiile vor Li anevoioase, presdrate cu momente de maxima incordare,dar Poarta nu-si va mai declara oficial intentia de a interveni militar la nordulDundrii.

Segmentul de timp pe care am incercat sd-I analizAm reprezintd in conceptianoastrd apogeul crizei romAno-otomane din vara lui 1866, and intentiile cercurilorde la Constantinopol de a rdsturna prin fortd noul regim de la Bucuresti au fostevidente. Obstacolele diplomatice intdmpinate au fost: opozitia Frantei in cadrulConferintei, secondatd de Anglia, Prusia, Italia; politica prudentd a Austriei;aparenta "detasare" a Rusiei. Rapoartele diplomatice, telegramele, depesele trimisede agentii i emisarii romAni ne permit sd nuantdm politica Puterilor garante intensionata yard' a lui 1866. Opozitia acestora fatA de intentiile rdzboinice ale Portiinu a fost intotdeauna fermd. Ezitdri, schimbdri de pozitie, conventii secrete,atitudini incerte ale unor diplomati, ce se aflau in contradictie cu politica oficiald acabinetelor lor, toate acestea märturisesc momentul de cumpand al diplomatieieuropene din acel timp. Cert este cd deciziile Conferintei de la Paris nu puteau fiimpuse nici Principatelor i nici Portii, find aleasd solutia elegantd si eficientd aintelegerii directe romino-otomane. Acordul Imperiului otoman a fost determinatde rezultatul rdzboiului austro-italo-prusac i perseverenta diplomatiei romdne.

EUROPE AND THE RECOGNITION OF PRINCE CHARLES. WAS ANOTTOMAN INTERVENTION TO THE NORTH OF THE DANUBE POSSIBLE

IN THE SUMMER OF 1866?

Abstract

The period between 25 May (the 9th session of the Conference of Paris) and3 July (the defeat of Austria in the battle of Sadova) was the apex of the Romanian-Ottoman crisis which began with the abdication of Prince Alexandru loan Cuza andended with the recognition of Prince Charles by the Sultan.

ANIC, fond Casa Regala, dos. 48, f. 1-5, Boerescu, Costaforu cdtre Mavrogheni, 2 iulie 1866.57 Ibidem, dos. 72/1866, fl, Ion Ghica dire Mavrogheni, 1 iulie 1866.

si

www.dacoromanica.ro

16 Raluca Tomi 12

The author of the present article tries to provide answers to the followingquestions : What was the attitude of the Warranting Powers towards the aggressiveintentions of the Porte? How was this attitude perceived by the Romaniandiplomatic agents to Constantinople (Al.G. Golescu) and Paris (loan BAldceanu),and by the special emissaries sent out to win over the cabinets in Vienna, Berlin,Belgrade, Constantinople, Paris, and St. Petersburg.

A brief presentation is made of the interests of the Great European powerson the verge of the outbreak of the Prussian-Italian-Austrian conflict and theabandoning of the two principles put forward and supported by the Frenchdiplomacy: the system of collective warranty and the organisation of a Europeancongress to bring under discussion and settle all continental issues. The failure ofthe collective warranty became evident, as the Romanian leaders took little noticeof the decisions of the Conference of Paris and, by quick, intelligent and firmaction, imposed the policy of the fait accompli. On the other hand, Napoleon'sinitiative to convoke a congress, chaired by France, to discuss the issues of CentralEurope, proved to be an illusion when Austria refused to take any part in it.

The diplomatic hurdles that hindered the aggressive intentions of the Porteincluded : the opposition within the Conference, seconded by England, Prussia,Italy ; the prudent policy of England; and, the apparent "aloofness" of Russia. Thediplomatic reports, telegrams, and letters sent by the Romanian agents andemissaries can provide an insight into the policy of the Warranting Powers duringthe hot summer of 1866. Without trying to play down the efforts to oppose thebelligerent mood of the Porte, one may note that the stand adopted by theWarranting Powers lacked firmness at times. Hesitation, change of position, secretagreements, unclear attitude on the part of some diplomats, in shear contradictionwith the official policy of their cabinets, all speak of difficult times for theEuropean diplomacy. A clear fact is that the decisions of the Conference of Pariscould not be forced upon the Principalities or the Porte, which led to the choice ofthe elegant and efficient solution of a direct Romanian-Ottoman agreement.

www.dacoromanica.ro

OPTIUNI DE POLITICA EXTERNAIN DEZBATERILE PARLAMENTULUI ROMANIEI

(DECEMBRIE 1876 MAI 1877)

ALEXANDRU MAMINA

In perceMia istoriografica s-a acreditat oarecum reprezentarea potrivitcareia, in epoca modernd, in politica externd romfineascA diferitele orient:ad politices-au manifestat in mod unitar. Este o reprezentare conturatd prin prisma situatiei dinultimele doud decenii ale secolului al XIX-lea i din primul deceniu §i jumatate alsecolului al XX-lea, and, intr-adevär, partidele politice romfine§ti au urmdrit, incadrul imperfect, dar cel mai bun posibil atunci, al Triplei Aliante, trei mariobiective strategice: limitarea influentei amenintAtoare a Rusiei in sud-estulEuropei, imbundtätirea situatiei politico-nationale a romAnilor din Austro-Ungariamentinerea echilibrului politic in Balcani. Anterior acestei perioade, insd, in privintadirectiilor de politica externd, optiunile au fost mult mai diferite. In mdsura in carestatutul international devenise o conditie a procesului intern de modernizare, in careliberalismul pdtrunsese in principate pe calea ideii nationalel, in care preferinteleexterne erau legate de convingerile politico-ideologice, era firesc ca aceste deosebirisa existe. Ele au marcat semnificativ perioada formdrii statului national §i s-auatenuat dupd obtinerea independentei, adica dupd ce statutul international al tArii eraun fapt incheiat, general acceptat, care nu mai interesa §i nu mai era invocat inacela§i fel in disputele politice interne.

Diferentele de vederi in politica externd s-au manifestat, apdar, inclusiv incontextul crizei orientale declanpte in 1875, in care Romfinia a fost implicatddirect, cel putin ca obiect, Inca din anul urmdtor. Acestea s-au exprimat indezbaterile parlamentare, in jurul a trei mari probleme: reactia oficiald fata deconsiderarea RomAniei ca "provincie privilegiatd" a Imperiului otoman, semnareaConventiei cu Rusia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul romfinesc i

rdspunsul la bombardamentele otomane, urmat apoi de proclamarea independentei,probleme succedandu-se in intervalul decembrie 1876 mai 1877. Analizadezbaterilor parlamentare evidentiaza atat motivatiile conjuncturale, cat i pe celede profunzime ale diferentelor respective, oferind astfel o noud perspectiva deintelegere a activitatii politice române§ti in general.

In problema reactiei la considerarea Romaniei de cdtre Imperiul otomandrept "provincie privilegiatd" a sa (termen inscris in Constitutia otomanA

' Vezi Eugen Lovinescu, Isioria civilizafiei rormine moderne, vol. I, Bucuresti, [1924], p. 122, 150,183.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, p. 17 26, 2002

çi

www.dacoromanica.ro

18 Alexandru Mamina 2

promulgata la 11/23 decembrie 1876), s-au confruntat punctul de vedere radical alguvernului liberal, care dorea sA-§i asocieze Parlamentul intr-un protest adresatPortii, §i cel moderat al opozitiei de orientare conservatoare, care dorea sa eviteangajarea intregii natiuni prin reprezentantii sal intr-un conflict internationalcare parea sä ameninte Insäi existenta statului roman.

In acest sens, in §edinta Adunarii Deputatilor din 22 decembrie 1876,Nicolae Blaremberg declara din partea opozitiei: "DacA astAzi suntem in fata uneiinsulte, acea insulta ne-am fAcut-o noi mai intai, §i ea ne vine tot atfit de pe banceleministeriale, ca §i din cabinetul lui Safet. (...) Nu este vorba astazi numai de a §ti ceavem de rdspuns lui Safet Pa§a cAci asupra acestui punct nu putem decal sa fim cutotii de acord, ci §i de a §ti cum au putut ajunge lucrurile acolo. Si cand cineva zice:ni s-a fAcut o insultä, cu ocasiunea unui raspuns ce ne-a dat Safet pap, prin aceastachiar marturise§te cd a fAcut lui Safet Pa§a o intrebare. Ei bine, iatA tocmai ceea ce,dupà mine, guvernul nu trebuia sa faca, ceea ce nu putea sd facd fard humiliatie,chiar imprudenta pentru noi. A§adar o imputare grava pe care o fac eu guvernuluinostru, este cd a provocat, fArd nici o necesitate, aceste explicatiuni, care, trebuia sAprevadd, nu se puteau intoarce cleat in dezavantajul nostru. (...) Cealalta deosebireintre noi este, d-lor, cd de cand s-a inceput aceastä criza orientalk din cauzacaracterului slay ce a luat Inca de la inceput, eu am tremurat pentru existentaRomaniei. Sunt insä altii care au vAzut §i \tad lucrurile altfel; aceia nu numai CA nuvoesc a recunoa§te pericolele ce ne ameninta in cazul unui resbel, dar merg maideparte cu optimismul lor §i considerd complicatiunile actuale ca o bund fortunk caocasiunea unor mari succese diplotnatice. (...) FArA garantia colectivd, ode& demari ar fi lucrurile ce mi-ati oferi, eu insä v-a§ easpunde: luati-va darul inapoi! Cacia§ vedea pentru Romania la spatele acestui miraj, un naufragiu apropiat §i sigur"2.In acela§i sens s-a pronuntat §i Petre Grädi§teanu, care a invocat beneficiile politiciide cabinet fata de politica de angajare a intregii natiuni: "D-lor, zic cd nu este bine,§i ma adresez la sentimentele de patriotism ale d-lui pre§edinte, nu este bine sd seasocieze Camera la acest protest, caci nimeni nu §tie ce poate ie§i de aici, ce poateaduce ziva de maine, §i dacd un protest ca acesta nu ar aduce o complicatie in careexistenta tarii ar fi pusd in pericol. Ei bine, atunci tara intreaga este asociatä la acestfapt, tara intreaga poarta rAspunderea. Cand insA guvernul merge singur §i face unprotest energic, dacA acel protest are beneficii, meritul este al ski; in caz contrar sesacrifica el, dar scapa tara"3.

Pozitia guvernului a fost sustinuta de prim-ministrul Ion C. BrAtianu: "Noi§tim care sunt ideile pretentiunilor partidei numita. juna Turcie, care azi este laputere afirma acesta. Juna Turcie, care §i-a fAcut educatiunea sa in Europa, care avazut pe Austria §i alte imperii cum au putut sa se dezvolte, voie§te astAzi sa imiteexemplul lor pentru a regenera Imperiul otoman. A§a cum au facut francii cfind aucucerit pe gali, cum a facut Anglia, §i mai cu seamã cum vAzurdm pe Austria §i peUngaria, a§a voie§te acest partid a reorganiza astAzi Turcia. (...) Ar fi putut-o face

2 "Monitorui Oficial al Romäniei", nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 112-113, 118.3 Ibidem, nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 140-141.

§i

www.dacoromanica.ro

3 Opfiuni de politica' externa 19

in secolele acelea and individualitatea nationala nu era incA destul de dezvoltatA inpopoare 5i dacA nationalitatea otomara ar fi fost de aceea5i religiune; dar astAzi epeste putinta, fiindcd individualitAtile nationale sunt destul de dezvoltate ca sA numai fie absorbite. (...) Prin urmare d-lor, sA nu a5teptAm ajutorul de la nimeni,experienta trecutului ne dovede5te cA drepturile cuiva nu se respectA, 5i nu gasescapArAtori la strAini deat and acela care le are 5i in contra cAruia se faceste un om care are con5tiinta datoriei sale, 5i e capabil sa se sacrifice pentru a seapAra. (...) V-am spus cd nici pentru protest nu avem nevoie de Camera, dar am voitsa se 5tie la Constantinopole 5i in strAindtate cA tara intreagd a protestat 5i aromânii sunt deci5i a infrfinge orice pericol, ciici in adevAr atunci pericolul va fievitat (...). Fac apel la toti d-v. i vd rog sA votdm in unanimitate acea propunere,aci numai atuncea and natiunea este unanimd asupra unui act, and nu e impartitdin majoritate i minoritate, numai atunci succesul nostru este asigurat"4.

Discutiile s-au purtat oarecum in ace1a5i spirit in Senat, unde reprezentantiiopozitiei fie au minimalizat importanta chestiunii (Iorgu Radu), fie au criticatguvernul a nu a incercat sA rezolve situatia la nivelul executivelor, inclusiv prinimplicarea domnitorului Carol I "stranepotul lui Frederic cel Mare" , in loc sAimplice Corpurile Legiuitoare (loan De5liu)5. Acestora le-a rdspuns ministrul deinterne George Vernescu ce a invocat tara "Ei, d-lor, nu calomniati tara!Tara va lua totdeauna raspunderea unor fapte de asemenea naturA"6. La rfindul lui,Ion C. BrAtianu ardta cd: "...in toate Wile din lume, nu numai in acelea arora decurând le sunt recunoscute drepturile, dar chiar in cele mai puternice 5i mai vechiconstituite (...) la asemenea imprejurAri grele se consulta nu numai Camerele, dartoad tam, consiliile comunale, consiliile judetene etc. Se fac adundri publice, infine, toatd tara se pune in picioare, discutd i manifestd vointa ei. Toate acestea sefac, fiinda ele dau putere guvernului i convingere in afarà cA nu este ideea atorvaoameni, ci ideea natiunei intregi care se manifestA"7.

In privinta Conventiei cu Rusia, majoritatea liberalA guvernamentalA asustinut semnarea acesteia, in timp ce minoritatea conservatoare din opozitie arespins-o. Liberalii considerau necesarA semnarea Conventiei, pentru a reglementatrecerea trupelor ruse5ti prin România, in conditiile in care aceastas trecere oricum arfi avut loc, cu sau Ara acordul României. Conservatorii se opuneau Conventiei,deoarece o apreciau drept o inalcare a neutraliatii Romfiniei 5i, implicit, drept oincAlcare periculoasa a Tratatului de la Paris din 1856, care asigura securitateainternationala a tArii.

La 16 aprilie 1877, Mihail Kogalniceanu ministrul de externe, caresemnase Conventia se adresa AdunArii Deputatilor cu un apel la pragmatism,cerandu-i sA Ora seama de nevoile prezentului, sA 5tie sA se serveascd, in apArarea

41bidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 125; nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 141.5 Ibidem, nr. 6, 11/23 ianuarie 1877, p. 190, 196.61bidem, p. 200.7 Ibidem, nr. 8, 13/25 ianuarie 1877, p. 271.

incdlcdri,

insAsi;

si

www.dacoromanica.ro


intereselor romanqti, atat de amici, cat §i de inamici8. La 17 aprilie, in Senat,Ion C. Bratianu se pronunta i el in favoarea pragmatismului, subliniind totodataavantajele politice ale Conventiei: "Cfind imparatul Alexandru vine printr-un actsolemn inaintea Europei §i zice: ca va respecta institutiunile tarii, ca va respectadrepturile noastre politice, va asigura integritatea teritoriului nostru, ar fi caimparatul Alexandru sa dezmintä toata viata sa ca sa nu respecte angajamentul care1-a luat. Am socotit sa fac un serviciu tarei mele ca sa pot sa dobandesc parola unuisuveran care este respectat de toad Europa. Sunt criticat de multi §i chiar taxat caieri am fost contra Rusiei §i astazi rn-am muscalit; insa prefer in urma acestui act alua odiosul pentru mine, poate sa ma huiduiasca toata lumea, dard cred ca am facutbine"9.

in schimb, conservatorii, Nicolae Blaremberg, in Adunare, §i ManolacheCostache Epureanu, in Senat, au sustinut necesitatea neutralitatii absolute, ca ogarantie a existentei statului roman. "D-lor, Conventiunea de astazi, dupa mine

aprecia Nicolae Blaremberg nu insemneaza decat un lucru: abjurarea tratatuluide la Paris, daca nu §i sfa§ierea lui de chiar mama noastra i reintoarcerea pur §isimplu la protectoratul exclusiv al Rusiei. (...) Ma rezum dart §i zic: Voi vota iaracontra acestei conventiuni care, dupa mine este un adevarat suicid national; cAci eane face sa pierdem toate cuceririle, tot capitalul moral realizat de la 1821 §i pandastazi, precum §i toate simpatiile Occidentului; caci ea pregate§te aservireadinauntru i dinafard"19.

Problema raspunsului oficial al Romaniei la bombardamentele otomane dinaprilie 1877 a constituit o nota ocazie de manifestare a diferentelor de viziunepolitica dintre liberali §i conservatori. Cei dintai agreau ideea ca Romania sal sedeclare de jure in stare de razboi cu Imperiul otoman, pentru proclama apoiindependenta. Ceilalti respingeau ideea unei asemenea declaratii, considerand, 'Incao data, ca Romania nu trebuia sa iasa, de jure, din starea de neutralitate conformaTratatului de la Paris; ea trebuia sä reziste, dar fara sa se proclame in stare derazboi.

La 29 aprilie 1877, intr-o interpelare in Adunarea Deputatilor, liberalulAnastase Stolojan justifica independenta ca o necesitate a progresului istoric: "Eibine, d-lor, viata nu este imobila, §i precum intr-o tara legile sunt chemate säreguleze relatiunile sociale a§a §i intre tari tratatele sunt chemate sa regulezeraporturile internationale, §i d-lor, precum in stat and se schimba starea de lucruriinterioard aduce dupa sine i rnodificari legilor interioare, asemenea se intampla §iin dreptul international; and vine o noua dezvoltare economica, o nota dezvoltarepolitica aduce dupa sine noi dari care trebuie sa fie urmate §i in relatiunile dintrestate; prin urmare noi modificari trebuie introduse i in tratatele care exista..."11. Larandul lui, Alexandru Candiano-Popescu invoca, in sprijinul pozitiei liberale,

8 Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2982.9 Ibidem, nr. 100, 3/15 mai 1877, p. 2945.

Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2977, 2982.Ibidem, nr. 109, 14/26 mai 1877, p. 3232.

a-si

'9

www.dacoromanica.ro

5 Opfiuni de politica externa 21

argumentul opiniei publice europene, despre care afirma cd era favorabilA Rusiei:"... opiniunea publicd europeand tine socoteald de cauza ce serveste astazi Rusia, sistie ca, dupd declaratiunile oficiale ale majestatii sale impAratul Alexandru, el nu seduce sa facd conquiste in Europa, ci merge sA ducd pacea i justitia impilatelorpopulatiuni crestine din Imperiul otoman"I2.

Impotriva radicalismului de facturd revolutionard al liberalilor,conservatorii s-au pronuntat pentru moderatia de inspiratie legalista. In replica lainterpelarea lui Atanase Stolojan, pe care o considera expresia unei politici "de celemai aventuroase", Dimitrie Ghica afirma: "D-lor, independinta este tinta la caretrebuie sd tindä fiecare om, fiecare natiune; dud este independinta de cloud feluri:una nominald, 5i alta realä. Cea nominalA este de foarte scurtA duratA, 5i inimprejurdrile de astazi, eu nu vad posibila o independintA realä. IndependintanominalA nu este rezultatul unui progres care pune o natiune in stare de a nu mai fiincAlcatd de alta natiune. AstAzi, and eu vAd o miscare slavond, nu pot sä cred Cavom dobândi altceva decOt o independinta nominald, care se va inturna in contraintereselor noastre"I3. In acelasi spirit, Constantin Gradisteanu cerea ca problema sänu fie dezbAtutd in Parlament, care nu avea "tot sfingele rece" 5i care nu cunosteatoate imprejurdrile, ci sd fie lAsatA "la prudenta guvernului"I4.

Proclamarea independentei, la 9 mai 1877, prin faptul cO nu a intampinatnici o opozitie, a reprezentat o victorie a liberalilor, care-5i consacrau institutionalviziunea politica. In interpelarea sa, Nicolae Fleva exprima o conceptie ideologica:"Datorim progresului i luminelor secolului in care träim ca suveranii sä vind astazia recunoaste cd nu popoarele sunt destinate pentru dânsii, ci cã ei sunt destinatipentru popoare; cA natiunile care suferd au dreptul la altä viata cleat aceea pe carele-au creat-o apäsatorii lor. (...) Noi nu suntem dard parAsiti de astä data, ci suntemnurnai lasati nouA insine, 5i aceia care in aceastd conflaoratiune ne-au lase singurilard a-5i intoarce privirea de-asupra noasträ, si-au zis: Ii lAsam ca sA vedem dacdsunt in adevdr o natiune, 5i pot ajunge sA trAiascd 5i lard patronajul nostru"I5.Raspunzand, Mihail Kogalniceanu sustinea independenta tot cu argumente denaturA ideologica: "Noi trebuie sA dovedim cä avem constiinta misiunei noastre,trebuie sa dovedim ca suntem in stare sA facem 5i noi sacrificii pentru ca sd pasträrnaceastA tar% i drepturile ei pentru copiii nostri, i aceastd misiune in momentele defata este incredintatd fratilor 5i fiilor nostri care mor la hotare. (...) Trebuie sadovedim cA reclamAm independinta pentru ca 5i noi ca natiune avem dreptul sAtraim cu viata noastrã. Cfind toatà Europa predica sentimentele de justitie, este cudrept ca aceste sentimente sa se raspandeasca 5i asupra noastrA, 5i sä ne lase sätrdim cu viata noasträ proprie, raspunzand numai pentru greselile noastre, 5i primindchiar pedepse pentru greselile noastre, iard nu pentru ale altora"I6.

12 Ibidem, p. 3237.13 Ibidem, p. 3236-3237.14 Ibidem, nr.110, 15/27 mai 1877, p. 3262.16 Ibidem, nr. 118, 27 mai/8 iunie 1877, p. 3450.16 Ibidem, p. 3452.

www.dacoromanica.ro


Dupd mai 1877 au mai existat anumite divergente in privinta politiciiexterne, dar acestea au avut un caracter mai degrabd formal. Ap, de pilda, in iulie1877, de§i se pronuntau amandoi pentru trecerea Dundrii de ate armata romand,Ion C. BrAtianu dorea ca ea sd aibd loc cat mai repede pentru a stabiliza frontulrusesc §i a evita mutarea ostilitAtilor pe teritoriul Romaniei , in timp ce Carol Idorea mai intai semnarea unui tratat cu Rusia". Cu toate acestea, unanimitatearealizatA cu ocazia proclamdrii independentei a avut o valoare simptomaticd: ea amarcat intr-un fel, in privinta politicii externe, trecerea de la perioada diferentelora confruntdrii la cea a acordului i a colabordrii.

Deosebirile dintre particle referitoare la politica externd au avut cloud tipuride cauze: conjuncturale i de profunzime.

Dintre cauzele conjuncturale putem aminti, in primul rand, atitudineadomnului Carol I, care exercita o influentA mai directd §i mai puternicd asupraguvernului liberal, decat asupra opozitiei conservatoare. Carol I a fost adeptul uneiintelegeri cu Rusia in detrimentul neutralitätii stricteI8, a sustinut ideea trimiteriiunui protest energic la Constantinopol impotriva considerarii Romaniei "provincieprivilegiatd" a Imperiului otomani9 §i a promovat o politica a prestigiului nationalfatd de Poartd, cu atat mai mult cu cat in Ungaria aveau loc demonstratii prootomane, ofensatoare atat pentru Rusia, ca §i pentru Romania20. In acest context,precizam cd in atitudinea lui Carol I intervenea §i un calcul politic intern. Intr-oscrisoare aim tatd1 ski, din 12 decembrie 1876, el ardta cd "Rdzboiul ar aduce celputin pacea internd, viata vie §i avantul material, pe cand o pace provizorie cdcinumai astfel de pace s-ar putea incheia va insemna pentru noi cele mai crancenelupte de partid: Camera conduce deja urmarirea judiciard contra fo§tilor mini§triintr-un chip pAtima§"21. Era un calcul corect in teorie, dar riscant in practica: la felgandise §i Eugenia de Montijo in 1870, cand sperase cä rdzboiul cu Prusia avea säsolidarizeze natiunea francezd in jurul dinastiei Bonaparte. Carol I provenea insddin tabdra invingatorilor din 1870-1871. Se poate ca in mintea lui sd fi fost maiprezent exemplul succesului german al statului format §i intdrit prin rdzboaie.

0 a doua cauza conjuncturald a rezidat in faptul Ca liberalii se aflau laputere, iar conservatorii in opozitie. De aici pragmatismul mai accentuat al celordintai, respectiv spiritul critic al celor din urmd: in timp ce liberalii trebuia sägestioneze, in limitele posibilului, chestiuni imediate precum intrarea trupelotruse§ti in Romania, conservatorii puteau sd se pronunte in principin, dintr-operspectivd oarecum ideald. Astfel, Conventia cu Rusia, de pildd, apArea ca osolutie salvatoare prin prisma posibilului §i ca o eroare politicã prin prismaidealului.

17 Vezi Nicolae lorga, Rekboiul pentru independenta Romciniei actiuni diplornatice stall de spirit ,Bucurgti, 1927, p. 127.18 Memoriile regelui Carol I al Romániei (de un martor ocular), vol. IX, Bucure§ti, p. 11.19 lbidem, p. 16.20 Ibidem, p. 50.21 Ibidem, p. 14.

si

$i

www.dacoromanica.ro

7 Opfiuni de politicei externei 23

in ultimul rand, a fost vorba de o chestiune de imaginar, mai precis de oschimbare de opticd in cazul liberalilor, inclusiv al celor radicali. PAnd la jumdtateasecolului al XIX-lea, mediile liberale se caracterizeazd printr-un anumefilootomanism, pe fondul antitarismului'. Poarta era perceputd ca un posibil aliatimpotriva expansionismului Rusiei, in plus, un aliat care dispunea de sprijinoccidental. In consecintd, spre deosebire de contrarevolutionari care apelau laRusia revolutionarii au fost favorabili Portii si au autat obtind acordulpentru actiunea lor, asa cum s-a intamplat la 1848. Dupd Congresul de la Paris, inskand Imperiul otoman s-a opus unirii principatelor, in timp ce Rusia a sustinut-o,situatia s-a inversat intr-o anumitd mdsurd, liberalii reland traditia antiotomand avoievozilor medievali, dar nu sub semnul crucii, ci al tricolorului'. Laimbundatirea imaginii Rusiei a contribuit i personalitatea tarului reformatorAlexandru al II-lea, in antitezA cu predecesorul sdu Nicolae I unul dintrecampionii reactiunii europene. La 16 aprilie 1877, in Adunarea Deputatilor,'Ion C. Brdtianu exprima aceastd mutatie din imaginarul politic: "Ei bine considera,el , Rusiei ii suntem datori cd ne-a scdpat de turci si a deschis iardsi Wei comertuleuropean, aci nu pierdeti din vedere cd numai de cand s-a deschis comertulDundrei, de atunci a inceput o civilisatiune la noi. (...) Negresit cd i Rusia cAnd,ne-a scdpat de turci, a putut sa aibd un interes in acesta, dar interesul Rusiei a fost infolosul nostru. Oricum insd faptul este ca noi cu ajutorul Rusiei am scapat de turci,

cu ajutorul lui Dumnezeu am scdpat de a deveni rusi, i cAnd astazi suntem liberistdpAni pe noi nu trebuie sd uitAm Ca Rusia a fdcut sacrificii pentru noi. Putem noi

sa zicem astdzi Rusiei: avem sd ne batem in contra voasted dacd veti merge sdscapati pe ceilalti crestini de sub jugul turcesc?"24.

Pe lfingd aceste determinatii conjuncturale, optiunile de politica externAdiferite au mai avut cloud cauze de profunzime, tinand de insdsi specificitateaideologico-politica a liberalismului radical, respectiv a conservatorismului.

Prima cauzd a fost nationalismul promovat de liberalii radicali mai ales,dar privit cu ostilitate sau cel putin cu rezervd de conservatori. Nationalismul

inteles ca afirmare politick economicd i culturald a natiunii romAne seidentifica, in conceptia liberalitor, cu actiunea de modernizare, in fapt, derevolutionare in sens burghez a societatii romAnesti. Din aceastd perspectivk el afost perceput negativ de conservatori, care au vdzut in promovarea nationalismuluio modalitate prin care liberalii incercau sa acceadd la putere i sd-si aplice ideile. Caatare, in timp ce liberalii, in special cei radicali, au sustinut cu hotdrire uneorichiar zgomotos implinirea programului national de creare a statului modern,conservatorii au preferat mai curAnd solutiile minimale, care implicau mai putinparticiparea nationalk si mai mult decizia marilor puteri. Atitudinea celor doudgrupdri tap de Conventia de la Paris (1858), de pilda, este relevant& in acest sens.

22 Vezi Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice romemesti (1369-1878), MUnchen, 1987, p. 281-282,312.23 Ibidem, p. 282-283, 314.24 "Monitorul Oficial al Roma/lid". nr. 102, 5/17 mai 1877, p. 3004.

sisi

sa-i

www.dacoromanica.ro


Ea s-a manifestat, de asemenea, in contextul crizei orientale declansate in 1875,cand liberalii au urmat calea mobilizarii nationale, iar conservatorii s-au referitesentialmente la puterile garantate. Obtinerea independentei prin participarea lardzboi participare care echivala, intr-un fel, cu transformarea Romfiniei din obiectin subiect al relatiilor internationale a fost un rezultat al ideologiei nationale,expresia militard avant la lettre a politicii "prin noi insine". Nationalismulliberalilor romani a fost cu atat mai activ, cu cat se confrunta cu cel al "junilorturci", al cArui referential parea sA fie nationalismul maghiar. Invocarea analogiei cuUngaria era de naturA sa accentueze prin ea insäsi spiritul combativ alliberalilor, dintr-o solidaritate "in oglinda" cu romanii transilvaneni.

A doua cauza au reprezentat-o culturile politice proprii liberalismuluiradical si conservatorismului. Desi Partidul National Liberal nu a asimilat integralcultura politica revolutionara a radicalilor asa cum s-a intamplat cu nationalismullor , in actiunea sa pot fi recunoscute anumite componente ale acesteia. Cu lturapolitica revolutionarA se definea prin spiritul novator, contestatar, voluntarist,egalitar si radical; cea conservatoare prin traditionalism, respectarea autoritAtii,organ icism, elitism si moderatie. Aceste trasaturi tipologice au influentat inclusivpozitiile de politica externA, liberalii fiind inclinati cAtre schimbare, initiativa siangajare de masa, iar conservatorii care stabilitate, prudentA si solutiile la varf. Indecembrie 1876, spre exemplu, liberalii au sustinut un protest hotarat al intregiinatiuni, in timp ce conservatorii au criticat "excesul de zel" al guvernului; liberaliiau dorit angajarea opiniei publice, pe and conservatorii au propus rezolvareadiferendului la nivelul executivelor. Invocarea de catre liberali a natiunii si a opinieipublice semnifica, in fapt, afirmarea nationalismului si a democratismului.Acestora, conservatorii le contrapuneau prudenta guvernului si diplomatia decabinet, adica respectul fata de marile puteri i elitismul. Daca potrivit culturiipolitice conservatoare politica insemna gestionarea cu moderatie a unei realitatidate, potrivit celei liberale ea insemna actiunea creatoare voluntard. Pozitiileliberalilor trebuie intelese si prin aceasta prisma de natura mentalk iriscele din urma.La 22 decembrie 1876, George Misail declara astfel urmdtoarele: "Insa, d-lor, amfacut interpelarea pentru ca sa raspund la mandatul meu de deputat, pentru ca sa-miimplinesc datoria mea de mandatar al natiunei, i pentru ca sunt convins ca intr-unregim constitutional mandatarii natiunei nu trebuie sa astepte totul numai de laguvern, ci trebuie sa stie a uza de initiativa ce le este data si lor de Constitutiune.Numai asa ne vom face o adevarata educatiune politica"25.

Dupa proclamarea independentei si dupd aderarea Romaniei la Trip laAliantA (1883), statutul international al tarn a devenit un fapt incheiat pentru operioada mai lung, asa incat nu a mai implicat dispute majore intre partide.Dintr-un anume punct de vedere, am putea considera ca politica externa si-adobandit individualitatea in raport cu politica internA, incetand sa mai fie un fel de

25 Ibidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 109.

www.dacoromanica.ro

9 Optiuni de politica externa 25

prelungire §i de expresie a acesteia din urma. Pentru mai mult de trei decenii,disputele ideologice s-au concentrat asupra activitatilor interne.

EXTERNAL POLICY STANDS IN THE DEBATES OF THE ROMANIANPARLIAMENT (DECEMBER 1876 MAY 1877)

Abstract

The oriental crisis which started in 1875 emphasized the differencesbetween liberals, especially their radical wing, and conservatives, concerning theRomanian foreign policy. Subsequently, those differences can discolse theideological specificity of the two parties, while for some time the foreign problemswere representing matters of internal interest too. In a way, some of the Romanianforeign policies were determined by its politics. The parliamentary disputes offer akey to such an understanding.

In the context of the oriental crisis, Romania had to face three majorproblems. The first one, in December 1876, was its response to the Ottoman foreignminister's declaration, who considered Romania a part of the Ottoman Empire, oneof its "privilege provinces". The second one, in April 1877, was the signature of aConvention with Russia, regarding the Russian army's passing through Romania.The third one, in April-May 1877, was the reaction against the Ottomancannonades, followed by the proclamation of Romania's independence.

Concerning the response to the Ottoman foreign minister's declaration, theliberal government conceived a common protest, sent also by the government andthe Parliament and supported by the public opinion. Thus, the liberals tried to stressthat the entire nation was acting for its rights. The conservative opposition rejectedthis initiative, criticised the government zeal and asked for a diplomatic solution,between the two cabinets, without any public involvement.

Concerning the Convention with Russia, the liberal government saw it as anecessity, while the Russian army would have marched into Romania anyway. Onthe contrary, the conservative opposition was against the Convention, whichseemed to be a violation of Romania's neutrality, and so a loss of its internationalprotection.

About the reaction to the Ottoman bombardments, the liberals wanted aformal declaration of war, as a first step to independence. The conservativespronounced themselves for resistance, but without any formal war declaration,wishing to maintain the Romanian neutrality.

The divergences were caused by certain conjectural reasons, as the fact thatthe liberals were ruling and the conservatives were in the opposition. Hence, theliberals had to be more pragmatic, while the conservatives could be more critical.

Besides, the different points of view had also two profound causes. First itwas the national ideology, shared by the liberals, but considered with suspicion by

www.dacoromanica.ro


the conservatives. They wgre ready to manage a national movement toindependence, when the conservatives searched only for the European powersprotection. Secondly, it was about the political cultures specific to those parties. Theliberal culture was radical, innovating and even democratic. The conservatives'culture was moderate, traditional and placing itself outside the equality principle.So, the liberals, mainly their left wing, chose the solutions which implied politicalchange and popular participation; the conservatives asked for means which, in fact,preserved the statu quo and kept the decision to the political elite's level.

www.dacoromanica.ro

RELATII DIPLOMATICE ROMANO-FRANCEZEN AJUNUL PROCLAMARII INDEPENDENTEI

LUCIA TAFTA

Societatea romaneascd, in pofida unor obstacole de ordin financiar-economic i a unor convulsii politice normale in tArile cu regim parlamentarinregistrase, in preajma proclamarii Independentei, rezultate pozitive in aproapetoate domeniile. Se crease cadrul juridic necesar functionarii unor institutiimoderne, se construise infrastructura institutionala economick culturala §i politica,Calle de comunicatii romanqti se racordau la rutele de transport pe uscat i pe apA,bazate pe noile inventii ale drumului de fier i ale vaselor cu aburi'. Marfurileindigene, provenite atat din culturile agricole traditionale, dar §i din ultimeleexploatki industriale ale bogatiilor naturale, se intalneau pe pietele europene aleAustro-Ungariei, Rusiei, Imperiului otoman, Angliei, Frantei, Italiei §i chiar inLumea Noud2.

A§a cum remarcase in epoca un cunoscut om politic austriac, ProkeshOsten, aceastä dezvoltare ar fi impus cu timpul o totald suveranitate3. Intr-adevar,suportul §i telul final al acestui proces era dobandirea libertatii politice, aindependentei fata de puterea suzeranA Imperiul otoman. In conditiile venirii laguvernare in primAvara anului 1876 a liberalilor intre care i a celor radicaliprecum I.C. BrAtianu, C.A. Rosetti actiunile in plan extern pentru indeplinireaacestui deziderat capatà un ton ultimativ4. In iunie 1876 Mihail KogAlniceanu, cedetinea portofoliul Externelor, avea sã ceart guvernului turc, incuno0intand inacela§i timp puterile garante, recunoa§terea statului roman" si anumelui de Romania, inviolabilitatea teritoriului roman si delimitarea insulelorDunarii, fixarea granitei intre Romania si Turcia la gurile Dunarii, pe talvegul

N.N. Constantinescu (coord.), Istoria economictt a Romániei, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1993,p. 272, 284; Stan Apostol, Independenta Romániei. Detayarea de piata otomand .yi reatayarea deEuropa, Bucuresti, 1998, p. 157-159; Nichita Adaniloaie, Paraschiva ancea, Anastasie lordache s.a.,Istoria Parlamentului fi a vietii parlamentare din Romtinia pcind la 1918, Bucuresti, 1983, P. 112-114,136-144; Constantin Buse, Comerjul exterior prin Galati, sub regimul de port franc (1837-1883),Bucuresti, 1976, p. 119-123.2 Constantin Buse, op. cit., p. 131-134, 137-140; Paul Cernovodeanu, Relatiile comerciale romtmo-engleze in contextul politica orientale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986, p. 274-286.3 C.I. BAicoianu, O paginti din istoria relatiilor noastre vamale cu Austro-Ungaria, Bucuresti, 1898,r. 16-18; Apostol Stan, op. cit., p. 118.

Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne fi guvernanfi 1866-1916, Bucuresti, 1994, p. 41-42.


"individualitätii

www.dacoromanica.ro

28 Lucia TaftA 2

bratului principal al acestui fluviu, admiterea reprezentantilor romani in corpuldiplomatics.

Prin aceste revendicari, ministrul roman cerea recunoasterea Independentei.Zinoviev, reprezentantul Rusiei la Bucuresti, trägea concluzia cA desi "ministrulKogalniceanu nu foloseste cuvantul independent& (...) caracterul unor revendicariale sale aratA foarte clar cA el are intentia sä obtind pentru tara sa dreptul de statsuveran .

Ion C. BrAtianu, la randul sAu indeplinind functia de ministru alFinantelor incuraja o altA actiune in plan extern, in scopul impuneriiindividualitAtii Romaniei, aceea a recunoasterii sale prin sistemul incheierii detratate comerciale, uzitat de obicei intre parteneri egali ca statut politic international.Aceste tratate erau forma juridico-diplomatica operationalA prin care natiunilemoderne se interconectau la circuitul schimburilor mondiale, iar tArile respective îiacordau clauza reciprocitAtii si a natiunii celei mai favorizate7. In vara anului 1876Germania trimitea la Bucuresti un proiect de acord Conventia Comerciald careavea sA fie incheiat in martie 1877 cu Romania, dupd modelul celui perfectat cuAustro-Ungaria. La 25 octombrie/10 noiembrie 1876 avea sa fie promulgatAConventia comerciala si de navigatie dintre Romania si Rusia8.

In ultimele luni ale anului 1876 si in prima jumAtate a anului 1877 situatiadin sud-estul european avea sa indrepte cursul evenimentelor spre actiuni politicemenite sa aducA dobandirea Independentei. Atitudinea puterilor garante inrezolvarea chestiunii orientale a fAcut ca Romania sa se indrepte tot mai hoar&spre calea unei actiuni militare, alAturi de Rusia, care era gata sA treacd frontiereleromanesti intr-un rAzboi cu turcii pentru "apArarea crestinilor din Orient"9.

Anglia si Franta nu erau de acord cu o rezolvare diplomatica sau militarA,ce ar fi presupus o dezmembrare a Imperiului otoman.

Franta, dupA prAbusirea celui de-al doilea Imperiu i instituirea celei de atreia Republici, pierduse mult din importanta rolului sdu pe esichierul diplomatic,atat in Occidentul cat si in Orientul Europei. Economia sa intrase intr-o puternicAcrizA, ale cdrei efecte aveau sa treacA dincolo de anul 1880. Politicienii franceziraseau in interiorul tarii lor pe un teren social-economic atat de subred, incat, cutoatd criza financiard, nu avuseserA curaj sA micsoreze salariile lucatorilor. Iar in

5 D. Berindei, De la Unirea Principatelor la Independenfa Romeiniei, in vol. Independenfa Romeiniei,Bucuresti, 1977, p. 129-130; N. Corivan, Relafiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877,Bucuresti, 1984, p. 306-308; Gh. Cliveti, Romeinia .yi Puterile Garante 1856-1878, Iasi, 1988, p. 217.6 Independenta Rom6niei. Documente, vol. II, partea 1, Corespondenfa diplomatica strdind, Bucuresti,1977, P. XIX.7 C. BUF, op. cit., p. 161-166; A. Stan, op. cit., vezi cap. Teoria suveraniteifii prin tratate, p. 186-209;Radu Vasile, De la secolul de 'jier" la al doilea rikboi mondial, Bucuresti, 1998, p. 163-164.8 A. Stan, op. cit., p. 280-284; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 293-294, 296-297.9 Gh. Baltac, S. Macovei, Acfiuni ale diplomafiei romeinevi premergiitoare cuceririi independenfei, inDiplomatia romdna in slujba independentei, Bucuresti, 1977, p. 48-74; lonascu Ion, Petre BArbulescus.a., Tratatele internafionale ale Romeiniei 1354-1920, Bucuresti, 1975, p. 267-272; Nicolae Corivan,op. cit., p. 336-339.

www.dacoromanica.ro

3 Relafii diplotnatice romano-franceze 29

plan extern nu se mai angajau in proiecte de anvergurA in nici un domeniu, precumfuseserd angrenati in timpul imparatului Napoleaon al

In Orientul european, in bazinul Dundrii i al MArii Negre, Franta era intr-oputernicA concurenta economicA cu Austro-Ungaria, Anglia, Germania ce deveniseextrem de agresiva in lupta pentru caVigarea preponderentei in aceastA zonageografica". Franta era profund nemultumitä de politica vamalA §i tarifaràromaneascd, care lezase adesea interesele comerciale franceze printr-o serie de taxe§i accize suplimentare. Din aceasta cauzA se produseserd numeroase litigii intreautoritatile romfine inclusiv in Parlament §i guvern §i negustorii francezi dinprincipalele centre comerciale §i porturile dundrene, Braila §i Galati".

Prin aceste taxe, Romania a cdutat mereu sa ducã o politica vamald separatAde puterea suzeranA otomanii, cu care Franta era legata prin tratate comercialedirecte. Incheierea unei Conventii comerciale separat de Imperiul otoman ar fi dus*i la intArirea individualitätii politice a Romaniei, pe care guvernul francez nu osprijinea defel. Franta s-a pronuntat mereu contra incheierii de conventii comercialeseparat de Imperiul otoman. Atitudinea ei a fost in acest sens dintre cele mairetrograde, declarand cu mice ocazie ca. Principatele trebuie sä se incadreze inlimitele tratatului de la Adrianopol din 1829".

0 altã chestiune a tratamentului statului roman fata de populatia evreiascAemigratä in Romania tensionase relatiile romano-franceze. In Franta, care era unleagan al democratiei, model pentru intreaga Europa, trAiau numero§i evrei. Ei erauconsiderati cetateni loiali §i aduseserd, de altfel, substantiale beneficii statuluifrancez, atat prin activitatea lor interns& cat §i externd. Mari le operatiuni i investitiibancar-fmanciare pe care le facuserd in modernizarea economico-industriald a unortad imbundtatiserä balanta comercialA francezA. Multi bancheri i industria§i evreiocupasera locuri in Parlament §i aveau influenta asupra guvernului. Unii din ace§tiaerau §i in conducerea Aliantei Israelite Universale. Astfel, ei cunoteau bine

datoria memoriilor i sesilarilor situatia evreilor din Romania. Acestora deili se promisese Inca din timpul Conventiei de la Paris din 1858 drepturi cetatenqtili se refuzau drepturile respective pe considerente economice. De teamaconcurentei, aceasta. populatie, ajunsä in stadiul burgheziei spre deosebire de opopulatie säteascd indigend angrenatà in foarte putine ocupatii burgheze, eraingrAdita in exercitarea unor meserii §i chiar indepartata familii intregi din unelelocalitAti in care numärul lor parea sd creased la un moment dat. Informatiile in

i° Francois Caron, La France des patriots, de 1851 a 1918, Paris, 1985, p. 275-290.II C. Buse, op. cit., p. 138-139; Victor Axenciuc, Penetrafia capitalului strain in Romania 'Ana laprimul razboi mondial, in "Revista de Istorie", t. 34, 1981, nr. 5, p. 822-835; Daniela Busk Politicacomerciala a Romiiniei in Sud-E..stul Europei. Convenfii, tratate fi aranjamente comerciale la sfarsitulsecolului al X1X-lea inceputul secolului XX, in "Studii i Materiale de Istorie Moderna", t. VIII.1994, p. 115-146.12 C. Buse, op. cit., p. 128-129, 135; Arhivele Nationale Istorice Centrale (ANIC), Microfilme Franta,rola 17, c. 286v-290v; rola 26, c. 162v-170; rola 291, c. 807v-813.13 A. Stan, op. cit., p. 233.

1.11-lea".

www.dacoromanica.ro

30 Lucia Taft 4

aceastA chestiune erau transmise prin consulii francezi in Romania, numeroaserapoarte diplomatice referindu-se la starea evreilor in Romania.

Situatia devenise tot mai criticA dupA anii 1869-1870. In 1872 si 1874 sevotaserA in Parlamentul roman cateva legi precum a tutunului, a organizariicomunale care au atins direct drepturile civile ale populatiei evreiesti", cu toate cAdin randurile ei se remarcaserd doctori ca Mauriciu Roth si Iuliu Baras cunoscutprofesor la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti si la Scoala MilitarA, fondator alprimului spital pentru copii din Romania, autor de lucrAri de mineralogie, botanicd,zoologieI5. Mate aceste mAsuri erau efectul "geloziei" economice a burghezieiromane, ce era la debutul activitatilor ei de tip capitalist.

Politicienii francezi de origine evreiascA sdriserd asadar in apArareacoreligionarilor lor din Romania. Iar consulii francezi la Bucuresti, Mellinet si LeSourd, protestaserA de mai multe ori cdtre ministrii M. KogAlniceanu, Gh. Costaforusi P. Mavrogheni, criticand legile ce atingeau drepturile evreilorI6.

Chestiunea israelitä continua sA suscite discutii intre Paris si Bucuresti si incursul anului 1877. In luna ianuarie acel an, consulul general al Frantei, Debains,relatase ducelui Decazes, ministrul Afacerilor Externe, despre persecutiile evreilorin Moldova, unde in judetul Vaslui fuseserd expulzate circa 96 de familii. Iar inmartie 1877, acelasi diplomat, in functie la Bucuresti, 11 sfAtuia pe superiorul sdu,ducele Decazes, sã adopte o atitudine mai fermA i sa trimitd in mod demonstrativun vas de razboi pe Dun Are: "S-ar putea alege sugera el primele zile ale luiaprilie pentru a urea pe fluviu pfinä la Turnu-Severin si a opera, in acelasi timp cuaceastd trecere, date interesante asupra liniei turce de apArare din Bulgaria"I7.

Supusii francezi in Romania au fost de asemenea aparati de efectele legilorromanesti. Astfel, in contextul in care se incheiase Conventia romano-rusd pentrutranzitarea tnipelor si se faceau pregAtiri de rAzboi, Franta a intervenit pentru cacetatenii aflati sub jurisdictia sa sA fie exceptati de la legea rechizitiilorI8.

Fata de politica externA a Romaniei, de promovare i sprijinire a dobandiriiindependentei, diplomatia francezA oficialA a pArut a avea o atitudine rezervatA,uneori chiar negativA. Dar pe baza coroborkii documentelor edite cu cele ineditea studierii lor mai atente, se observA nuante in atitudinea diplomatiei franceze,manifestate cu ocazia unor momente politice diverse. Astfel, consulul general laBucuresti, Debains, nu accepta folosirea numelui de Romania, nici macar de

14 Frederic Dame, Histoire de la Roumanie contemporaine, Paris, 1900, p. 316-318; Carol lancu, LesJuifs en Roumania (1866-1919), Montpelier, 1978, p. 100; Isidore Loeb, La situation des israelites enTurquie, en Serbie et en Roumanie, Paris, 1877, p. 107-127.15 Dimitrie R. Rosetti, Diclionarul contimporanilor din Románia (1800-1898), Bucuresti, 1898, p. 21,161, 165-201.16 Cf. French diplomatic echoes to the Jewish Question in Romania (1871-1878), in vol. The Jews inthe Romanian history, Papers from the International Symposion, Bucharest, 10 sept. 4 oct. 1996,Bucharest, 1996, p. 124-129.17 A.N.I.C., Ministere des Affaires Etrangeres, Archives Diplomatiques, CP.0 Turquie-Bucarest,vol. 41, c. 66-67 si c. 127-128.18 Ibidem, rola 20, vol. 41, c. 296-297.

$i

--

www.dacoromanica.ro

5 Relafii diplomatice romeMo-franceze 3 I

complezentd, asa cum procedase colonelul Mansfield, agentul britanic la Bucuresti,cu ocazia prezentarii scrisorilor de acreditare catre principele Carol la sfarsitul luniiseptembrie 1876. Tot in acea perioada avusese loc la Quai d'Orsay un diferend cuautoritAtile romane pe tema acreditArii la Paris a agentului diplomatic roman$endrea19.

Asa cum se observd si din rapoartele sale la Paris, consulul general Debainscritica in ianuarie 1877 dupd cum a fAcut-o si mai inainte atitudinea RomanieifatA de criza orientalA si intalnirile diplomatiei de la Constantinopol in aceastachestiune. Astfel, el raporta revoltat ministrului Decazes despre "dispretul"politicienilor romani, mai ales al celor liberali, fatd de sfaturile date de diplomati, dea rämane neutri. El descria atmosfera efervescentd din Parlamentul Romaniei:,"DI. Rosetti a ascultat de instinctele sale revolutionare, care exclud orice prudent:A,orice stabilitate, orice rezerva i dl. BrAtianu 1-a urmat. In timp ce acesta vorbea inSenat, prietenul sau dl. Rosetti nu-I pierdea din ochi i uneori chiar II indrepta pecalea unor noi argumente"20 .

Franta a cautat sa tempereze prin interventiile i sfaturile consulului situgeneral la Bucuresti tendintele tot mai evidente ale guvernantilor romani de apermite trecerea trupelor ruse in rdzboiul contra turcilor i chiar de a lua partealaturi de Rusia la apropiatul rAzboi. Dar in acelasi timp se convingea tot mai multde imposibilitatea ireversibilitätii atitudinii romanilor: "In relatii continue cupresedintii comitetelor slave si Cu revolutionarii rusi din Scoala lui Bakunin siHerzen, dl. Rosetti crede ca i dl. Bratianu, in ideea razboiului extern, care ar duceimplicit la prAbusirea regimului autocratic in Rusia. La sfarsitul campaniei, dupãlovitura data dominatiei turce, in Bulgaria, s-ar organiza o federatie a popoarelorcrestine de la Dunäre, incluzandu-i si pe romanii din Transilvania, cArora ii s-arintinde mana peste Carpati. DI. Rosetti doreste deci alianta cu rusii si rAzboi contramusulmanilor". Adaugand in continuare cd "nici domnitorul nu este strAin deaceastA idee (...). Cruciada impotriva necredinciosilor aceasta este ideea favoritä aprincipelui Carol. Prezenta turcilor pe celAlalt mal al DunArii ii pare o rusine pentruEuropa (...) el i-a chemat la el, ImpreunA cu minitrii pe presedintele Camereideputatilor, dl. Rosetti, pe fostii presedinti ai Consiliului, Epureanu, Golescu,Bosianu, printul Ion Ghica, Kogalniceanu din partidul avansat, pe printul D. Ghicadin partidul conservator"21.

Dupd numai cateva zile, la 18 aprilie 1877, consulul Debains transmitea"confidential" prin telegraf despre semnarea Conventiei militare romano-ruse22. Elnu a vazut cu ochi buni acest fapt, cu toate cd a admis cä Romania "a fost mama deintentia de a-si cruta teritoriul sa devinA teatru de razboi", iar linia ei externA a fostindrumata in parte de "abilitatea" cabinetului imperial rus. Judecata aceasta se

79 Independenta Romdniei. Documente, vol. II, partea I, Corespondentd diplomatica straina".1853-1877 mai, doc. 70, p. 180-181.

Ibidem.271ndependenta Romániei. Documente, vol. II, partea a II-a, doc. 132, p. 319-321.22 Ibidem, doc. 135, p. 324.

29

www.dacoromanica.ro

32 Lucia Taftd 6

remarcd in raportul sau cdtre Paris din 11/23 aprilie 1877: "DacA existd un fapt cert,pentru un observator atent, atunci acesta este dorinta arzAtoare a acestei tali de a-sisti teritoriul crutat de razboi, iar trupele romfine retrase in afara liniei de foc aarmatelor invadatoare (...). Suprema abilitate a Rusiei a facut ca partidul BrAtianu-Rosetti si principele sd se apiece de partea aliantei ruse. Cabinetul de la Petersburg ainAcrit relatiile dintre Poartà i Romania, exagerand cele mai mici incidente in careamorul propriu national era in joc, a creat o mare teamd de trupele turcestineregulate, gata sä treacd Dundrea pentru jaf si incendii, a prezentat Europa ca pe oneputincioasA, ce a acordat pe jumdtate asentimentul ei tacit pentru misiuneaumanitarA pe care Sfanta Rusie o va indeplini dincolo de Dun Are; in sfarsit el arefuzat sa separe cele cloud idei fixe ale oamenilor politici romfini: independentafata de Imperiul otoman i neutralitatea teritoriului"23.

Dupä consulul francez, "adevArata politicd nationald" romaneasa ar fi fostabandonarea apArdrii pe Prut §i pe Dun Are la Calafat, replierea in timpul furtunii,dup.& care aceasta trecfind, sd se cearA din nou garantia Europei pentru salvareaintegritatii §i independentei teritoriului.

In aceea§i manierA criticd, dublatd insa de un ascutit simt al observatiei, esteestimatã de atre Debains atitudinea domnitorului roman: "Linia politicd pe care ourmeazA principele Carol se explia prin nationalitatea sa de origine, prin mandriasa legitima de Hohenzollern. Print german si crestin, el nu poate consimti sa fiealiatul turcilor. El crede cã misiunea lui este de a ardta Europei cd este altfel alitdecat printul Milan al Serbiei si cä stie sA-si condua trupele in foc, chiar infruntandriscurile unei infringed, el acceptd sa fie aliatul ru§ilor (...). Daa imprudentaacumulare de forte romanesti la Calafat va fi urmatä de o catastrofa, tara va puteasd-si faa raspunzator seful de stat".

Cea mai gravA urmare a apropierii Romaniei de Rusia i se pärea consululuia fi pierderea Basarabiei (a celor trei judete), asa cum de altfel francezii Inca din1872 au dedus a fi posibilä. Cabinetul de la Petersburg, observa Debains, va trataRomania "din punct de vedere international, ca facand parte integranta din Imperiulotoman i viitoarea pace se va incheia, dupd toate aparentele, spre paguba ei"24.

Intr-un alt raport din 4 mai 1877 al consulului Debains aftAm oapreciere interesantA asupra incheierii Conventiei militare romAno-ruse din aprilie.Cfintärind atent lucrurile, el considera cA, precipitând trecerea la actiunea de rAzboi,Rusia a crezut cd va surprinde Romania cu inceputul campaniei sale militare,trupele ruse fiind in inaintare cdtre Prut anterior semnarii actului. Determinareaoficialitatilor ruse de a semna Conventia de tranzit i discutarea ei in CamereleParlamentului roman a echivalat cu Ufl alt fapt implinit al romeinilor. Rusia a§teptamai degraba intrarea in rdzboi a României, alaturi de trupele tariste, deatincheierea unui asemenea acord25.

23 Ibidem, doc. 138, p. 330.24 Ibidem.25 A.N.I.C., Microfilm Franta, vol. 41, rola 20, c. 348-351.

www.dacoromanica.ro

7 Re lafit diplomatice romano-franceze 33

Celdlaltfapt rominesc avea sd fie Proclamatia de Independenta dela 9 mai 1877.

La o privire din exterior, Franta apdrea ca rezervald, in sens dezaprobator,fata de Romania. In realitate, guvernul francez se afla doar in expectativd, asteptândderularea evenimentelor din Imperiul otoman. Politicienii sdi se convinsesea cãRomania nu va mai da inapoi. "Romania este angajaa cu Rusia intr-un mod in carenu va mai putea da inapoi", constata, in raportul din 4 mai 1877, contele Debains,reiterand insd premonitia sa cã Romania va pierde in mod cert Basarabia. lar ca odovadd a ajutorului oträvit rus, Debains relata arestarea unor supusi romani lagranita cu Basarabia, odatä cu intrarea trupelor ruse, lucru adus la cunostinta sa deministrul roman M. Kogalniceanu. El tagea concluzia cd, desi s-ar Li inscris inConventia ruso-romand de tranzit vreo prevedere pozitiva, ea ar fi fost inutild inpractica ocupatiei tariste26.

Intr-un alt document, o noth cu instructiuni trimisd la 9 mai 1877 consululuiDebains la Bucuresti de care ministrul Decazes, se poate distinge atitudinea reald aFrantei de neimplicare, dar nu de condamnare fatisa a politicii externe romanesti.Dimpotrivd, Franta cduta sa pdstreze maniera bunelor intentii. Descriind vizita pecare agentul diplomatic roman Callimaki-Catargi i-a facut-o la Ministerul deExterne, Decazes relata sugestiv: "Franta nu are intentia de a se amesteca in politicaguvernului roman. Ea Ii dA seama cA acesta trece i va trece prin greuati serioase,dar nu mai poate da inapoi de la pasul facut. $i atunci and dl. Callimaki-Catargi avenit sd-mi facd o vizia eu nu am putut primesc deck cu curtoazie. Caliati lesale personale si titlul sdu de reprezentant al unei taxi cu care Franta a intretinutintotdeauna relatii amicale faceau o datorie"27.

Agentul diplomatic roman s-a prezentat la ministrul francez.scand lucrurileerau "deja acute", Conventia de tranzit din aprilie 1877 semnaa. In continuareanotei sale, Decazes ii dadea instructiuni lui Debains sA actioneze doar in cazul incare trupele ruse vor incerca sã impura rechizitii supusilor francezi in PrincipatesA ia in acest scop legatura direca cu guvernul francez, ail a mai incunostintaautoriatile romane28.

Atitudinea ministrului Decazes este confirmed de un alt document, unraport al lui Callimaki-Catargi de la Paris cdtre Bucuresti, trimis la inceputul luniiiunie 1877: "Am fost mai putin norocos cu ducele Decazes. De altfel nu am fostdeloc surprins. El nu a incetat sd-mi arate cele mai delicate atentii. Dar in ceea cepriveste chestiunea noasta se mentine intr-o rezervd absolua (...) ar trebui sdvedem in asta urmarea angajamentului luat de Puteri de a nu se ocupa de chestiuneanoasta mai inainte ca ele sd fie in mdsurd sa formuleze o solutie generala laimplicatiile din Orient". Callimaki-Catargi se gandea si la faptul cã Franta asteptastabilirea unui consens cu alte puteri referitor la criza orientale.

26 Ibidem.Ibidem, c. 393-393v.

28 Ibidem.28 Independenfa Romciniei. Documente, vol. IV, Documente diplomatice 1873-1881, doc. 105, p. 298.

i,nplinil

9

sa-I

si

www.dacoromanica.ro

34 Lucia TaftA 8

in relatiile cu Romania, Franta se manifesta nuantat; pe de o parte, in modoficial, mustra guvernul roman pentru "initiativele" sale de politica externd, adicApentru sustinerea popoarelor balcanice in criza orientalA si pentru veleitatile deindependentA fatd de Imperiul otoman. Comportarea Frantei era explicabilA,intrucat, in afara momentului 1859 nu fusese niciodatA de acord cu intretinereafocarelor revolutionare. lar in deceniul opt al secolului al XIX-lea, conducatorii sdi

desi republicani nu faceau parte dintre politicienii radicali. Si orice iesire larampa, cu sustinerea elementelor rebele, ar fi fost aspru sanctionata in interior. Inperioada decembrie 1876 mai 1877 Franta s-a aflat in plina crizA de guvernprima crizã ministerialA a celei de a treia Republici, ce a avut repercusiuniputernice, inclusiv in economie pand in anii 1879-18803°.

Semnarea Conventiei militare romano-ruse i apoi Declaratia deindependentd a Romfiniei, considerate "fapte implinite", au fAcut apoi inutilesfaturile i mustrarile francezilor, care in cele din urmd s-au abtinut.

Pe de altä parte mai existd aspectul neoficial, al sustinerii personale si tacitea cauzei romanesti. Exista cateva declaratii in acest sens ale ministrului de ExterneDecazes. Astfel, in instructiunile trimise la 9 mai 1877 consulului Debains laBucuresti, el aproba conduita reprezentantului german in Serbia, ce considera caevenimentele sunt prea delicate pentru a da un verdict sau sfat si cd ele priveau deacum pe romani, fiind problema lor, care ii privea direct. Mai explicit avea sa fie innota sa care Debains din 15 mai acelasi an: "Noi nu avem opinii de formulat asuprafaptelor, nici asupra hotArarilor care au condus Romania la aceasta (la declaratia deindependenta n.n.). Dar ele nu altereaza nici vechile noastre simpatii pentru ea sinoi suntern intre altele foarte atenti ca sa dam vreodatA vreun sfat care sA lezezeguvernul. In preocuparea legitima de a tine cont de susceptibilitAtile Principatelor,trebuie sa evitati a !Area cd depäsiti mdsura si chiar cfind trebuie sa va pronuntati, sAnu urmariti alt scop dee& conservarea relatiilor noastre amicale si de incredere cuaceastä tard (...) neutralitate, abtinere din punct de vedere politic, daca necesitatievidente i exceptionale o cer, insa se poate ardta o atitudine particulard pe care eunu o interzic dinainte in mod absolut"31 .

In incheiere concluzionam cd aceste cloud aspecte caracterizeaza atitudineaFrantei in ajunul proclamArii independentei Romfiniei. Se observA printre randuriledin documente o anume admiratie tacita fata de faptele implinite, fatA de gesturileromanilor care ii proiecteald destinul politic. lar mai tfirziu, in timpul rdzboiului deindependenta, francezii au contribuit la pästrarea legaturilor prin actiunile loruman itare.

Cu toate asperitatile i interesele in mod evident deosebite ale politiciiexterne ale celor cloud tAri, s-a pästrat o relatie speciald, pe care au respectat-o siintretinut-o deopotriva.

30 Fr. Caron, op. cit., p. 263-273.31 A.N.I.C., Microfilme Franta, vol. 41, rola 20, c. 422-423.

www.dacoromanica.ro

9 Relafii diplomatice romemo-franceze 35

ROMANIAN-FRENCH RELATIONSON THE EVE OF THE DECLARATION OF INDEPENDENCE

Abstract

On the eve of the Declaration of Independence, the Romanian-Frenchdiplomatic relations were under the influence of both internal policies andinternational developments.

Romania adopted a prudent stand, also showing openness towards atightening of links by virtue of the reciprocal sympathy born during Napoleon III'sSecond Empire. The attitude of France was no less prudent and often neutral.However, France showed a willingness to get diplomatically involved, especiallywhen her commercial influence was at stake, as well as in the issue of thedifferences between Romanians and Jews. The French higher finance watched overits political interests at the Lower Danube and in the Black Sea region. To a certainextent, the interests of France remained constant both during the Second Empireand the Third Republic.

Romania's Declaration of Independence of 9 May 1877 and the possibilityof her entering the war was looked upon as another Romanian fait accompli.

For humanitarian reasons, as well as in remembrance of past relations,France would eventually support solutions to the Oriental crisis in favour of theChristian peoples in the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

FOTOGRAFIA CA DOCUMENTAL RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA

ADRIAN-SILVAN IONESCU

Calitatile deosebite ale fotogyafiei de a imortaliza imaginea efemerd a unuiconflict armat fusese statuatA cu 23 de ani in urmA in Razboiul Crimeii, iar pozitiade prim fotoreporter de front i-a revenit lui Carol Szathmari'. Dupa aceea, in toateconfruntärile majore pe campul de lupta precum in Razboiul Civil american sau inRAzboiul franco-prusian fotograful si-a avut locul sdu bine precizat intreobservatorii §i corespondentii de presa. Era de la sine inteles ca §i in Razboiuloriental din 1877 fotografii de front sd fie foarte activi §i sd lase o valoroasA arhiväin imagini a desfA§urArii evenimentelor.

Carol Szathmari (1812-1887), ca pictor §i fotograf de curte §i chiar unintim al familiei domnitoare a urmat oarecum din oficiu cartierul general roman,avand o pozitie privilegiatA fatA de ceilalti confrati. Chiar inainte de a trece inBulgaria, artistul i§i asigurase §i protectia ruseascA in urma unei audiente la tarulAlexandru II, cAruia ii arfitase parte dintre lucrarile sale documentariste cu caracteretnografic §i peisagistic din care acesta Ii alesese cateva §i daruind tareviciuluiun album cu fotografii cu subiecte similare, a§a cum informeazA ziarul "L'Orient":"Dl. Szathmari, pictorul binecunoscut la Bucure§ti, a avut zilele acestea onoarea dea prezenta M.S. Imparatului Rusiei ni§te acuarele in care prezenta costumelenationale romane§ti, manAstirile tarii, targuri, sarbätori, peisaje etc. M.S. a binevoitsa cumpere un mare numAr pe care imediat le-a trimis M.S. ImpAratesei laSankt-Petersburg. Dl. Szathmari a primit un inel de briante de mare valoare dinpartea A.S.I. Tareviciul cdruia i-a oferit un album fotografic cu costume nationaleromarie§ti"2.

Date fiind §i antecedentele sale de plastician ce imbinase, intr-un modfericit, arta de §evalet de proaspät-apdruta artA a fotografiei, serviciile sale eraunepretuite in acel moment, find sesizate ca atare in cele mai inalte cercuri militare

I C. Savulescu, The First War Photographic Reportage, in "Image", 1973, no. 1; Idem, The First WarCorrespondent Carol Szathmari, in "Interpressgrafik", 1978, no. 1; Idem, Cronolgia ilustratd afotograflei din Romdnia, perioada 1834-1916, Bucure§ti, 1985, p. 16-27; Lawrence James, Crimea1854-1856. The war with Russia from contemporary photographs, Heyes Kennedy, Oxford, 1981,p. 9, 10, 15, 16; Karin Schuller-Procopovici, Ein land aus dem Bilderbuch. Das Rumanienalbum desCarol Szathmari (1812-1887), In catalogul expozitiei "Silber und Salz", KAM und Heidelberg, 1989;Adrian-Silvan Ionescu, Fotografii de Carol Szathmari din Rdzboiul Crimeii in colectii americanebritanice, in "Muzeul National", t. X, 1998; Idem, Cruce fi semilund. Rdzboiul ruso-turc din1853-1854 in chipuri imagini, Bucuresti, 2001, p. 159-175.2 "L'Orient", No. 18/dimanche 18 Juin/1 Juillet 1877.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 3 4, p. 37 51, 2002

fi

www.dacoromanica.ro

38 Adrian-Silvan lonescu 2

diplomatice, care ii apreciau si-i potentau activitatea prin sugerarea intocmiriiunei istorii ilustrate a razboiului. Intr-o notita, ziarul "Resboiul" relateaza acestepisod in termenii urmatori: "Zile le acestea d. Szatmary (sic) fiind invitat la dejunde M.S. Domnitorul in cuartirul general de langa Plevna, M.S. i-a propus a faceinteun sir de tablouri tote momentele insemnate ale campaniei romano-ruse inintregimea ei. Representantii militari straini afland de acésta, s'au grabit aratadorinta d'a avea i ei o asemenea pretiósa colectie. «M.S. Principe le este forteegoist a zis representantul militar prusian uita ca si noi avem dorinta d'a avea unasemenea sir de tablouri». Acésta a dat idee artistului nostru d'a pregati pe langatablourile M.S. Domnitorului si un album complect al acestei campanii, care va fi oistorie esacta i vorbitóre ochilor"3.

Ideea ii venise artistului, desigur, mult mai inainte de a fi incurajat dedomnitor si de ceilalti participanti la dejun. Concretizarea nu a fost, insa, facuta cumijloacele plasticianului, ci cu acelea ale fotografului, prin albumul Suvenir dinResbelul 1877, reunind majoritatea imaginilor realizate de el cu camera obscura si,probabil, de Inca doi fotografi ce au colaborat cu cateva cadre, in spetaFranz Duschek si Andreas D. Reiser, aflati i ei pe front. Albumul a fost multiplicatin suficiente exemplare pentru a putea fi trimise ca amintire capetelor incoronatesau personalitatilor venite in vizita in Romania in anii urmatori campaniei.

[Ina' astazi s-au pastrat destul de multe exemplare in muzee si biblioteci dintoata tara, astfel ca acesta nu a avut soarta celui realizat cu aproape un sfert de veacin urma, in timpul Razboiului Crimeii, pierdut se pare fait urma. Suvenir dinResbelul 1877 este un album cu dimensiunile 24,5 x 32 cm, legat in coperti groasede carton imbracate in piele verde pe care, cu litere aurite, este imprimattitlul incadrat de un chenar decorativ cu entrelac. Paginile sunt, de asemenea,de carton gros. Pe ele sunt lipite, pe ambele fete, fotografii cu dimensiuni de circa18,5 x 24,5 cm (± 2-4 cm) ce au colturile rotunjite.

In unele exemplare ale albumului precum cel de la Institutul de Istorie"Nicolae Iorga" prima imagine este un portret al domnitorului, bust, profil spredreapta, in uniforma de campanie, cu chipiul pe cap si mantaua desfacuta la pieptpentru a releva cateva inalte decoratii. Autorul portretului este Franz Duschek.Urmeaza apoi, in majoritatea cazurilor, ate doua-trei variante ale aceleiasi scene,datorate lui Szathmari. Sub fiecare fotografie este scris titlul, cu cerneald neagra, demana: Bateria Carol la Calafat, vazuta din doua unghiuri diferite, intai de la nivelulei, apoi dintr-un punct Malt ce ofera un racursi asupra ei; artiIeritii sunt imbracatiin mica tinuta I cu chipiele acoperite cu coafa de pallid alba, cu cefar, pentru a-iproteja de soarele verii. Bateria Elisabeta la Calafat, cu tunuri grele, deservita demarinari in tinuta de corvoada, cu bluze lungi, albe si berete bleumarin. BateriaMircea la Calafat, data tot in grija marinei, insa aici servantii sunt imbracati in micatinuta de yard, cu pantaloni i bluze albe cu gulerul fasfrant, albastru, cu cele treitrese albe de matase la margine, legatura de gat neagra i bereta alba; bateria este

3 "Resboiul", No. 78, 9 Octomvrie 1877.

si

a'si

www.dacoromanica.ro

3 Fotografia ca document al razboiului de independenki 39

imortalizatA din trei puncte diferite, dotla IndepArtate si unul apropiat. Bateria$tefan cel Mare la Galatea tot cu douA vederi, una de ansamblu cu cele trei tunuri inambrazuri si alta apropiata, cu un tun in prim plan si altul in cel secund; soldatii deartilerie calareata, cu tot armamentul la ei (revolver pe soldul stâng, sabie-baionetAsi cartusierd), apar o data imbrAcati in bluza de yard si a doua oard in tunica maro,dar in ambele cazuri au chipiele acoperite de coafa alba' cu cefar. Bateriamortierelor la Calafat are postati in jur marinari transformati in artileristi. In toateaceste scene, servantii au fost asezati la posturile lor, in pozitii firesti pentruactivitatea ce trebuiau sA o indeplineasca in vederea pregAtirii si slobozirii tunului:unul impinge proiectilul pe teava, alti doi potrivesc focosul la urmAtorul proiectil,altul ocheste si un altul stä cu firul intins, gata a executa focul. Trebuind sA astepte,insd, declansarea aparatului fotografic, majoritatea soldatilor au expresii crispate sigesturi inghetate.

Urmeaza cAteva poze oficiale: Sfintirea Ambulanfei la Poiana cu un soborde preoti si domnitorul in prim plan in spatele cdruia se recunosc generalul medicdr. Carol Davila, colonelul medic dr. Iuliu Theodory si adjutantul domnesclocotenent-colonel Constantin Filitti. Cartierul Máriei Se lle Domnitorului la Poianaapare in trei ipostaze: intfii o imagine ampla cu principele Carol I in centrul grupuluice se aflä adunat pe cerdacul frumoasei case, incadrat de ministrii saiMihail KogAlniceanu si I. C. Bratianu si de multi generali, ofiteri superiori si ofiteride stat major, in vreme ce, pe rang casä sunt asezati ofiteri inferiori si steagurilediverselor unitati cu garda de rigoare; apoi, o pola frontald doar cu clädirea sijandarmii ce dau onorul in fata ei, fait a fi prezente inaltele oficialitAti civile similitare; in slarsit, ultima imagine este a pridvorului, luat mai de aproape pentru a fivizibili generalii si ofiterii de stat major, ca si cei doi ministri deja amintiti, strAnsiin jurul domnitorului. In grup sunt recognoscibili generalii Alexandru Zefcari,dr. Carol Davila, Alexandru Cernat, colonelul Gheorghe SlAniceanu, colonelulAlexandru Schina din stat-majorul domnesc, locotenent-colonelul Constantin Pillat,iar jos, in stAnga treptelor, colonelul Constantin Barotzi si capitanul Nicolae LascAr-Bogdan, alAturi de un furier si de un colonel de dorobanti.

Albumul continua cu alte fotografii luate la malul DunArii: Baterii Rusevila Corabia, Baterii de Torpile la Corabia ambele cu eke cloud variante , Vapor44 $lepuri capturate la Corabia, Portiere pentru trecerea Dundrii la Corabia. Ceadin urrna, tot cu cloud puncte din care a fost imortalizatd, mai de departe si mai deaproape, prezintä un grup de calarasi in tinuta de yard urcati pe pontonul ce urma afi vdslit de marinari si dorobanti. Acest cadru va fi trimis de Szathmari la revistapariziand "L'Illustration" si dupd el se va face o gravurd. Podul de la Corabia,Podul de la Nicopole §i cloud imagini din Nicopole dupa cucerire, cu o mind declAdire impozantä si o strAdutd pe care se afld un grup de ofiteri rusi, de oficialitAticivile si de localnici incalecati pe asini.

Urmeaza o altA serie de portrete oficiale, de grup, cu principele Carol I,statul sail major si atasatii militari strAini la Cartierul Mdriei Selle Domnitorului laPoradim, intfii la intrarea in curte, avfind in afara gardului escorta de cAlArasi

www.dacoromanica.ro

40 Adrian-Silvan Ionescu 4

comandata de un plutonier cu o impunatoare barbd neagrã rAsfiratd pe piept. inspatele grupului se vede o chibita de pfislä folositA de comandantii rusi; apoi,acelasi grup cu domnitorul in mijloc, in curte, in dreapta casei i, ultima, cudomnitorul, doi generali rusi si colonelul francez Gaillard in cerdacul casei, cugarda de caldrasi i jandarmi add, in mica tinuta, strajuind la parter. Al II-leaCuartier al Mariei Se lie Domnitorul la Poradim II infatiseaza pe principele Carol Iin fata cortului ski de campanie, de care este sprijinit drapelul tarii invelit in husklingA care fac de garda un CAW-as si un jandarm. Maria Sa Carol la Plevna este unportret ecvestru al domnitorului facut de Franz Duschek. Este un fotomontaj cAci, inprim plan, in dreapta jos, apare cadavrul unui turc, azut cu fata in susdimensiunea lui exagerata i anumite lumini i umbre care nu corespund sursei deecleraj a restului compozitiei, nc obliga sA credem cd a fost adaugat ulterior cadruluiinitial. Aceastä fotografie apare doar in exemplarele albumului care nu au la inceputportretul domnesc noi l-am gAsit in volumul de la Cabinetul de Stampe alBibliotecii Academiei Române. Probabil cA aceasta era poza la care se referdprincipele in scrisoarea sa atre doamnA, datatd 29 octombrie (10 noiembrie) 1877:"Iti trimit o fotografie care a fost fAcuta. la Riben in momentul and trecusem Vidulsi mergeam in trdsurã dealungul avanposturilor turcesti la o departare numai de500 metri"4. Ce-i drept, domnitorul nu este in trAsurA, ci in sa, pe frumosul saubidiviu, dar acest cal de caldrie ii era tot timpul aldturi, tinut la dispozitie de escortasa de alarasi; astfel, putea oricând pArasi trasura i inaleca, fie chiar i pentru a-ipoza fotografului din suitd.

Statu Major al Mariei Se lle Domnitorul la Poradim este un alt portretcolectiv al ofiterilor români i strAini ce apäruserd i intr-o anterioarA fotografiealAturi de principe in cea de fata se vede, in centru, colonelul Gaillard silocotenent colonelul Constantin Pi flat, iar al treilea din dreapta, locotenent colonelulConstantin Filitti. UrmeazA alte douA fotografii datorate lui Franz Duschek cepoartA legendele Statu Major al Mariei Se Ile Domnitorul la Grivqa, dar, in realitate,reprezentAndu-I pe principe impreunA cu tarul Alexandru II, add, insotiti de suitelerespective. Asa, cel putin, apare inscriptia in exemplarul de la BibliotecaAcademiei Romfine; in cel de la Institutul de Istorie "Nicolae lorga" apare corectMaj. S. Imperatul i MS.R. Domnitorul cu Statul Major la Grivila.

0 aka suitä de imagini este dedicatA artileriei: Artileria Ca larefa ii va folosilui Szathmari pentru executarea unui desen; Artileria Romana prezinta cloudipostaze ale atelajului unui tun, o data vAzut din spate si apoi din faca; cloud imaginicu un Bivuac de Artilerie oferd o scend de repaus cu soldatii aflati in preajmaefectelor lor, aranjate cu multA grijã, imbrAcdmintea i pAturile de sa impAturite infata sAbiilor infipte in parnant I cu chipiele plasate deasupra, pe garda; in spate seN/A caii legati la conovat. Cadrul cu Parcu Trenului, cu echipajul opritconduatorii calAri ii va sluji lui Sava Hentia pentru o schita in creion. Carufe deRequisifie reprezintä mai multi tarani steal* la umbra unuia dintre vehiculele luate

4 Regele Carol 1 al României, Cuviintdri ci scrisori, 1877-1886, vol. II, Bucure§ti, 1909, p.'109.

si

www.dacoromanica.ro

5 Fotografia ca document al razboiului de independema 41

pentru necesitatile armatei. Soldatii in front, pregatiti pentru a fi trecuti in revistd,apar in cloud imagini: Ceddra cu escadronul aliniat, in tinutd de yard, cu bluzealbe, si trompetul sunand in goarnd; Kineitori cu soldatii in matale, cu totechipamentul-si päläriile acoperite cu coafa alba. Alte doud fotografii cu Veinatoriprezintd campamentul acestora, cu pustile aranjate in piramida in fata corturilor sioamenii odihnindu-se sub panza lor alba., la umbra. Ultimele cinci imagini se parecd nu ii apartin lui Szathmari, ci altui fotograf sau unui membru al ServiciuluiFotografic al Armatei, Inca neidentificat: Ambulanfa Mecica, AmbulanfaCuartierului General de la Grivifa, Ambulanfa Divisionard de la Grivifa,Personalul Ambulanfei Marelui Cartier de la Griv4a avandu-1 in mijloc pegeneralul dr. Carol Davila i Reinifi la Ambulama Griv4a, unde, in spatelepaturilor pe care sunt intin§i pacientii, se vede din nou chipul generalului Davila,impreund cu un grup de alti medici, asistenti, sanitari i studenti voluntari.

Este posibil ca domnitorul sä fi selectat unele dintre aceste imagini dinalbumul pictorului si fotografului sAu de curte 'pentru a i le trimite Marelui DuceNicolae, impreund cu altele, luate in clipele de tihnd de dinaintea trecerii Dundrii,asa cum mentioneazd in scrisoarea sa din 27 septembrie (9 octombrie) 1878adresatd comandantului suprem al trupelor rusesti din Bulgaria: "AlAtur la aceSteranduri cateva fotografii facute la Sinaia si altele dela Cotroceni pentru a-Tireaminti ceasurile de liniste ce am petrecut impreund; mai adaog Inca i altefotografii de pe campul de luptd, cu nddejdea de a primi si din partea Ta pe cele dinurn& ce s'au scos"5.

0 pozitie interesantd si de exceptie o detine Franz Duschek (1830-1884),celdlalt celebru fotograf bucurestean. Proprietar al unuia dintre cele mai importantestudiouri fotografice din Capitald, ce-si disputa intaietatea prin calitatea i preciziaexecutiei cu cel al lui Carol Szathmari cu care era si rudd prin alianta (cumnat)Duschek reusise sd se impund in decursul activitatii sale de peste un deceniu inRomania ca unul dintre maestrii necontestati ai genului. Inca de la inceputulrdzboiului antiotoman, fotograful este afiliat cartierului general rusesc.Circumstantele in care a avut loc aceastA afiliere sunt, Inca, neclare. Probabil cãDuschek a avut foarte bune referinte, atat datorith statutului sdu de "fotograf alcurtii" dobandit Inca din 1867 , cat si datoria operei sale de exceptionald valoare

acuratete ce se recomanda singurd, spre a nu mai adduga faptul cä vorbea perfectnemteste, limbd pe care o posedau multi ofiteri imperiali, parte dintre ei chiar deorigine germand.

Intr-un autoportret facut in timpul campaniei, Duschek apare pe prispa uneicase bulgdresti, impreund cu un alt confrate bucurestean, A. D. Reiser, cu careimpartea acest precar cvartir. Fiind yard', sunt imbrdcati doar in cdmäsi cu manecilesuflecate, pantaloni de doc i epci albe; pentru a se apdra mai bine de soarelenecrutator, Reiser si-a addugat i un cefar din acelasi material. Fiind ora pranzului,cei doi Ii pregdteau mancarea: Reiser, amuzat de situatie, zambeste sarcastic,

5 Ibidem, p. 243.

§i

www.dacoromanica.ro


privind scrutAtor in afard prin prince-nez-ul sdu i, tinând in mfira o lingura delemn, se pregAteste sA invfirteasca in continutul crAtitii din fata lui, in vreme ceDuschek mused, emfatic, dintr-un fir de ceapa., spre a demonstra frugalitateameniului pe care si-lputeau permite la vreme de rAzboi.

Din impresionanta cantitate de imagini luate de el pot fi urmarite, pas cupas, etapele armatei ruse spre front si fazele razboiului, cad Franz Duschek nu serezurnd doar la a-si indrepta obiectivul spre chipurile marilor duci, alecomandantilor i ofiterilor superiori care sunt, totusi, prevalenti ci se aratAinteresat de toate aspectele vietii in bivuac, de diversele tipuri de combatanti, debucAtAriile de campanie, fanfarele, ambulantele si trenurile cu proviant. Din tot ceeace a surprins el pe placa de sticIA cu colodiu umed se poate constitui o istorieilustratA a campaniei. Astfel apar gara Ploieti, sArbAtoresc pavoazatA in cinsteasosirii tarului, resedinta Marelui Duce Nicolae din acelasi oras, podul de vaseconstruit la Zimnicea, peste Dun Are, malul fluviului pazit de o baterie de tunuristrävechi, probabil folosite si in Razboiul Crimeii, docul intesat de lazi si butoaie cuprovizii ce-si asteaptd incarcarea pe vase cu panze sau salupe ancorate la mal.

Fotografiile personajelor importante, luate de obicei cAlAri i singulare pepagind, sunt destul de stereotipe, inghetate in poze martiale, false si neinspirate.Cfind este confruntat cu situatia de a fotografia comandantii de la esalonul superiorartistul se simte chiar stfinjenit pentru ea' nu îi poate permite sd impunA tarului,marilor duci sau printului domnitor al Romfiniei o anumitä pozitie sau sA-i aranjezein conformitate cu una dintre conventiile compozitionale prestabilite pentruasemenea fotografii de grup. De aceea, asemenea imagini nu sunt totdeauna celemai reusite i expresive. Asa este cazul cu fotografia luatä in cerdacul cartieruluiimperial, unde stfilpii acestuia segmenteazA ansamblul si izoleaza in mod nefirescnobilele modele: in dreapta, tarul asezat pe o lavita, cu un caine la picioare, inmijloc, printul Carol I, marii duci Nicolae i Serghei, iar in stânga alti generali siofiteri de ordonanta. Domnitorul Carol I pare stingher i crispat intre Romanovii detalie herculeank el distonfind i prin uniforma sa de postav civit alAturatA tuniciloralbe, de yard, ale rusilor. Ceva mai inchegatA este fotografia ce-1 reprezintA peprincipe impreunA cu generalul Eduard Ivanovici Todleben in mijlocul statuluimajor. Totusi, din punct de vedere calitativ, aceastA poza lasd mult de dorit, findsubexpusA i neclara. Este, insA, o imagine istoricA, pentru a a fost facutd in ziva de3/15 decembrie 1877 and generalul Todleben venise sà-si ia rAmas bun de la fostulsat., comandant, dupa capitularea Plevnei, moment pe care il mentioneaza sidomnitorul in scrisoarea sa cAtre principesa Elisabeta din 4/16 decembrie: "Pe laorele 12 a venit la mine Generalul Todleben cu intreg statul major al armatei devest, 30 de persoane, spre a se prezenta de concediu. Eu i-am invitat la dejun. (...)Dupil masa' am lcisat se fiu forografiat cu intreg statul Meu major"6 (subl. A.S.I.).

Mult mai interesante sunt scenele de campament cu diversele feluri dehabitat folosite drept cvartir pentru ofiteri: modeste bordeie sau corturi conice,

6 Ibidern, p. 141-142.

www.dacoromanica.ro

7 Fotografia ca document al reizboiului de independengi 43

chibitci de pastã pentru marii duci si case de zidarie pentru cartierul general sicomandanti. Locatarii sunt imortalizati in actiuni firesti in preajma adaposturilor lortemporare, uneori in compuneri narative, elocvente pentru statutul ce-I detineau: unstat-majorist, asezat comod, picior peste picior, pe un scaun pliant, primind raportulunui subofiter, impietrit cu mana la cozorocul sepcii; o ordonanta se apropie cu otavA cu pahare de ceai, in vreme ce alta are grijA de un ceainic pus la incAlzit;alAturi, cativa ofiteri de husari sau cuirasieri de gardd se odihnesc ori citesc ziare.Mare le Duce Serghei se sprijinA cu umarul de chibitca sa avand cativa ofiteri deordonanta plasati, respectuosi, la oarecare distantA de tankul lor superior. Ace Iasifiu mezin al tarului, inalt si suplu, stã drept si cu maim in sold in mijlocul unei curtitaranesti, incadrat de printul Nikolai de Leuchtenberg si de printul Skaiatin, calare.Doi militari stau la o precara mAsutA de campanie instalata in umbra cosarului dintr-o gospodarie bulgareasca, iar in preajma lor, pe o rogojina intinsa pe pamant, se aftastapanul locuintei, cu sotia si copilul lor. Duschek folosea de multe ori compunerea,oarecum contrastantA i aparent flea legatura, a localnicilor i ofiterilor imperialipentru a conferi o nota de autenticitate scenei si a o plasa in spatiul geografic. PlinAde imediatete este poza unui colonel care, in fata unei usi deschise usa pe caremaestrul o va intrebuinta si in alte imagini drept fond , Ii trage mAnusa inainte dea incaleca pe bidiviul tinut de capastru de un cazac. Unghiul din care este prinscalul este deosebit de indraznet, creand un vector ascendent din dreapta jos sprestanga mijloc, cu varful indreptat spre personajul principal, contribuind laevidentierea si la expresivitatea scenei. In fata aceleiasi usi sunt plasati doi cerchezidin garda tarului, imbracati in uniformele lor specifice; si tot acolo sunt aldturati,pentru contrastul cAutat de autor, o tanard bulgAroaica si un mandru pod esaul dinaceleasi trupe de elita.

Imaginile de rAzboi ale lui Duschek impresioneazA prin modexnitateaconceperii cadrelor, simuland uneori instantaneul care, la acea data, nu era posibildin cauza dificultAtilor ridicate de tehnologia fotografiei, ce impunea expuneri lungiin lumina cat mai mare. De aceea, nu vom intalni cleat foarte rar scene de interior,

aceasta in cazuri de exceptie, and modelul nu putea sa se deplaseze i nici nuputea fi miscat i adus afarA, in plin soare. Asa s-a intamplat cu singurulsupravietuitor de pe monitorul turcesc "Lufti Djelil", scufundat de o baterie dinBraila pe 11 mai 1877. AceastA poza este destul de paha tocmai pentru cd artistulfotograf nu a avut suficientA lumina in camera de spital unde a fost obligat sa otraga.

Fotografiile sale din campanie au avut o larga difuzare in tara si strAinAtate,bucurandu-se de o excelentA primire. Incadrate in dimensiunile 13 x 18 cm de astazi

ce variau intre 11,5 x 17 cm; 12,8 x 20,4 cm; 13,5 x 19,8 cm sau 14,8 x 20,4 cm ,ele circulau lipite pe cartoane ce purtau, cateodatA, o etichetA explicativas redactatain germand i tipAritA in caractere gotice, iar pe spate apArea totdeauna numeleadresa maestrului. Majoritatea acestor fotografii se pAstreala in patrimoniulCabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane si la Muzeul TheodorAman. Ele au fost comercializate fie intr-un portofoliu, fie cu bucata. Unele dintre

si

si

www.dacoromanica.ro


ele au fost adunate intr-un album intitulat Resboiul 1877-78. Exemplarul pe careI-am consultat noi la Biblioteca Academiei are aproximativ aceeasi dimensiune cuacela analizat anterior si atribuit, in mare parte, lui Szathmari 24,5 x 34,4 cm.Coperta este rosie cu chenar negru, poansonat, si titlul scris cu auriu. Pe forzat seaflA semnatura si adresa fostului proprietar: "Emile N. Lahovary/Str. Putzu dePeaträ 8". Fotografiile sunt lipite pe pagini groase de carton, dar nu au legendeleoriginale, ca celdlalt, atribuirile si localizArile fi ind recente, dactilografiate pe 4uvitede hartie albA ce au fost aplicate in partea de jos. Unele dintre personaje sunt gresitidentificate, incepand chiar cu prima imagine ce poartA legenda Tarul Alexandru II.yi lareviciul de fapt modelele sunt tareviciul Alexandru Alexandrovici (viitorul tarAlexandru III) si fratele sAu, marele duce Vladimir. UrmeazA Cavasul tarului, inuniforma sa strAlucitoare de muntenegrean si cu impozantele-i mustati blonde;Treisura tarului in Ala casei Istrate Negulescu din Ploiwi; Locuinta tareviciului(de fapt, marelui duce) Nicolae, casa dr. Sturm din Ploie.yti; C'azac (de fapt,cerchez) cu un cal; Locuinta tarului; case': la Poradim in up micii constructii seaflA generalul conte Ignatiev impreuna cu cativa civili; Tarul (atribuire gresitA,modelul find un general oarecare) in cortul de campanie; Cartierul generalimperial pe trepte si la intrare se aflA garzile de cerchezi si de soldati din legiuneabulgarA; Unitate de cavalerie aliatd reprezentand o trupA de cazaci caläri, cu sepcialbe si de cerchezi; Trásurile marilor duci in gara Ploiwi; Viziti qi greijdari inrepaus; Cortul imperial o chibita de 'Asia si alte trei corturi albe cu santinelelanga steag; Plevna duped victorie un alt unghi al cadrului cu acelasi titlu;Subofiteri la masa patru feldvebeli rusi cu sticle de yin in fata si un vas cu liliacavand in spate un gard de nuiele; Cuptor de patine la cartierul imperial in Bulgari;Cantonament cateva chibitci, un cort conic, alb, de tip american (Sibley tent)lânga care fluturd steagul unitatii cu crucea ScAntului Andrei, iar in mijloculspatiului stau cavasul tarului §i un preot; Ofiteri rayi la o ceremonie milliard pefront de fapt un serviciu divin; Cantonament in timpul noptii mai degraba oscenä de luptd, caci inalte coloane de fum se tidied peste tot; Statul major alarmatei romeine din Bulgaria fotografie a contre jour cu mai multi ofiteri calAri,greu de identificat, printre care poate fi chiar principele Carol I in prim plan si maimulti prizonieri turci, pe zapadd, in spatele primilor, posibil chiar musirul OsmanPasa intre ei; Unitate de cavalerie rusi caldri, cu steagul desf4urat in bataiavântului; Grajdari ingrijind caii; 0fiter de cazaci (de fapt de cerchezi) in fataintrdrii unei locuinte cu teineird bulgdroaicei imagine reprodusd in presa ilustratãasupra cdreia vom reveni; Trupe rusegi la defilare; Cavaleriqti in repaus; Podul devase rusesc peste Dundre; Tarul Alexandru II cu ofiterii; In cantonament un ofiterscriind la o masa avand Fang el doi subofiteri iar in spate mai multi soldati standjos sau in picioare; Vizitii 41 grájdari; Grup de cazaci intr-o curte; Militari in cortde la coviltirul unei carute a fost intinsä o foaie de cort sub care se adapostesc desoare patru subofiteri, unul ducând la gurd o sticlä de bäuturd, in chip demonstrativ,mai in fund alti doi stau in picioare, altul lejer sprijinit de cAruta, cu mana in sold siCard sapc5 pe cap, iar in afarA, un soldat cu pusca la picior.

www.dacoromanica.ro

9 Fotografia ca document al reizboiului de independen0 45

Pentru intreaga sa activitate Franz Duschek a fost acoperit cu laudeonoruri, atat de curtea imperiald rusk cat i de alte capete incoronate ale Europei,cdrora le oferise albumul cu viziunea sa asupra rdzboiului. Prima rdsplatA vine,bineinteles, de la tar, a§a cum anunta, cu legitimd fatuitate, ziarul "Resboiul":"D-nul Francisc Du§ec (sic), fotograful Curtei nóstre, care in timpul resboiuluiactual s'a aflat la cuartierul general de la Poradim, reproducand cele mai interesantevederi §i grupuri din campul luptelor, a priimit de la M.S. Impèratul Rusiei un inelc'o mare piatrà de briliant, pe tang care i s'a mai esprimat de ate insu§iMaiestatea Sa deplind multdmire pentru silintele ce dat in esecutarea acestorlucrAri"7. Peste cateva luni, acela0 ziar anunta, sub flatantul titlu 0 distinclie binemeritatä: "Simpaticul §i iubitul nostru artist, fotograful Curtei d-nul Francisc Du Fc(sic), a fost surprins zilele acestea cu o adresd din partea consiliarului intim i capulcabinetului civil al Impèratului Germaniei, prin care este insciintat cd MaiestateaSa, vézénd productiile sale fotografice de la campul resboiului din Bulgaria, atat debine isbutite, i'a conferit medalia de aur pentru arte. Ne scutim a mai inOrameritele d-lui Du§ec, de ore ce sunt deja destul de bine cunoscute. Suntem fericitivezend cd un artist din Ora nóstrd a fost onorat cu o distinctie a0a de osebitd §imare1,8.

Curtea domneascd a Romaniei nu s-a Idsat mai prejos in a-i exprimaprettiirea printr-o decoratie acordatd putin inaintea uneia cezaro-crdiqti, cumnotifica aceea0 foaie bucure§teand bine informatd: "D. Francisc Du§ek (sic)fotograful Curtei, care de-und-zi a priimit de la M.S. Domnitorul medalia «BeneMerenti» pentru productiile sale fotografice din resboiul de peste Dundre, a fostdecorat i de Imperatorul Austro-Ungariei cu Crucea de merit de aur"9. De aceea,incepand cu anul 1878, pe spatele cartoanelor sale de fotografii care rand' atuncinu comportau decat numele, titlul de fotograf al curtii §i adresa vor fi tipArite §idesenele acestor trei distinctii, imitand cartoanele cumnatului Szathmari, caredemult le avea impodobite cu numeroasele sale decoratii, intr-o compozitiestufoasd, cu aversul §i reversul lor, precum §i anul cand fuseserd primite scrisdedesubtul fiecdreia, pe o mica filactere. Acesta este un excelent indiciu de datareal pozelor ulterioare acestei date, ce nu poartA altd consemnare sau nu pot fiperiodizate dupd costumatia modelelor.

Din bogata recoltd de imagini realizatd de Franz Duschek doar cateva auajuns sd fie celebre prin popularizare in presa, cu, dar mai ales fare' mentionareanumelui autorului, ca nite opere anonime. Acest fapt este destul de ciudat, aci artafotografica, dqi recent apdrutd, fusese repede acceptatd in randul artelor vizuale, iarpracticienii ei salutati ca mari maqtri i adjudecati intre ceilalti confrati de breas15.ce manuiau penelul. Numele unui fotograf nu era niciodatd neglijat in publicatii,

7 "Resboiul", No. 150/19 Decemvrie 1877.8 Idem, No. 241/22 Martie 1878.9 Idem, No. 281/1 Maiu 1878.10 Adrian-Silvan Ionescu, Arta graficii publicitare a cartoanelor de fotografii din secolul al XIX-lea,in "Revista Muzeelor §i Monumentelor Muzee", 1988, nr. 6.

§i

§i-a

www.dacoromanica.ro


mai ales and avea certificarea unui adevarat artist precum Disdéri, Numa Blanc,Carjat, Reutlinger sau Nadar. In mod curent erau tiparite portrete de personalitatigravate dupa fotografii facute in ateliere celebre, ce erau mentionate totdeauna. Cuatat mai mult nu trebuie ignorat numele lui Duschek, fiindcd el adusese inestimabileservicii ilustratorilor sau, direct, revistelor de profil. Celor dintai le putea furnizapoze de locuri §i tipuri umane dupa care sa se inspire sau pe care sa le copieze, iar laredactii trimitea direct operele sale finite care erau gravate §i publicate. Intr-unsingur caz ii este notat numele, atunci and, in "L'Illustration" no. 1797/4 Ao at1877 apare chipul colonelului Gheorghe Slaniceanu, §eful statului major al armateiromane, sub care este facutd precizarea "Photographie de M. Duschek a Bukharest"(p. 98). Poza este tiparita, fara mentionarea autorului, §i in "The Illustrated LondonNews" No. 1976/May 26, 1877 §i tot acela§i portret este dat, fard atribuire, in "LeMonde Illustré" no. 1098/13 Avril 1878, la incheierea pacii, and doua pagini suntrezervate chipurilor comandantilor ilu§tri ai partilor beligerante, sub titlul LesVainqueurs, generalii ru§i (intre care este inclus §i Gheorghe Slaniceanu, inaintatintre timp, pe 22 februarie 1878, la gradul de general de brigada) "Slaniciano,Zotoff, Rauch, KrOdner, Swiatopolk-Mirsky, Gourko, Totleben, Radetsky,Tatischtscheff, Scobeleff, Zimmermann" §i Les Vaincus, cei otomani "HobartPacha, Ahmet Eyoreb Pacha, Dervis Pacha, Mouktart Pacha, Reouf Pacha,Osman Pacha, Baker Pacha, Mehmet-Ali Pacha, Suleyman Pacha, Hassan Pacha"(p. 236-237). Aceegi compunere de portrete apare §i in "The Pictorial World"No. 219/May 11, 1879, insotita de biografiile aferente.

In numarul dedicat de "L'Illustration" scunfundarii monitorului turcesc"Lufti Djelil", bombardat pe canalul Macin de sublocotenentul rus de artilerieRomanov, alaturi de desenul ce descrie scena exploziei este data §i imagineasingurului supravietuitor, marinarul Omer, care fusese catapultat de suflu §i cazusela distanta apreciabila de epava, intre trestii, unde fusese descoperit de ru§ii veniti saia steagul navei distruse. Avand arsuri grave fusese internat in spitalul din Braila.Acolo i-a facut maestrul bucure§tean o poza, intins pe pat, cu trasaturile aproapeilizibile din cauza ranilor oribile care il desfisurasera, §i vegheat la capatai de unsanitar barbos. Autorul nu este specificat. In legenda se precizeazd doar atat:"D'après une phot. faite a l'hôpital militaire de Braila", dandu-se putin mai josexplicatii in privinta provenientei ilustratillor de pe acea pagina: "D'aprés lescroquis et les photographies adressées a L'Illustration par M. Davila, inspecteurgeneral du service sanitaire de l'armée Roumaine". Omul de §tiinta care erageneralul doctor Carol Davila era, in acela§i timp, §i un fin om de cultura. El i§idaduse seama de marea necesitate ca tara care il adoptase §i careia i se dedicase cutrup §i suflet sa fie mai bine cunoscuta §i apreciata in strainatate §i, de aceea,sustinea o corespondenta cu gazetele europene mai importante, furnizandu-le datedespre armata romana §i serviciul sanitar al acesteia, precum §i ultimele §tiri legatede evenimentele de pe campul de lupta §i iconografia aferenta. Cine §tie din ce

II "L'Illustration", No. 1791/23 Juin 1877, p. 400.

www.dacoromanica.ro

11 Fotografia ca document al rcizboiului de independentei 47

motive obscure nu a fost mentionat numele fotografiilui, ca §i al autorului schitelor.Aceea.5i imagine o preia §i ziarul ilustrat "Resboiul" cdteva luni mai tdrziu, i totcard atribuireu. Tot in "L'Illustration" sunt date publicitdtii, peste cdteva numere,alte gravuri ce se referd la serviciul sanitar al armatei romdne, provenind desigur totde la generalul Davila: brancarda Percy awzatd pe picioare pentru a forma un pat ininfirmerie, o trasurd de ambulantd §i felul de aranjare induntru a brancardelor curäniti de doi sanitari §i, in sfar§it, scena plecdrii la Calafat a ambulantei romdnqti13.Cea din urmd este gravatd tot dupd o fotografie al cArei autor nu il cunoa§tem i esteputin probabil sd fie Duschek; ea reprezina cativa studenti medicini§ti voluntari,mai toti imbracati in haine civile, dar purtAnd pe cap chipie invelite in coafe albe cucefar i avdnd crucea roie in fatd; aldturi sunt cativa soldati sanitari urmati deträsurile cu materiale.

Fotografia cea mai difuzatd a lui Duschek, care a facut inconjurul globuluiin presa ilustratä dar, din nou anonimd , a fost dublul portret al locotenentilor demarina Sestakov §i Dubasov care torpilaserd alt monitor turcesc, "flifzi Rahman",tot pe canalul Niacin, la 15 zile dupd scunfundarea lui "Lufti Djelil". Acest portretapare cam in acela§i timp in mai rnulte gazete, fie in medalion, plasat intr-o parte aschitei cu scufundarea navei otomane, ca in "La Ilustracion Espafiola y Americana"no. XXIII122 de Junio de 1877, fie in intregime, ardtbdu-i pe cei doi ofiteri standjos, picior peste picior §i tinându-se prietene§te de brat, Sestakov cu barbd, Dubasovdoar cu mustatd, ca in "Le Monde Illustré" no. 1054/23 Juin 1877, unde aparementiunea "D'après une photographie", la care redactorul adaugd: "(...) nu ezitdmsä le publicdm portretele pe care ni le trimite corespondentul nostru (Dick deLon lay n.A.S.I.)". Aceastd notd demonstreazd existenta unor relatii cordiale decooperare intre reporterii de front, indiferent de nationalitate i de apartenenta la unanumit periodic aflat in competitie cu toate celelalte. Aceastd variantd a portretuluicelor doi eroi ai noptii de 25 spre 26 mai 1877 este preluata §i de "Resboiul"no. 153/23 Decemvrie 1877, la intervalul de rigoare pentru perimarea informatieidifuzatd initial de foaia strdind. Este de mirare cd nici ziarul romdnesc nu dã numeleautorului, dei II cuno§tea foarte bine pe Duschek §i publicase suficiente informatiidespre el, cea mai recentd doar cu patru zile inaintea aparitiei ilustratiei.

In ace1a0 numär din "L'Illustration" (1817/22 Décembre 1877, p. 401) carepublica gravura cavaleri§tilor ce treceau Dundrea pe pontoane pentru care fusesefolosità fotografia lui Carol Szathrnari, se dau Inca doud imagini dupd cadredatorate cu certitudine lui Duschek: Impäratul Rusiei i printul Carol al Romániei

lor major §i Casa locuità de imparatul Rusiei la cartierul general de laPoradim, preluate de "Resboiul" in numerele 266/15 Aprilie 1878 §i 270/29 Aprilie1878, precum §i de "The Pictorial World", No. 9, New Series (235 O[ld]S[eries])/August 31, 1878 (dar prima etichetatd Prince Charles of Roumania andStaff, find uitat tarul...) §i, respectiv, No. 201/January 5, 1878; ultima imagineapare i in "Dorobantul" no. 65/21 lanuarie 1878. Si, in nici una nu apare vreo

12 "Resboiul", No. 118/18 Noemvrie 1877.13 "L'Illustration", No. 1795/21 Juillet 1877, p. 37.

,yi stand

www.dacoromanica.ro


atribuire. Publicfind nu mai putin de sase gravuri dupa fotografii de Duschek, "TheIllustrated London New" recunoaste cd nici macar nu stie cine este autorul:"Ilustratiile noastre din rAzboi din ziarul acestei saptdmAni cuprind mai multe dinscenele care au avut loc la Plevna, and armata lui Osman Pasa s-a predatimparatului Alexandru, pe 10 si 11 ale trecutei (luni), pentru care suntem indatorafiunui fotograf strain (subl.A.S.I.) ocupat acolo cu exercitarea artei sale"I4. Eraperioada and reporterii britanici fuseserd exclusi din zona operatiunilor, iar revistaengleza se vedea obligata sa foloseascA, exclusiv materialele expediate decolaboratorii externi. Cele sase ilustratii sunt, dupd cum urmeazA: 1. Armata luiOsman Paya predeindu-se imparatului Rusiei; 2. Pod la Plevna pe drumul Sofiei;3. Ru5.i ci romani pe camp, la iqirea lui Osman Pc4a; 4. Plevna veizuta de pedrumul Sofiei; 5. Imparatul Rusiei in campamentul geirzii imperiale; 6. Cartierulgeneral al imparatului Rusiei la Poradim aceasta din urmd fiind aceeasi imaginepe care deja am amintit-o publicatd in "L'Illustration".

CealaltA revistA londonezA, "The Pictorial World", care nu excela inilustratii originale, preferând sd-si acopere necesitAtile cu retipArirea pozelor din altegazete continentale, face totusi o exceptie tipärind o gravurd ineditA dupA ofotografie de Duschek, ca de obicei fArd a-i stabili paternitatea. Sunt comise treierori incd din titlu: Marele Duce Nicolae in costum de comandant circazian ci ofold valaha, slujitoare (Dupa o fotografie luata la BucureA)". Dar personajul nueste nicidecum ducele, foarte inalt de staturA caracteristicd a Romanovilor i cufavoritii destul de rari, ci un veritabil pod esaul cerchez pozand tantos, cu imensiisäi favoriti in \tint, in toed splendoarea uniformei sale, cu cerkeska (caftan) pe alcdrui pipet strAlucesc multe decoratii, papasa (cAciula) de astrahan bine indesatA pecap i, la brAu, caracteristicul kindjal (pumnal) al regiunii sale de bastind i asca(sabia) in teacA de piele. Mai jos, pe prima treapta a casei ce adesea i-a folositautorului drept fond pentru cadrele sale, sta. modestd o tandrA bulgaroaicA in costumde sArbAtoare, cu ie cu alesaturi i catrinta in dungi. Desigur, acest port i-a indus ineroare pe redactori si i-au gresit fetei nationalitatea, ei neavAnd o idee prea clarAasupra vesmântului popular din aceste zone. Nu incape nici o indoiald in privintalocului unde a fost facutä poza, cu certitudine dincolo de Dunare, in fata aceleiasi

cu acelasi ancadrament intalnit si in alte imagini. Si apoi, dacA Duschek i-ar fiavut ca modele pe cei doi in Bucuresti, nu ar fi avut nevoie scoata afarA, in fatacasei, pentru a avea mai multA luminA, ci i-ar ft aranajat poate chiar mai inspiratin studioul sau unde avea toate facilitAtile i eclerajul necesar (ceea ce, in Bulgaria,evident ii lipseau). Desi compunerea este discutabild, ei nedialogAnd in vreun fel siatintindu-si privirile in pArti diferite cerchezul uitându-se undeva, departe, spreorizont, iar codana, rusinoasa, tinfind ochii in pdmiint totusi poza estespectaculoasA prin tipurile lor pitoresti si atfit de diferite, pline de culoare locald,avAnd valoare documentarA prin costumele i fizionomiile amândurora. Pentruaceleasi motive, umila tardricuta a mai slujit de model si intr-un alt cadru, fata in

14 "The Illustrated News", No. 2013/January 26, I 878, p. 78.15 "The Pictorial World", No. 190/October 20, 1877.

si.i--

www.dacoromanica.ro

13 Fotografia ca document al reizboiului de independenfa 49

fatà cu vajnicul cavas muntenegrean al tarului, calare pe un falnic armdsar, arnfindoiplasati in mijlocul unei curti inconjuratA de uluci. Nici aici nu existA vreo incercarede a crea comunicarea intre cei doi, efectul cautat de artist fiind doar acela aldecorativismului costumelor.

Prin vastitatea i multiplele planuri pe care s-a dezvoltat, opera de reporterde *front a lui Franz Duschek contribuie la inchegarea unei cronici vii, expresivaplina de autenticitate a infaptuirii independentei nationale românesti, completândiconografia cu valoroase imagini luate in tabAra aliatilor'6.

Aportul lui Carol Szathmari si Franz Duschek la documentarea Rdzboiuluide Independenta a imbogatit iconografia acestuia deja suficient de amplä datoriaprezentei pe front a "artistilor speciali" trimisi de redactiile revistelor ilustrate cuun pretios portofoliu de imagini fotografice pline de veridicitate si neafectate decontributia creatoare a reporterului plastician; ele dau contur evenimentelor siconcretete figurilor uitate ale combatantilor.

PHOTOGRAPHY AS A DOCUMENT OF THE WAR OFINDEPENDENCE

Abstact

The outstanding potential of photographs to catch and immortalizeephemeral images of armed conflicts was discovered during the Crimean War,when Carol Szathmari, a Romanian photographer, took his camera to the area ofhostilities on the Lower Danube and thus opened the way in this field.

Twenty-three years later, after the outbreak of the Oriental War of 1877, thesame photographer of Bucharest aged 65 then when others would rather considerretiring followed the Romanian troops on the Bulgarian front, under the impact ofa juvenile surge of enthusiasm. As painter and photographer of the Court, he oftenfound himself in the private circle of Prince Charles 1, commander of the westernarmy. Encouraged both by the latter and by the foreign officers accredited at thegeneral headquarters, Szathmari gathered a rich portfolio of eloquent images fromthe campaign.

His photographs were gathered in an album entitled Suvenir din Resbelul1877 (Souvenir of the War of 1877). They measured 18.5 x 24.5 cm, and wereglued to thick cardboard pages, with captions written in blak ink by thephotographer. In addition to a series of images focusing on Prince Charles I -Sfinfirea Ambulafei la Poiana (Blessing the Ambulance at Poiana), Cartierul

16 Adrian-Silvan lonescu, Márturii foto-documentare ale unui reporter al Razboiului de IndependentàFranz Duschek, in "Revista Muzeelor si Monumentelor Muzee", 1988, nr. 7; Idem, Early Portrait

and Genre Photography in Romania, in "History of Photography", t. 13, 1989, nr. 4; Idem,Franz Duschek cronicar in imagini al dizboiului din 1877, in "Fotografia & Video", serie noud,1992, nr. 1 si 2.

si

-

www.dacoromanica.ro


Mariei Sale domnitorului la Poiana (Headquarters of His Highness the Prince atPoiana), Cartierul Meiriei Sale Domnitorului la Poradin (Headquarters of HisHighness the Prince at Poradin) the album includes images of the Romanianbatteries on the banks of the Danube Bateria Carol, Bateria Elisabeta, BateriaMircea, Bateria ,Ftefan cel Mare, Bateria mortierelor, all at Calafat , encampmentscenes Bivuac de artilerie (Artillery Bivouac), Velnalori (Chasseurs) , troopsgathered for review Calarafi (Cavalry), Veinátori, Artileria ceileirearei (MountedArtillery) , army provisioning units Parcul trenului (Train Park), Cdrufe derechizifie (Requisition Carts) , bridges over the river Podul de la Corabia, Podulde la Nicopole , and soldiers crossing the river on pontoons Portiere pentrutrecerea Dunarii la Corabia. Eventually, there are several photographs taken by aphotographer other than Szathmari, who has remained unknown, showingthe ambulances Ambulanfa Mecice (Mercice Ambulance), Ambulanfa Cartieruluigeneral de la Grivifa (Ambulance of the General Headquarters of Grivita),Personalul Ambulanfei Marelui Cartier General de la Grivifa (The Staff of theAmbulance of the General Headquarters of Grivita), Ranifi la ambulanfa Grivila(The Wounded at the Ambulance of Grivita).

Frank Duschek, the other noteworthy photographer of Bucharest, wasaffiliated to the Russian troops. As a consequence, most of his photographs showthe allied armies, the tsar and the grand dukes, the commanders and senior officers,all wearing the specific uniforms, with a martial and haughty allure. A cycle ofportraits show the generals invariably on horseback, in profile, one hand on the hipand the other holding the reins. Far more interesting are the photographs depictingthe various dewellings of the officers, in accordance with their specific means,which range from the tents of the grand dukes to the precarious straw-coveredshelters of the junior officers.

Being constantly in touch with the Russian general headquarters, Duschekwas able to record all the stages covered by the allied army and its commanders ontheir way to Bulgaria. Therefore, one may see Gara Ploie,cti pavoazaki in cinsteasosirii farului Alexandru II (The Railroad Station of Ploie§ti Decorated in Honourof Tsar Alexander II), Re,sedinta Marelui Duce Nicolae in acela0 orcg (GrandDuke Nicholas's Quarters in the Same Town), Podul rusesc peste Dundre de laZimnicea (The Russian Bridge over the Danube at Zimnicea), Cartierul general alfarului de la Gorni Studen (The Imperial Headquarters at Gorni Studen), during hismeeting with Prince Charles I. The picturesque images of Circassians and Cossacksof the Tsar's guard, various other soldiers, the chariots and weaponry complete thissuite.

Franz Duschek's photographs were made available either separately, oncardboard, with a German caption printed in Gothic letters and the name andaddress of his studio in Bucharest on the back, or gathered in an album entitledResbelul 1877-78 (The War of 1877-78), resembling that of Szathmari, with coversand 13 x 18 cm photographs glued to hard 24.5 x 34.5 cm cardboard pages.

www.dacoromanica.ro

15 Fotografia ca document al rckboiului de independemd 51

In recognition of his contribution to the documentation of the war, FranzDuschek was awarded the "Bene Merenti" medal by the Prince of Romania, thegold medal for art and the gold cross by Emperor Wilhelm I of Germany andEmperor Franz Joseph of Austria-Hungary respectively. The photographer hadthese awards lithographed beside his name and address, on the cardboard, whichmakes possible the identification of photographs made after the war.

The iconography of the War of Independence was thus enriched by the twophotographers Carol Szathmari and Franz Duschek, who gave image and contour tosoldiers otherwise forgotten.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

VALOAREA ISTORICA A AMINTIRILORUNOR COMBATANTI ROMANI IN

RAZBOIUL DE INDEPENDENTA AL ROMANIEIDIN 1877-1878

CONSTANTIN SERBAN

Este bine cunoscut faptul cA, in documentarea lucrArilor stiintifice, autoriiacestora folosesc, uneori, o categoric de izvoare narative, cu totul deosebitA princontinut, si anume pe cele care au un caracter memorialistic i apartin unorpersonalitAti de seamA, profund implicate in evenimentele din viata societatii dinvremea lor. AceastA metodã de cercetare a fost practicata Inca din evul mediu inliteratura istoricA romaneasca de autorii cronicilor slavo-romane din secoleleXV-XVII, dar si de cei ai cronicilor din tArile romfine aflate in spatiul intra si extracarpatic, din Transilvania (Nicolaus Olachus, Gheorghe Brancovici si protopopiiVasile si Radu Tempea de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului)2, dinMoldova3 (Grigore Ureche4, Miron Costin5, Nicolae Costin6, Ion Neculce7, AxintieUricariul8 si loan Canta9), din Tara RomaneascA (Stoica Ludescu, Radu Popescu,Radu Greceanu)1° i chiar din Banat (Nicolae Stoica din Hateg)I I.

Acesti cronicari, in dorinta de a obtine stiri cat mai numeroase pentruredactarea operelor lor, au folosit, pe de o parte, textele unor cronici mai vechiscrise in limba romand unele, i altele in limbi strAine (polo* rusk latinA,maghiard, greacA), cdrora le-au alaturat, pe de alti parte, traditii locale transmise pecale oralA, acte oficiale de cancelarie, cum ar fi hrisoave, urice, zapise etc., dar

' Cronicile slavo-romcine din secolele XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. Petre P. Panaitescu,Bucurqti, 1959, p. 1-193.2 Ion Lupa§, Cronicari ci istorici romdni din Transilvania, ed. a 2-a, Craiova, 1941, p. 5-60, 82-84.3 Letopisefele Tarii Moldovei. Cronicile de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, ed. TatianaCelac, Chi§inAu, 1990.4 Grigore Ureche, Letopiseful Tani! Moldovei, ed. Petre P. Panaitescu, Bucure§ti, 1956.5 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucure§ti, 1958, p. 41-201, 350.6 Nicolae Costin, Letopiseful Moldovei, ed. loan St. Petre, Bucure§ti, 1942; idem, Opere,ed. C.A. Stoide §i I. LazArescu, Bucurqti, 1976; idem, Scrieri, vol. 1-2, ed. Svetlana Korolevski,ChiinAti, 1990-1991.7 Ion Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei, ed. Gabriel Strempel, Bucurqti, 1986.

Joan St. Petre, Axinte Uricariul. Studiu text, Bucure,ti, 1944; Gabriel Strempel, Axinte Uricariul.Cronicile paralele ale Tani! Romdnegi fi Moldovei, 2 vol., Bucurqti, 1993-1994.9 Pseudo Enache KogAlniceanu, loan Canta, Cronici moldovenerti, ed. Aurora Ilie§, Bucure§ti, 1987.I° Cronicarii munteni, ed. M. Gregorian, vol. 1-2, Bucure§ti, 1961.

Nicolae Stoica din Hateg, Cronica Banatului, Studiu §i editie Damaschin Mioc, Bucure4ti, 1969.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 4, p. 53 65, 2002

Tarii

g si

11

si

www.dacoromanica.ro

54 Constantin Serban 2

firmane, hati§erifuri, mehtupuri, manifeste, avvisi etc., apoi corespondentaparticulard §i domneascd precum §i amintiri provenite de la boierii bätrini, careocupaseth importante slujbe in administratia statului, de la rudele lor mai apropiate,la care au adatigat propriile lor opinii in calitate de martori oculari ai evenimentelormai importante din viata lor §i a semenilor lor.

Ulterior, la inceputul epocii moderne se constata ca" izvoarele narative cucaracter memorialistic, cunoscute §i sub numele de scrieri memorialistice, având uncaracter specific aparte (pline cu evocdri cu tonalitate emotionala i afectivApersonalä), au fost elaborate pe timpul revolutiei condusd de Tudor Vladimirescu §ial räscoalei Eteriei condusa. de Alexandru Ipsilanti, ai caror autori erau fiecolaboratori apropiati ai conducatorului revolutiei, precum Chiriac Popescu §iMihai Cioranu", fie boieri de diferite ranguri, precum vornicul AlexandruBeldiman" i loan Dârzeanu, fost mare serdar'4, fie ispravnicul IordacheOteteli§anu" i logofatul Dumitrache Protopopescul6, martori oculari ai unorevenimente petrecute in Moldova i in Tara Romineascd in anul 1821.

Tot in epoca modernd, in perioada de dupd 1821 pfina la revolutia romdradin anii 1848-1849 §i anii de reactiune, care au urmat acesteia, numdrul scrierilormemorialistice este din ce in ce mai mare, acestora adaugandu-li-se cele elaboratein timpul luptei pentru unirea Tarii Romfine§ti cu Moldova din 1859.

In privinta autorilor scrierilor memorialistice din anii 1848-1866, uneleal/and un caracter general, allele un caracter special, precum i al acelora dinperioada imediat urmätoare pand la 1877-1878, ace§tia au fost valoro§i oamenipolitici, cu activitäti §i in alte domenii in viata statului precum cel economic,administrativ §i cultural, dupd cum urmeazd: Nicolae ,Futu (1799-1871) reputateconomist, Ion Heliade Reidulescu (1802-1872) profesor, prozator, ziarist,pre§edinte al guvernului provizoriu §i membru al Locotenentei domnqti in TaraRomâneascd la 1848, Ion Ghica (1817-1897) inginer, profesor la AcademiaMihdileanA din Ia§i, prim ministru al Principatelor Unite in 1859 §i al României in1866, Ion lonescu de la Brad (1818-1891) agronom, profesor la AcademiaMihdileand din Iasi in 1844, Dimitrie Bolintineanu (1819-1873) prozator, poet,ministru de externe in 1860 §i al invdtamântului §i cultelor in Principatele Uniteintre 1863-1864, Vasile Alecsandri (1821-1890) poet, prozator, director alTeatrului National din Ia§i in 1840, diplomat, ministru plenipotentiar al României laParis in anii 1884-1890, Gheorghe Sion (1821-1892) prozator, membru al

12 Nicolae Iorga, lzvoarele contemporane asupra mircdrii lui Tudor Vladimirescu cu un studiu istorical scrierilor asupra lui Tudor, Bucurqti, 1921, p. 189-325.13 Vornicul Alexandru Beldiman, Tragedia sau mai bine zis jalnica Moldovei inhimplare asuprareavreitirii grecilor 1821, In Mihail Kogalniceanu, Cronicile Romeiniei sau Letopisetele Moldovei $iValahiei, ed. a 2-a, Bucure§ti, 1874, vol. III, p. 335-433; Emil Vârtosu, Despre "tragodia" luiAl. Beldiman, Bucurqti, 1940.14 Nicolae Iorga, op. cit., p. 3-185; Documente privind istoria Romániei. Reiscoala din 1821. lzvoarenarative, vol. V. Bucure5ti, 1962, p. 17-162.15 Documente privind istoria Romemiei, p. 563-574.16 lbidem, p. 575-590.

www.dacoromanica.ro

3 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independenfei 55

Academiei Romane in 1868, Radu Rosetti (1822-1868) magistrat, prefect pe rand inmai multe judete, prefect al politiei din Bucuresti in 1855 si 1866, N T. Ora,seanu(1833-1890) ziarist, magistrat, director al Monitorului Oficial in 1876 si 1882,Nicolae Gane (1835-1916) prozator, avocat, deputat in Parlamentul Romaniei in1871, ministru al Domeniilor in 1888, Alexandru Candiano Popescu (1841-1901)ziarist, prozator, general, adjutant regal in 1880, Theodor Vaceirescu (1842-1914)general, prefect in 1866, diplomat, ministru plenipotentiar al Romaniei la Bruxelles(1882), Roma (1885), Viena (1888), C.D. Severeanu (1845-1930) medic, profesorla Facultatea de MedicinA din Bucuresti".

Cat priveste scrierile memorialistice privind in mod deosebit rdzboiul deindependenta al Romaniei din 1877-1878, numärul acestora este mutt mai mare, decateva zeci de titluri fatA de perioada anterioard, apArute intre 1877 si 1893 cele maimulte, la care se pot adAuga alte zeci de studii i articole aparute in diferiteperiodice cu precAdere militare, ca "Romania militarä" in anii 1896-1902, "RevistaInfanteriei" in anii 1897-1904, "Revista Artileriei" din anii 1898-1904, "Revistaarmatei" in anii 1886-1914, "Cercul publicatiilor militare" din anul 1897, darcivile dupA cum urmeazA: "Albumul literar" din 1878, "Noua revistä romand" din1906, "Arhiva" din Iasi din 1895, "Convorbiri literare", tot din Iasi in 1915-1916,dar i revista "Journal des Debats" din Paris in anul 1912. Autorii acestor din urmAscrieri memorialistice sunt in marea lor majoritate militari de cariera, militari inrezervA, militari voluntari, in fruntea lor aflandu-se Domnitorul Carol (1839-1914).UrmeazA apoi general ii Alexandru Cernat (1828-1893), Ion Codruf (1839-1883),Alexandru Feilcoianu (1837-1910), Scarlat Scheletti (1842-1893), ChristacheCráiniceanu (1845-1920), Henric Herla (1829-1908), ofiterii: colonel GheorgheBoteanu, locotenent-colonel C. Caplescu, maior C. Mer4eanu, cdpitanii MihailDragomirescu i N Codrescu etc., precum i unele grade inferioare, cum ar fisergentul $tefan Georgescu, apoi medicii voluntari Gheorghe Sabin §i Fialla deLudovic §i unii soldati rezervisti precum Simion Periefeanu, Partenie Sireteanui8.

Pe baza acestor lucrari se poate obtine o imagine mult mai completa a unoraspecte mai putin cunoscute in legatura cu acest rAzboi, cum ar fi organizareaarmatelor beligerante, atitudinea marilor puteri europene fatA de acest evenimentinternational cunoscut atunci ca Raiboiul oriental, relatiile militare romano-ruseevolutia lor, faptele de vitejie ale ostasilor romfini pe campurile de lupta de laPlevna, Vidin, Rahova, dar i unele deficiente constatate in pregatirea cadrelormilitare aflate la conducerea operatiilor militare etc.

In cele ce urmeazA ne vom referi numai la unele din aceste aspecte,incepand cu relatiile militare romano-ruse i evolutia bor. Dupd cum se §tie, in baza

17 lstoria Rolm:fp:lei, vol. IV, Bucuresti, 1964, p. XXVH-XXVIH, capitolul izvoare.Pentru bibliografia lucrdrilor privind rttzboiul de independenttt al Romaniei din 1877-1878,

I.C. Baca Bibliografia ritzboiului pentru independenfä 1877-1878, Bucuresti, 1927; Anton Oprescu,Reabolul de independenfa 1877-1878. Contribufii bilbiografice, Bucuresti, 1938; Ilie Ceausescu,Vasile Mocanu, Romeinia in ràzboiul pentru independenfá nalionalei 1877-1878. Contribufitbibliografice, Bucuresti, 1972; L'independence de la Roumanie, ed. $tefan Pascu, tucuresti, 1977,p. 262-264; Independenfa Romdniei. Bibliografie, ed. $tefan Pascu, Bucuresti, 1977.

§i

18

www.dacoromanica.ro


Conventiei semnata la Bucure§ti la 4 aprilie 1877 intre Romania i Rusia, cele cloudstate erau de facto aliate in lupta contra Imperiului otoman19. Totu§i, la inceputRusia nu parea sa aibe o incredere prea mare in valoarea armatei romane, de§iaceasta se dovedise a fl de la inceputul operatiilor militare bine organizata, echipata§i instruita, fapt subliniat intr-o lucrare memorialistica apartinand unui ofitersuperior rus, colonelul Martinov din Statul Major. Acesta recunotea in expunereasa ca "romanii propusesera Rusiei cooperarea lor la sud de Dunare, cu intentia de aasedia Vidinul asuma in general lupta cu trupele turcqti (...) dar oferta lor furespinsa (...) deoarece guvernul rus era pe deplin multumit, in acel timp, deneutralitatea Romaniei i nu dorea deloc sa-i dea drepturi de a emite anumitepretentii la incheierea Oa", pentru serviciile prestate in cursul acestei campaniimilitare". Aceea§i opinie se intalnqte §i intr-o alta lucrare cu caractermemorialistic, apartinand generalului rus Alexei Kuropatkin, fost §ef de Stat Majoral generalului M. D. Skobelev, exprimata prin cuvintele: "ru§ii la inceput (Anfangs)nu aveau intentia (Absicht) sa lase armata romana sa opereze activ pe teatrul delupta din Bulgaria sau cel putin numai cu conditia de a fi pusa sub ordinulgeneralilor ru§i. N-aveau incredere in valoarea ei (man misstrante ihremWerthen)"21.

in acea vreme insa, eforturile Romaniei de a coopera pe campul de lupta cuarmata rusa ocupa un loc foarte important in politica externa a statului, fapt reflectatpe larg in memoriile domnitorului Carol, Inca din perioada neutralitatii Romaniei,and insa§i marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse, propusesedomnitorului roman "o intelegere practica din punct de vedere militar, fara nici uncaracter politic"22. In acest fel, marele duce Nicolae cauta sa scuteasca Rusia deasumarea vreunui angajament politic fata de Romania. Din acest motiv nu s-a pututincheia nici un tratat ruso-roman mind la baza aceasta problema. Doud lunijumatate mai tarziu insa, la 2 aprilie 1877, chiar inainte de semnarea la Bucure§ti aConventiei romano-ruse din 4 aprilie, domnitorul Carol a primit in audienta laBucurqti pe doi ofiteri din Statul Major rus, unul capitanul Popov fiind chiaradjutantul marelui duce Nicolae, veniti in mod special de la Chi§inau; in cursulaudientei ace§tia au pledat "cu insistenta pentru o cooperare a armatei romane cucea rush.", declarand totodata Ca "e necesar a se intocmi de pe acum chiar un plan inacest sens"23. In replica, domnitorul roman a fost de acord cu propunerea, dar inacel moment §i-a rezervat "dreptul de a se pronunta mai tarziu, in mod definitiv"asupra ei. In schimb, a transmis cu acest prilej marelui duce Nicolae, prin acqti doi

19 Documente privind istoria Romdniei. Reizboiul pentru independentd, vol. II, (I ianuarie 9 mai1877), Bucuresti, 1952, p. 111-119; Memoriile regelui Carol 1 al Romeiniei, de un manor ocular,vol. III, (1876-1877), Bucurqti, 1994, p. 110-115 §i nota 1 de la p. 111-115.20 Col. Martinov, Le blocus de Plevna d'apres les archives historiques, Paris, 1904, p. 4.21 Alexei Kuropatkin, Kritische Rackblicke auf den russisch-tiirkischen Krieges 1877-1878, Berlin,1885, p. 102.22 Carol I, Memoriile, vol. III, p. 94.23 Ibidem, p. 108.

§i a-§i

§i

www.dacoromanica.ro

5 Arnindrile unor combatanti in rázboiul de independeniä 57

ofiteri, un mesaj in care declara cA "dorete ca armata romfind sd ocupe deocamdatdo pozitie dincolo de Olt, formand oarecum aripa dreaptd a armatei ruse"24.

Dupd declararea rdzboiului ruso-turc §i pdtrunderea armatei ruse peteritoriul Romfiniei, in baza conventiei incheiate anterior intre cele cloud state,pentru ca aceasta sa ajungfi la sud de Dunare pe teritoriul Imperiului otoman, la20 aprilie 1877 s-au purtat noi convorbiri pe aceastA temd la Ch4indu, intre mareleduce Nicolae §i Ion C. BrAtianu, pre§edintele Consiliului de Mini§tri al RomAniei,avAnd drept obiectiv de a "stabili mai dinainte §i in mod precis conditiile decooperare dorite de Principe (adicd de domnitorul Carol n.n.) intre trupele române

armata rusd §i mai inainte de orice, Principe le tine sá i se garanteze absolutaindependentd in comanda trupelor Doud saptdmini mai tdrziu, convorbirileau fost continuate la Ploie§ti la 2 mai 1877, de data aceasta intre marele duceNicolae §i domnitorul Carol; in timpul lor cel dintai a insistat "din nou pentru ocooperare directä a armatei romfine, motivfind aceasta cerere, prin faptul cä fortaarmatd proprie ce ii este pusd la dispozitie nu era suficientd pentru indeplinireainsdrcindrii ce i s-a dat"26. In replied, domnitorul Carol i-a declarat interlocutoruluisdu cd "mai inainte de orice, trebuie sd aibd, in mod absolut, in propriile sale mdiniconducerea intregii sale armate"27 §i cã "aceastd armatä va ft dispusd pentrumoment in Valahia mica (adicd in Oltenia n.n.), de unde va asigura aripa dreaptd aarmatei ruse in operatiile ei de desfa§urare strategicd i va forma eventual aripa sadreaptd"28, in fine cd arde "de dorinta de a intra in actiune §i cd este gata cu placerea stabili cu Cartierul General rus conditiile in aceasta privintd"29.

Ulterior astfel de convorbiri pe tema colabordrii militare romdno-ruse aucontinuat; la 7 mai 1877 domnitorul Carol a solicitat marelui duce Nicolae caarmata romfind sa aibd la sud de Dundre, in Bulgaria, dupd trecerea fluviului, "obald proprie de operatii cu aripa stdngd pe Isker"30, iar la 20 mai ca "zona dintreVidin §i Rahova sd fie rezervath trupelor romfine", iar domnitorul Carol a fost rugatde interlocutorul sau "de a admite ca armata sa sa. treacd Dundrea la Vidin"31. Dinpdcate hotdrarile marelui duce Nicolae privind cooperarea militard romfino-rusds-au izbit de opozitia cercurilor politice i diplomatice tariste, care nu voiau sd-§iasume anumite obligatii fata de Romfinia, materiale §i mai ales politice, cdrora Ii s-aaldturat chiar tarul Alexandru al II-lea, acesta considerdnd cd o astfel de cooperaremilitard nu era de fel necesare. Mai mult, cercurile diplomatice tariste conditionau

24 lbidem, p. 108-109.23 Ibidem, p. 129.26 Ibidem, p. 142.27 Ibidem.28 Ibidem, p. 143.28 lbidem.30 Ibidern, p. 145.31 Ibidem, p. 157.32 Ibidem,p. 154.

sisale"25.

www.dacoromanica.ro

58 Constantin erban 6

cooperarea militarä romano-rusd prin subordonarea armatei romanecomandamentului suprem al armatei tariste33.

Ca urmare, potrivit afirmatiilor din Memoriile domnitorului Carol, in zivade 17 mai 1877, printr-o notA diplomaticd a lui Alexandru Gorceakov, printulcancelar i ministrul de externe al Rusiei, se respingea propunerea Romaniei de alupta pe un teatru de operatii pe cont propriu la sud de Dunäre prin cuvintele "Rusian-are trebuinta de ajutorul armatei romane" si cd "fortele pe care ea le-a pus inmiscare spre a lupta contra Turciei sunt mai mult decal indestulatoare, ca sä atingdscopul inalt pe care si I-a propus imparatul, cand a inceput acest räzboi"34. Inincheiere, in acelasi document, se cerea guvernului Romaniei s5 se abtin5 de laorice operatiune agresivA separata contra turcilor, propunandu-se participarea la "oactiune comunä sub comanda supremA si conform cu ideile generalului sef rus"35.Tot in Memoriile domnitorului Carol se mentioneaza i o declaratie a lui AlexandruGorceakov, potrivit cAreia "el stie bine cA la Mare le Cartier se manifesta dorinta caRomania sA ia parte la operatii; el insA nu se poate alAtura la aceastä dorinta"36, iarand domnitorul Carol i-a declarat cal o participare activä a armatei sale la razboieste de dorit din mild cd numai pe campul de luptd s-ar putea sigila independenta

Alexandru Gorceakov ar fi replicat cd independenta tArii "va fi desigurrecunoscutd de Puterile Garante i f5rd participarea ei la rAzboi". In fine and,marele duce Nicolae a aflat de afirmatia lui Alexandru Gorceakov, potrivit cdreia"Rusia nu doreste cooperarea armatei romane", acesta "foarte nemultumit" ar fiafirmat cA "diplomatia prea se amestecA in lucruri care nu o privesc"37.

Doud luni mai tarziu armata taristA, care asedia Plevna apAratA de armataotomanA aflatd sub comanda generalului Osman Pasa, suferea o a doua infrangerepe acest front de luptd, fapt care a obligat pe marele duce Nicolae sd expediezedomnitorului Carol, la Cartierul General roman, cunoscuta telegramd din 19 iulie1877, prin care se cerea in ajutor, cat mai repede posibil. Textul telegamei, inseratintegral in paginile Memoriilor domnitorului Carol are urmAtorul cuprins: "PrintuluiCarol al Romaniei la locul unde se &este Cartierul General roman. Turcii,adunand cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sA faci fuziune,demonstratie i dacA se poate sA treci Dundrea cu armata, dupd cum doresti. IntreJiu i Corabia demonstratia aceasta este neapArat necesard pentru inlesnireamiscArilor mele. Nicolae"38.

Cum era de asteptat, domnitorul Carol a rispuns favorabil cererii mareluiduce Nicolae, ordonand a doua zi, la 20 iulie 1877, Diviziei a 4-a Rom And sA tread.Dundrea pe malul drept, sA vind in ajutorul rusilor unde acestia vor dori39, iar la22 iulie 1877 domnitorul Carol a rdspuns telegrafic marelui duce Nicolae cA

" Ibidem.34 lbidem, p. 155.

Ibidem, p. 156.36 Ibidem, p. 164.37 Ibidem, p. 165.38 lbidem, p. 191-192.39 Ibidem, p. 192.

OM,

www.dacoromanica.ro

7 Amintirile unor combatanti in rekboiul de independenid 59

ajutorul trimis se ridica la 30.000 de oameni ofiteri i trupa, spre a putea cuceriPlevna printr-o "si Huta comunA740. Cat de benefic a fost in acel moment ajutorul datde armata romanA celei ruse pentru cucerirea Plevnei a fost remarcabil subliniat deistoricul austriac Anton Springer, intr-o monografie consacratA Razboiului ruso-turcdin 1877-1878 in Europa, prin cuvintele: "DacA ajutorul nu venea repede, rusii ar fifost nevoiti probabil sA parAseascA Bulgaria, retrAgandu-se peste Dunare. In acestcaz turcii invingAtori ar fi incercat sA mute teatrul de rAzboi in Romania si tam ar fifost expusA celui mai mare pericol, celei mai cumplite nenorociri, cauzatd deinvazia

Un alt eveniment din timpul razboiului, considerat o problemdcontroversatA, II constituie atacul din 30 august 1877 impotriva redutei Grivita dinsistemul de fortificatii al Plevnei, in urma cdruia armata romand, in special, a suferitmari pierderi umane. In lucrdrile de specialitate cauzele acestor pierderi sunt pusepe seama fie a unor erori de recunoastere in prealabil a campului de lupta, respectivde ate ofiterii de Stat Major al armate romane42, fie a faptului cA obiectivul militarcare trebuia cucerit de romani nu era bine cunoscut, ca urmare a lipsei de interes decare au dat dovadA doi ofiteri romani, Jacob Lahovary si C. BrAtianu, de la serviciultopografic, care intocmiserA harta inexactA a campului de luptA43, fie a faptului cã"inainte de atac comandamentul ruso-roman credea cd exista o singura redutAGrivita, and, in realitate, abia in ziva atacului s-a dovedit cA erau douA redute in locde una44, fie cA "atat ordinul (de operatii) cat i harta topografica a Statului Majorindicau o singura redutA and "abia in timpul atacului din 30 august s-a constatat cdnu era o singurA redutA ci douA redute numite mai tarziu Grivita I i Grivitaprecum si a faptului cA in cursul atacului armata romanA n-a fost sprijinitA, cum sehotArase in prealabil, de o brigadA ruseasca, care a actionat totusi cu o intarziere dedouA ore, cand trupele romane fuseserA respinse de cele otomane.

In scrierile memorialistice ale combatantilor tirile privind aceastAproblema sunt extrem de variate i foarte importante pentru a trage unele concluziicat mai aproape de realitatea istoricd a momentului. Astfel, in Memoriiledomnitorului Carol sunt date urmAtoarele explicatii: "insuccesele i marile pierderiale aripei drepte sunt consecintele unor greseli fatale la care erau toti supusi pânAacum caci nu o singurd redutA Grivita exista, dupd cum ardta harta ruseascA ci suntdouer46. La randul sAu generalul Alexandru Candiano Popescu, pe atunci cu grad demaior, considera, dupA cum e mentionat in "amintirile" sale, cA o recunoastere acampului de lupta. se facuse in prealabil de cAtre maiorul Jacob Lahovary, subsef al

4° Ibidem, p. 196.41A, Springer, Der Russich-turkische Krieg 1877-1878 in Europa, Wien, 1891, vol. II, p. 82.42N. lorga, Histoire des Roumains et de la romanité orientale, vol. X, Bucure4ti, 1945, p. 236.43 Istoria Romániei, vol. IV, Bucure§ti, 1964, p. 622.44 I. Foc§eneanu, N. Ciachir, Actiuni militare ruso-romeino-bulgare, in rázboiul din 1877-1878,Bucure§ti, 1967, p. 128.45 Nichita Adäniloaie, Independent(' national a Romeiniei, Bucure0, 1986, p. 323.46 Carol I, Memorii, p. 238.

turce.

www.dacoromanica.ro


Statului Major roman°, care "insärcinat intradins cu recunoasterea campului deluptA dinprejurul Grivitei, trebuia asemenea fi indeplinit lucrarea sa cuexactitate i cu orice pret"48. In privinta pierderilor umane, acelasi da cifra de1333 morti si 1176 raniti, deci peste 2500 oameni49. De asemenea in Memoriilegeneralului Alexandru Cernat, atunci comandantul Diviziei a 4-a Romand, care aatacat acea reduta, se afirma cd pierderile umane se ridicau la 2800 mortica "la recunoasterea ce se facuse cu cloud zile inainte de lupta nu se vAzuse cleat osingurd reduta pe and in realitate erau cloud redute, ceea ce a cauzat pierderi far-anici un rezultat"50. In legatura cu pierderile umane inregistrate in aceastä luptA,datele sunt diferite, in sensul CA acesta din urmä afirma cA numärul era ceva maimic fatä de aprecierile acute de maiorul Alexandru Candiano Popescu si mai maredee& cifrele oficiale apreciate atunci la numai 1925 morti si raniti51. In schimb celerelatate de colonelul Christache CrAiniceanu, ajuns ulterior general, sunt cu totuldeosebite in aceastä problema. Astfel acesta afirmä cd in fata redutei se constatasein zilele de 27-29 august de cdtre unii ofiteri de artilerie cA se afla o vale larga de500-600 m i adancd, realitate confirmatd si de colonelul Dabija, comandantulRegimentului de artilerie, cd abia in timpul atacului s-a dovedit cd numita redutd eraapArata cu focuri din flanc, de o altA redutä despre care nu se stia nimic pand

52atunci .ccNimem nu pätrunsese panA spre ele sau mai aproape de ele afirma

acelasi pentru a le descoperi pe fiecare in parte. 0 atare recunoastere s-ar fi pututface dupA luarea uvrajului inaintat din seara zilei de 27 august, graba si pripa auimpiedicat efectuarea lucrArilor preliminare ale unui atac. Cele cloud redute vAzutedin läturi, din departare despre nord i despre sud din pozitii opuse se luau una dreptalta si pärea astfel a fi numai una singurd". In fine, la randul sau generalulAlexandru FAlcoianu relateazA in Memoriile sale cd la 26 august seara colonelulVoinescu i cdpitanul Groza din Statul Major al Diviziei a 3-a au fAcut orecunoastere spre directia redutei, uncle inamicul ocupa un mic fort intr-o pozitieinaintatd, ,care era flancatd de o altà reduta situatä mai in dreapta, cam in fataDiviziei. In urma acestei recunoasteri s-a hotArat pentru a doua zi sd se ataceluarea acestui fortuin53.

Analizand rand pe rand aceste relatdri apartinand unor veterani ai acestuirAzboi, am ajuns la concluzia cA unele dintre ele contin stiri similare, altele inschimb contin si date ceva mai ample. Astfel cdpitanul N. Codrescu relata in"amintirile" sale referindu-se la "afacerea din ziva de 30 august", cum numeste el

47 General Alexandru Candiano Popescu, Istorie critic& Asaltul luarea Bucuresti, 1913,

143i

26.Ibidem, p. 33.

491bidem, p. 25.50 Alexandru Cernat, Memorii. Campania 1877-1878, Bucuresti, 1976, p. 13-15.51 Documente privind istoria Rorndniei. Reizboiul pentru independenta 1877-1878, vol. VI,

sept. 1877 15 oct. 1877). Bucuresti, 1953, p. 199-2002 Chr. Crainiccanu, Impresii de rdzboi din 1877-1878, Bucuresti, 1896, p. 32-33.53 General Alexandru Fälcoianu, Amintiri din rdzboiul ruso-rornáno-turc din 1877-1878, Bucuresti,1902, p. 27-38.

sd-si

i raniti,

Griv4ei,

si

si

11

www.dacoromanica.ro

9 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independent?"' 61

problema calor cloud redute de la Grivita, ca recunoa§terea, care a precedat aceastälupta, "nu a corespuns a§teptarilor, acela care a avut aceasta insarcinare nu a fost lainaltimea lui (adica a pregatirii sale profesionale n.n.), s-au achitat in mod neloialAla de tara, careia el servea subt imperiul egoismului, el nu s-a expus aratarilesale s-au marginit Ara a-si da osteneala ca se ataca o singura reduta, in realitate s-auatacat cloud de o data, ceea ce nu era prevazut in dispozitiile acelui atac". Incontinuare acesta mai relateaza urmatoarele: "Din cauza acelei nenorociterecunoweri fortele fiind impartite (...) in cloud' nu mai prezentau aceiai siguranta,pe cdta vreme acele cloud coloane erau destinate a ataca una §i aceia§i reduta dindou'd parti, adica din fata §i din flanc sau spate (...) Drept urmare, in cursulatacului trupelor române impotriva redutei Grivita, coloana din Divizia a 3-a a fostcu totul zdrobita iar coloana din Divizia a 4-a a suferit pierderi insemnate"54.Continuanduli expunerea, capitanul veteran N. Codrescu mai adauga: "Lumeaspune cã acel ofiter lipsit de con§tiinta ar fi fost dl. maior Jacob Lahovary, fostministru de razboi in trei rânduri in tara romdneasce. Acest ofiter superiorajunsese la aceasta inalta insarcinare gratie protectiunii ce acordase DI. generalCernat, caruia §tiuse sa-i c4tige increderea56 Acest ofiter superior continuarelatarea in loc de a fi indepartat din acea inalta insarcinare a fost mentinut inacest post gratie inaltei protectii a d-lui general Cernat, in calitate de ministru derazboi, ba chiar doll& luni mai farziu dl. Jacob Lahovary a fost avansat la gradul delocotenent colonel"57. Tot capitanul N. Codrescu mai afirma cd "un capitan veterannumit Tatarascu din Statul Major, care ar fi efectuat o recunoa§tere pe cont propriua ampului de lupta de la Plevna, ar fi semnalat maiorului lacob Lahovary cã in fatatrupelor romdne la Grivita se aflau cloud redute in loc de una la o departare decdteva sute de metri intre ele i ca un atac cu cloud batalioane ar fi un dezastrupentru ea efectivul lor ar fi prea slab in raport cu rezistenta ce ar intdmpina dinpartea inamicului in fata i in loc sa se ia in considerare aceste detalii §i sa severifice cele spuse de acesta, pentru a se modifica directia atacului redutei, acelofiter a fost amenintat cu darea in judecata pentru interpretare de ordine58.

Tot in legatura cu deficientele recunoWerii efectuate de ofiterii de StatMajor asupra carnpului de lupta din fata redutei Grivita, un alt veteran de razboi,Gheorghe Sabin, medic, martor ocular in aceasta lupta, pe baza insemnarilor propriiintr-un jurnal de campanie, da la iveald marturia unui soldat din Regimentul 1 0dorobanti din Divizia a 4-a, ranit la Grivita: "Ni se spusese afirma ostapl caindata ce vom ie0 in muchea dealului o sa avem inaintea noastra es §i mai departeo reduta inconjurata de §anturi inaintate, sa ne desfacem in tiraliori (adica intragatori n.n.) i sa plecam in pas gimnastic, Ara a se trage focuri având intre noi

54 N. Codrescu, Din pacatele trecutului sau dupli 14 de ani, memoriile unui veteran invalid, Botosani,1902, p. 232-233.55 Ibidem, p. 234.56 Ibidem, p. 235." Ibidem, p. 240.58 lbidem, p. 263.

.

a

www.dacoromanica.ro

62 Constantin $erban 10

plutoane de soldati, care purtau legäturi de nuele (fascine) 5i scari. Odata ajun5i la5anturi, sa tragem in turci, ce vorn gasi adapostiti in ele, iar soldatii cu fascinele sàle arunce in 5ant, astupam i sa putem alerga mai departe la alte 5anturi 5i tota5a pand la redutd, unde sa se pund scdrile i sa ne urcam sus pe parapet. Dar abiaam ie5it in muchea dealului continua relatarea soldatul 5i in loc de 5es inainteanoastrd se facea o vale in fundul cdreia se adunase apa de ploaie ce a azut atunci.Dincolo de vale, creasta era repede 5i acoperia de tufe de rardcini, iar deasuprarapei era o redutd cu 5anturi imprejur. Ne-am desfavrat in tiraliori 5i ni s-a datordin sä pornim la pas gimnastic. Ceilalti s-au dus iar eu fiind ranit la umär m-aminapoiat. Nu mai 5tiu ce s-a facut, dar reduta aceasta era greu de luat, domnule!""Tot medicul Gheorghe Sabin mai relateazd, in calitate de martor ocular, cum a fostucis in lupta cdpitanul Valter Mdrdcineanu, aflat in fruntea soldatilor din companiasa, cdrora le striga mereu: "Inainte bdieti! Veniti dupd mine!", apoi cum a cazutmaiorul Gheorghe Sontu, "in momentul in care era sa ajungd in redutd, Iângäcdpitanul Caracalia, care vazand mort pe 5eful sdu, ia pu5ca unui soldat cazutalaturi, îi face un addpost din cadavre i trage in inamic, ucigand doi ofiteri turci,care se urcaserd pe parapete 5i incurajeau la rezistenta pe soldatii lor, dar bravulcdpitan e lovit in piept i cade mort"60 .

Studiate fiecare in parte, scrierile memorialistice in legdturd cu ataculredutei Grivita din 30 august 1877, apoi comparate intre ele precum cu altedocumente de epocd, pe de o parte, 5i tinand seama de conditiile foarte grele in cares-au desfa5urat operatiile militare ale armatelor aliate române 5i ruse pe pdmantstrain contra celor otomane, pe de altd parte, considerdm cd deficientele constatatein activitatea unor cadre cu functii de rdspundere in Mare le Stat Major erau inerentein acele imprejurdri, mai ales cd ofiterii i osta5ii romani se aflau atunci pentruprima data implicati intr-o conflagratie militard de atari proportii, Med' sä fi cunoscutpand atunci greufatile unei campanii de nivel european. Bine echipati, inarmatimai ales instruiti, ofiterii 5i soldatii romani care au atacat la 30 august 1877 redutaGrivita au impresionat pe contemporanii lor prin tenacitatea cu care au infruntatfocul uciga5, netinand seama ca la orice pas riscau sa-5i piarda viata 5i au dovedit cuprisosinta ea' prin pregatirea lor militard armata din care faceau parte era de nivelulaltor armate europene, a5a cum sublinia un corespondent de presd al ziaruluielvetian "Bund": "armata romand merita a fi pusd langd orice altd armatd a Europei5i oricine poate fi mandru de soldatii 5i ofiterii ei, care au dat probe atat de strdlucitede vitejie"61.

Valoarea istoricd a acestor scrieri memorialistice apartinand combatantilorromani din rdzboiul din 1877-1878 este cu atat mai mare cu cat pe baza lor se poatesurprinde, chiar dui:a 125 de ani de cand au fost redactate, existenta, la un momentdat, a unui moment de crith in desfa5urarea acestei conflagratii, nedezvaluit !And

59 Gh. Sabin, Arnintiri din reizboiul de independenta cu o scrisoare din pariea lui Barbu Delavrancea.Bucure*ti, 1912, p. 93-94.

Ibidem, p. 94.61 Nichita AdAniloaie, op. cit., p. 321.60

sa-I

si

ai

www.dacoromanica.ro

11 Amintirile unor combatanti in retzboiul de independenta 63

acum in nici o lucrare de specialitate, monogafie §i de sinteza. Acest moment decrizei se referd la panica provocata in randul mai multor generali ru§i, in frunte cumarele duce Nicolae, de marile pierderi umane inregistrate de armata lor in timpulcelor trei mari batalii de la Plevna, evaluate la cateva zeci de mii de oameni. Drepturmare, la 1 septembrie 1877 s-a tinut la Cartierul general rus un consiliu de rlizboiin prezenta tarului Alexandru al II-lea i a lui D.A. Miliutin, ministrul de rkboi alRusiei. Cu acest prilej marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse deoperatii, impreunA cu generalii Nepokoicitki, pful de Stat Major, K.V. Levitki,ajutorul acestuia, principele Massa !ski, comandantul artileriei ruse, P.D. Zotov,comandantul Armatei a 4-a rusk au propus tarului intreruperea atacurilor contrafortificatiilor de la Plevna i retragerea armatei ruse in pozitii defensive, mai inaintela est de eau! Osma (circa 30 km est de Plevna) §i apoi pe teritoriul Romaniei pemalul stang al Dunärii pe timpul iernii, unde urma A. se organizeze §i sä seintareascd cu noi trupe aduse din Rusia, pentru ca in primavara anului 1878 sAreinceapA rdzboiul contra otomanilor62. In acest consiliu de rdzboi ministrul deräzboi rus D.A. Miliutin s-a opus categoric propunerilor acute de generaliiinsistand cu energie pentru stationarea trupelor ruse pe pozitiile ocupate in jurulPlevnei, alAturi de cele romane, precum i pentru continuarea luptelor pana lacapitularea lui Osman Pap. Pentru moment, tarul Alexandru al II-lea a fost depArerea ministrului sat, de rkboi, apoi a comunicat celor de fatA hotdrarile sale.Mai inttii tarul sustinea sporirea fortelor armate ruse cu noi contigente aduse dinRusia, in special trupele de garda, apoi urma sA aducA din Rusia pe generalulinginer E.T. Todleben, un specialist in fortificarea obiectivelor militare §i apArareaacestora, care se distinsese cu succes in rdzboiul Crimeei. De asemenea, tarulconsidera ca. la Plevna, in locul atacurilor contra fortificatiilor ridicate de otomani,sA se instituie blocada §i asediul acestui important obiectiv militar. In aceea§i zitarul Alexandru al II-lea I-a informat de hotArarile luate la acel consiliu de rAzboi pedomnitorul Carol, care la randul sat' a declarat ca §i "clansul se une§te in mod foartedecis cu pArerea ministrului de rkboi (rus) §i sfatuie§te cu tot dinadinsul de a lAsatrupele in fata Plevnei". Mai mult, domnitorul Carol a aclAugat cA trupele ruse de laPlevna "ar trebui sa se fortifice cu anturi aid i a cAuta pand la sosirea intäririlor cesunt de adus, ca sa taie lui Osman Pap orice comunicatie cu lumea din afarA"63.

Referindu-se la acest consiliu de rdzboi din 1 septembrie, generalulAlexandru Cernat aratd in "memoriile" sale cd tarul i-a fAcut onoarea de a-i cere §ilui parerea ulterior. Genera lul roman ar fi raportat tarului mai intai despre pierderilede vieti omene§ti suferite de armata romand in atacul de la Grivita din 30 august1877, care dupd pArerea sa se ridica la 4000 de soldati i ofiteri §i apoi ar fi afirmaturratoarele: "Rog pe domnii generali, care au emis aceastd pärere (de a intrerupe

62 Alexandru Cernat, op. cit., p. 17 §i nota 2; vezi mai amanuntit despre desfasurarea i hotarfirile luatela acest consiliu de razboi in Dnevnik prebivniia faria osvoboditelia vi dunaiskoi armii vf 1877 godu,Sankt Petersburg, 1885, p. 209-212. Despre generalul Totleben, General Graf Totleben vor Plevna1877, s.a.; Plevna et son defenseur Osman Pasa,Paris, s.a.63 Carol 1, Memorii, p. 242.

5

www.dacoromanica.ro


operatiile militare la Plevna n.n.), sa ma ierte daca nu o pot impartasi, caci amferma convictie Ca daca se va ridica fortificatii si din partea armatei imperiale, cums-a facut despre partea armatei romane, am putea in toata siguranta astepta sosireaguardei imperiale (...) i astfel vom tine asediul pana ce Osman Pap, constrans defoame, se va preda. Apoi continua generalul Alexandru Cernat care va fi opiniapublica in Europa, and va afla ca armata imperiala, ara sa fie invinsa, se retragepentru pse luni in Romania, spre a se organiza si a incepe in anul viitor resbelul dinnou, care rezbel ar putea continua in conditiile de azi, si nu s-ar ivi dificultati maimari de invins; dar noi ne vom supune la deciziunea M. S. Imparatul. Cum vaordona ap vom executa! Atunci incheie relatarea sa generalul Alexandru Cernatimparatul se scoalã in picioare i zicand: Ori Plevna va fi luata, ori oasele mele vorramane aicea! $i intorcandu-se care mine, imi multumi pentru curajul i francheteacu care mi-am exprimat opinia"64.

In aceeasi zi de 1 septembrie 1877, domnitorul Carol se relateaza inMemorii a avut o convorbire cu marele duce si cu mai multi generali rusi, precumNopokoicitki, Zotov, Levitki, principele Imeritinski, precum si cu generalulAlexandru Cernat, in timpul careia hotari "ca sa ramand cu desavarsire in defensivacä romanii sa se mentina cu orice pret in reduta Grivita"65. De asemenea, se mai aratain acelegi Memorii, intr-o scrisoare particulara a domnitorului Carol adresata sotieisale, din 2 septembrie 1877, ii comunica acesteia printre altele Ca "trupele de garddruse urmau sä vina peste o lund66. $i intr-adevdr acestea au sosit pe câmpul de luptdde la Plevna la sraritul lunii septembrie i in prima decadd a lunii octombrie 1877.

Toate aceste relatdri provenite din unele scrieri memorialistice care contininformatii pretioase despre diferite aspecte, unele cunoscute altele necunoscute,menite sA le completeze, in mod armonios, pe cele din documente inedite saupublicate in colectii speciale, se dovedesc a fi de un real folos acelora care inredactarea lucrärilor lor urmäresc sa prezinte i fata mai putin cunoscuta aevenimentelor istorice aflate in atentia bor.

HISTORICAL VALUE OF THE MEMOIRS OF SOME ROMANIANSOLDIERS FIGHTING IN THE INDEPENDENCE WAR OF ROMANIA OF

1877-1878

Abstract

The present paper takes under consideration the issue of scientificdocumentation in history writings. The author underlines the importance of

64 Alexandru Cernat, op. cit., p. 19-21; despre generalul Zotov, General Pavel Zotov, Voina zanezavisimosti Slavian v 1877-1878 godah, in "Russkaia starina", 1886, I, P. 213-240; II, P. 425-450;1907, 1, p. 5 i urm.65 Carol I, Memorii, p. 243.

Alexandru Cernat, op. cit., p. 21 §i nota 1.

§i

www.dacoromanica.ro

13 Amintirile unor combatanfi in relzboiul de independengi 65

memoirs, which as early as the Middle Ages were used by the chroniclers of theRomanian Principalities in writing their own accounts. This category of sources,seen as research tool, were also in the attention of important personalities of themodern times, involved in the events linked to the revolutions of 1821 and 1848-49,and the struggle for the union of the Principalities of 1859. A special focus isdevoted to memoirs illustrating the reigns of Alexander loan Cuza and Charles I.

It is noted that the memoirs picturing the developments of the IndependenceWar of Romania of 1877-1878 surpass in number those of the previous periods, andcan throw a light on a number of aspects less known in the specialised worksdevoted to this conflagration of European importance.

In order to illustrate the historical value of this category of narrativesources, an ample analysis is made of several issues including : 1. The Romanian-Russian military relations and their evolution in 1877 ; 2. The controversial issue ofthe two keeps of Grivita, under attack on 30 August 1877 ; 3. The existence of amoment of crisis in the developments of the Romanian-Russian military operationson the Plevna front on 1 September 1877, attributable to the intention of someRussian generals to end the attack and withdraw the Russian army from Romaniafor a duration of 6 months, namely until the spring of 1878, when the militaryoperations against the Ottomans would have been resumed. Based on the memoirsof Tsar Alexander II, Prince Charles I, and General Alexandru Cernat, it is shownthat the war against Plevna was continued by a siege laid to the army of OsmanPasha.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

STRATEGIES NATIONALES ET SYSTEMES SCOLAIRESEN TRANSYLVANIE, 1867-1914*

JOACHIM VON PUTTKAMER

La politique hongroise pendant l'epoque dualiste aspirait notoirement a unEtat national hongrois, refusant aux nationalités des droits égaux, même lareconnaissance de constituer des entités politiques, des nations. Au contraire, la Loides nationalités de 1868 (Loi 44/1868) ne reconnaissait qu'une nation hongroiseindivisible, dont tous les citoyens faisaient également partie. Mis A part desréglementations sur la langue d'Etat et sur l'emploi de la langue maternelle enversles autorités locales et régionales, la loi n'offrait que des perspectives dedéveloppement culturel et ecclésiastique aux divers groupes ethniques de laHongriel. Et comme l'historiographie féconde sur ce sujet l'a montré, meme cesdroits étaient systématiquement restreints pendant les années suivantes, surtout parla legislation scolaire, qui des 1879 forçait l'enseignement obligatoire de la langued'Etat hongrois et de plus en plus aspirait a contrôler les écoles des nationalités.Cette legislation, qui culminait dans la Loi Apponyi de 1907, est géneralementconçue comme une politique de magyarisation, d'assimilation forcée, qui outre lefait qu'elle viola l'identité nationale des écoliers, empêcha les efforts d'éducationdes nationalités et empoisonna l'atmosphere politique - jusqu'à nos jours2.

Texte remanid et dlargi d'une conference donnde au New Europe College le 2 mars 2001.I Pour des introductions géndrales voir Zoltan SzAsz, Die Ziele und Maglichkeiten der ungarischenRegierungen in der Nationalitatenpolitik im 19. Jahrhundert, in Ferenc Glatz, Ralph Melville (dds.),Gesellschaft, Politik und Verwaltung in der Habsburgermonarchie 1830-1918, Wiesbaden 1987,pp. 327-341; Mircea Pacurariu, La politique de Ittat hongrois a l'egard de l'église roumaine deTransylvanie a l'époque du dualisme austro-hongrois 1867-1918, Bucuresti, 1986; AntoniePlamadeala, Lupta impotriva deznalionalizeirii romdnilor din Transilvania in timpul dualismuluiaustro-ungar in vremea lui Miron Romdnul (1874-1898), Sibiu, 1986; tits ddtailld, mais de tendanceapologiste: Sandor Bird, The Nationalities Problem in Transylvania 1867-1940. A Social History ofthe Romanian Minority under Hungarian Rule, 1867-1918 and of the Hungarian Minority underRomanian Rule, 1918-1940, Boulder, Highland Lakes 1992.2 Bela Beller, A nemzetiségi iskolapolitika tarténete Magyarorszdgon I918-ig, in "MagyarPedagogia", t. 10, 1974, pp. 47-65; Istvan Dolmanyos, Kritik der Lex Apponyi (Die Schulgeselze vomJahre 1907), in Peter Han& (dd.), Die nationale Frage in der osterreichisch-ungarischen Monarchie1900-1918, Budapest, 1966, pp. 233-304; Dumitru Suciu, Aspecte ale politicii de asuprire nationald cide maghiarizare forfatà a romdnilor din Transilvania in timpul dualismului, in "Anuarul Institutuluide Istorie si Arheologie Cluj-Napoca", t. 28, 1987/1988, pp. 289-310; Liviu Maior, Politica Kolard aguvernelor maghiare AO de romeini (1900-1914), in "Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca,t. 30, 1990/91, pp. 123-138; Walter Konig, Die Entwicklung des Schulwesens der SiebenbiirgerSachsen zwischen 1867 und 1914, in "Forschungen zur Volks- und Landeskunde", t. 27, 1984, I.pp. 45-55.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 4, p. 67 82, 2002www.dacoromanica.ro

68 Joachim von Puttkamer 2

L'historiographie sur ce sujet en general ne s'occupe que d'un groupeethnique seulement. En meme temps il manque des etudes comparatives3. Mais c'estla comparaison des strategies nationales qui peut démontrer le cadre des restrictionsdans lesquelles les mouvements nationaux différents devaient agir, de quels moyensils pouvaient se servir, et quels succes ils pouvaient obtenir. En présentantbrievement les résultats principaux de ma these d'habilitation, qui traite desconsequences de la politique scolaire hongroise apres 1867 sur la vie quotidiennedes minorités ethniques, je vais démontrer les modifications de perspective qu'unetelle comparaison est capable de produire4. En me restreignant sur les Saxons et lesRoumains de la Transylvanie historique, j'essaierai de faire la demonstration que dupoint de vue structurel et national, et les Saxons et les Roumains ont réussidévelopper leurs propres systèmes scolaires, en repoussant les aspirations nationaleshongroises.

Pour une comprehension approfondie, ii faut commencer par quelquesremarques a propos de la théorie. Pendant la derniere dizaine d'années notre idée dunationalisme et de ce qui constitue la nation a fortement change. Par consequent, jecomprends la nationalité comme identification nationale, comme unphénomene absolument subjectif. La nation est un concept politique, qui ne seforme pas spontandment, mais qui est propagé parmi la population par des acteurs.L'historien tcheque Miroslav Hroch a décrit ce processus d'une maniere presqueclassique ii y a maintenant déjà trente ans5.

La Hongrie constitue un cas assez particulier. Car, en Hongrie, le conceptde la nation n'était pas propagé parmi une population indifférente. II y avait plutôtplusieurs concepts qui rivalisaient, pour ainsi dire, pour la conversion des mémespersonnes, et, dans notre cas, des mémes écoliers. C'est-à-dire que la questionnationale en Hongrie peut etre comprise non pas comme un probleme d'organiser lacoexistence des nationalités diverses dans un Etat commun, mais comme unecompetition pour l'identification nationale. Dans cette competition, bien stir, le

3 Stelian Mindrut, invalamintul comunal elementar din Transilvania intre anii 1867-1918, in "Crisia",t. 19, 1989, pp. 265-187; Dumitru Suciu, Date privind situafia politica fi confesional,,scolara aromanilor din Transilvania in prima decada a dualismului, in "Anuarul Institutului de IstorieCluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 89-122; Vasile Popeanga, ,Scoala romaneasca din Transilvania inperioada 1867-1918 i lupta sa pentru unire, Bucuresti 1974; Simeon Retegan, Politica qi educafie laromanii din Transilvania in epoca liberalistnului austriac (1860-1867), in "Anuarul Institutului deIstorie Cluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 73-88; Carl Go liner et al., Die Siebenbarger Sachsen in denJahren 1848-1918, Wien, Kohl, Weimar, 1988, pp. 284-302; Heinz Brandsch, Geschichte dersiebenbargisch-sachsischen Volksschule, Sch5.13burg, 1926. Aspirant a une perspective comparativeWalter Konig (ed.), Beitrage zur Siebenbargischen Schulgeschichte, KOln, Weimar, Wien 1996.

Joachim von Puttkamer, Schulalltag und nationale Integration in Ungarn. Slowaken, Rumdnen undSiebenbarger Sachsen in der Auseinandersetzung mit der ungarischen Staatsidee, 1867-1914 (paraltraen 2002).5 Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism,London, 1983; Dieter Langewiesche, Nation, Nationalismus, Nationalstaat in Deutschland undEuropa, Munchen, 2000; Miroslav Hroch, Die Vorkampfer der nationalen Bewegung bei den kleinenValkern Europas. Eine vergleichende Analyse zur gesellschaftlichen Entwicklung der patriotischenGruppen, Praha, 1968.

c'est-à-dire

4

A

www.dacoromanica.ro

3 Strategies nationale et systemes scolaires 69

concept d'une nation roumaine ou allemande avait l'avantage inestimable qu'ilpouvait se réclamer de la langue maternelle et de la confession, parce que c'étaientdes criteres soi-disant objectifs et naturels. Mais de l'autre côté, le concept d'unenation hongroise ou plutôt magyare avait l'avantage qu'il était massivement appuyépar des moyens administratifs, tels que l'instruction obligatoire de la languehongroise et les moyens disciplinaires.

C'est pour cela que la politique scolaire hongroise jouissait et jouit encored'une reputation assez mauvaise. Et elle la mérite. Dans la suite de cet article, jevais mettre l'accent sur des aspects modernes de cette politique du point de vuestructurel, mais cela ne sera pas pour l'excuser. De toute maniere c'était unepolitique nationaliste, avec des traits a la fois modernes et répressifs.

Les étapes de la politique scolaire hongroise sont bien connues. Ainsi jepeux limiter ma demonstration A quelques traits fondamentaux. D'abord, ii faut serendre compte que la legislation hongroise était explicitement fondée sur le principeconfessionnel, tout au contraire de la legislation autrichienne ou allemande. Ceprincipe remontait aux idées de Joseph Eötvös. Par là, Eötvös croyait pouvoirgarantir la liberté du développement culture!, une liberté qui devait protéger aussi lavie culturelle des nationalités. D'apres Eötvös, le principe confessionnel dans lesysteme scolaire était destine A compenser l'absence d'organisation nationale, quiétait refusee aux nationalités6.

Par consequent, les écoles confessionnelles étaient A l'abri des actesarbitraires de la part des autorités gouvernementales par l'autonomie des eglises, quiétait un principe enraciné dans l'ancienne constitution de la Hongrie. Pourtant, legouvernement réservait A lui-même des pouvoirs étendus par les lois sur les écolesélémentaires de 1868 et de 1876 et par la loi sur les écoles secondaires de 1883.Ces lois fixaient le cadre dans lequel les églises pouvaient administrer leurs écoles,tels que les principes d'organisation, les plans d'instruction, la qualification desinstituteurs et des professeurs etc. Des le debut de l'epoque dualiste les autoritésgouvernementales etaient chargees de veiller sur la qualite et pour ainsi dire sur lamodernité de l'education confessionnelle.

Cette surveillance était une ache véritablement exténuante. Pour les annéessoixante-dix et quatre-vingt on peut trouver une vraie série d'exhortations officiellesadressées aux eglises, qui étaient averties de prendre soin des conditions d'hygiene,d'une frequentation scolaire plus reguliere et de la qualification des instituteurs8.Dans les écoles rurales on trouvait partout des conditions défavorables. Plus d'une

6 JOzsef atvos, A nemzetiségi kerdés, Budapest, 1865; LaszIO Felkai, La politique culturelle deJoseph Ebtvds: Théorie et activité, in Ferenc Glatz (dd.), Reformists and Radicals in Hungary. Etudeshistoriques hongroises 1990, t. 5, Budapest, pp. 67-80; Paul Body, Joseph EON& and theModernization of Hungary, 1840-1870. A Study of Ideas of Individuality and Social Pluralism inModern Politics, in "Transactions of the American Philosophical Society", New Series, t. 62, 1972, 2,pp. 84-89.

Lois XLIV/1868, XXVIII11876 et XXX/I 883.8 Circulaire ministdrielle 1/1873, in Archiv fur katholisches Kirchenrecht", t. 45, 1881, pp. 140-144;Arrets ministdriels 20.301/1885; 17172/1886; 18388/1886.

www.dacoromanica.ro


centaine d'enfants étaient souvent serrés dans une salle sombre, étouffante et guèrechauffee, un artisan ou un paysan sans aucune education pedagogique enseignantaux enfants. La plupart des écoles n'enseignaient que la lecture, l'écriture, le calculet un peu de religion, mais guère les autres sujets prescrits par la loi, tels quel'histoire, la géometrie ou les sciences naturelles. La grande majorité des écoliers nedisposait pas de livres scolaires9. Les autorités scolaires voulaient faire disparetrede tels défauts.

A partir des années soixante-dix, ce qu'on entendait par une école moderneétait de plus en plus lie A des aspects nationaux. Le moment tournant a cet egard,futla Loi XVIII de 1879, qui prescrit obligatoirement l'instruction de la langue d'Etatofficielle, du hongrois, dans les écoles élémentaires. Dans les débats législatifs, ontrouve des arguments pragmatiques ainsi que des arguments décidémentnationauxm. Ce qui nous intéresse dans ce contexte est le fait que les autoritess'engagerent des ce moment A veiller surtout sur la qualite de l'enseignement duhongrois. Et c'est ce trait particulier qui devint rapidement le signet d'une écolemoderne.

Mais l'enseignement du hongrois posait des problemes presqueinsurmontables. Le hongrois n'était guère parle par la majorité de la populationcomme langue maternelle, et il y avait de nombreuses contrées o le hongrois étaitpratiquement inconnu". Un des problemes les plus graves se posait au niveau desinstituteurs: souvent, eux-memes ne parlaient pas le hongrois". Pendant une périodetransitoire, le gouvernement offrait des cours de langue pour les instituteurs, maisces cours d'été ne connaissaient guère de succes". A la longue, on espérait résoudrele probleme en introduisant la langue hongroise comme matière obligatoire dans lesséminaires aussi. Désormais les écoles élémentaires confessionnelles étaientobligees de n'embaucher que des instituteurs possédant un diplôme officiellementreconnu et qui, par consequent, auraient dQ etre qualifies pour enseigner lehongrois.

9 Bericht des kOnigl. ungarischen Ministeriums JiJr Cultus und Unterricht an den Reichstag über denZustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, Budapest, 1873, pp. 31-34, 57;Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875. Bericht des kön. ung. Ministers farKultus und Unterricht an den Reichstag, Budapest, 1877, pp. 218-225; Magyar Országos Levéltar[MOL] K 305 1887-1-2586 Beszterce-Nasthd varmegye. Kis Budaki all. elemi népiskola 17145/1879.° Magyarisirung in Ungarn. Nach den Debatten des ungarischen Reichstages iiber den obligaten

Unterricht der magyarischen Sprache in sammtlichen Vollcsschulen, MUnchen, 1879.II Selon la statistique officielle, en 1880 5,2 % des Roumains et 16,2 % des Saxons en Transilvaniepropre parlaient le hongrois, A magyar korona orszcigaiban az 1881. év elején végrehajtottnépszámlálds eredményei némely hasznos hazi állatok kimutatásaval egyiitt, t. I, Budapest, 1882,pp. 650-669.12 En 1879, le pourcentage estimé des instituteurs qui ne connaissaient pas le hongrois s'élevait a plusde 25 % pour tout le pays, Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und1884-85. Im Auftrage des konigl. ungar. Ministers jiir Kultus und Unterricht nach den amtlichenQuellen dargestellt, Budapest, 1886, p. 122.

Arret ministériel 13620/1879, Schul- und Kirchenbote", t. 14, 1879, pp. 156-158; NéptanitOkLapja", t. 13, 1880, p. 282; Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und1884-85, pp. 98-101, 122; NéptanitOk Lapja", 29. aocit 1885, pp. 555-556.

www.dacoromanica.ro

Strategies nationale.et systèmes scolaires 71

Dans les regions minoritaires, le remplacement des anciens instituteurs parde telles personnes était un processus qui devait durer une trentaine d'annes,c'est-i-dire une generation entière, si on ne voulait pas mettre en questionl'autonomie des eglises reconnue par la constitution. Mais les autorités semontraient de plus en plus impatientes. En general, Texpérience quotidienne desautorités était telle qu'elles ne possédaient aucun moyen de forcer les 'églisesrenvoyer des instituteurs qui ne disposaient pas des qualifications demandees par laloi. Et il était assez facile de concevoir que la persistance des problemes aurait étaitcausée non pas par des fautes de qualification, mais par un refus expres et motivepar des attitudes nationales. C'est-i-dire que des les années quatre-vingt, lesautorités interprétaient les défauts structurels dans les systêmes scolaires commedes défauts d'origine politique et nationale. En 1897 une statistique officiellemontrait que 508 instituteurs uniates et orthodoxes possédant un diplôme reconnuenseignaient le hongrois sans que les écoliers l'auraient appris. Les fonctionnairesgouvernementaux en déduisaient un probleme disciplinaire et demandaient des loisplus strictesm. Ils ignoraient délibérément que les pedagogues specialises voyaientles causes des problemes de l'enseignement du hongrois surtout dans les salles declasse combles, dans la frequentation toujours irréguliere et dans le manque d'appuidu côté des parents, mais non pas dans une attitude de refus national du côté desinstituteurs roumains ou allemands".

La Loi Apponyi de 1907 répondait a ce glissement de l'argumentationstructurelle vers une argumentation nationale. Pour vous en rappeler le contenu: laLoi Apponyi essayait de résoudre les problemes de l'enseignement élémentaire d'uncôté en introduisant la subvention massive des écoles confessionnelles par l'Etat,subvention qui servait surtout a la remuneration des instituteurs laquelle fut enméme temps massivement augmentée. De l'autre c8té la loi liait ces subventions auxlarges pouvoirs disciplinaires que les écoles en question devaient ceder auxautorités officielles. Enfin, elle réglementait la langue de toutes les affiches ainsique les armoires, les cartes murales, les livres scolaires et les registres dans un sensstrictement national. Quant a l'enseignement du hongrois, la Loi Apponyi en generalne dépassait guere les prescriptions qui étaient deja en vigueur, sauf quelquesdetails tout de même importants qui facilitaient l'introduction du hongrois commelangue d'instruction16.

14 Das ungarische Unterrichtswesen im Studienjahre 1896-97. Auf Grund des XXVII. Jahresberichtesdes kanigl. ungar. Ministers far Cultus und Unterricht, Budapest, 1898, pp. 165-167; Gábor G.Kemeny, lratok a nemzetiségi kérdés tortinelehez Magyarországon a dualizmus kortiban, t. 2,Budapest, 1956, p. 701.15 Peter Sdfrany, Nipiskola és gymnasium, in Országos Kozepiskolai tanasegyestileti kozIOny", t. 21,

. 1887/88, pp. 601-604; Az II. Országos és egyetemes taniigyi kongresszus napl6ja, t. 2,A magyarorszcigi néptanitók otOdik egyetemes gyzilisének naploja (népiskolai szakoszkily), Budapest,1898, pp. 67-76.16 Loi XXVI1/1907; Teodor V. Pacatian, Cartea de aur sau luptele poultice nationale ale romiinilor desub coroana ungarti, t. 8, Sibiu, 1915, pp. 456-634; 0. Ghibu, Stelian Mândrut, Milcarea nationalti fi

.

www.dacoromanica.ro


Par consequent, la Loi Apponyi effectivement introduisait un nouveau typed'école élémentaire: a côté des écoles confessionnelles autonomes et des écolesd'Etat, ii y avait maintenant le type pour ainsi dire hybride de l'école confessionnellesubventionnée, a regard de laquelle les autorités possddaient de larges moyensd'ingerence. Par là, on essayait de résoudre des problèmes structurels par desmoyens disciplinaires. En dirigeant d'importants moyens financiers vers le secteurscolaire, la loi contribua largement A résoudre ces problèmes structurels. Loin desdiscussions passionnees sur les aspects nationaux de la loi, c'est ce courant demodernisation auquel les écoles saxonnes et roumaines devaient répondre. Jereviendrai sur cet aspect un peu plus tard.

La politique hongroise, qui etait conçue comme une politique décidémentcentraliste, devait tout de meme tenir compte de quelques particularités régionalesen Transylvanie. Premièrement, l'autonomie confessionnelle y etait enracinéebeaucoup plus profondément que dans les regions de l'ancienne Hongrie royale. En1861 déjà, l'eglise luthérienne des Saxons avait ajusté sa constitution aux conditionsmodernes, ce qui garantissait une administration professionnelle des écoles et unelarge participation des laIques dans les affaires scolaires17. L'eglise orthodoxe avaitsuivi cet exemple par le Statut Organique de 186818. Wine les deux eglisescatholiques jouissaient d'une certaine autonomie et d'une participation des !agues,contrairement a l'eglise hongroise. C'est ainsi qu'en Transylvanie elles pouvaientrenvoyer au status catholicus du XVII` siècle19.

Deuxièrnement, la Transylvanie, et surtout les comitats roumains, faisaitpartie des regions ou le systeme scolaire était très peu développé surtout au debut derepoque dualiste. Tandis qu'en general, la frequentation des écoles s'élevait jusqu'à50 %, aux comitats roumains elle n'atteignait que 25 %. A Hunedoara, qui etait pourainsi dire, le feu arriere deplorable, la frequentation ne parvenait guere A 15 %20Dans ces regions, le gouvernement réagissait en ne comptant plus sur les

activitatea parlamentara a depute:Nor partidului national roman din Transilvania intre anii1905-1910, Oradea, 1995, pp. 101-107.17 Provisorische Bestimmungen fiir die Veriretung und Verwaltung der evangelischen LandeskircheAugsburger Bekenntnisses in Siebenburgen, Hermannstadt, 1862.Is Die Verfassung der griechisch-orientalisch-romanischen Kirche in Ungarn und Siebenbiirgen, inArchiv ftlr katholisches Kirchenrecht" t. 25, 1871, pp. 234-276; Andreas Freiherr von Schaguna,Compendium des kanonischen Rechtes der einen, heiligen, allgemeinen und apostolischen Kirche,Hermannstadt 1868; Onisifor Ghibu, Para ci organizafia bisericeasca .yi volara in Transilvania iUngaria, Bucuresti, 1915.19 Friedrich H. Vering, Lehrbuch des katholischen, orientalischen und protestantischen Kirchenrechts,mit besonderer Riicksicht auf Deutschland, Oesterreich und die Schweiz, 3eme edition, Freiburg,1893, p. 151; Joachim Bahlcke, Status catholicus und Kirchenpolitik in Siebenbiirgen.Entwicklungsphasen des ramisch-katholischen Klerus zwischen Reformation und Josephinismus, inZsolt K. Lengyel, Ulrich A. Wien (eds.), Siebenbargen in der Habsburgermonarchie. VomLeopoldinum bis zum Ausgleich (1690-1867), KOln, Weimar, Wien, 1999, pp. 151-180.20 Bericht des konigl. ungarischen Ministeriums fiir Cultus und Unterricht an den Reichstag Ober denZustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, pp. 31-33.

www.dacoromanica.ro


confessions, mais en fondant au plus tot des écoles d'Etat21. La loi de 1868prévoyait que de telles écoles devraient enseigner dans la langue maternelle desécoliers. Tout de meme, on peut observer aussi dans ce cas le changement desmotivations structurelles vers des motivations nationales, comme par exemple lesécoles d'Etat officiellement enseignant seulement en hongrois. Et des les annéesquatre-vingt, on peut aussi observer que le gouvernement établissait des écolesd'Etat dans les vales, sans avoir une motivation autre que nationale, c'est-i-dire derépandre plus facilement l'idée de l'Etat hongrois.

Mais en poursuivant cette strategic nationale, le gouvernement devait tenircompte de la tolerance traditionnelle en Hongrie et de la concurrence des écolesconfessionnelles saxonnes et roumaines. D'une part, en Transylvanie l'usaged'envoyer des enfants dans les écoles d'une autre nationalité était particulièrementrépandu, et les écoles magyares en bénéficiaient. Considérez les exemplesd'Octavian Goga et Onisifor Ghibu, qui fréquentaient le lycée d'Etat hongroisSibiu, ou d'Alexandru Vaida-Voevod, qui commença ses etudes chez les unitariensA Cluj, continua dans le lycée a Bistrita, plus tard changea pour le lycée roumainBrasov, avant enfin de rentrer encore une fois a Bistrita22. Devant une telle diversitéd'écoles enracinées dans les vieilles traditions, les écoles magyares ne pouvaient semaintenir que si elles offraient des conditions attractives, c'est-A-dire si elles nesupprimaient pas completement la langue maternelle dans l'enseignement. Lors desconcours, on trouve souvent l'avis que les candidats devraient parler ou le roumainou l'allemand, ce qui était toujours le cas en 189623. Dans les archives du Ministerede l'éducation publique, se trouvent plusieurs cas d'instituteurs magyars refuses oumeme renvoyés des écoles d'Etat en Transylvanie, par exemple a FAgaras ouSebes, parce qu'ils ne parlaient ni le roumain ni l'allemand24. Plusieurs écoles d'Etatse trouvaient meme forcées d'offrir des cours de langue roumaine ou allemande, carles parents insistaient sur ce point et menaçaient d'envoyer leurs enfants a une autreécole25.

Dans les autres regions de la Hongrie, de telles concessions étaientimpensables. Dans les regions slovaques par exemple, on peut trouver des cas dedirecteurs d'écoles, qui étaient fiers que leurs instituteurs ne parlaient que lehongrois26. En general, on peut dire qu'en Transylvanie, l'enseignement de la langue

21 Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875, pp. 206-207; Ferenc Halasz, Allaminépoktauis, Budapest, 1902, pp. 199-245.22 Onisifor Ghibu, Pe baricadele vigil; Alexandru Vaida Voevod, Memorii, t. I, Cluj, 1994.23 Voir Néptanitök Lapja", 31 aollt 1880, p. 403 (Cirlibaba); 28 mai 1896, melléklet, p. 2 (Berzovia);18 juin 1896, mdsodik melléklet, p. 5 (Cuciulata); 16 juillet 1896, p. 7 (Corbu; Bran).24 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi es polg. iskola tlgye 24610/1882; Ibid. 1887-1-2596Szeben vármegye. Szaszsebesi all. elemi iskola 30860/1886.25 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi ds polg. iskola tigye 44231/1887; Ibid. 1893-1-11886Fogaras vármegye. Fogarasi Miami polgári iskola 1448/1892; Das ungarische Unterrichtswesen imStudienjahre 1896-97, p. 99; Kemény, Iratok, t. 2, p. 702.26 MOL K 305 1887-1-337 Nyitra vármegye. Szakolczai all. elemi iskola 37305/1887; Ibid. 1887-1-1834-1. rész Turdcz vármegye. Tur6czszentmártoni dll. polg. fels6 ds elemi iskolak 25380/1883.

A

www.dacoromanica.ro


hongroise etait beaucoup moins pathetique et portait beaucoup moins deconnotation politique qu'en Haute Hongrie, c'est A dire la Slovaquie actuelle. Lesassociations culturelles magyares comme le EMKE (Erdélyi MagyarKozmiivelddési Egyesidet) se trouvaient forcées, par la situation décrite plus haut,limiter leurs activités A la stabilisation des écoles des minorités magyaresdispersees, au lieu d'imposer l'enseignement du hongrois aux enfants roumains etallemands27.

Comment est-ce que les nationalités ont réagi face A la politiquegouvernementale? Commencons par les Saxons. Le grand avantage des Saxons,outre leur autonomie confessionnelle, était le niveau de leur système scolaire, quiétait traditionnellement tres élevé. Au XIX' siècle les Saxons étaient la seulenationalite en Hongrie ayant réussi a garantir une frequentation scolaire de plus de90 %. Ils disposaient de 300 écoles Clémentaires et de sept écoles secondaires, surune population de 230.000 personnes. En 1870 il y avait un instituteur sur42 écoliers chez les Saxons28. Dans le reste du pays, les conditions étaient beaucoupplus défavorables. Beaucoup d'écoles élémentaires des Saxons disposaient de deuxou méme de trois instituteurs. Et la plupart des enfants allaient a l'école passeulement pendant six ans, comme la loi l'exigeait. En fait c'étaient neuf ans pourles garcons et huit ans pour les filles. En plus la qualification des instituteurs étaitexemplaire29. Des les années soixante-dix, les instituteurs saxons formaient desassociations, qui étaient destinées au perfectionnement professionnel. Le journal"Schul- und Kirchenbote" était publié régulierement a partir de 1865. L'egliseluthérienne en Transylvanie était la premiere en Hongrie a établir un systèmed'inspection professionnelle des écoles. Toutes les imperfections fustigées dans lesannées soixante-dix par l'ev8que Georg Daniel Teutsch furent bientôt éliminées30.

Disposant de ces moyens, les autorités ecclesiastiques pouvaient facilementremplir les exigences de la loi. Ainsi elles repoussaient les ingérences du côté desautorités officielles. Les pedagogues saxons recevaient l'autorisation d'enseigner lehongrois seulement depuis la deuxièrne classe et comme matière séparée, tandis queles autres écoles enseignaient le hongrois a partir de la premiere classe commeelement integral de l'enseignement gCnéral31. Cette concession était possible, parceque les écoles saxonnes acceptaient le hongrois en principe. Et grace A la longuedurée des etudes élémentaires, les instituteurs pouvaient garantir que leurs écoliers

22 Sdndor .16zsef Pdkéi4z EMKE megalapitasa és negyedszázados miikodése 1885-1910, Kolozsvar,1910, pp. 250-255.28 A vallas- és kozoklatdsfigyi m.kir. ministernek a kozoktatás állapotuiról szóló és az országgyilles eléterjesztett tizenegvedik jelentése 1880/1-1881/2, Budapest, 1882, pp. 266-268; Statistisches Jahrbuchder Evangelischen Landeskirche A. B. im Grossftirstentum Siebenburgen", t. 3, 1870, Annnexe A.29 Schulordnung fur den Volksunterricht irn Umfange der evangelischen Landeskirche A. B. inSiebenburgen, in Gesetze der evangelischen Landeskirche A. B. in Siebenbiirgen vom Jahre 1870,Hermannstadt 1870, pp. 18-31.3° Georg Daniel Teutsch, Die Generalkirchenvisitationsberichte, Hermannstadt 1925.31 Jahrbuch fur die Vertretung und Verwaltung der evangelischen Landeskirche A. B. in densiebenbtirgischen Landesteilen Ungarns", t. 8, 1896/98, pp. 81-83, 85-87.

www.dacoromanica.ro


apprendraient la langue d'Etat tout de meme. Les écoles saxonnes avec leurs huit ouneuf classes regulières ne connaissaient pas de classes de reiteration.L'administration scolaire saxonne évitait donc l'enseignement en langue hongroisedans ces classes de reiteration, tel que le prescrivait la Loi Apponyi. De plus,l'eglise luthérienne était suffisamment riche pour refuser toute subvention liée a unequelconque ingérence de l'Etat32. Naturellement, ii y eut des protestations contrel'enseignement élargi du hongrois. L'eglise luthérienne en Transylvanie réussit toutde meme a ne perdre aucune école de langue allemande en Transylvanie sous la LoiApponyi.

A regard des manuels scolaires, les pedagogues saxons suivaient unestrategic similaire, concernant l'enseignement de l'histoire et de la politique. Ungrand nombre de pedagogues saxons possédaient une education académique desorte qu'ils étaient qualifies pour ecrire des manuels scolaires. Comme les manuelsétaient écrits sous autorisation du consistoire, leur structures et les premieresesquisses faisaient regulierement l'objet de débats dans les journaux pédagogiqueset les conferences des instituteurs33. Mais ce n'est pas seulement le niveaupedagogique qui importe. En general, les auteurs des manuels saxons remplissaienttoutes les exigences du nationalisme magyar, suivant l'exemple des manuelsd'histoire magyars. En meme temps, les auteurs y ajoutaient leur conception d'unehistoire de la Transylvanie, c'est-à-dire des Saxons34. Ainsi, ils modifiaient laconception centraliste de l'histoire hongroise, en la transformant en une conceptionrégionaliste. Plus on trouve dans les manuels de la langue allemande des piecesd'histoire hongroise, plus on trouve des pieces d'histoire saxonne. Une comparaisondes editions différentes des manuels de Franz Obert permet de mettre en lumiére cedéveloppement35.

32 En 1904/05 les dcoles luthdriennes de langue allemande en toute la Hongrie recevaient moins de 2%de leurs revenus de l'Etat, Développement de l'instruction primaire des pays de la sainte couronnehongroise. Publications statistiques hongroises, nouvelle sdrie, t. 31, Budapest 1913, tableau 47,py. 356-357; Go liner, Die Siebenbarger Sachsen, pp. 301-302.

Schul- und Kirchenbote", t. 22, 1887, pp. 206-208; KOnig, Die Entwicklung, p. 52.34 Carl Werner, Geschichte Ungarns mit besonderer Beriicicsichtigung Siebenbiirgens. Ein Leitfadenfar hohere Volksschulen, Biirgerschulen und die unteren Klassen der Mittelschulen der ev.Landeskirche A. B. in Siebenbargen, Sibiu, 1888; Karl Thomas, Bilder aus der ungarischenGeschichte, 2, Auflage, Brasov, 1898; Rudolf Briebrecher, Lehrbuch der ungarischen Geschichte.Nach Dr. Ludwig Mango lds Pragmatischer Geschichte der Ungarn Jiir die Oberldassendeutschsprachiger Mittelschulen und Lehrerbildungsanstalten, Sibiu, 1908; Friedrich Schuster.Lehrbuch der ungarischen Geschichte. Nach Ludwig Mango lds "Geschichte der Ungarn fiir die 3. und4. Klasse der Mittelschulen" zum Gebrauche in den Unterklassen deutschsprachiger Mittelschulen,Sibiu, 1909. Voir aussi Gisela Teistler (ed.), Deutsche Schulbacher aus Siebenbargen und anderenRegionen des heutigen Rumanien erschienen bis 1945. Bibliographie von Lese-, Realien-,Geographie-, Geschichts- und Staatsbargerkundebtichern, Frankfurt/M., 1996.35 Franz Obert, Deutsches Lesebuch, Dritter Ted. Fiir das 5. und 6. Schuljahr, 7. Aufl. (derNeubearbeitung 2. Auflage), Brasov, 1903 (Exemplaire dans la librairie nationale SzéchényiBudapest); Franz Obert, Deutsches Lesebuch, Dritter Tell. Fiir das 5. und 6. Schuljahr, 7. Aujl. (derNeubearbeitung 2. Auflage), Brasov, 1907.

55

www.dacoromanica.ro


Concernant les Saxons on peut resumer qu'ils ne repoussaient pasdirectement le nationalisme magyar, mais qu'ils le modifiaient. Etant déjà assezmodernes grace aux efforts de leur administration ecclesiastique, les écolessaxonnes étaient bien protegees contre les pressions des autorités hongroises, qui,elles, suivaient la stratégie de faire passer leurs buts nationalistes par la voie de lamodernisation du systeme scolaire.

Les Roumains essayaient de suivre la meme stratégie et d'imiter le modelesaxon. Mais comme il est bien connu, leur niveau de depart dtait beaucoup plusinférieur. Le système scolaire roumain n'était pas aussi ancien que celui des Saxons.II s'était tout de méme développé rapidement depuis le debut du XVIII` siècle. Lesécoles uniates et les écoles de la frontière militaire avaient forme Pavant-garde.Mais depuis la premiere moitie du XIX' siecle, et surtout sous l'égide de l'evêqueAndrei Saguna, les écoles orthodoxes ont rapidement avancé. Pourtant, au debut dePepoque dualiste, les écoles roumaines figuraient parmi les plus arriérées deHongrie. En 1869, seulement un enfant roumain sur trois en Transylvanie, et unenfant roumain sur quatre dans la Hongrie propre frequentaient l'école36. Les raisonsen dtaient la pauvreté generale des regions peuplées par les Roumains, l'emploi desenfants comme bergers et le manque general d'instituteurs.

Tout de méme, la loi sur les écoles élémentaires de 1868 incitait a uneaugmentation des écoles roumaines. Pendant la décennie suivante, leur nombrepassait de 2.800 A plus de 3.100. Le pourcentage de la frequentation des écolesdoublait meme37. A côté des écoles secondaires traditionnelles des uniates, lesorthodoxes, eux aussi, élargissaient leurs écoles secondaires en fondant desinstitutions A Brad et en complétant le lycée a Brasov par une école supérieure decommerce. En 1880, dans l'enseignement secondaire, un écolier roumain sur deuxfrequentait une institution enseignant en langue maternelle, ce qui était un avantageinestimable en comparaison avec les Slovaques ou les Serbes38.

Ce developpement était substantiellement soutenu par l'organisation desstructures professionnelles menée par les deux églises roumaines. Chaque diocesedisposait d'un séminaire pedagogique. Le statut organique de Peglise orthodoxeprévoyait en plus des associations professionnelles d'instituteurs modelées d'apresles associations saxonnes. Jusqu'au debut du Xr siècle, par contre, ces associationsne se développaient guere et il n'y avait que des conferences irrégulieres39. Uneinspection scolaire professionnelle des églises ne fut installée qu'en reponse A la LoiApponyi40. Comme les Saxons, mais A la difference des Slovaques, les Roumains

36 Karoly Keleti, Hazánk és népe. A kozgazdaság és társadalmi statistika szempontjaból, Budapest,1873, pp. 422-423.

37 Magyarorszag tOrténete 1848-1890, Budapest, 1979, pp. 1340-1341.39 Nicolau Popea, Archiepiscopul fi tnetropolitul Andreiu Baron de ,Faguna, Sibiu, 1879, pp. 318-320;J. Strateiu, Organizafia noastrii, in Vatra $colarA", 3, 1910, pp. 97-101; Ananie Boldor, Foloaseleintrunirilor invelfeitorevi, in Vatra *colarr, 6, 1913, pp. 67-70; ibidem, 2, 1909, pp. 201-202;0. Ghibu, Viafa ci organizafia, pp. 112-114.4° "Biserica si scoala", t. 32, 1908, N°. 19 (10./23. mai 1908); 0. Ghibu, Viafa organizafia,pp. 116-117.

i

www.dacoromanica.ro


disposaient de journaux pédagogiques specialises, tels que la "Foaia Scolara" desUniates et la "Biserica i Scoala" et la "Vatra §colafa" des orthodoxes.

Le résultat de ces efforts était impressionnant. En 1907, seulement 12,6 %des instituteurs roumains ne possédaient pas de diplôme reconnu, la moitié jouissaittout de meme d'une education pédagogique incomplete. En regard de ce critere, quideviendra extrémement important pendant les années suivantes, les écolesroumaines dépassaient par beaucoup les écoles slovaques ou rutenes.

Tableau 1Instituteurs non diplômés (écoles élémentaires) en 1906/0741

toute la Hongrie 4,8 %

dans les écoles de langue d'enseignementhongroise 3,1 %allemande 3,9 %slovaque 24,0 %roumaine 12,6 %rutene 23,9 %serbe 1,2 %

La grande exception dtait le comitat de Hunedoara, oii un instituteurroumain sur trois n'avait pas de diplôme. Ce comitat employait aussi le plus grandnombre de paysans enseignants de toute la Transylvanie42. Ce retard de Hunedoaras'avérait tres important dans les années suivantes. C'est dans ce comitat que lesécoles roumaines enregistraient les pertes les plus nombreuses. Le mauvais état desécoles de Hunedoara et l'éducation insuffisante de leurs instituteurs offraientbeaucoup de possibilités aux nationalistes magyars de militer contre les écolesroumaines. Comme pour aggraver la situation, l'inspecteur royal des écolesHunedoara, Károly Dénes, était un nationaliste ardent. Il était fier d'avoir fermé136 écoles roumaines défectueuses pendant cinq années seulement, il les avaitremplacées par des écoles mieux équipées. Wine les autorités du comitatcraignaient enfin que par la suite de cette politique stricte, la moitié des enfantssoumis a l'enseignement obligatoire finirait par deserter l'école43.

Mais Hunedoara est un cas extreme. Si l'on se fie a la statistiqueecclésiastique de l'époque, les orthodoxes hors de Hunedoara ne perdaient que17 écoles élémentaires jusqu'en 1912 suite a la Loi Apponyi. Et les Uniates en

41 Calculations en base du Développement de rinstruction primaire, pp. 153-155 ( tableau 260.42 Estimation en base du ibidem P. 161 (tab. 27c).43 "Vatra Scolara" 5, 1912, pp. 36-38; Pacurariu, La politique de l'état hongrois, p. 175; Dolmanyos,Kritik der Lex Apponyi, pp. 278-279; Magyarorszcig kazoktatásfigye az 1914 évben, Budapest, 1917,Statisztikai táblazatok, pp. 11-12 (tab. 9).

A

www.dacoromanica.ro


perdaient 14944. C'est-A-dire que les pertes d'écoles roumaines a Hunedoarareprésentent déjà la moitié de toutes les fermetures d'écoles confessionnellesroumaines. Dans les autres comitats de la region, les autorités étaient bien prétesaccepter des compromis. En mai 1913, presque 500 écoles roumaines, c'est-A-direune sur trois, ne remplissaient pas les exigences de la Loi Apponyi, sans pour autantque les autorités les ferment45.

Cette disposition des autorités a passer des compromis était un elementimportant dans la pratique de la Loi Apponyi. De l'autre côté les eglises roumainesfaisaient d'énormes efforts pour sauver leurs écoles en améliorant leur équipementmateriel et financier. Suivant le modele des Saxons, les églises essayaient par tousles moyens d'éviter les subventions publiques et de se procurer des moyensfinanciers par elles-mêmes, afin d'augmenter la remuneration des instituteurs. Lemétropolite orthodoxe établit un fond destine A hide des écoles roumaines, et toutRoumain ayant jouit d'une education secondaire était invite A payer volontairement2 % de ses revenus annuels (darea culturald). De cette maniere, le diocese de Sibiuacquit les moyens de soutenir a peu pres 100 écoles pauvres46. En outre, desmécénats roumains dédiaient des centaines de milliers de courortnes de leursfortunes aux écoles, comme le boyar Vasile Stroescu et Emanuil Ungureanu47.

Mais ce furent tout de meme les communes qui prirent en charge la plupartdes frais pour les écoles. Se Ion les calculs de Gheorghe Ciuhandu, rapporteur desécoles dans le diocese orthodoxe de Arad, l'imp& supplémentaire que lescommunes roumaines pouvaient lever en faveur des écoles augmenta de 50 % a lasuite de la Loi Apponyi. Beaucoup de communes demandaient maintenant un imp&supplémentaire de 80 %, et quelques unes demandaient plus de 100 % en addition APimp& régulier sur les revenus48. Ainsi, le diocese d'Arad put éviter d'avoir besoindes subventions gouvernementales pour la moitié de ses écoles - et réussit a garderleur autonom ie.

Dans les regions appauvries de la Transylvanie, l'augmentation massive desremunerations aux dépens de la population roumaine posait des problemes, parcequ'elle mettait en peril l'équilibre social dans les villages ruraux. Iosif Stanca,instituteur a Petri (comitat Arad) a souligné que, par la suite de la Loi Apponyi, lesinstituteurs perdaient leur prestige aux yeux d'une population qui devait faire lesfrais de la remuneration augmentée:

44 Ion Mateiu, Starea Koalelor romiinefte din Ungaria, in "Telegraful roman" 11/24) mai 1913,pp. 202, 206-207.4' Ibidem, p. 202; "Vatra Scolara", 7, 1913, P. 73; Ibidem, 7, 1914, p. 185; Megintett oláhiskolák, in"Naptanita Lapja", 16 avril 1908, p. 16. Bien entendu la statistique ecclasiastique est en géndral plusfavorable A l'égard du nombre des dcoles roumaines que la statistique officielle. Mais la tendance est lameme.46 loan Lupas, Intim ajutorarea Invaiiitorilor, in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp. 132-135; V. Stan,Situatia ,icoalelor noastre, in "Vatra Scolara", 4, 1911, pp. 185-190; ibidem, 7, 1914, p. 185; Mateiu,Starea ,ycoalelor romdneiti, p. 202.47 Stan, Situatia §.coalelor noastre, p. 189; Pacurariu, La politique de rétat hongrois, p. 175.48 Gheorghe Ciuhandu, $coala noastrá poporald i darea culturalà. Un raport oficios, Arad, 1918.

www.dacoromanica.ro

13 Strategies nationale et systèmes scolaires 79

"Din aceasta imprejurare, venim tot mai mult la convingerea, cà invätAtoriiIi vor perde increderea poporului in mäsura, in care sA vor instAri. SarAcia noastrAtraditionald a fost un mijloc, care ne-a consfintit in ochii poporului nostru."49

Les journaux pédagogiques roumains consacraient beaucoup d'espaceconsidérer comment les écoles pourraient améliorer leur acceptation parmi lapopulation50 .

Un autre effet de la Loi Apponyi consista en un changement des relationsentre les instituteurs et les eglises. Pour demander une subvention publique, it fallaitd'abord établir la situation financiere de l'école et de l'instituteur en question.Pendant les premieres années sous la Loi Apponyi, les inspecteurs scolaires royauxetaient presque completement occupés A remplir des questionnaires relatifs A cetteoperation. Si les écoles voulaient recevoir une subvention, elles devaient s'obligeraméliorer les conditions architecturales des classes et - naturellement - a ne pasréduire de leur part ce qu'elles avaient payé jusque IA pour la remuneration del'instituteur.

Mais c'est exactement ce que les autorités confessionnelles essayaient defaire. Dans les actes des inspectorats scolaires royaux, on peut trouver un nombreconsiderable de reclamations de la part des instituteurs. Ils se plaignaient que leséglises essayaient d'échapper a leurs obligations financieres, le fisc payant unegrande partie du salaire51. Autrefois, le montant du salaire n'était souvent pas fixépar écrit. Par consequent, la Loi Apponyi entrainait un processus, A la fin duquel lesrelations entre les instituteurs confessionnels et leurs superieurs étaient de plus enplus gouvernées par des contrats écrits, c'est-A-dire par la loi. A l'origine la LoiApponyi était destinée a affaiblir la protection de l'autonomie confessionnelle, dontjouissaient les instituteurs des nationalités. Mais tout A coup les autorités se virentforcées de protéger les instituteurs confessionnels contre leurs supérieursecclésiastiques. C'est une des aches de recherches futures que d'établir plusprécisément de telles constellations parmi ces écoles roumaines, qui malgré tous lesefforts de la part de reglise, dépendaient tout de merne d'une subvention publique.

II n'est pas utile de mentionner que les autorités n'auraient pas fait usage deleurs nouvelles compétences disciplinaires, surtout a l'egard de l'enseignement de lalangue hongroise. Se lon un calcul de Onisifor Ghibu, 114 sur 148 enquêtesdisciplinaires en instance en 1910 étaient dressées contre des instituteurs roumains,surtout des instituteurs orthodoxes52. Des les années quatre-vingt les autoritésscolaires avaient pensé surtout aux Roumains, quand elles se plaignaient del'obstination et de l'entetement de la part des nationalités a l'égard de la langue

49 Iosif Stanca, $coala romtinii fi inveigitorul roman30.

F.° loan Paicu, La situatiune, in "Vatra colara", 5,privitoare la situalia invillämdntului nostru primar ciromdneascii din Ungaria in anul 1911, Sibiu, 1912.51 Din viata rcolarii, in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp .

romeind, p. 27; Ghibu, $coala romemeascii, pp. 22-23.52 Ghibu, $coala romeineascei, p. 19.

din Ungaria in lumina adevdratii, Arad, 1911,

1912, pp. 211-213; Onisifor Ghibu, Cercetiirila educatia populara, Sibiu, 1911; Idem, $coala

54-55; Ibidem, 6, 1913, p. 198; Stanca, $coala

a

www.dacoromanica.ro


hongroise. La Loi Apponyi offrait la possibilité, souhaitée depuis si longtemps, delaisser libre cours A ces inclinations.

Un dernier aspect concerne la politique des Roumains a regard des manuelsscolaires. En general, on peut dire que le gouvernement hongrois essayait d'exercerun contrôle assez strict sur les manuels scolaires, d'autant plus qu'il ne disposait

en raison de l'autonomie confessionnelle que de l'instrument severe del'interdiction d'un manuel inconvenant. II y avait un grand nombre d'interdictions,qui se dirigeaient surtout contre une representation impropre des conditionsconstitutionnelles de la Hongrie. Des manuels étaient interdits, s'ils décrivaient laTransylvanie comme un grand-duché hors de la Hongrie, s'ils appellaient la Hongrieune partie intégrante de la Monarchie des Habsbourgs, ou s'ils maintenaient que laSanction Pragmatique de l'an 1722 constituait une union réelle et non pas une unionpersonnel le".

Quant aux manuels roumains, les autorités étaient tout de meme pluslibérales qu'on ne pouvait s'y attendre. Cette observation se rapporte surtout A lathéorie daco-roumaine. Parmi d'autres, les manuels de loan Moldovan-Micu etAugust Treboniu Laurian étaient interdits en 1875, quand presque tous les manuelshongrois maintenaient toujours l'idée de la continuité des Roumains enTransylvanie telle qu'elle se trouve dans la chronique du Notaire Anonyme54. Del'autre côté, le manuel d'histoire de loan Dariu "Istoria patriei", qui parut a Bra§oven 1888, recevait l'approbation formelle de la part du ministere bien qu'il affirme lacontinuité et, en plus, démontre les relations historiques de la Transylvanie avec laMoldavie et la Valaquie55. Le manuel "Istoria Ungariei" de Nicolau Pop de Bra§ovfut interdit en 1894. Dans l'édition remaniée de 1897, Pop ne parle plus des cruautésdes Magyars arrivant en Hongrie, mais il maintient l'assertion que les Roumainsdescendaient des colons romains de la Dacie Trajane56. Des assertions similaires setrouvent dans presque tous les manuels d'histoire roumains jusqu'en 1918, sans quele gouvernement les ait censurées. Le manuel de Vasile Goldi§, qui devait éliminerpar ordre de la censure l'assertion que les Roumains étaient les descendants directsdes colons romains, était autorisé a affirmer dans la version censurée qu'il y avaitdes Roumains en Transylvanie au moment de l'arrivde des Magyars".

" Arras ministdriels 21596/1886; 53380/1893; 59455/1897; Robert Csallner, Hermann Horedt,Otto Phleps, Erdkunde fiir die Unterstufe. Dos Konigreich Ungarn, Sibiu, 1909 [Orszagos PedagogiaiKtinyvtAr N°. 560.517]. Une liste des interdictions dtait publide en 1906: A magyarorszdgi iskolákbólkitiltott konyvek es térkipek jegyzéke 1868-1905. Kiadta a vallas- és kOzoktatasiigyi magyar kirdlyiminister 1906. évi 17095 szám alatt kelt rendeletével, Budapest 1906.54 loan Moldovan-Micu, Istoria patriei pentru fcoalele poporale romdne din Ardeal, Blaj 1875;August Treboniu Laurean, 1storia romdnilor din timpurile cele mai vechi panel in zilele noastre, 4. dd.,Bucuresti, 1873; PAcurariu, La politique de l'état hongrois, pp. 150-151.55 Ion Dariu, lstoria patrieti elemente din istoria universalei, tractatel duper' metodul biografic in cloud'cursuri concentrice, pentru ccólele poporale romeine, Brasov 1888.56 Nicolaü, Pop, lstoria Ungcirii elemente din istoria generalei pentru fcdlele poporale, 10. ddition,Brasov, 1897, pp. 15 et 20." Vasile Goldi, Istoria Ungariei in legaturd cu evenimentele epocale din istoria universald pentrufcdlele poporale romdne, Brasov, 1899, p. 27.

i

www.dacoromanica.ro


Ce résultat, ayant egard aux écoles élémentaires, se modifieconsidérablement quand on regarde les manuels pour les écoles secondaires. Des lesannées 1880, les lycées roumains se servaient de traductions du hongrois pour desraisons évidemment politiques". Dans ces traductions, la continuité daco-roumainene pouvait pas figurer. Mais dans l'enseignement quotidien les professeursl'affirmaient tout de meme. Ce fait devient palpable quand on étudie lesrecommandations pour la lecture privée, données dans les annuaires des lycies59.Les discours solennels font la mérne impression°. Et il est tout a fait improbableque Vasile Goldis, qui affirmait la continuité daco-roumaine dans son manuel pourles écoles élementaires, ait repoussé cette meme continuité dans l'enseignement aulycée roumain de Brasov61.

En outre, les traductions roumaines des manuels d'histoire hongroisemontraient seulement de petites modifications, mais tout de male importantes. Aucours de mes etudes, j'ai compare les traductions roumaines aux originaux hongrois.En traitant la revolution de 1848, Vasile Goldis traduisait le magyar "honvédeink",c'est-a-dire nos soldats, par "honvezii"62. Et tandis que les auteurs roumainsdesignaient la monarchie et ses institutions generalement comme hongroises,"ungur", ils changerent d'expression: a partir de 1848, ils emploient le mot ethnique"magyar". A la difference de l'édition originale, la revolution de 1848 semble Etreune affaire exclusivement magyare sans aucun rapport avec les Roumains63. Latraduction d'un manuel d'histoire de Ferenc Ribary de 1884 attribue des cruautéscommises sur les Magyars non pas aux Roumains de la Transylvanie, "romaniiTransilvanii", comme on est en droit de l'attendre selon l'édition originale, mais aux"boemii Transleitanii". Cette phrase devait au moins surprendre un lecteur attentif64.

De tels exemples donnent une impression tout a fait claire. A la differencedes Saxons, les pedagogues roumains n'essayaient pas tellement de modifier laconception d'histoire hongroise par une vue régionaliste, mais cherchaient plutôt a

58 Franciscu Ribdry, Istoria pragmatica a Ungariei. Scrisa pentru scole si privati. Revediuta deDr. Ludovicu Mangold. Cu concesiunea erediloru s'a tradusu dupa editiunea a IV-a emendata, Blaj,1884; Ludovic Mangold, Istoria Ungarid pentru clasele secundare inferióre, scdlele pedagogice ficivile. En roumain par Vasile Goldis, Kronstadt, 1890; Reszö Jaszai, Istoria pragmaticci a Ungarieipentru clasele superioOre ale scolilor medii. Traduction autorisée d'apres la seconde dd. parPetru Suciu, Brasov 1914.59 Virgil Onitiu, Cestiunea ocupatiunii private a scolarilor, in deosebi a celor din gimnasiul superior,in Conferenfele pedagogice ale corpului profesoral dela scólele medii gr. or. romeine din Brasov. I.anul scolaria 1894-95, Brasov, 1895, pp. 14-24, ici pp. 21-24.60 Aurelia Goga, Cum s'a urzit neamul nostru, in "Anuarul al scoalei poporale-romand greco-orientaladin Räsinari pe anul scolar 1910/11", pp. 3-7.61 Voir Vasile GoIdi, Istoria universala pentru scellele secundare, t. 2, Evul Media, Brasov 1893,pp. 14-15, 72; Gheorghe Sora, Vasile Goldis. Militant pentru desaveirsirea idealului nafional,Timisoara, 1980, pp. 86-89.62 Mangold, Istoria Ungariet, p. 137.63 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316; Jászai, Istoria pragmatica, pp. 252-254.64 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316. L'original hongrois: Ferenc Ribary, Magvarországoknyomozó tOrténelme. Tanodai és maganhasználatra, 4. kiadas. Atnézte Dr. Mangold Lajos,Budapest, 1882, pp. 285-286.

www.dacoromanica.ro


maintenir et A défendre une conception nationale roumaine qui défiait les autoritéshongroises.

Quelles conclusions generales peut-on tirer de telles observations? Malgrétoutes les pressions d'une politique hongroise ouvertement nationaliste, l'epoque dudualisme en Transylvanie n'était pas une période de déclin des écoles, ni pour lesSaxons ni pour les Roumains. A cet égard il y a une grande difference entre laTransylvanie et les autres regions minoritaires de la Hongrie. Au contraire, on peutobserver un essor assez evident des écoles transylvaines, suite A une vive reaction Ala politique gouvernementale. Par consequence, la Transylvanie était en train dedévelopper trois systemes scolaires indépendants et separes Pun de l'autre. A laveille de la premiere guerre mondiale, presque 90 % des écoliers en Transylvaniefréquentaient une école élémentaire a langue d'enseignement maternelle. Unesituation semblable est A constater pour les écoles secondaires A Brasov, la seuleville oü chacune des trois ethnics maintint un lycée chacune.

En avancant des buts nationaux, des mesures d'assimilation culturellecachées sous le projet d'une modernisation des écoles, la politique scolairehongroise finit par renforcer les écoles saxonnes et roumaines, au lieu de lesaffaiblir.

65 82 % des écoliers roumains, 92 % des Saxons et 99 % des Magyars: calcul d'apres Développementde l'instruction primaire, tab. 32, p. 211 et tab. 34, pp. 258-260.

www.dacoromanica.ro

EV MEDIU PUTERE SI SOCIETATE

DE LA "REAUA DOMNIE" LA TIRANIE.STUDIU ASUPRA IMAGINARULUI POLITIC MEDIEVAL

CONSTANTIN DOBRILA

intr-o scrisoare cdtre venetianul Luigi Marsigli, redactata spre sfArsitulsecolului al XVII-lea, stolnicul Constantin Cantacuzino, arunednd o privireretrospectivd asupra istoriei românilor, pdrea sa indentifice [And in vremea sa numai putin de sapte domnitori ale cdror nume rezonau .eu atributul "tiran". FArA aargumenta in vreun fel asocierile facute sau a se ingriji oarecum de a conturagranitele semantice ale conceptului de tiran, autorul complied intelegerea acestuitermen in contextul discursului sau, recunosefind in turci, de asemenea, niste"tirani"I.

Ambivalenta conceptului de "tiran", asa cum este ea exprimata in scrisoareastolnicului, reprezintA punctul de plecare al acestui studiu, ce-si propuneidentificarea sensului tiraniei in reprezentarile politice românesti din epocamedievalä. Departe InsA de a initia o cercetare de arheologie lingvistica, aceastascurtA anchetd urmdreste sA traseze coordonatele semantice ale tiraniei medievale inpractica si reflectia politica medievald. Explordnd domeniul reprezentarilor, acolouncle memoria cronicarilor defineste sensul violentei politice la articulatia dintreimaginar i naratiune, prezenta analiza se concentreazd asupra interferentelor,culturale in conturarea imaginii "tiranului" in discursul medieval crestin.Abandondnd pentru inceput una dintre cele cloud' perspective ale tiraniei inserate inscrisoarea stolnicului Cantacuzino si anume "tirania turcilor", acest studiu se vaconcentra asupra explordrii principalelor aspecte ce se circumscriu imaginii"tiranice" a unor domnitori romdni din secolul al XVI-lea. Aceste aspecte vor fianalizate prin prisma imaginarului crestin al puterii, in sensul detectAriisimilitudinilor ce-ar putea justifica o abordare de ansamblu a reprezentarilor politicein spatiul medieval crestin, in ciuda diferentelor sau lacunelor terminologice.Deoarece discursul asupra violentei politice este determinat in bunA mAsurA deadeziunea la o identitate politica, identitate exprimata uneori dialectic printr-o sumAde raporturi axiologice intre sine si ceilalti, se va privilegia in acest context analizadiscursului endogen. FArd a insista asupra mizei politice imediate a fiecdrui discursasupra relei domnii, sau a se preocupa indeaproape de strategiile retorice ce vin sAconstruiascA in plan narativ sensul "tiranului" ea inamic inerior, acest studiu Iipropune sa identifice in analogic cu reprezentarile politice occidentale maniera incare se contureazA portretul tiranului la romdni in discursul autohton. Tributar unei

I Operele lui Constantin Cantacuzino, ed. Nicolae Iorga, Bucuresti, 1901, p. 41-59.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, p. 83 98, 2002www.dacoromanica.ro

84 Constantin Dobrilã 2

aborddri antropologice, acest studiu i§i propune identificarea unei perceptiiuniversale cre§tine in ceea ce prive§te reprezentarea tiraniei. AceastA perceptie,manifestatd prin primatul continutului asupra formei §i al formei asupraterminologiei politice, reprezintA principala premisA de occidentalizare a limbajului0 a ordinii politice in epoca modernA2. De aceea, ea impune atAt la nivel sincronic,cat §i in plan diacronic, o abordare comparativA a reprezentArilor politice in spatiulcultural cre§tin. Astfel, acest studiu va auta sd valorifice prezenta in discursulpolitic romdnesc medieval asupra "relei domnii" a anumitor toposuri specificeimaginarului cre§tin al tiraniei, in sensul afirmdrii unei similitudini areprezentdrilor. Indiferentd la traiectoriile semantice ale conceptului in spatiulcultural european sau la avatarurile terminologice ale "relei domnii", aceastAsimilitudine e determinatd de o arhetipologie a reprezentArilor politice specifiedlumii cre§tine. De aceea, pornind de la scrisoarea stolnicului Cantacuzino,document de interferentd culturald, redactat intr-o epoch in care conceptul de tiranieeste destul de frecvent atestat §i in limbajul politic romdnesc, aceastd anchetA arunedo privire retrospectiva asupra formelor de expresie descriptivA a "relei domnii",avfind in vedere o perioadd and notiunea de tiranie este quasiabsenta din discursulpolitic endogen.

Forma a puterii politice deturnate §i dedublate, tirania a atras de-a lungulsecolelor reflectia filosofilor §i interesul istoricilor. Mo§tenire a antichitatii grece§ti,ea a capatat in gandirea politica medievala sensuri noi in rezonanta cu ordinea sacraa puterii. Dincolo de valentele ce-au ancorat-o in theodiceea cre§tind, tirania ardmas mereu o expresie a disonantei dintre ordine §i putere, o patologie a politiculuimai u§or sau mai dificil inserabild in schemele teleologice ale Bisericii lui Christos.Deoarece lupta omului impotriva Puterii este lupta memoriei contra uitarii3, tiraniaca forma a violentei politice s-a bucurat de spatii largi in scrierile cronicarilormedievali occidentali, dar mai ales in reflectia teologia. DefinitA mereu in planullegitimitAtii, tirania a cunoscut in gandirea politica occidentald cloud ipostaze, aaror teoretizare se leagd de numele lui Bartoldo da Sanssoferrato (1314-1357).Ambele evoca ambivalenta semanticd ce a marcat acest concept in limbajul politic.Prima ipostazd exprimd tirania ca uzurpare (ex defectu tituli), pe and cea de-a douavizeazd maniera de exercitare a puterii politice §i define§te tirania de guvernare (exparte exercitii)4 . Identificarea acestei dihotomii in discursul asupra tiraniei este greude surprins in reflectia politica medievalA romdneascd, pe de o parte din cauzaimportdrii conceptului §i pe de alta datoritd lipsei unei viziuni ferme privindsuccesiunea dinastia a domnitorilor romAni. De§i deseori continuturile descriptivenu sunt suficient de elocvente pentru a o evoca explicit, se poate observa cä toposul

2 A se vedea in acest sens analiza cornparativa desfasurata pe un alt teren a lui Bertrand Badie, Lesdeux etats: pouvoir et societé en Occident et en terre d'Islam, Paris, 1986.3 Milan Kundera, Le livre du rire et de l'oubli, Paris, 1978, p. 7.4 Dictionnaire de théologie catholique, tom XV, Paris, 1946, p. 1949; M. Turchetti, Essai sur latyrannie et le tiyannicide de l'Antiquité a nos jours, Paris, 2001, p. 344; Diego Quaglioni, Politica etdritto nel trecento italiano, Firenze, 1983, unde se aflä si editia critica a tratatului lui Bartolo daSanssoferrato, De Tyranno.

www.dacoromanica.ro

3 Imaginarul politic medieval 85

uzurpdrii se subsumeaza in unele cazuri imaginarului relei domnii, ca un expresivloc comun venit sä ilustreze maleficitatea puterii deturnate de la sensul ei cre§tin.

Pentru o mai bund structurare a demersului analitic, acest studiu va urmalogica unei suite de analogii intre trdsäturile fundamentale ale tiranului inimaginarul politic medieval cre§tin §i portretele cAtorva domnitori romfini dinsecolul al XVI-lea, susceptibili de a avea o imagine de "tirani" in uncle croniciromAne§ti. In acest sens se va urmäri maniera in care principalele caracteristici aleprintului tiranic, caracteristici definite in planid reflectiei politice cre§tine, seregasesc in discursul endogen asupra acestor domnitori români. De asemenea, se vaavea in vedere in ce manierd §i pAnA la ce nivel se poate permite identificarea sauasimilarea temei domniei rele cu cea a tiraniei in prezenta unei asocieri impliciteinspirata de unele evidente similitudini structurale. In ce mdsurd se poate vorbidespre tirania unor domnitori romfini din secolul al XVI-lea atunci and la niveluldiscursului endogen termenul in sine nu este utilizat? Sunt oare continuturilesemantice §i descriptive suficient de elocvente pentru a justifica aceasta asocierepornind de la o sumA de analogii intre imaginarul clasic al tiraniei §i cel al "releidomnii"? Aceaste interogatii reprezintä axa centrald a acestui studiu in jurul cdreiase va edifica demersul analitic ce vizeaza, mai putin analiza mijloacelor conceptualede expresie a faptului politic, cat studiul continuturilor §i analogia formelor.

Pornind de la un portret ideal al tiranului construit pe arhetipul zeului cdzut(Lucifer)5, arhetip des invocat in imaginarul politic occidental, aceastd ancheta i§ipropune sa surprinda in ce mdsurd discursul endogen reflectä punerea in scend arelei domnii in decorul medieval romfinesc dupd scenariul clasic al tiraniei. TemamiticA a zeului cAzut conferA nu doar o perspectivA unificatoare a celor cloudipostaze ale tiraniei mai sus mentionate, dar exprimd, de asemenea, §i transformarileimaginii puterii politice intr-o epocA putin dispusä la evacuarea sacrului dincotidian. Dincolo de certele ei valente religioase, asocierea imaginii tiranului cre§tincu cea a lui Lucifer incearcd sa ancoreze in sotheriologia cre§tind tiranicidul ca unact moral salutar, act ce transcede culpabilitatea omuciderii spre o dimensiunesociald a binelui comun experimentat in plan teluric. Pe de altA parte, valorizatd insensul theodiceii cre§tine, aceastA temd evocd cel putin cloud viziuni concurenteprivind sensul tiraniei, sens proiectat dupd logica sacralitatii puterii in planulrelatiilor dintre Dumnezeu, tiran §i supu§i. Astfel, excluzand interpretarilemanicheene radicale, tirania a fost perceputA in imaginarul medieval al puterii maiintai ca pedeapsa a divinitätii impotriva poporului cre§tin, pedeapsa ce-§i extragesensul dintr-un istorism definit la articulatia intre transcedental §i esoteric. Deasemenea, guvernarea tiranicA poate fi consideratä drept o intromisiune

5 Asocierea imaginii tiranului cu cea a zeului cazut a constituit in occidentul medieval temaprivilegiata de justificare a tiranicidului cu mult inainte scrierilor "monarchomanilor". Astfel, John deSalisbury scria: "Printul este imaginea lui Dumnezeu iar tiranul este imaginea lui Lucifer, primul caimagine a lui Dumnezeu trebuie iubit, onorat i venerat, celalalt, imagine a rautatii diabolice, trebuieintotdeauna ucis"; apud Alfred Pose, La philosophie du Pouvoir, Paris, 1948, p. 136. In reflectiapolitica romfineasca tema este prezenta in Invezpurile lui Neagoe Basarab, ed. Florica Moisil siDan Zamfirescu, Bucuresti, 1971, p. 128.

www.dacoromanica.ro

86 Constantin DobrilA 4

traumatizantA i arbitrarA a rAului in ordinea puterii sacre, ca interludiu diabolic intimpul bunei puteri. Aceastd iruptie temporard a maleficului in cotidian, ce vine sdmarturiseascA o data in plus despre o luptd continua a contrariilor, pune in discutiefundamentele ,..structurale ale puterii terestre, demonstrandu-i o controversatdambivalent& In aceastd ultirnd ipostazd, Dumnezeu este privit nu doar ca unspectator care contemplA pasiv tribulatiile poporului sdu pdatos, ci ca un actorchemat de plansetele celor oprimati, ce vine sd Ii sprijine in lupta cu violentadezordinea provocate de tiran. Intre cele cloud viziuni, exploatAnd motivul iubirii sial iertArii divine, fantezia a brodat in imaginarul politic medieval multiple perceptiihibride ce sunt fundamentate pe aceeasi disonantd intre originea crestind a puterii siexercitarea opresiva a acesteia .

Cum discursul asupra oricarei forme de violentA politica' estecircumstantial, ambivalent si greu de articulat la realitatea istorice si discursulasupra tiraniei este tributar avatarurilor memoriei, subiectivitAtii autorilor sauconstrangerilor formei. De aceea miza acestui studiu nu este sA urmAreascA in plansincronic sau diacronic reversibilitatea sau polarizarea reprezentarilor, ci sãanalizeze dupa grila clasicd a tiraniei imaginea relei domnii asa cum transpare eadin discursul endogen. Aceastd grila, constituitd din caracteristicile fundamentale pecare imaginea unui print tiranic le dobfindeste in imaginarul crestin al puterii, vapermite identificarea unor similitudini de continut ce ar putea justifica asimilarea lanivel conceptual, pfind la un anumit punct, a "relei domnii" cu tirania .

Pornind de la principalele trAsäturi ce definesc imaginea tiranului inreprezentarile crestine: necredinta, falsitatea, cruzimea, lAcomia, promiscuitateasexulalA si previzibilul sfarsit violent, se va proceda in continuare la identificareaacestor toposuri in portretele pe care o parte a cronicarilor le fac unor domni romAnidin secolul al XVI-lea. Departe de a insista pe strategiile de renegociere simbolicd apozitiilor politice ale cronicarilor prin rememorarea violentei politice7, acest studiuva incerca surprinderea toposurilor ce tin de imaginarul crestin al tiraniei la nivelulreprezentArilor românesti medievale ale "relei domnii". Grupfind temele dupd grilatridimensionald a raporturilor intre divinitate ca sursd a puterii, tiran ca incarnaretelurica in exercitiu a puterii i supufi, obiect i subiect al punerii in scend a acestorraporturi, se va urmäri recurenta acestor toposuri in portretele a sase domnitori.Aceste portrete realizate de cronistica ostild domnitorilor alesi (Mihnea cel RAu,

Rares, StefanitA Rams, Despot Vodd, Iancu Sasul si Aron Voda.) suntsusceptibile de-a se circumscrie imaginarului tiraniei si pot atesta articulareareprezentdrilor politice medievale romAnesti la o viziune crestinA universal&

Necredinla, principala caracteristia a tiranului in discursul crestin, vizeazdsensul i esenta puterii politice. Din aceastA perspectivd, lipsa de credintd a tiranuluieste un loc comun fundamental in imaginarul crestin al relei domnii. Necredintadomnului rAu este izvorul tuturor abuzurilor ce-1 fac pe acesta sA nu poatA

6 in acest sens, reflectiile Arlettei Farge, Des lieux pour l'histoire, Paris, 1997, p. 28.7 Asupra unei "pragmatici" a memoriei, Paul Ricoeur, L'écriture de l'histoire et la représantion dupassé, in "Annales HSS", t. 4, 2000, p. 735.

Ilia

www.dacoromanica.ro


experimenta virtutea cre§tinA a moderatiei. Expresie a naturii coruptibile a omuluisub tentatia diabolicA a puterii terestre, tema necredintei e exploatatA la articulatia acloud registre complementare fundamentate pe mitul zeului cAzut §i pe una dinispitirile lui Christos. Cele douA registre yin sd ateste dichotomia intre teluric sicelest, in planul luptei contrariilor §i sd proiecteze sensul relei puteri in teleologiacre§tind.

Perceput ca promotor al räului, indiferent fata de principiile moraleicre§tine, domnul tiranic trdie§te in logica excesului un proces de dezumanizare ce-ItransformA finalmente intr-un adversar al creatiei divine §i al speciei umane, intr-unmonstru in care se concentreaza. toate viciile §i autAtiles. Bestialitatea sa IIproiecteaid pe tiran dincolo de limitele corpului politic cre§tin, la graniteleumanitatii, intr-o pozitie incomodä ce-I face vulnerabil eliminArii fizice. De aceea,este posibil ca uciderea tiranului sa fie inserata deseori in planul unei rAzbundridivine, ce elibereaza pe asasinii sdi de orice culpabilitate. Natura echivocA §iambivalentä a domnului tiranic, ca de altfel §i cea a zeului cAzut, evoca un melanjinextricabil de räutate §i virtute aparenta, de profunda perversiune §i de nea§teptatàenergie. Acest melanj, ce transpare in special in descrierea actului uzurparii sau incel al deturndrii puterii, exprimA intr-un mod dialectic la nivelul retoricii dinamicacontroversatd a puterii tiranice. Astfel strategiile de ascensiune la tron suntrememorate de cronicari, prin prisma comportamentului opresiv al tiranului §iplasate intr-un scenariu al luptei dintre aparenta §i esentA, ce dã substanta epicanaratiunii asupra deturnArii puterii. Conflictul dintre aparenta §i esentA reprezintäexpresia desavar§itA a naturii hibride a tiaranului care, in ciuda eforturilor sale, nu-§ipoate ascunde esenta maleficd determinatd in primul rand de lipsa lui de credintA.Sugestiv in reprezentarea cronicarilor este exemplul lui Stefanita Rare§, care "lainceput s-a ardtat bun §i iubitor de Dumnezeu, §i se purta cre§tine§te (...), dar nu atrecut mult timp dupd aceea §i s-a schimbat cu o prefacere ne§teptata §i a inceput safacd intru totul ca fratele [sau] cu unele chiar sA II §i intreacV9. La rindul sau, frateleacestuia, Ilia§ Rare§, "mai intii mergea bine §i se arAta binecinstitor §i bland cdtretoti §i iubitor de boieri, (...) [apoi] induntru a inceput insa board in ascunsul inimiilui viclene""). De acela§i topos ce evocA relevarea in timp a naturii malefice atiranului prin coruperea virtutilor aparente tin §i unele portrete pe care cronisticaautohtond le face lui Despot voda" sau domnului muntean Mihnea cel Rau. "$icum apucd domnia, scrie letopisetul Cantacuzinesc despre ultimul, indatd se

8 ACeasta te111ã este ilustrata prin analogii si comparatii si in discursul romanesc endogen asupradomnilor tiranici din secolul al XVI-lea. Astfel, Ilia Rams se comporta ca un "dine turbat", ca dealtfel i $tefanita Rams sau loan Voda cel Cumplit, al casor "narav spurcat de tiara" se materializa princomportamentul lor opresiv; Cronica lui Eftimie, in Cronicile slavo-romdne din sec. XV-XVI,ed. revazuta i completata de P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, P. 120 sau p. 122, 3; Cronica luiAzarie, in Cronicile slavo-romdne din sec. XY-XVI, p. 149, 4.9 Cronica lui Eftimie, p. 121, 20-28.I° Ibidem, p. 118, 15-18; Grigore Ureche, Letopisepil Tani! Moldovei, p. 214.I Grigore Ureche, Letopiseful Tani! Moldovei, p. 119; Cronica lui Azarie, p. 142-143.I

.

.

www.dacoromanica.ro

88 Constantin DobrilA 6

dezbrAcA lupul de piiale de oaie, astupd urechile ca aspida i ca vasiliscul, iararcul incordd i gati sAgeti pentru a sageta si a fulgera".12

Aceast apect al contrastului intre virtutile aparente i esenta malefici atiranului poate fi exploatat si prin prisma depersonalizArii si a transformärilorprovocate individului de ascensiunea sa la putere. Dacd pentru antichitate. unexemplu elocvent ar fi de gasit in portretul regelui Creonu, pentru evul mediucrestin, din cauza prezentei conceptiei teologice despre esenta divinä a puterii, temae mai putin documentate. Totusi, motivul recurent al dezumanizArii prin accesul laputere, ce valorizeazd unele viziuni istoriste manicheene si promoveaza imagineaexercitiului puterii ca un fapt diabolic, este exploatat echivoc si in discursul politicromânesc medieval? in asociere cu cel al fricii pe care o inspird supusilor domniiromfini. Frica se opune iubirii, punând in discutie modelul politic crestinfundamentat pe preceptele altruismului i tolerantei. Ea este in ultirra instantA oexpresie a lipsei interiorizArii principiilor eticii crestine a puterii, lipsd ce duce lapervertirea raporturilor intre supusi i monarh .

De la impAratii romani persecutori la tiranii din orasele medievale italiene,necredinta este caracteristica fundamentald a imaginii tiranului in reprezentArilepolitice crestine. Ea este pilonul in jurul cdruia discursul asupra tiraniei articuleazAmotivatiile comportamentelor tiranului i confer& un sens diabolic strategiilor lui dededublare si de deturnare a puterii. Necredinta reprezinta astfel cauza prima adisonantei intre ordine si putere i permite explicarea dichotomica a originii,suportului i sensului tiraniei prin contrastul intre rex imago Dei i iyranus imagoLuciferi. Necredinta altereazd virtutile exterioare ale domnului precum originea,educatia sau bogAtia i pune in discutie toate posibilele virtuti fizice sau sufletesti,devalorizându-le dupd logica excesului si a incoerentei criteriilor in sensul uneiflagrante incompatibilitati intre actiune i suportul ei motivational.

Necredinta, topos comun irnaginarului crestin al tiraniei, transpare de multeori implicit sau explicit la nivelul discursului asupra comportamentelor siatitudinilor domnilor. Astfel, Mihnea cel Räu este zugravit ca un profanatornecredincios si un persecutor sangeros al clerului care îi confirmA maleficitatea infinal "az:and in eresul Duhului Stint" si pierind "ca un al doilea Iulian calcAtoriupentru inchinarea idolilor"15. in cazul imaginii lui Itia Rares, cum necredintaacestuia este perceputa de cronicari ca flagrantd, turcirea lui vine sä incununeze undestin usor de anticipat, judeand du/A comportamentele sale de domn tiranic,alienat de ai sAi si de sensul existentei sale: "a lasat toate, si domnia si pe mamaimpreunA cu fratii i tras de dorinta inselAciunilor turcesti a plecat (...) si s-a lepädat

12 Letopiseful Cantacuzinesc, In Cronicari munteni, vol. I, ed. Mihail Gregorian, Bucure$ti, 1961,p_ 93.

Asupra acestui subiect, Diego Lanza, Le tyran et son publique, Paris , 1997, p. 227.14 Gerhard Ritter, Machtstaat und Utopie: Vom Streit um die Damonie der Macht sell Machiavelli undMorus, MOnchen, Berlin, 1940.15 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 96.

si-sisi-1

1

www.dacoromanica.ro


din propria lui dorinta de Christos §i a primit pe Diavol "16. Fara insä a fi acuzatexplicit de erezie, §i unele relatari asupra lui Stefanita Rare§ afirma ca, in ciudaaparentului sat] zel ortodox, "ce cerea pravoslavia §i legea cre§tineasca nu tinea". Inplus, cronicarul tine sa remarce prezenta in anturajul domnului a unor "hogi turci §idintre cei chinuiti de demoni", precum §i a "curvelor turcoaice"I7. Fara a dezvoltaaceasta tema dupa parabola biblica a sotiilor lui Solomon sau in sensul roluluimalefic al consilierilor eretici, discursul asupra relei domnii a lui Stefanital Rare§induce totu§i imaginea unui domn necredincios §i susceptibil de erezie, invocand inspecial precedentul fratelui sau.

$i in cazul lui Despot Voda necredinta domnului pare sa fie in discursulendogen cauza principald a relei sale domnii. Acest domn este considerat un eretic"ce ura datinile cre§tine ortodoxe §i a adus cu ansul sfetnici de altä credinta,luterani, urati lui Dumnezeu, caci §i el insu§i era de accea§i credinta cu ei"i8. $i lanivelul memoriei istorice imaginea acestui domn a ramas indisociabila deheterodoxia sa, iar aceasta asociere a fost exploatata in sensul imaginarului cre§tinal tiraniei. El a fost astfel perceput ca "un risipitor de lege ce nu numai ca calcaobiceiurile tarii §i facea §i jafuri ce §i legea cu totul ramasese de batjocura"19.

Joan Vocla cel Cumplit este descris de asemenea ca un "nedrept cinstitor incredinta, caci hulea chipurile dumnezeie§ti zugravite pe pereti §i pe icoane (...) s-aaratat ca moravori ca un al doilea Copronim, silea pe oameni sa munceasca in zilelede särbatoare §i duminicile. In plus, §i-a luat femeie in postul Pa§telui §i nu numai elci §i pe altii i-a indemnat sa faca faradelegi insurfindu-se"20.

Nici Iancu Sasul care era "de lege luteran, pravoslavia nu iubia" §i imediatdupa inscaunare §i-a aratat "toga nedumnezeirea §i ereticia" lui, faand multe"lucruri spurcate §i nedumnezeie§ti"21. Dintre toti cei §ase domnitori români dinsecolul al XVI-lea a caror imagine in unele cronici este susceptibila de-a fi asimilatareprezentarilor cre§tine ale tiraniei, doar lui Aron Voda i se atribuie tentativa de a searata prevenitor cu divinitatea. Totu§i, descrierea gestului sat tardiv nu este inmasura sa atenueze culorile sumbre cu care cronicarii au zugravit portretul acestuidomn ci, din contra, sa insereze §i acest fapt in schema clasica a maleficitatii totalea tiranului: "dupa atatea rautati ce facuse, se apuca sa faca manastire in tarina Ie§ilor(...) ca sa nu-i fie cu osânda"22.

0 consecinta direct& a necredintei domnului in imaginarul tiraniei estepersecutarea clerului §i a bisericilor. Gravitatea acestui act vine sa justifice o data inplus condamnarea domnului tiranic de catre divinitate. Astfel Mihnea cel Rau,pentru a se razbuna pe boierii rivali, "manastirea lor pe care o facusera ei pre raul

16 Cronica lui Macarie, in Cronicile slavo-romeine din sec. XV-XVI, p. 104, 27-30; Cronica lui Efiimie,p. 121, 14-19.12 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, Bucurqti, 1987, p. 110.18 Cronica lui Azarie, p. 142, 12-13.19 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 123.20 Cronica lui Azarie, p. 149-150; Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 141.21 Grigore Ureche, Letopiseful Tamil Moldovei, p. 156.22 lbidem, p. 168.

www.dacoromanica.ro

90 Constantin Dobrild 8

Bistritii den temelie o au rasipit si biserica Sfintilor Apostoli care o zidiseNeagoe (...) iar o au sfardmat (...) iar preotilor de prin satele lor tuturor le-au taiatnasurile spre batjocura Bisericii i sa ispitea i sä sfatuia sa arzA pe toti egumenii depre la toate mAnAstirile"23. In ceea ce priveste descrierea persecutiilor lui Dias Rares,cronicarul Macarie, contemporan al acestui domn, spune cd "a prädat in chip varvarpe preoti pe rugdtori in toatA tam i i-a umplut pe toti de lacrimi si de suspine"24aci, scrie Eftimie, "pc preoti i pe diaconi ii ura, pe alugdri Ii numea dusmani sidiavoli"25. Nici din descrierile domniei lui Despot Vodd nu lipsesc referinteleasupra persecutiilor impotriva Bisericii aci acest domn "pc calugari i mänästirelenu le iubea" si nu a ezitat "sd adune la dfinsul inselAtorul, vasele de argint si de aur

pietrele scumpe i impodobite cu mArgaritare ale sfintelor icoane din toatemdndstirile si s-a impodobit pe sine. 0, vai de sdrAcia noastrd, s-a ardtat un al doileaBaltazar prin ndravuri si prin fapte ".26 De asemenea, imaginea lui loan Vodd celCumplit, asa cum s-a pastrat ea in cronistica romfineasa, evocd pe cea a unui tiranpersecutor al bisericii, ale arui persecutii pot fi comparate Cu cele ale impdratiloriconoclasti. Acest al "doilea Copronim", nu ucide doar pe episcopul Romanuluipentru a-i lua averea, ci "si pe calugari i-a certat cu multe nenorociri i s-a umpluttemnitele de alugari legati si se goleau mAnästirile si le-au luat toate veniturile pecare le aveau pentru brand si vicleanul a adunat la sine toate averile lor i alugariierau alungati de peste tot ca o murdArie"27.

Uneori puternica dimensiune etnia a crestinismului romdnesc medievalproiecteaza in cadrele xenofobiei coordonatele religioase ale ale tiraniei,ancordndu-le in discursul endogen din perspectiva alteritatii etnice. Alienareatiranului de corpul social este nu doar o consecintA a necredintei ci, in unele cazuri,ea poate fi determinatd de maniera acestuia de raportare la "strAindtate". Astfel desiindigeni, Mihnea cel Rdu este prieten al ungurilor, fratii Rare§ sunt inconjurati desfetnici turci, pe and alti domnitori "tiranici" precum Joan Vodd cel Cumplit,Iancu Sasul sau Despot Vodä sunt de origine strAind. Loc comun al imaginaruluiputerii, gestionarea defectuoasa a raporturilor cu strdinii se face intotdeauna indauna corpului politic autohton si are puternice ecouri in ceea ce privesteidentificarea tapului ispdsitor in situatii de criza. Pe aceastd componentA etnia se vaconstrui in epoca modernd, ca o consecinta a rationalizarii raporturilor de putere, oimagine a tiranului cu puternice accente nationale sau rasiale. Pozitia controversatda domnului tiranic in cadrul ampului politic il transformd pe acesta in inamicinterior, insinuat in inima puterii, gata sa distruga unitatea naturald a comunitatiiprin totala indiferentd fata de binele i destinul comunn.

23 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 94.24 Cronica lui Alacarie, p. 104, 6-7.25 Cronica lui Eftimie, p. 119, 25-26.

Cronica lui Azarie, p. 143, 14-16.27 Cronica lui Azarie, p. 149, 26-30.28 Este sugestiva descrierea pe care Azarie o lasA despre asediul cetAtii Sucevei, unde se refugiaseDespot VoclA si mercenarii sAi: "0, minune, cine a mai vAzut si a mai auzit? Cetatea noastrA bAtutA de

i0

si

.

www.dacoromanica.ro


Consecinta a necredintei si a naturii corupte a monarhului "tiranic",alienarea acestuia de corpul social este exprimata la nivelul discursului printr-oserie de toposuri recurente definite in planul relatiilor intre tiran i supusi. Ldcomia,cruzimea, falsitatea si promiscuitatea sexuald sunt deseori atribute inerente imaginiitiranului in reprezentarile politice crestine. Chiar dacO uneori una sau alta dintreaceste caracteristici ce descriu maleficitatea tiranului lipseste, iar lipsa ei estevalorizatd in plan pozitiv prin aparitia unei virtuti, acea virtute este alteratAireversibil de absenta criteriilor coerente de exprimare sau de instrumentalizareaunui viciu in folosul ei. De multe ori aceastä valorizare face parte dintr-o strategiediscursivd, articulatd retoric in sensul exploatArii conflictului dintre aparenta siesenta, dupd o schema crestira potrivit cAreia lipsa manifestã a credintei alterereazaorice aka' virtute. Astfel loan vodA cel Cumplit este descris de cronicarul Azarie cafind "om foarte primejdios rOu si cu minte adâncA, elocvent i invdtat in carti", iarDespot este recunoscut drept "om iscusit in rAzboaie"29. Eruditia si vitejia sunt cloudvirtuti reversibile si ambivalente ce pot degenera spre alchimie si cruzime fOrd unconsistent suport de credintA30. Relevante in acest sens sunt portretele pe carecronistica cre$tind le-a facut impdratilor lulian Apostatul sau Frederic al II-lea,portretein care vitejia e deturnatd spiv cruzime bestialk iar eruditia ii antreneazd pecei doi intr-o deriva gnoseologica ce i-a alienat de sensul ontologiei crestine.

LAcomia tiranului, temd frecventd in imaginarul crestin al puterii, ceexprima dichotomia dintre spirit si materie proiectata in cadrele raporturilor dintresine si ceilalti, este prezentd in discurs de cele mai multe ori in combinatie cutoposuri asociate precum avaritia, nedreptatea, necinstea sau cu lipsa de moderatie.Fruct al necredintei, lAcomia reprezintd unul dintre principalele vicii aledomnitorilor romAni "tiranici". Ea se gland in contrast cu filantropia sigenerozitatea de care orice bun monarh crestin ar trebui sa dea dovadd31. Ldcomiadomnului pune in discutie sensul interesului comun intre tara i monarh i 11

plaseazA pe acesta din urmA in pozitia ingratd de a gestiona un raport de putereinstabil.

LAcomia duce la istrumentalizarea cruzimii si a persecutiilor in folosul eiproduce o polarizare economicd antagonic5 deloc stedind de altfel, chiar si in planulreprezentarilor, de dependeno tributarA a Tarilor Române fatA de Poartd. Astfel,Mihnea cel Rdu, prin cruzime WA toatd averea boierilor persecutati ca sd se

noi fdra de crutare ca sd sardine capul sarpelui care se incuibase in ea"; Cronica lui Azarie, p. 144,32-33.29 Cronica lui Azarie, p. 148, 34-35 si ibidem, p. 142, 3.3° De altfel, in ceea ce priveste prima dintre aceste virtuti, dacd s-ar avea in vedere pdrerea lui DimitrieCantemir (Descriptio Moldaviae, cap. XVII)* precum i opiniile catorva calatori strdini referitoare laatitudinea românilor fatd de eruditie, atunci s-ar putea vorbi mai curand de o pseudovirtute. Pe de altdparte, opozitia eruditieratiundrevelatie, deloc strAind de paradigma izgonirii din rai si a aderii, aramas timp de secole o problernd teologica fundamentald pentru gnoseologia crestind.31 Pentru Bizant, Jean-Claude Chesnais, Pouvoir et contestation en Byzance (963-1210), Paris, 1990,p. 182 sq.

§i

www.dacoromanica.ro


imbogateasca"32. Lui Ilia Rare§ in gurd si pe limbd si mai ales in inima i se vedeanumai pofta de a aduna bogatii si inselatorul a adunat multime mare de talanti, deargint si de aur i trägea in toate chipurile cdtre sine"33. Fratele sau, Stefanita Rares,facea de asemenea ldcomie i asupreald"34, iar Despot Vodd nu doar a jefuitbisericile, ci a si aruncat asupra oamenilor dari grele si nu se indura de ceisdraci"35. Tot astfel, Ioan Voda cel Cumplit dacd se afla pe undeva aur se rdpezeasi-1 aducea la dansul caci era robul aurului; a lipsit chiar pe ostasi de leafa 10 r"36 i

vrandu sd ia agonisitu tuturora, nu cu alt mestesug, ci cu varsare de sange si din ziin zi izvodea feluri de munci noao"37 . De asemenea, Iancu Sasul ldcomie de avutienespusa avea pentru care pre multi a omorat. Mai apoi (...) de lacomie mare ceavea, trimise sa ia a zecea din boi din toata tara"38. Nici din portretul de tiran al luiAron Voda nu lipseste motivul lacomiei, caci pe boieri pentru avutie Ii omoratrimise in toatd tara sA ia de la tot omul un bou"39.

Deseori unealta lAcomiei, cruzimea domnitorului, trimite in imaginarulcrestin al tiraniei la alte teme ce se circumscriu toposului antitezei monarhbun/tiran. Cruzimea domnitorului tiranic pune in discutie nu doar virtutea crestind aclementei, ci proiecteazd in plan sotheriologic dimensiunile melefice ale razbundrii

violentei. Violenta este trasatura fundamentald a tiraniei si ea reprezinta punctulde reper in jurul caruia se articuleazd deseori discursul crestin asupra relei domnii.Expresie a aliendrii tiranului de la valorile crestine, a barbariei sau bestialitatii sale,violenta i cruzimea sunt privite ca niste consecinte ale ereziei i necredintei, aleconflictului intre ordine i puterea deturnata. Cruzimea tiranului dobandeste diversejustificari in expunerea narativd a cronicarilor, dar toate acestea lash' sa transpardaceeasi cauzalitate originard centrata pe ideea esentei corupte. Desi atribut al multordomni romani in discursul endogen, cruzimea asociata cu necredinta evoca inimaginarul crestin al puterii imaginea tiraniei de guvernamant. Inventivitateamorbidd a tiranului este caracteristica ce intotdeauna vine sa confirme diabolicitateaunei cruzimi care transcede cadrele accidentalului sau conjuncturalului. Astfel,Mihnea cel Rau prinse pe toti boiarii cei mai alesi si-i munci cu munci, cu multemunci si cumplite (...). Deci unora le-au tdiat nasurile i buzele, pre altii i-auinnecat i pe altii i-au spanzurat."' $i nu doar asupra oamenilor se revdrsa furiadistructivd a acestui domnitor, ci i asupra constructiilor si a naturii, fapt sugestiv ceaccentueazd imaginea ostilitatii manifeste pe care tiranul o opune tuturor formelorcreatiei divine sau umane: in pizma le-au ars curtile si casele le-au risipit simarfastirea lor den temelie o au rasipit (...) Inca' si pomii i-au sfarmat i i-au

32 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93.33 Cronica lui Macarie, p. 104, 2-4.34 Cronica lui Eftimie, p. 121, 36; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei, p. 110.35 Cronica lui Azarie, p. 143, 11.36 Cronica lui Azarie, p. 143, 22-23.37 Grigore Ureche, Letopiseful Tema Moldovei, p. 149.38 Ibidem, p. 141.39 Ibidem, p. 163.40 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93.

si

si

www.dacoromanica.ro


dezraddcinat."41 $i in scrierile cronicarilor moldoveni domnii tiranici dau dovadd deo diversificatd paletd de suplicii. Ilia§ Rare§ taie capul hatmanului sAu Petre Vartic,iar pe altii dintre boieri pe unii i-au orbit, altora le-au tdiat nasul, altii au fugit §i aupribegit"42. La rdndul sau, Stefanita Rare§ acest murdar uciga§ bdutor de sange(...) era aspru si chinuitor rdu, pe multi a omordt cu multe §i deosebite chinuri. Deaceea era urat §i nesuferit tuturor pentru uciderile §i ndravul spurcat de fiarA §i totideci au inceput pArdseascd ca de un §arpe cumplit. Pe multi i-a lipsit de ochi §ile-a tdiat nasurile §i urechile §i i-a aruncat in adAncurile apelor."" Cruzimea luiDespot Vodd este mai putin documentatd, de§i ea este afirmatd explicit de cronicariimoldoveni44. Nu acela§i lucru se poate spune despre portretul de tiran al luiloan Vodd cel Cumplit, a cdrui fantezie diabolicd este evocatd de Azarie intr-odescriere de o deosebitä expresivitate: Ce au fost dupd aceea? A fost un nourintunecos si iri loc de pldaie s-a raspAndit sange, §i de la inceput rdcnea ca un leu sdIingä sangele boierilor nevinovati. Cad avea ndrav de uciga§ §i sdngele i se pArea camustul cel mai dulce. Si unora le-a tdiat capetele §i le-a luat averile, (...) altora le-ajupuit pielea ca la berbeci, pe altii i-a sfArtecat in patru §i pe unii i-a ingropat de viica morti. De ce sä lungesc poveste? A näscocit multe §i cumplite rdutati §i chinuriale oamenilor. $i munci inspdimfintAtoare cdci ciuta intotdeauna viclenii pline deistetimi rele."45

Pe ldnfd inventivitatea in materie de cruzime pe care i-au atribuit-ocronicarii lui loan Vodd cel Cumplit, Iancu Sasul, de§i are toate caracteristicile unuitiran in discursul unor surse autohtone, pare sd nu fi fost a§a de inovator. El ucideadoar pentru avutie", ca de altfel §i Aron VodA47, iar portretul lor de domni tiraniciinsista mai mult asupra altor atribute, precum avaritia sau promiscuitatea sexuald.

Cadni generos de afirmare a alteritAtii, prin deviantd §i patologie, domeniulsexual a fost intotdeauna exploatat in discursul asupra celuilalt, a du§manuluiinterior sau exterior, in spiritul unei constructii identitare dialectic fundamentate. inacest sens, promiscuitatea sexuald a domnului tiranic devine un loc comun inimaginarul relei puteri, venit sA confirme o datd in plus maleficitatea tiranului intoate atributele sale. Expresia excesului, a viciului §i a necredintei, curvia estecaracteristica multor domnitori tiranici. Prin curvie §i violarea femeilor supu§ilorsAi, tiranul atinge in profunzime logica de perpetuare a grupului sal social §itransportA conflictul dintre el §i supu§i din registrul public in cel privat. Acesttransfer de perspective il face pe tiran vulnerabil rAzbundrii, el sacrificfindu'-§i astfelcorpul politic pe altarul viciilor corpului sdu carnal", desacralizdndu-§i, de

41 Ibidem, p. 94.42 Cronica lui Macarie, p. 104, 11-12; Cronica lui Eftimie, p. 119, 35-37.43 Cronica lui Eflimie, p. 121-122.44 Cronica lui Azarie, p. 143, 20.45 Cronica lui Azarie, p. 149, 14-21.46 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 156.47 Ibidem, p. 163.48 Asupra doctrinei celor dota corpuri ale suveranilor crestini, Ernst Kantorovicz, Les deux corps duRoi, Paris, 1989, p.100-107.

si-I

www.dacoromanica.ro


asemenea, intr-o viziune psihanaliticd, pozitia patriarhala prin practicarea unui actincestuos.

Remarcabile in acest sens pentru gandirea politica romfineascd medievaldsunt reflectiile lui Grigore Ureche in legaturd cu uciderea lui Steranita Rare§".Promiscuitatea sexual& practicarea violului sau a orgiilor sexulale suntcaracteristici constante ale imaginii multor monarhi tiranici. Astfel, Mihnea cel Rduse culca cu toate jupdnesele §i fetele [boierilor] inaintea ochilor lor"50. Ilia§ Rare§ atrimis sd cumpere cu multe mii de asprii §i ducati de aur curve necurate turcoaice§i le-a adus la dfinsul apleandu-§i noaptea urechile §i inima spre ele. Fratele sdu$tefanitd, de§i aduce §i el curve turcoaice", cu timpul in memoria cronicarilorpromiscuitatea sa sexuald capiitA un contur mai ferm: curvie nespusd era intrfinsul,nu rdbda de muieri cu barbati, nu era fecioarele nebatjocorite, nu jupdneseleboierilor sdi neasuprite."51 In schimb, nici Despot Vodd §i nici loan Vodd celCumplit nu par atin§i de acest viciu. Iancu Sasul insd era om curvariu peste samd,cd nu numa afar& ce nice de curtea sa nu se feria, a jupdnesele boierilor de la masadoamnii sale le scotea di le fdcea sild"52. Tot a§a §i Aron Vodd nu sa sdtura decurvie", incurajdnd spre acest viciu §i pe slujba§ii sai53.

Fara a mai dezvolta alte teme ce se circumscriu imaginii tiranului ingandirea politica cre§tind, precum mitomania, sperjurul sau maleficitatea sfetnicilor,toposuri prezente §i in cazurile domnilor evocati mai sus, in cele ce urmeazdaccentul va cddea asupra locurilor comune din discursul asupra mortii tiranului. Subinfluentele curentului doctrinar privind sacralitatea puterii §i respectul datoratprincipilor cre§tini, cre§tinismul romfinesc dezvolta o teodicee fatalist& ce atribuiefrecvent divinitatii eliminarea violened a tiranului. Totu§i, se poate vorbi deidentificarea a cel putin trei viziuni principale conform cdrora tirania §i sfdr§itulviolent al tiranului sunt interpretate §i explicate in logica unei filosofii a puterii ce-§iextrage sensul in mod dialectic exploatand conflictul arhetipal dintre bine §i rdu.Consideratd uneori drept pedeapsd divinA, tirania, ca de altfel §i suprimareatiranului, urmeazd scenariul trasat de o teleologie politica cre§tind ce proiecteazdlinear in viitor triumful binelui asupra rAului, al lui Dumnezeu asupra diavolului. Adoua viziune exploateazd intr-o perspectivd ciclicd acela§i conflict dialectic,prezentându-1 de astd data drept rezultatul unei alternante intre bine §i rdu. Inschimb, cea de-a treia viziune abandoneald analiza cadrelor filosofice ale puterii,incercdnd sa &eased' explicatiile §i sensul moralizator ale elimindrii tiranului indinamica relatiilor din cfimpul politic, insistând asupra maleficiatii proliferdriiviolentei in societate.

In ceea ce prive§te ilustrarea primei viziuni, relevant este discursulLetopisefului Cantacuzinesc asupra urcdrii pe tron a lui Mihnea cel Rdu ca pedeapsa

49 Grigore Ureche, Letopisetul Pith Moldovei, p. 111.59 Letopisentl Cantacuzinesc, p. 83.51 Cronica lui Eftimie, p. 119, 20-21; cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarn Moldovei, p. I 1 1.52 Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei, p. 156.53 Ibidem, p. 163.

www.dacoromanica.ro


pentru pAcatele boierilor54. in cea de-a doua viziune se pot incadra reflectiile luiGrigore Ureche in legatura cu succesiunea lui Aron Von dupd fericita domnie a luiPetru Schiopu: Ci norocu cel bun al tarii se schimbd, cA dupd noroc bun, iatA veni

rAu, ca cum ar fi de la Dumnezeu insemnat, dupä vreme build i senin, sä vievreme rea si tulburatA, dupà domnie bund i blandA, sA' vie cumplitA si amarA"." Ceade-a treia perspectivä este exprimata in reprezentArile ce evocA o patologie arelatiilor de putere. Aceastd patologie ce determinA aparitia, perpetuareareproducerea violentei este determinatä de cauze politice obiective, precumdependenta de turci sau provocata de cauze naturale precurn spiritul moldovenilor.0 sugestivd expunere a acestui ultim aspect se regaseste in lnveigitura celor mari ciputernici din letopisetul lui Grigore Ureche: Pre Moldova este acest obicei de pierfar de numAr, far de judecatd, far de leac de vind, insAsi parAste, insäsi umple legea

de acest noroc Moldova nu scapd cd mai multi santu de li iaste drag a vArsa sangenevinovat"56.

AceastA ultimã viziune criticd, ce tine de altfel de reprezentArileoccidentalilor despre cauzele tiraniei in decorul politic romanesc, se va bucura deun loc mai important in discursul endogen abia spre sfarsitul secolului al XVII-lea.Para atunci determinismul religios va furniza o generoasd grad de interpretare a'rdei domnii conformA teleologiei politice crestine. Acest lucru transpare in specialdin rolul pe care il are divinitatea la punerea in scenA a eliminArii tiranului.

Moartea domnului tiranic, pedeapsd a cerului i rezultat al dizgratiei divine,sanctioneaza i condamnA prin violenta ei un comportament politic consideratdiabolic, transportand spre un registru moralizant sfarsitul nefast exemplar altiranului. Astfel, Despot Voda "gusta ceasca rusinoasd a unei morti nenorocite"dupd ce "s-a arAtat un al doilea Baltazar prin nAravuri i fapte", iar Dumnezeu s-aindurat si a luat in seama. "ploaia de lacrimi a tuturor celor asupriti i prAdati Faradreptate "57. Peste Mihnea cel Rau veni "mania lui Dumnezeu" i pieri ca unadevdrat persecutor al Bisericii, find rAnit i ucis de un boier "pre care trimiseDumnezeu ca i pe sfantul mucenic Mercurie asupra paganului lulian, si ca pre sfetiNestor de au ucis pre Liia cu ruga lui sfeti Dimitrie. Asa i acest Dimitrie Iacsici,pentru ruga lui sfeti Nifon, au ränit si au omorat pe urfitul muncitor, pre Mihnea sistAtu ca Fineas in Tara medianului ovrei"58. $i uciderea lui StefAnitA Rare§ evocAscenariul clasic al tiranicidului in reprezentArile crestine, ea derulandu-se dupA ologicA in care asasinarea tiranului este expresia dorintei divine, expresie ce absolvdde pacatul omuciderii pe tiranoctoni59. Astfel acest domn "primqte rAsplatAvrednica a rAutatii sale (...) dupA ce au maniat judecata lui Dumnezeu i justitianegrAitA i dreptatea multrAbdAtoare (...) fi ind incercat de mania cea dreapta a lui

54 Letopisetul Ccintacuzinesc, p. 93.55 Grigore Ureche;Letopisetul Tarii Moldovei, p. 163.56 lbidem, p. 134-135." Cronica lui Azarie, p. 143-144.58 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 97.59 Asupra tiranicidului in reprezentarile crestine, 0. Jaszi, J.D. Lewis, Against the Tyrant: theTradition and Theory of Tyrannicide, Glencoe, 1957, p. 13-15.

si

si

si

www.dacoromanica.ro


Dumnezeu cea ard de fdtarnicie si neinduratd la podul de la Tutora"60. Uciderea luiStefanita Rares trece la nivelul discursului cronicarilor ce-i sunt ostili ca o expresiea rdzbundrii divine infdptuitd i asumatd de intreaga comunitate politica, deplasfindastfel spre impersonal si abstract responsabilitatea crimei si culpabilitatea pdcatuluiomuciderii61.

Aceeasi serie tematia, a mortii tiranului ca pedeapsd divinä, circumscrie sidescrierea uciderii lui loan Vodd cel Cumplit. "0 vai tiranu162, a fost biruit i rusinat

(...) si-a dat in chinuri sufletul sat' de ucigas" dupd ce a atras "blestemul asuprasa i mania lui Dumnezeu a venit asupra

Sffirsitul violent si nefast, ce vine sd incununeze in mod exemplar o viatadusd in slujba maleficului si a violentei, exprimd in imaginarul tiraniei forta justitieidivine ce tine sd regleze conturile cu tiranul atfit in plan teluric, cat si in celeschatologic. Sidi-situ! nefericit al domnului tiranic este implicit invocat inimaginarul tiraniei drept proba supremd prin care divinitatea a sanctionatcomportamentul tiranului, uneori chiar dupd scoaterea acestuia din domniedincolo de granitele Orli sale. Executia lui lancu Sasul sau moartea lui Aron Voddpot fi considerate in acest sens exemplare.

Atunci and acest sfdrsit nefast este mai putin evident in registrul teluric,accentul se deplaseazd discret spre registrul eschatologic. Astfel este cazul lui IliasRares, al cdrui sfdrsit este exploatat din perspectiva convertirii sale la islam siinserat ulterior, la unii cronicari, intr-o traiectorie de viata ce-i demonstreazdmaleficitatea dincolo de limitele religioase ale actului convertirii".

Remarcabild in discursul endogen asupra tiraniei este maniera in caresultanul otoman, in calitate de sursd terestrd a puterii domnilor români, esterecunoscut ca imparat i uneori ca mediator al raporturilor de putere intre turd §idomn. Sultanul este uneori unealta prin care divinitatea Ii regleazd conturile cudomnul tiranic, mediind detronarea si uciderea acestuia, cum se relateazd in cazullui loan Vodd cel Cumplit sau in cel al lui Iancu Sasul. Acest lucru nu esteinamplator, deoarece multe dintre scrisorile boierilor de contestare a autoriatiiopresive a domnilor romdni erau adresate sultanului65. Pe de altd parte, in scrierilecronicarilor este de mentionat prezenta unui discurs justificator ce este atribuitdomnilor tiranici, prin care acestia Ii motiveazd domnia opresivd prin vicisitudiniledependentei politice fata de Poartd. In acest sens poate fi invocat cazul luiloan Vodd cel Cumplit, care adresdndu-se Ord aratd cd daa "au facut cuiva

6° Cronica lui Eftimie, p. 122; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 112.61 Hurmuzaki, 11/2, doc. CCLXIII, p. 288.62 Termenul de tiran nu este prezent ca atare in textul slay al Cronicii lui Azarie, desi P.P. Panaitescuprefera folosirea Jul In Cronicile slavo romeine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan,ed. P.P. Panaitescu, 1959, P. 149, 4 si 150, 30 cf. text slay.63 Cronica lui Azarie, p. 149-150.64 Grigore Ureche, Letopisepd Tara Moldovet, p. 110, Cronica lui Eflimie, p. 121, 12.65 Spre exemplu, Documente turcefti privind istoria Romdniei, vol. I, ed. Mustafa Ali Mehmed,Bucuresti, 1976, doc. 53, p. 58-59 (privind justificarea uciderii lui Despot VodA) sau doc. 18, p. 28-29(privind asasinarea lui Mircea Ciobanul).

§i

§i

www.dacoromanica.ro


inaljosul tot pentru turci au facut, sä le intre in voie §i sA-i umple §i nu i-au pututsdtura"66. Tot astfel, Aron vodd, vAzand cã "tara scrajnea (...) gandi dupd toatdräutatea ce Meuse sd se curAteascd §i sa arate cd nu iaste den voia lui ce s-au lucratuci iaste den sila turcilor"67.

Acest discurs justificativ evocA un topos recurent in relatArile strdine despreTarile Romane, conform cdruia tirania domnilor romani din perioada suzeranitatiiotomane este o tiranie de import sau mai curfind de sistem. Arhetipul sultanului catiran, des exploatat in reprezentarile politice occidentale medievale, construit inspecial pe o alteritate religioasa, are ecou §i in gandirea politica romaneascA.AceastA viziune asupra tiraniei otomane extinse nu vine insd sd atenueze dinduritatea culorilor in care cronistica zugrAve§te portretul domnului tiranic.

Fara a utiliza explicit termenul de tiran, cronicarii romani ce au scris despredomnii din secolul al XVI-lea, prin analogii §i compargii sugestive, brodeaza laumbra unei retorici mai mult sau mai putin originale, imaginea dortmului fau dupdun §ablon clasic in ale cdrui forme i continuturi se poate recunoa§te u§or portretultiranului din imaginarul cre§tin al puterii. Astfel, chiar dacã la nivelul limbajuluipolitic prezenta termenului de tiranie nu este documentatd pentru aceastA perioadd,studiul formelor i mai ales analiza continuturilor descriptive relevd surprinzatoaresimilitudini intre reprezentärile cre§tine ale relei puteri atat in Occident, cat §i in'raffle Romane. Aceste similitudini asupra reprezentdrii "relei puteri", ce transpardin discursul endogen, articulate la discursul exogen asupre tiraniei domnilorromani, permite detectarea unui imaginar comun spatiului cre§tin, in ciudatraiectoriilor diferite pe care unele concepte preluate din antichitate le-au avut inlimbajul politic romanesc sau occidental. In acest sens asimilarea temei tiraniei cucea a "relei domnii" este justificatA in mAsura in care la nivelul discursului politicmedieval cele cloud teme Ii extrag substanta din acelea§i toposuri comune §iimpArtd§esc accea§i manierd de expresie a disonantelor dintre ordinea sacra a puteriipolitice §i punerea acesteia din urmd in scend.

FROM THE "BAD REIGN" TO TYRANNY.A STUDY OF THE MEDIEVAL POLITICAL IMAGINARY

Abstract

It is only towards the middle of the seventeenth century that the concept oftyrant, bequeathed by the Greco-Roman world of the Antiquity, penetrated thechroniclers' writings and the Romanian political language, as an attribute of the badking. However, this late attestation does not put to question in a serious manner theassimilation of the political imaginary of the bad king with tyranny into theendogenous discourse of the previous centuries. Therefore, starting from an

66 Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, p. 142.67 Ibidem, p. 167.

www.dacoromanica.ro

98 Constantin Dobri Id 16

archetypology of political representations in the Christian medieval space, anattempt is made to demonstrate, by exploring the main topos of tyranny, theexistence of similarities between the imaginary of the "bad king" and tyranny in theRomanian space, similarities that can argument to a certain point the assimilation ofthe two themes in the spirit of a convergence of the forms of expression,

www.dacoromanica.ro

"LEGATURA" LUI MIHAI VITEAZUL $1 EFECTELE EIJURIDICE IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI

AL XVII-LEA. 0 NOUA ABORDARE

VIOLETA BARBU

1. Redeschiderea dosarului problemei de istorie sociald cunoscutd de unsecol in istoriografia noastrd sub numele de "legatura lui Mihai", adevarataproblema "homericd" 1, ar pdrea o dovadd de prezumtie. Si mai mare ar fi aceastAbdnuiald din partea acelora care mai asteaptd aparitia documentului edificator2, caresa ldmureascd, simplu i farà echivoc, unul dintre misterele istoriei noastre sociale,mister care Ii aruncd umbra si asupra figurii voievodului Mihai. In aceastdprivintd, nu ducem totusi lipsA de documente noi, care, chiar dacA nu rezolvdproblema in sensul dorit de istoriografia traditionald, circumscriu mai corectcontinutul normativ al expresiei "legatura lui Mihai". Dar nu aceastd noutate ne dà,credem, posibilitatea de a reface un model explicativ, ci schimbarea perspectiveide analizA.

Cu sigurantd cd, in mai mare mdsurd deat documentele cu caracterpolitico-diplomatic, actele normative fac parte si trebuie situate intr-o serialitatecare le defineste functia i statutuL Actele de naturd juridia inregistreazd practicideja existente, creeazd la rândul lor practici, infra in conflict cu acestea, lecenzureazd sau le asimileazd intr-o dinamicd pe care o putem intelege sau cel putininteroga intr-o manierd noud, punând la contributie metoda pragmaticii. UltimavArstd metodologicd a antropologiei juridice, pragmatica este mai intfii o analiza apracticilor in relatie cu normele, pornind de la doud concepte fundamentale care leproduc: acordul (conventie sau contract) actorilor sociali i legitimitatea3. De

Florin Constantiniu, lobágia in istoriografia romeineascii,in SMIM, t. X, 1983, P. 93.2 2in acest sens, textul devenit clasic al lui Michel de Certeau, L 'operation historique, in Fairel'histoire. Nouveau problèmes, ed. Jacques Le Goff §i Pierre Nora, Gallimard, 1974, p. 49: "On partaitde traces (manuscrits, pieces rares etc.) en nombre limité et il s'agissait d'eponger toute leur diversitéde l'unifier en une comprehension cohdrente. Mais la valeur de cette totalisation inductive dependaitdonc de la quantité d'information accumulde. Elle vacillait lorsque sa base documentaire étaitcompromise par les rdcoltes rapportées de nouvelles investigations"; G. Thuillier, J. Tulard, Laméthode en histoire, Paris, 1986, p. 145-168; in studiul sau asupra legaturii lui Mihai, ConstantinGiurescu era sceptic in privinta posibilitatii de a schimba concluziile sale, chiar cu sprijinul unordocumente noi, Vechimea rumániei in Tara Romcineascä i Leglitura lui MihaiViteazul, in Studii deistorie sociala, Bucurqti, 1943, P. 51.3 Elemente ale unei pragmatici a istoriei se regasesc in P. Bourdieu, Esquisse d'une théorie de lapratique, précédee de trois etudes d'éthnologie kabyle, Geneve, 1972; Luc Boltanski, L'amour el la


100 Violeta Barbu 2

aceea, vom spune impreund cu Michel Foucauld cä identitAtile §i legdturile socialenu au o naturd, ci numai manifestdri in act (usages). Pe de aka parte, pragmaticadiscursului, deci transferul practicilor in discursul izvoarelor de istorie sociald §ijuridicd, care ne permit sd le sesizAm, presupune recunoaterea atat a unor enunturisubiective (al cdror subiect, autor II cunoa§tem), cat §i a unor enunturi colective4.Acestea din urrnd, preluate §i difuzate de o varietate de actori sociali sunt de naturdpolitico-constitutionalà sau juridicA, adicd au puterea sd producd o reconfigurare acampului social 4i "forme noi de putere"5.

2. Din aceastd perspectivA a manifestdrii in act, am considerat cd estelegitim sã ne intrebdm din nou ce este "legdtura lui Mihai": spre deosebire de ceicare vazuserd in ea ins4i "actul de infiintare a 4erbiei" sau de recunoa§tere a ei6,Constantin Giurescu o considerase "o mAsurd cu caracter fiscal", care urmAreastabilizarea i lArgirea bazei de impozitare cu scopul procurArii de lichiddti pentrusustinerea campaniilor militare7. Cu toate cd este primul alatuitor al dosaruluidocumentar al problemei, istoricul Ii concentreald analiza naturii "legaturii luiMihai" pe geneza ei, pusd in termenii cauzAefect. Perspectiva deschisd deC. Giurescu ar merita cu prisosinta a fi reactualizatd in lumina noilor cercetAriprivitoare la impactul fiscalitAtii asupra agriculturii in economia otomanA8 i a

justice comme compétences. Trois essais de sociologie de l'action, Paris, 1990, p. 37-53; ThomasKuhen, Law, Family and Women. Toward a legal Anthropology of Renaissance Italy, Chicago, 1991;B. Lepetit si J. Revel, L 'experimentation contre l'arbitraire, Paris, 1992, p. 261-265; Les formes del'experience. Une autre histoire sociale, ed. Bernard Lepetit, Paris, 1995.4 Despre aceste formule care traverseaza gandirea politico-juridica a evului mediu, dupa ce numeleemitatorului s-a pierdut in memoria colectiva, Alain Boureau, "Quod omnes tangit": De la tangencedes univers de croyence a la fondation simantique de la norme juridique médievale, in "Le gre deslangues", 1990, nr. 1, p. 154-160; idem, La competence inductive, in Les formes de l'experience,p. 35.5 A. Boureau, op. cit., p. 160.6 N. Balcescu, Despre starea sociald a muncitorilor plugari, in Patru studii istorice,ed. P.P. Panaitescu, 1943, p. 56; A.D. Xenopol, Istoria Romdnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a,Bucuresti, f. a., vol. VI, p. 130; R. Rosetti, Pdmeintul, satenii stapcinii, Bucuresti, 1907, passim;N. lorga, lstoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1935, 1, p. 181; idem, Constateiri cu privire la viafaagrara a romdnilor, Bucuresti, 1908, p. 28-32; St. Longinescu, Afezdmeintul legatura luiMihai Viteazul, Bucuresti, 1919.7 C. Giurescu, op. cit., p. 62-64; la cauze fiscale se refera si George Bratianu in Servage de la glebe etregime fiscal. Essai d'histoire comparée roumaine, slave et byzantine, in Etudes byzantines d'histoireéconomique et sociale, Paris, 1938.8 Excedentul produs de agricultura taraneasca libera a fost preluat de stat nu sub forma produselor, ci afiscalitatii de stat; acesta ii reduce astfel dimensiunea politica la una preponderent fiscalk BruceMcGowan, Economic Life in Ottoman Europe: Taxation, Trade and the Struggle for Land1600-1800, Cambridge, 1981; David Seddon, A New Paradigm for the Analysis of AgrarianRelations in the Middle East, in "Current Sociology", t. XXXVIII, 1987, p. 1-65; Huri Islamoglu-Inan, Les paysans, le marché et l'Etat en Anatolie au XVIe siecle, in "Annales ESC", 1988, nr. 5,p. 1025-1043.

fi

Ci

www.dacoromanica.ro

3 Legatura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 101

mutatiilor provocate de aparitia economiei monetare in tdrile romdne la cumpanasecolelor XVI-XVII9.

Dupd ce, in monografia dedicatd lui Mihai Viteazul in 1936, admiseseconcluziile lui Giurescum, in studiul despre dreptul de strAmutare, P.P. Panaitescui§i modified modelul explicativ: "legAtura lui Mihai" este o politica sociald careconsfinte§te abolirea dreptului anterior de stramutare, atfit al rumdnilor, cat §i aloamenilor cu invoiald (cultivatorii liberi)", categorie a cdrei existentd fusesedemonstratd de LC. Filitti12. Ea nu are un caracter fiscal, ci unul economic:"ridicarea boierimii care devine negutatoare de grfiu" §i deci interesatä sa obtind,cum ar fi spus Marx, un plusprodus.

De§i ambele abordäri, ca §i cele care le sunt subsumate", sunt orientate deacelea§i documente, adied de cele posterioare domniei lui Mihai Viteazul, ele nu auinvocat configuratia sistemelor normative ale epocii. 0 pozitie sinteticd ce ar trebuimentionata aici este cea a lui Florin Constantiniu, ultimul cerceator care a reluatdosarul problemei, in cadrul temei vaste a "iobagier, dintr-o tripld perspectivabraudeliand, "evenimentiald, conjuncturald, structuralr". Existd, potrivit opinieilui Florin Constantiniu, o configuratie de cauze care a dus la "legatura lui Mihai":cauze structurale (procesul de deposedare de pamAnt a tdranimii libere la sfar§itulsecolului al XVI-Iea), cauze conjuncturale §i cauze evenimentiale (intereseledomniei in raport cu constituirea domeniului funciar, interesele boierimiipreocupate sa asigure forta de muncd stabild necesard exploatarii pdmAntului,premise consolidate de alti factori, cum ar fi dislocArile de populatie provocate de

9 Bogdan Murgescu, Circulafia monetarci in prile romcine in secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1996,p. 272-274 ; inlocuirea darii in produse prin care rumanii dobandeau dreptul de a se stramuta si chiarde a se judeci (galeata de iesire) cu rascumpararea in bani este un factor nou care Inca nu a fost pus inconexiune cu "legatura lui Mihai".i° P.P. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, Bucuresti, 1936, p. 94-95." P.P. Panaitescu, Dreptul de strdmutare al feiranilor in Tarile Romeine (plina la mijlocul secolului alXVH-lea), in SMIM, t. I, 1956, p. 63-122 ; din cele patru documente pe care se bizuie ceea ceP.P. Panaitescu numeste "lamurirea definitiva" a problemei, documentul din 5 august 1628, privitor laincercarea nereusita de a se judeci a rumanilor de pe mosia din Balteni a marelui vornic Hrizea, nu serefera deloc la abolirea libertatii romitnilor de a se putea elibera in perioada de dupa domnia luiMihnea voda, ci la suprimarea probei "lege peste lege" cu 48 de juratori.12 I.C. Filitti, Oameni dependenfi i cultivatori liberi in Princtpatele romcine in secolele XV-XVII, inAAR., Mem. Sect. 1st., s. III, t. XIII, 1933, p. 370-375; idem, Despre "legatura" lui Mihai Viteazul in"Revista istorica romdna", t. II, 1932, p. 221-231 ; idem. Proprietatea solului in principatele romeinepang' la 1864,in Opere alese, ed. Georgeta Penelea, Bucuresti, 1985, p. 197-423.13 0 sinteza a acestora la $tefan Stefanescu, L'evolution de l'asservissement des paysans de Valachie

jusqu'aux reformes de Constantin Mavrocordat, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. VIII, 1969, nr. 3,491-499; Stefan Stafanescu, Damaschin Mioc, Tiircinimea din Tara Romaneacti fi Moldova in veaculal XVII-lea, in "Revista de istorie", t. XXXII, 1979, nr. 12, p. 2285-2301; Stefan Stefanescu,Damaschin Mioc, Pránimea din Principatele Romeine in secolele XIV-XVI. Privire sintetica, inSMIM, XI, 1992, p. 9-20.14 Florin Constantiniu, Iobligia in istoriografia romdneasca, in SMIM, 1983, X, p. 78, unde se trimitela un studiu manuscris intitulat Preinimea aservird din Tara Româneascii de la legcltura luiMihai Viteazul la reformele lui C. Mavrocordat.

www.dacoromanica.ro

102 Violeta Barbu 4

invazia otomand, dificultätile vistieriei de a asigura incasarea regulata a ddrilor,perspectiva contestatiilor intre sal:di-di de rumfini pentru revendicarea celor fugiti,ascendentul dobfindit de marea boierime asupra domnului in urrna tratatului din1595 cu Sigismund Bathory)15.

3. Diversele straturi de sens pe care arheologia lingvisticd le poate degajain evolutia si utilizarea in discurs a enuntului de care ne ocupdm nu pot fi reperate

cfintArite cleat cu "mijloace endogene", produse de contextele variabile in carediversii actori sociali II invocd. Documentele interne ale domniei lui MihaiViteazul, dupd cum stim, nu pomenesc, nici mdcar aluziv, o mdsuril normativd catde cat comparabild cu ceea ce ulterior a fost invocat ca find "tocmeala lui Mihai".Dacd vom lua ca element de comparatie formularea din hrisovul lui Radu Mihneadin 24 aprilie 1613 ca unica tentativd cunoscutd noua de redare a continutului"legaturii"16, intr-un singur document pdstrat in original, datat 4 mai 1596, la numaicloud sdpamâni de la emiterea asezämdntului destinat organizárii vietii monastice(13 aprilie 1596), se recurge la o expresie comund cu cea din hrisovul luiRadu Mihnea: "vecini in veci"17.

Asupra sensului cuvfintului "legaturd" si a echivalentelor sale slavone s-aoprit C. Giurescu. El a observat primul cã cele dintfii atestäri (24 aprilie 1613hrisovul lui Radu Mihnea si cloud zapise din 12 mai 1614)18 intrebuinteazd termenulde intocmealci, tocmire (takmajenie), iar toate cele posterioare se fixeald asupratermenului de "legaturd" (svezaniia), "avdndu-se in vedere efectele ei", credeC. Giurescu, punfindu-I in relatie cu verbul "a lega" (de pdmfint)19. Cum s-a produsalunecarea i restrfingerea de sens pomenitd de C. Giurescu si P.P. Panaitescu? Defapt, sensul general de bald din limba veche al cuvantului "legaturd" este cel de"obligatie, obicei"20, asa ink ea comutd integral cu "asezAmant, tocmeald". Asastau Inca lucrurile la 1620, and, in mod exceptional, aldturarea celor doi termenitocmealei/legeiturci intr-un document al lui Gavril Movild21 (tamejenie i svezanie)cu referire la asezamantul lui Mihai voievod poate fi pusd in legatura cu o sintagmãverbald din hrisovul lui Mihai Viteazul privitor la organizarea mändstireascd din

15 FL Constantiniu, art. cit., p. 77.16 Traducerea lui P.P. Panaitescu, Dreptul de strcimutare, p. 94: "care pe unde va fi, sA fie vecin inveCi".17 DRH, vol. XI, nr. 165, p. 211.18 C. Giurescu, op. cit., p. 71-74.19 P.P. Panaitescu subscrie acestei interpretAri: «Socotim cA numele dat acesteui asezArnant domnesc,"legatura", slavoneste "svezanie", care InseamnA legare, InlAntuire, indicA obiectul sAu, legarea deglie», Dreptul de strämutare in tarile romiine, p. 96 ; cf. Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-greco-latinum, Vindobonae, 1862-1863, sv. thveazu "vinculum"; Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-romdnesc, ed. Grigore Cretu, Bucuresti, 1900, sv. sveazanu "legal".20 DLR, s. v. legalura.21 "§i i-au apucat intocmeala si legatura lui Mihai voievod ", 8 iunie, 1620, C. Giurescu, Vechimearumeiniei, p. 76.

ai

www.dacoromanica.ro


13 aprilie 159622: "am tocmit 5i am legat", unde ultimul verb indica intdrirea prininvocarea autoritätii (peceti, martori, blestem).

Prin urmare, primele contexte semantice inregistrate in documentele dinperioada 1613-1620 5i distributia termenului "legaturd" ne alduzesc mai degrabdcdtre circumscrierea sensului de "obicei intdrit". Urmfind principiul cronologic,completa substituire ulterioard a termenilor takmeijenie cu svezanie §i a luitocmealli cu legaturd ar trebui sd corespunda unei evolutii semantice care seindeparteazd de sensul primar, originar, 5i care acumuleazd trdsdturi noi, capdtate inprocesul utilizdrii in practica juridicd, de cdtre diferiti actori sociali (domnia,Biserica, boierii, rumfinii). i nu numai atat. SA' nu uitdm distorsiunile, straturiledesens, alunecdrile, contamindrile, de care este rdspunzAtoare memoria colectivd23; inal cdrei tipar un enunt colectiv este silit sä curgd deindatd ce intrune5te consenssocial. 0 astfel de alunecare rdzbate dintr-o curioasd forrnulare aflatd intr-un acttarziu din 20 mai 1659. Marele logofdt Preda Brincoveanu, ispravnic al scaunuluiCraiovei, Ii intdre5te egumenului mdndstirii Cdluiu pe rumanii din Rdbegi24, carepretindeau cã sunt oameni slobozi. Dovada produsd in instantd de egumenul de laCdluiu este "hrisovul mAndstirii de cumpArdtoare 5i de legdtura lui Mihai voievod,cum cd i-au apucat 5i legAtura lui Mihai voievod acolo in sat"25. Potrivit exprimdriidin acest document, s-ar putea intelege Ca hrisovul stipula chiar, in chip explicit, cdrumanii se aflau sub incidenta "legaturii" in momentul in care mdnAstirea a intrat inposesia satului Rabegi. In fata ispravnicului, egumenul trebuie sd fi citit de faptactul de danie din 7 iunie 159526, prin care fratii Buze5ti cumpard ocinile Rabegilor5i le ddruiesc ctitoriei lor de la ailuiu. Evident, documentul nu face nici o referirela "legatura lui Mihai" i a-1 interpreta, prin conjecturare cu ceea ce afirmd in actuldin 1659, ca pe un element post-quem in incercarea de a data "legatura" ar insemnaun abuz. Se poate deduce totu5i cä, dupd mai bine de o jumdtate de secol, persoanavoievodului Mihai ca i hrisoavele emise in numele lui erau automat puse inlegaturd cu a5ezAmAntul care ii poarta numele.

4. Imediat ce proiectam posteritatea juridied sau, mai corect spus, punereain act (1 'usage) a acestei "legturi a lui Mihai" in sistemul general normativ(juridico-administrativ), nu se poate sä nu observdm ateva particularitati care iiconferd un caracter particular, adicd transgresiv 5i inovator. Pornind apdar pe caleadeschisd, in memoria documentelor, de insd5i sintagma care o define5te, "legdturalui Mihai" apartine, din punctul de vedere al genezei sale, sferei dreptului domnesc.Istoricii dreptului romfinesc sunt de acord in a atribui domnului in pile romAne petoatd perioada lung a Vechiului Regim, aldturi de o nelimitatd 5i indistinctdcompetenta juridico-administrativA specified modelului monarhiei patriarhale-

22 DRH, B, XI, nr. 160, p. 205-206.23 Paul Ricoeur, Mémoire, oubli, pardon, Cerf, 2000, P. 45-68.24 Cf. Reibefti in regestul publicat de C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 117-118.25 Ibidem, p. 118.26 DRH,B, XI, p. 162-163.

www.dacoromanica.ro

104 Violeta Barbu 6

funciare27, §i o Iimitatä putere legislativa. DacA la acest nivel lucrurile stau mai clar,confuzia incepe sa domneascd de indatd ce admitem, impreund cu ValentinGeorgescu, cd justitia administratA de domn posedA caracter viager, cu alte cuvintenu transcende §i nu supravietuiqte persoanei fizice a domnului in functie.Caracterul de fictiune abstractA al normei de drept se construiqte pe consensulcorpului politic care ii asigurd perpetuarea i eficienta juridicA. Din acest punct devedere este legitim sa afirmAm cã norma de drept ca imanentä persoanei domnuluise cristalizeaza de abia in secoul al XVIII-lea §i nu depinde de aparitia dreptuluiscris la jumdtatea secolului al XVII-lea. Lipsa de autoritate a lucrului judecat §iredeschiderea proceselor de la o domnie la alta sau chiar in timpul aceleia§i domniisunt un argument temeinic in sprijinul caracterului viager al justitiei administratede principe i se constituie, in mod esential, ca o consecinta a principiului domnul"legea insufletite" lex animata, nomos empsichos.

Pe de altA parte, ceea ce autorii tratatului de istorie a dreptului romfinescnumesc "dreptul domnesc" se referd la competenta domnului: 1) de a emiteasezdminte, tocmeli sau legdturi, 2) de a omologa, prin sanctiunea autoritAtii,dreptul cutumiar transformandu-I in drept pozitiv28. Actele domne§ti cu caracternormativ sau de cenzurd (a§ezdminte, tocmeli, legaturi) devin drept pozitiv, nunumai prin "receptarea" lor de cdtre domnii succesivi, ci §i prin acordul intreguluicorp social. Practica aratä de asemenea cä introducerea obiceiurilor de naturaimpunerilor fiscale era evitatd in general de domnii din secolele al XVI-lea §i alXVII-1ea, de frica unei damnatio memoriae vezi de pildd cazul lui Petru$chiopu129 dar abrogarea unor obiceiuri "considerate rele i ddunAtoare" rarndneao prerogativä normativd de care unii domni au facut uz in aceastä perioadd (apelândla dreptul bizantin de cenzurd).

5. Dintre cele 12 asemenea acte constitutionale, majoritatea (8)privitoare la materia ecleziastick "legAtura lui Mihai" este singura normA de dreptpozitiv cu caracter inovator, flinda i§i asumd misiunea de a institui o noud ordinesociald". "LegAtura lui Mihai" este a§adar o exceptie in toate componentele sale.Din moment ce administrarea justitiei are un caracter viager, cum este posibil ca o"tocmeald" cum este cea a lui Mihai, pe care nici un document ulterior nu o

27 Modelul propus de Max Weber in Sociologie du droit, Paris, 1986, p. 191: administrarea patriarhalaa justitiei e o cAutare a unor principii materiale care sA regleze ordinea socialA, aceste principii putandfi politice, utilitare i etice ; administratia si justitia sunt contopite, jurisdictia land forma justitiei;cf. cu situatia administrArii justitiei in epoca postcarolingiana, cfind conflictele se reglau in Franta nuin tribunale, cu criterii juridice obiective, ci prin arbitrii oficial alesi, al cAror scop nu era judecatapotrivit unei anume legi, ci o solutie care sA dezamorseze un conflict exploziv real sau potential,v. Patrick J. Geary, Vivre en conga darts une France sans état: typologie des mécanismes deregiments des conflits 1050-1200, "Annales ESC", t. 5, 1986, p. 1107-1133 ; F. Chette,Suum Cuique Tribuere, "French Historical Studies", t. VI, 1970, p. 217-299.28 Istoria dreptului romcinesc, vol. I, ed. Vladimir Hanga, Bucuresti, 1980, p. 253.29 D. Barbu, Bizant cotra Bizant, Bucuresti, 2001, p. 48-70.30 Ibidem, p. 40-41.

www.dacoromanica.ro


situeaza intr-un act juridic precis care sa poata fi invocat, sa aparA ca norma dedrept, la 12 ani dupa moartea domnului si sä se mentina in vigoare aproape unsecol, adica pana in epoca lui Constantin Brancoveanu? Ce anume o face saintruneasca consensualitate i legitimitatea tuturor actorilor sociali, persoane fizicesi juridice (domni, boierime, manastiri, rumani)? Cum se constituie aceastaconsensualitate? Care a fost epoca ei de maxima eficienta juridica? Pentru araspunde la aceste intrebari, e necesar sa disociem intre punerea in act a enuntuluinormativ de Care subiectul emitent (Mihai Viteazul) si practicile pe care legenereaza si reglementeaza in timp, adica intr-o epoca cand norma cunoscuta subnumele de "legatura lui Mihai" devine un enunt colectiv. Ca urmare a acesteidisocieri, am plecat de la premiza prezumtiei de coerenta a celor care au cautat sadesluseasca misterul problemei, cautand in dosarul ei numai elementele (enunturi,decizii) care puteau sa o confirme.

in randurile de fata ne vom opri numai asupra acestei perioade posterioaredomniei lui Mihai Viteazul, and tocmeala care decurgea dintr-o prerogativa adreptului domnesc se transforma in enunt colectiv.

6. in momentul aparitiei studiului sau, Constantin Giurescu identificase80 de documente situate in intervalul 1613-1709 care mentioneaza legatura luiMihai, la care am putea adauga astazi, intr-un bilant tot provizoriu, un numar depeste alte 20, majoritatea din vremea domniei lui Matei Basarab, depistate inprocesul de editare a documentelor interne ale acestei domnii31. Am supus aceastaunitate seriala relativ omogena de documente administrative la o analiza cantitativaextinsa pe o perioada lunga, de aproximativ un secol, spre a face cu putintasesizarea eventualele rupturi si abateri semnificative32, ele insele semne ce indicaprezenta unui element nou fata de tentativele de pana acum de a fauri un modelexplicativ. Acest factor se nume§te schimbare. Desi bazate pe documente din totveacul al XVII-lea, atat modelul liniar fiscal ori social (Giurescu-Panaitescu-Filitti), de tip cauza-efect, cat i modelul conjunctural (Fl. Constantiniu) fuseserãconcepute ca niste modele statice pe baza unui nucleu de elemente acumulate dinperioade diferite.

Cum era de asteptat, din punctul de vedere formal al emitentilor, 91% dindocumente sunt acte domnesti; celelalte sunt emise fie de marele ban al Craiovei(4), fie sunt ravase de adeverire ale unor boieri juratori (5). Deindata ce proiectamaceste date pe axa cronologica, se constata un fapt surprinzator: in prima perioada,

31 Ex. gr. 30 aprilie 1633, DRH, XXIV, p. 61; 25 aprilie 1634, XXIV, p. 325; 26 aprilie 1634,XXXIV, p. 325-326; 12 iunie 1634, XXXIV, p. 396-397; 11 martie 1636, ANIC, Colectia Ionascu1/48; 19 aprilie 1636, AN1C, M-rea Tismana XCVII/16; 30 decembrie 1645, XXX, p. 389-390;31 mai 1646, ANIC, Doc. 1st. CCCLXXII/134; 15 ianuarie 1647, XXXII, p. 27-28; 12 iunie 1647,XXXII, p. 184-185; 13 ianuarie 1650, ANIC, M-rea Campulung LX1/19; 18 martie 1650, ANIC,ms. 127, f. 234; 2 februarie 1653, DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10 etc.32 G. Duby, Histoire quantitative ou histoire serielle, in Cahiers Vilfredo Pareto, Genua, 1968,p. 125-130; Francois Furet, Le quantitatif dans l'histoire, in Faire de I 'histoire, ed. Jacques Le Goff siPierre Nora, Paris, 1974, vol. I, p. 69-92.

.

www.dacoromanica.ro

106 Violeta Barbu 8

1613-1620, cuprinsd intre recunogterea de cdtre Radu Mihnea a normei "legaturii"§i pand la prima atestare a acesteia in forma slava "svezanie" in domnia lui GavrilMovild (8 iunie 1620), se afld plasate cele mai multe documente in care fie direct,fie indirect, emitenti privati, altii deck domnia, invocd legdtura lui Mihai33.Coroboratd cu indecizia terminologicd, aceastd observatie ne conduce spreconcluzia ca fazei de cristalizare ii este caracteristia o slabd asumare de cdtredomnie a acestei norme de drept pozitiv, compensatd de consensul cu care ceilaltiactori sociali (boierimea, ruradnii, egumenii) invocd "legatura lui Mihai" pentru

sustine drepturile; gadar de fapt, tara "pune legea" pe care domnul "ospune 34.

Din acest punct al analizei, decuparea datelor in subsisteme vine aproapede la sine §i nu e greu de vdzut cd o constantA strdbate intreaga serie §i ea este datade rdspunsul la intrebarea "eine apeleazd la aceastd norma?": rumAnii suntprincipalul actor social pentru care "legAtura lui Mihai" reprezina una dinformuldrile normative ale statutului social de aservire, ei o invocd cel mai frecvent(82%) in procese in care cer judecirea: tam "pune legea".

Pe de altd parte, distributia documentelor pe subserii corespunzatoaredomniilor scoate la iveald proportia covfir§itoare (43%) a actelor din epoca luiMatei Basarab care mentioneazd "legatura lui Mihai". AceastA cre§terespectaculoasA este insotitd de cdteva elemente noi care o fac §i mai interesantA.Unul din acestea este practica utilizArii sintagmei "rumfini de tra4ie §i de legaturd"nu in litigii de proprietate sau in cereri de rascumparare, ci in acte de vfinzare i dehotdrnicie35, ceea ce denotA relevanta sociald a gezdmantului. Un alt element denoutate este intoarcerea "legaturii lui Mihai" in sfera dreptului pozitiv, domnesc, nunumai sub aspect cantitativ, ci mai ales sub aspectul creativitätii procedurale. Intentativa sa de a rationaliza administrarea justitiei, domnul recurge frecvent lainvocarea "legaturii" in procedura probatorie, chiar dacd partile aflate in litigiu

intemeiazd revendicdrile pe ea, cum se intfimplase cu regularitate pAnd atunci.A§a este cazul cu pricina rumdnilor din Valea Matdului (judetul MuFel) din28 aprilie §i 14 august <1646>36, actul din 20 septembrie 1649, privitor la rumdniimdndstirii Plumbuita, revendicati de Radu Mihalcea, mare comis", actul din18 martie 165038. Cu alte cuvinte, domnul este, de data aceasta, cel care "punelegea", altfel decdt o fkuse inaintgul sdu Radu Mihnea. Pentru a utiliza un termenweberian, domnul Radu Mihnea "descoperise" legea: "domnia mea am autat §i am

33 Documentele din 12 mai 1614, 12 decembrie 1616, Giurescu, op. cit., p. 73-74 ; 14 august 1619,22 aprilie 1620, DIR, Seria B, sec. XVII, vol. II, p. 404, 503-504.34 Daniel Barbu, Bizant contra Bizant, p. 40-41.35 4 iunie 1645, DRH, B, XXX, p. 229 ; 15 iunie 1647, DRH, B, XXXII, p. 197-203.36 C. Giurescu, Vechirnea rumániei, p. 95-98.37 lbidern, p. 102-103.38 Marcel-Dumitru Chick Silvia Vatafu-Gaitan, Melentina Bazgan, Catalogul documentelorRomeinesti din Arhivele Nationale, vol. VII, Bucuresti, 1999, p. 39; ANIC, ms. 127, f. 234.

a-si

Teirii

nu-si

www.dacoromanica.ro

9 Legeitura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 107

adeverit foarte bine"39, spune el in hrisovul din 1613. Matei Basarab investestenorma de drept pozitiv cu autoritatea constrfingerii juridice, chiar dacd ea imbracdmai degrabA forma unei degraddri civile; rumânii care pierd procesul lor cumAnAstirea care-i stApaneste din mosi strdmosi si din legAtura lui Mihai suntamenintati cu pedeapsa infamantd ("cat am vrut domnia mea sä le raz bdrbi le si sA-idau prin targ")40.

7. in limitele pragmaticii discursului juridic, cea mai importanta constatarece trebuie fkutä este aceea cA in toate aceste acte tocmeala voievodului esteinvocatä ca probd juridicA. Fapt ce nu poate sa surprindd, dacd admitem cd insistemul juridic al tdrilor române, proba nu este "o obligatie", ci un drept acordatuneia dintre pärti i cã granita intre norma formald si proba juridicA este extrem defluctuantA41.

Desi toate aceste acte privesc exclusiv dreptul de stApfinire asupra unorrumâni, din punctul de vedere al procedurii judiciare putem sa sesizam existenta atrei situatii. In prima categorie de procese, intre boieri i mdnAstiri pe de-o parte sirumâni, pe de altd parte, care reprezintd 80% din totalul documentelor examinate,sintagma "legatura lui Mihai" este intotdeauna, adicd rara nici o exceptie, alAturatAsintagmei "rumfin de mostenire sau de cumpärätoare". Cu alte cuvinte, procesele sijudeatile au ca scop stabilirea dreptului de proprietate asupra unor rumâni care aufost "de mostenire si din legAtura lui Mihai", sau "nici de mostenire, nici dinlegAtura lui Mihai". Ca probd juridica in aceste situatii "legatura lui Mihai"intdreste cel dintfii drept probat sau contestat in instantA (de mostenire sau decumpArAtoare). Cu alte cuvinte, farA exceptie, ea nu este invocatd niciodatä singurA,ceea ce inseamnA cA nu avea aria de a proba sau contesta statutul de aservire alrumânilor, ci doar de a intäri, prin factorul continuitate, dreptul probat prinmostenire si cumpAratoare. in afara unui singur document care priveste pe urmasiiunui ordsean din Arges42, asupra cAruia "legatura" are efectul schimbärii conditieisociale, in toate celelalte cazuri nu se pomeneste nicdieri ca o persoanddevenit rumân ca efect al aplicarii "legaturii".

in cea de-a doua categorie de litigii, mult mai putin numeroase, doi stApAniIi contestd reciproc dreptul de proprietate asupra unor rumAni, unii in temeiuldreptului de mostenire si de cumparatoare, altii in temeiul "legaturii lui Mihai".Este evident cd "legatura lui Mihai" desfiinteaza drepturile de mostenire saucumpArare anterioare ei.

De departe cea mai interesanta dintre categoriile de documente ale acestuidosar este cea in care doi proprietari aflati in litigiu invock ca unicd probA, stareade fapt la momentul "legaturii lui Mihai". 0 suitd de procese purtate in anul 1652 si

39 Max Weber, op. cit., p. 124; Weber face distinctia dintre crearea i descoperirea dreptului(Rechtsfindung und Rechtserfindung).40 AN1C, M-rea Glavacioc, XV1I/6 ; Catalogul documentelor, p. 48.41 Max Weber, op. cit., p. 165.42 P.P. Panaitescu, Dreptul de stramutare, p. 98.

liberA sO El

www.dacoromanica.ro

108 Violeta Barbu 10

care ni s-au pAstrat in 8 documente43, ne ajutd sä intelegem mai bine cum seconstituie in instantã (divanul lui Matei Basarab) efectele juridice ale "legaturii luiMihai" ca unica probd juridia. Un grup de rumfini sunt revendicati atat deMitropolie, ca fiind prinsi de legatura in satul ei, la Horeavita, cat i de urma§ii luiCioanA comis, ca fiind fugiti din Horeavita 4i prinsi de legatura in satul lor,Cocicodia. Pare destul de evident cA singura probA admisä in instantä este cea ajuatorilor, a aror memorie sd fie contemporanA cu evenimentele. De aceea, celputin cloud legi, una de 6 jurAtori §i alta de 12 jurãtori, au dificultati in a convinge;caz fArA precedent, trei din jurAtori sunt contestati de unna0i lui CioanA comis §isubstituiti. In aceastã crizA de credibilitate, domnul insu§i instituie o inovatieproceduralA, potrivit dreptului sAu nelimitat din modelul administratiei patriarhale ajustitiei de a interveni, inlAturfind formele §i mijloacele de proba considerateirationale. Fiinda nu mai crede pe nimeni cu alte cuvinte domnul nuli mai aratäacordul cu o procedurd judicial-A consacratA de uz trimite la un martor anume,"unchea§ul Lepädat din Strehaia", ca el sd jure in bisericA pe Evanghelie "cu mareafurisenie", in fata egumenului despre starea de fapt in vremea "legaturii luiMihai"44. Motivul rational invocat pentru aceastA rästurnare a procedurii este acelaal credibilitatii: "pre tine voi sA te crez, i te jur §i te leg cu numele lui Dumnezeu,§tiindu-1 om barb §i cu oameni de suffer. Factorul constrfingator nu lipse§te dinaceastä procedurd de exceptie: de va umbla "cu fatArii ori cu cuvinte ale altora",domnul va trimite un om domnesc, care-i "va umbla pe urmA §i va adeveri lucrultot", §i "rea scarbd va petrece" din partea domnului. Acest episod oglindqte nu ocriza a institutiei jurAtorilor, ci a legitimitatii invocdrii "legAturii lui Mihai" la ojumAtate de secol de la emiterea ei, in conditiile in care ea ar trebui sa fie adeveritacu martori contemporani ei. Constantin Serban repetä procedura in 1654; in frunteacelor 24 de jurAtori desemnati pentru a depune märturie in favoarea mAndstiriiArgq i impotriva rumfinilor din Gropni, care contestau cã ar fi ai ei i a nu i-aapucat "legatura lui Mihai" in Grosani, este gezat batranul Micud, "om de 90 deani". Rumânii contest& i acest jurdmânt, care trebuie astfel repetat in fatadomnului aflat "pre baltd la preumblare"45. In termenii pragmaticii, norma nu maieste legitima atunci cfind nu mai intrune§te consens asupra practicii proceduralecare trebuie sd o aplice in justitie.

Pentru cd nu mai poate conta pe memoria vie, in 1653 Matei Basarabrecurge la o altd modalitate neobi§nuitA de a atesta prezenta unor rumâni intr-unanumit loc la vremea "tocmelii lui Mihai". Vom aduce in discutie acest documentinedit, pentru Ca practica procedurala instituitA de instanta de judecatA, domnulMatei Basarab, devine semnificativä pentru incapacitatea "legAturii" de a mai fieficientA in aceastA epoca, atunci and este invocatd ca unicd norma de drept.

43 24 aprilie, 27 aprilie, 11 mai, 31 mai, 26 iulie, 28 iulie, 6 august, 13 august 1652, regeste laC. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 104-107.44 1. Chirita, Documente bremcovene i oltene, in " Arhivele Olteniei ", t. XVIII, 1939, p. 145-146.45 C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 114.

www.dacoromanica.ro

11 Legiitura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 109

Apelul la ea obliga pe domn de fiecare datA sA "creeze" proceduri noi sau sd leacomodeze pe cele consacrate de uz, iar realizarea acordului intre actorii socialitrebuia obtinuta la fiecare caz in parte. AceastA "jurisprudentd" nu se puteadezvolta insd fArd ca ea sd afecteze caracterul rational, atat cat era, al procedurii dejudecatd. Documentul din 2 februarie 1653 il abiliteazd pe mitropolitul Stefan sdemitd o carte de blestem in care sd se decidd apartenenta rumanilor Dragdnesti, orila plasa Broscarilor ori la plasa Gogosi, dupd cum i-a apucat "legatura lui Mihai".Cei 12 jurAtori convocati de domn n-au fost capabili sal jure in nici un fel, astfelincat domnul decide ca ei sd mArturiseasca sub mare blestem "unde s-au ndscut,unde au crescut i unde au locuit mai mult" acesti rumani si acolo sA-i dea46.Recunoscand implicit imposibilitatea operArii cu o reguld de drept ce se numea"legAtura lui Mihai", domnul o substiuie cu o alta: dreptul de proprietate decurge inacest caz din cel de nastere, permanentd i locuire.

8. La intrebarea "ce este legatura lui Mihai" in epoca in care ea a devenitun enunt colectiv s-ar putea rdspunde, in tennenii antropologiei juridice, a ea esteo normd de drept domnesc receptatd si sanctionatd in 1613 de domnul Radu Mihneaprin expresia "n-am vrut domnia mea a strica a asezdmantul lui Mihail Voievod".In logica aborddrii noastre, receptarea i cenzurarea unor reguli de drept emise deun domn de cdtre un alt domn se inscriu nu numai intr-un sistem de politici socialesau financiare, ci au o relevantd pentru dinamica sistemului de drept. Cum modeluljustitiei viagere este construit pe regula cenzurii sau a ignordrii si nu pe cea acontinuitAtii in ceea ce priveste dreptul domnesc (nu si cel obicinuielnic), rezultdcd, dupd 1613, "legAtura lui Mihai" ca norma de drept a pArdsit sfera dreptuluidomnesc, devenind enunt colectiv incadrabil in sistemul dreptului cutumiar.Caracterizatd de consensualitate si de legitimitate, find recunoscutd de toti actoriisociali, ea si-a dovedit eficacitatea catd vreme era inseratd intr-o procedurdprobatorie in coroborare cu altA norm& de drept, cea a dreptului de mostenire sau decumpdrare. Cand a inceput sd fie invocatd ca normd unicd, "legdtura lui Mihai" nua putut produce efecte juridice reale dupd moartea lui Matei Basarab, din lipsamijloacelor rationale probatorii. Impunerea unor practici noi de aplicare a ei,acomodate de la caz la caz, a dovedit pe deplin caracterul ei limitat de "reguld" dedrept. Spre deosebire de lege, ea nu putea absorbi fait sA dispard inovatiile venitedin practicd i, cu atat mai putin, nu putea sA supravietuiascd dacd nu se maiinvesteau in ea mijloacele de presiune si de coercitie care asigurd respectulnormelor.

46 DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10, regest in Catalogul documentelor, p. 303; cf. proceduraasemAnittoare din documentul emis de Alexandru Dias la 16 mai 1628, In problema conflictului dintremarele logofAt Hrizea i rumanii din BAlteni: grupul de 24 de jurAtori fac anchetA la fata locului pentrua vedea "temeliile caselor si sederea lor", DRI-1, B, XXII, p. 179.

www.dacoromanica.ro

110 Violeta Barbu 12

«LA LIAISON DE MICHEL LE BRAVE» DANS LA PREMIERE MOITIEDU XVII' SIECLE. UNE NOUVELLE APPROCHE

Résumé

L'étude propose une nouvelle approche methodologique sur les effetsjuridiques entrainés par l'usage de "la liaison de Michel le Brave" pendant lapremiere moitié du XVII' siècle. Le modèle explicatif repose sur la pragmatique dudiscours, ainsi que sur le rapport entre la norme juridique et les pratiques qui endécoulent. L'examen en sdrialité d'une centaine de documents qui en font mentionvient de montrer la reception de "la liaison" par le droit princier (positif), leglissement au niveau du droit coutumier, a travers le consensus des acteurs sociauxet, finalement, la crise de juridiction mise en valeur par l'usage particulier qu'enfait le prince Mathieu Bassarab.

www.dacoromanica.ro

0 DESCRIERE PARODICA A CORTEGIULUI FUNERARAL LUI GABRIEL BETHLEN (SCRISOAREA DIN 1630

A FRANCISCANULUI ANDREA FRANCISCO*

16TH ISTVAN GYORGY

inmormfintarea unui monarh a reprezentat in toate perioadele istorice unuldintre cele mai festive acte politice ale statului. Accesoriile 4i manifestarile publiceale inmormântärii simbolizau in ochii tuturor importanta defunctului monarh,puterea statului sau §i adesea dezvAluiau identitatea urmaplui la carmuire.

In aceastä privintA Transilvania nu Ikea exceptie de la reguld. Cu toateacestea, detinem cele mai putine informatii despre inmormântarea celui maiinsemnat dintre principii ei, Gabriel Beth len. "La 25 ianuarie a avut locinmormfintarea cu mare pompd in prezenta solilor straini §i a dietei tärii. Dinnefericire, amänuntele ei nu le cunoa§tem" scria Sándor Szilagy in 1883. In 1996,la distal-Ltd de mai bine de un veac, Klára Jakó ajungea la aceea§i concluzie intr-oaprofundatä analiza a datelor referitoare la funeraliile principilor ardeleni: "nu prea§tim cum a decurs inmormSntarea principelui Gabriel Bethlen"1.

Articol aparut in "Törtenelmi Szemle", t. XXXIX, 1997, nr. 1, p. 119-131. Traducerea ii apartineMariei Pakucs, Institutul de Istorie "N. forge.' Erdélyi Orszciggyalesi Emlékek (in continuare EOE), ed. Sandor Szilágyi, vol. IX (1629-1637),Budapest, 1883, p. 21; Klara Jak6, Adalek fejedelmeink temetkezésének tOrténetehez, in EmlekkOnyvJak6 Zsigmond nyolcvanadik szaletesnapjara, ed. Andras Kovacs, Gabor Sipos, Sandor Tonk, Cluj,1996, p. 237. Sinteze privind obiceiurile funerare ale principilor ardeleni: Vencel Bird, Az erdélyi

fejedelmek temetkezese, in Erdelyi Irodalmi Szemle", 1929, nr. 6, p. 74-91 (nu are note de subsol, dareste un eseu bogat in inforrnatii). Reeditarea abreviata in Odon Erdély. MavelódestOrtinetitanulmányok, ed. Peter Sas, Budapest, 1986, vol. I, p. 194-203. Despre moarte in secolul al XVII-lea,Michel Vovelle, Mourir autrefois: Attitudes collectives devant la mort aux XVII` et XVIII' siecle,Paris, 1974; idem, Piéte baroque et déchristianisation, Paris, 1978, p. 75-107; Francois Lebrun, Leshommes et la mort en Anjou aux XVHe et XVIlle siecles, Paris, 1975, p. 337-358. Despre funeraliileregale si nobiliare, Peter Metcalf, Richard Huntington, Celebrations of Death. The anthropology ofmortuary ritual, Cambridge, 1991; Peter Szab6, A végtisztessig,, Budapest, 1989; idem, Uralkodóitemetéseink kerdéséhez, in Magyar reneszánsz udvari kultzira, ed. Agnes R. Varkonyi, Budapest, 1987,p. 324-335; Aron Petneki, Az intrada. Az iinnepélyes bevonulds form6ja es szerepe a kozip-kelet-eurOpai udvarokban, loc. cit., p. 281-290. Despre moartea lui Gabriel Bethlen, Elek Csetri, BethlenGábor életétja, Bucuresti, 1992, p. 167; Gyula Szekfii, Bethlen Gábor, Budapest, 1929, p. 276, careplaseaza gresit locul mortii lui Bethlen la Aiud in loc de Alba-lulia. Bibliografia literaturii despecialitate asupra lui Gabriel Bethlen: Bethlen Gcibor és kora, ed. Kalman Kovacs, Budapest, 1980.Evaluarea lui Bethlen in lucrarile de sinteza: Katalin Peter, A fejedelemseg viragkora, In ErdelytOrténete, ed. Bela Kopeczi, vol. II, Budapest, p. 637-687; Magyarországtortinete 1526-1686, ed.Zsigmond Pal Pach, Budapest, p. 812-864, (László Makkai), Ferenc Szakaly, Vircigkor és hanyatlás


112 Tóth Istvan Gyorgy 2

Pe de altd parte, serviciile funerare ale marelui principe s-au desfd§urat laraindoiald cu pompa cuvenitd unui principat aflat in plind ascensiune. PregAtirilefunerare au inceput chiar din timpul indelungatei agonii a lui Beth len, iar frateleprincipelui, Stefan Beth len, a comandat la Cluj "o sutd de coti de atlas pentrublazon" cu cloud sdptdmini inainte de moartea acestuia2. Acela§i Stefan Bethen le-aporuncit sa§ilor la 28 noiembrie ca in ora§e §i in sate deopotrivd "dupd ce se incepebaterea clopotelor, atata vreme cat trupul neinsufletit al Mdriei sale se va afla pefata pamfintului, sd se continue astfel de trei ori in fiecare zi", iar "scaunele depredica din fiecare biseria sd fie invelite cu pfinzA sau cu bakatsin de culoareneagra"3. De vreme ce Gabriel Beth len a fost inmormantat la 25 ianuarie, doliul atinut doud luni. Notarul sas din Sighi§oara, Georg Kraus, mentioneazA foarte concisin cronica sa cd Beth len a fost inmormAntat "solenniter und fiirstlig", adicd "solemn§i princiar"4.

Cronicarul din Tfirgu Murq, Francisc Nagy Szabó care la rdndu-i a notatgre§it data mortii i a funeraliilor lui Beth len relata cd Gabriel Beth len a fostinmormantat "in biserica din Alba-lulia cu mare solemnitate, cdruia gubernatorul apus sd i se aducd din Po Ionia un sicriu §i un monument de prins pe zid cum n-a maifost vazut in veci la nimeni, in Transilvania"5.

Principe le Transilvaniei de mai tdrziu, loan Keményi, care la vremea aceeaslujea la curtea din Alba Julia, oferd in autobiografia sa o descriere foarte concisd ainmormAntdrii lui Beth len: "A§a cum §i de-a lungul vietii a fost un om martial, totastfel a Idsat i in testament ca sd se poarte doliu in ro§u dupd moartea lui, iarfuneraliile sd se celebreze cu aceea§i culoare. Dar executorii testamentari nu auimplinit porunca sa. A mai Idsat §i o mare sumd de bani pentru un monumentepitaf. Co§ciugul I-a comandat in viatd fiind §i ii contempla indelung"6.

Aceste cdteva date ne lasd intr-adevdr impresia cd principele a fostinmormantat cu mare pompA, dar nu ne oferd prea multe amdnunte.

InmormAntdrile principilor de dinaintea lui Gabriel Beth len pot oferi putineanalogii in privinta liturghiei funerare a principelui. Stefan BAthori fuseseinmormAntat ca rege polonez la un an §i jurnAtate dupd moartea lui, in 1588, in

1440-1711, Budapest, 1990, P. 208-225. Pentru raporturile lui Beth len cu Roma: Istvan Gyorgy Toth,Beth len Gabor es bujdosatársainak levele VIII. Kelemen papahoz, in Raday Gyajtemény Evkanyve,t. VI, ed. Kalman Benda, Budapest, 1989, p. 189-192.2 Beth len Gabor halcildhoz, in "Szazadok", 17, 1883, p. 693. Invitatia la funeraliile lui Beth len in ImreLukinich, Keresdi Beth len Ferencz levelezése, in "TOrténelmi Tar", 1907, p. 234-235. Pentru epitafullui Beth len, Sandor Szilágyi, Beth len Gabor fehérvari siremléke és alapitványai, Budapest, 1884,p. 4-16.

EOE, vol IX, p. 61.4 Georg Kraus, Siebenbargische Chronik, vol. I, V iena, 1862, p. 84.5 Marosvásarhelyi Nagy Szabó Ferenc memorialeja, in Erdélyi Tortinelmi Adatok, vol. I, ed. ImreMike), Cluj, 1855, p. 142. Ferenc Nagy Szabd scria ca Gabriel Bethlen a murit la 26 noiembrie i ca afost inmormantat la 10 ianuarie.6 Kemény limos és Bethlen Mildew milvei, ed. Eva V. Windisch, Budapest, 1980, p. 101.

www.dacoromanica.ro

3 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 113

catedrala din Cracovia, dupd ritul polonei. Mihai Viteazul, oponentul lui AndreiBáthori, a organizat funeraliile cardinalului ucis, dar nu credem cd acestea puteauservi ca model pentru inmormfintarea lui Bethlen, care a murit ca un principe cuputeri depline. Sigismund Bdthori i Sigismund Rákóczi au renuntat la tron si nu aumurit ca principi.

Modelul inmormantdrii lui Gabriel Bethlen ar fi putut fi mai degrabdfuneraliile lui Stefan Bocskai. Bocskai lAsase prin testament sA fie inmormantat laAlba-Iulia lard mare pompd, insd dorinta nu i-a fost respectata de ate executoriitestamentari. $tim din scrisorile contemporanilor a la Casovia "nu s-a cheltuitputin cu inmormântarea", i cd asa cum i-au purtat trupul acolo, II vor duce cuaceeasi ceremonie in Ardeal la Alba-lulia in bisericd". Un cortegiu urias a pornit dela Casovia la Alba-Iulia: inaintea cosciugului au defilat cloud sute de pedestrasitot atatia caldreti invesmAntati in negru cu stindarde negre, urmati de toatA curteaprinciard purtfind tot vesminte negre. Inaintea cAldretilor mergeau "cinci caiinaintasi imbracati in catifea neagrA", si tot in fruntea cortegiului era purtate treisteaguri cu stemele familiei, a Transilvaniei si a Ungariei. De la hotarulTransilvaniei, 3 000 de cAldreti si pedestrasi au insotit trupul neinsufletit pAnd laCluj, unde "trei zile s-au rugat deasupra capului lui", iar mai apoi cortegiul ce seindrepta mai departe spre Alba-Iulia "a fost urmat pe trei ari intregi de ordsenimeabocina"8.

Suntem de parere cä nici funeraliile predecesorului lui Gabriel Bethlen,Gabriel Báthory nu au putut servi drept model pentru inmormAntarea mareluiprincipe. "Trupul mdceldrit" al lui Gabriel Báthory scrie Janos Szalardi inSiralmas magyar krónika a fost pazit in biserica familiald din Nyirbdtor, insacristie. In cele din urmd, la 15 ani dupd moartea lui, Gabriel Bethlen 1-ainmormAntat in 1628 "cu mare pompd i cu cinste" in biserica din Nyirbátor9. Ungest umanitar din partea principelui, dar i un act politic, deoarece oricfit deneglorioasd a fost moartea lui Gabriel Báthory si in ciuda dusmAniei de moartepurtate lui Bethlen in ultimii ani ai vietii, dupä aatia ani nu mai conta dee& faptulcä mortul fusese predecesorul sdu la tronul princiar. In ciuda fastului, serviciulfunerar de la Nyirbdtor nu putea reprezenta in nici un caz o inmormântare princiard"tipicd": inhumarea atdt de tfirzie a predecesorului rdsturnat de pe tron nu se putea

7 K. Jak6, op. cit., p. 238-241 (cu publicarea a douA izvoare contemporane).8 "SA fim inmormantati cum se cuvine, fArA pompA §i farA mare cheltuialk ap cum se cade in stareanoastrã de acum §i a vremurilor de acum." Testamentul lui Bocskai in Tazpróba, ed. Vence( Bir6,Erdely orOksége, vol. III, Budapest, f. a., p. 119-120. Pentru Inmormantare, Sandor Szilagyi, IllishazyIstvan és Inas fflurak levelezése I 605-1608-ban, in Torténelmi Tar", 1878, p. 872-873, (scrisoarea luiNicolaus Orlle catre Istvan Illéshazy din 5 februarie 1607); Arnold Ipolyi, Egykora level Bocskaytemetesérdl, loc. cit., p. 650-652; Egyed Berzeviczy, Parte 1607-MI, in "Szazadok", 1901, nr. 30,p. 178-180.

Szalardi Janos Siralmas magyar krónilcaja, ed. Ferenc Szakály, Budapest, 1908, p. 90. Vence! Birdscria grqit a Báthory a fost inmormantat la Ecsed, V. Bir6, Az erdélyi, p. 76.

sisi

www.dacoromanica.ro


compara in nici un caz cu funeraliile unui principe mort in plinA glorie si a cAruivaduvd, Ecaterina de Brandenburg era si succesoarea

Existd o descriere amanuntita a fastuoasei inmormfintari a primei sotii a luiGabriel Beth len, Susana Karolyi: "curtea princiard a fost in chip mdiastru imbracatäcu crengi inverzite [...], iar intreaga curte a fost invesmântata in mAtase neagra".Cu toate acestea, funeraliile grandioase ale unei sotii preaiubite nu puteau fisimilare cu cele ale carmuitorului.

Am avut sansa sà descopar in arhivele de la Roma ale Sfintei Congregatiide Propaganda Fide (consiliul cardinalilor care coordona misiunile catolice dinintreaga lume) o scrisoare datatd cu cateva zile inainte de funeraliile principelui, incare un calugar paulin face o descriere detaliatA a cortegiului funerar al lui GabrielBeth len, a steagurilor purtate cu acea ocazie si redd cuvintele bufonului de la curtealui Beth len, ale vAduvei principelui, ale numeroasei asistente, precum i necrologulrostit de pastorul reformat. Valoarea acestui document este "intrucatva" umbritA defaptul cd nu trebuie sa credem nici un cuvânt din cuprinsul scrisorii: nimic nu s-apetrecut ap cum relateazA autorul ei, care §i-a conceput misiva aproape simultan cuevenimentele. Cu toate acestea, oricfit de strAmbd ar fi oglinda pe care autorul apus-o in fata funeraliilor lui Beth len, scrisoarea aceasta ne oferd o multime deinformatii interesante i nu trebuie trecutà cu vederea.

Scrisoarea ni s-a pAstrat intr-o copie rezumativA, care se aflA intr-o stare nutocmai bunk pe alocuri pdtata de umezeald, i in care nu apar destinatarul,semnAtura, i probabil a au fost omise i unele aspecte care nu tin strict desubiectul scrisorii. Primul secretar al Sfintei Congregatii, Francesco Ingo li (care aindeplinit aceastä functie din 1622 Ora la moarte, in 1649), pregAtea adeseoriasemenea extrase §i rezumate, care contineau cele mai importante date referitoare lao anume regiune12.

Ingo li a notat pe verso cd documentul se referea la "moartea lui Gabriel §ila inmormantarea sa solemnd §i extravagantd" §i cd a fost pregafit pentru edintaCongregatiei din 26 februarie 1630. Ingo li nu a dat documentului un punct pentruordinea de zi, ceea ce inseamnd cä scrisoarea nu a fost discutatA in congregatie, ciera menitä doar pentru informarea cardinalilor. Era o practica des uzitatd casecretarul sa ataseze actelor importante care figurau pe ordinea de zi anumitedocumente care serveau la luarea deciziilor, ca surse auxiliare de informare a

I° Stransa legatura dintre inmormantare i interesul de stat o demonstreazd de pilda si faptul cd lacob I,rege al Angliei i Scotiei, a ridicat pietre funerare asemAnatoare in capela abatiei din Westminster atatpentru predecesoarea si mama sa, Maria Stuart, cat si pentru Elisabeta I, cea care a poruncitdecapitarea Mariei Stuart, regele asumandu-si astfel mostenirea ambelor regine si considerandu-sesuccesorul legitim al amandurora; Antonia Fraser, Maria, a skatok királynaje, vol. 11, Budapest, 1979,p. 309-312; P. Metcalf, S. Huntington, op.cit., p. 176-177; S.T. Bindoff, Tudor England,Harmondsworth, 1982, p. 245; John Guy, Tudor England, Oxford, 1988, p. 331-337; J.D. Mackie,A History of Scotland, Harmondsworth, 1984, p. 164-173.11 E. Csetri, op. cit., p. 115.12 Josef Metzler, Francesco Ingoli, der erste Sekretdr der Kongregation,in Sacrae Congregationis dePropaganda Fide Memoria rerum, ed. J. Metzler, vol. 1/1, Freiburg i.B., 1972, p. 197-243.

www.dacoromanica.ro


cardinalilor. Faptul cd o asemenea relatare despre o inmormAntare ajungea pe masade lucru a cardinalilor denotã interesul crescand al bisericii catolice §i mai ales alCongregatiei fatà de Transilvania in saptamAnile imediat urmatoare mortii luiGabriel Bethlen13.

Scrisoarea despre funeraliile lui Bethlen a fost scrisit de calugArul paulinAndras Francisci la 13 ianuarie 1630 la Cluj. Andras Francisci s-a nAscut laVaragdin in 1600, utiliza forma latinizatA a numelui sAu, dar initial el se numiseFrancsics (Franoló, Franczicz). A studiat la Collegium Germanicum Hungaricumdin Roma intre anii 1621 §i 1624, find deja calugar paulin14. Colegul sãu GyorgyLippay, episcop de Veszprém, iar mai apoi de Eger, a rAmas protectorul luiFrancisci pfind la wk. In anii '30 acesta a trait la curtea lui Lippay, petrecand omare parte a timpului in tabere militare, dupd spusele dumanilor sai. A fost pe randvicar la Csaktornya §i consilier al provinciei, iar in 1638 a primit cele mai multevoturi pentru functia de §ef al provinciei pauline, dar du§manii sai au regit saimpiedice alegerea sa in aceastä functie15. (Gyorgy Lippay, care a devenitarhiepiscop de Strigoniuin 1642, nu a uitat de colegul ski de studentie din Roma: in1647, pe langa titlul de episcop de Zengg, 1-a luat alAturi de el ca episcop auxiliar.Dupa 1652 Francisci a devenit episcop titular de Szerém, dar a murit curAnd dupAaceea, in 165316.)

Copia scrisorii atestA faptul cA autorul ei a fost Francisci, din nefericire insanu contine date privind destinatarul ei §i nici despre modul in care a ajuns laCongregatie. in textul scrisorii nu existd nici o referire la destinatarul ei, de§i s-arputea presupune cd Francisci a trimis scrisoarea lui Peter Pazmany, arhiepiscopul deStrigoniu. Caput bisericii din Ungaria nu il avea la inimd pe Bethlen §i era farA nicio indoialä foarte interesat de situatia din Transilvania. Deoarece Pazmanycoresponda foarte des cu Sfanta Congregatie, nu este exclus ca el sä fi fost

13 Relationes missionariorum de Hungaria et Transilvania (1627-1707), ed. Istvan Gyorgy Toth,Budapest-Roma, 1994, p. 11-13, 237-246; Vence! BIrO, Bethlen Gábor es az erdélyi katholicizmus,Cluj, 1929, p. 1-23; Ferenc Galla, Simdndi István wilasztott puspOk papal kinevezdsinek ugye, inNotter Antal Emlékkonyv, ed. Pal Angyal, Jusztin Baranyay, Mihaly Mara, Budapest, 1941 (extras).14 Endre Veress, A r6mai Collegium Germanicum et Hungaricum magyarorszdgi tanulóinakanyakonyve es iratai, vol. I, Budapest, 1947, p. 26; Andreas Steinhuber, Geschichte des CollegiumGermanicum Hungaricum in Rom, vol. 1. Freiburg, 1906, p. 491-501; Istvan Bitskey, HungdriadlRómdba. A rOmai Collegium Germanicum Hungaricum es a magyarorszdgi barokk mavelodes,Budapest, 1996, p. 238 (cu forma Franczicz, iar anul mortii este desigur o gresea1A de tipar.); FerencKolldnyi, Esztergomi kanonokok 1100-1900, Esztergom, 1900, p. 268.15 Emil Kisban, A magyar pdlosrend tOrtenete, vol. I, Budapest, 1938, p. 211-214; F. Galla, Apdlosrend reformálása a XVII. században, in "Regnum", 1940-41, p. 141-143; Archivio Storico dellaSacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma. Scritture Originali riferite nelle CongregazioniGenerali (in continuare APG SOCG), vol. 79, fol. 152. Editie in Ex tabulatorio Romano SacraeCongregationis de Propaganda Fide, ed. Janos Savai si Gabor Pinter, Szeged, 1993, p. 421-422.Regestul traduce gresit fraza referitoare la Andras Francisci si Gyorgy Lippay, clfindu-i exact sensulcontrar. Ibidem, p. 421.16 Patritius Gauchat, Hierarchia catholica medii et recentioris aevii. Monasterii, 1935, p. 317, 280;F. Kollanyi, op. cit., p. 268.

www.dacoromanica.ro


destinatarul scrisorii, dar este foarte greu de conceput ca tandrul paulin sit i se fiadresat arhiepiscopului pe un ton atAt de glumet". Exista. §i posibilitatea caFrancisci sA fi scris aceasta parodie in latina catre colegul de studentie de odinioarA

patronul sdu, Gyorgy Lippay. InsA cancelarul de mai tarziu se afla abia lainceputul carierei sale pe atunci, era pleban in Szempc, iar mai apoi in Erseküjvár,

e putin probabil ca el sd fi transmis scrisoarea la Romai8. Cel mai probabil este cAdestinatarul scrisorii a fost episcopul bosniac de mai tarziu, JAnos MarnavichTomk6 (Ivan Marnavié Tomko). Un argument in favoarea acestei ipoteze este acelacA secretarul Congregatiei a copiat la o data apropiata, la 31 decembrie 1629scrisoarea iezuitului Matyas Vernich din Nagyszombat cAtre Marnavich Tomk6.Mityas Vernich era nAscut in Zagreb, find croat ca i András Francisci, ndscut laVarasdin19. Cel care a copiat i rezumat scrisoarea lui Francisci a tinut sA subliniezecA expeditorul era un cAlugar paulin croat. La acea vreme, Marnavich, ndscut laSebenic, se afla la Roma cu titlul de canonic de Zagreb, find conducAtorul societAtiireligioase ilire ce functiona pe lânga biserica San Girolamo degli Schiavoni, §ipublica aproape anual diverse compilatii stintiifice i lucrari de istorie in limba

De aceea pare foarte probabil ca paulinul de origine croatd sa fi adresatmArunta sa creatie acestui savant croat care trAia la Roma, avea contacte vii cumaghiarii §i era vestit pentru operele §i epigramele sale in limba IatinA, i pe carepoate cA II cunNtea din vremea studentiei romane.

Chiar dacd scrisoarea publicatd aici ar aborda aspecte neinteresante sau arreprezenta un pur gest de curtoazie, ea ar fi un izvor extrem de pretios pentru istoriaecleziasticd a Transilvaniei. Dupd stiinta mea, aceasta scrisoare contine singurainforrnatie de pAnA acum despre faptul cd la sfArsitul domniei lui Gabriel Bethlen,pe Ifingkiezuiti si franciscani, in Transilvania a ajuns cel putin un calugar paulin.

In acei ani, ordinul paulin din Ungaria, inainte de reformarea lui, se aflaintr-o situatie foarte grea: mandstirile pauline erau practic goale, disciplina in cadrulordinului decazuse drastic. Peter PazmAny se gandea chiar la posibilitateadesfiintArii ordinului paulin. PAnA acum aveam date despre prezenta paulinilor in

17 Ferenc Hanuy, Pciztnány Peter osszegyajtott levelei, vol. II, Budapest, 1991, p. 71-91, in specialp. 81-82 pentru situatia din Transilvania si p. 88 despre inmormântarea lui Bethlen, la care a fostinvitat, din curtoazie, si Pazmany. Pentru legaturile dintre Pazmany i Sfânta Congregatie, F. Galla,Harminckilenc kiadatlan PazmOny-levil,Vac, 1936, p. 6-76.18 F. Kollányi, op. cit, p. 230-231; Ludovicus Némethy, Series parochiarum et parochorum archi-dioecesis Strigoniensis, Strigonii, 1894, p. 266.19 Ladislaus Lukács, Catalogi personarum et officiorum provinciae Austriae, S. I. II.. Romae, 1982,p. 337, 779.717 F. Galla, Marnavich Tomk6 János boszniai pitspOk magyar vonatkozásai, Budapest, 1940, p. 15-19,52-57; Janos Karácsonyi, Vil6gbolondito Tomk6 János, in "S7A7adok", 1913, nr. 42, p. 1-11. Pentruoperele literare ale lui Marnavich, APF SOCG, vol. 384, fol. 186.

si

!Mine.

si

si

www.dacoromanica.ro


Transilvania doar de la sfar§itul secolului al XVII-Iea, dupa perioada principatuluiautonom21.

Devreme ce prezenta paulinilor nu era permisa in Transilvania, este foarteprobabil ca Francisci a patruns "deghizat" &lied in ve§minte Iumeti inprincipat, unde mai mult ca sigur ca dorea sa evalueze ansele religiei catolice dupamoartea, foarte apropiata, a lui Gabriel Bethlen.

In scrisoarea publicata aici, Francisci relateaza ca a sosit in Transilvania dinCawvia, i cä Bethlen era deja pe patul de moarte. Ultimul leac al principelui a fostacela ca, la sfatul calaului, un soldat a fost jupuit de viu, iar Bethlen s-a alinatimbracand pielea acestuia. Cu toatea acestea a murit la scurt timp, "platind pielea cupiele", conform autorului iubitor de jocuri de cuvinte latinqti22. Inainte insa i-aconvocat pe mai-marii principatului §i le-a cerut sä predea principatul turcilor, caci,a continuat Bethlen, el se indreapta deja spre acea Iinite spre care i-a trimis pemulti dintre ai SI cu ajutorul sabiilor nemte§ti. Nu dore§te sa sufere in imaginarulPurgatoriu al papista§ilor, acolo unde se curata cei pe care el insu§i i-a curatat dinUngaria, continua calugarul paulin cu un alt joc de cuvinte relatarea ultimelorcuvinte ale lui Bethlen.

La data scrierii epistolei lui Francisci, inmormantarea nu avusese loc Inca(aceasta s-a petrecut dupa 12 zile de la redactarea scrisorii, la 25 ianuarie 1630), cidoar transportarea trupului neinsufletit. Francisci nu ne dezvaluie traseul cortegiuluifunerar, dar nu incape indoiala Ca acesta a dus de la palatul princiar la catedralaepiscopala din Alba-Iulia. Autorul ne ofera o descriere amanuntita a cortegiului:sicriul impodobit cu aur §i pietre pretioase era tras de cloud catarite acoperite cupurpura §i era insotit de o mie §apte calareti cu ve§minte de purpura §i cu steaguri.In fata era,purtat un steag mare, atarnand pana la pamint, impreuna cu un alt steagmai mic. In urma sicriului flutura un steag colorat pestrit. Francisci a notat 4iinscriptiile latine§ti de pe fiecare steag. Steagurile erau urmate de intreaga suflare anobilimii principatului, cu o pompa uria§a. In randurile alaiului se afla i bufonul decurte al mortului23, care, raspunzand la intrebarea unui nobil catolic, spunea cadeplange cu intelepciune prostia principelui care a vrut sa fie cel mai intelept cat atrait, dar §i acum in moarte se dovede§te mai prost decat nebunul lui, caci celegatura are purpura cu lacrimile, de§i se poate ca a§a e potrivit la inmormantareaunui bärbat sangeros.

2) F. Galla, A pálosrend, p. 122-137; E. Kisban, Pdlosrend, p. 203-213. "La sarsituI secolului alXVII-lea, paulinii au patruns si pe teritoriul Transilvaniei, unde pand atunci au activat doar iezuiti sifranciscani." Ibidem, p. 253.22 Evident cd pielea tfindrului jupuit urma sd transmith putere de viata principelui muribund si, potrivitconceptiilor acelor vremi, in varst.A. In Vechiul Testament, trupul rece al regelui David a fost incAlzitde o fecioard, Abisag, cu care regele nu "a trait", ci doar i-a preluat caldura corpului. ImpArati, 1, 1-4.23 Nu am reusit sa gdsesc informatii dacd Bethlen a avut intr-adevdr un bufon la curte. Pentru curtea luiBethlen, Antal Gindely, Ignac Acsady, Bethlen Gator és udvara, Budapest, 1890, P. 233-260; BethlenGdbor ernlikezete, ed. Laszló Makkai, Budapest 1980, p. 437-470. $tim insd cd Sigismund Báthory aavut bufon, Szamoskozy Istvan, Erdély torténete, ed. Istvan Sinkovics, Budapest 1977, p. 60.

www.dacoromanica.ro

118 Tóth Istvan Gy Orgy 8

Cortegiul era atit de vesel, incit, continua autorul scrisorii, parea maidegrabd o nuntd decdt o inmormantare. Pand §i vdduva principelui era bucuroasd cãa scdpat de moartea (cdsdtoria) aproape frã sfarit. Doar cel mai mare pastorreformat si-a exprimat in necrolog tristetea cä principatul Transilvaniei va devenicatol ic.

Astfel a descris Andrea Francisci cortegiul funerar la Cluj. Dacd amdispune de o descriere credibild a funeraliilor lui Bethlen, am putea compararealitatea cu aceastä descriere ironica i stabili unde au intervenit deformdrileautorului catolic. Neavdnd o astfel de descriere, trebuie sã desprindem din relatareanu tocmai obiectivd a lui Francisci modul in care au decurs evenimentele.Altminteri spus, trebuie sä deducem realitatea necunoscutd din parodie.

in opinia mea, scrisoarea lui Francisci redd de fapt vorbele, chiar barfelecare circulau printre nobilii catolici din Cluj despre moartea i inmormântarea luiBeth len24.

Putem bdnui Ca sursa principald pentru autorul scrisorii a fost tocmai acelnobil numit de copistul scrisorii Mesdesi (Mosdossy Imre25), care intors la Cluj dela Alba-Iulia i-ar fi putut povesti lui Francisci despre cortegiul funerar al luiBethlen. 0 parte dintre nobilii catolici au primit cu nedisimulatd satisfactie moarteaprincipelui calvin.

Desigur Ca relatarea despre invelirea principelui muribund in pielea unuisoldat la sfatul caldului este purd calomnie. Totgi, 'Ada aceasta rdutdcioasd contine§i un sdmbure de adevdr. loan Kemeny, care in autobiografia sa a descris cu multddragoste i admiratie ultimele saptamdni ale principelui, a notat Ca atunci cdndmedicii au devenit neputincioi, consilierii principelui au recurs i la alte solutii: "inLocse trdia un cdläu, care era §i medic, i 1-au chemat i pe acesta §i 1-a ingrijit,deschizandu-i rani pe picioare ca sd se scurgd umezeala din el, dar in zadar"26. Poatecd despre acest cdldu au auzit clujenii din anturajul lui Francisci i in jurul lui autesut acea poveste.

24 V BirO scria: "In acele vremuri, in care din cauza posibilitatilor limitate de petrecere a timpului,inmormantarile erau tot un fel de distractie, mai mult ca sigur cA se vorbea mult despre funeraliileprinciare, la care participa intreaga tara. Doar cA nu a§terneau aceste vorbe pe hartie." V. Bin5, Azerdélyi, p. 77.25 In Transilvania au existat mai multe familii nobile Medgyessy (Bela Kempelen, Magyar nemesicsalcidok, vol. VII, Budapest, 1913, p. 143), dar mi se pare mult mai verosimilA ipoteza cA cel care acopiat scrisoarea a citit grqit "o"-urile drept "e"-uri, o grewalA frecventA in epocA. In acest caz, evorba de nobilul din Satu Mare Imre Mosdossy. Familia a vandut in 1659 casa din Capvia episcopuluide Agria, Benedek Kisdy, pentru ca acesta sA o transforme in §coalti pentru preoti, ceea ce inseamnA cAfamilia era catolica. In 1630 i 1638 Imre Mosdossy a beneficiat de donatii regale; in 1647 eraadministratorul cAmarii din Szepes §i unul din comisarii insArcinati cu controlul impozitelor; in 1655era numit de cAtre dieta tarii alAturi de episcopul transilvan Janos Palffalvay i Lasz16 Ralthczi larefacerea granitei dintre comitatele Sams §i Szepes §i teritoriile poloneze. Corpus Juris Hungarici.Magyar Torvényrcir, 1608-1657, ed. Sandor Kolozsvari, Kelemen Ovari, Budapest, 1900, 1647: p. 39,1655: p. 82, art. 456, 634. Ivan Nagy, Magyarorszcig családai czimerekkel és nemzedékrenditalcikkal, vol. VII, Pest, 1860, p. 569-570.26 Kemeny, op. cit, p., 96.

9

www.dacoromanica.ro

9 Corregiul funerar al lui Gabriel Beth/en 119

Nu putem respinge total nici ideea Ca Bethlen le-ar fi sugerat mai-marilorprincipatului sA inchine tara turcilor. E adevdrat cd in testamentul sdu principele iiindemna pe nobilii ardeleni "sh tind pacea cu neamul turcilor", dar totodata prinsfaturi foarte practice ii inväta cum trebuie sä mentind prin "amabilitate, peFhe§"independenta relativd a Transilvaniei fata de turci27. Calugdrul paulin nu avea cumsd aibd tire de continutul acestui testament considerat secret de stat cu atat maiputin putea dispune de relatdri exacte privind sfaturile date pe patul de moarte decdtre Bethlen apropiatilor säi, dei afirmd cd a fost informat de cdtre cei prezentiacolo ("ita ille [Bethlen] et multa alia, quae narrarunt praesentes qui fuere"). Cutoatea acestea un fapt este sigur: opinia publica transilvand i mai ales nobiliicatolici erau foarte interesati de testamentul lui Bethlen. Multe §tiri au §i rdzbalutdincolo de zidurile palatului princiar din Alba-Iulia, care mai apoi au fost deformateprin transmiterea lor orald. Faptul cA Bethlen nu credea in focul purgator nu estedeloc surprinzdtor, iar vorbele puse in gura lui de cdtre autorul scrisorii ironizeazdsuccesele militare ale lui Bethlen in stilul manifestelor epocii.

Cortegiul funerar al lui Bethlen nu a fost tras de catdri, dar data fiindparodia lui Francisci, putem accepta ca un fapt cA trupul principelui a fosttransportat in catedrala episcopald cu mare fast, in prezenta a numero§i aldreti §inobili, cu multe sdptämdni inaintea inmormantArii. Deoarece principele a fostinmormdritat in bisericd, nu a mai fost necesar un alt cortegiu funerar (care sa clued'la mormant); astfel, acest cortegiu de la palat la catedrald a avut menirea prinamploarea sa sã reprezinte maretia lui Bethlen §i puterea Transilvaniei.

In descrierea lui Francisci, aldretii care insoteau co§ciugul principelui erauimbrdcati in purpurd, iar steagul cel mai mare avea aceea§i culoare (fapt ironizat 4ide bufon). Faptul vine in contradictie cu relatarea concisd a lui Kemény, potrivitcdreia rdzboinicul Bethlen a poruncit sd fie inmormdritat in ro§u, dar executorii saitestamentari nu i-au indeplinit dorinta28.

Doliul in ro§u se purta dupd cei cAzuti in lupta: steagurile §i ve§mintelecortegiului funerar al celor patru Eszterhazy cazuti in bAtdlia de la Vezekényin 1652 straluceau in ro§u. Peter Apor scria cd un nobil ardelean din secolul alXVII-lea "dacd murea pe cimpul de luptd, era inmormfintat cu o cdciuld ro§ie dePojon"29. Insd Francisci nu vorbe§te despre ro§u, ci despre rop purpuriu, care, chiardacd poate fi adusd §i ea in conexiune cu sdngele, este o culoare diferitd. CAlugdrulpaulin din Roma nu putea confunda culoarea purpurie a ve§mintelor cardinalilor curovl aprins al straielor pentru sdrbatorirea martirilor.

Ve§mintele purpurii ale caldretilor §i cailor, precum i urigul steagpurpuriu dacd a§a au fost in realitate simbolizau de fapt titlul de principeromano-german purtat de Bethlen. Astfel se dorea ca asistenta, transilvdnenii §i solii

22 A fejedelem, ed. Makkai László, Erclély oroksége, vol. IV, Bp, f.a., p. 125-137, mai cu seamã p. 128,132.28 Kemdny, op. cit, p. 101.29 Peter Apor, Metamorphosis Transylvaniae, Bucurqti, 1978, p. 124.

www.dacoromanica.ro

120 Tóth István Gyorgy 10

straini, sá afle cd nu era inmormântat un voivevod vasal turcilor, ci un domnsuveran, care se considera egalul monarhilor europeni.

Culoarea purpurie nu a fost folositd la celelalte inmormantäri cunoscute aleprincipilor Transilvaniei; serviciile funerare ale lui loan Sigismund, CristoforBáthory, Stefan Bocskai, iar dupd Beth len cele ale lui Gheorghe Rákóczi al II-lea,Francisc Rákóczi I, Mihai Apafi I au fost organizate cu calAreti inve§mantati innegru, cu cai acoperiti cu catifea neagrd i cu steaguri negre". Exceptie a facutinmormfintarea lui Andrei Báthory, dar principele ucis a fost inmormântat inpurpurd pentru cd a fost cardinal31.

Regele Matia Corvin, cel cu care Beth len era adesea comparat de catrecontemporanii sai32, a avut pleoapele acoperite cu cu purpurd, iar descrierea lui

" Pentru loan Sigismund, Istvcin Szamoskozy törtineti maradványai, vol. I, ed. SAndor Szilágyi,Budapest, 1876, p. 118; Wolfgangus Beth len, Historia de rebus Transilvanicis, vol. II, Cibinii, 1782,p. 227-229. Pentru Cristofor Báthory; ibidem, p. 458-460; Endre Veress, Báthory lstvcin levélvdltásaaz erdélyi kormcinnyal, Budapest, 1948, p. 6-8, 274-276. Pentru piatra de mormânt a acestuia,Jo lán Balogh, Kolozsvdri Waragó mahelyek XVI. szlizad Budapest, 1985, p. 307; K. JakO, op. cit.,p. 235-236, 240-246; P. Szabo, Uralkoddi, p. 330; Monumenta Antiquae Hungariae, edidit LadislausLukács, vol. II, Romae, 1976, p. 611, 613. In nota 1 de la pagina 613 se afirmA CA descriereafuneraliilor lui Cristofor Báthory se aflA in scrisoarea lui Ferrante Capeci din 31 decembrie 1583, insAea se gaseste in scrisoarea lui Jacobus Wujek. Pentru Gheorghe Rákóczi I, J. SzalArdi, op. cit., p. 305.Szalárdi scria cä principele a fost ingropat cu "foarte mare multime" l cu "mare pompa solemnA", Parasa ofere alte amanunte. Pentru Gheorghe RakOczi II, Frigyes SvAby, II. Rákóczi GyOrgy temetése, in"TOrténelmi Tar", 1880, p. 582-584 (scrisoarea lui loan Kemeny cAtre Istvan Csdky, 29 mai 1660).Pentru Francisc Rákóczi I, Kálmán Tha .1y, 1. Rdkóczi Ferenc halala és temetése, in "Szazadok", 1873,nr. 7, p. 679-684. Cortegiul funerar al principelui ales era alcatuit din "o armatA de o sutA de calareti inmantale negre cu steaguri i sulite". Pentru Mihail Apafi, Imre Lukinich, I. Ape Mihály temetése, in"Szazadok", 1913, nr. 47, p. 30-33. Pentru inmormantarea sotiei lui Apafi, Ana Bornemissza, LajosSzadeczky, Az Apafiak sirboltja és hamvai, in "Szazadok", 1909, nr. 43, p. 273-280. Trupulneinsufletit al lui Joan Kemény nu a fost gasit dupA Walla de la Nagyszollos, si nu astfel nu au avutloc funeralii. "Nu i-au gasit corpul niciodata, [...] Domnul cel drept nu a ingaduit ca trupul sa ii fie pusin sicriu." Mihaly Cserey, Erdély histdriaja, ed. Imre Bankfiti, Budapest, p. 53-54. Pentru moartea sipentru cadavrul ciopArtit al acestuia vezi descrierea din arhivele Sfintei Congregatii De PropagandaFide, IstvAn Gyorgy TOth, Gabriele Thomasii levele Kemény János erdélyi fejedelem haldlciról, in ARáday gyiijtemény Evkonyve, ed. KAlman Benda, Budapest, 1994, t. VII, p. 194-198. Contemporanullui Bethen, nadorul GyOrgy Thurz6 a fost inmormAntat cu fast princiar in 1616, iar cortegiul era formatdin o sutA de calareti in negru, cu sulite cu steaguri negre". Thurzó GyOrgy nádor temetése, ed.Szeremi (=ArthOr Odescalchi), in "S7A7adok", 1876, nr. 10, p. 425. "0 suta de calareti in doliu" auinsotit i cortegiul funerar al nobilului Tamis Bosnyak in 1634: Bosnyók Tamcis és Fcinchy Gcispár ésGyorgy temetési szertartásai, ed. Szeremi (=Anti& Odescalchi), in"SzAzadok", 1875, nr. 9, p. 414.31 Marosvásárhelyi Nagy Szabó Ferenc Memoridleja, p. 53. "I-au cusut capul de trup i I-au imbrAcatin straiele si cu mitra de cardinal" si astfel a fost inmormântat. Alte izvoare privind funeraliile luiAndrei Bdthori, Szamoskozi István tOrténeti maradvdnyai, vol. II, p. 279-280, 369; Endre Veress,Jizus Tdrsasciga évlainyveinek jelentései a Bdthoryak korabeli erdélyi agyekrol, Veszprém, 1921,p. 71; Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tatrii Romclnesti, vol. V,Bucuresti, 1932, P. 336; J. Balogh, op. cit., p. 306 cu alte trimiteri la izvoare.32 Kemeny, op. cit., p. 99; Szalardi, op. ca, p. 95; AndrAs Pragai pastor din Szerencs, L. Makkai,Beghlen emlékezete, p. 621; Cf. E. Csetri, op. cit., p. 55, 145, 147, 155; K. Peter, A fejedelemseg,(Erdély törtinete, vol. II), p. 680.

www.dacoromanica.ro


Bonfini care de bund searnd era cunoscutd la curtea lui Bethlen aratd cA sicriulera precedat de doisprezece caldreti in zale imbrdcati in purpurd §i purtand steaguri,iar unul dintre ei purta sabia regelui33. Acesta a fost probabil modelul cortegiuluifunerar al lui Bethlen. Nu dispunem de alte izvoare care A. confirme cd purpuriul afost culoarea dominantà a funeraliilor lui Bethlen, iar scrisoarea lui Francisci estedoar o parodie. Insd parodia i§i are propria logica: ea nu are sens cleat atunci andalege, exagereazA §i ironizeaza situatii reale. Este gadar foarte probabil ca, de§iipoteza nu poate fi demonstratd farA echivoc, nobilii catolici din Cluj care au fostprezenti la Alba-lulia sä fi discutat despre culoarea purpurie a cortegiului carediferea foarte mult de negrul funeraliilor princiare anterioare (mai ales de cea a luiBocskai, care avusese loc cu 23 de ani in urma), §i pe care o considerau nepotrivitdunei inmormfintAri.

Francisci mai scrie §i despre comportamentul neadecvat al vAduvei luiGabriel Bethlen, Ecaterina de Brandenburg. Deja devenise notoriu la vremea aceeain Transilvania, §i este foarte posibil ca §i nobilii catolici de la Cluj sa fi discutat peaceastä temA, cä vA.duva, in care catolicii i§i puneau mari sperante, nu I-a jelit cums-ar ft cuvenit pe sotul cu mult mai in vfirstA dee& ea, de§i nu s-a manifestat in acestsens la funeraliile lui Bethlen34. La trei decenii distantA, Kemény scria cu multAindignare ea' dupA ce trupul defunctului principe a fost deschis, Ecaterina deBrandenburg nu s-a sfiit "sa pipAie inima, stomacul §i alte organe din corpuldespicat, dar nu a arAtat nici un pic de tristete, ba nici macar o lacrimA nu a vArsatacea muiere fArA de Dumnezeu, rea la inimä §i ph.catoasd."35

Inset-Wile latine de pe steaguri redate de Francisci in scrisoarea lui ar puteapärea autentice, deoarece in inscriptia de pe steagul colorat Bethlen o ruga pe zeitaFortuna ca ga cum I-a ajutat pe el, pe indraznet, in timpul vietii, tot ga sã Ii ajute §ipe urma§ii acestuia. Iar pe steagul mai mic se putea citi cA Gabriel "cel Mare" i-aacoperit in purpurA pe ai sai in timpul vietii, acum insA purpura Ii acoperd peprincipe, deoarece Fortuna i-a fost calAuzA cat a trait. Steagul de purpurA lung pAndla pdmânt purta de asemenea o inscriptie solemnd: Imperiul nAscut din sange secade sd fie decorat in purpurA, iar cel care §i-a dat sangele pentru patrie sä fie vestitde sange. Oricat s-ar fi strAduit Francisci in stransA contradictie cu introducereacatarilor sa fabrice ni§te inscriptii veridice, nu a regit sa i§i disimuleze intentia dea-1 prezenta pe Bethlen atfit ca pe un mare iubitor de fast excesiv, dar §i ca pe unprincipe "Angeros", atribuind aceste caracterizAri bufonului.

Dupd cum am vAzut, literatura de specialitate deplange lipsa izvoarelorprivind funeraliile lui Bethlen. Afirmatia ar fi adevArata doar dacA am nesocotimemoriile lui Don Diego de Estrada, cavaler spaniol §i maestru de dans la curtea lui

33 Antonius de Bonfini, Rerum Ungaricarum decades, ed. I. FOgel, B. Iványi, L. Juhász, torn IV,Fars 1, Budapest, 1941, p. 164-165: "duodeni precedebant equites cataphrati purpuratique".4 EOE, vol. IX, p. 21. Judit Bánki, Brandenburgi Katalin az erdélyi fejedelemsegben, in "Thrtenelrni

Szemle", nr. 36, 1994, P. 316-319.35 Kemeny, op. cit., p. 103.

www.dacoromanica.ro

122 T6th Istvan Gyorgy 12

Beth len. Don Diego, descendent al unei familii aristocratice, era un adevarataventurier; dupd ce a fost alungat din armatd, a colindat intreaga Europa, iar in 1628a fost angajat la curtea lui Beth len din Alba-Iulia ca maestru de dans36. A pdrAsitTransilvania cu viteza fulgerului dupd moartea lui Beth len, iar principalul motiv nupoate fi altul deat acela a a participat la complotul nobililor catolici. Spredeosebire de Francisci, Don Diego scrie cu respect si cu aldurd desprebinefdatorul sdu. Stilul memoriilor sale care aduce cu romanele picaresti ale vremiiflu a atras increderea posteritAtii, mai ales cd Don Diego a exagerat cu mult propriulsdu rol la curtea lui Beth len. Daa ar fi sã ii ddm crezare pe deplin, atunci el a fostomul de incredere al lui Beth len si singurul sprijin al Ecaterinei de Brandenburg.

lea cum prezintd Don Diego pregdtirile funeraliilor lui Beth len: atunciand principele a simtit a se apropie ora mortii, a poruncit "sd i se facd un uriassicriu de argint, in care sd fie asezat un alt sicriu mai mic de plumb, in care sd fieinmormantat dupd moarte. Sicriul de argint a fost gata, era sprijinit de patru lei, iardeasupra lui se odihnea un vultur." Doamnele de onoare ale Ecaterinei deBrandenburg au cusut pentru catafalc o cuverturd din brocat decoratd cu perle sipietre pretioase, precum si "un strdlucitor steag impodobit". Steagurile mai miciurmau sa fie asezate la picioarele mortului. Beth len s-a culcat in sicriu in prezentamembrilor curtii, "dupd cum se va culca in el si dupd moarte". Cavalerul spaniolmai spune cà dupd decesul principelui, funeraliile au decurs "cu un fast denedescris", "zece mii de soldati pdzeau zi si noapte trupul neinsufletit, care se aflape un trist dar strdlucitor catafalc in mijlocul bisericii, luminat de o multime fdclii",cu nenumdrate epigrame in latind, rnaghiard, germand, italiand si spaniolA, dintrecare memorialistul mentioneazd epigrama lui ca fiind cea mai importantd37.

Dacd facem o comparatie intre descrierea lui Francisci si cea a lui DonDiego, si dacd le acceptam pe amfindoud drept veridice, atunci reiese ce anume i-aimpresionat cel mai mult pe contemporani la funeraliile principelui. I-a impresionatsicriul (despre care Ferenc Nagy Szab6 scria cd a fost adus din Po Ionia), i-au frapatpietrele pretioase, steagurile impodobite si de diferite märimi, numdrul extraordinarde mare al soldatilor insotitori, epigramele latinesti care il sldveau pe Beth lenAcestea sunt aspectele pe care le putem retine din ambele izvoare fiecare in partenedemn de incredere in privinta funeraliilor desfasurate "cu mare solemnitate".Prezenta caläretilor invesmantati in purpurd si ducand steaguri pare de asemeneafoarte credibild.

La sfarsitul scrisorii lui Francisci, cel mai mare predicator calvin deplangefaptul cã Transilvania va deveni papistasd. Acest predicator nu poate Li altul decatJanos Dajka Kesertii, episcop reformat al Transilvaniei si preotul de la curtea lui

36 Don Diego de Estrada visszaemlékezései, in L. Makkai, Beth len emlékezete, p. 450-451, 500-540." Ibidem, p. 535-538. Profesorii colegiului din Alba Julia au publicat intr-un volum versurilefunerare scrise la moartea lui Beth len, Régi Magyar Nyomtatvcinyok Tim Budapest, 1983, nr. 1468.Foaia de titlu: David Angyal, Magyarorszag története II. Mcityástiol IlL Ferdinandig, Budapest, 1989(A magyar nemzet tOrldnete, VI), p. 409.

.

www.dacoromanica.ro


Bethlen38. Misionarii scriau des in epistolele trimise Sfintei Congregatii dePropaganda Fide ca pâra §i "predicatorii eretici" recuno§teau cä biruinta religieicatolice era aproape sigurd. Cuvintele preotului de curte se potrivesc cu propagandacatolia a veacului al XVII-lea. Rapoartele trimise de calugarii ordinelor religioasedespre numeroasele §i miraculoasele convertiri serveau la insufletirea propriilorconfrati §i credincio§i, find in toh cu descrierile semnelor §i prezicerilor care, inmarele rdzboi de la sfArOtul secolului de pildit, dupa capturarea Budei, faceau"inevitabild" intrarea Constantinapolei i a Ierusalimului in mAini catolice39.Scrisoarea lui Francisci sugereaza in acela§i mod cA principatul transilvan trebuie safie catolic.

Cardinalii au a§teptat in zadar ca acest lucru sa se intample, dar anul 1630,bogat in evenimente, a adus totqi cel mai mare succes al Sfintei Congregatiiobtinut de-a lungul intregului secol al XVII-lea: cu ajutorul nobililor catolici a luatfiintA prima misiune a franciscanilor bosniaci in Transilvania40. Francesco Ingoli,secretarul Congregatiei, a avut astfel motive intemeiate sä adune §i sä pAstreze celemai interesante scrisori despre Transilvania.

Archivio Storico della Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma.Scritture Originali riferite nelle Congregazioni Generali.Vol. 219. Fo. 405/r-v. + 412/v.(copie rezumativA contemporand)

Ex litteris Andreae Francisci41 monachi Paulinani Croatae42,Colosvari in Transiluania datis 1630. 13. Januarii.

Cassouia43 veni in Transiluaniam, ubi lectulo affixum inveni Gaborem, ethoc 28. Novembris44, qui paulo post obiit, ultima ejus fuit medicina, humana pellis

38 Janos Dajka Keserui (episcop transilvan din 1618, moare la 1633) a scris o mica opera despre"Neamul, caracterul i faptele lui Gabriel Bethlen", A fejedelem, p. 1-6.39 Nicol?) Arnu, Presaggio dell imminente rovina e caduta dell' imperio Ottomano, Venezia 1686.Cf. Istvan GyOrgy TOth, La reprise de Bude et 'opinion publique en Italie et en Europe, in L'Europanel XVIII secolo. Studi in onore din Paolo Alatri, vol. 1, Napoli, 1991, p. 493-502.40 APF SOCG, vol. 219, fol. 424-425; vol. 82, fol. 216; vol. 85, fol. 403. Janos Karacsonyi, SumFerencz rendjének tärténete Magyarországon 1711-ig, vol. II, Budapest, 1924, p. 217-225.Evenimentele petrecute dupa moartea lui Bethlen din punctul de vedere al religiei catolice inTransilvania au fost sintetizate de catre provincialul minorit al Ungariei, Fra Vincenzo Pinieri daMontefiascone pentru Sranta Congregatie: APF SOCG, vol. 219, fol. 437-444, ed. Istvan Gyorgy16th, Un missionario italiano in Ungheria ai tempi dei turchi, in Annuario dell 'Accademiad'Ungheria a Roma, a cura di József Pal, Roma, 1997.41 Scris: Fran.i cu semn de abreviere deasupra cuvantului.42 In original: Croatiae.43 Kosice, Casovia, Kassa" Lectura primei cifre e nesigura, dar fie a este I sau 2, copistul s-a inselat in ambele cazuri, caciGabriel Bethlen a murit la 15 noiembrie 1629; Andras Francisci evident ca a scris 8 noiembrie.

www.dacoromanica.ro

124 Tóth István Gyorgy 14

ex consilio carnificis detracta viva quodam ex milite, qua indutus meliuscule (se)45habuit, sed nihilominus tandem pro pelle pellem46 dedit. Convocatis priusprincipatus primoribus, quibus ut principatum traderent Turcis, serio mandavit, senamque non posse amplius onera illius ferre, sed jam properare ad quietem illam, adquam multam copiam gladiis Germanicis praemiserat suorum, nec velle cumpapistis fictitium subire purgatorium, ubi purgarentur illi, quos ex Vngharia elapsisannis purgavit42 pietas Gaborina, ita ille, et multa alia, quae narrarunt praesentes quifuere.

Longum48 esset miseriam ejus principis funebrem describere, dum adhuctransportarentur, nondum enim est sepulutus, tria tamen insinuabo.

Auro et lapidibus praetiosa tumba a duabus mulis rubra contectis purpuravehebatur, mille septem equitibus etiam purpuratis vexillum praeferebatur49 rubrumterram5° extremitate tangens purpureum quoque tali inscriptione: Sanguine partumimperium purpura debet decorari, sanguinem pro patria fundentem sanguis debetproclamare, sicque purpureum purpura tegat principem52.

In alio minori vexillo hoc: Purpura suos, dum viveret, Gaborus magnustegebat, princeps sic post fata sua a suis purpura tegitur eo, quia fortunam habuit,dum viveret, pro duce.

Post cadaver sequebatur aliud vexillum ex variis coloribus confectum taliinscriptione insignitum:

Tu me sequere fortuna, sat praecessisti, dum audax viverem, audaces, quime sequentur, juva!

Sequebatur autem omnis totius Transiluaniae principatus cum maximoapparatu et pompa nobilitas, inter quos lugubri ibat vestitu defuncti (Fol. 405/v.)principis stultus, qui interrogatus a quodam domino catholico cognomine Mesdesi53,cur id faceret? respondit facere simul et sapienter54 lugere se principis stultitiam, quidum viveret, sapientissimum esse voluit, et post mortem ostendit se insaniorem suostulto esse, quid enim habet purpura cum lacrymis?, nisi hoc fortassis ita esse debuitin funere viri55 sanginei, ita stultus.

Dignum etiam fuit notatu, quod maxima fuerit hoc in funere laetitia, undenuptias potius putarem, quam funeralia lamenta. Ipsa conjux principis laetabatur setandem liberatam pondere ex5° continua mode etc. Minister quidam supremus inter

45 Se este completarea mea.46 Pro pelle pellem dedit se pare ca autorului Ii placeau jocurile de cuvinte latinesti.42 Finalul cuvântului lipsk completarea mea.48 In original: longam.49 In original: praeferebat.5° In original: terra.51 Sique corectat.52 Finalul cuvântului lipsA, completarea mea.53 Astfel in original.54 Cuvántul lipseste in mare mãsurk completarea mea." Vini sters inainte.56 In original et in locul lui ex.

www.dacoromanica.ro


alios Caluinei nomine praedicantium maximus, cum concionem haberet in funeresuper illo, (cum)" propheta Mane Techel, Phaues dixit valde se dolere principatumTransiluanicum papisticum futurum.

(verso)Fol. 412/v.

(cu scrisul lui Francesco Ingoli, secretarul Congregatiei de Propaganda Fide:)Morte et esequie solleni e stravaganti di Gabor.die 26 Februarii 1630. Congregatio 120.

A JOCULAR ACCOUNT OF GABOR BETHLEN'S FUNERAL MARCH

Abstract

The funeral of a ruler has always been one of the most importantcelebration acts of the state. The trappings of the funeral ceremony demonstrate theimportance of the ruler and the power of his state and often indicate who was tosucceed the ruler.

This was also true in the case of the Principality of Transylvania.Nevertheless, we know very little about the funeral of the principality's great ruler,Gabriel Bethlen. A very detailed satirical desciption of Gabriel Bethlen's funeralprocession has been found in the archives of the Holy Congregation of thePropagation of Faith (Sacra Congregatio de Propaganda Fide). The document,written in Latin, was the work of Pal Francisci who was a Croatian monk belongingto the order of St. Paul and who later became Bishop of Zengg. The document wasprobably prepared for Ivan Marnavich Tomko, a Croatian humanist living in Rome.Bringing together the contents of this pamphlet with those of the otherwiseunreliable memoirs of Bethlen's Spanish dance-master, the picture of Bethlen'sfuneral becomes clear. The funeral, which in many respects resembled that ofMatthias I (Corvinus), was clearly designed to demonstrate that a prince was beingburied who regarded himself as being the equal of the European princes and not justa Transylvanian vassal prince.

At the same time the sarcastic tone of the letter, a parody of the funeralprocession, also shows how public opinion was formed in the seventeenth centuryand how news of Bethlen's funeral was spread and distorted, and offers insightsinto the subject of gossip among the Catholic nobles of Cluj (Kolozsvár,Clausenburg).

" Completarea mea.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

MIHAI VITEAZUL SI RESTAURAREAIMPERIULUI BIZANTIN: MARTURIA AMBASADORILOR

VENETIENI LA CONSTANTINOPOL

STEFAN ANDREESCU

intr-un studiu publicat nu prea de multd vreme, Chryssa Maltezou ajungeala concluzia cã Moscova, "apt-6s la prise de Constantinople par les Turcs en 1453,avait focalisé tous les espoirs de l'hellénisme humilié pour la liberation et lareconquête de l'empire dechu". Grecii au privit Rusia asa cum odinioard, pe vremeaocupatiei latine a Constantinopolului (1204-1261), a fost privit Imperiul de laNiceea. Adicd a fost "considerée comme un empire provisoire, un empire en exil,en attendant que se concrétise le réve du retour a Constantinople". In chipasemandtor, "Moscou fut, elle aussi, jugee digne d'accueillir en son sein, mais pourun temps limité, l'idée byzantine".

Este, totusi, de.observat cã ideea bizantina a cunoscut i alte ipostaze, celputin in cursul secolului al XVI-lea. De una dintre acestea a pomenit chiar ChryssaMaltezou. Astfel, in teritoriile grecesti aflate sub stdpanire venetiand oracoleleprofetiile cu privire la eliberarea lumii bizantine se raportau, in epoca bdtaliei de laLepanto, la ... Spania i nicidecum la tarul Rusiei: Filip al II-lea al Spaniei era celce avea sd ocupe i tronurile Greciei i Trebizondei2!

In ultimii ani ai secolului al XVI-lea, pe fundalul izbucnirii unui nouconflict major intre Imperiul otoman si o putere europeand crestind, de astA dataImperiul romano-german, la Dundrea de Jos s-au rdsculat contra Portii stateletributare Transilvania, Tara Romaneascd si Moldova (1594). La carma TdriiRomanesti se gäsea Mihai Viteazul care ulterior, prin douã expeditii succesive, dinoctombrie 1599 si mai 1600, a adus sub autoritatea lui atat Transilvania, cat siMoldova. Ce-i drept, pentru un foarte scurt interval, cdci in septembrie 1600, dinpricina unei rdscoale a nobilimii transilvdnene, dar mai ales a atacului concentric alfortelor polono-otomane, a fost obligat sa pdrAseascd spatiul carpato-danubiansa-si gAseasca refugiu sub obldduirea imparatului Rudolf II.

Or, iatd ce scria in relatia lui concluzivd bailul Girolamo Cape llo, care si-aincheiat misiunea la Constantinopol i s-a imbarcat spre a reveni in patrie la

I Chryssa Maltezou, Les Grecs devant Moscou yule Impériale, in Studia slavico-byzantina etmedievalia Europensia, vol. I, Studies on the Slavo-Byzantine and West European Middle Ages. Inmemoriam Ivan Dujeev, Sofia, 1988 [pe coperta 1989], p. 74. Evident, acest refugiu temporar al "ideiibizantine" ar fi luat srarsit indatã dupa recucerirea capitalei imperiale de pe farmurile Bosforului,intocmai cum se intamplase in anul 1261.2 Ibidem, p. 70.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 4, p. 127 140, 2002

si

si

-

- -www.dacoromanica.ro

128 Stefan Andreescu 2

14 octombrie 1600: "... Ma perché tra Cristiani sudditi del Gran Signore il numerode'Greci e grandissimo e principale sara a proposito distinguere le condizioni loro,le quali, come sono molti in Costantinopoli et altrove, cosi non sono tutti d'unaistessa volonta e pensiero, perché gl'abitanti in Costantinopoli, e quelliprincipalmente che per pretensione di nobilta ritengono memoria della lorograndezza, per un antico et ereditario odio che portano al norne de'Franchi, et alpontefice romano, per l'estraordinaria emulazine che hanno conservato a tutti i

tempi i loro patriarchi con Sua Santita, intitolandosi essi papi della Chiesa orientale,e quello d'Alessandria v'aggiunge «judex totius orbis terrarum». Sono cosi maleaffetti verso i cattolici che al sicuro si contenteranno sempre di esser pia tostosoggetti al Turco che a Christiani, eccetto per?) quando ii prencipe cristiano fossedella loro religione, o scismatico, o in altra maniera contrario alla religionecattolica, nel quale caso abbraccieranno facilmente ogni partito et occasione, comesi andavano disponendo per la speranza ch'avevano dell'esaltazione di Mica liValacco, ii cui nome era con gran devozione celebrato da Greci, e con tanto giubiloascoltate le sue azioni, che erano portati a gran concetto di rivedere per mezo suol'Imperio de'Greci rinovato, che se le cose di Mica li fossero passate con maggiorprosperita in quest'ultimo, al sicuro si sentivano gagliardi moti e s011evazioni intutti i Greci, e Vostra Serenita aveva anco occasione din pensarvi perché ii medemogiubilo era sentito da'sudditi di lei nell'isole..."3.

laid deci ca, daca in preajrna bataliei de la Lepanto, grecii din insulelevenetiene din Mediterana orientala priveau spre Filip al II-lea al Spaniel ca la unviitor imparat bizantin, acum, in ultimii ani ai secolului, acelea0 sperante i le legau

la unison cu grecii de sub dominatia otomana de principele roman MihaiViteazul! Dar sa amanam deocamdata discutia in jurul elementelor oferite de acestpretios text pentru a infati§a mai intai alte doua marturii venetiene ce privescatmosfera din mediile grece§ti din Imperiul otoman in timpul razboiului "cel Lung"(1593-1606).

Una dintre aceste marturii apartine ambasadorului Leonardo Donato, carein decembrie 1595 a reinnoit, la Poarta, "capitulatia" Serenissimei. Indata dupa ce arevenit la Venetia, in 2 martie 1596 el scria urmatoarele despre cele afiate laConstantinopol: "... Dando molto da temere i successi dell'anno passato, che tantomaggiormente vengono da'Turchi stimati e temuti, quanto che scuoprono che iinome glorioso del Transilvano ha commossi gli animi et inalzate le speranze di tuttigli afflitti et oppressi cristiani, che habitano ne'paesi d'Europa sottoposti a'Turchi;ch'essendo loro del rito greco, come credono che sia anco ii Transilvano, essendodel medesimo, non solo i sudditi suoi, ma i popoli di tutte le provincie circonvicine,

pare che gli spiriti loro si siano motto piu accesi a levar la testa contra il Turco perqueste vittorie, che non s'avessero quando l'armata cristiana distrusse affatto, giaalquanti anni, la turchesca, restando i Greci con gelosia, se con un'consequenteacquisto fossero stati astretti ad adherire al rito latino. Ne si deve tacere, essendosi

3 Vezi Relazioni di ambasciatori veneti al Senato, vol. XIV, Costantinopoll Relazioni inedite (1512-1789), a cura di Maria Pedani-Fabris, Padova, 1996, p. 434-435.

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 129

sparsa la tema <sic!> fre quei popoli delli aiuti mandati dalla Sede Apostolica alTransilvano, non solo resta ii nome di N. S. presso di loro glorioso, ma pare che simitighi in gran parte l'abhorrimento che havevano del rito latino. Le quali cose...cosi commovono i Turchi grandemente; intanto ch'e sino andato loro in pensiero ditagliare a pezzi tutti ii cristiani che sono in Costantinopoli, che possono ascendereanco a maggior numero di 100m, dubitando di qualche sollevatione pericolosa,quando i progressi del Transilvano riempivano tutti quei paesi di spavento e ditimore; volando per boca di tutti i Greci: questo Principe essere un nuovoCostantino per ripiantare l'Impero greco in quelle parti. Ne temono i Turchi di altro,se non che gli aiuti di cristiani non si uniscono insieme, et non si mandino pie tostoin Transilvania che altrove a far la guerra..."4.

0 singurd precizare, inainte de a pd.5i mai departe si a infatisa si cea de-atreia marturie venetiand. "Il Transilvano" din acest document este principeleSigismund Báthory al Transilvaniei, care in 1595, in urma a doua tratate separate,devenise "suzeranul" principilor Tarii Romanesti i Moldovei. Si, pe de alta parte, ointensã propaganda tintea sä facd din el autorul exclusiv al victoriilor din prima fazda razboiului cu turcii de la Dunarea de Jos. Abia mai tarziu autoritatile imperiale,asa cum s-a intamplat de pilda cu arhiducele Maximilian de Habsburg, frateleimparatului Rudolf II, au realizat ca "in actiunile trecute multe au fost puse peseama transilväneanului <Sigismund Báthory>, care in realitate au fost infaptuite deel, romanul <Mihai Viteazul>..."5. Nu este, insd, mai putin adevarat Ca ofensiva dinTara Romaneascd, din toamna anului 1595, care a dus la evacuarea ostilor otomanecare o ocupaserd, a fost condusd, totusi, de Sigismund Báthory, ceea ce ar puteaexplica ecourile favorabile din lumea sud-est europeand in legaturd cu figura 11116.Sau poate, mai curand, in cazul izvorului din care am citat, sub numele de "ilTransilvano", au fost contopite doufi personaje, unul fi ind principele SigismundBáthory dar care era catolic! iar celälalt Mihai Viteazul, principe ortodox, la felprecum supusii

Sa nu mai zdbovim i sa semnaldm i cel de-al treilea izvor venetian, relatiaconcluziva a bailului Simone Contarini, din decembrie 1611, din care vom extragefragmentul ce urmeazd: "L'essere stati i Greci, in Costantinopoli e nell'intorno pergrandissimo spazio, privati, se non del nido loro, delle comodite e degli onorialmeno, gli rende affittissimi e discontenti per estremo. La qual discontentezza edaffizione si raffina e se inacerbisce pie sempre nei petti loro, per le oppressioni eper gli estorquimenti de'Turchi. Tolti alcuni de'pie grandi, cui resta ancora qualche

4 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, vol. XII, Bucuresti, 1903,nr. CCCXLVIII, p. 236. Pentru prezenta lui Donato la Constantinopol incA din vara anului 1595,N. BAnescu, Adaos la relajiile bailului Marco Venier. Cu privire la campania din 1595 a domnilornoftri, Bucuresti, 1927, p. 132 (extras din "Anuarul Institutului de Istorie NationalA", IV).5 Veal Mihai Viteazul in con.ytiinta europeand, vol. I, Bucuresti, 1982, nr. 67, p. 211-212 (act dinseptembrie 1598).6 Vezi si observatiile lui Ovidiu Cristea, Cdteva consideralii privind ecoul bdtaliei de la Cálugdreni inoccidentul Europei (1595), in "Studii i materiale de istorie medie", t. XIV, 1996, p. 41-48 (in specialnota 3, p. 41).

sai.

www.dacoromanica.ro


picciola facoltà sotenuta con il mercantare, vivon gli altri con il maneggiarsi nellearti piii basse, le quail sotto il bastone esercitano con molto travaglio e con pocoguadagno. 11 zelo loro della religion loro e l'odio che portano alla cattolica romanagli cattivan per modo, che non sanno fra tante loro angustie desiderare mutazione digoverno, se per avventura non scontrasse loro qualche occasione, che non veggoqual possi essere, che principe del rito loro tentasse di travagliare Turchi, nel qualcaso tengo per fermo che si alzerebbero tutti; e qualche favilla di questo loroppresso desiderio si pote vedere, quando Mica li Vaivoda della Valacchia si mossecon gran principi a danno de'Turchi; tolta questa ombra piuttosto di vuota che diindurata speranza, anziche vivere sotto a qualsisia principe cattolico, amano divivere sotto l'impero Ottomano, che nella credenza e nei riti loro punto nons'intromette; ciô che, tengono per costante, in progresso di tempo almeno, nonsoffrirebbe un principe cattolico, che alla sua medesima religione gli vorebbeunire"7.

A§adar, dqi redactata la cativa ani dupa incheierea razboiului "cel Lung",relatia lui Simone Contarini evoca Inca "episodul Mihai Viteazul", cand grecii dinImperiul otoman erau pe punctul sa se rascoale §i sa-1 recunoasca dreptconducatorul lor legitim, caci era "del rito loro"...

*

In general, diplomatii venetieni au excelat, cum se tie, prin calitatea §iprecizia informatiilor culese pe durata misiunilor lor, din acest unghi de vedereneputand fi comparati dec.& cu emisarii Sf. Scaun. In plus, ap cum observa pe bunadreptate Oskar Halecki, bailul venetian de la Poarta "était toujours particulièrementbien renseigné sur la situation a Constantinople et entretenait des relations étroitesavec le patriarcat, ne fOt-ce qu'à cause des nombreux Grecs orthodoxes dans lespossessions levantines de la Republique de Saint-Marc". Si el cita in chip specialchiar pe Girolamo Cape llo, care i-a inceput misiunea la sfaritul anului 15968.

Am vdzut ca Girolamo Cape llo, in relatia lui din 1600, asocia fall nici oumbra de ezitare sperantele grecilor cu privire la rena§terea Imperiului bizantin denumele domnului roman Mihai Viteazul. Or, sub acest aspect, marturia lui Cape llovine sa intareasca o alta, provenita tot din mediu catolic, dar care panä acum eraunica. Este vorba de un crampei din scrisoarea pe care un cAlugar dominican,Andrea Bobbi, i-o adresa din Faenza, in 25 iunie 1600, lui Cinzio Aldobrandini,cardinal San Giorgio. Iatd-1: "... nel mio secreto, fui sempre di parere, chesuccedendo le cose di questa sua benedetta leuata d'armi come speramo nella

7 Nicole) Barozzi, Guglielmo Berchet, Le relazioni degli stall europei lette al Senato dagliambasciatori veneziani nel secolo decimosettimo Turchia, volume unico, parte I, Venetia, 1871 [pecoperta 1873], p. 163-164.8 Oskar Halecki, Rome. Constantinople et Moscou au temps de l'Union de Brest, in 1054-1954.L'Eglise et les eglises. N e u f siecles d e douloureuse separation entre l'Orient et l'Occident. Etudes ettravaux ()flirts el Dom Lambert Beauduin, I, Chevetogne, 1954, p. 460. Pentru data plecarii lui dinConstantinopol (14 octombrie 1600), FIurmuzaki, Documente, XII, nr. MDXXXIV, p. 1065.

www.dacoromanica.ro

5 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 13 I

misericordia d'Iddio, prosperamente, che ii detto Sig-r Michele si debba, e in breueimpatronire di Costantinopoli e come greco, et applauso e seguito in particulari dagreci gia padroni di quel impero, debbasi far gridar lui non altro imperatore diCostantinopol

0 nota comuna a celor trei texte venetiene reproduse prive§te ostilitateaireductibila a grecilor fata de catolicism. Ea mergea parka acolo Inc& gaseaupreferabil sa rarnana sub stapanire otomana cleat sa treaca sub autoritate catolica").Iar Leonardo Donato adauga amanuntul ca acum, in conditiile razboiului "celLung", spiritele grecilor s-au aprins mai mult dee& pe vremea bataliei de laLepanto, deoarece a§teptau sa fie eliberati de un principe ortodox, in vreme ceatunci erau domoliti de perspectiva de a fi "obligati sa accepte ritul latin". Aceastaostilitate este verificata de altminteri i de alte izvoare. Astfel, in 1577, StephanGerlach (1546-1612), predicatorul ambasadei imperiale la Constantinopol, nota cadacd o grecoaica "ia in casätorie pe un Franc sau Latin, e afurisita, caci ei blestemape ace§tia ca pe cei mai ticalo§i eretici" (Wann eine Griechin einen Welschen(Lateiner) zur Ehe nimmet sie in den Bann gethan dann sie verdammen solche alsdi verfluchteste Ketzer) 11.

Mena, insa, sa desprindem din textul lui Girolamo Cape llo i o altäremarca deosebit de pretioasa: in mediile grece§ti constantinopolitane, cei ceintretineau mai cu seama "flacara" anti-latina erau nobili care pastrau amintirea"maretiei" de odinioara a familiilor lor, asociata de "o veche i ereditara ura pe careo poarta numelui de Franc" §i, totodata, inrauritä §i de "extraordinara emulatie" apatriarhilor ortodoc0 cu pontiful roman. Plecand de la aceasta marturie, gandul nise indreapta numaidecat catre originea materna a lui Mihai Viteazul, din familiaCantacuzino, multa vreme contestata, dar care in ultima vreme a fost suficientdoveditä12. $i, de fapt, in tot cursul desfa§urarii evenimentelor de maxima

9 Anton Mesrobeanu, Contribufie la istoria catolicismului din Moldova, in "Cercetari Istorice", an IV-2, 1928, doc. nr. II, p. 86. Comentarii la N. lorga, Byzance apres Byzance, Bucarest, 1971, p. 155;Andrei Pippidi, Tradifia politica bizantina in farile romane in secolele XV1-XVIII, Bucuresti, 1983,p. 187.'° Sigur ca citind aceste marturii despre mentalitatea grecilor in problema confesionala, nu poti a nuevoci celebra replica atribuita inaltului dregator bizantin Luca Notaras, din ajunul cuceririiConstantinopolului de catre turci: "Mu lt mai bine e sa stie domnind in mijlocul orasului turbanulturcesc decat tiara latina" (Ducas, lstoria turco-bizantina (1341-1462), ed. critica Vasile Grecu,Bucuresti, 1958, p. 329; vezi si Steven Runciman, Caderea Constantinopolului 1453, ed. AlexandruElian, Bucuresti, 1971, p. 35 si 87).

Stephan Gerlach des Aeltern, Tagebuch, Frankfurt am Main, 1674, p. 357, col. 1. Textul citat a fostfolosit de N. lorga and a editat corespondenta Doamnei Ecaterina Salvaressa cu sora ei MariaAdorno, aflata la Venetia, si anume in legatura cu scrisoarea din 1 mai 1577, and Ii cerea sa nu vinain Tara Romaneasca (Hurmuzaki, Documente, XIV-1, Bucuresti, 1915, nr. CXXVI, p. 52). Mai decurand, Cesare Alzati recunostea, la rfindul lui, in acest episod "una certa ostilita verso il mondocattolico" ce se manifesta in mediul românesc (Terra romena tra Oriente e Occidente. Chiese ed elnienel tardo '500, Milano, 1982, p. 154, n. 5).12 George D. Florescu, Dan Plesia, Mihai Viteazul urmaq al imparafilor bizantini, in "ScriptaValachica", Targoviste, 1972, p. 131-16; $tefan Andreescu, Michel le Brave, les Cantacuzene et legrand Banat de Craiova, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XXIX, 1990. 1-2, p. 105-120.

31

www.dacoromanica.ro


insemnatate ale domniei lui, Mihai a avut in preajma reprezentanti ai familieiCantacuzino, precum Andronic, fiul vestitului Mihail Saitanoglu Chatanoglou sauDionisie Rhally Paleologul, mitropolit de Tarnovo deci al Bulgariei a caruimama era o Cantacuzina. Iar in primavara anului 1599, un "capitanocostantinopolitano di casa Paleologa", in slujba domnului Tarii Romfinesti, a infantun detasament otoman, care efectua o incursiune la nord de Dunare13. Inca din1931, and staruiau indoieli cu privire la apartenenta Teodorei mama lui MihaiViteazul la familia Cantacuzino, Nicolae Iorga scria, cu intuitia care-I caracteriza:"Si l'on admettrait, on verrait encore mieux comment les pays roumains étaient prisdans ce cercle d'influence et de domination d'une grande famille byzantine, aumoment oil les descendants des «archontes» de l'Empire ddvoraient des yeux lesprophéties annonçant le rótablissement prochain de l'Empire"14. Marturia luiGirolamo Cape llo, care leaga in chip !impede optiunile i sperantele politiceconfesionale ale descendentilor marilor familii nobile grecesti din Constantinopolde numele lui Mihai Viteazul, numai de curand pusa in circulatie, confirma din plininterpretarea lui lorga.

Esenta demonstratiei intreprinse de Chryssa Maltezou s-a bizuit pe treirepere, care ilustreaza eforturile grecilor de a fixa o legatura de continuitate intre tar

imparatul bizantin: inrudirea printului de la Moscova cu ultimii imparatibizantini; legaturile care-I uneau cu Constantin cel Mare; comparatia intre printul dela Moscova i Alexandru cel Mare". A sosit momentul sa vedem daca aceste repereideologice pot fi regasite si in cazul domnului roman Mihai Viteazul. Pentru ca,daca vom ajunge la un rezultat pozitiv, atunci teza identificarii Moscovei dreptpunct exclusiv spre care, in orizontul ortodox, s-ar fi indreptat privirile grecilorpentru ajutor intru restaurarea imparatiei bizantine nu mai poate fi sustinutd.

Cat priveste primul reper, Chryssa Maltezou aminteste apelul lui MaximGrecul catre Vasile al III-lea pentru dezlantuirea unei cruciade contra turcilor, in

13 Alexandru Cioranescu, Documente privitoare la istoria romcinilor culese din arhiivele dinSimancas, Bucuresti, 1940, nr. CCXCVIII, p. 139; vezi i comentarii la Ion Sdrbu, Istoria lui MihaiVodel Viteazul domnul Tarii Ronuineiti, ed. Damaschin Mioc, Timisoara, 1976, p. 445, precum si, mainou, $tefan Andreescu, Comerful danubiano-pontic la sfarsitul secolului al XVI-Iea: Mihai Viteazul"drumul moldovenesc", in "Studii si materiale de istorie medie", t. XV, 1997, p. 47-48.14 N. lorga, Les grandes familles byzantines et I 'idde byzantine en Roumanie, in "Bulletin de la SectionHistorique de l'Academie Roumaine", t. XVIII, 1931, p. 14-15. Pentru problema legaturii genealogicea Cantacuzinilor de la sfarsitul secolului al XVI-Iea cu cei din vremea Bizantului, Petre $. Nasturel, Dela Cantacuzinii Bizanfului la Cantacuzinii Turcocrafiei i ai feirilor románe, in "Arhiva Genealogica",t. 1 (VI), 1994, 1-2, p. 171-175; Matei Cazacu, Strategies matrimoniales et politiques des Cantacuzenede la Turcocratie (Xis xwe siecles), in "Revue des Etudes Roumaines", XIX-XX,1995-1996, p. 157-181; Jean Michel Cantacuzene, Matei Cazacu, Généalogie et empire. LesCantacuzene de I 'époque byzantine el I 'époque ottomane, in vol. L'empereur hagiographe. Culte dessaints et monarchie byzantine et post-byzantine, ed. Petre Guran, Bucuresti, 2001, p. 294-308.13 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71.

-

si

si

at

www.dacoromanica.ro

7 Mihai Viteazul restaurarea Imperiului bizantin 133

care acesta este deemnat sub forma "Basil Ivanovitch Paleologos", dovadd arecunoa§terii originii sale imperiale bizantine, datoria casatoriei lui Zoe-SofiaPaleolog cu marele cneaz Ivan al III-lea (1462-1505). In cazul lui Mihai Viteazulnu vom insista prea mult, deoarece am vorbit mai sus despre originea sa materna'din familia Cantacuzino. Nu vom adduga decat faptul cd ins4i obtinerea investituriila Poartd, in calitate de domn al Tarii Romaneti, in anul 1593, a datorat-o unuiCantacuzin, Andronic, unchiul säu dupd mama, care i-a stat apoi aldturi !Dana lamoarte16.

Ideea succesiunii simbolice din Constantin cel Mare apare, pentru epoca cene intereseazd, intr-o scrisoare din 1592 a lui Meletie Pigas, patriarh de Alexandria,in care invocand ajutorul tarului Feodor 11 numqte "noul Constantin cel Mare,salvarea noastrd dupd Dumnezeu, cdtre care noi ne intoarcem spre a dobandi ajutorin caz de nevoie"17. Sub acest aspect, pentru Mihai Viteazul este suficient sa nereferim la textul lui Leonardo Donato, reprodus mai sus, in care am vdzut cã "ilTransilvano" socotit de grecii din Imperiul otoman drept un principe ortodox!nu era nici mai mult, nici mai putin cleat "un nou Constantin", ivit tocmai spre a"rea§eza ImparAtia greceasca in acele parr. Este probabil cd, in tumultul creat desosirea prirnelor ve§ti despre biruintele cre§tine din zona Dundrii de Jos, grecii desub stdpanirea otomand au creat un personaj unic din suprapunerea personalitdtilorprincipelui Transilvaniei §i a domnului Tarii Romane§ti. Asta pfind lucrurile s-aufamurit, iar eroul grecilor de rand a devenit exclusiv Mihai Viteazul'8.

In sfar§it, sa. trecem §i la ultimul reper luat in considerare de ChryssaMaltezou: comparatia cu Alexandru cel Mare. De astd data dispunem de un studiuintreg al lui Nicolae lorga, in care a demonstrat in chip strälucit inraurirea exercitatdde faptele eroice relatate in romanul apocrif Alexandria asupra lui Mihai Viteazul,precum i chipul in care, invers, cdrturarii greci din epocd, vistierul Stavrinos sauGheorghe Palamed, au resimtit nevoia sa scrie povestea lui Mihai avand in minteimaginea lui Alexandru cel Mare'. Iatd, spre pildä, numai cloud versuri de lainceputul cronicii rimate pe care Gheorghe Palamed a inchinat-o, in 1607,voievodului roman: §i cu Alexandru de-1 voi asemui, nu voi gre§i, /dacd voiprivi vitejiile infaptuite de Mihai"20. Ar mai trebui doar adaugat cã celalalt autormentionat, vistierul Stavrinos care chiar s-a aflat in slujba lui Mihai Viteazul

16 $tefan Andreescu, Michel le Brave, ks Cantacuzene et le grand Banat de Crarova, p. 105-107,119-120; Chryssa Maltezou, op. cit., loc. cit., CAsAtoria lui Ivan III cu Zoe Paleolog a avut loc in 1472.17 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71-72.18 Vezi mai ales lulian $tefOnescu, Epopeea lui Mihai Viteazul in lumea greco-ruseascd in secolii 17 si18, in "Revista IstoricA RomanA", t. IV, 1934, p. 140-174.18 N. lorga, Faze sufletesti fi carfi reprezentantive la romdni cu speciald privire la legdturile"Alexandriei" cu Mihai Viteazul, in "Analele Academiei Romane", Memoriile Secriunii 1storice.Seriafl, t. XXXVII, 1915, p. 545-605.78 Olga Cicanci, lzvoare grecesti privind istoria Romdniei: Gheorghe Palamed, in "Hrisovul".Serie nouA, t. III, 1998, p. 101.

i

"Iard§i

www.dacoromanica.ro


dupd ce a consemnat chipul in care a fost asasinat, a asternut acest rand: Mihai "acrezut cd va face liturghia in Sfanta Sofia"21.

Prin urmare, in cazul lui Mihai Viteazul sunt reunite toate cele trei elementedespre care Chryssa Maltezou a sustinut cd pot fi raportate doar la tarii ru§i. Greciiortodocsi nu si-au concentrat deci sperantele si iluziile intr-o unicd directie.Lucrul rezultd cu limpezime si dintr-un crampei al povetelor pe care un alt arturargrec, mitropolitul Matei al Mire lor le scria in 1618 pentru uzul domnului AlexandruIlia§ al Tarii Romanesti: "... Din pricina nedreptatilor noastre si a desertaciunii, ampierdut slava noastrd, sceptrul si impdratia. $i ne carmuiesc dusmanii, neam debarbari. Ne-au luat coroana de nestemate si margAritare. Deoarece noi nu suntemvrednici sa o puram, altii au luat-o si o poartd, iar noi o privim. 0 poarta cei care aucreieri in cap. Iar noi aveam incredere in preaindrdznetul Mihai, cd o va scoate cuspada si ne-o va da noud. Vai de noi, Domnul meu, de noi cei cu minte putind, careaveam incredere in Spania si in galerele lungi care sunt in Venetia, cd vor veni cuspada, ca sd omoare pe turc, sd-i ia imparAtia si sa ne-o dea noud. Ne punemradejdea si in neamuri bdlaie, cã ne vor scdpa, cd vor veni de la Moscova, ca sd nesloboadd. Nu punem nadejdea in preziceri, in profetiile mincinoase, si ne pierdemtimpul cu vorbe lard rost"22. Este vrednic de subliniat cd, in studiul sdu, ChryssaMaltezou a citat, insd ... numai partial, acest text. Mai exact, a eliminat tocmaifraza care il privea pe Mihai Viteazu123!

La sfarsitul editiei a II-a a prea frumoasei sale carti From Florence to Brest,Oskar Halecki a reprodus, in anexe, si un studiu al sdu intitulat Isidor's Tradition.Discutia din acest text s-a concentrat in jurul unei enigmatice "Relatione dellaRossia", al cdrei subiect era in realitate "come introdurre vi si possa la fedeCristiana Catholica". Izvorul cu pricina, din 1595, fard autor, a fost atribuit deHalecki celebrului iezuit Antonio Possevino. El 1-ar fi redactat ca urmare a intalniriisi discutiilor de la Padova cu cei doi episcopi ruteni, Ipatie Pociej si ChirilTerleckyj, care, prin aldtoria lor la Roma, au pregdtit evenimentul din toamnaanului urmdtor, cunoscut drept Unirea de la Brest2 .

Pasajul-cheie din acest memoriu anonim adresat papei Clement VIII esteurmdtorul: "Isidoro che uenne al Concilio di Fiorenza, et poi fil fatto Card. le fli

21 Idem, lzvoare grecevi privind istoria Romeiniei <cronica in versuri a lui Stavrinos>, in "Hrisovul",Serie nouA, t. 11, 1996, p. 181.22 Am folosit traducerea semnatA de Rita si Eugen Dobroiu, in Literatura romand veche (1402-1647),ed. G. MihAild si Dan Zamfirescu, vol. II, Bucuresti, 1969, p. 247-248.23 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 69. lattt, in talmacire francezA, pasajul pe care domnia sa a gisit cucale sA il reproducA: "Nous placons nos espoirs dans les actes de l'Espagne et les lourds vaisseaux dela puissance vénitienne qui viendra frapper de son epée l'oppresseur turc, reconquerra notre royaumeet nous l'offrira. Nous placons également nos espoirs dans les nations blondes que nous croyons prêtesa venir de Moscovie nous porter secours et nous libéres. Nous nous fions aux oracles, aux faussesprophéties et nous perdons notre temps en futilités. Nous comptons sur le vent du Nord pour qu'ilfasse voler en &late la cage dans laquelle le Turc nous garde prisonniers".24 0. Halecki, From Florence to Brest (1439-1596), second edition, Archon Books, 1968, p. 425-426.

www.dacoromanica.ro

9 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 135

Metropolita di Chiouia, ma ritornando non puoté persuadere la uerità alla genteingannata, perche non era anco gionto il tempo riseruato nell'eterna sapienza permaturare un tanto negotio, al quale hora si uede dato un principio propriam<en>tedal Cie lo, perche Ii Vladichi uenuti qua dicono, che due anni sono sendo ii Patriarcadi Costantinopoli uenuto a uisitare la Rossia, et piangendo con loro le miserie, chepativano i Christiani sotto la tirannide Turchesca con le confusioni, et abusi che percia nasceuano, non potendosi attendere all'estirpazione di quelli con la debitalibertà Ecc<lesiasti>ca fti risposto da alcuni, che per rimediare A questo si dovevatentare una vera unione con la Chiesa Latina per hauer poi aiuti da quella secondo iibisogno, al che ii Patriarca replica ii pensiero esser santiss<im>o, et che felicidoueuano reputarsi quelli, a chi non era uietato l'esseguirlo, ma che non era licito difarlo A chi stava soggeto A Turchi per uarij pericoli, che si correuano, con che uennequasi ad insegnare alli Rutheni, che non lasciassero di prouedere alla loro salute, etda queste raggionamento si cornincia maturare ii consiglio, che in fine ha partoritola uenuta di costoro in Roma, et partorirà con la Diuina gratia la conuersione di tuttequelle genti, et l'unione di quelle Chiese errante alla sus uera madre con uiuesperanze di frutti rnolte maggiori"25.

Patriarhul de Constantinopol la care se face aluzie in document esteleremia II Tranos, care a ocupat pentru ultima oard scaunul ecumenic in rdstimpul1586-1595. Cum se §tie, cea mai insemnatä faptd a sa a fost inaltarea mitropolieiruse§ti la treapta de patriarhat. Iar acest eveniment s-a petrecut in anul 1589, andinsu§i Ieremia II se gdsea la Moscova. Or, in documentul analizat de Oskar Haleckini se spune cä patriarhul de Constantinopol a vizitat "la Rossia" cu "doi aniinainte", adicd in 1593. Halecki a observat aceastd nepotrivire §i a rezolvatproblema astfel: gre§eala s-ar datora fie copistului (memoriul nu s-a pdstrat inoriginal), fie lui insu§i Possevino, care nu a fost uneori prea grijuliu cu cronologia26.

Oricum, dupd parerea lui Oskar Halecki, memoriul ar avea o importantaieitã din comun, deoarece nu numai cä atestd impulsul i dezlegarea formal& apatriarhului de la Constantinopol pentru Unirea de la Brest, dar ar explica §i de cepregatirea acestei initiative a fost tinutd atata vreme secretd: dacd ierarhii ruteni ar fiprocedat la unirea cu Roma numaidecat dupd trecerea lui leremia II prin Po Ionia,atunci patriarhul ar fi avut de suferit dupd inapoierea la Constantinopol27...

Vom incerca i noi sã formuldm o concluzie in legaturd cu documentul demai sus, dar pornind din nou de la mdrturiile venetiene de la Constantinopol. Amvdzut, de pildd, din relatia bailului Girolamo Cape llo, din 1600, CA la räddcinaindoitei uri nutrite de descendeniii familiilor nobile grecqti constantinopolitane,atat fata de "numele de Franc", cat §i fatd de "pontiful roman", stätea §i

25 Ibidem, p. 428, n. 1.26 Ibidem, p. 427, n. 10. De fapt, patriarhul Ieremia II a mai traversat o singura data Dunarea, darnumai pana In Tara Romaneasca, unde prezenta lui este atestata in martie 1592 (Hurmuzaki,Documente, XIV-I, Bucuresti, 1915, nr. CLXIV, p. 93-94; Teodor Eta lase1, Trei car(i de blestempatriarhicesti, in "Arhivele Olteniei" an XVI, 1937, p. 113 si 115, n. 1; Documente privind istoriaRomdniei, B, Tara Romeineascd, veac XVI-6, nr. 49, p. 41-42; Cesare Alzati, op. cit., p. 156).27 0. Halecki, From Florence to Brest, p. 430.

www.dacoromanica.ro


"extraordinara emulatie pastrata mereu de patriarhii lor cu Sanctitatea Sa". Nunumai cã ace§ti patriarhi se intitulau "papi ai Bisericii orientale", dar cel deAlexandria adauga in titlul sat, §i formula "judex totius orbis terrarum".

Trebuie observat indata ca, sub acest din urma aspect, Girolamo Cape llotia prea bine despre ce vorbe§te, deoarece, la inceputul perioadei cat a fost bail,

loctiitor al patriarhului de Constantinopol a fost Meletie Pigas, patriarh deAlexandria. Or, Meletie Pigas a afirmat raspicat, chiar intr-o scrisoare catreMihai Viteazul din 29 august 1597 (st. v.), ca s-a opus Unirii de la Brest prinintermediul mai multor epistole pe care le-a trimis in Po Ionia "fratilor crqtiniortodoc§i"28. Iar, pe de alta parte, tot Meletie Pigas, la cererea turcilor, a inceput samedieze, in pragul anului 1597, "in chip secret §i nu ca din partea lor" (thoughsecretly and nott as from them), o pace cu Mihai Viteazul, ce avea sa fie urmata deo alta, cu principele transilvänean i cu imparatul Rudolf 1129.

Dar intrebarea ramane: a existat oare, intr-adevar, un indemn tainic dinpartea patriarhului leremia II Tranos premergator unirii rutenilor ortodoc§i dinPolonia cu Roma? Noi credem ca nu. $i nu numai din pricina inadvertentei, sesizate§i de 0. Halecki, cu privire la plasarea cronologica a calatoriei lui leremia 113°. Negandim aici mai ales la cele intamplate la Cracovia, in ajunul plecarii spre Roma acelor doi episcopi, Pociej i Terleckyj. Astfel, o comisie de nobili §i prelati catolicii-a audiat atunci, cerandu-le parerea asupra modului cum trebuie actionat maieficient. Iar ei au pledat pentru ca actul unirii sa fie indeplinit numaidecat, deoareceo amfinare ar fi putut face ca, intre timp, ei §i mitropolitul de Kiev sa fie depu§i.Graba in acest sens era justificata §i de faptul ca, ap cum era informata comisiarespectiva, rutenii ortodoc0 facusera deja apel la patriarhul din Constantinopol inurma cu vreo §ase luni §i II indemnasera sa-i depuna atat pe mitropolitul de Kiev,cat §i pe ceilalti episcopi unioni§ti. $i exista convingerea cã gestul acesta "el fail

28 Ultima editie, Mihai Viteazul in conftiinta european6, I, Bucuresti, 1982, nr. 49, p. 165-166.29 E.D. Tape, Documents concerning Rumanian History (1427-1601), collected from British Archives,London, The Hague, Paris, 1964, nr. 151, p. 118. Pentru pozitia ortodoxA intransigenta a lui MeletiePigas vezi si crâmpeiul din scrisoarea sa care tarul Feodor, in care sustinea cA traditia Sf. PArinti a fostpAstrata neclintita numai in sanul Bisericii de RAsarit, in vreme ce Biserica catolica a fost supusA la totfelul de innoiri (Gerhard Podskalsky S.J., Die Einstellung Okumenischen Patriarchen (Jeremias II.)zur Erhebung des Moskauer Patriarchats (1589),in "Orientalia Christiana Periodica", t. LV-2. 1989,p. 435).

incurcAtura poate fi si de altA naturA, dacA ne gandim, de pilda, cã intr-un raport din Cracovia, din14 decembrie 1595, dire Cinzio Aldobrandini cardinal San Giorgio, in care este vorba, in chipevident, de Nichifor DascAlul, exarh patriarhal, ni se explicA peremptoriu: "... quel huomo che già füPatriarca di Costantinopoli" (!) (Claudiu Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine delCinquecento, in "Diplomatarium Italicum", t. I, Roma, 1925, nr. LXXXVI, p. 490).

.

www.dacoromanica.ro

11 Mihai Viteazul i restaurarea Imperiului bizantin 137

indoiald 11 va face"31. Or, patriarhul de care era vorba nu era altul dee& Ieremia IITranos, care nu s-a sdvArOt din viata decdt cdtre sfar§itul anului 159532!

Tot patriarhul Ieremia II a reunit la Constantinopol, in 12 februarie 1593,un Sinod care avea sä discute din nou legitimitatea indltdrii la rangul de patriarhat aBisericii moscovite, precum §i locul pe care patriarhatul rusesc avea ocupe inierarhia patriarhatelor Rdsdritului. Desigur, au fost luate cu aceastä ocazie i altedecizii. Iar dintre ele, una ne intereseazd cu precadere: aveau sä fie excomunicatitoti acei oameni ai Bisericii sau mireni care se vor incdpAtana sd continue asdrbAtori Pa§tele dupd calendarul Gregorian". Un ecou al acestei hotardri neintampind in relatia bailului Matteo Zane, din anul 1594: "Di cristiani latini nesoleano esser molti, ma ora in Pera ne sono pochissimi, e pochi altrove; edopinione appresso ai turchi che i greci siano naturalmente nemici dei latini, tantoche inclinino piuttosto con loro turchi che con la chiesa latina; ed io teco <sic!>veramente che non si ingannino, avendo sentito alcuni prelati greci diCostantinopoli quasi arrabiati contro la sede apostolica; ed ha avuto gran forza perla totale separazione la regolazione gregoriano dell'anno nuovo, non accettata dalrito greco, come sa la Serenità Vestra"34 . Dacd, a§adar, mai trebuia sa se iveascd unelement care sd sporeascd ostilitatea inaltului cler grec §i sa conducd la "totaladespärtire" a confesiunii ortodoxe de cea catolick acesta a fost proaspata adoptare,la Roma, a calendarului Gregorian... ConstatAm astfel, Inca odatd, acurateteaobservatiilor comunicate Senatului venetian de cdtre reprezentantii sdi laConstantinopol. $i nu putem decal conch ide punind sub un mare semn de intrebareafirmatiile din 1595 ale celor doi episcopi ruteni cu privire la un ap-zis indemnprimit de la patriarhul Ieremia II pentru unirea cu Biserica catolicd35...

Nu am discutat deloc, pand acum, cealaltd fatA a problemei planuluirefacerii impdatiei bizantine: in ce masurd Mihai Viteazul a impart:4ft acest proiect

orientat actiunile in functie de el? Se 5tie prea bine cd chemäri in ajutor de la

31 Athanasius G. Welykyj OSMB, Documenta Unionis Berestensis eiusque auctorium, Roma, 1970,nr. 95, p. 149-150: "... poichè havendo Ii Rutheni espediti gia sei mesi sono al suditto Patriarcadandogli conto di cie che passa et confortandolo a degradare ii Metropolita con il resto delli Vescovi,egli senza dubio lo fara" (22 sept. 1595).32 P.$. Nasturel, Lista patriarhilor ortodogi (Constantinopol, Alexandria, Antiohia ci lerusalim), in"Hrisovul", t. VII, 1947, p. 154.33 Constantine Tsirplanis, Church Relations between Moscow, Constantinople and AlexandriaTowards the End of the le Century, in Studio slavico-byzantina et medievalia Europensia, vol. I,p.-"I

83.Eugenio Alberi, Relazioni degli ambasciatori veneti al Senato, Serie III, vol. III, Venetia, 1855,

p. 388-389.Exista, dupa stiinta noastra, un singur alt izvor care vorbeste despre aplecarea lui leremia 11 spre

catolicism, relatia solului englez la curtea Rusiei din 1588-1589, Gilles Fletcher. Dar, asa cumobservau Inii editorii acestui izvor, autorul lui era coplesit de sentimente anticatolice. $i, de aceea, elvedea oriunde conspiratii menite sã intareasca. frontul puterilor antiprotestante. Asa se face ca, inviziunea lui Fletcher, ridicarea Bisericii moscovite la treapta de patriarhat era menita sa pregateascanimic altceva decfit... convertirea Rusiei la catolicism! (Rude & Barbarous Kingdom. Russia in theAccounts of Sixteenth-Century English Voyagers, ed. Lloyd E. Berry and Robert 0. Crummey,Madison, Milwaukee and London, 1968, p. 90-91, 105, 207-209).

§i

sa-I

6

si-a

www.dacoromanica.ro

138 $tefan Andreescu 12

sudul Dundrii, din partea populatiilor balcanice gata sa se rdscoale au existat. Darcum a reactionat voievodul roman fatd de ele?

WA* un singur exemplu: in 10 iulie 1597, la curtea lui Mihai s-au infdti§atsoli "trimi§i in ascuns" de cat-re sarbi, care-i cereau "sa treaca Dundrea in cea maimare graba", aci in luna precedenta ei se rdzvrätiserd §i au atacat §i ocupat "cetateaintdrita Va§ita", precum §i "marele ora§ Cladova". Raspunsul capatat a fost, insa,dezamagitor: voievodul gasea ca "trebuie sd se tind seamd de timpul <cel maipotrivit>, and ivindu-se un prilej mai prielnic" o asemenea periculoasa expeditie§i-ar fi putut, intr-adevdr, atinge scopul36 .

Ce intelegea atunci Mihai Viteazul printr-o imprejurare mai prielnia sepoate afla din cele ce Ii declara, in acela§i moment, solului transilvänean MartinBenyai, care se inapoia de la Poarta, iar in luna august va ajunge la Praga. El eragata sd pdtrundd "in Bulgaria §i alte provincii turce§ti, cu scopul de a le rascula saude a provoca pagube foarte insemnate", dar numai in conditiile reaprinderiiostilitatilor pe frontul din Ungaria37.

Lucrurile s-au schimbat, insa, in toamna anului 1599, odatd cu biruinta de laSelimbar (28 octombrie), care 1-a facut pe Mihai Viteazul sa devind stapan §i alprincipatului de la miazdnoapte, Transilvania. Motivul expeditiei a fost lapidarexpus de voievod nuntiului Germanico Malaspina, in chiar ajunul batäliei pomenite:

tara lui §i aceastä tara sunt atat de unite §i legate una de alta inc.& cazand una,cade §i cealaita §i pdstrandu-se una, se pdstreaza §i cealalta"38. Tar, intr-adevar, decurand una din cele cloud tari "cazuse", caci in martie 1599 la cfirma Transilvanieiajunsese cardinalul Andrei Báthory, ceea ce insemna, din punct de vedere politic,alipirea la "axa" polono-otomand.

Important este ca, de acum, in mentalitatea sfetnicilor lui Mihai îi face loco altd idee: ei nu se mai simt, ca in Tara Romfineascd, ocoliti din toate partile de"vrajma§i", ci, cu domnul lor in fruntea "a doao tali", se simt capabili sa refuzechiar cererea imparatului Rudolf II de a-i fi cedata. Transilvania39. Insd proiectulpolitic al lui Mihai Viteazul nu se limita numai la Transilvania. Inca din 6 ianuarie1600, un observator din Cluj, iezuitul Pietro Maggiore, nota Ca voievodul sepregate§te din nou de rdzboi, dar nu se §tia Inca incotro se va indrepta40 ...

36 Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul In raport cu cronicile internecontemporane, in "Studii i materiale de istorie medie", t. III, 1959, p. 92.37 La nunziatura di Praga di Cesare Speciano (1592-1598) nelle carte inedite vaticane e ambrosiane,a cura din Natale Mosconi, Arcivescovo di Ferrara, t. IV, Brescia, 1966, nr. 50, p. 151: "Che d. toVaivoda di Valachia ha animo, accesa che sia la guerra in Ungaria, di uscire di casa sua et passare inBulgaria, el altre provincie Turchesche ad effetto di sollevarle, o di farci danno notabilissimi" (1 sept.1597, Praga).38 " sono cosi subordinate e concatenate insieme la sua provincia con questa, che cadendo l'una cadel'altra, e conservandosi l'una si conserva l'altra"(MVCE, I, Bucuresti, 1982, nr. 104, p. 272).39 Istoria Tarii Romeinesti, 1290-1690. Letopisoul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si D. Simonescu,Bucuresti, 1960, p. 76.40 Ladislau Lukács S.J., Monumenta Antique flungariae, IV (1593-1600), Roma, 1987, nr. 429, p. 419.

"...

www.dacoromanica.ro

13 Mihai Viteazul restaurarea Imperiului bizantin 139

Noua tintA era dezvaluitä, in 11 ianuarie 1600, la Viena, de un emisar alsdu, Giurgiu Rat: dupd ce declara hotArat ca. "stdpanul sdu, voievodul, a luatTransilvania cu sabia §i nici nu se gandqte sä se lase indepärtat de acolo", el ardtacd, in continuare, acesta "vrea incerce norocul §i in Moldova", fie cd imparatulincuviinta campania sau nu; numai "cand va fi adus in puterea sa cele treiatunci cu adevdrat va apuca pe Turc de barbd i va aduce cu atat mai mult serviciucrqtindtAtii"41. Mai explicit cu privire la necesitatea acestei noi expeditii este un altemisar al lui Mihai, Mina Zugravul, care se indrepta cdtre Venetia. El spunea, laSatu Mare, in 20 ianuarie 1600, cà "inima §i gandul" lui Mihai Viteazul erau "acumnumai spre Moldova; el nu o poate Idsa astfel in spatele lui, caci atunci and ar treceDundrea impotriva Turcului, <voievodul> moldovean, cu ajutorul polonilor, arpatrunde in Tara Romaneascd §i ar cuceri-o, astfel cd el nu s-ar mai putea intoarcepeste Dundre in Tara Romaneascd"42.

In fond, cele cloud märturii citate, dar §i demersurile diplomatice care le-auurmat, atestd fard agadd cd domnul roman orientat actiunile pe temeiul unuiprecept ce-I atribuia el insu§i sultanului: "Nu pe alta cale imparatul turcesc a luattoatd lumea cleat cd a facut tratat cu unul din dumanii sai, i a bdtut pe altul,pentru ca, dupd biruinta, sA1i intoarcd arma la cel dintai"43. Cdci, intr-adevdr,expeditia in Moldova a fost amanatd cad dupd momentul in care, in martie 1600,Mihai Viteazul a obtinut un nou rdgaz de pace pe linia Dundrii, cu Imperiulotoman44.

Ce ar fi urmat dupd campania victorioasa. din Moldova, din luna mai, tinedoar de domeniul ipotezelor. Potrivit propriilor afirmatii de mai tarziu, in august1600, and a izbucnit rdscoala nobililor ardeleni, era pe punctul atace pe turci laTimi§oara45. Cu alte cuvinte, ar fi vrut sà readucd hotarul Transilvaniei pe DundreTisa. Existd, insa, §i o altd variantä, sugeratd de mai multe informatii, de sorgintediferitd. Anume cd, in vara anului 1600, domnul roman urma sa atace Po Ionia, inintelegere cu cneazul Constantin Vasile de Ostrog §i cu Moscova. Aceastd ofensivaar fi concretizat reactia ortodoxd la Unirea de la Brest".

41 MVCE, I, nr. 130, p. 362; vezi si N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed. N. Gheran si V. lova,Bucuresti, 1968, p. 308.42 MVCE, V, Bucuresti, 1990, nr. 143, p. 231.43 Am folosit talmacirea lui N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed. cit., p. 300; originalul inHurmuzaki, Documente, vol. III-1, Bucuresti, 1880, nr. CCCXL, p. 433 (Non alia uia 1mperatorTurcarum totum fere orbem occupauit, quam quod cum uno hostium suorum foedus fecit, intereaalterum deuicit, eo deuicto iterum ad priorem arma Conner:O.44 Pentru aceastA pace, care i-a adus lui Nicolae PAtrascu, fiul lui Mihai Viteazul, recunoasterea incalitate de domn al Tarii RoinAriesti, ceea ce asigura, de fapt, linia DunArii, Aurel Decei, Michel leBrave et la Pologne, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XIV, 1975, nr. 3, p. 476-477.45 Vezi memoriul lui Mihai din februarie 1601 adresat marelui duce de Toscana, in Literatura romeindveche (1402-1647), ed. cit., II, p. 52 (trad. româneascA de Aurel Decei).46 Vezi $tefan Andreescu, Restitutio Daciae, III, Studii cu priivire la Mihai Viteazul (1593-1601),Bucuresti, 1997, p. 109-112.

tAri,

si-a

si

pi

sa-i

www.dacoromanica.ro

140 $tefan Andreescu 14

Despre un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Imperiul bizantin, dinaceasta faza de apogeu a puterii sale (anii 1599-1600), nu avem cunostinte.Politica lui din clipa in care si-a intins autoritatea peste toate cele trei state dinspatiul carpato-danubian pare a fi fost strict dominatA de gAndul consolidArii nouluiorganism politic creat, prin obtinerea recunoasterii din partea curtii imperialehabsburgice". $i nimic mai mult

MICHAEL THE BRAVE AND THE RESTORATION OF THE BYZANTINEEMPIRE: TESTIMONY OF THE VENETIAN AMBASSADORS TO

CONSTANTINOPLE

Abstract

In a recent study entitled Les Grecs devant Moscou ville imperiale,Chryssa Maltezou strives to demonstrate that, after the fall of Constantinople in1453, the "humiliated Hellenism" had placed its hopes on Moscow for therestoration of the vanished empire.

However, there is solid evidence that in the period of the Long Warbetween the House of Austria and the Ottoman Empire (1593-1606), the eyes of theGreeks were set not only on Moscow, but also on the Wallachian Prince Michaelthe Brave. A recently discovered piece of evidence the account of Bailo GirolamoCappelo of 1600 proves that the name of the Romanian Prince was indeedworshiped by the Greek subject of the Ottoman Empire, who saw in him a possiblereviver of the Byzantine Empire (erano portati a gran concetto di rivedere permezo suo l'Imperio de' Greci rinovato). On the other hand, based on the availableknowledge, the Romanian prince does not seem to have formed any "Byzantineproject" at the zenith of his power, that is in the years 1599-1600, when he hadmanaged to extend his authority over Transylvania and Moldavia.

Another question taken under consideration is that of an anonymousmemoir discovered by Oskar Halecki and attributed to Jesuit Antonio Possevino.According to this document, the patriarch of Constantinople himself, Jeremy IITranos, when visiting "La Rassia" in 1593 (!), may have given his leave to theunion of the Ruthenian Orthodox Church to Rome. Other testimonies, some of themcoming from the very Catholic milieu, speak of an intransigent attitude of thehigher Orthodox clergy that can only rule out any such "opening". Additionally,there is no real evidence of Jeremy II having travelled to the region north of theDanube in 1593.

47 Andrei Pippidi este i mai categoric: "... un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Irnperiulbizantin n-a existat niciodatd" (Traditia politicá bizantina' in ffirile románe in secolele XVI-XVIII,Bucure§ti, 1983, p. 188).48 $tefan Andreescu, op. cit., p. 283-325.

www.dacoromanica.ro

RELATII INTERNATIONALE POLITICA SI DIPLOMATIEIN SECOLELE XIVXV

0 MISIUNE DIPLOMATICA OTOMANA fN UNGARIA(1486)

NAGY PIENARU

in arhiva palatului Topkapi (Topkapi Sarayi Miizesi Arsivi) sub cotaE. 8568 s-a conservat raportul (arz) original emis de un ambasador otoman in cursulunei misiuni diplomatice indeplinite in Ungaria. Raportul poartä semnaturaautorului relatarii: Haci Zaganos, dar nu are data redactArii i locul emiterii. Acesttext poate fi considerat, cel putin panA in prezent, drept cel mai vechi documentotoman care nareazA derularea soliei oficiale avand ca obiectiv parafarea tratatuluide pace intre Imperiul otoman si regatul Ungariei. Documentul TSMA E. 8568 nueste un raport final, intocmit pe indelete la Istanbul, dupa terminarea calatorieidiplomatice, ci o dare de seama intermediara scrisa in Ungaria pentru informareasultanului. Raportul a fost redactat la Seghedin (Szeged) cu putinA vreme inainte casolul otoman sa paraseasca teritoriul Ungariei i sa se indrepte spre capitala de pemalurile Bosforului. Anterior acestui raport, Haci Zaganos, conformandu-seordinelor exprese ale sultanului, mai trimisese un altul, al cArui continut nu ilcunoastern.

Solia este descrisa concis, telegrafic, cu mentionarea tuturor evenimentelorinterne si internationale care puteau fi fructificate de partea otomana. Stilul deredactare seamana cu cel intalnit in mesajele scrise de spionii otomani care activauin aceeasi vreme la hotarele cu Ungaria.

Tipul de scriere utilizat de Haci Zaganos este nesih un model folosit ingeneral in corespondenta de la inferior la superior. Emitentul nu este expert in artascrisului si comite cateva erori gramaticale minore care nu impieteala descifrareadocumentului.

Lipsa hartiei, un material scump i rar, si-a pus amprenta asupra aspectuluifizic al raportului. Prime le douazecisidoua de randuri din mesaj sunt insiruiteordonat, insa urmatoarele sunt grafiate pe aceeasi fata, pe partea stanga dupaintoarcerea colii de scris. Randul douazecisitrei este in dreptul rAnduluidouAzecisidoi. Spatiile dintre linii sunt mai mici, astfel Meat randului unu iicorespunde randul inversat patruzecisisapte. Formula protocolara de incheieresemndtura sunt sub rAndul douazecisidoi. Acest procedeu de a nu continua pe versosau pe altA coalA este frecvent intalnit in rapoartele intocmite de iscoadele otomane.

in opinia noastra documentul T.S.M.A. E. 8568 a fost redactat la sfarsitullunii iulie sau inceputul lunii august 1486, perioada care apartine in calendarulmusulman anului Hegirei 891 (7 ianuarie 27 decembrie 1486). Informatia inclusä

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 3 4, p. 141 148, 2002

-

-www.dacoromanica.ro

142 Nagy Pienaru 2

in raportul lui Haci Zaganos, pe care II publicarn in transliteratie latind §i traducere,ii claseazA ca piesa de bud pentru cunoaterea relatiilor lui Bayezid II cu MatiaCorvin.

Transliteratia raportului lui Haci Zaganos T.S.M.A. E. 8568

1. Dergahi alaya ye barigahi alaya arzt bende ki budur ki cemazi fd-ahiran ikincigiinunde

2. Budine gelduk ye Budinde on gun tevakkuf itdurdiler ye biz Budinde iken3. pyle haber geldi ki Firence kiralinin dahi elgisi geliyorur deyu haber geldi

imdi4. on giinden sonra kiraldan adam geldi bizi getciirtip ktrala gitdi ye cemazt5. id-ahiriin on sekizinci gunande Beg nam §'ehre iletdiler ki anda /oral

mutemekkim idi6. ye laral bulupldi emr olunan maslahat sôyieiidi stiylenden maslahat ziyade7 . niza eyledilet ye cevablart bu oldu ki ademiimfiz ile cemi maslahatimizt tezkire

idub8. devletlii hfinkara gonderiibdUrfiz ye ademUmisiz iletdugi tezkirey0 cemisi kabul

eyle9. m4ler sen ne niza eylersin deyu cevab eylediler ahir ademisi ile muvacehe

eylediler10. ye seiyWdirdiler ye ademisine sorddar ki sana virdigiimiiz tezkireyu neylediin

cevab11. virdi eyitdi ki bir suretini devlei asitasinde alikoddar ye bir sureti 4budur ki

elimdedfir12. deyu cevab virdi ye bu tezkirede neki varsa devletlii hiinkar ye paxlar kabul

eylediler deyu13. cevab virdi ekseri nizai mabeyinde olan kiPerlerinin olundt ye on yedi gun14. tamam bu nizai olundt alur Firence ktraldamn elcisi yakm geldi cgikare

kafirler de15. ulufeci dahi cagtrch imdi gorchim Id bunlarun niyeti hayre degul zaruri

musalaha16. idub larala kendu mezhebince mfibarek receb aymun beVnci gUniinde yemin

itdirdum ye ahdnamei17. aluchm ye bazi kaziyeye alti ay mevkuf konulch ye dahi Venedik iii kenarlart

harekat18. azeredir .yoyle istamai olunur ki Firenceye muaveti içun iki yliz bin filuri &lung19. adtyle virmi,sler ye yfiz otuz pare gemiyi iru ye ufak kirayle dutuverm4ler bu

haber bunda20. tamam miinteOr olmuolur mezkur kiral dahi devlet gigine elci giinderdi ye elgi

dahi21. istifsar olunursa devlet ile Arnavuda gitdtigiimuz vakit gelen elcinin ulu

karmdapchr22. coporh Imirdir ye maslahat tamam olduktan sonra bra/ Istol Beligrade

aid,

www.dacoromanica.ro

3 0 misiune otomand 143

23. dimek ile maruf kalaya gitdi24. ki olen kirallilar anda25. yaturlar imz.y ye Firenge elcisi26. ile anda buluAlar27. ye andan kalkub mfibarek28. receb ayinun on yedinci29. gfiniinde Budine yard:30. laral ye Firence elcisini31. bile alub yard: ye kafirin32. paskaliyesinden sonra cemi33. engurus banlari Budinde34. derilseler gerek dirnek e35. Firencenin elcisi dursa gerek36. o dirnikte ana cevab37. olur ye kiral Becclen38. kallacak fakiri Sigedine39. nam $ehire gonderdi ye bizin ile40. gelicek elciiyii bile alub gitdi41. ta kaydin gorub Sigedinde42. bize gelub buliqa ye Sigedinide43. iki yol akizdur Simendirenum44. ye Ejlakun dahi yol akrzdur45. elci gelicek kiral ne yerden46. Ismarlachysa incallah47. andan clic-11a fakire ne haber48. olursa önfirdi bildiresin49. deyu emr olunmuy idi imtisalen50. lil emri sabik herseki Lorens kaziyesin51. bir defa bildirm4 iduk banlar ittifak idub52. laral ile barqdurchlar ye ol dahi gelub53. kiralun elin dpdi ve Hrrvati ilini Matia.y kiral54. okluna virdiler ye Izvornik tuzlusina segirdin kafiri55. kiral dutub cemi rizkan ye kalalartni aid: ye kenduyi habs itcliirdi

baki ferman Dergahi muallarnundir<in stânga jos>bende ul-fakirHaci Zakanos

Traducere:"Raportul robului catre Malta i Mareata Curte este acesta ca: in ziva de cinci

iunie <1486> am venit la Buda. Si rn-au facut sä stau la Buda zece zile §i and neaflarn la Buda a parvenit aceastä veste care spune ca vine si solul regelui Frantei; in

dtplomaticii

itl-ali

www.dacoromanica.ro

144 Nagy Pienaru 4

aceastä situatie dupd zece zile a sosit un dregator de la rege <Matia Corvin> carene-a luat si ne-a transportat i ne-a dus la rege i la doudzecisiunu iunie ne-aucondus in orasul numit Pécs pentru cä acolo rezida regele; i ne-am intAlnit curegele si am discutat problema poruncia; pomenita chestiune a provocat si maimulte dispute <intre ei> i rdspunsurile lor au fost acestea: ca toate problemele <inlitigiu> le-am transmis in scris i le-am trimis prin emisarul nostru <ungur> laPadisahul cel Norocos <Bayezid II> si cã toate cererile formulate <in document>,trimise cu emisarul nostru, au fost acceptate <de sultan>; si au rdspuns cd auconfruntat solicitdrile tale cu cele ale lor <prezentate sultanului> de ultimul <lor>trimis; si s-au sfadit intre ei i I-au intrebat pe emisarul lor: ce ai facut cudocumentul pe care ti I-am incredintat? <acesta> a rdspuns cã o copie a fost retinutdde Poarta Fericirii si cã altd copie este aceasta din maim mea; si a spus ea ceea ce seaflä in acest document a fost acceptat de Padisahul cel Norocos si de cdtre pasale<Divan>. In mare parte disputele verbale au fost provocate de oamenii implicati siaceste sfadiri au durat in total saptesprezece zile; <and> pomenitul ambasador alregelui Frantei a venit aproape, in mod public necredinciosii <ungurii> au mobilizatchiar si trupele cu leaf& mAsurd din care am inteles Ca intentia lor nu ne erafavorabila; deoarece pacea <cu turcii> era indispensabild regelui pentru propria sasectd religioasa, in ziva de noud din sfanta kind iulie <1486> I-am facut sd jure siam luat actul de legamfint i pentru rezolvarea cdtorva incidente s-a pus un termende sase luni; i deoarece chiar la hotarele Venetiei sunt miscdri s-a aflat cd<venetienii> pentru ajutorarea Frantei au acordat un imprumut de cloud sute de miide florini si le-au arendat o sutd treizeci de unitati de cordbii mari si mici. Cfindaceastd veste s-a rdspdndit aici in intregime, pomenitul rege <Matia Corvin> atrimis sol chiar la pragul Impdatiei i intrebati chiar pe solul lor, pe Cioporli Imir<Emeric/Imre Czobor>, care este fratele mai mare al solului <Martin Czobor> carea sosit in vremea cdnd am mers cu noroc in Albania; si dupd rezolvareaproblemelor, regele s-a dus la cetatea cunoscutd cu numele de Istolni Belgrad<Székesfehérvdr Alba Regia>, unde regii decedati sunt inmormântati si acolo s-aintdInit cu ambasadorul francez; i plecdnd de acolo, in ziva a doudzecisiuna dinsfanta kind iulie s-a indreptat spre Buda; regele s-a dus ludndu-1 cu el pe solulFrantei; si dacd banii unguri se vor intruni dupd Pastele necredinciosilor i dacdambasadorul Frantei va mai zdbovi <pind atunci>, in acea consfatuire Ii vor da unrdspuns; si regele plecdnd din Pécs pe sdrmanul de mine ne-a trimis in orasul numitSeghedin i <regele> 1-a luat i pe solul <ungar> care trebuia sä vind cu noi; si<solul> dupd acordarea instructiunilor urma sa vind sã se intalneascd cu noi laSeghedin; i Seghedin este <situat> la bifurcatia a doud drumuri, <aici> se intretaiedrumul spre Semendria cu cel spre Tara Romdneascd. Cdnd va veni solul <ungar>,pe unde ne va permite regele, cu ajutorul lui Allah, pe acolo vom pleca <spreIstanbul>. Mi se poruncise <de Bayezid II> ca orice stire primitä sa o fac cunoscutd<Portii> si conformandu-md inaltului ordin v-am informat odata despreevenimentul cu fostul herteg Lorens <LOrinc Ujlaki>; <acum> banii s-au coalizat sis-au impdcat cu regele i chiar acesta venind a sdrutat mdna regelui ; si provincia

www.dacoromanica.ro

5 0 misiune diplomatic?'" otoman6 145

Croatia au acordat-o fiului regelui Matia§ <loan Corvin>; §i regele 1-a capturat penecredinciosul care a atacat särdria din Izvornik §i i-a luat toate avutiile §i cetAtile §ipe el insu§i I-a inchis.

Porunca apartine inaltei PortiSArmanul rob, Haci Zaganos".

Erori de lecturd sau de intelegere a conjuncturii relatate de raportul lui HaciZaganos au avut drept consecinta plasarea acestui document sub date inacceptabile§i care nu sunt practic sustinute de surse complementare. Prin identificarea falsd alui Haci Zaganos cu Zaganos Pap unchiul §i o vreme chiar mare vizir al luiMehmed Cuceritorull, dar decedat in jurul anului 14622 §i prin echivalareaincorectA a toponimului Bec/Pec (in turco-osmanA literele b §i p sunt identic grafiateinsA cu un numdr diferit de puncte sub Ikea) cu Viena, ora.5 pe care turciiintr-adevdr I-au denumit Be9, s-a ajuns implicit la cloud inexactitAti consecutive.Prima cd misiunea Zaganos a fost anterioard anului 1462 §i posibild chiar in vremealui Murad II (1421-1451); i a doua cã otomanii au incheiat o pace cu regelegerman la Viena3. Mai aproape de realitate au fost istoricii care au investigat in modparticular perioada sultanului Bayezid II. Gy6rgy Hazai a datat misiunea HaciZaganos in anul 14884, iar Gilmec Karamuk a stabilit-o in anul 14955.

Este evident cd intre Zaganos Pap §i Haci Zaganos nu existA nici olegaturd, find de fapt cloud' personaje distincte. Acordarea atributuluidiplomatului Zaganos ne Inclinã sA credem cd acesta era un mare negustor carepractica comertul cu statele cre§tine din periferia europeand a Imperiului otoman 4icuno§tea evolutiile politice din zona. Negustorii, unii chiar de origine crqtind dartrecuti la islamism, erau deseori utilizati in aparatul diplomatic al statelormusulmane. Este suficient sd mentionAm cã un Hact a fost trimis in Europaoccidentalà de Timur Lenk §i un alt Haci a indeplinit din ordinul lui Murad II osolie in nordul Mara Negre la hanul Ulug Mehmet.

I Singurul cronicar care 1-a semnalat pe Zaganos Pasa ca mare vizir, in anul 1456, este Ibn Kemal,Tevdrih-i Al-i Osman. VII. Defier, ed. $erafettin Turan, Ankara, 1991, p. 121. $tirea cronicarului esteinsa certificata de un Registru de recensämdnt in care apare mentiunea: Me lik Ul-vuzera ZaganosPa§a, Ha lil Inalcik, Fatih devri azerinde tetkikler ye vesikalar, Ankara, 1954, p. 135.2 S-a conservat actul de fondare al vakuf-ului (fundatie de binefacere) lui Zaganos Pasa, cu data de8 februarie 1462 (sekiz ctimazi ill-evvel 866 H.), v. Ali Himmet Berki, lslamda valcif Zaganos Pcqa yeZevcesi Nefise Hatun Vakfiyeleri, in "Vakitlar Dergisi", t. IV, 1960, p. 25-27. Actul nominalizeaza pefiii lui Zaganos Pasa: Mehmed celebi si Ali celebi care urmau sa indeplineascd, succesiv, sarcina deadministratori ai vakuf-ului.3 Faik Resit Unat, Osmanli sefirleri ye sefaratnameleri, Ankara, 1968, p. 43. Aceste erori au primitgirul ingrijitorului acestei lucrdri, istoricul Bekir Sitki Baykal, care in introducere (ibidem, p. VI) aconfirmat supozitiile lui F. R. Unat.4 Gyorgy Hazai, A Topkapu Szerdi Miizeum levéluirdnak magyar vonatkozásii tariik iratai, in"Levdltdri KOzlemények", t. 26, 1955, doc. 10, p. 293-294, 1-a plasat cronologic in 1488, probabilpentru a lega misiunea Haci Zaganos de reconfirmarea pacii turco-ungare produsd in acest an.

Gurnec Karamuk, Haci Zaganos 'un elgilik raporu, in "Belleten", t. 56, 1992, nr. 216, p. 391-403 afixat ambasada in anul 1495, dar argumentele documentare utilizate pentru a tonexa solia HaciZaganos de incheierea pacii turco-ungare din acest an sunt insuficiente.

Ham

www.dacoromanica.ro

146 Nagy Pienaru 6

Cant-al-de in vederea descoperirii unor informatii suplimentare despre HaciZaganos au fost infructuoase6. 0 flied a lui Zaganos Pap, pe nume Hatice HatuntrAia in anul 1480 §i beneficia, din veniturile cântarului din Bursa, de o rent& zilnicAde 30 de ak9e1e7.

Formula neprotocolara de adresare cAtre Bayezid II, prin utilizarea in mesaja apelativului tu (sen), persoana a II-a singular, pare a-1 indica pe Haci Zaganos capersoand venerabilA §i apropiata sultanului.

Stabilirea datei emiterii documentului T.S.M.A. E. 8568 poate fi realizatäprin anal iza informatiei politice §i diplomatice incluse. Numai in cursul anului 1486intalnim conjunctura §i succesiunea diplomatic& descrisd in raportul lui HaciZaganos: un sol otoman sosit in Ungaria; trimiterea unui emisar ungar la sultanchiar in cursul prezentei solului otoman pe teritoriul ungar; venirea unui ambasadorfrancez in perioada §ederii solului turc.

De§i misiunea Haci Zaganos nu este descrisA nici de izvoarele narativeungare contemporane §i nici de cele similare otomane, surse documentare indicapentru vara anului 1486 activitatea unei solii trimise de Bayezid II cdtre MatiaCorvin8. La 6 iulie 1486, din Zagreb, Cezar Valentino I-a informat pe ducele dinFerrara despre misiunea oratorului turc, sosit cu o suitA de 25 de calareti, §i despreintrevederea lui Matia Corvin cu emisarul sultanului otoman. Itinerariul deplasarilorlui Matia Corvin din lunile iunie §i iulie 1486, intocmit pe baza actelor emise decancelaria regard, corespunde cronologic cu mi§cArile regelui pe ruta BudaPécsIstolni BelgradBuda indicate de raportul otoman. Este confirmatä afirmatia dinrelatie despre trimiterea recentd, anterioarA celei a lui Emeric/Imre Czobor, afratelui sAu cadet Martin Czobor la Istanbul. Precizarea temporard din raport: "invremea and am mers cu noroc in Albania" (rAndurile 21-22) se referA la campaniaotomanA din anul 1483 in Hertegovina, expeditie succedatd de deschidereadialogului diplomatic intre Imperiul otoman §i regatul Ungariei. Aceastd perindare§i debutul misiunilor diplomatice intreprinse de fratii Czobor sunt atestate intr-osursA germanA contemporand9. La 4 iulie 1486 regele Siciliei, Ferdinand, i§i sfatuiadin Napoli emisarul trimis in Ungaria sä intervinA pe rang Matia Corvin contraadversarilor sAi, Papa §i Venetia, deoarece regele ungar poate actiona "per mezzodell' ambasciatore suo <Emeric Czobor>, quale tene appresso al Turco, che per

6 Desi nu cred sä existe o legatura cu solul Haci Zaganos din vrernea lui Bayezid II, trebuie precizat canumele Hact Zaganos apare in "Registrul sancakului Tirhala" (Trikala), din anul 1454-1455, printremembrii robilor eliberati si al slujbasilor lui Omer beg Turahanoglu, sancakbegul provinciei, Hicri 859tarihli setret-t defter-i sancak-t Tirha la, ed. M. Delilbast, Muzaffer Arikan, vol. I, Ankara, 2001, p. 4(Hact Zakanos eizcide-t Turhan Bey; Tur Ali veled-i Hact Zaganos).7 H. Ina !elk, Fatih devri, p. 135, n. 311.8 Magyar diplomacziai emlekek Mátyás kiraly korából 1458-1490 Acta extera (in continuare Actaextera), ed. Nagy Ivan, B. Nyary Albert, vol. VI, Budapest, 1877, doc. 90, p. 121-123.9 intr-un Newtzeiten de la finele anului 1483, este inclusä stirea despre Czobor Martin (Zuber Martin):"emisarul regelui Ungariei si al Boemiei, care a fost la Turc si care spune si poate fi crezut c turciisunt in numar de 260.000...", N. lorga, Notes et extraits pour servir a l'histoire des croisades au Xifisiecles, t. V (1476-1500), Bucarest, 1915, doc. CXXXI, p. 133-134.

www.dacoromanica.ro

7 0 misiune diplomaticd otomand 147

dicto Turco se mandasse, dicendi a dicti venetiani per dare tanto maior favore allacausa nostra"10 .

Sosirea in Ungaria a unui sol francez in perioada in care aici se afla deja tindiplomat turc este certificatä de izvoare narative i documentare. A. Bonfini nareazApentru anul 1486 ceremonia prim irii de cAtre rege i regina a oratorului din Galia,insotit de o suitd de cavaleri". Se pare cd emisarul francez, a§a cum a intuit I-lacrZaganos, a zAbovit in Ungaria un timp mai indelungat. Din Retz Matia Corvin I-aintiintat la 22 octombrie 1486 pe Gian Galeazzo Maria Sforza, ducele Milanului,despre intentia de a trimite un sol ungar ca insotitor al ambasadorului francez".Peste o tuna, la 23 noiembrie, ducele Ferrarei era informat cä la curtea regelui ungarinca mai rezida oratorul Frantei i cä impreuna cu acesta va pleca §i loan Filipec,episcopul de Oradea".

Accentul din raport asupra tratativelor dintre Matia Corvin i solul francez,a cAror confidentialitate regele ungar a cdutat sä o pdstreze prin indepartarea luiHaci Zaganos spre hotarul sud-estic, nu ne mirã deoarece regele Frantei adaposteape printul Cern, fratele i contracandidatul lui Bayezid II. Cazul Cern, cuplat cueecurile diplomatiei otomane de a deschide un canal politic direct cu regeleFrantei, a inveninat relatiile turco-franceze, dei Franta nu facea parte din grupulinamicilor naturali ai Imperiului otoman".

Informatiile din raport privitoare la negocierile diplomatice otomano-ungare din vara anului 1486 i precizarea datei finalizarii for prin incheierea unuiacord bilateral sunt inedite. Tratativele purtate de Flaci Zaganos au provocat disputeaprinse §i de duratd aproape trei saptamâni intre Matia Corvin §i marii magnatiunguri, in special cu cei care aveau interese in Croatia §i Serbia, printre care se afla§i Lörinc Ujlaki, unul dintre cei mai influenti nobili din regat. Atitudinea concesivA§i flexibila a lui Bayezid II care a acceptat integral solicitdrile partii ungare,transmise prin curierul Emeric/Imre Czobor, s-a datorat deciziei sultanului de aobtine revan§a militard asupra suveranului din Cairo otomanii fuseserd zdrobiti demameluci la inceputul anului §i de a captura fortdretele Adana i Tarsus de lahotarele räsaritene. Realizarea obiectivelor orientale, conditionatä direct deneutralizarea fortelor cre§tine din nordul Dundrii, a constituit i motivul incheierii,

1° Acta vitam Beatricis reginae Hungariae illustrantia, ed. Albert Berzeviczy, Budapest, 1914,doc. LXI, p. 89-101.I I A. Bonfini, Rerum Hungaricarum decades. Libres XL V, Lipsiae, 1771, p. 651.12 Karl Nehring, Quellen zur ungarischen Aussenpolitik in der zweiten Hallie des 15. Jahrhunderts.Regesten I, in "Levdltari KOzlembnyek", t. 46, 1975, doc. 178, p. 115.13 Acta extera, vol. VI, doc. 134, p. 216-219.14 N. V atin, A propos du voyage en France de Hiiseyn, ambassadeur de Bajazet II aupres de Louis XI(1483), In "Osmanli Arastirmalart", t. IV, 1984, p. 35-44; idem, Une tentative manqué d'ouverturediplomatique: la lettre de cridnce d'un envoye de Bajazet 11 aupres de Louis XI (1483), Invol. L'Empire Ottoman, la Republique de Turquie el la France, ed. J. L. Bacqud-Grammont, H. Batu,Istanbul, Paris, 1986, p. 1-13; V. Menage, The Mission of an Ottoman Secret Angent in France in1486, in "Journal of Royal Asiatic Society", 1965, p. 112-113; Serafettin Turan, Barak Reis 'in g.hzadeCem meselesiyle ilgili olarak Savoie'ya gonderilmesi, In "Belleten", t. 26, 1962, p. 539-555; NecdetSakaoglu, "Reis Barak Vardikt Maslahat Beyan Olunur",in "Tarih ve Toplum", 1986, p. 227-231.

www.dacoromanica.ro

148 Nagy Pienaru 8

in primavara aceluia§i an, a acordului de pace intre Bayezid II 4i Stefan cel Mare.Conform raportului Zaganos, la Pécs, la 9 iulie 1486, Matia Corvin a depusjurAmântul de credintd, de respectare a clauzelor incluse in tratatul (ahdname)ungaro-otoman, in fata solului turc. Un ceremonial asemánAtor s-a derulat inseptembrie (sau octombrie) la curtea sultanului, in prezenta soliei ungare condusede Dimitrie Iakgié. Acordul din 1486, parafat in doi timpi, mai intfii de parteacrqtind §i ulterior de cea musulmand, rAstoarnd in totalitate asertiunea lansatá deistoricii clasici ai Imperiului otoman (J. von Hammer, J. W. Zinkeisen, N. lorga),conform cAreia Bayezid II a incheiat cu Matia Corvin in anul 1483 un tratat sau unarmistitiu pe o duratd de cinci ani. Aceastä conjecturd cu o bald documentarAincera §i care prin repetare mimetic& a fAcut o lung& carierA in istoriografie trebuieamendatA: prima intelegere intre Bayezid II i Matia Corvin a avut o valabilitate dedoi ani.

Intelegerea otomano-ungard din vara anului 1486 a asigurat partilorcontractante un hotar comun securizat, ceea ce a permis, pe de o parte, lui BayezidII sd se implice masiv in razboiul cu Egiptul mameluc pentru dominatia asupraCiliciei, iar pe de altA parte, lui Matia Corvin sä-§i concentreze toate fortele asupraImperiului romano-german.

AN OTTOMAN DIPLOMATIC MISSION TO HUNGARY (1486)

Abstract

The report written by Haci Zaganos during an embassy sent by Bayezid IIto Matthias Corvinus is published by the author of the present study (in translationand transliteration). The document, housed by the Archives of Topkapi Museum ofIstanbul (T.S.M.A. E.8568) makes a description of the Ottoman-Hungariannegotiations of 1486 which led to the signing of a peace treaty (musalaha) andgives an insight into the developments in Hungary and the international relations inCentral Europe.

The report is all the more important as it documents the existence of anOttoman-Hungarian peace treaty in 1486, a fact unknown by historians in the field.Although the clauses have remained obscure, one may assume that they were quiteconvenient to both parties, knowing that Bayezid II was involved in a militaryconflict with the Mame luke Egypt, and Matthias Corvinus in confrontation with theRoman-German Empire.

www.dacoromanica.ro

IMPLICAREA GIURGIULUI N RELATIILELUI MIRCEA CEL BATRAN CU POLONIA

CONSTANTIN REZACHEVICI

Subiectul acestui articol pare la prima vedere oarecum ciudat, Orland seamade menirea cetatii insulare Giurgiu la hotarul dundrean al Tarii Românqtil, a§acum o concepuse ctitorul ei Mircea cel Batean (1386-1418). $i totu§i Giurgiu a fostcu adevärat implicat in legaturile marelui voievod cu Coroana polona, ca loc deconcepere i emitere a unor importante documente fundamentand inceputulrelatiilor munteano-polone.

De§i re§edinta principald a marelui voievod a fost intreaga sa domnie laCurtea de Arge§, este interesant de observat cd din cele trei tratate" politiceincheiate de Mircea cu Vladislav Jagiello, regele Poloniei i cneaz suprem alLituaniei, doar unul, cel din 1391, a fost conceput sub forma de conspect la Argq§i redactat in forma finald in cancelaria polond la Liov2, in vreme ce celelaltedin 1403 §i 1414 au fost redactate integral de cancelaria domneascd in crawlGiurgiu. Mai mult chiar, data celui din 23 septembrie 1403 constituie primamentiune documentard a oraplui Giurgiu3, de la care se implinesc, a§adar, in 2003,ase sute de ani de atestare certd.

Tot la Giurgiu, i faptul este cu totul firesc, cum vom vedea, Mirceaconcepe i emite foarte probabil primul privilegiu" comercial pentru negustoriilioveni, in realitate din intreaga Polonie i Lituanie, deschizand astfel o nou'd calecomerciald prin §i pentru Tara Româneascd, §i numai intdrirea acestui privilegiu,din 1409, o acord'a la Curtea de Argee.

In sfar§it, Giurgiu a fost implicat §i in interesantul incident" politico-diplomatic turco-polono-ungar din 1415, in aceastä cetate dundreand Mircea cel135tran elaborând la 10 august singura sa scrisoare diplomatical personald care s-a

I Paul Cernovodeanu, Cetatea Giurgiului. Studiu istorico-militar, in Studii si materiale demuzeografie si istorie rnilitarA", t. 2-3, 1969-1970, P. 78; Pavel Chihaia, Cetedile lzd Mircea celBátrdn, monumente ale independentei fi ale luptei de cruciadd, in Studii si cercetAri de istoria artei",Seria arte plastice, t. XXIV, 1977, p. 62; Gheorghe I. Cantacuzino, Cetedi medievale din TaraRomtineascd in secolele X111-X111, Bucuresti, 2001, p. 48-49.2 D.R.H.,D, 1, Bucuresti, 1977, p. 125-126 ; Constantin Rezachevici, Despotia" lui Mircea celBdtrdn o problenzd de titulaturii: intre realitate i ficfiune, in Revista arhivelor", t. LXII1, 1986, nr.1, p. 16-17.3 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, 12, Bucuresti, 1890, p. 824, nr. DCLII. Cf. siPaul Cernovodeanu, op.cit., p. 78, nota 11.

P.P. Panaitescu, Mircea cel Beltrein, Bucuresti, 1944, P. 353, Anexa 11.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 4, p. 149 159, 2002

4

dot*

www.dacoromanica.ro

150 Constantin Rezachevici 2

pAstrat, adresata intr-un lirnbaj direct regelui Poloniei, totodatd singurul documentajuns integral pand la noi care ne dezvaluie pe Mirceaomul, mai putin diplomatul,intr-adevar simplu" la vorbA, cum II intuia poetul, de altfel singura afirmatie a luiEminescu referitoare la marele voievod care i se potriveste acestuia cu adevärat.

Desi acum ni se pare, cum aminteam, ciudatd aceastA implicare a orasuluiGiurgiu in relatiile lui Mircea cu Vladislav Jagiello, datoria mai cu seamA distanteimari pe care o percepem astazi intre localitatea dunareanA si Po Ionia, trebuie saprecizez cA realitatea geopoliticd era cu totul alta in secolul al XIV-lea, si peaceasta trebuie sa o avem in vedere. Mai intai, Uniunea polono-lituand eradespArtita de Tara RomâneascA doar de Moldova, care indeosebi sub Petru II(1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432) a constituit, in realitate, unadevarat centru de legatura al relatiilor munteano-polone5. Chiar hotarul Uniunii,care imbrätisa in intregime pe cel de nord si de rAsdrit al Moldovei, se apropiafoarte mult, invecinandu-se chiar, in segmentul sdu lituano-pontic, cu par-tiletatArAsti" de la gurile Dundrii stdpanite de Mircea. Apoi trebuie sA tinem seama deun alt aspect al realitatii secolului al XIV-lea. In fata ofensivei otomane, care invremea lui Mircea cel Baran Ii indrepta directia principalA de atac spre liniaDunArii6, domnul roman nu avea prea mult de ales in stabilirea legaturilor externe.Practic optiunea sa se limita la stabilirea unei sau a unor aliante fie cu Sigismundde Luxemburg, regele Ungariei, iar din 1414 si rege al romanilor", fie cuVladislav Jagiello, rege al Poloniei, mare cneaz i, din 1401, cneaz suprem alLituaniei, alte mari puteri crestine neexistind in vecindtate. Subliniez cA astfel dealiante trebuie intelese, conform mentalitatii vremii respective, nu ca legaturi intrestate (asa cum avem tendinta sd le percepem astazi, dupd o altd opticA), ci ca relatiipersonale intre conducAtorii acestora. Or, din acest punct de vedere, inclinareaconstantd a lui Mircea cdtre Vladislav Jagiello, chiar impotriva lui Sigismund deLuxemburg, este perfect explicabila, desi aparent paradoxalA, in lumina realitAtiigeopolitice care ar fi indemnat la o aliantA cu regele Ungariei, amenintat si el deofensiva otomand.

In fapt, tanArul Sigismund de Luxemburg, impus cu greutate pe tronulUngariei la numai 19 ani, aproape sase luni dupd inceputul domniei lui Mircea, s-avddit o fire instabild, greu de luat in serios, in plus un ambitios care si-a afirmatInca din vremea and era capitan" (guvernator) al regatului intentia de a refaceimperiul angevin" al socrului sat', Ludovic I, socotind intotdeauna in lunga sadomnie, in ciuda realitAtii, Moldova si Tara Romaneascd ca facand parte din acesta.Suzeranitatea sa asupra Tarilor Romane extracarpatice o intelegea ca pe odominatie efectivd, i dacd fatA de Mircea n-a indraznit sA-si exprime deschisdorintele, fatA de Moldova a pregatit in 1390 si a executat in 1395 campanii pentru

5 Cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel Bátrein si Moldova, in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986,nr. 8, p. 749 si urm.6 1dem, Rolul romcinilor in apárarea Europei de expansiunea otomand. Secolele XIV-XVI Evolufiaunui concept in contextul vremii , Bucuresti, 2001, p. 159-160. Cf. si p. 78.

www.dacoromanica.ro

3 Giurgiul in relaiiile lui Mircea cel Biltrein cu Po Ionia 15 1

realizarea obiectivului salt, uneltind i ulterior in acest sens. Desigur, Mircea celMiran §i-a dat seama IncA de la inceputul domniei de intentiile lui Sigismund deLuxemburg, i incA din 1389, tinInd seama de rivalitatea celor doi cumnati,Sigismund i Vladislav Jagiello, legatA de dreptul de motenire al sotiilor in ambeletail ale lor, s-a orientat spre regele Poloniei, cu care a mentinut alianta constantintreaga sa domnie, in vreme ce cu Sigismund a incheiat doar un singur tratat, defapt o aliantd militant antiotomand, la 7 martie 1395 la Brasov, in conditii deexceptie pentru ambii parteneri, Mircea aflfindu-se intr-o situatie speciald, prilejuitdde luptele recente cu turcii, iar Sigismund abia intors dupã severa infrangeresuferitA in Moldova din partea lui Stefan I in ianuarie-februarie 13957.

Lituanul Iogailas (Jagiello in polone§te), crqtinat in rit catolic in ajunulincoronArii, sub numele de Vladislav, dar provenind dintr-o mama ortodoxA, era,spre deosebire de regele Ungariei, un bArbat matur de peste 40 de ani, modesttenace, exagerând, cum marturisqte J. Dlugosz, doar in pasiunea sa pentruvândtoare §i oimii sculptati in chip neobipuit in jurul mormAntului sdu dincatedrala de la Wawel, Cracovia, marturisesc intr-adevar §i astAzi pentru aceasta).DacA deviza sa preferata era Slujeste-1 pe Dumnezeu, dar nici pe dracu nu-1supara"8, in politica externd a vAdit o calitate rail, de care desigur Mircea cel13Afran n-a intfirziat dea seama: Fageicluielele spune acela0 cronicar polonJ. Dlugosz cuvcintul dat II finea cu stregnicie i nu schimba hoteircirile, decretele

tratatele"°.Prima legatura politico-diplomatica munteano-polond a fost negociata cu

sprijinul activ al lui Petru II, domnul Moldovei, in mai multe runde", cum amspune astAzi, intre 1389-1391 (nu este vorba, apdar, de mai multe tratate, cum seafirma curent, ci de perfectarea unuia doar) la nivel de egalitate. De§i negocierealui a inceput indatd dupd puternicul atac din 1388 al vizirului Ali pap Candarlispre Dundre, care a dus la supunerea taratului bulgar al lui Ivan $i§man, §i s-aincheiat in 1391, anul marii nAvAliri (akin) in Tara RomâneascA a lui Firuz bei dintaratul de Vidin, recent §i el supus, tratatul lui Mircea cu Vladislav Jagieno (formacare s-a pastrat) este conceput evident i explicit ca o aliantA militard impotrivaintentiilor agresive ale lui Sigismund de Luxemburg i ale vasalilor sAi fata deVladislav, respectiv fatA de Mircea cel BAtrfin. Impotriva altor inamicinenominalizati, prin care trebuie sA intelegem pe turci, referitor la Mircea, i pecavalerii teutoni, in ceea ce-I privea pe regele Poloniei, cei doi aliati urmauacorde ajutor dupei bunul plac al invoielii" lor, ca intre prieteni"°. Amenintarealui Sigismund Ii pArea, apdar, lui Mircea mai puternicA dec.& cea turceascd.

Doisprezece ani mai tfirziu, in alte conditii obiective, dar urmAnd aceeaiorientare politica externd spre alianta cu regele Poloniei, Mircea cel BAtrAn, aflat in

7 Ibidem, p. 168-171.8 Gánduri nemuritoare. Proverbe cugetari poloneze, Bucuresti, 1986, p. VII.9 Cf. P.P. Panaitescu, op.cit., p. 27-28.1° D.R.II., D. I., p. 125-126.

si

(cainii

sa-si

sa-si

i

§i

www.dacoromanica.ro


cetatea Giurgiului, redacteazd, la 23 septembrie 1403, un nou tratat cu VlagislavIntitulandu-se din mila lui Dumnezeu voievod, mare domn al Tarii

Basarabiei", Mircea face cunoscut prin acest act, jurand pe onoarea sa §i pecredinta cre§tind, cd nesilit §i neasuprit de nimeni, ci dupd vointa sa, confirmdconditiile cuprinse in scrisorile ci zapisele" sale anterioare, adicd in documenteletratatului incheiat dupd negocierile din 1389-1391 cu regele Vladislav: marele cipreaiubitul nostru prieten" (formula care se repetd in cuprinsul actului). Conditiilerespective insd nu se mai detaliazd in 1403, fiind cele continute in tratatul din 1391,care am vdzut Ca statornicea alianta defensivd a lui Mircea i Vladislav impotrivaregelui Ungariei, al cdrui nume nici nu mai e pomenit ca atare in actul din23 septembrie 1403".

Actul acesta destinat cunotintei publice, cdci contine formulapromulgafiei: Fac cunoscut §i Intiintez prin aceastd carte", care nu este intalniadeck in foarte putine acte externe"12, a fost scris de un diac rutean (ucrainean),presupus a fi din afara cancelariei domnului". Diacul, aflat la fata locului,

consemneazd: 111401111[91] AIICTrh ay lifullux[rh] ropoA6 mot336B6" (Amscris scrisoarea [tratatul] in orwl nostru in Giurgiu"). Consemnarea esteinteresantd, deoarece la prima sa mentiune documentard Giurgiul apare astfel caora$" (ropoA), dovadd eh a§ezarea de langd cetate nu mai era un simplu sat. Cumurmdtoarea mentiune pastrata a Giurgiului, intr-un act domnesc intern original, din11 mai 1409, nu mai aminte§te oravl", ci cetatea Giurgiului" (TIOPTOBirPtwt), pe baza acestor mentiuni am putea presupune Ca cetatea a fost construitdintre 23 septembrie 1403 §i 11 mai 1409. Este insd posibil ca cetatea sà fi fostindltatd inaintea primei date, spre aceasta ne-ar indemna sa credem confruntarile luiMircea cu turcii din 1388-1403, iar numirea de ropo,a = or data Giurgiului la1403 sd fie legatd de trecerea satului cu acela§i nume la stadiul de ora§, in legaturdtocmai cu constructia cetatii insulare domnqti, lucrare de amploare, costisitoare(Vlad Dracul afirma patru decenii mai tarziu cã fiecare 'Digit' a ei I-a costat pe tatd1sdu Mircea cat un bolovan de sare14).

Dezvoltarea unui ora langd cetatea insulard pare foarte fireascd, deoareceMircea cel Baran nu s-a multumit sä inalte doar o cetate foarte puternicd pdtratd,cu patru laturi lungi de zid, $i la colful fieceirei laturi cu cdte un turn foarte mare,cu totul pdtrat ...", inconjuratd de §ant cu apd §i dispunand de pod, care, dupdacela§i Vlad Dracul, era cea mai puternicei cetate care se afld pe Dundre"15,este taria $i a voastrd (adresandu-se brapvenilor - n.a.) $i a noastrd $i a tuturor

Il Hurmuzaki, 12, p. 824, nr. DCLII.12 Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (II), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986,nr. 8, p. 732.13 lbidem (I), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 7, P. 665; P.P. Panaitescu, p. 295.14 Caleitori straini despre rarile Romeine, I, Bucure0, 1968, p. 108.15 Ibidem, p. 102-103, 108.

Jagiello.

aped.,

pi

www.dacoromanica.ro

5 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 153

cregini1or"16, ci si-a instalat aici o adevdratd a doua resedintA domneascd, dupd ceaprincipald de la Curtea de Arges (cea de la Targoviste fiind construitd pentru fiulsau asociat la domnie Mihail I).

Ca denumirea de ora§ data Giurgiului nu era un capriciu al diacului ruteandin 1403 o dovedeste repetarea acestui apelativ in tratatul din 17 mai 1411 incheiatde Mircea tot cu regele Poloniei, redactat de data aceasta in latineste in civitatenostra Yoriow", asadar in orapil nostru Giurgiu"I7 .

Spre statutul de oras I-a indreptat si rolul pe care Giurgiu II juca incomertul de tranzit al brasovenilor cu sudul Dundrii, ca scheld si loc de vamd, darmai ales protectia pe care i-a acordat-o Mircea cel Miran si in acest domneiu. $timdin confirmarea privilegiului comercial al lui Mircea acordatd de Dan II la30 ianuarie 1431 conducerii Brasovului si intregii Tani a Birsei cd trecereabrasovenilor ,peste Dundre cu marfei" se facea: sau la Dcirstor sau la Giurgiu saula Nicopole", locuri unde plateau si vamd18. La Ddrstor (Silistra) ca si la NicopolulMic (Turnu) se aflau cetati mai vechi, ultima refacuta in bund parte de careMircea. Doar la Giurgiu cetatea era ctitoria in intregime de marele voievod, slujindsi ca loc de protectie pentru vama domneascd.

Se pune totusi intrebarea de ce pdnd la privilegiul lui Dan II din 1431, careconfirma o situatie de fapt din vremea lui Mircea cel Bdtrdn, Giurgiu nu ementionat ca atare in privilegiile pentru brasoveni ale lui Stibor voievodulTransilvaniei din 7 septembrie 1412 sau in cele ale lui Mircea cel Bdtrdn din 6 si25 august 1413 ori in cele ale lui Radu Praznaglava din 17 mai si 21 noiembrie1421 si Dan II incepdnd din 23 octombrie 142219 ? Rdspunsul este legat de faptul caaceste documente confirma de fapt dupd scrisori vechi, drepturi privilegiale dedemult [..] din vechime" §i intaresc privilegiile ce le-au avut(brasovenii si Tara Bdrsei n.a.) de la stramoii domniei mele (domnii anteriori ailui Mircea n.a.) pentru wind prin targurile din fara domniei mele i pe drumulBrayovului pana la Braila". Dintre aceste vechi privilegii nu mai cunoastem astazidecdt pe cel al lui Vlaicu pentru brasoveni din 20 ianuarie 136820, dar toate acordauinsemndtatea principald drumului Brailer, acest formular intrdnd astfel, doar cuunele modificki de forma, si in privilegiile lui Mircea si ale urmasilor sai RaduPraznaglava si Dan II 'gra in 1431, chiar dacd situatia se schimbase si drumurilecomerciale se indreptau acum si spre sudul Dundrii. Acest din urrnd fapt s-apetrecut evident in vremea lui Mircea, iar in reglementarea statutului vdmilor dintreTara Romineascd si Tara Bdrsei acordatd de domn la 25 august 1413 apare ca

16 D.R.H., D, I, p. 387. Cf. §i Constantin Rezachevici, Rolul romdnllor in apeirarea Europei, p. 197.17 D.R.H.,D, I, p. 186-187.

Midem, p. 276-277.19 Ibidem, p. 191-195, 197-201, 217-224, 227-233.20 Ibidem, p. 86-88.

i libertati

www.dacoromanica.ro


element nou plata vAmii la Vadul Dunärii"21, numire generica prin care trebuie sEtintelegem, desigur, cele trei locuri de trecere a Dundrii de la Silistra, Giurgiu siNicopolul Mic (Turnu).

Rolul Giurgiului a sporit in vremea lui Mircea nu numai in legatura cunegottil brasovean, ci mai cu seamA odatA cu implicarea lui in noul drum comercialpolono-lituano-muntean deschis de domnul roman in 1403, reflectare a intaririirelatiilor politice cu Po Ionia. in urma tratatului din 23 septembrie 1403, si desigurtot la Giurgiu, Mircea acorda in acelasi an un privilegiu comercial negustorilor dinLiov, din toatA Po Ionia si din Lituania, asadar tuturor negulatorilor i pargarilor(castelanilor) din tam parintelui fratelui domniei mele Vladislav, regele, de laLeopole <Liov> ci pargarilor din fara fratelui domniei mele marele principeVitold cum sa aibd voie de a veni in tara domniei mele cu marfurile lor, fiindu-levenirea slobodd, pe credinta ci sufletul domniei mele cu o avere cat de multa, fiemacar cu nenumdratele nenumaratelor ...", find scutiti de toate vAmile, cuexceptia uneia singure la Targoviste. Deosebit de interesantA este prezicerea cänegustorii polono-lituani dupA plata amintitei vdmi erau liberi sä cumpere si sAvandA ,prin toate orwle, prin toate schelele de pe Dundre, incepdnd de la Portilede Fier chiar pane: la Braila"22, aceasta marcand o evidentd deplasare a cAilorcomerciale i care vadurile nordice ale Dundrii, intre care se numära si Giurgiu,locul de unde Mircea emite desigur documentul, prima consemnare in scris aamintitei deplasari.

Noua cale comercialA deschisd de Mircea era de fapt o ramurA a drumuluimoldovenesc", care la randul sAu reprezenta un segment important al drumuluicomercial care unea bazinul baltic cu cel al Märii Negre, incrucisand i intr-unanume sens punand in umbra drumul Brailei", vital pentru stäpanirile luiSigismund de Luxemburg din Europa Centrali Drumul comercial initiat de Mirceain 1403 a deven it curând o realitate practicA, de vreme ce privilegiul comercialacordat de Alexandru cel Bun liovenilor la 6 octombrie 1408, ii aratä pe acestiafAcand comert cu Tara RomâneascA, trecand prin Moldova23. Un an mai tarziu candMircea, la randul säu, acorda negustorilor lioveni un al doilea privilegiu, legAturacomerciald a acestora cu Tara RomaneascA era mentionata in document ca unobicei" 24.

Faptul cd Mircea se afla in 1403 la Giurgiu se explicA prin interesul cu careurmärea evenimentele din Rumelia, dupa prAbusirea statului turc al lui Baiazid I inbatAlia cu Timur Lenk de langa Ankara (28 iulie 1402), si moartea emirului otoman

21 Ibidem, p. 199-200. Numirea Vadul Dunarii e reluata si in privilegiul lui Dan 11 pentru brasovenidin 10 noiembrie 1424, ca si in privilegiul pentru aceiasi ai voievozilor Transilvaniei din 2 martie1443 (ibidem, p. 228-229, 369-370).22 Ion Ionascu, Petre BArbulescu, Gheorghe Gheorghe, Relapile internationale ale Romciniei indocumente (1368-1900), Bucuresti, 1971, p. 94.23 Mihai Costächescu, Documentele moldovenevi Inainte de ,Ftefan cel Mare, II, Ia§i, 1932, p. 631,634.24 P.P. Panaitescu, op.cit., p. 353, Anexa

fi

www.dacoromanica.ro

7 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Beitrein cu Po Ionia 155

la 9 martie 1403. Cum Rumelia nu fusese in mod intentionat, se pare, atacatd deTimur, ca avanpost islamic impotriva Europei crestine, beii de aici pdstrandu-sipotentialul militar, iar Suleiman flu! lui Baiazid incheiase in 1403 tratatul de laGalipoli cu impAratul bizantin Manuel II Paleologul, recunoscAndu-i suzeranitatea,dar dobandind astfel putinta de a incepe reorganizarea puterii centrale otomane inBalcani, Mircea cel Bdtrdn examina, desigur, cu atentie aceste evenimente dincetatea dundreand. Emiterea celor doud acte amintite, din Giurgiu, tratatul cu regeleVladislav Jagiello si privilegiul cdtre lioveni, se explicd, din punct de vederepolitic, prin necesitatea intäririi aliantei munteano-polone, indreptate nu impotrivaturcilor (regele Poloniei n-a putut fi determinat niciodatd sa participe la luptaimpotriva acestora), ci pentru prevenirea unor eventuale atacuri ale lui Sigismundde Luxemburg. Regele Ungariei infruntase in 1403 o mare rdscoald a nobilimii dinTransilvania, cu participarea unor elemente venite din Moldova, i, cu toate cdMircea i Vladislav nu s-au implicat direct in aceasta, o reactie a lui Sigismund erade asteptat. De altfel, regele Ungariei adapostea sub protectia sa pe Vlad I, rivalullui Mircea, impreund cu unii boieri ai acestuia, si relatiile sale cu Mircea cel Batrfins-au deteriorat, se pare, in anii urrndtori, fail a se ajunge la un conflict violent, ceeace 1-a facut insa pe Sigismund sa aminteascd in actul sdu din 12 iulie 1408infrangerea sa din Tara Romdneascd in 1395, datoratd lui Mircea voievodul,alunecat pe calea vechit necredinfe "25, aceasta din urrnd putand fi raportatd si laperioada de dupd 1403.

Schimbarea echilibrului de forte in largul spatiu central-european cuprinsintre Marea Bahia' i cea Adriaticd, incepfind din 1409, a implicat i TarileRomfine. Mamie Rdzboi" al Uniunii polono-lituane cu cavalerii teutoni desfasutatintre 1409-1411 si conflictul lui Sigismund de Luxemburg cu Venetia pentrustdpanirea Dalmatiei au dus la crearea in 1410 in spatiul amintit a cloud' coalitii deforte: pe de o parte cea teutono-ungaro-imperiald, pe de altd parte cea cuprinzAndUniunea polono-lituand, Venetia, Austria, Tara Romdneascd si Moldova. Voievoziiromani, Mircea cel Bdtrdn i Alexandru cel Bun, au trecut, asadar, hotdrit de parteacelei din urmd, context in care Sigismund de Luxemburg a pregAtit o campanie,nefinalizatd insd, pentru supunerea Tdrii Romfinesti in mai 1410, iar in anii 14111412 a depus stdruitoare eforturi diplomatice in tratativele cu Vladislav Jagiellopentru dobandirea Chiliei moldovene si transformarea ei in poartd fluvial-maritimda Ungariei, ca urmare a blocdrii de care venetieni a legdturii cu litoralul dalmat.

In aceste conditii complexe, pe linia vechii aliante polono-munteneindreptatd impotriva lui Sigismund de Luxemburg, s-a produs o noud apropiere,Inca si mai steansA, intre Mircea i Vladislav Jagiello, desi nu avem nici o dovaddcA domnul muntean i-ar fi trimis regelui Poloniei ajutoare militare in luptele cucavalerii teutoni de la Marea Balticd, ceea ce insd nu era imposibil. Cu toate cd la30 martie 1411 delegatii lui Sigismund au negociat cu cei poloni un armistitiu,

25 D.R.H, D, I, p. 182-183; cf. i p. 354-356.

www.dacoromanica.ro


tratativele diplomatice lungi si complicate durand pänd la 15 martie 1412, cand s-aincheiat pacea de la Lublau intre cele cloud regate, Vladislav Jagiello, neavfindincredere in pretentiile pasnice ale lui Sigismund, a cdutat in paralel sä intAreascdaliantele cu Mircea cel Bdtrfin si Alexandru cel Bun, purtand tratative cu acestia inaprilie si prima jumAtate a lui mai 141126.

Principala expresie diplomaticd a intAririi aliantei lui Jagiello cu domniiromani a constituit-o noul tratat de prietenie neclintikr, redactat de Mircea eelBdtran in orapil nostru Giurgiu", la 17 mai 1411, singura forma care s-a pdstrat inarhivele polone, cea datoratd regelui pierzandu-se o datA cu arhiva cancelarieidomnesti. Mircea se afla, probabil, mai demult la Giurgiu, de unde asistase mai intaila instalarea in sudul Dundrii a protejatului sdu Musa Celebi, noul padisah alRumeliei", in locul fratelui acestuia Suleiman Celebi, un alt fiu al lui Baiazid I, ucispe cand fugea spre Bizant, in satul Dogeciler, la 17 februarie 1411, mai apoi domnulurmdrind tot de la Giurgiu consolidarea autoritatii lui Musa. Aici, in orasul dundrean,1-au aflat, desigur, solii lui Jagiello, aici s-au desfasurat cel putin o parte din tratative,si tot aici Mircea a redactat, cum aminteam, forma sa a tratatului munteano-polon.

Tratatul de la Giurgiu din 1411, alcAtuit dupa' sfatul tuturor boierilornoon", intreaga curte find, asadar, de fatd, era prezentat, pe build dreptate, ca oranduiald" (ordinacionem) altfel deccit mai inainte", adicd deosebit de celelaltecloud tratate munteano-polone din 1391 si 1403. Deosebirea consta in primul randin aceea cd acum se prevedeau douA cazuri de ajutorare reciprocd a celor doi aliatiimpotriva unei eventuale agresiuni a regelui Ungariei si a vasalilor sdi. Pe Fang celcuprins si in tratatele anterioare, referitor la ajutorarea reciprocd la cerere, acum sementiona si un al doilea caz, acela in care Sigismund de Luxemburg, regeleUngariei, ar ataca in mod expres Polonia, respectiv Tara Romaneascd (ar incercacu dumanie sá ne supunii pe noi sau fara noastrii" afirma Mircea). Atunci,fiecare parte respectiv, trebuia deindatd, si se intelege, fail a mai astepta cererea deajutor a partii lezate, sd rdspundd prin ajutorarea acesteia din urmd. Mircea seangaja chiar, in chip radical, ca in cazul unui atac al lui Sigismund asupra luiVladislav Jagiello sei punem capdt vitejeve, cu ducmánie, regatului Ungariei prinfoc prin orke Mu", in timp ce dacd el insusi ar fi fost atacat, regele Poloniei vatrebui doar s6 ne ajute prin toatli puterea ci mijloacele". Tot spre deosebire detratatele anterioare munteano-polone, cel din mai 1411 de la Giurgiu era intdrit sicu pecetea mica, personald, a domnului, reprezentand sterna sa, un leu rampant,precum i cu sigiliile a noud boieri, desigur dregatorii de frunte din sfatuldomnese.

26 In legatura cu aceste evenimente, ca, de altfel, si cu altele cuprinse in acest articol, cu bibliografiarespectivA, cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel &Unit: vremea sa in cadrul politic international(in mss).27 D.R.H., D., I, p.186-187; facsimil in Hurmuzaki, 12, pl. III. Tratatul n-a fost emis la Lvov" (!) cums-a afirmat [Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (I), in Revista de istorie", t. XXXIX,1986, nr. 7, p. 663, ci in orasul nostru Giurgiu" (in civitate nostra Yoriow). Ignorand faptul CA

niciodata in lunga sa domnie Mircea cel BAtrAn nu a fost vasal cuiva, Ovidiu Cristea afirmA eronat, fie

ci

www.dacoromanica.ro

9 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 157

In vara anului 1415 Giurgiu a fost din nou implicat in relatiile lui Mirceacel BAtrAn cu Po Ionia. De aici, de unde urrarea, Ara indoialA, evolutiile dinBalcani, din pacate necunoscute, din ultimul rAstimp de pace cu sultanul Mehmed I.ocupat atunci in Anatolia cu indbusirea räscoalelor beilor de Izmir (Smirna)Karaman, Mircea a adresat o scrisoare de rdspuns lui Vladislav Jagiello, punAndcal:at unui incident diplomatic" cu implicatii internationale. Anume Jagiello Iiacuzase CA rAspfindise in Ungaria prin scrisori stirea ajunsa. Oita. la Sigismund, cAregele Poloniei ar fi incercat sA incheie prietenie cu turcii in vederea unui razboicomun impotriva Ungariei. Mircea care se intituleazA mare voievod ui domn inswistapanitor a intregii fari a Basarabiei, al parfilor de peste munii si domn al multoronge turcegi", datandu-si scrisoarea simplu din Giurgiu", la 10 august, respingeacuzatia, arätind cd el a fost intotdeauna adevarat prieten al tau". Nu el a transmisvreo stire in Ungaria, ci chiar solii regelui Poloniei care au trecut pe acolo28. Cuaceasta incidentul s-a inchis, pentru cA dincolo de indiscretia solilor poloni, Jagiello

Sigismund erau de fapt intelesi in secret, regele Ungariei acordindu-i deplineimputerniciri celui al Poloniei spre a trata pentru sine cu sultanul o pace perpetuA"sau macar un armistitiu pe cinci sau mai multi ani29. S-a pAstrat astfel in arhivelepolone, cum aminteam si mai sus, singura relatare politico-diplomaticd directdramasA de la Mircea cel Batran.

Giurgiul cetatea insulard si orasul a fost asadar implicat dupa 1400 inlegaturile lui Mircea cu Polonia. Mai mult chiar, ca urmare a acesteifaptului Ca documentele diplomatice insemnate emise aici de marele voievod s-aupdstrat in arhivele polone, datordrn prima mentiune scrisä a sa din 1403 si alte datedin anii urmatori care ne permit sA reconstituim imaginea unei adevdrate a doua

§i ipotetic, ca sterna cu leu de pe sigiliul cu care acesta pecetluieste tratatul cu Polonia din 17 martie"(sic corect mai") 1411 i-ar fi fost, chipurile, concedata" de Sigismund de Luxernburg, findmenitã sa sublinieze legatura de dependenta intre cei doi monarhi", ca urmare a tratatului incheiatIntre cei doi la Brasov la 7 martie 1395 (Sterna cu leu a voievodului Tärii Romanelti. 0 ipotezci, InRevista de istorie", S.N., t. V, 1994, nr. 3-4, p. 305-306). Dna Ovidiu Cristea ar fi cunoscut macartextul tratatului lui Mircea cu regele Poloniei din 1411, pecetluit de domn cu sigiliul sat, personal (deaceea nu mai apare dupa domnia sa!), ca sa nu mai vorbim de ansamblul relatiilor sale cu Sigismundde Luxemburg, care au fost Intotdeauna Incordate tocmai datorita dorintei regelui Ungariei de a-iimpune (fart succes!) suzeranitatea, ar fi inteles ca ipoteza sa nu are nici cea mai mica sansa deconfirmare. De aceea nici nu a mai fost sustinuta anterior de altcineva! Tocmai pentru cä Mircea nuera vasal cuiva, delegatia sa, condusa de boierul Dobromir, care are si el ca sterna un leu rampant(acestuia cine i-o mai fi concedat-o?!), participa ca atare (independenta) la Conciliul de la Constantadin 1414-1418, organizat chiar de Sigismund de Luxemburg, in timp ce delegatia lui Alexandru celBun, vasal regelui Poloniei, era cuprinsa in cea polona si nu apare cu nici un fel de sterna (ConstantinRezachevici, Stema cu capete de negri: intaturarea unei legende din heraldica romcineascil nord-dundreanci, In Anuarul Institutului de lstorie si Arheologie A.D. Xenopol", 1ai, t. XXIV', 1987,p. 77, 97)].28 Hurmuzaki P, p. 825-826, nr. DCLIII.29 Monumenta Medii Aevi Poloniae illustrantia, II, Cracovia, 1876, p. 42-43; Jan Dlugosz, Historiaepolonicae libri XII, I, Leipzig, 1711, col. 361-362 (Liber decimus); P.P. Panaitescu, op.ciL, p. 328-331.

si

si

implicari, si

www.dacoromanica.ro


rqedinte domne§ti, adapostind adesea curtea itinerant& a lui Mircea cel BAtran inscurta perioad& liberd" dinaintea cuceririi turce§ti a cetatii in 1419/1420.

GIURGIU IN THE RELATIONS OF MIRCEA THE ELDER WITH POLAND

Abstract

Giurgiu, the insular fortress on the Danube, built by Mircea the Elder(1386-1418) around 1403, and the town bearing the same name, documented asearly as 1403, became a genuine second residence to the Romanian prince, whofollowed there the political developments in the region south of the Danube relatingto the fall of the Ottoman state of Bayezid after his defeat at the hands of TimurLenk near Ankara on 28 July 1402. As a result, it is in the town of Giurgiu thatMircea the Elder drew up on 23 September 1403, and respectively on 17 May 1411,two political treaties of alliance with Ladislas Jagellon, King of Poland and GrandCneaz of Lithuania, and granted the first commercial privilege to the Lwówmerchants, in fact to all merchants form Poland and Lithuania, who were thusallowed to trade freely in Wallachia and across the Danube. It is in Giurgiu againthat Mircea the Elder wrote on 10 August 1415 his diplomatic letter to the King ofPoland, by which he was settling a diplomatic incident also involving the King ofHungary, Sigismund of Luxembourg, the only such document by the Romanianvoivode preserved to our days.

Since at the beginning of the fifteenth century the political stage in CentralEurope was completely different from the present one, with Moldavia alone lyingbetween Wallachia and Poland and backing up the links ,between the two, and withWallachia neighbouring directly upon the Grand Cnezate of Lithuania at theDanube Mouths, the political links between Mircea the Elder and Ladislas Jagellonwere settled in quite a natural way. The common platform of alliance on equalgrounds between the two was not as much the common struggle against theOttomans, for at that time the Polish-Lithuanian Union was not yet targeted by theTurks, as the aggressive claims of Sigismund of Luxembourg, a threat rated farmore serious that the Ottoman peril by the Romanian prince who never acceptedany foreign sovereignty and the Polish king. As a result, all the three treatessigned by Mircea the Elder and Ladislas Jagellon in 1391, 1403 and 1411, the lasttwo in versions issued by the Romanian prince at Giurgiu, had as a major andrecurring object reciprocal support in case of aggression by the Hungarian kingagainst one of the two parties.

The town of Giurgiu. as a port, a princely customs point and a fordingplace on the Danube, defended by the fortress with the same name, was destined toplay an important role on the new commercial road opened by Mircea the Elderwith the treaty signed with the Polish king on 23 September 1403, the privilege to

www.dacoromanica.ro

11 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Bi Itrein cu Po Ionia 159

the Lwów merchants and to other merchants in Poland and Lithuania, and a secondprivilege granted in 1409. This route was a continuation to the "Moldavian Road",in its turn an important segment of the commercial road linking the Baltic Sea tothe Black Sea. It allowed not only the Polish and Lithuanian merchants who hadbeen using it since before 6 October 1408 but also by the merchants of Brasovand Tara Barsei endowed themselves with commercial privileges by Mircea theElder to trade throughout Wallachia and in all the Wallachian Danubian portsfrom Braila to Porti le de Fier, and of course in the region south of the Danube. Ashadow was thus being cast on the "Braila Road" (Brasov Braila), privilegedsince the fourteenth century by the Hungarian kings and vital to the trade on theBlack Sea of Sigismund of Luxembourg's possessions in Central Europe.

The political relations of Mircea the Elder to Ladislas Jagellon weretightened after 1409 and a new treaty was signed between the two. In addition tothe treaties of 1391 and 1403, Mircea's version, issued in Giurgiu on 17 May 1411,stipulated reciprocal assistance in case of an attack by Sigismund of Luxembourg,without any formal request for help from the injured party. In the event thatSigismund would attack Poland, Mircea even offered to put an end to "theHungarian Kingdom by fire and by any other violent means."

Finally, it is from Giurgiu that the Wallachian voivode wrote back toJagellon on 10 August 1411, clearing up a diplomatic incident and informing himthat the news heard by Sigismund of Luxembourg about a so-called alliance of thePolish king with the Turks against Hungary were not put about by himself, butwere rather owed to the indiscretion of the Polish messengers to Buda; in reality, ithad been Sigismund's request that the King of Poland should mediate for him apeace or an armistice with the Turks.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RELATIILE TURCO-VENETIENE $1 ROmANII.DE LA NICOPOLE LA CADEREA SALONICULUI

(1396-1430)

EUGEN DENIZE

Aparitia turcilor otomani in Europa, in jurul anului 1354, când, profitând deun cutremur, au reusit sd cucereascd Gallipoli, a marcat inceputul unei noi siinsemnate epoci istorice pentru zonele de sud-est i centrale ale continentuluinostru. Turcii otomani au adus cu ei o culturd 4i o civilizatie cu totul diferite de celeale popoarelor balcanice i europene in general, ceea ce a provocat o permanentästare de conflict si tensiune. In acelasi timp, cu aparitia turcilor otomani in Europas-a deschis i o mare problemd istoricd, cunoscutd sub numele de "problemaorientald", care a avut cloud etape principale: o etapa defensivd pentru statelecrestine, care se confundd cu epoca cruciadei tdrzii, ce va dura pdnd la asediulVienei din 1683, si o etapd ofensivd pentru aceleasi state, care se va incheia cudisparitia Imperiului otoman i aparitia Turciei moderne imediat dupd sfdrsitulprimului rdzboi mondial.

Dupd ce s-au stabilit temeinic in partea de sud-est a Peninsulei Balcanice,otomanii si-au desfasurat ofensiva pe trei directii spre centru, spre vest,avansdnd pe drumul ce lega Constantinopolul cu Europa Centrald, Edirne(Adrianopol)PlovdivSofia, spre stfinga, spre vest si sud-vest, pornind de la Ipselacdtre Seres si Albania, in sud cdtre Grecia, spre dreapta, spre nord i nord-vest, indirectia Stara Zagora KarnobatDobrogeaSilistra. Actiondnd in aceste directii,ofensiva otomand a inregistrat succese, ajungand la sfdrsitul secolului al XIV-lea laDundre. Odatd ocupate fortaretele i treatorile din Muntii Balcani, Rodopi i Rdla,otomanii au trecut la pregdtirea ofensivei in vederea cuceririi teritoriilor bulgare dedincolo de munti, pdnd la Dundre. Dupd bdtdlia din 1371 de la Cirmen, spre dreapta,in nord, se cuceresc in intervalul 1371-1375 Yambol, Karnobat si alte orase dinsudul taratului lui $isman. Spre centru, spre vest, ofensiva otomand a evoluatimpotriva taratului lui Stracimir, a Serbiei i Bosniei, iar cdtva ani mai tarziu seinainteazd pe rdurile Morava si Nisava, unde se ocupd localitatea Nis, in anul 1386.In 1387 turcii sunt infrdnti la Plocinik de catre cneazul Serbiei, Lazar, ajutat debosniaci, ceea ce va provoca intdrzierea cuceririi Serbiei si Bosniei. In 1388,

Hall Inalcik, L 'Empire ottoman, in Rapport au premiere Congres international des etudesbalkaniques et sud-est européennes, Sofia, 1966, p. 12; Anca Ghiap, Condifiile instaurãrii dominageiotomane in Dobrogea, in Eugen StEtnescu (ed.), Studii istorice sud-est europene, vol. I, Bucure§ti,1971, p. 59.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 4, p. 161 176, 2002

principal&

www.dacoromanica.ro

162 Eugen Denize 2

ofensiva otomand s-a indreptat spre nordul i nord-estul Bulgariei. in acest anMircea cel adtrdri a intervenit in sudul Dundrii, contribuind la retragerea trupelorotomane comandate de Ali Pa§a2.

in 1388-1389, turcii ocupd Albania de nord, o. parte din Epir, iar in 1392cuceresc Skoplje, dupd ce 'in 1389 cuceriserd Kosovo ca urmare.a cunoscuteivictorii obtinute impotriva unei coalitii balcanice condusA de sarbi. In 1390 turciicondui de Firuz bei atacd Vidinul §i fac o incursiune i in Tara Româneasce, ceeace a provocat reactia lui Mircea cel Batran, care a atacat la sud de Dundre, ajungdnddincolo de Muntii Balcani, la sfdt*tul lui 1390 sau inceputul lui 13914. In 1393turcii cuceresc taratul bulgar al lui S4man cu capitala la Tirnovo8. Aceastdimpetuoasd inaintare otomand a fost favorizatk pe de o parte, de faramitareapolitica din Peninsula Balcanick de rivalitAtile permanente dintre diferitele state deaici6, iar pe de altd parte de puterea milliarä deosebitd pe care o aveau la dispozitieturcii, de arta lor milliard, care punea un accent deosebit pe rolul cavaleriei uware,pe colaborarea dintre aceasta, trupele de infanterie regulate §i trupele de infanterieneregulate formate din navrapi i acângii.

Cuceririle otomane din Peninsula Balcanied nu ingrijorau insa numai stateledin aceastA regiune, ci §i altele mai indepArtate, printre care la loc de frunte s-a aflatVenetia, ai cdrei negustori aveau in aceastd zonA interese comerciale foarteimportante. Wand' in 1392 atitudinea Venetiei fata de sultanii otomani a limasamicale, deoarece acqtia, prin politica lor de expansiune, slAbeau rezistentastatelor balcanice fatd de ingerintele venetiene; cu toate acestea Venetia §i-a propus

a reqit sa stabileased, intre 1381 i 1396, un adevArat cordon sanitar in jurulImperiului otoman, ce se profila cu tot mai multã claritate, cordon care pornea dinAlbania, trecea prin Corfu i arhipelagul Sporadelor nordice, pentru a ajunge laTenedos8. La sfdr§itul secolului al XIV-lea §i la inceputul celui uriator, Venetia§i-a extins posesiunile in Grecia, cucerind Ptelion in Tesalia, portul Bodonitza,Atend, Teba, Argos §i Nauplia in Peloponez, Navarino, Patras i Lepanto9.

In cadrul proiectului care a condus la desfa§urarea cruciadei incheiate cudezastrul de la Nicopole, din 25 septembrie 139610, flotei venetiene ii era rezervat

2 A. GhiatA, art. cit., p. 60-61.3 Ibidem, p. 63; Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet, Cronici turcerti privind fdrile romeine, extrase,vol. I, Sec. XY mijlocul sec XVII, Bucuresti, 1966, p. 48.4 Nagy Pienaru, Relaf life lui Mircea cel Bátrdn cu emiratul pontic Candar-ogullari, in "RevistaistoricA", serie nouA, t. VII, 1996, nr. 7-8, p. 495.5 A. GhiatA, art. cit., p. 64.6 H. Inalcik, Ottoman Methods of Conquest, In "Studia Islamica", t. III, 1953, p. 403 si urm.7 Freddy Thiriet, La Romanie venitienne au Moyen Age.Le développement et l'exploitation du domainecolonial vénitien (XII-XV siecles), Paris, 1959, p. 356.

Ibidem, p. 355-363; Anca Popescu, Cucerirea Constantinopolului politica Porfii fafiz de strdmtori(antecedente i urmárt), lucrare de plan aflatA in arhivele Institutului de Istorie "N. lorga", folositA cupermisiunea autoarei, p. XIX.

Anca Popescu, op. cit., p. XXIII-XXIV.i° Aziz Suryal Atyia, The crusade of Nicopolis, London, 1934.

a i

si

www.dacoromanica.ro

3 Re latille turco-venefiene i romemii, 1396-1430 163

rolul de a tAia in doud Imperiul otoman, prin inchiderea stramtorii Dardanelel I. Desinu au reusit sä indeplineased acest obiectiv major, venetienii au trimis, totusi, peDun Are, in fata cetAtii de la Nicopole, o flotd alcdtuità din 30 de corAbii midi" care,evident, n-au jucat nici un rol in marea bAtAlie de aici, dar i-au salvat viata regeluiUngariei, Sigismund de Luxemburg, scApat pe aceste cordbii i reintors in tail dupdce a inconjurat intreaga PeninsulA Balcanied. Pentru a ajunge pe DunAre in dreptullocalitAtii Nicopole, flota venetiand a avut insd nevoie de acordul Tarii Romanesti,condusA in acel moment de Vlad Uzurpatorul, care, astfel, a participat si ea, chiardacA numai indirect, la marea expeditie cruciatA din 1396.

Dezastrul cruciatilor de la Nicopole a pus Imperiul bizantin si, mai ales,capitala sa, Constantinopolul, intr-o situatie extrem de dificild. Imediat dupAvictorie, sultanul Bajazid I- a supus capitala imperiald la o adevAratd blocadA, cuscopul de a o cuceri. in aceste imprejurAri, singura care putea sa facd ceva pentrubizantini era Venetia". Ea a reusit sA asigure aprovizionarea marelui oras timp desapte ani, intre 1396 si 1403, impreund cu flotele genoveze a apArat libera circulatieprin stramforile ce legau Marea NeagrA de Mediterana" si, inainte de 1402, a reusitsa realizeze o coalitie antiotomand impreunA cu Genova, cu imparatul bizantin,ducele de Naxos si cavalerii ospitalieri din Rodos".

Probabil cA aceastA coalitie nu ar fi putut sA-i impiedice pe turci sacucereascd Constantinopolul, dar in ajutorul ei a venit Tamerlan, care, la 28 iulie1402, a zdrobit total armata condusd de sultanul Baiazid I la Angora (Ankara)16.Prima consecintd a acestei infrangeri pentru otomani a fost separarea imperiului lorin cloud*, teritoriile din Asia revenindu-i lui Mehmed I, iar cele din Europa luiSolimani apoi lui Musa, pand in 1413, and se va realiza reunificarea.

In ceea ce priveste teritoriile europene intrate in stApanirea lui Soliman I,ele erau supuse la o dublA amenintare. Pe de o parte era o coalitie, pe care amputea-o numi maritimA, formatd in jurul Venetiei, despre care am amintit mai sus,iar pe de altA parte se profila i o coalitie continentalk avand in centrul ei aliantadintre Sigismund de Luxamburg si Mircea cel BAtran. 0 eventuald colaborare intrecele doud coalitii ar fi insemnat un mare pericol pentru otomani".

Dacd Mircea cel Miran era hoar& sA facd tot ce-i stAtea in puteri pentru a-ialunga pe turci cat mai departe de granitele tArii sale, Venetia insA era mult mai

11 J. Beckman, Der Kampf Kaiser Sigmunds gegen die werdende Weltmocht der Osmanen, Gotha,1902, p. 6-8.12 PP. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, ed. a Il-a, Bucuresti, 2000, p. 329.13 Nicolae lorga, Dardanelele, amintiri istorice, in "Analele Academiei Române. Memoriile Sectiuniiistorice", s. II, t. XXXVII, 1915, p. 8.14 F. Thiriet, op. cit., p. 363.15 J. W. Barker, Manuel II Paleologus (1391-1425). A Study in late Byzantine StatesmanshiP, NewBrunswick, 1969, p. 234.16 Marie-Mathilde Alexandrescu-Dersca, La campagne de Timur en Anatolie (1402), Bucarest, 1942;E. Werner, Die Geburt einer Grossmacht die Osmanen, Berlin, 1978.17 Serban Papacostea, La Valachie et la crise de structure de l'Empire ottoman (1402-1413), in"Revue Roumaine d'Histoire", t. XXV, 1986, no. 1-2, p. 24.

www.dacoromanica.ro

164 Eugen Den ize 4

dispusa sa ajungd la un eventual compromis cu sultanul, prin intermediul cdruiasd-si asigure interesele comerciale, politice i militare.

Astfel, incd din aprilie 1402, Mircea cel Bdtran, cu ajutorul lui Sigismundde Luxemburg, regele Ungariei, a repurtat mai multe victorii la Dundrea inferioard,unde a cucerit principalele vaduri". Aceastd ofensivä a grabit holdrarea sultanuluiSoliman I de a deschide tratative cu Venetia in vederea incheierii unei paci.Hot Ararea sultanului era cu atat mai fermd, cu cat domnul Tarii Romfinesti promovaun adevArat program de distrugere a stApanirii otomane din Europa, prin lovituridecisive aplicate elementelor de balã ale constructiei politice otomane19. in anii1403 si 1404, Mircea cel [Miran, mergand pe aceastA linie, a repurtat mai multevictorii, a cucerit Silistra i toga. Dobrogean.

in acest context, cu adevArat catastrofal pentru turcii otomani, negocieriledintre Soliman I si Venetia au inceput in septembrie 140221. Ceva mai tarziu, un solal sultanului a ajuns la Venetia, la 7 decembrie 1402, unde a primit asigurarea cãaceasta acceptA propunerile otomane i ca. va interveni in acest sens i la Bizant.Soliman I spera sA obtinA i o pace cu Bizantul, fapt pentru care a acceptat sA sedeclare chiar fiu al imparatului Manuel al II-lea Paleologul22.

Ca rdspuns la solia otomand, Senatul venetian I-a trimis la sultan pe PietroZeno, seniorul insulei Andros, care a incheiat pacea la inceputul anului 1403, iar la25 martie acelasi an Giacomo Suriano a fost desemnat pentru o altd misiune lasultan, de ratificare a tratatului23. Era un tratat multilateral, care acorda satisfactietuturor aiiatilor crestini ai Venetiei. in ceea ce priveste cetatea lagunelor, clauzaprincipald era aceea care interzicea turcilor sd-si scoatd corAbiile din stramtori fdedconsimtAmantul Ligii sau aprobarea impAratului bizantin, cu sanctiunea drasticA ascufunddrii vaselor surprinse in delict. Aceastd clauzA, cunoscutA si sub numele destrictum, este, de fapt, solutia venetianA la problema aparitiei otomanilor innord-estul MArii Mediterane. Strictumul proteja domeniul bizantino-latin aflat la est

N. lorga, Documents concernant les Grecs et les affaires d 'Orient d'apres des registres des notairesde Crete, Paris, 1937, p. 6, extras din "Revue Historique du Sud-Est européen", t. XIV, 1937.19 Tahsin Gemil, Raporturile romdno-olomane in vremea lui Mircea cel Mare, in Ion PAtroiu (coord.),Mare le Voievod Mircea, Bucuresti, 1987, p. 353.29 Petre S. NAsturel, Phases et alternatives de la conguête ottomane de la Dobrudja au XV siècle, inActes du II Congres international des etudes du Sud-est europeen, t. III, Histoire, Athenes, 1978,p. 50; D.R.H., B, Tara Romcineasca, I, 1247-1500, Bucuresti, 1966, p. 63-65; 5. Papacostea, art. cit.,p. 26.zi K. Motschike, Die Schlacht bei Ankara und das Schicksal von Byzanz Weimar, 1981, p. 41-42.

N. Iorga, Notes et extraits pour servir a I 'histoire des croisades, I, Paris, 1899, p. 125-126.23 Atonio Fabris, From Adrianopole to Constantinopole: Venetian-Ottoman Diplomatic Missions.1360-1453, in "Mediterranean Historical Review", t. VII, 1992, p. 166. Pentru acest tratat a se vedea siG. M. Thomas, Diplomatarium Veneto-Levantinum, vol. II, Venezia, 1899, nr. 159, p. 202; N. Iorga,Privilegiul lui Mohammed al II-lea pentru Pera (I iunie 1453), extras din "Analele AcademieiRomâne. Memoriile Sectiunii Istorice", s. 11, t. XXXVI, 1913, p. 17-20; idem, Notes et extraits, I,p. 133-137, 139; G. T. Dennis, The Byzantine-Turkish Treaty of 1403, in "Orientalia Christiana .

Periodica", t. 33, 1967, nr. 1, p. 72-88; F. Thiriet, Régestes des deliberations du Sénat de Veniseconcernant la Romanic, vol. II, Paris, La Haye, nr. 1104, 1107, 1111; Kenneth M. Setton, The Papacyand the Levant (1204-1517), vol. I, Philadelphia, 1976, P. 378; A. Popescu, op. cit., p. 3.

22

www.dacoromanica.ro

5 Re latiile turco-venefiene i românii, 1396-1430 165

la vest de Dardanele, in raza de actiune a flotei otomane din Gallipoli, si asiguracirculatia liberd a cordbinor venetiene in Marea Marmara, spre Constantinopol, spreregiunile pontice sau egeene24.

Prin aceeasi pace, Soliman I renunta in favoarea Bizanralui si a Venetiei lacea mai mare parte a fatadei maritime a teritoriilor Sale europene, in Marea Egee, inHellespont si in Marea Neagh', renunta la tributul platit de Genova pentru coloniilesale pontice si se recunostea vasal al impdratului bizantin.

Dar aceastd pace mai avea o setnnificatie, poate cea mai importanta, dinpunctul nostru de vedere, in ceea ce priveste pozitia Tarn Romanesti in raporturilecu Poarta otomand. Ea demonstra cat se poate de clar cd Venetia era hotdratã sälupte impotriva turcilor nurnai atunci and acestia Ii amenintau direct interesele.Dacd erau facuti inofensivi din punctul de vedere al acestor interese, Venetia nunumai cd nu era interesatd sA lupte impotriva lor, dar Ii privea ca pe un element destabilitate politica si militard, o contrapondere la eventualele amenintari venite dinpartea unor state crestine. Aceastd conceptie politica, foarte pragmatica, a permisturcilor sd-si revind dupd dezastrul de la Ankara, a impiedicat coagularea unorcoalitii crestine care sd-i indepdrteze definitiv din Europa, a contribuit, in maremAsurd, la esecul final al incerarilor lui Mircea cel adtran care, asa cum am ardtat,era ferm hotdrat sd distrugd ceea ce mai rdmäsese din Imperiul otoman. Evolutiiledin anii urrratori nu vor face deaf sä confirme aceste constatdri.

Profitand de släbiciunea turcilor, Venetia si-a continuat cuceririle in Greciasi Albania, unde a ocupat, intre 1406 si 1410, Lepanto, Patras, Navarino, obtinandcontrolul asupra Golfului Corint25. In Italia, Venetia a cucerit in 1405 Padova26,consolidandu-si astfel pozitiile in terraferma. Din aceastd cauzd, atunci candSigismund de Luxemburg a incercat obtind concursul pentru o actiune comundimpotriva turcilor, flota venetiand trebuind sa transporte trupele de la Licostomo laGallipoli, rdspunsul a fost vag i evaziv, de fapt un refuz27. Mai mult cleat atat, in1409, intre Venetia i Ungaria s-a declansat un conflict armat, care va dura pand in1420 si se va incheia cu ocuparea Dalmatiei de cdtre venetieni28. In acelasi an 1409,Mircea cel Bdtran incepe sprijine, inclusiv militar, pe pretendentul otomanMusa29, care avea de partea sa i pe regele Sigismund de Luxemburg si pe despotul

24 A. Popescu, op. cit., p. 10.25 F. Thiriet, Régestes, II, nr. 1268.26 Idem, La Romanie vénitienne, p. 363.27 S. Liubid, Acta Ragusae, in Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium,V, Zagrabiae, 1875, p. 136-138; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 370;"5. Papacostea, art. cit., p. 29.28 F. Thiriet, La Romanie vénitienne, p. 363; loan Hategan, Banatul fi inceputurile luptei antiotomane(1389-1426). Rolul lui Fillipo Scolari, in "Revista de istorie", t. 31, 1978, nr. 6, p. 1031-1032.Räzboiul pentru Dalmatia dintre Venetia si Ungaria a fost cauzat de faptul ca Ladislau de Neapole arenuntat la toate drepturile sale asupra Dalmatiei in favoarea Venetiei (Hie Minea, Principateleromcine si politica orientalci a impetratului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 118), ceea ce a provocatreactia Ungariei.29 S. Papacostea, art. cit., p. 29.

§i

sd-1

sa-i

www.dacoromanica.ro

166 Eugen Denize 6

Serbiei, Stefan Lazarevici39. De partea sultanului Soliman I s-au situat Venetia siManuel al II-lea Paleologul31, dar and balanta victoriei va inclina spre Musa nu vorezita sa-1 paraseasca.

In 1410, Musa, cu ajutorul direct al lui Mircea cel Batran, a declansat inBalcani campania de alungare a lui Soliman, dar, pentru moment, a fost infrant32.Plecand sa cucereasca tronul sultanal din Edirne, Musa a stabilit legaturi i cuVenetia, legaturi mijlocite de acelasi sustinator al sat', Mircea cel Batran, care inmai 1410 avea un sol la Valona in drum spre cetatea lagunelor, primul sol romantrimis in aceasta directie33. Devenit sultan la 17 februarie 1411, Musa a fost primulprotejat al unui domn al Tarii Romanesti care a ocupat o asemenea pozitie, succesulsat, contribuind la adancirea divizarii statului otoman intre Rumelia i Anatolia34.Prieten al crestinilor si al venetienilor35, Musa a reinnoit tratatul cu Venetia, la12 august 1411, tratat ratificat de Senatul venetian la 3 septembrie acelasi a1136.Noul tratat relua, practic, clauzele celui din 1403 si mentinea, astfel, toateavantajele dobandite de Venetia.

Domnia lui Musa nu a durat insa mult, deoarece factorii de conducere aiImperiului otoman si-au dat seama ca divizarea in continuare a statului ar Ii dus,negresit, la disparitia sa. Cauzele refacerii imperiului in anul 1413, and Mehmed I

infrange pe Musa la Ceamurlu, Ifinga Sofia'', au fost atat de natura interna, cat si-38externa .

in ceea ce priveste factorii de natura externd care au contribuit la grabirearefacerii Imperiului otoman, ei pot fi grupati cu totii in formula de cruciada careameninta insasi existenta turcilor otomani pe pamantul Europei. in anul 1412,conflictul dintre Sigismund de Luxemburg si Venetia pentru stapanirea Dalmatieis-a incheiat, practic, prin victoria ultimei, repurtata la Motta, la data de 24 august39.In acelasi an, ceva mai devreme, la 15 martie, s-a incheiat tratatul de la Lublau, de

3° M.M. Alexandrscu-Dersca Bulgaru, Les relations de Suleyman Celebi avec Venise (1400-1410), in"VIII Turk Tarih Kongresi", I, Ankara, 1981, p. 995-1006 apud A. Popescu, op. cit., p. 15.31 lbidem.32 Gemil, art. cit., p. 357.33 Monumenia Slavorum Meridionaliwn, VI, p. 105; I. Minea, op. cit., p. 121-122; P.P. Panaitescu,op. cit., p. 377.34 T. Gemil, art. cit., p. 357.35 0 cronica venetianA spunea urmatoarele: "Acest Musa se intelegea mai bine (decal alti sultani)cu crestinii si cu venetienii, care obisnuiau sa villa in ',agile lui". (N. lorga, Notes et extraits,

F6

. 218-219; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 378).Diplomatarium Veneto-Levantinum, If, nr. 164, p. 302-304.

37 T. Gemil, art. cit., p. 359.38 P. Wittek, De la defaite d'Ankara a la prise de Constantinople. (Un demi siecle d'histoireottomane), in "Revue des Etudes Islarniques", t. XII, 1939, p. 1-15; E. Werner, op. cit., p. 203-205;Virgil Cioaltan, Competifia pentru controlul Dunarii inferioare (1412-1420),(1), in "Revista deistorie", t. 35, 1982, nr. 10, p. 1099.38 J. Beckman, op. cit., p. 82; P.P.Panaitescu, op. cit., p. 386.

T.

I,

www.dacoromanica.ro

7 Relafiile turco-venefiene $i romcinii, 1396-1430 167

luptd antiotomand, dintre Ungaria si Po Ionia°, tratat la care a aderat i marele cneazal Lituaniei, la 15 aprilie41. Moldova si Tara Romdneascd erau i ele integrateacordurilor de la Lublau, ceea ce a dus la realizarea unitatii politice i strategice aDundrii inferioare in vederea confruntdrii cu turcii42. In fine, congresul de la Buda,din august 1412, a adunat mai multe puteri crestine, hotArdte sd lupte impotrivasemilunei43. Cu toate acestea, contradictiile dintre diferitele state crestine, atentiaacordata de Sigismund de Luxemburg problemelor occidentale, imposibilitatea de aantrena i Venetia, au fdcut ca alianta crestind antiotomand sa nu functioneze.

Dar simpla prefigurare a unei asemenea coalitii a provocat spaima factorilorde putere otomani, mai ales a beilor de margine. Pima la mijlocul anului 1412acestia beneficiaserd de o larga autonomie i, prin urmare, fuseserd interesati samentina divizarea statului otoman si, implicit, slabiciunea puterii centrale44.Congresul de la Buda a dus la schimbarea acestor interese. 0 prima consecinta afost refacerea unitatii Imperiului otoman sub conducerea lui Mehmed I care, asacum am mai ardtat, I-a infrdnt decisiv pe Musa in iulie 1413. 0 a doua consecinta afost agresivitatea sporita a imperiului astfel refacut.

Actiunile militare otomane din 1415 din nord-vestul Peninsulei Balcaniceaveau un caracter preventiv, anticruciat, in conditiile in care lucrarile conciliului dela Constanta puteau duce la unificarea lumii crestine sub aspect religios45. Actiunilepreventive ale Portii erau indreptate cu precadere impotriva bazelor de pornire aleunei eventuale cruciade, Ungaria, Dunarea inferioard si, uneori, Constantinopolul.Aceste actiuni au fost justificate si de aparitia, in 1415, a unui nou pretendent latronul sultanilor, Diizme Mustafa, care ceruse ajutorul Venetiei in ianuarie46, daraceasta Ii recomandase sd se adreseze in acest sens lui Mircea cel Mean, domnulTarii Romdnesti47.

Sultanul Mehmed I se &idea sA atace el mai intfii pe pretendentul Mustafape protectorul sau, Mircea cel Bdtrin48. De aceea, el dorea sä treaca pe Marea

Neagra, sa intre pe Dundre, sA taie astfel posibilitatea traversarii fluviului de atepretendent si a ajutordrii lui de ate Mircea49. Se pare cd in acest an, dupa pdrerea

4° Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 484-487; V. ciocfiltan, art. cit., p. 1090; Florin Constantiniu, SerbanPapacostea, Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) si situatia internationala a Moldovei la inceputulveacului al XV-lea, in "Studi. RevistA de istorie", t. 17, 1964, nr. 5, p. 1129-1140.41 Code.x epistolaris Vitoldi Magni Duds Lituaniae-I 376-1430, ed. A. Prochaska, Cracoviae, 1892, inMonumenta Medii Aevi Historica Res Gestas Poloniae Illustrantia, V, p. 228-231.42 V. Ciocaltan, art. cit., p. 1096.43 lbidem, p. 1099; T. Gemil, art. cit., p. 359." H. Inalcik, L 'Empire ottoman, in vol. Les peuples de 1 'Europe du siid-est et leur role dans l'histoire,Sofia, 1966, p. 13.49 V. Ciocfiltan, art. cit.,(1l), in "Revista de istorie", t. 35, 1982, nr. 11, p. 1191-1192.46 N. lorga, Acte i fragmente cu privire la istoria romdmlor, 111, Bucuresti, 1897, p. 6-7.47 D.R.H., B, Tara RomeineascO, vol. 1, (1247-1500), Bucuresti, 1966, p. 82; T. Gemil, art. cit., p. 361.48 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 394. Pretendentul Mustafa a ajuns in Tara RomaneascA inainte de10 iunie 1415 (D.R.H., B, Tara RomOneascd, vol. I, p. 80-81; Nagy Pienaru, lui Mircea celMare (1386-1418) cu Mehmed 1 Celebi (1413-1421), in "Revista de istorie", t. 39, 1986, nr. 8, p. 780).49 N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei Albe, Bucuresti, 1899, p. 70.fi Ceteilii

9

si

Relatide

www.dacoromanica.ro

168 Eugen Denize 8

cercetAtoarei Anca Ghiata, Mehmed I a venit la Dundre §i a reu§it sa cucereascdcetatea Giurgiu, pe care a reconstruit-e, dupd are a impus lui Mircea un tratat depace care cuprindea obligatii bilaterale'', iar domnul Tdrii Romfine§ti era silit saplAteascA, pentru prima data; tribut turcilor52. Cercetdri mai recente intreprinse deturcologul Nagy Pienaru aratã insd cA Mircea cel adtrAn a implicat TaraRomAneascd intr-o confruntare deschisd cu Imperiul otoman abia spre a douajumdtate a anului 141653. El a fAcut acest pas in conditiile in care Bedr ed-Din seafla la gurile Dundrii i se pregAtea sa räscoale aceastA regiune impotria sultanului,iar Mustafa, impreund cu fostul bei de Aydin, Ciineyd, se indrepta spre Tesaliam.infrangerea pretendentului §i refugierea sa la Salonic, unde a fost primit deguvernatorul bizantin Demetrios Lascaris", 4i unde va rdmâne sub paid' bizantinApAna la moarte sa56, i capturarea §i executarea, prin spanzurare, a lui Bedr ed-Din,la Serres57, i-au permis sultanului Mehmed I sã atace Tara Romaneascd la sfdr§itullui 1416 sau inceputul lui 1417, dar fArd ca el sa treacd in persoand fluviu158. Dupapdrerea altui turcolog, Mihai Maxim, abia in 1417 sau 1418, in conditiile in carerdmAsese singur in fata turcilor, Mircea a fost obligat sa incheie un acord, o "aliantAinegald" cu Poarta, acceptind plata regulata a tributului, interpretat de el doar ca unpret al pace. Aceastd solutie aducea Tarii RomAne§ti un statut international deduratA, cel mai favorabil in conditiile date. Acest statut de alid50 consta in pdstratreatarii cu toate institutiile, pdminturile, clasa politica i militard, credinta, limba §ilegile sale nestingherite de Islam, in schimbul plaii unui tribut §i al alianteipolitico-militare61. Intelegerea, considerd Mihai Maxim, a avut loc in 1417 sau in1418, fi ind realizatä fie de Mircea, fie de fiul §i fostul sdu asociat la tron, Mihail 162.

Indiferent insä de momentul in care s-a incheiat pacea dintre Mircea celBdtran i turci, demn de remarcat este interesul pe care Venetia a inceputacorde, in 1415, dar mai ales in 1416, inaintärii otomane, pericolului crescândgenerat de agresivitatea otomanA din Balcani. In 1416, la 2 aprilie, dogele Venetiei,Tommaso Mocenigo, dadea solului sau, Delfino Venier, instructiuni sã se ducd lasultanul Mehmed I pentru a pune la cale pacea, dar dacd nu va izbuti acest lucru, sAinformeze cu grijd cum ar putea fi lovit sultanul, atat pe apä cat §i pe uscat, §i pus in

58 A. GhiatA, art. cit., p. 83.51 Midem."Midem.53 Nagy Pienaru, Relafiile lui Mircea cel Mare, p. 781.54 Ibidem, p. 782.55 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 395.56 T. Gemil, art. cit., p. 362.57 V. Ciocaltan, art. cit., 11, p. 1197.58 Nagy Pienaru, Relafille lui Mircea cel Mare, p. 782-784.59 Mihai Maxim, Cu privire la infelegerile de pace romcino-otomane din timpul domniei lui Mircea celMare, in Ion Patroiu (coord.), Marele Mircea Voievod, p. 393-394.60 Idem, Cu privire la statutul de ahd al riirilor Romeine fag: de Poartá. Considerafii pe margineaunor izvoare otomane, in "Revista de istories, t. 39, 1986, nr. 6, p. 523-534.61 Idem, Cu privire la infelegerile de pace, p. 394.62 Ibidem, p. 395.

sd-I

www.dacoromanica.ro

9 Relafiik turco-venefiene ci romdnii, 1396-1430 169

primejdie "(...) §i mai ales din partea Karamanului, a lui Mustafa §i a Valahului(Mircea cel Bdtran n.n.) i dacd e potrivit ca noi sä trimitem soli tainici la dan4ii,ca indemndm sd-1 atace pe sultan"63. Ajungand la concluzia cd flota otomand dela Gallipoli era prea periculoasa pentru ei, venetienii au hotArat sä o distruga, ceeace a §i facut, la 29 mai 1416, amiralul Pietro Loredano64. Este posibil ca Venetia,distrugand flota otomand la Gallipoli, sa fi actionat i in intelegere cu factorii desustinere ai pretendentului Mustafa, in primul rand cu Mircea cel Bdtran §i cuimpdratul bizantin Manuel al II-lea65. De asemenea, este posibil ca marea infrangerede la Gallipoli sd-I fi obligat pe sultanul Mehmed I sd renunte la campania de laDundre impotriva Tarii Românesti i sa-si indrepte intreaga atentie impotriyapretendentului Mustafa. Acesta a fost infrânt si obligat sa se refugieze in cetateaSalonicului, asa curn am aratat ceva mai sus. in aceste conditii, scapat de Mustafa,dar si de eicul Bedr ed-Din, Mehmed I a putut ataca Tara Romaneascd la sfar§itulanului 1416 sau la inceputul anului 1417, dupd care, timp de doi ani, intre 14171419, la Dundrea de Jos a domnit lin4tea66, garantatd, probabil, §i de plata tributuluiate Poartd de Mircea cel Bdtran, precum *i de conflictul desfd§urat in acqti aniintre sultan §i beii de Karaman §i Kastamonu67.

in acest context, la 25 august 1419, reintors la Buda, Sigismund deLuxemburg a hotdrat sä declan§eze o ofensivd antiotomand". Probabil cd tot acum,Mihail, noul domn al TArii Romanqti, a incetat sa mai plateascd tribut turcilor69.Avertizat de amenintarea care se profila la Dundrea de Jos, sultanul Mehmed I atrimis o armatd condusd de beiul de Vidin impotriva Severinului, dar dupa ce adistrus aceastd cetate ea a fost respinsä peste Dundre de comitele de Timi§oara, PipoSpano de Ozora70. Izvoarele narative §i documentare care s-au pdstrat, precum §idesfa§urarea ulterioard a evenimentelor, dovedesc cd in august 1419 domnul TdriiRomanqti, sprijinit §i de unitati militare trimise de regele Sigismund, a reu§it sarespingd atacul turcesc indreptat impotriva tarii sale, in special asupra Banatului deSeverin, atac ce nu facea decal sa vesteascd expeditia sultanului din anul urmAtor71.Dar ajutorul pe care Ungaria I-a dat lui Mihail nu a fost complet dezinteresat. In

63 Safarik, Acta archivi veneti spectantia ad historiam Serborum, I, Belgrad, 1860, p. 324-326;Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 500-501.64 Samuele Romanin, Storia documentata di Venezia, II ed., t. IV, Venezia, 1913, p. 71-74; N. lorga,Geschichte des Osmanischen Reiches, vol. I, Gotha, 1908, p. 372; V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1195;T. Gemil, art. cit., p. 361-362.65 T. Gemil, art. cit., p. 362.66 V. Clochltan, art. cit., II, p. 1197.67 A. Ghiatä, art. cit., p. 86.68 V. Cioaltan, art. cit., 11, p. 1198.69 V. Pervain, Gupta antiotomand a *dor romdne in anii 1419-1420, in "Anuarul lnstitutului deistorie si arheologie Cluj-Napoca", t. XIX, 1976, p. 61.7 Ibidem, p. 63; V. Cioaltan, art, cit., p. 1199; N. lorga, Studii fi documente cu privire la istoriaromdnilor, vol. III, Bucuresti, 1901, p. IX.71 V. Pervain, art. cit., p. 64.

sd-i

si

www.dacoromanica.ro

170 Eugen Denize 10

toamna lui 1419 Sigismund de Luxemburg a anexat la Ungaria, Severinu172castelul Bran73, cu scopul de a intdri al:di-area Transilvaniei dinspre sud. Acestcomportament anexionist din partea Ungariei in dauna stratelor crestine mai mici,cu care trebuia sd se alieze pentru a putea lupta cu succes impotriva turcilor, nu afacut decat sä semene suspiciuni si neincredere in rândul acestora, sã fie o frdnd incalea realizdrii unei adevdrate coalitii crestine antiotomane.

Mai mult cleat atdt, Sigismund de Luxemburg era interesat nu numai delupta antiotomand, dar si de problemele politicii occidentale. Astfel, el a refuzat saincheie un nou armistitiu cu Venetia, dupd ce expirase cel aflat in vigoare inprimävara anului 1418, iar in toamna anului 1419 a reluat ostilitatile cu aceastapentru Dalmatia'. Trupele trimise de Sigismund in Friul erau conduse de Dimitriede Marczal, banul Severinului, si de Henric, conte de Görcz75. In 1420 atentia luiSigismund a fost indreptatd i spre succesiunea la tronul Boemiei, dupd moartearegelui Venceslav, fratele sax'.

Aceastd politicd a regelui Sigismund nu facea decdt sd favorizeze intentiilesultanului Mehmed I in legAturd cu o mare expeditie indreptatd impotriva TariiRomdnesti. In plus, sultanul a reusit sa pacifice, in 1420, provinciile asiatice, decare depindea unitatea Imperiului otoman", dui:a ce, la sfdrsitul anului 1419,incheiase un tratat de pace cu Venetia'. Mai precis, tratatul cu Venetia a fostincheiat de bailul acesteia din Constantinopol, Bertuccio Diedo, la 6 noiembrie1419. El prevedea eliberarea reciprocd a prizonierilor de rdzboi, plata unui tribut decdtre Venetia pentru posesiunile sale albaneze, Scutari si Alessio, libertateacomerciald pentru negustorii venetieni in teritoriile sapfinite de sultan; clauzastrâmtorilor sau strictumul reapare in mod explicit, dar se stipuleazd si liberacirculatie a navelor comerciale.

Astfel, sultanul Mehmed I avea libertatea deplina sa atace TaraRomdneascä i intreg spatiul romfinesc, ceea ce nu a intdrziat sd facã in anul 1420.

Marea campanie a lui Mehmed I din acest an, care a lovit Tara Romfineascd,Moldova si Transilvania, a urmarit scopuri strategice de prima importanta si a fostrealizatd prin cooperarea flotei cu armata de uscat. Prin aceastd campanie sultanulinaugura seria asalturilor combinate desfasurate in secolul al XV-lea si la inceputulcelui urmdtor, care aveau sa aducd Dundrea Mijlocie i Inferioard sub controlulPortii.

72 D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bdtrein si posesiunile sale, in idem, Scrieri istorice, vol. II,Bucuresti, 1968, p. 136; A.A. Vasilescu, Urmasii lui Mircea cel Bdtroin Find la Pad Tepe,s. (1418-1456), I, Bucuresti, 1915, p. 14; $tefan StefAnecu, Beinia in Tara Romdneascd, Bucuresti, 1965, p. 49.73 V. CioOltan, art. cit., 11, p. 1199.74 G. Fejér, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, X16, Buda, 1844, p. 953-954.75 B. Homan, Gy. SzekftI, Magyar lOrtinet, vol. III, Budapesta, 1944, p. 243.76 V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1199.77 B. Câmpina, Lupta Tàrii Romdnesti impotriva expansiunii otornane (1335-1415), in idem, Scrieriistorice, I, Bucuresti, 1973, p. 348, nota 285; V. Pervain, art. cit., p. 69.78 Diplomatarium Veneto-evantinum, II, nr. 172; N. lorga, Notes et extraits, I, p. 295-299; idem,Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 373; F. Thiriet, Régestes..., 11, nr. 1750, p. 176-177.

si

www.dacoromanica.ro

11 Re latiile turco-veneliMe ii romcinii, 1396-1430 171

insemnätatea si dificultatea campaniei din 1420 rezultd din importanteleforte militare concentrate de sultan pentru a ataca Tara Romaneascd, dar si dinfaptul cd au fost conduse chiar de Mehmed I. Kodja Husein aratd in cronica sa a afost stransd "(...) oastea de Anatolia, cu ()stile principilor de KaramanKostomonu, i oastea de Rumelia, cu toti conducdtorii i emirii lor si cu gazii siacangii I cu toata curtea de pedestrasi"79. Aceastd oaste a trecut Dundrea "in parteaTara Romanesti". Nu existd nici un indiciu dacd atacul s-a facut dintr-o singurddirectie sau din mai multe. Este posibil ca o parte a armatei otomane sa fi trecut pela Nicopole, iar alta sA fi atacat Dobrogea dinspre udj-ul Deliorman". Sigur este cdatacul a fost indreptat impotriva celor mai importante cetati de la hotarele sudice aleTdrii Romanesti, Giurgiu si Turnu, si a cloud cetati din Dobrogea, Isaccea i Enisala.In urma cuceririi celor patru cetAti, Dobrogea era, practic, pierdutd, linia de apdrarea Tarii Romanesti dinspre sud sträpunsd i independenta tdrii serios amenintate.

Turcii au inceput campania impotriva Tdrii Romanesti in aprilie sau, celmai tarziu, la inceputul lunii mai, iar pand la inceputul lunii iulie 1420 victoria lorera totalA82. La sfarsitul acestei luni sau la inceputul lui august, turcii au cuceritdistrus cetatea Severinului si au prAdat Banatul", domnul Tdrii Romanesti, Mihail,aflandu-si sfarsitul in cursul acestei campanii, turcii inlocuindu-1 din domnie cufratele sàu, Radu Prasnaglava84.

In ansamblu, campania lui Mehmed I din anul 1420 a insemnat pentru TaraRomaneascd pierderea Dobrogei si prejudicierea gravd a independentei tdrii, atatprin pierderea liniei de apArare a Dundrii, cat i prin impunerea unui domn favorabilturcilor in lupta pentru influentd desfasuratd aici intre Ungaria i Imperiul otoman.In acelasi timp, Tara Romaneascd pierdea fundamentul strategic al puternicei eiafirmdri politice in sud-estul continentului85.

Dupd victoria impotriva Tdrii Romanetti, o parte a armatelor otomane s-aindreptat spre Moldova, atacand [Agile ei sudice, printre care si cetatea Chilia86.Dacd Cetatea Alba' a fost atacatd fdrd succes", in schimb Chilia a fost ocupatdinainte de 25 august 142088, dar dupd scurt timp a revenit Moldovei in imprejurdri

79 Cronici turcesi vol. I, ed. Mihail Guboglu, Mustafa Mehrnet, Bucuresti, 1966, p. 447.89 V. Pervain, art. cit., p. 70.81 Ibidem, p. 70-71.82 Ibidem, p. 71.

Ibidem, p. 72.84 lbidem, p. 73; D.R.H, B, Tara Romcineascet, vol. I, p. 95-98.85 V. Pervain, art. cit., p. 73; V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1201.36 V. Pervain, art, cit,. p. 74-75.87 N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei si cetatii Albe, p. 81; N. Grigoras, Tara Roma'neascci aMoldovei de la intemeierea statului pcinci la Stefan cel Mare (1359-1457), Iasi, 1978, p. 103; idem,Relafiile Moldovei cu Imperiul otoman panci la domnia lui Stefan cel Mare, in "Revista de istorie",t. 28, 1975, nr. 1, p. 37.88 F. Constantiniu, $. Papacostea, art. cit., p. 1139; V. Cioatan, Chilia in primul sfert al veacului alXV-lea, in "Revista de istorie", t. 34, 1981, nr. 11, p. 2093; N. Grigoras, op. cit., p. 105; idem, art.cit., p. 38.

83

si

si

,

www.dacoromanica.ro

172 Eugen Denize 12

rdmase neclare. Este posibil ca fie Dan al II-lea sä fi cucerit cetatea de la turci89,dupd care Radu Prasnaglava sä o fi predat lui Alexandru cel Bun, fie turcii Inii säo Li cedat lui Radu Prasnaglava care, la randul sat', a cedat-o domnului Moldovei".Sigur este insd faptul cd armatele otomane au pätruns si in Transilvania pe la Portilede Fier. La 24 septembrie 1420 a avut loc bätdlia de land cetatea Hateg, in careoastea transilvdneand condusd de voievodul Nicolae Csaki a fost zdrobitd91. Apoiturcii au devastat scaunul Ordstie, dupd care s-au intors in Banat, de unde au trecutDual-ea in imperiu92.

Se poate aprecia cä ofensiva militard si succesele obtinute de turci in daunaTarii Romdnesti, dar si a Moldovei si a Transilvaniei, au fost un rezultat direct allipsei totale de ajutor din partea celorlalte puteri crestine. Principalele state crestinecapabile sd ajute cu ceva rezistenta Tarii Romdnesti, Ungaria i Venetia, au preferatsã treacd pe un plan secundar lupta antiotomand, sä se impace cu sultanul, in cazulVenetiei, si sa se incaiere intre ele pentru a cuceri un alt teritoriu crestin, Dalmatia.Se poate observa din toate aceste evolutii faptul cä starea de pace sau de rdzboi intreVenetia si Imperiul otoman era unul din factorii decisivi care putea influentasituatia Tarii Romdnesti, a spatiului romdnesc in general. Atunci and cele cloudputeri se aflau in conflict, rornânii puteau sd fie destul de linistiti in privinta unoreventuale atacuri otomane de amploare. Dar când se instaura pacea, situatia seschimba, sultanul cdpdta mand liberd sa actioneze acolo unde credea cd estenecesar, tarile romdne fiind una din directiile sale predilecte de atac.

Dupd campania sultanald din anul 1420, situatia politica a Tarii Romfinestia cunoscut o inrautatire, mai ales in ceea ce priveste raporturile cu Poarta otomand.Mihail, mort in cursul luptelor, a fost inlocuit cu Radu Prasnaglava, alt fiu al luiMircea cel Bdtrdn, care se ardta dispus la concesii fatA de turci. Aceasta inscdunarea insemnat insd i declansarea unui rdzboi civil, care a durat pfind in 1427. PrinRadu Prasnaglava, o grupare boiereasca incerca sã preia puterea in TaraRomfineascd i sa guverneze pe bazd de intelegere cu turcii. Astfel, noul domn aincheiat o intelegere cu acestia, prin care a sacrificat conditiile obtinute prin luptdde Mircea cel Bastrân, admitând nu numai sä pläteascd haraci, dar si sa permitatrecerea prin Tara Romdneascd a trupelor otomane care, in anul 1421, au prddatsudul Transilvaniei93. Atitudinea sa era nefireascd pentru Tara Romdneascd, undeexistau forte capabile sa clued' o politica de rezistenta fatd de turci.

Impotriva acestei optiuni politice, care tindea sa transforme TaraRomfineascd intr-un stat vasal turcilor, a avut loc reactia unei bune pärti a mariiboierimi, care, in toamna anului 1422, a reusit sä-1 aduca pe tron pe Dan al-II-lea.Inscaunarea acestuia a insemnat reluarea luptei impotriva turcilor, in scopul

89 A se vedea scrisoarea lui Vladislav al II-lea al Poloniei care Sigismund de Luxemburg la J. Caro,Liber Cancellariae Stanislas Ciolek, vol. II, Viena, 1874, P. 160-161, apud F. Constantiniu,S. Papacostea, art. cit., p. 1140.90 N. Grigoras, op. cit., p. 105.91 V. Pervain. Art. cit., p. 75-76.92 Ibidem, p. 77.93 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 515.

www.dacoromanica.ro

13 Re lagile turco-venefiene i romeinii, 1396-1430 173

restabilirii situatiei din vremea lui Mircea cel Batran. Turcii au inteles foarte bineacest lucru §i nu au ezitat sal sprijine pe Radu Prasnaglava, ceea ce a provocatun adevarat razboi civil, incheiat In cele din urma cu victoria definitiva a lui Dan alII-lea, in primavara anului 1427.

In cadrul luptelor pentru domnie din Tara Romanesca situatia s-a schimbat,pe rand, in favoarea unuia sau altuia dintre pretendenti §i in functie de evolutiilecunoscute de relatiile internationale din jurul spatiului romanesc, de atitudineaUngariei sau a Venetiei fata de Imperiul otoman.

In ceea ce prive§te relatiile turco-venetiene, ele au evoluat in aceastaperioada de la starea de tensiune la cea de razboi, pentru a ajunge !Ana la urma lapace. Moartea sultanului care a refacut unitatea Imperiului otoman, Mehmed I,survenita in 1421, nu a schimbat cu nimic politica expansionista initiata de acesta§i continuata, cu aceea§i hotarare, de fiul sau, Murad al II-lea (1421-1444;1444-1451). Noul sultan 4i-a indreptat pentru inceput armele impotrivaConstantinopolului, cea mai importanta pozitie pe care cre§tinii o detineau chiar inmijlocul vastului sau imperiu. Intre 10 iunie §i 24 august 1422 el a atacat cu toatefortele capitala bizantina, ceea ce a facut ca Venetia sa-§i ofere serviciile demediator, dar frã succes". In anul urmator Venetia a cucerit Navarino in Moreea95,dar turcii, condu§i de Turahan bei, au distrus Hexamilionul §i au devastat Moreea cuexceptia posesiunilor venetiene96. In 1423, in fata amenintarilor otomane tot maimari, Andronic, guvernatorul bizantin al Salonicului, a cedat acest important ora§venetienilor97. Incercand sa explice sultanului de ce a ocupat Salonicul, Senatulvenetian I-a trimis in solie la acesta pe Niccolô Giorgio. Solul trebuia sa sustina cãcetatea lagunelor a ocupat Salonicul numai pentru ca acesta sä nu cada in mainileunei puteri ostile turcilor", iar daca nu ar fi reu§it sa-i convinga pe turci, trebuia sa-Icontacteze pe domnul Tarii Romane§ti, Dan al II-lea, ca acesta sa-i atace pe turci inprimavara anului 1424, ajutat, bineinteles, de forte navale venetiene". Evident,Venetia, posesoarea unei diplomatii excelente, cuno§tea foarte bine pozitia politica§i militara a domnului roman §i dorinta sa de a lupta impotriva turcilor. Din pacate,Niccolè Giorgio, ajuns la Adrianopol, a fost arestat la 7 martie 1424100, astfel Inc&nu a mai putut sa-I contacteze pe domnul Tarii Romane§ti.

Pentru a impiedica declan§area unui razboi cu turcii, Senatul I-a insarcinatpe Pietro Loredano, invingatorul din 1416, sa negocieze o noud pace cu Murad alII-lea, oferindu-i un tribut anual intre o mie §i cloud mii de ducatim. Loredano

94 F. Thiriet, La Romanie Vénitienne, p. 371; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezia e la ripresadell 'espansione ottomana al tempo di Murad II, in "II Veltro. Rivista della civilta italiana", annoXXIII, 1979, no. 2-4, p. 77.

M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezia e la ripresa, p. 77.96lbidem, p. 77-88.

Ibidem, p. 78; A. Popescu, art. cit., p. 49.98 F. Thiriet, Régestes, II, nr. 1898, p. 207, din 27 iulie 1423." N. lorga, Notes et extraits, I. p. 346-347.la° Midem, p. 362-363.i°1 Ibidem, p. 363.

"00

www.dacoromanica.ro

174 Eugen Denize 14

trebuia, de asemenea, sd-si dud. flota in fata portului Gallipoli pentru a-1 presa pesultan si a-1 obliga sd-si divizeze fortele, trebuia incerce ridice contralui Murad al II-lea pe Ismail, nepotul sdu102, r emirul de Smirna, Gazi Djuneid(1419-1424) si pe cel de Karamania, Ibrahim' 3. Si aceasta misiune a quat, astfelInc& in 1425 a inceput cel de-al doilea rdzboi turco-venetian, care va dura pfind in1430104.

La 31 octombrie 1425 Venetia a rdspuns favorabil propunerii lui Sigismundde Luxemburg privind realizarea unei ligi antiotomane. Inainte de 14 octombrie1425 Filippo Scolari cucerise Vidinul, iar sultanul, concetrdndu-si trupele laGallipoli, pornise spre Dundre". Venetianii s-au angajat sa intercepteze liniile decomunicatii ale turcilor, invitandu-1 in acelasi timp i pe Sigismund de Luxemburgsa intre in Salonic sau in posesiunile venetiene din Levant". Rdzboiulturco-venetian a avut insd o desfdsurare lentd, cu putine actiuni spectaculoase. Inmai 1425 turcii au inceput asediul Saloniculuim. In 1426 si 1427 Venetia a incercatsa salveze orasul prin incheierea unei paci cu sultanul, dar acesta a refuzat". inschimb insd, Sigismund de Luxemburg a reusit acest lucru in 1428109. In acesteconditii, obligata sd continue rdzboiul, Venetia I-a trimis, in 1429, pe AndreaMocenigo sa atace Gallipoli, acesta obtindnd mai multe succese in apropiere deacest oraslw. Dar, la 29 martie 1430 sultanul a cucerit Salonicul, cetatea lagunelorfiind obligata sa incheie pacea la 4 septembrie 14301".

Pacea incheiatd in prezenta solului Silvestro Morosini prevedea ca Venetiasa plateascd tribut sultanului pentru Lepanto si pentru teritoriile din Albania careapartinuserd lui Balsza. Negustorii venetieini puteau sd facd comert liber inposesiunile otomane, iar clauza strâmtorilor, strictumul, era reconfirmatd, dinacestea neputdnd sa iasd, rara aprobarea Venetiei, cleat navele comercialeotomaneH 2 .

102 Ibidem, p. 349; idem, Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 400.103 Idem, Notes et extraits, I, p. 364; F. Thiriet, Regestes, II, p. 215, nr, 1931; Camillo Manfroni, Lamarina veneziana alla difesa di Salonicca, In "Nuovo Archivio Veneto", nuova serie, t. XX, 1908,p. 18-20.104 Pentru acest räzboi al Salonicului a se vedea Camillo Manfroni, art. cit., p. 1-68; Franz Babinger,Le vicende veneziane nella lotta contro 1 Turchi durante il XV secolo, in vol. La civilta veneziana delQuattrocento, Firenze, 1957, p. 51-73; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezi e la ripresa,p. 75-94.i°5 N. lorga, Notes et extraits, I, p. 435.106 F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2006.107 Ibidem, p. 231. Nr. 2004; N. lorga, Notes et extraits, I, p. 408.108 N. Iorga,Notes et extraits, I, p. 342. 363-365, 391-395, 417-418, 462, 480-481, 501; F. Thiriet,Regestes, 11, nr. 1894, 1897-1898, 1931, 1843, 1980, 2006, 2018, 2051, 2066, 2073, 2105, 2111, 2127,2157; A. Fabris, art. cit., p. 78.109 A. Popescu, op. cit., p. 60.II° F. Thiriet, La Romanie vinitienne, p. 371; P. Lemerle, La domination venitienne a Thessalonique,in Miscellanea Gallioti, III, 1951, p. 219.

F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2182; idem, La Romanie vénitienne, p. 372; Diplomatarium Veneto-Levantinum, II, nr. 182; N. lorga, Notes et extraits, 1, p. 526-529.112 Diplomatarium Veneto-Levantinum, II, p. 345.

111

nO sa-i

www.dacoromanica.ro

15 Re latiile turco-venefiene qi romdnii, 1396-1430 175

Acest al doilea rdzboi turco-venetian §i pacea din 1430, prefigurarea uneicoalitii antiotomane la care sä participe i regele Ungeriei, Sigismund deLuxemburg, au fost evenimente care au influentat direct situatia Tarii Romfine§ti.Astfel, in 1427, profitand de faptul cA fortele principale ale sultanului Murad alII-lea erau indreptate impotriva Salonicului i primind ajutor din partea luiSigismund de Luxemburg, Dan al II-lea a reuit sA-1 alunge definitiv din tronul TariiRomâne§ti pe Radu Prasnaglava. La 3 iunie 1428 el a incheiat o pace cu turcii, princare era consacratd pozitia de autonomie a tarii, fapt confirmat §i de tratatul dinfebruarie 1429 incheiat cu Sigismund de Luxemburg"3. Dar ie§irea regelui Ungarieidin rAzboiul antiotoman, in 1428, §i apoi incheierea pacii turco-venetiene din 1430au §ubrezit pozitia lui Dan al II-lea §i a Tarii Romfine§ti. Dacd adaugam la acesteevenimente §i reizbucnirea luptelor pentru domnie, intelegem de ce turcii, profitAndde situatia de haos, §i-au reluat expeditiile de jaf la nord de Dun Are, in cursul uneiastfel de expeditii gasinduli moartea chiar Dan al II-lea.

ConsiderAm ch., din toate cele spuse pand aici, se poate constata faptul cA,incepand cu secolul al XV-Iea, situatia internationala a Tarii RomAnqti depindeainr-o mäsurd destul de importantä §i de starea de pace sau de rizboi dintre Venetia

Imperiul otoman. In general, pacea dentre cele cloud puteri avea consecintenegative asupra spatiului românesc, in vreme ce declan§area rdzboiului aducea ouwrare pentru tãrile romfine, le perrnitea sa profite de faptul Ca armatele otomaneerau prinse in luptã cu trupele venetiene pe teatre de operatiuni indepartate i nuputeau sa mai ameninte teritoriul de la nord de Dunfire. Aceasta situatie va devenimai clara in timpul lui Iancu de Hunedoara, ultimul mare cruciat pe care l-a datEuropa.

THE RELATIONS BETWEEN VENICE, THE TURKS AND THEROMANIANS. FROM NICOPOLIS TO THE FALL OF THESSALONIKI

(1396-1430)

Abstract

In this study, the author presents the problems of the threat outlined at thesouth of Danube and coming from the young and strong Ottoman Empire mainlyagainst Wallachia, but also against the entire space inhabited by the Romanians. Itwas a very serious threat, to which all the Wallachian voivodes tried to withstand bya very subtle politicy of alliances, but also by remarkable courage on the battlefield.The author emphasizes the fact that the threat coming from the south against theRomanian space did not have a constant character, as it depended in this period, aswell as in subsequent others, on the peaceful or belligerent relations between theOttoman Empire and Venice. When the two powers were at peace, the Ottoman

113 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 761.

si

si

www.dacoromanica.ro

176 Eugen Denize 16

danger was increasing, and when they were at war, the Ottoman danger decreased,because the Turks could not call up all their armies at the Romanian Danube. Thus,besides the direct relations established during the reign of Mircea the Elder, therelations between the Wallachians and the Venetians were also indirect, as bothsides were able to support each other as long as they adopted a hostile positionagainst the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro

STIINTE AUXILIARE

PRIMELE PREOCUPARI DE GENEALOGIEiN TARA ROMANEASCA (1727)

PAUL CERNOVODEANU

in mod paradoxal, primele preocupAri de genealogie se intalnesc in TaraRomfineascd in 1727 la un boier moldovean, privind descendenta lui Nicolae VoddMavrocordat din domnii Mmatini ai Moldovei.

Se cunoate interesul manifestat de cel dintdi domn fanariot din Wileromfine pentru istoria Moldovei §i a Tarii Române§ti i dorinta sa de a fi recunoscutca succesor al dinastiei ce a cArmuit vreme de aproape trei veacuri destineleMoldovei.

Intelept, cult §i fin diplomat, Nicolae Mavrocordat a fost un mare iubitor decarte, el insqi autor de lucrAri parenetice sau filozofice, posesor al unei valoroasebiblioteci, mo§tenitd de la tatäl sau Alexandru Exaporitul §i sporia prin danii,achizitii sau prelucrari din fondurile brâncovene§ti §i cantacuzine. Dornic sãcunoascA temeinic trecutul tarilor peste care a domnit in cloud rAnduri, NicolaeMavrocordat a introdus in biblioteca sa vechile cronici ale lui Grigore Ureche,Miron §i Nicolae Costin in copii executate de talentatii sai dieci §i caligrafi de laCurtea din Bucure§ti, Constantin Vladulovici §i Radu Lupescu logofetel de Divan,intre 1724-1729, dupA cele mai autorizate versiuni lAsate de cunoscutul diac §icronicar moldovean Axinte Uricariul. Tot initiativei domnului se datoreazA i istoriadomniilor sale in Moldova, cea dintdi (1709-1710) alcatuitä de marele logofAtNicolae Costin, iar cea de a doua (1711-1715) de Axinte Uricariul; cele douAdomnii din Tara RomaneascA (1715-1716 §i 1719 doar pfina la 1728) au fost scrisede marele vornic muntean Radu Popescu, toatefiind copiate in manuscrise pentruuzul personal al lui Nicolae Vodd Mavrocordat. In aceastd pleiada de lucrdri istoriceromâne§ti reunite de domn in biblioteca sa se integreaza §i Vita ineillatului domn loNicolae Alexandra Voevod datoratà marelui logorat Nicolae Roset la 1727.

Inainte de a examina cominutul acestei lucrari cu caracter genealogic, secuvin a fi facute cfiteva precizari asupra autorului ei. Nicolae Roset, nascut pe la1680, era fiul cel mai mare al atotputernicului boier, mare vistier apoi mare vornical Tarii de Jos, lordache Roset (c. 1645 c. 1720), "invrajbitoriu de domni" sau"matca tuturor rautAtilor" dupd cum I-a poreclit Neculce, nAscut dintr-o a douacAsAtorie a sa cu o Zamfira, rAposatA la 1688. Tfinarul Nicolae a avut parte de oeducatie ingrijità, dispunAnd ca profesori de iezuitii de la biserica catolicd din Iasi,invatand, pe lAnga greacd §i rornând, latina, italiana i germana. El a slujitintereselor tatalui sau §i ca tank postelnic este insurat de acesta in 1705 cu Ancuta,una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, ca pret al impackii partidei

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 3 4, p. 177 189, 2002www.dacoromanica.ro

178 Paul Cernovodeanu 2

"CupArestilor" cu domnul muntean, strdmutandu-se in Tara RomAneascd. Aici i s-aundscut cloud fiice, Maria si Safta, singurii sal copii. In 1714 Nicolae Roset aimpArtAsit trista soartã a familiei lui Brâncoveanu, find dus in surghiun cu ceilaltigineri ai domnului mazilit (si executat impreund cu fiii la Istanbul) si rdindndnd maimulte luni in temnitA a fost trimis cu soacra i cumnatii sal in Anatolia. El a fosteliberat abia in 1717 si readus cu restul familiei fostului voievod in tard in convoiulnoului domn loan Mavrocordat, numit in scaunul Tdrii Romdnesti dupd prindereafratelui sdu Nicolae Vodd de Care austrieci in Bucuresti si a intemnitarii acestuia laSibiu. Roset a ardtat pe atunci fidelitate Mavrocordatilor si mai ales fatd de Nicolae,reinscdunat la Bucuresti in 1719, dupd moartea fratelui sdu loan. A ocupat succesivdregatoriile de mare paharnic (1717-1723,1723-1724), mare clucer (1723,1724) simare logofdt (1725-1727). De altfel Nicolae Roset i Nicolae Von Mavrocordat sesi inrudeau, find yeti de al doilea dupd mama, iar insusi beizadeaua loan, fiul luiAntonie Vodd Roset sau Ruset al Moldovei i unchiul de var primar al lui NicolaeRoset, era insurat cu Ileana Mavrocordat, sora lui Nicolae Vodd. Vita strdmosilor luiMavrocordat este alcdtuitd i inchinatd domnului de Nicolae Roset la 1727. Totusicomportamentul sdu devine ambiguu, poartd corespondent:a si cu generalii imperialidin Transilvania, este suspectat de sprijinirea pretentiilor lui Mihail Racovita lascaunul principatului muntean, iar raporturile sale cu domnia se rdcesc. Dupd oscurtA peregrinare in Oltenia ocupatd de austrieci, se refugiazd la Brasov, unde Iimoare sotia Ancuta, la 12 aprilie 1730, se converteste la catolicism i primeste titlulde conte al Sf. Imperiu romano-german la 25 februarie 1733 de la impdratulCarol al VI-lea, acceptand peste un an scrisorile de indigenat austriac si maghiar.Rams vdduv Inca din 1730, Roset s-a recdsätorit la Brasov la 26 ianuarie 1738 cu"ilustrissima" Herula Lucrezia de Caruga, cu care n-a avut copii. Vdduv pentru adoua oard, särdcit i dezamagit, "contele" Roset se intoarce in Tara RomdneascAinainte de 1742, trdind in mare modestie la mosia sa din Stefdnesti, fAcfindu-si diatala 18 decembrie 1758; a murit curdnd dupd aceastA data'.

Ce motive 1-au indrituit pe Nicolae Roset sä scrie Vita ascendentilor luiNicolae Mavrocordat ? Faptul cA erau rude nu conta, totusi, prea mult, ci maidegrabd ambitia I-a determinat pe acest boier sä incerce a intra in gratiile domnuluisi a se bucura de anumite privilegii, menite a-i satisface orgoliul i dorinta deparvenire, jucAnd in realitate "la cloud' capete". Faptul cã II adula pe Mavrocordatnu-I impiedica sä intretind relatii cu generalii imperiali din Transilvania si cucercurile iezuite din Polonia, Ungaria i Transilvania. In orice caz, scrierea nu esteizvordtd din indemnul domnului, asa cum se poate constata in alte lucrdri dedicatelui. Roset a dorit doar sa flateze amorul propriu al domnului i, cunoscAndu-isldbiciunea pentru onoruri i pasiunea pentru istorie, s-a integrat curentuluiistoriografic general initiat de Mavrocordat ; avAnd la indemdnd, ca mare dregAtororiginar din Moldova, cronicile lui Grigore Ureche i Nicolae Costin i posibil una

I $tefan D. Grecianu, Contele Nicolae Rosetti, in "Revista pentru istorie, arheologie si filologie", t. IX(1903), p. 213-245 ; General Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. 1, Bucur4ti, 1938, p. 53-56.

www.dacoromanica.ro

3 Preocupciri de genealogie in Tara Romeineascei 179

polona, folosita, poate, din biblioteca domnului sau a iezuitilor, a alcAtuit aceastascriere. Ea era precedata de stihuri asupra pecetii §i vita, insotind o splendidaminiatura infati§and armeriile reunite ale Moldovei §i Tarii Romfine§ti zugravite cumare indemfinare de un artist caligraf. Urma apoi dedicatia in stil retoricencomiastic, hiperbolizand personal itatea domnului apoi Vita prea sleivituluineam..., adica genealogia liniarA a lui Nicolae Mavrocordat scoborator prin femeidin Alexandru cel Bun al Moldovei §i in sfar§it dezvoltarea Vi(ei prin infati§areafaptelor celor mai de seama ale inainta§ilor domnului din scaunul Moldovei. Textulopusului s-a pastrat in cloud manuscrise din Biblioteca Academiei Române : a) subnr. 353, in f°, intre f. 342-357 v°, intr-o compilatie de cronici dupa o copie scrisa delogofatul de Divan Radu Lupescu inainte de 1730, reunind Vifei textele din Deneamul moldovenilor a lui Miron Costin §i Letopiseful Teirii Moldovei de NicolaeCostin; manuscrisul a apartinut bibliotecii lui Nicolae Vocla Mavrocordat, apoislugerului Nicolae Grecianu, publicistului Cesar Bolliac care a editat foartedefectuos continutul Vifei in "Trompeta Carpatilor"2 i apoi erudituluiD.A. Sturdza, care a dAruit miscelaneul Academiei Române in 1885; b) subnr. 1354, in 8°, f. 6-34 v°, miscelaneu, copie din 1727 scrisa de Stanciu erei de labiserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti pentru Nicolae Mavrocordat. Contine §itextul V4ei lui Mavrocordat alcatuit §i de vistierul Constantin Vacarescu.Manuscrisul a apartinut familiei lui G. Dem. Teodorescu, care i-a analizatcontinutul intr-un articol publicat in "Arhiva" din Ia03, intrAnd ulterior in BibliotecaAcademiei Romane.

Titlul opusului era urmatorul : Prea sleivita vifei a prea luminatului si preadomnu lo Nicolae Alexandru Voevod, marile, bunul prea infeleptul

stapeinitor a toata Tara Romeineascei dinpreunei si cu toate slávitele fapte afericifilor sal streimosi, carii cu mare laudii au inpodobit scaunele Dakiei, dinistoriile [ardor noastre si a celor striline pre scurt adunatei in Bucuresti intru aloptulea an din a doao domnie a Milriei Sale de dumnealui Nicolae Roset vellog<ofa>t l<ea>t 7235" <=1727> (ms. 353, f. 342). Urmau apoi Stihuri asuprapecefii si a vif ii (ms. 353, f. 342 v° 343 ; ms. 1354, f. 6-6 v°) alcatuite in stilditirambic :

"... Corbul §i cu zimbrul, arme minunate,Suptà o stapanire de Dumnezeu dateCorbul iaste semnul Tarii Romanesti

Dupre cum §i Zimbrul ceii Moldovenqti$i cu al tau vestit, biruitoriu numeSã impodobescu cu multA minune$i toata Dachiia mult sa feric4teCandu de a ta vita sa obladuia§te

2 Pré skivita vita a pré luminatului .yi pré inã4atului domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, in"Trompeta Carpatilor", an IV (1866), nr. 423-425 si an X (1872), nr. 963-964.3 G. Dem. Theodorescu, Originea Mavrocordafilor, in "Arhiva...", t. V (1894), p. 294-300. VeziN. Iorga, Istoria literaturii romdne, ed. a II-a, vol. 11, Bucure§ti, 1925, p. 227-232.

si

inalfatului $i

www.dacoromanica.ro


Care din despotii CrAiei SArbesti$i din Jaghelonii a ceii Lesasti

To Soirrow fipcoow sange prea inAltatCu mult 'ape* foarte minunat

Odras lit prin $tefani si Alexandri'n vecieCu slava'npodobeste a ta semnitieDanie dar sa fie, cununa-n pletéste

Cu slava si cinste l te'n podobéste"4.in predoslovia Vitei prea slavitului neam (ms. 353, f. 343-344 v° ; ms. 1354,

f. 7-9 v°) in acelasi stil hiperbolic i exagerat retoric, impingand flateria pAna laexces, Nicolae Roset tinea sa omagieze virtutiile stapAnului sau : "...1ncepandu darAsi eu, prea luminate i prea inaltate Doamne, a insemna slavitele fapte a marilorMarii Tale stramosi si cunoscfindu-ma totusi cu totul slab si neputincios a putea pecum se cade a scrie curgerea laudatelor lucruri cu care fericitii strAmosii MAriei Talescaunile domnilor Dachiei au impodobit, nici de cum nu m-asi fi ispitit a luacondeiul, frà numai dispre altd parte socotind cA precum diamanturilor celorscumpe i mari nu le trebue alta podoaba, iale singure sie destulA podoaba,ce Inca cu cat santu mai goale i fara de foae, cu atAta sunt si mai frumoase si maiscumpe, asemene si slavitele fapte a celor mari, iale singure nu cu alte podoaberitoricesti, Idea numai cu singur adevarul impodobite, sunt si mai frumoase si maitemeinice. Aciasta daru mai dupa urma socoteala, inpreund si cu al obstei folo;,mi-au dat indrazneala a aduna din istoriile tarilor noastre si a celor strAine «Prealuminata vita a prea slavitului Mariei Tale neam», care pe scurt insemnAnd-o,bunatatii Mariei Tale o afierosescu i ca un lucru ce iaste al Mariei Tale si maivartos ca toate marile fapte a slavitilor domni care aicea santu coprinse, $aaseamana foarte si Inca raman si intrecute de céste ce intru luminat sufletul MariiTale vedem stralucitoare, cu care tuturor acelora ai Mariei Tale slaviti stramosi, runumai te asémeni foarte, ci cu prea inalta intelepciune (care de filozofi ca oimpArateasä netvm tthv 'apathy se numeste) pre toti fara mAsura ii covArsästi, devréme ce nu numai a Rasaritului nostru si a prea invatatei oare când Eladei, steastrAlucitoare intru ceata veacului de acum te vedem, ci Inca cu inaltimea si latimeaintelepciunii tale si cu prea buna otcarmuire spre folosul de obste a crestineviiacestiia tan l cu prea mare evlavie Spre toate céle dumnezeesti, asemAnatuintocma te privim cu cei mai mari si mai év dperti dintre monarhi ai crestinesdiEvrope, adeverindu-sd pe deplin in tara noastra cuvantul inteleptului care zice cA,atunci vor fi craiile fericite candu vor stdpani filosofii sau and cei ce vor sal:411ivor fi filosofi. Ma rog daru bunatatii Wadi Tale cei mari sa priimesti cu ochia ciasta a mea pe scurt adunatd insemnare, in care la céle ce (din lipsa puterii) nuvoiu fi putut ajunge unde s-ar fi cazut, voi munci a face destul cu fierbinte (dintre

4 Stihurile sunt reproduse in Intregime la Ion Bianu, Remus Caracas, Catalogul manuscriptelorromcinef ti, vol. II, Bucuresti, 1913, p. 65-66, nr. 353. Dedesubtul stihurilor pe ms. 1354, f. 6 v° se AAinsemnarea : "AciastA carte domneascA iaste a lui lrineiu monah", trecutA in posesia sa din bibliottcaMavrocordatilor.

fiindu-si

Manzi,

www.dacoromanica.ro

5 Preocupliri de genealogie in Tara Romtineascá 181

plecata inimA) rugdciuni cdtre Proniia cea de sus pre carile neincetat rugand-o, ca sdpdzeascd pre MAriia Ta, inpreund cu toatA luminata casa Wadi Tale, intru multi sifericiti ani, rdmaiu pAnA ce abur voi avea cu gura §i cu inima, Al MAriei Tale mica siprea plecatd slugd Nicolae Roset vel 1og<old>t"5.

DupA predoslovie urma materialul pur genealogic al opusului constfind dinprezentarea liniard a descendentei lui Nicolae Mavrocordat din Musatiniimoldoveni:

Vita prea slavitului neamAlexandru VocIA, cel numit bun si mare, carile sA trage din neamul

domnilor Dachiei, incA de la discdlecarea cea dintfii de Traian inparat, avu fiiu preIlia§ VocIA

Ili ias VodA au avut fiiu pre Alixandru VodAAcesta Dias VodA au avut doamnA pre Sof ia, sora lui Vladislav Iaghello

crai u I lesescuAlexandru Vodd au avut fliu pre Bogdan VocraBogdan VodA au avut fliu pre Stefan Vodd cel bunStefan VocIA cel bun au avut fiu pre PAtru VodA Rare§PAtru VocIA Rare§ au avut fi iu pre Ilia§ Vodd si doamnA pre doamna Elena,

din slAvitul neam al despotilor crailor sarbestiIliia Vodd au avut fiuu pre Alexandru VocIAAlexandru Vodd au avut flied pre doamna CasandraDoamna Casandra au avut flied pre doamna SultanaDoamna Sultana are flu pre Maria Sa Prea luminatul si prea indltatul domnu

nostru lo Nicolae Alexandru Voevod carele din slAvit sdnge acestor mari si bunidomni sA trage, adecd din vita Iaghelonilor §i a Despotilor si a domnilor Dachiei"(ms. 353, f. 345-345 ; ms. 1354, f. 10-11).

in sfArsit Vita se incheie cu o scurtA cronicd in care erau proslAvite fapteleinainta§ilor cei mai de seamd ai domnului Mavrocordat, in rAndul cArora erau trecutiAlexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Petru Rares. Faptele sunt adunate dupdcronicile lui Grigore Ureche vornicul (amintit in mod expres : "Iétopisetul luiUréche vornicul", ms. 353, f. 345 ; ms. 1354, f. 12 v°) si logofatul NicolaeCostin. Se mentioneazA in mod singular si numele lui "Matei de Mihovia, istoriclesesc" (ms. 353, f. 347 v° ; ms. 1354, f. 16), fiind vorba de istoricul si geograful din,Cracovia, Maciej Miechowita (1453-1523)6, autor al lucrdrii scrisA in limba latindCronica Polonorum, publicatd la Cracovia in 1519. Acest autor este citat incontextul domniei lui Alexandru cel Bun : "Marturiséste dar si Matei de Mihovia,istoric le§esc de acest Alexandru VodA zicAnd : Alexandru VodA domnul Moldovei,cu armele sale ale biruitoare, Tara Le§ascA o au cAlcat" (ms. 353, f. 347 v° ;ms. 1354, f. 16), care in original sunA : "Sub eo te<m>pore Alexander Voeivoda

5 "Predoslavia" a fost reprodusA si in I. Bianu si R. Caracas, op.cit.,11, p. 66-67, nr. 353.6 Slownik Historii Polski, ed. VI-a, Warszawa, 1973, p. 250.

v°

www.dacoromanica.ro


Valachiae, qui homagialis regis putabatur, castra terras Podoliae vastavit"7. Esteposibil ca aceastd lucrare sd fie cunoscutd de logofatul Roset de la iezuitii dinPo Ionia sau sA apartind chiar bibliotecii lui Nicolae Vodd Mavrocordat.

In ceea ce priveste analiza textului mai dezvoltat al Vitei, avand pe marginisentinte in limba latind scrise de maim unui cititor ceva mai tardiv, el nu faceobiectul studiului de fata deoarece constituie o cronicd prescurtatd si nu ogenealogie. Sunt amintite doar trei precizari de ordin genealogic, dintre care una egresitd, atribuind ca doamnd a lui Ilia§ I, fiul lui Alexandru cel Bun pe "Sofia sora(!) lui Vladislav laghelo craiul lesesc" (ms. 353, f. 348 v° ; ms. 1354, f. 18);celelalte cloud' mentiuni se referd la flica lui Radu cel Frumos al Tdrii Romanesti,sotie a lui Stefan cel Mare (ms. 353, f. 353 v° ; ms. 1354, f. 23 v°) si la doamnaElena, sotia lui Petru Rares, care se trdgea din neamul despotilor Serbiei (ms. 353,f. 354 v° ; ms. 1354, f. 28 v°).

Acum dacd examinAm textul scurt al Vitei, adicd genealogia liniard de laAlexandru cel Bun la Nicolae Mavrocordat, descoperim strecurate dupdcunostintele defectuoase ale epocii mai multe erori de filiatie i chiar aliantadinasticA cu Jagelonii poloni este gresitd. Astfel Dias I, fail cel mai mare al luiAlexandru cel Bun, a fost cdsätorit nu cu sora regelui polon Vladislav al II-leaJagello asa cum eronat s-a pornenit in letopisetul lui Nicolae Costin, sursa deinspiratie a logofAtului Roset8 ci cu cumnata sa Maria sau Mafika Holszanska,sora Sofiei (Sonka) sotia lui Jagello i arrifindoud fiicele kneazului lituano-rusAndrei Olgimontovici si ale kneaghinei Alexandra Ivanova de Druck9. Acest Ilia I

a avut intr-adevdr ca flu pe Alexandru al II-lea, domn al Moldovei (cu intreruperiintre 1442-1445), dar acesta n-a fost tatal parintelui lui Stefan cel Mare, Bogdan alII-lea, domn intre 1449-1451 si care, in realitate, era bdiat din flori al lui Alexandrucel Bun. In sfarsit unde Vita strdmosilor lui Mavrocordat greseste in modfundamental este acolo unde scoboard pe Alexandru VodA Ilias, domn in TaraRomdneascd i apoi in Moldova, CU intreruperi intre 1615-1633, strAbunicul matemal lui Nicolae Vodd Mavrocordat, din Ilia§ al II-lea Turcitul, domn al Moldoveiintre 1546-1551, fiul lui Petru Rares! Departe de a fi fiul domnului trecut laIslamism, Alexandru Ilies a fost in realitate fiul unui pretendent Ilie (c. 1555c. 1600), copil din flori al lui Alexandru Vodd Ldpusneanu, domn (1552-1561,1564-1568), care era la rAndul sau fiul natural al lui Bogdan al III-lea, domn (15041517), feciorul lui Stefan cel Mare'°. Asa cd Mavrocordat n-avea cum sA scoboare

7Mathias de Miechow, Cronica Polonorum, Cracovia, 1519, p. 289.Nicolae Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii panel la 1601, ed. loan $t. Petre,Bucuresti, 1942, p. 213. Aceasta a preluat eronat informatia corectA din cronies lui Grigore Ureche,Letopisepil Tarii Moldovei, ed. a Il-a P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 82, ce atestA câ "IliiasuVocIA au fost tinut o sorA a crdiasii, a Zofiei", referindu-se la sofia regelui polon Vladislav al II-leaJagello.

9 Constantin Rezachevici, Cine a fost sofia lui Ilie voievod, fiul lui Alexnadru cel Bun? Un alt episoddinastic moldo-polono-lituan, in "Arhiva genealogica", t. II (VII), 1995, nr. 3-4, p. 11-18 + tabelagenealogica.i° Stefan S. Gorovei, Musatinii, Bucuresti, 1976, p. 153-160 si arborele genealogic de la p. 170.

8

www.dacoromanica.ro

7 Preocupeiri de genealogie in Tara Romeineascä 183

pe linie materna din Petru Rare§, la rândul sAu fiu natural al marelui Stefan. insffir§it primul domn fanariot, fiul Exaporitului, a avut intr-adevAr ca mama peSultana, fiica tarigradeanului Constantin Hrisoscoleu §i a domnitei Casandra, fiicalui Alexandru Vodd

AceastA inchinatA aparent cu mult respect §i consideratie de marelelogoat Nicolae Roset lui Nicolae VodA Mavrocordat, pare a nu fi multumit pe celomagiat, poate §i din pricina existentei unor disensiuni de ordin politic intre cei doi,fidelitatea boierului neinspirAnd incredere domnului din pricina legaturilor mareluidregator cu Racovita, cercurile iezuite de peste hotare cu imperialii, dar indiferentde motive pe care nu putem sA le cunoa0em exact primul fanariot din Wilenoastre a insarcinat pe un alt boier, marele vistier Constantin VdcArescu, chiar inanul 1727 and i-a dedicat Roset lucrarea sa, sa-i alcAtuiascA, la rândul sdu "vita"strAmo0lor. Nu cunoa0em prea multe amAnunte biografice asupra acestui dregator,fiu al marelui clucer Ianache VdcArescu, martirizat cu Brâncovenii la Istanbul in1714, i al StancAi, sora marelui logofAt Bared Cojescu, slujind ca vAtaf de copiiin 1690 sub Constantin Brâncoveanu, mare pitar (1724-1726) §i mare vistier(1726-1729) sub Nicolae Mavrocordat iar mai tarziu mare logofAt intre1732-173312. A fost insurat cu Maria, fiica marelui logofAt Iordache Cretulescu §i adomnitei Safta a lui Constantin Brâncoveanu, având o singurd fatA, Elena, sotiamarelui ban Mihai Cantacuzinou. Nu detinem nici o informatie asupra pregatiriiintelectuale a lui Constantin VdcArescu. Boierul, de altfel inrudit cu logofatulNicolae Roset, fratele sAu marele serdar Barbu VAcArescu tinfind in cAsAtorie pe soralui Roset, Ruxandra", a executat porunca domnului dupA cum dovede0e titlulcompilatiei sale intitulatä Luminata yip a neamului prea luminatului, preainaliatului i blagocestivului domn a toatei Tara Rumeineascei lo Nicolae AlexandruVoevoda. Scoasei din létopisetele moldovenegi cu porunca Ineillimei Sale de prea

plecatul den slugile Meiriei Sale, Costandin Veiceirescul vel vist<ier> la leat 7235<=1727>. (ms. 1354, f. 38).

Se constatã deci, in mod clar, cd Vdcdrescu a executat o lucrare comandatA.Iar dacd analizAm continutul Vitii alcAtuita de acest boier pentru Nicolae VoddMavrocordat, constatärn cu usurintd cd ea nu constituie decat un rezumat al lucrAriialatuite de Nicolae Roset §i nu strA1uce0e de fel prin originalitate. Fara a constituiun plagiat absolut, aceastA NO nu reprezintd in terminologia modernd dee& un"digest" al Vitei lui Roset, urmatA fidel in forma i continut. Dupd o acuareld in

I I Mihail-Dmitri Sturdza. Dictionnaire historique et généalogique des grandes families de Grece,d Albanie et de Constantinople, Paris, 1983, p. 320.12 Theodora Radulescu, Sfatul domnesc si alti mari dregatori ai Tarn Romtinesti din secolul alXVIII-lea. Liste cronologice ci cursus honorum, Bucuresti, 1972, partea 1, p. 127; partea II, p. 295,297; partea III, p. 447, 464; partea IV, p. 668; Nicolae Stoicescu, Dictionar al mardor dregdtori dinTara Romeineascd si Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 252.13 Dan Berindei, Urmasii lui Constantin Briincoveanu si locul kr in societatea romtineasca.Genealogie istorie, in vol. Constantin Brancoveanu (coord. Paul Cernovodeanu, FlorinConstantiniu), Bucuresti, 1989, p. 277, 281, 284 si arborele genealogic D IV din Anexa.14 N. Stoicescu, op.cit., p. 252 si 437.

I

ci

that".

www.dacoromanica.ro


culori, executatä cu mare acuratete de un desenator caligraf iscusit, reprezentândsterna reunitä a Moldovei si Tarii Românesti (ms. 1354, f. 38 v°) si Med a mai aveanici o predoslovie sau epistolA dedicatorie inchinata domnului, Vita se prezintA, casi modelul sAu, sub cloud forme: cea de genealogie liniarA condensatA de laAlexandru cel Bun la Nicolae Vodd Mavrocordat (ms. 1354, f. 39-40) si de scurtAcronicA relevând faptele cele mai de searnä ale inaintasilor pe linie maternA aidomnului fanariot, printre care erau socotiti Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare siPetru Rare§ (ms. 1354, f. 41-53). IatA cum aratd textul Vitei prescurtate cu caractergenealogic :

"Vita Domnescului nearn al Mdriei Sale Io Nicolae Alexandru Voevoddomn Tardi Rumimesti, care se trage de la lAudatul Alexandru Vodd, domnulMoldovei, carele cel bun si cel mare s-au numit.

Vestitul Alexandru Vodd, carele au trimis si sol la soborul de la Florental5,avut-au fiiu pre Iliias Vodd.

Iliia Vodd, au avut fiiu pe Alexandru Vodd.Alexandru Vodd, feciorul lui Iliias VocIAau avut fiiu pre Bogdan Vodd.Bogdan VodA au avut fiiu pe Stefan VodA cel bun.Vestitul Stefan VodA doi fii au avut, pe Bogdan Vodd i pe Patru VodA RaresBogdan Vodd, feciori parte barbäteascAl6 n-au avut iar Pätru VodA Rares au

avut fiiu pe Ilia Vodd.IIiia VodA avut-au fiiu pe Alexandru Vodä, mos despre mumd a MAriei Sale

Io Nicolae Voevod, pentru cd Alexandru VodA, au avut fiicA pe doamna CasandraDoamna Casandra au avut flied pe doamna Sultana.Doamna Sultana are fiiu pe Maria Sa 10 Nicolae Alexandru Voevod carele

s-au coronat de la Dumnezeu, de doao ori ca domnu TArdi Moldovei si de cloud oriTaal Rumânesti".

AsemAnarea textelor variantelor genealogice i cronicaresti ale lui Roset siVAcArescu se poate dovedi prin cea mai sumard comparatie. Efortul intelectual al luiVdcArescu a fost minim si nu s-a ridicat la nici un standard acceptabil, copiind servilpe predecesorul sAu. Textul Vitei lui VdcArescu in forma genealogica prescurtatd sicea extinsä cronicareascd s-au consemnat in acelasi manuscris miscelaneu,continfind i Vita lui Roset, astAzi la Biblioteca Academiei Române sub nr. 1354,alcatuit de popa Stanciu de la biserica Tuturor Sfintilor pentru Nicolae VoddMavrocordat si a facut obiectul studiului amintit al lui G. Dem. Theodorescu".Prescurtarea genealogica a Vitei lui VAcArescu este insotita si de o traducere latinäcontemporand anonirnA intitulatä Origo Celsissimae Familiae extracta ex historiisMoldaviae (ms. 1354, f. 53 54) si de o altä tälmAcire in limba greacd atat a

15 Informatie luata de VAcArescu din textul cronicAresc al Vi(ei alcAtuitA de Nicolae Roset: "Trimis-ausol si la soborul de la Florentiia" (ms. 1354, f. 246 v°; ms. 1354, f. 14 v°).16 Eroare fundamentala, preluata tot de la Roset, deoarece tocrnai din acest Bogdan se trage Alexandru

strabunicul lui Nicolae Vodd Mavrocordat si ttu din Petru Rams.17 G. Dem. Theodorescu, op.cie., p. 297-298.Ilia§,

v°

www.dacoromanica.ro

9 Preocupciri de genealogie in Tara Románeascei 185

textului genealogic (f. 56-57), cat §i a celui cronicAresc (f. 58-72 v°) scris cucaractere cursive §i purtand la sfaqit semnAtura autografa : "Egapety8a Sópa"adicA "Smaragda domna", care a fost cea de a treia §i ultimA sotie a lui NicolaeVoda Mavrocordat, fiica grecului tarigradean Panaiotache Stavropoleos, cu care s-ainsurat in 1719 la Constantinopol, inainte de a recApata scaunul de domnie al TAriiRomane§ti. Doamna Smaragda era o femeie deosebit de aleask inteligentA, cultivatA§i energica, sustinanduli sotul §i copiii din casatoriile lui anterioare ca §i pe ai lorproprii in perioada 1719-1730 *i chiar mai tarziu, in perioada vaduvieiInteresul aratat pentru spita inainta§ilor sotului ei a fost dovedit §i prin talmacirea inlimba greacA a Vitei lui Nicolae Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcarescu informa prescurtaa i extinsa, care nu §tim daca Ii apartine, dar oricum poartA lasfar§it iscAlitura ei autografa, ceea ce presupune mAcar o lecturA a textului. Al doileamanuscris in care s-a pastrat Vita apartinand lui VAcArescu, dar fara a mai fimentionat numele autorului, continand forma ei scurta (f. 3-4), cea extinsa (f. 5-16)§i un fragment din tAlmAcirea greceasca (f. 17-17 v°) a fost cel miscelaneic copiattot de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucure§ti, azi ms. 1299 dinBiblioteca Academiei Romane, continand §i cronicile domniilor lui NicolaeMavrocordat in Moldova alcatuite de Nicolae Costin §i Axinte Uricariul §i din TaraRomaneascA datorate lui Radu Popescu. Este interesant de mentionat faptul cAtextul genealogic scurt al Vitei lui Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcArescu afost atribuit din inadvertenta vornicului Radu Popescu de ate compilatoriicronicilor inchinate domnului Nicolae Mavrocordat, Radu Lupescu logofdtul deDivan §i popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucurqtii9. De aceeaastAzi figureaza in mod eronat in cuprinsul cronicii lui Radu Popescu, in editiaconsacratA a lui Constantin Grecescu', Vita prea luminatului neam al preadomn Io Nicolae Alexandru Voevod care de fapt apartine vistierului ConstantinVacdrescu, farA ca editorul sd fi avut curiozitatea sd compare cele cloud texte.

In finalul acestei analize inchinate celor dintai preocupari de genealogie inTara Romaneasca in al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, intalnite la unlogofat originar din Moldova, la un vistier din Tara Romaneasca §i la o doamnd atarii de origine greacA, este cazul sA amintim ca prima lucrare documentatA degenealogie din principatul muntean, Genealogia Cantacuzinilor de la 1787, sedatoreazA marelui ban Mihai Cantacuzino, care a fost de fapt ginerele pomenituluivistier Constantin ValcArescu, tinand in casAtorie pe fiica acestuia, Elena, in acest felcontinuandu-se i ridicandu-se la un nivel superior cuno§tintele in domeniul acesteiinsemnate discipline a istoriei.

18 C. Gane, Trecute vieti de doamne i dornnife, ed. V. Leahu, vol. II, Iasi, 1972, p. 164-166.19 Vezi la Biblioteca Academiei Române ms. 100, 121, 327 si la Biblioteca Central& din Blaj ms 59(compilatie de Radu logoatul de Divan) si tot la Biblioteca Academiei, ms. 58, 239, 241, 3532 si 4225(compilatie de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti), cf. C. Grecescu,Infroducere la Radu Popescu vornicul, Istoride domndor Tdrii Romlinefti, Bucuresti, 1963, p. XCV-Csi CIV-CV.20 p. 215.

sale's.

unclem,

indllatului

www.dacoromanica.ro


V4aprea luminatului domn lo Nicolae Alexandru Voevodalcatuita de logontul Nicolae Roset (1727), insusitasi de vistierul Constantin Vacarescu (1727)

Alexandru cel Mare si Bundomn al Moldovei 1400

domneste 32 de ani2

lhas (I) $tefan (II)domn al Moldovei domn al Moldovei= Sofia sora (!) lui VladislavJagello regale Poloniei

I

Roman (Ill) Alexandru (II)domn al Moldovei domn al Moldovei

Bogdan (II)domn al Moldovei

2

$tefan cel Bun 4i Mare0 Putna domnie de 47 de ani

= fiica lui Radu cel Frumosdomn al Tfirii Românesti

1 2

Bogdan (Ill)domn al Moldovei- domneste 12 ani -

Petru Rares0 Probota

dotiä domnii in Moldova= Elena din despotii Serbiei

1 2

llias (II) $tefandomn al Moldovei domn al Moldovei

domneste 2 ani

Alexandrudomneste de doua ori in Tara Romaneasca

si de doua ori in Moldova2

Ilia (111) Casandradomn al Moldovei

SultanaAlexandru Mavrocordat Exaporitul

Nicolae Voda Javrocordatdomneste de doua ori in Moldova si

de douA ori in Tara Romaneasca

1

=

www.dacoromanica.ro

Skarlatos Beglitzit 5 III 1630 0 Bis. Haskioi/CP°'sorgar al Seraiului sultanului

= N. N. Karadja

Roxana(c. 1605-= 1.domn(1623si al2. ConstantinopolNicolaedinnegustor

Asaninac. 1684) = Constantin

Tecuci 1623 Alexandru Cuconul c. 1600al Tarn Romfinesti TaraVIII 1627 XI) sub

Moldovei (1629 VIII 1630 IV)1635

MavrocordatChios (c. 1599 1653)

de mAtAsuri in Fanar

Rusetc. 1678) cupar in

Rom. 29 X 1627 apoi in MoldovaVasile Lupu (1632-1653)

Alexandru Mavrocordat (2) lordache RusetExaporitui (7 X1 1641 23 XII 1709) (c. 1645 c. 1720)Mare dragoman al Portii otomane ,,matca tuturor rAutatilor"(1673-1683, 1685-1699) mare vistier in Moldovasecretar de tainA al sultanului (1685-1693, 1695-1700)Mustafa II (1699-1702) si mare vornic al Tarn de Jos= 1670 Sultana fiica lui Constantin (1703-1705)Hrisoscoleu si = 2. Zamfira +1688a dotnnitei Casandra 3. Safta fiica luidin Musatinii Moldovei Nicolae RacovitA mare log.

ROSET

Nicolae Mavrocordat Nicolae (2) Ruxandra (3)(3 V 1680 Bucuresti 3 IX 1730) (c. 1680 c. 1759)

M' VAcAresti al doilea log. In Tara Rom. 1706-1707domn al Moldovei (6 Xl 1709 23 XI 1710, mare paharnic (1717-1722) mare clucer26 IX 1711 25 XII 1715) (1723 - 1724) mare logoRit (1725-1727)si aYjarii Romanesti (25 XII 1715 14 XI 1716, conte al Sf. lmperiu romano-german 25 II 1733II 1719 3 IX 1730) = I. Ancuta fiica lui= 3. Constantinopol 1719 Smaragda fiica Constantin VodA BrAncoveanului Panaiotachi Stavropoleos 2. Brasov 26 I 1738

Herula Lucretia de Caruga

lanache VAcarescut CPw15 VII 1714mare aga (1695-1706), mare paharnic (1707-1710)si mare clucer (1711-1714) in Tara Rom.= Stanca, sora lui BArcA Cojescu mare logofat.

VACARESCU

= Barbut 1756mare serdar (1734-1735)

alte ranguri pan5 lamare ban (1751-1752)si mare vornic (1753-1754)in Tara RomâneascA

Constantint chip/ 1753mare vislier (1726-1729)mare logofAt (1732-1733)mare spAtar (1753) in Tara Rom.= Maria Cretulesc

Elenat 1763= Mihai Cantacuzino (1723-1793)mare ban in T. Rom.Genealogistzil" 1770-1771

$1

-

-

--

--

-

-

1

www.dacoromanica.ro

13 Preocupari de genealogie in Tara Romdneascd 189

THE FIRST GENEALOGY WRITINGS IN WALLACHIA (1727)

Abstract

The first preoccupations with genealogy in Wallachia date to 1727 and are dueto a Moldavian boyar who reconstructed the descent of Prince Nicholae Mavrocordatfrom the Musatin Princes of Moldavia.

The interest of the first Phanariote prince of the Romanian Principalities in thehistory of Moldavia and Wallachia and his desire to be acknowledged as a successor toa dynasty having ruled over Moldavia for almost three centuries are well known.Between 1724-1729, Nicholas Mavrocordat acquired for his private library the oldchronicles of Grigore Ureche, Miron, and Nicolae Costin, in the most reliable versionsby the reputed Moldavian diacre and chronicler Axinte Uricariul. To the same interest isalso attributable the history of the prince's reigns in Moldavia : the account of his firstreign of 1709-1710, written by the grand logofat Nicolae Costin, and of his secondreign of 1711-1715, by Axinte Uricariul. His two reigns in Wallachia (1715-1716 and1719 only up to 1729) were written by the Wallachian &and vornic Radu Popescu, andcopied in manuscripts for the personal use of Nicholas Mavrocordat. This collection ofRomanian historical writings gathered in the prince's library also included Vilainaltatului domn Jo Nicolae Alexandru Voevod (The Descent of the Great PrinceVoivode Nicolae Alexandru" written by the grand logofdt Nicolae Roset in 1727.

What motivated Nicolae Roset to write down "The Descent" of NicolaeMavrocordat? Surely it is not as much the fact that they were related, as the ambition towin over the Prince's favour and enjoy a number of privileges that made this boyar"play at both ends." His flattery of Mavrocordat did not prevent him to maintaincontacts with the Imperial generals of Transylvania and the Jesuit circles in Poland,Hungary and Transylvania. The writing was not commissioned by the prince, as it isclearly evidenced by other works dedicated to Mavrocordat. Knowing the Prince's lovefor honours and passion for history, Roset went with the general historiographical trendinitiated by Mavrocordat, with at hand the chronicles of Grigore Ureche and NicolaeCostin, and possibly a Polish chronicle, all from the library of the Prince.

"The Descent" was preceded by poems inspired by a seal on a splendidminiature by a skilled artist, showing the arms of Moldavia and Wallachia reunited. Thelinear genealogy of Nicolae Mavrocordat followed, in rethorical style, hyperbolising thepersonality of the prince, and showing the Prince as a descendant on maternal line fromAlexander the Good of Moldavia, together with its subsequent development byinclusion of the most notable deeds of the Prince's foregoers.

A close look will reveal in "The Descent" several errors of affiliation and evenof dynastic alliance with the Jagellons, attributable to the scarce knowledge of the time.Therefore, Ilias I, the eldest son of Alexander the Good, was married not to the sister ofthe Polish King Ladislas II Jagellon such as erroneously mentioned in NicolaeCosmin's Letopiseb the source of inspiration of the logofat but to her sister-in-law,Mary or Manka Holszanska, the sister of Sofia (Sonka), wife ofJagellon, both being thedaughters of the Lithuanian-Russian Cneaz Andrew Olgimontovici and of Cneazina

www.dacoromanica.ro


Alexandra Ivanova of Druck. This Ilias I had indeed had a son, Alexander II, prince ofMoldavia (with intermittence, between 1442-1445), but the latter was not thegrandfather of Stephen the Great, Bogdan II, prince between 1449-1451, who, in fact,was an illegitimate son of Alexander the Good.

In addition, the affiliation of Alexandru Ilia§, prince in Wallachia andsubsequently in Moldavia, with interruptions, between 1615-1633, the maternal greatgrandfather of Prince Nicolae Mavrocordat, from Ilia§ II the Turkified, prince ofMoldavia between 1546-1551, son of Petru Rams, is completely wrong ! Far frombeing the son of the Turkified prince, Alexandru Ilias was in fact the son of pretenderIlie (ca. 1555 ca. 1600), an illegitimate son of Prince Alexandru Lapusneanu(1552-1564, 1564-1568), who in his turn was the natural son of Prince Bogdan III(1504-1517), the son of Stephen the Great. Therefore, Mavrocordat could not descendon maternal line from Petru Rues, who in his turn was the natural son of Stephen theGreat. Eventually, the mother of the first Phanariote prince, was indeed Sultana, thedaughter of Constantin Hrisoscoleu, born in Constantinople, and of Cassandra, thedaugther of Prince Alexander

"The Descent", apparently dedicated with all due respect and consideration bythe grand logofat Nicholas Roset to Prince Nicolae Mavrocordat, seems not to havesatisfied its object of flattery. This may have been due to some political discord betweenthe two, the prince fitiding the boyar's links to the former prince Mihai Racovita, theJesuit circles abroad, and the Imperials rather alarming. For reasons unknown, in 1727,when Roset was dedicating his writing to Prince Nicolae Mavrocordat, the lattercommissioned a second boyar, the grand treasurer Constantin Vacarescu, to write thehistory of his forefathers. In carrying out the orders, this boyar inspired himself from"The Descent" of logofeit Nicolae Roset, as indicated in the title of his compilation.Vdcarescu's writing does not stand out in terms of originality. Without being trulycopied after Roset, it nevertheless follows in form and substance "The Descent", andcould be easily described in modern terms as a digest. The resemblance between thetwo writings becomes evident at first look, and enables the reader to rate VdcArescu'seffort as minimal.

A similar interest in the genealogy of Prince Nicolae Mavrocordat was alsoshown by Smaranda Mavrocordat, the Prince's wife, who translated or had Vdarescu'swriting translated into Greek, in the short and extended variants. It is difficult to know ifthe translation was indeed made by her. In any case, her signature at the end may provethat she had as much as read the text.

One should mark that Vkärescu's short genealogical text was attributederroneously to vornic Radu Popescu by compilers of the chronicles devoted to princeNicolae Mavrocordat.

Also noteworthy is the fact that the first documented writing of genealogy inthe Wallachian Principality, "The Genealogy of the Cantacuzenes" of 1787 is owed tothe great ban Mihai Cantacuzino, the son-in-law of treasurer Constantin V5cdrescu,married to his daughter Elena, who, in this way, continued and rose to a higher level theknowledge in this important field of history.

Ilia§.

www.dacoromanica.ro

CARTOGRAFIA AUSTR1ACA IN SECOLUL AL XVIII-LEA(1700-1775). CARACTERISTICI $1 REPREZENTANTI

ILEANA CAZAN

La sfdr§itul secolului al XVII-lea singurele harti ale Dundrii desenate de unaustriac erau cele datorate lui Georg Mathdus Vischer. Acesta, in cea de a douajumdtate a secolului XVII, elaborase primele harti bazate pe mdsurdtori exacte,facute in teren, asupra cursului superior §i mijlociu al Dundrii, harti pe care leinserase in chip firesc in cartografierea provinciilor austriece Oberösterreich (1669)§i Niederösterreich (1670)1. De asemenea, cuno§tintele, chiar empirice, asupraconditiilor de navigatie pe Dundre erau limitate la observatiile, acute timp de cloudsecole, de toti cdldtorii germani §i austrieci care intraserd in Imperiul otoman.Ace§tia puteau naviga pe nave ware pfind la Be lgrad, apoi, in secolul al XVI-lea,accesul flotilei imperiale a fost interzis in apele otomane §i toti emisarii Casei deAustria veneau pdnd la Komaron pe uscat, unde se imbarcau pe nave otomane spreBelgrad, de unde i§i urmau cdldtoria, pdnd la Istanbul, din nou pe uscat. Acesteobservatii erau insd ale unor neavizati, putini dintre ei avdnd cuno§tinte de navigatiecorespunzdtoare pentru a retine fluctuatiile cursului Dundrii, addncimea, coturile,obstacolele etc. De la Belgrad drumul cel mai scurt spre Istanbul era cel pe uscat,a§a Ca pand in secolul al XVIII-lea nici un cdldtor austriac sau explorator nu s-aaventurat peste pragurile atdt de periculoase de la Portile de Fier.

Interesul pentru cursul Dundrii §i pentru teritoriul romdnesc nu a apdrut insäin secolul al XVIII-lea. In articole anterioare ardtam cã frecventa hdrtilor asupracursului Dundrii, aflate in Biblioteca imperiald din Viena, cumparate sau comandatedirect in secolele XVI-XVII aratd, §i prin izvoarele cartografice, faptul, denetagaduit, cd incepfind din anul 1526 Casa de Austria a urmarit, cu mai multd saumai putind tenacitate, o politicã ponticd. Planul maximal a fost de la inceput acelade a controla Gurile Dundrii §i litoralul vestic al Marii Negre. Acest plan era menitsa faciliteze recucerirea Constantinopolului, a Strdmtorilor §i alungarea turcilor dinEuropa centrald §i din Balcani2. A fost nevoie de aproape cloud secole insä capolitica rdsdriteand a Casei de Austria sd dea roade, iar in ceea ce prive§terecucerirea Constantinopolului, acesta a ramas doar un vis al acelor nostalgici ce

Mircea Popescu-Spineni, Rumdnien in seiner geographischen und Kartographiechen Quellen.Von Altertums bis an die Schwelle unseres Jahrhundert, Wiesbaden, 1987, p. 27.2 Ileana Cazan, Habsburgi ci otomani la linia Dundrii: Tratate ci negocieri de pace 1526-1576,Bucuresti, 2000, p. 68 si urm.


192 Ileana Cdzan 2

incercaserd sä readucd fervoarea cruciatd acolo unde se stinsese de mult foculpatim ilor religioase.

Interesele politice, strategice $i econornice au impus in cele din urmddirectiile politicii rdsdritene dusd de Habsburgi in secolul al XVIII-lea.Confruntarea pentru hegemonie in Europa centrald si de sud-est cu Imperiul otomanavea sd incline pentru prima data balanta in favoarea imperialilor prin pacea de laCarlowitz (1699), ce aducea definitiv Ungaria $i Transilvania sub controlulHabsburgilor. Din acel moment a reinviat cu toatd forta interesul strategic pentruintregul spatiu românesc, pentru Dundre $i Marea Neagrd, numai cä in secolul alXVIII-lea Casa de Austria nu a putut profita singurd de declinul lent al Imperiuluiotoman, ci s-a vazut concurata de o noud putere rdsdriteand, Rusia.

in 1711, la Stdnilesti, tarul Petru I suferea o infrangere la care nu sea$teptase, iar Poarta era incurajata sa reia ofensiva in Europa pentru a diminuaefectele infruntarii catastrofale de la Carlowitz. Primii infranti erau venetienii, carepierdeau, in 1715, posesiunile din Peloponez, din Creta $i din unele insule alearhipelagului ionic. Succesul a ndscut la Istanbul planul utopic al recuceririiDalmatiei, Ungariei i chiar pe cel al unui nou asediu al Vienei3.

Visul otomanilor de a recupera pozitiile pierdute nu avea sd se implineascd.Contextul international era favorabil in anul 1716 austriecilor: papa Clement alXI-lea Ii sprijinea, iar Franta, rivala de secole, ie$ise secdtuitd din reizboiul pentrusuccesiune la tronul Spaniei. in plus, armata imperiald beneficia de un general deexceptie, in persoana lui Eugeniu de Savoia. Acesta reu$ea in cloud campaniistrdlucite sä cucereascd Banatul in 1716, apoi Belgradul in 1717, ajungand laexpansiunea maxima a Austriei in sud-estul Europei. Austria stdpfind pe Banat $i peTransilvania se putea gandi $i la incorporarea teritoriilor romdne$ti din afara arculuicarpatic. in conditiile concrete ale anului 1718, in ciuda atitudinii vddit binevoitoarea boierimii muntene, ce invita practic trupele imperiale in Tara Romfineascd,austriecii, dupd o scurtd ocupare a Bucurwilor, s-au ferit s'a infrunte actiuneacomund turco-tdtard ce se prefigura i s-au multumit doar cu incorporarea Olteniei,ce avea sä devind pentru cloud decenii provincie imperiale. Pentru prima data eraintegrat in posesiunile patrimoniale un teritoriu cunoscut doar din relatAri dealdtorie si din descrieri geografice generale, fie ale anticilor, fie ale cartografilorolandezi, flamanzi sau germani, care se ocupaserd in ultimele cloud secole de acesteteritorii.

in acest context cartografia austriacd privind cursul Dundrii $i spatiulromdnesc cunogte o evolutie ascendentd. Interesul pentru aceastd zond spore$te pemdsurd ce acvilele imperiale" (zgriptorii in textele romdrie$ti vechi) avanseald interitorii necunoscute pdnd in secolul al XVIII-lea. Formula folositd nu este o simpldmetaford, ci reprezina actiunea concretd de demarcare a noilor granite cu table pe

3 $erban Papcostea, Oltenia sub stapcinire austriacà (1718-1739), Bucuresti, 1998, p. 13-14.4 1bidem, p. 17-20; vezi si 0. Lugosianu, Oltenia ,sub ocupatiunea austriaccl (1717-1739). Studiuistoric, Bucuresti, 1889; Al. A. V asilescu, Oltenia sub austriaci 1716-1739, vol.!, Bucuresti, 1929.

www.dacoromanica.ro

3 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 193

care era desenatd acvila bicefald imperiala.. Aceste simboluri au aparut pe culmileCarpatilor sau pe cursul Dundrii 5i sunt reprezentate ca atare in hartile epocii.

Acuratetea 5i numarul de IWO sunt direct proportionale cu interesul politic,militar 5i strategic, de aceea putem sa deosebim clar cloud etape ale cartografieiaustriece asupra spatiului românesc 5i a cursului inferior al Dunärii: etapa deinceput se inscrie intre debutul secolului al XVIII-lea 5i 1738 5i este caracterizatA deprimele incercdri de delimitare topografick pe baze 5tiintifice, a granitelor, precum5i de ridicari de nivel relativ corecte, referitoare mai ales la Oltenia 5i la teritoriilelimitrofe; a doua etapA incepe odatä cu räzboiul ruso-turc din 1768-1774 5i dureazdpAnA la srar5itu1 secolului, continuind in secolul al XIX-lea. Este o perioadd in carecartografia austriack sau a5a numitele ridicciri iosefine, cA5tigd in precizie,exactitate 5i acuratete, iar numärul hartilor este foarte mare. Caracterul lor era strictsecret, find hArti militare, destinate armatei 5i care s-au pastrat pAna la sfar5itulsecolului al XIX-lea in Arhiva Ministerului de RAzboi, nefiind, deci, accesibiledeck autoritAtilor austriece.

Intervalul de timp ce separd cele cloud momente se poate explica prindeplasarea zonei de interes politic 5i militar al Imperiului atre occident, Casa deAustria implicandu-se in räzboiul de 7 ani (1756-1763). Odatd incheiat acest rdzboi,Habsburgii devin din ce in ce mai preocupati de ascendenta Rusiei, ce ameninta sApreia controlul zonei extracarpatice, al Gurilor Dundrii 5i chiar al Märii Negre. A5ase explica implicarea activä a austriecilor, care nu preged sà i5i rotunjeascdteritoriile in 1775 prin ocuparea Bucovinei. Manevrele politico- diplomatice ale luivon Kaunitz 5i ale baronului Thugut au dat roade, asigurand Habsburgilor zona desecuritate la granitA, ravnita de la inceputul secolului al XVHI-lea. Aceasta ar fitrebuit sa cuprindà Oltenia la granita cu Tara RomâneascA 5i in Moldova regiuneade la Ceremu5 la Milcov5. Planul nu a putut fi realizat cleat partial 5i in doud etapedistincte, ultima regiune incorporatä, Bucovina, fiind de durata. A5a se explica 5ibogatia materialului pentru sfar5itu1 secolului al XVIII-lea.

Prime le ridicAri de nivel, executate dupd regulile 5tiintifice stabilite in secolulal XVII-lea de cartografia olandezd, au fost Acute chiar in ultimul deceniu alsecolului al XVII-lea de care Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Bolognez deorigine, Marsigli a intrat in armata imperiald, participAnd in 1683 la despresurareaVienei. A inaintat rapid in grad, devenea cdpitan 5i era facut prizonier de turci.Räminea in captivitate 9 luni 5i revenea acasä in 1684. Se inrola din nou, de aceastddata in calitate de inginer, 5i in 1689 ajungea colonel. La pacea de la Carlowitz aluat parte in calitate de delegat austriac, iar dupd semnarea 06 a fost numit 5efulcomisiei insärcinate cu fixarea pe teren a noilor granite intre cele doud imperii,conform tratatului de la 26 ianuarie 1699.

5 Mihail KogAlniceanu, Rdpirea Bucovinei dupd documente autentice, Bucurqti, 1875; p. XXV §ianexele de documente.

www.dacoromanica.ro

194 Ileana Cazan 4

intre martie 1699 si ianuarie 1701 comisia a marcat pe teren punctele defrontierA, stabilind drept punct final muntele Murariu, unde se intAlneau hotareleBanatului, Transilvanei si ale Tarii Romfinesti.

intre 1701 si 1704 Marsigli ajungea general. Era trimis cu armata pe Rin,era infrant de francezi i ca urmare degradat si scos din armatd. Se retrAgea laBologna, unde murea in 1730. Ultimii ani i-a dedicat studiilor sale de geografie,stiinte naturale, arheologie si a cede valoroasa sa bibliotecd orasului Bologna,contribuind astfel la fondarea Academiei de Stiinte i Arte. In urma sa a rämas unuldintre cele mai valoroase tratate militare dedicate sistemului militar al Imperiuluiotoman (Stato militare dell Imperio Otornano, Amsterdam, 1732)6.

In timpul carierei sale militare in Ungaria i Transilvania a inceputstudierea arnanuntith a cursului Dundrii pornind de la muntele Kahlenberg, amontede Viena i para la värsarea raului Jantra in Dundre, la 40 km amonte de Giurgiu siRuse.

in anul 1691 a fost primit la curtea lui Constantin BrAncoveanu, unde I-acunoscut pe stolnicul Constantin Cantacuzino, cu care avea sd pastreze relatiile, princorespondent:A, para. in 1694. AvAnd in plan sd realizeze un atlas monumentalasupra DunArii, a cerut multe amAnunte referitoare la istoria, relieful, flora si fauna,obiceiurile i asezdrile din Tara Româneascd7 si poate lui Marsigli i-a datoratstolnicul ideea de a alcdtui el insusi o harta a Tara Romfinesti.

Ca urmare a acestui effort, a realizat pdnä in 1703 o ridicare topograficd aportiunii amintite din cursul Dunärii, completata de descrierea geograficd,arheologicA, hidrografica, zoologicd si mineralogicd a zonei. in 1703 Guillaume del'Isle desena prima hartd a Dundrii folosind schitele si mdsurdtorile lui Marsigli siale asistentului Johann Christian Muller'.

Impresionanta sa opera a fost insotia de 6 volume de text, care au vAzutlumina tiparului mai devreme, editia princeps aparAnd la Viena in 1698'. Cazut indizgratie, Marsigli nu si-a putut publica monumentala opera decat in 1726(Pannonico-Mysicus observationibus geographicis, a,stronornicis, hydrographicis,historicis, physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. ComMarsili, Socio Regiarum Societatuin Prisiensis, Londinensis, Monspeliensis, HagaeComitatum et Amstelodarm). Lucrarea are format in-folio i contine numeroaseplanse: o hartd generald a Dundrii la scara 1: 850.000; o hartA a portiuniiKahlenberg-Jantra; 18 planse frumos gravate cu harta aceleiasi portiuni la scara 1:100.000 (pl. 1-14 portiunea KahlenbergOrsova, 14-18 portiunea OrsovaJantra).

6 N. Docan, Memoriu despre lucrárile cartografice privitoare la disboiul din 1787-1791, in "AnaleleAcademiei Romtine", Memoriile sectiunii istorice, seria 11, vol. XXXIV, 1912, extras p. 8.7 N. lorga, Istoria literaturit romiine in secolul al XVIII-lea. 1688-1821, vol.I, Bucuresti, 1901, p. 405.8 Heimold Heltzmanovski, Die Entwieklung der Darstellung des Donaulaufers bis yum Eisernen Torin der Kartographie 6sterreichs, manuscris (tezd de doctorat sustinutd la Universitatea din Viena,1952), National Bibliothek Wien, Karten Sammlung, 809.802-c.9 Aloysi Ferdinandi comit. Marsigli, Danubialis operis Prodomus, Viena, 1698.

www.dacoromanica.ro

5 Cartografia austriacei in secolul al XVIII-lea 195

Volumele ce insotesc harta aratd importanta misiunii lui Marsigli atatpentru progresul cunostintelor geografico-istorice asupra zonei, cat si pentrustrategia Habsburgilor, ce doreau sa cunoascd cat mai temeinic un teritoriu in caredoreau sä patrunda, mai devreme sau mai tarziu. Volumul explicativ, cu un numdrmai mic de pagini, este elocvent in acest sens. Foaia de titlul contine o vigneta cualegoria Dunarii, un bdrbat semiculcat, ce tine sub un brat un butoi din care curge

Bratul celälalt, prins cu lanturi, se tidied spre un mdnunchi de stuf. 0 pasare deapd pare sd rupd lanturile, dedesubtul alegoriei apare inscriptia Evadam Danubius.Alegoria facea aluzie clara la stdpanirea otomand asupra cursului inferior alDundrii, ce urma a fi inldturatd fard efort. Dedicatia aratd Ca volumele au fostpublicate imediat dupd victoria de la Karlowitz, chiar la sfarsitul anului 1698 sicontine, cum era si firesc, o apologie a binefacerilor stdpfinirii habsburgice. Toateneamurile trebuie sa se bucure de marea victorie a irnparatului nostru asupraturcilor, prin care a adus inapoi libertatea crestinilor". In acele locuri aveau sarenascä cultura, comertul, agricultura si se vor respecta ruinele romane"1.Volumul I urma sã insoteascd o hartd generala a Dundrii la scara de 1:850.000 si20 de hdrti mai detaliate (1:100.000) asupra regiunii amintite (KahlenbergJantra) sitrateazd aspectele geografice. Redd malurile Dundrii, cursul acestui fluviu, dupd"busold", cataractele, vartejurile, afluentii i locul exact unde se varsd acestia. Suntnotate cu atentie provinciile si loca1itAi1e scaldate de apele Dundrii, insuleleacesteia. Nu sunt uitati nici locuitorii, cu istoria i limba pe care o vorbesc. Cuaceastd ocazie autorul noteazd cd in Transilvania populatia este formatd mai ales dinunguri, romani si sasi, care se deosebesc intre ei prin limba, port si credinta, caprin statutul politic".

Partea a doua a volumului I este dedicatd observatiilor astronomice, pe bazacdrora a stabilit latitudinea i longitudinea locurilor care aveau sd fie fixate pe hartd.

Volumul II descrie arheologia zonei, oprindu-se indelung asupraantichitatilor romane, pe care le gasea in abundentd in zona Portilor de Fier.Marsigli mentiona cd acest teritoriu a fost locuit de daci si de traci", la fel ca siTara Romaneascd i Transilvania, parti componente ale Daciei Antice. Descriapodul lui Apollodor din Damasc, dupd fragmente din Dio Cassius. Harta urma sdmarcheze cu exactitate locurile unde s-au descoperit ruine romane, inscriptii,monede, incepand din Panonia pand la Portile de Fier, Orsova si Severin12.

Partea a doua a volumului H traseazd drumurile terestre ce legau odinioardItalia de Grecia, de Tracia, de Moesia, de Panonia si de Dacia. Acestea erau dupdcum urmeazd: de la Marea Adriaticd prin Iliria cdtre Panonia si Noricum; de laBrundissi la Dyrrachium, pe mare, apoi pe uscat, prin Salonic cdtre Constantinopol;al treilea drum pleca pe eau! Varvar prin Pristina, Care Ni, pe valea Timocului

10 Ibidem, f. A2.f. B2.

12 Ibidem, vol.I1, p. 15-24.

apa.

si

II Ibidem,

www.dacoromanica.ro

196 Deana Cazan 6

!And la podul lui Traian, de aici trecea in nordul Dundrii, cdtre Olt, spre TaraRomfineascd sau, prin Orsova, spre CaransebesUlpia TraianaAlba Iulia13.

Volumul III se ocupd cu mineralogia zonei; volumul IV descrie pestii dinDundre; volumul V descrie pdsdrile acvatice; volumul VI contine adaugiri ulterioareelabordrii lucrdrii.

in 1741 Atlasul Dunarii a fost editat a doua oard de Bruzen de laMartiniére14, iar in 1744 atlasul s-a tiparit din nou in editie francezd15.

Lucrarea este o opera superioard nivelului obisnuit al epocii, desi mai existdinexactitAti in ceea ce priveste ridicArile la nivel. Cursul Dundrii de la Budapestaeste usor gresit, lAtimea fluviului este mult prea mare si probabil cd Marsigli nu acunoscut cursul Dundrii de la Jantra pand la vArsare. Inexactitatile sunt scuzabilepentru cd Marsigli a lucrat in timp de rdzboi, in teritorii inamice, putin cunoscutedin perioada anterioard si a dispus de putine ajutoare. De altfel Dundrea si-aschimbat de mult ori cursul de atunci. Marsigli a avut insd meritul de a determinapentru prima data traseul a 431 km ai celei mai importante granite naturale aspatiului romdnesc.

Valoarea observatiilor si a mdsurdtorilor sale au fost evidentiate de faptul cdin anul 1709 asistentul sat', Johan Christian Muller, a desenat o hartd a Ungariei,folosind materialul lui Marsigli, pe baza caruia intentiona sa alcdtuiascd i un AtlasAustriacus. Dupd cum am ardtat deja, lucrdrile cartografice ale lui Marsigli nu auvdzut lumina tiparului cleat in 1726, asadar harta lui Muller, publicatd in 1716 si172416, a precedat opera monumentald a invatatului bolognez.

Dupd inglobarea Olteniei era firesc ca activitatea cartograficd legatd de nouincorporata provincie sa cunoascd o intensificare. Cum harta lui Marsigli a fostpublicatd abia in 1726, putern considera cd prima lucrare cartografica austriacdreferitoare la spatiul romfinesc este cea care a fost intocmitd in urma pdcii de laPassarowitz, prin care Oltenia trecea sub stapdnire austriacd.

Kaiserlicher Hof-Kriegs Rat a ordonat contelui Steinville, comandantultrupelor imperiale din Transilvania, sA dispund ridicarea unei hArti detaliate aOlteniei. Cel insdrcinat cu aceastd lucrarea a fost Friedrich Schwanz, bun militargeograf priceput. Ca urmare a meritelor sale in 1725 il regAsim locotenent-colonel,cu numele primit dupd innobilare, von Springfels, o porecld transformatd intr-untitlul de noblete.

13 Ibidem, p. 2614 La Hongrie et le Danube par M-r le comte de Marsigli en XXXI Cartes tres fidelement graviesd'apres les desseins origineaux et les plans !evez sur les lieux par l'Auteur meme... Avec une Prefacesur 1 'exellence et I 'usage de ces cartes Par M-r Bruzen dela Martiniere. A la Haye, 1741,1 volum infolio" Description de la Danube depuis la Montagne de Kalenberg en Autriche, jusqu 'au confluent de lariviere Jantra dans la Bulgarie... Traduite de Latin. A la Haye, chez Jean Swart, 1744, 6 vol in- foliomare.16 Heimhold Heltzmanovski, op.cit., p. 47 §i urm.

si

www.dacoromanica.ro

7 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 197

Operatiunea de cartografiere a inceput probabil inainte de noiembrie 1720,cdnd murea Steinville17. Harta a fost terminatd pdnd in 1722 si in aprilie 1723Schwanz inainta harta Consiliului de rdzboi din Viena. Raportul ce o insotea era datdin Sibiu. Introducerea raportului se numea Kurze Erkliihrung und Bericht iiber dieDiesseith des Alt-flusses gelegene fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, siveValachiae cis Alutanae...

Raportul insotitor insistd asupra modului exemplar in care autorulindeplinit misiunea, desenând cu multi acuratete o zond despre care numai cei dinAntichitate au mai scris, dar despre care a notat la modul pretorian tot ceea ceexista in teren, Inc& rard modestie, ca sä spunem adevdrul, nu se afld nimicinduntru <in interiorul hartii> care sd nu existe <in teren> i dupd modul pretorianau fost Acute mdsurátori citt mai exacte i totul s-a desenat dupd pozitia i situatianaturald <reald>". Raportul contine 21 de capitole, o descriere complea aOlteniei, urmatä de un index alfabetic al localitätilor. Schwanz nota 878 de localitati(196 Vdlcea, 113 Romanati, 195 Gorj, 230 Mehedinti, 9 Lovistea). In plusharta contine i localitäti limitrofe Olteniei: 220 din Transilvania, 70 din Banat,80 din Serbia, 37 din Bulgaria, 72 din Valahia Turceascd (Tara Romdneascd dedincolo de Olt). Rezultd in total 1365 de localitati inserate pe hartd'8.

Harta are 4 foi cu dimensiunea 63x58,5 cm, lipite pe panza (rezultd126x117 cm). Titlul in stdnga jos este: Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder:Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1722. In stdnga sus apare oacvild ce tine in cioc un poem latin de 10 strofe, dedicat impdratului Carol al VI-lea;in dreapta jos sunt desenate armele Tarii Romanesti i o imagine a drumuluiconstruit de Carol al VI-lea de-a lungul Oltului (Via Carolina)". Imaginea estecompletatd sugestiv de un pastor ce se sprijind in toiag. Versurile amintesc deincercarea romanilor de a strdpunge clef leul Oltului. Ceea ce bravii inaintasi aiImperiului nu au reusit, a reusit Carol al VI-lea: cu mult curaj si multdperseverenta sá strApungd trecdtoarea. El a inceput cu ajutorul lui Dumnezeu sdconstruiascd acest drum, prin sdlbdticia muntilor Carpati, aceastd muncd grearomanii nu au putut-o duce la capdt , dar ea a fost terminatd in doi ani, cu o muncdherculeand i cu mari cheltuieli din partea fiscului"". Harta este desenatd la scara1:195.000 si cuprinde regiunea dintre bazinul rdurilor Cerna, Bella Reca si Timis, lanord de Caransebes pdnd in Transilvania, in zona dintre Hunedoara, Ordstie, Sibiu

Fagdras, coboard la est spre Tara Româneascd de-a lungul Oltului, la sudreprezinta Dundrea i regiunea din nordul Bulgariei pdnd la Nicopole i, in sarsit,urea spre vest prin Serbia pdnd pe valea Timocului.

17 C. Giurescu si N. Dobrescu, Documente regeste priviloare la Constantin Bráncoveanu, Bucuresti,1907, p. 314-324.18 Raportul publicat in Cillätori straini despre Tarile Romerne, vol. IX, Bucuresti, 1997, p. 46 si unn.

Despre imprejurarile construirii acestui drum vezi F.J. Sulzer, Geschichte des TransalpinischenDaciens, vol. I, Wien, 1781, p. 342-34920 Mircea Popescu-Spineni, op. cit., p. 265.

si-a

si

§i

19

www.dacoromanica.ro

198 Ileana CAzan 8

Detalii le geografice sunt sugestiv completate de informatii militar-strategice, economice 4i demografice de tipul: fortificafii, oraye, intdrituri, teirguri,tdrguri turce.yti, sate, sate peircisite pe Valea Luncavatului §i a Cemi§oruluipàmcint roman (ruine), episcopii, mcindstiri mari, mcindstiri mici sau schituri (Skitin limba latind in text), fier la Ocna, cupru la Baia de Arama, sare la Prigoria§i Sorile§ti, izvoare calde. Chiar emanatiile de gaze §i fumul ce iewa din pamfint austarnit interesul cartografului austriac. Toate aceste informatii amanuntit trasate pehartA aratd principalele puncte de interes ale noii administratii austriece. Intrepunctele de interes, izvoarele termale deveniserd deja o atractie nu numai pentruprotipendada vieneza, ci i pentru Ministerul de Razboi, care le gasea potrivitepentru ingrijirea osta§ilor meritorii, raniti in numeroasele campanii militare.

Oltenia a fost impartita in 5 judete i fiecaruia i s-a rezervat o caseta pentruinscrierea stemei. Schwanz nu a desenat insa decat alegoria intregii provincii, incare Dundrea, reprezentata de un butoi din care curge apa, este sustinuta de unpersonaj alegoric al carui picior se sprijina pe un pe§te. Acesta este inconjurat de oi,porci i capre. Alaturi se vdd tarani purtand spice i copri cu fructe21. Aceasta eraviziunea austriaca asupra bogatiilor §i ocupatiilor locuitorilor provinciei.

Drumurile sunt un alt punct de interes strategic pe care insista Schwanz.Drumul de-a lungul Oltului pand la Ramnicu Vdlcea de astdzi poarta, in hart&numele de Via Trajani, continuat in chip firesc de denumirea triumfald, data noii caide acces, Via Carolina, ce se oprea in pasul Caineni, la cetatea austriaca Strassburg.

Aceasta cetate a fost construitd de catre autoritatile austriece la 3 ore demers de Turnu-Row, punctul unde Via Carolina intalnea §oseaua ce venea de laBucure§ti. In acel punct s-a pus inscriptia Strassburg nannte sie Steinville, ArxaViahaben die Romer zu ihr gesagt. Verjage die feindlichen Pfeile von der StaatlichenChausse"".

In 1722 §oseaua s-a lungit pfind la Ramnic, unde s-a pus inca o inscriptieHake an Reisender! Wo die Natur Dir befiehl anzuhalten und der ewige Mutangehalten hat. Hier unter den Auspizien Karls VI, des Kaisers, deshochenwiirdigen als die Dacia Ripensis durch einen kurzen Krieg, aber mit vielMannesmut von Eugen, dem obersten Kommandaten und Stellvertreter des Kaisersunterworfen wurde, urn durch gegenseitige Verbindungswege vereint zu werden, alsLand der Mitte mit dem Bergland, noch dem Felsen zersprengt und hinabgerolltwurden, und nachdem die Karpathen augeglichen und durch eine Briicke vereintwurden, hat sich ein Wagen-Weg von elf Stiinder Lange eroffixt"23. Dei lucrdrile

21 lbidem, p. 266.22 "Steinville a numit-o Strassburg, iar romanii i-au spus Arxavia. PAzeste de sAgetile vrajmase soseauaimperialA" ; ibidem.23 "Avertismet CAlAtorilor! Acolo unde natura te imbie sä te opresti si curajul de veacuri s-a i oprit.Aici sub auspiciile impAratului Carol al V1-lea, cel demn de maretie, Dacia Ripensis a fost cuceritA,dup. un scurt razboi, prin curajul lui Eugeniu, comandantul suprem i loctiitorul Imparatului. Ca sA seconstruiasa o cale de acces de =bele pArti, prin care campia sA fie legata de tinutul muntilor, au fostsparte i prAvalite stAncile, dupA care au fost strapunsi Carpatii si uniti printr-un pod si s-a deschis undrum de trAsuri de I I ore de mers". Ibidem.

www.dacoromanica.ro

9 Cartografia austriacli in secolul al XVIII-lea 199

au fost comandate i incepute sub supravegherea lui Stephan von Steinville (acestamurea in 1720), ele au fost incheiat de inginerul-cartograf Fr. Schwanz, a caruiabilitate in aruncarea in aer a rocilor i-a adus porecla de von Springfels (SfArdindpiated), poreclA ce avea sä devind, dupä cum am amintit deja, numele sau dupàinnobilare. Revenind la luerarile din teren in perioada in care a definitivat ViaCarolina, Schwanz a reusit sa." facd toate mAsuratorile pentru harta ce Ii fusesecomandatd de Steinville.

Schwanz manifestä aceeasi obsesie pentru ruinele romane ca mai totipredecesorii sai, incepand cu secolul al XVI-lea. Chiar dacä realizarile cartograficeale acestora fuseserd mediocre in comparatie cu standardele moderne, aluziapermanenta la ruinele romane revenea ca un leit-motiv, pentru a legitimaexpansiunea Habsburgilor la Dun Area de Jos si in Europa de sud-est prin movenirearomand, al cArei continuator de drept era Sfiintul Imperiu roman de natiunegermand24. insasi cucerirea Olteniei era acoperita de ideea continuitAtii imperialeromane. Boierii, reuniti in Adrninistrafie25, au fost denumiti senatul dacic.

De-a lungul Dundrii, al Oltului, al Jiului, la Orsova, la Vodita, la Calafatsau la Celei (si nu numai aici) sunt marcate urme de ruine romane26.

in 1723, se pare cä lucrarea cartografica a lui Schwanz a fost deja copiatAde inginerul locotenent Johann Berndt, ea distingandu-se printr-o ornamentatie maibogata. in defileul Oltului sunt desenate mai multe tipuri de locuitori din TaraRomdneascd, copiate poate dupA codicele Rosenfeld'''. De asemenea, Berndtmarcheaza toate cele 5 steme ale judetelor din Oltenia.

Copia lui Berndt, deci harta lui Schwanz, a fost micsoratä i gravata, fiindintrodusä in corpul hArtii Ungariei alcAtuita de Ignatz Milner, in 1769. Titlul acestei1154 este Mappa geographica novissima Regni Hungariae divisi in suos comitatuscum districtibus et Cumanorum Banatus Temesiensis ejusque Districtum nec nonRegnorum Croatiae Sclavoniae Dalmatiae Magni Principatus Transilvaniae partisBosniae Serviae Bulgariae et Walachiae... §i ea a fost dedicatä Mariei Theresa sifiului ei Iosif al II-lea. Cuprindea 12 planse de 92x71 cm, gravate in negru siimprimate pe hartie de calitate. Faptul cä aceasta hartA nu aduce nimic nou pentruspatiul românesc fata de anul 1722 poate sd denote cA austriecii nu au mai fostinteresati de alte regiuni romdnesti, i, drept urmare, nu s-a mai desenat nici o hartAdemnd de a fi reprodusä in lucrarea lui

Cu toate acestea au existat incercari de cartografiere a intregii TanRomdnesti. in 1738, pornind de la harta lui Schwanz, Stefan Lutsch vonLuchsenstein a incercat sa alcAtuiascd o prima hartA austriaca. a Tarli Românesti. El

24 II. Cazan, Inceputurile politicii pantice a Casei de Austria in scrieri umaniste i izvoare cartograficedin sec. XV/, in "Revista istorica", t. V, 1994, nr. 11-12, p. 1187-1189.25 Asa a fost numit de autoritatile imperiale organul de conducere al provinciei, vezi $. Papacostea,op. cit., p. 27.26 Originalul la Kriegsarchiv- Wien. B III a 199, adus la Cabinetul de harti al Academiei de catreNicolae Docan, cu cota 1-1.231- DV 35 i H.1002 DXXVII 5.27 N. Docan, op. cit., p. 16, original ul adus de la Viena de autor.

www.dacoromanica.ro

200 Deana Cdzan 10

se baza pe experienta acumulatd la desenarea hartii Transilvaniei28. Din nefericire,tentativa pentru spatiul extracapatic a fost un qec. Tabula Valachiae Austriacaequidem seu Cis-Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae,Turcice vero seu transalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinataper Stephanum Lutsch de Luchsenstein29 se compune din 9 ',lame color, de diferitemdrimi, desenate la scara 1:195.000. Aceastd lucrare este, dupA cum o aratA i titlul,o incercare de recompunere in cabinetul de lucru al geografului a unor hdrti maivechi, din care sd rezulte o vedere de ansamblu asupra Tarii Române§ti. Folosindcloud izvoare inegale ca .valoare cartograficd, harta riguroasd a lui Schwanz §i ohartd medievald turceascd, era firesc sa apard numeroase inexactiati, datorate unorsisteme de referintd deosebite §i lipsei mdsurdtorilor de teren, ceea ce duce la oreprezentare cu desdvfir§ire inexactd.

Interesul pentru alte zone reapare la autoritAtile austriece in jurul anilor1751-1754. Cel insdrcinat cu ridicarea la nivel a hartilor a fost tot cdpitanul vonLuchsenstein. De*i cartograful austriac a depus o straduinta reald, rezultatul nu afost pe mdsura eforturilor. GreeliIe numeroase se datoreazd mai ales dificultAtilorobiective i inerente pentru secolul al XVIII-lea intAmpinate la trasarea unei linii degranitd ce §erpuia, in cea mai mare parte, pe piscurile Carpatilor.

Dintre numeroasele harti pe care Lutsch le-a desenat, cfiteva atrag atentiapentru cd au fost folosite pentru trasarea noii granite a Moldovei cu Imperiulhabsburgic, dupd 1775. Numele acestor harti este Princtpatum Transilvaniae etMoldaviae confiniorum (...) geometrica delineatio per Stephanum Lutsch 1751(cloud' foi de 119 x 48 cm la scara 1:96.000), Delineatio Alpium Transilvaniam aMoldavia... (5 coli la scara 1:80.000), Siebenbiirgische Grenz Carte gegen derWalachey... ( 6 coli 72,5 x 52 cm la scara 1:100.000 §i datatd 1753-1754)°.Ulterior de pe aceastd ultimd hartd s-a scos o copie, folosità de inginerul topografLe Fevre pentru,sa trasa frontiera din 1775. In legenda hartii se mentioneazd cA a fostfacutd in 1769. In 1775 s-a stabilit noua linie de frontierd, in timp ce vechea linie afost marcata cu o linie galbend. Semnul conventional prin care se stabilea nouagranita este format dintr-o succesiune de acvile bicefale (zgriptori). Semnul eraintAlnit §i pe teren, unde se plasau la anumite distante table pe care era desenatdsterna irnperiald.

Intre 1756-1763 Habsburgii au fost angrenati in reizboiul de 7 ani §i nu auavut posibilitatea sA antreneze Imperiul otoman in alte confruntäri. Dupä 1763,viitorul imparat Iosif al II-lea ia masuri menite sA relanseze cartografia austriacd.Una dintre acestea se leaga de constatarea deficientelor cartografiei austriece,evidentiata tocmai in timpul conflictului arnintit31. S-a dovedit cà slaba informaretopografica a putut decide pierderea unei bAtAlii §i de aceea s-au luat mAsuri prin

28 Nova et accurata geometrica Mappa Daciae Mediteraneae seu moderni PrincipatusTransilvaniae..., Kriegsarchiv-Wien, B IX 2a 713.29 Kriegsalthiv-Wien, Bill a 200.39 Kriegsarchiv-Wien, B IX c 744-749 si B IX c 755.

N. Docan, op. cit., p. 15-17.

www.dacoromanica.ro

11 Cartografia azistriacer in secolul al XVIII-lea 201

care s-a urmarit sa se pund la dispozitia comandamentelor militare härti topograficeprecise, bazate pe ridicAri la nivel exacte, deci pe masurAtori de teren sigure. Sedorea inscrierea localitAtilor, dar si a retelei hidrografice, a reliefului, pfind la celemai mici deniveldri de teren, care fuseserd neglijate de toti cartografii, dar care searataserel foarte importante in confruntarile in camp liber, pentru plasareabateriilor de artilerie pentru saparea tran.,seelor.

Se trece la o noud conceptie privind dimensiunile i rostul unei hartimilitare, care devine mult mai detaliata pentru a putea contine toate amanunteledorite de comandarnentul militar (depresiuni, denivelari, distantele exacte dintreaceste denivelari, apele curgatoare si cele statatoare, padurile, tufisurile, drumurile

potecile de picior).In 1764 maresalul Lacy, protejatul lui losif al II-lea, s-a facut ecoul acestor

preocupari, alcatuind un amplu memoriu inaintat catre Hof-Kriegs-Rath. Demersula avut ecou i s-a hotdrat cartografierea i ridicarea la nivel a tuturor provinciilorapartinand Casei de Austria. Pentru aceasta s-a infiintat un organism special,General-Quartier-Meister-Staab, precursor al Statului Major modern.

In spiritul disciplinei austriece, s-au stabilit masuri care sa asigureuniformizarea informatiilor cartografice i topografice, semne conventionalecomune i culori standard. De asemenea, s-a hoar& ca ridicarile sa se facd la oscard destul de mare ca sa fie surprinse detaliile semnificative si sa se asigure citireaward a acestora. Proportia adoptatd a fost de I zoll vienez32 : 1000 de pasi, ceea cecorespunde la o scard de 1:28.800. Adesea s-a folosit si o scar% injumatatitd,1:57 000, pentru regiuni mai mari care urmau sd fie prezentate intr-un numar deplanse mai redus. AceastA scard a fost folosità in Imperiul habsburgic pentru ridicaricadastrale pan& in 1918. Proportia dadea posibilitatea unei mari acurateti in redareadetaliilor si in secolul al XX-lea pentru harti topografice regionale s-a folosit la noiin Ord scara de 1:20.000 si intre 1:50.000 1:200.000 pentru hartile generale aleRomaniei. De mentionat cd hArtile se compun dintr-un numAr mare de planse, caresurprind cele mai mici amanunte de detaliu. Pentru a putea fi asamblate, ele suntinsemnate cu cifre si litere i sunt insotite de un schelet, adicd de reprezentareaintregii harti la o scard mai mica, care sa cuprinda intreaga regiune intr-o singurAplansa.

Pentru corectitudine i evitarea pierderilor de informatii s-a hotaratexecutarea simultand a doud exemplare pentru aceeasi hartd, dup. care se faceaucopii de dimensiuni mai mici. Publicarea lor era insd interzisd, fi ind consideratedocumente secrete ale armatei. De aceea nu s-au pastrat cleat originalele si, inunele cazuri, i acestea s-au pierdut. Fiecare plansa a unei harti avea o descriereamanuntitA, topografica sau topografica economicA (in functie de caz) a regiuniidesenate. Informatiile erau stranse chiar la fata locului, conform unor formularestandard, iar aceste inforrnatii aduse la Viena erau pastrate in volume in-folio, careinsoteau harta.

32 I zoll vienez = 0,0263 m.

si

si

www.dacoromanica.ro

202 Ileana azan 12

Aceastd intreprindere a necesitat o muncd enorrnd, dar ea a fost dusä lacapdt intre anii 1764-1787. Din aceastd perioadd dateazd cartografierea, in mii deplanse, a intregii Austrii, a Ungariei, a Transilvaniei, a Tarilor de Jos austriece, oparte a Italiei si a Germaniei de sud, a posesiunilor patrimoniale austriece. FAcute intimpul lui Iosif al II-lea, hArtile poartd numele de ridicàri iosefine sau /Orliiosefine33 . Intre aceste hdrti ckeva intereseazd spatiul romfinese pentru cd prezintdhotarele noastre cu statul austriac. Dar härtile austriece rezultate dui:4 ridiciirileiosefine depà§esc perioada luatà de noi in discutie i sunt atdt de numeroase inckfac singure obiectul unei prezentäri mai ample. Este vorba despre lucrdriletopografice ridicate in preajma i dupd incorporarea Bucovinei, pentru a se delimitagranita si a se cunoaste mai bine provincia recent alipitd imperiului si de hdrtilemilitare lucrate in timpul raz.boiului dintre 1788-1791.

In concluzie, am dorit sà demonstrdm o mai veche preocupare a noastrd,aceea de a prezenta cum izvoarele cartografice sunt la fel de graitoare ca oricare alttip de izvoare privind contextul istoric si politic al unei epoci si cum elecompleteazd informatia.

Härtile actuale nu mai pot sd ne ajute sa refacem pe de-a intregul teatrul deoperatiuni ale unui rdzboi desfasurat cu ckeva secole mai devreme. Nu este vorbadoar de schimbdrile de toponime sau de necunoasterea exacta a configuratieiterenului de acum 300 de ani, ci de schimbdri fizice propriu-zise, schimbdri pe carele suferd scoarta terestrd in permanentd. Mai ales apele curgkoare Ii schimbd,uneori, anual, albia, prin erodarea malurilor. Prutul periodic "traverseazd" granitacu Republica Moldova, la marile coturi, and intrd in teritoriu românesc, and in celal Republicii Moldova. 0 hartd din 1788 ardta cä locul pe care se aflase tabdra luiPetru cel Mare in 1711 (la Stänilesti) era in acel moment o baltd. Dundrea si-amodificat si ea mereu cursul, ostroave si 13510, ba chiar brate de värsare, apard ispar.

Actiunea omului nu este nici ea de neglijat, suprafete impadurite sauacoperite cu pdsuni sau läsate in voia naturii sunt trecute in circuitul agricol saupopulate cu aseldri. Localitdtile, la rândul lor, Ii modified numele. Pentru toateaceste motive o hartd contemporand cu evenimentul pe care dorim sa II studiem estemai mult deck necesard.

In plus, lard existenta unor harti contemporane austriece ar fi greu sãlocalizdm evenimentele, pentru cd in documentele austriece numele romdnesti suntatk de corupte inck, in unele cazuri, nici nu se mai pot recunoaste. Astfel tabära deFang Focsani este plasatd la Gerliczeny, ceea ce nu are nici o legaturd cu numeleadevdrat Cárligele. Satele din judetul Botosani Mileanca, Necseni si Fldmânzi aparortografiate de-a dreptul fantezist Milenka, Negyshany sau Flamussen.

33 Primele mentiuni ale acestor harti si a imensului material documentar ce le insoteste publicate delosif Paldus in revista "Die Vedette", 1904, nr. 1356, 1357.

§i

www.dacoromanica.ro

13 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 203

AUSTRIAN CARTOGRAPHY IN THE EIGHTEENTH CENTURY (1700-1775).CHARACTERISTICS AND REPRESENTATIVE FIGURES

Abstract

The present paper resumes some older preoccupations linked to theimportance of cartography as a historical source. A map is not only an image ofgeographical knowledge at a certain point in time but it also reflects the economicor strategic interests of the commissioner of a cartographic work. The nearer wedraw to the modern times the more evident becomes the political and militaryinterest in a region or another, mirrored in the drawing of maps. The authordemonstrates that the advance of the House of Austria towards Central andSoutheast Europe was backed up by an ever more sustained effort to map a numberof regions which until then had mostly remained obscure.

The political, strategic and economic interests eventually gave direction tothe eastern policy of the Habsburgs in the eighteenth century. For the first time, theclash with the Ottoman Empire for hegemony in Central and Southeast Europetilted the scales in favour of the Imperials, with the peace of Karlowitz bringingHungary and Transylvania under the firm control of the Habsburgs. This marked arevival of the strategic interest in the entire Romanian space, the river Danube andthe Black Sea. However, the House of Austria did not profit alone from the slowdecline of the Ottoman Empire in the eighteenth century, but saw herself concurredby a new eastern power Russia.

Throughout the eighteenth century, in order to profit as fully as possiblefrom a prospective disintegration of the Ottoman State, both the Russians and theAustrians entered a series of wars with the Ottoman Empire, from which theymanaged to round up their possessions to the detriment the Turks, who incurredheavy territorial losses.

On this background, a soaring development of cartography focusing on theDanube and the Romanian space was noted. The interest in this area only increasedwith the advance the "Imperial Eagles" (zgriptorii, in the old Romanian texts) intoterritories unknown until the eighteenth century. The formula employed is not ametaphor. In fact, it relates to the concrete demarcation of the new borders withplates bearing the image of the bicephal Imperial eagle. The symbol appears on thepeaks of the Carpathians and on the Danube, and it is represented as such on themaps of the time.

As the accuracy and the number of maps were in direct proportion with thepolitical, military and strategic interest in the area, two distinct stages can be singledout in the Austrian cartography of the Romanian space and the lower course of theDanube.

A fist stage ranged from the beginning of the eighteenth century to 1738and includes the first attempts to make a topographical delimitation, on scientific

www.dacoromanica.ro

204 Ileana Cazan 14

bases, of the borders, as well as relatively accurate survey, especially of Oltenia andthe neighbouring territories.

The second stage began with the Russian-Turkish war of 1768-1774 andlasted until the end of the century, being continued into the nineteenth century. Itwas a time when Austrian cartography or the so-called Josephine surveys gainedprecision, accuracy and exactness, and the number of maps became very high.These were strictly secret military maps for the use of the army, kept in theArchives of the War Ministry until the end of the nineteenth century, and onlyaccessible to the Austrian authorities.

The lapse of time between the two above-mentioned stages can beexplained by a shift of the political and military interest of the Empire towards theWest, with the House of Austria getting involved in the Seven Years War (1756-1763). Upon the conclusion of this war, the Habsburgs became ever morepreoccupied with the rise of Russia, threatening to take control of the extra-Carpathian area, the Danube Mouths, and even the Black Sea. This explains theinvolvement of the Austrians, who did every effort to round up their territories in1775 by the occupation of Bukovina. The political and diplomatic manoeuvres ofvon Kaunitz and of Baron Thugut bore fruit and provided the Habsburgs with asecurity zone at the border, coveted since the beginning of the eighteenth century.This should have encompassed Oltenia at the border with Wallachia, and inMoldavia, the region from Cerernu§ to the Milcov.

The plan could only be achieved partially, and in two distinct stages, theincorporation of the last region, Bukovina, being of long duration. Which alsoexplains the richness of the material for the end of the eighteenth century.

The present paper dwells on the general features of Austrian cartography inthe eighteenth century and on the first representative figures until 1775, the lastquarter of the eighteenth century being a distinct period both in points of policy andcartography.

The first surveys based on the scientific rules established by Dutchcartography in the seventeenth century were made as early as the last decade of theseventeenth century by Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Marsigli joined theAustrian army in 1683, was one of the members of the Austrian delegation to thepeace of Karlowitz and, after the signing of the peace, became the head of thecommission appointed to mark the new borders of the two empires according to thetreaty of 26 January 1699.

In 1703 he concluded his mission and drew up a monumental atlas of theDanube course which, very unfortunately, only came out in 1726. His impressivework included 6 volumes of text, which came out of press at an earlier date, themain edition being published in Vienna in 1698. Having fallen into disgrace,Marsigli would only be able to publish his monumental work in 1726 (Pannonico-Mysicus observationibus geographicis, asronomicis, hydrographicis, historicis,physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. Coin Marsili, SocioRegiarum Societatutn Prisiensis, Londiniensis, Monslepiensis, Hagae Comitatum et

www.dacoromanica.ro

15 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 205

Amstelodami). The work is an in-folio and contains an important number ofdrawings: a. A general map of the Danube, at scale 1:850,000

b. A map of the Kahlenberg-Jantra sectionc. Eighteen beautifully engraved drawings with the map of the

same section, at scale 1:100,000 (draw. 1-14 the Krhlenberg-Orsova section, 14-18 the Or§ova-Jantra section.

After the war of 1716-1718, the Austrians managed to incorporate Olteniaand, on this occasion, a map of the newly incorporated province was ordered byKaiserlicher Hof-Kriegs Rat to Count Steinville, commander of the Imperial troopsin Trasylvania. The work was commissioned to Friedrich Schwanz, a brilliantmilitary person and an excellent geographer. His merits earned him in 1725 apromotion to the rank of Lieutenant Colonel and the title von Springfels, anexample of a nickname turned into a title of nobility.

The survey work began before November 1720, when Steinville died. Themap was completed before 1722 and was forwarded by Schwanz to the Ministry ofWar in April 1723. The foreword to the accompanying report drawn up in Sibiu wasentitled Kurze Erkleirung und Bericht fiber die Diesseith des Alt-flusses gelegene

fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, sive Valachiae cis Alutanae... The mapincludes .three 63x58.5 crn sheets, glued to fabric (resulting dimensions, 126x117cm). The down left title reads : Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder :Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1772

In 1738, starting out from Schwanz' map and drawing on the experience hehad gained in drawing the map of Tansylvania, Stefan Lutsch von Luchsensteintried to make a first Austrian map of the entire Wallachia. Unfortunately, his extra-Carpathian attempt ended in failure. Tabula Valachiae Austriacae quidem seu Cis-Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae, Turcice vero seutransalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinata per StephanumLutsch de Luchsenstein including 9 drawings in color of various dimensions, at thescale 1:195,000, contains numerous flaws.

After 1763, the Court in Vienna became aware of the extreme importanceof correct maps, made after standardised topographic measurements. In the spirit ofthe Austrian discipline, measures were applied to ensure the standardisation ofcartographic and topographic information, of common conventional signs, andstandard colours. It was additionally decided that surveys should be made at such ascale as to include significant details and enable an easy reading of maps. The rateadopted was 1 Viennese inch (0.0263 m): 100 steps, which corresponded to a1:28,800 scale. Larger regions, to be presented in a smaller number of drawings,were often drawn up at half scale, that is 1:57,000. This scale would be used fortopographic surveys in the Habsburg Empire until 1918. To this stage, also calledthe stage of the Josephine surveys, date the maps drawn up after 1775, followingthe annexation of Bukovina, a province formerly belonging to Moldavia, and in theperiod of the war of 1775-1791. One should note that all these maps were formilitary use and had a top-secret regime. As a result, they little contributed to the

www.dacoromanica.ro

206 Deana Cdzan 16

geographical knowledge of the Romanian space. On the other hand, these maps areof an exceptional documentary interest to the present day researcher, given thedetailed descriptions of the surveyed regions and the host of demographic andeconomic data they provide. As a result, they are an extremely useful tool inreconstructing military operations and showing the evolution of the Austriantopographic surveys of the extra-Carpathian Romanian territory.

www.dacoromanica.ro

CERCETARI ISTORIOGRAFICE ISTORICI REPREZENTATIVI

DAVID PRODAN CENTENAR

CORNELIA BODEA

Festiviratile centenarului, David Prodan, care au avut loc la Cluj in 12 si13 martie, au fost cloud zile de poveste; precum rdsplatei dupei fapta. DouA zile plineinchinate aceluia care s-a identificat cu istoria neamului sdu, cu istoria tardnimii si apdmantului romanesc al Tramilvaniei. A fost evocat omul i profesorul, arhivistulbibliotecarul, editorul i istoricul. intr-un cuvant, a fost comemorat fenomenulD. Prodan". I-a fost elogiata cu deosebire exceptionala sa autoritate stiintificA, cucare a recuperat din uitarea de veacuri lumea i viata satelor transilvane, a realizatcapodopera inchinatA rdscoalei lui Horea si a urmdrit procesul afirmArii constiinteide sine a poporului roman. I s-a dezvelit bustul sub bolta Arhivelor Statului. I s-aoficiat parastasul, in Casa memoriald parastas slujit de cdtre preotii ortodocsiuniti impreund. S-a mers la mormantul sdu i i s-a depus o platformd intreagd decoroane, cele mai multe cu panglici tricolore. S-au pastrat acolo minute intregi de

Pe David Prodan, lumea stiintifica a Clujului istorici, discipoli, cadreoficiale i admiratori I-au sarbdtorit si in 1991, la 89 de ani, cu fastul aniversdrilorrotunde. Dar marele istoric nu s-a ardtat atunci. Intarziata pretuire nu I-a miscat.Dimpotrivd, i-a adancit o rand veche. Profesorul i academicianul a rAmasneinduplecat in schimnicia sa cdrturard, in care se obisnuise sd traiascd de treidecenii; mai precis dupd indepartarea sa arbitrard de la catedrd, in 1962, si apoi,treptat-treptat, ocolit in Academie de care ravnitori la preeminentA. Recunoastereaacademicd o primise, de fapt, pe merite stiintifice: la 46 de ani era membrucorespondent §i la 53 membru titular. Cdtd vreme a avut cu eine sd-si impArtAseascdizolarea, profesorul", istoricul" i cdrturarul" a indurat-o cu stoicism, arboranddoar o detasare suverand fata de toate deseraciunile din juru-i. Singuratatea 1-acoplesit numai and tovardsa vietii sale a plecat pe drumul fArd intoarcere. Un an sipatru luni solitarul Prodan a devenit si mai retras, Idsand sa pdtrundd in casa sanumai lumea gandurilor proprii, lumea manuscriselor si a studiilor sale transilvane.De aceea a refuzat cu obstinatie si la aniversarea nonagenard din 1992 sa. sedesprindd de ele i sa se lase sarbatorit.

A fost totusi atunci o vizitd oficiald pe care a primit-o. A si fost in fapt ozicem, in care presedintele tArii a venit sä aducd omagiul tArii

marelui istoric al Romaniei, iesit din tardnimea darzd a Apusenilor...Din partea Academiei i-a sosit, pare-se, o telegramd de felicitare!Iertatd-mi fie iesirea din tAcerea celor zece ani trecuti de la 1992,

destdinuind astdzi replica Academicianului octogenar, dupd citirea medalionului


Deere...

sainsAsi,

si

si

www.dacoromanica.ro

208 Cornelia Bodea 2

aniversar pe care i-1 inchinasem atunci in Academica". M-ai fi impacat cuAcademia, dacd l-ai fi citit in Auld..."

ingaduiti-mi astfel sä-i talmacesc gandul ca fiind un legat testamentar, pecare sa-I implinese in fata dumneavoasträ, sub cupola Academiei. SA ma simt euinsAmi rdsplatitä academic de acest prilej centenar, pentru a-I evoca si a arata cã luiDavid Prodan i-a fost hardzit supremul privilegiu de a ddrui poporului roman ooperii-triptic; o opera care in rezuhate a atins monumentaluL CA el, urmasuliobagiilor de odinioark 1) a descris iobagia i problema iobeigiei, ca nimeni altul

cu torta aprinsd din aceleasi imbolduri ancestrale, 2) a cautat urmele lui Horea siale rAsculatilor sdi, din sat in sat, din domeniu in domeniu, din comitat in comitat,document cu document, 3) a descifrat si a interpretat cu aceeasi meticuloasaperseverenta i profundä intelegere ideile din Supplex Libellus Valachorum farulmenit sa strajuiasca de la capatul unui secol urcusul istoric romanesc pe trepteleemancipArii nationale din secolul urmator...

Uimeste de la inceput bogatia informatiei acumulatA in volume intregiexpuse astAzi drept märturie, cele mai multe aparute la Editura Stiintificd

Enciclopedica volume ordonate sistematic printr-o muncd solitard si anevoioasa.Muncd in care David Prodan a investit mai multe zeci de ani din viata sa si a scrutatmii de metri liniari de material documentar depistat i scos la lumina din marilefonduri de arhive. Interesul predilect pentru istoria vazutd de jos, pentru taranimeatransilvand, a prevalat in fata tuturor greutatilor si a eforturilor impuse decomplexitatea tematicii, ca si de cantitatea materialului inedit in proportiicovarsitoare. El, fiul de tdran din Cioara (azi Säliste, judetul Alba) satul cu adancirezonante istorice de pe vremea razvratitului calugär Sofronie a studiat si a descrisraporturile dintre tärani i nobili asa cum s-au reflectat ele in scriptele vremii: inurbarii sau conscriptii urbariale, in inventare de bunuri acumulate la curti i cetAtifeudale, in socoteli de venituri i cheltuieli, in registre de dijme si in alte multe acteaferente. Pe baza lor, a urmärit viata materialà cotidiand a tarAnimii: felurile desarcini feudale (taxe, prestatii, daruri, dijme) cerute iobagilor; monopolurilesenioriale (mori, crasmärit, vami, macelarit, pescuit, vanat) i ate alte surse devenit nobiliar; obligatiile publice ale iobagului (militare, fiscale, slujbe la cetati, lapoduri, cAräusii, gazduiri de persoane oficiale). intr-un cuvant, toate legiuirileapasätoare care au institutionalizat serbia de dupd räscoala din 1514.

in aceastä cercetare a raporturilor feudale scria autorul in 1967 ne-ampropus sä urmärim nu lupta iobagimii impotriva stapanilor ei feudali, formele sauizbucnirile ei violente (acestea sunt de acum destul de bine cunoscute si des tratatede istoriografia curentd), ci cursul general al vietii cotidiene materiale, munca detoate zilele, care vehiculeazA dezvoltarea istoricA, raporturile muncii care genereazalupta. Scopul primordial al investigatiei a fost astfel continua citatul sa stabilimcorect si in cifre cat mai bine faptele, cdci numai pe fapte bine stabilite se potintemeia interpretdri, judeati istorice valabile. Faptele, si cat mai multe, ansamblulde fapte trebuie sA fie temeiul solid al oricdrei generalizAri" (Iobeigia inTransilvania in sec. XVI).

§i

www.dacoromanica.ro

3 David Prodan centenar 209

Wä cu alte cuvinte mobilul, conceptia, convingerile care i-au strajuitalcdtuirea si prezentarea reald, autenticA, a unui larg capitol de istorie sociald sieconomicd româneascd. La durarea unei astfel de opere au fost puse in joc atributesi calitAti ce nu se pot gäsi inmAnuncheate dee& la mari distante de timp si laindltimi de piscuri... in istoriografia romfineased ele au fost intrunite in autoritateastiintificA a lui David Prodan. S-a apreciat pe drept cuvAnt ca. ceea ce a realizat el inanii '60, cu mijloace benedictine, pare sd-si fi aflat loc in preocupdrile Apusuluiabia in anii '80, cu unelte si mijloace mai moderne.

RecuperatA din uitarea de veacuri, tema intdia, micro-istoria satelor iobagetransilvane vorbeste prin scrisul lui D. Prodan analitic si generalizator totodatAla care se face apel cu egal folos atat in probleme speciale de istorie localA, de dreptinternational, cat si in lucrari largi de sintezA.

Din bogatia cuprinsului semnaldm doar cAteva repere pentru exemplificare:Urbariul domeniului ceteitii $iria spune profesorul e deosebit de

important. Inainte de toate prin vechimea lui; se numard printre primele documentede acest fel privind teritoriul tArii noastre. E important prin intinderea lui: inscrie pe86 de pagini 121 de localitAti, targuri si sate; e important apoi prin cuprinsul lui: elinscrie nominal pe toti supusii domeniului si le inregistreazd si indatoririle feudale.$i, in sfarsit, e important pentru cA satele inscrise, cu cAteva exceptii doar, sunt inmash' romAnesti satele din fostul comitat al Zarandului" (Iobeigia in Transilvania).

Pentru Domeniul ceteilii Ciceu, fost si domeniul lui $tefan cel Mare, al luiBogdan, Petru Rams, Alexandru Lapusneanu si al altor domni ai Moldovei,D. Prodan a inventariat pe larg veniturile de la cele 63 de sate apartindtoare (printrecare 48-50 romiinesti, 13-15 unguresti sau cu amestec). Comentariile prodanienesubliniazA cd stApdnirea domnilor Moldovei si-a lAsat urmele, se pastreazAepiscopia de Vad si mAnAstirea. $i astfel... in satele romfinesti sunt Ina viiinstitutiile vechi românesti".

Exemplele pot fi sporite lard numAr din domeniile Chioarului, Cetatea deBalta, Cehu-Silvaniei, Bihor, Baia Mare, Abrud, TAsnad, ZalAu, Seini, TaraOasului, Satu Mare, Cluj-MdnAstur, $imleu, salinele din Maramures, Beiusul si citealtele.

Cele mai multe pagini de studiu si izvoare peste 2 000 de pagini! suntrezervate Tarii Rigaraplui (sau Tara Oltului); aceastd tail, at& de romdneascd,asezatd drept in inima tarii, sub sira spindrii sale, cu rolul ski de temelie inconstituirea Tarii Românesti si a tarii noastre insAsi". Aici, fiinta si institutiileromânesti s-au perpetuat impreunA cu caracterul tArii atAt de românesc pAnd lacapdt" (Din istoria Transilvaniei, 1991).

Volume le sale de studii si documente cuprind largi mArturii si pentrucronica internd a Domeniului ceteitii Hunedoara §i pentru fierdritul hunedoreancultivat de secole de romanii padureni. Domeniul de bazA al lui lancu deHunedoara a fost unul din cele mai mari domenii ale Transilvaniei medievale".Dupd moartea primului Corvin, domeniul a trecut prin mai multe stApdniri pdnA sA

ajungd proprietate a Fiscului (austriac). Suprafata lui a variat in decursul anilor. Pe

www.dacoromanica.ro


la 1480-1510 avea peste 150 de targuri si sate din Hunedoara si Caras-Severin; prin1681/82 doar cloud targuri Hunedoara i Hateg si 31 de sate. Prin cercetdrile luiD. Prodan se cunosc fazele productiei fierului in secolul al XVII-Iea: extragerea,topirea, separarea fierului, prelucrarea, valorificarea lui (Anuarul Institutului deIstorie" din Cluj, 1958/59; Din istoria Transilvaniei, 1991).

Pentru frdmantatul secol al XVIII-lea, D. Prodan deschide caldtoruluipotential cloud' cdi de acces spre lumea chinuitd a iobágiei; cloud cal alese la distantade timp si de loc. Una infatiseazd munca iobageascd in comitatul Tfirnaver, la1726; alta iobagia in domeniul Bali de Aries", asa cum arAta ea in 1770. Langacestea, si o privire de ansamblu, cu creionAri generale despre judele sau primarulsatului: cel mai insemnat demnitar al satului in trecutul iobagesc", dar ajuns sa fiecel mai putin ravnit pentru poziOa sa! De ce? Reflectia amard a lui D. Prodan e cäin servitute demnitdtile i ele se prefac in servituti; se pervertesc i ele, inconsecintA, nu numai in mijloace de asuprire, ci si in apdsätoare i nedorite sarcini"(Jude le satului iobagesc in Transilvania in sec. XVII fi XVIII).

Documentar, märturia despre gradul de umilire la care ajunseserd sa fiesupusi juzii satelor provine dintr-o comund clujanA. Mai dedemult, birdu (primar,jude) in sat, -lard mare fried nu se aseza nimeni", spune textul (FricA, de dregdtoriicornitatului care pe jude pentru putind greseald 11 bateau, cu toiege, cu nuiele etc.").Dar sa citdm in continuare: A-1 bate pe om de varsfa asa cu nuiele, peste trupul gol,a se dezbrdca omul mare, bdtran, cu muiere si cu prunci, inaintea norodului, era ceamai mare rusine; si a-I bate cu sbicele peste trupul gol. Totusi, birdul, care era capulsatului i purta nume de mai mare in sat, aceastã rusine i batjocurd auta, de fried,sä o sufere; deci din pricina i frica aceasta, fall mare fried, fard mare sild nimenibirdu nu se puné. Pentru aceasta face stalp in mijlocul satului, pe care dupdindltimea omului, mai mare au mai rnic om, II sfredeleste stalpul acela i baga pArulcapului, chica celui ce nu vrea sd fie birdu, si bate cui in hudd strange acolopArul in hudd cu cui i astfel il tine o zi si cloud, si mai mult,.pand ce fAgdduia cd vaprimi (Ibidem, p. 312).

Ultimelor decenii ale secolului al XVIII-1ea, cu deosebire vremile cumplitede la 1784/85, le-a inchinat eforturi aparte, indelung sustinute. Reiscoala lui Horea afost, de altfel, prima Wald' fundamentalA in preocuparile istoricului transilvan. CuReisunetul lui Horea in comitatele Cluj Turda s-a impus ca doctor in Litere siFilosofie, in 1938; cu anul rdscoalei si-a inceput marile investigatii in evul mediuromanesc.

Capodopera realizatA dupd patru decenii de la prima lucrare este orejudecare la scard mult mdritd a irnensei documentatii, ilustrand prima zguduireputernia a oranduirii feudale din cuprinsul si prima afirmare violentA aconstiintei de sine a poporului roman din Transilvania". Versiunea publicata in1978 repetatd pentru bicentenarul din 1984 si in 1998 filmeazA pe un lungmetraj istoric, de 1400 de pagini, cu maxim respect al adevdrului, ridicareaiobagilor in toate fazele ei: geneza, premisele istorice i frdmantArile din MuntiiApuseni; preludiul; desfAsurarea rdscoalei; reactia nobilimii si a oficialitatii;

§i-i

birairea..."

0

tarii"

www.dacoromanica.ro


prinderea capilor; marea anchetd; consemnarea si executia lor; bilantul siconsecintele; rAsunetul in timp i spatiu.

Din Prefata in care istoricul vorbeste deopotrivA ca metodolog,teoretician, ganditor si dascAl retinem Ca marea problemä a restituirii si recuperdriiistorice in Rliscoala lui Horea a constituit-o nu lipsa de documentatie, ci dimpotrivaabundenta ei coplesitoare. Dificild e stapanirea unei asemenea mase de material,ierarhizarea lui valorick audierea si confruntarea a cat mai multor marturii daed nua tuturor, deducerea adevärului din multiplicitatea i neconcordanta lor. Nu e deloccomodA mfinuirea balantei", apreciaza autorul.

Ca lui, marelui David al Romaniei, i-a fost ward sau grea invingereacolosului documentar, opinia cititorului sau a cercetatorului poate fi una sau alta,dupd situatii. PArerea generala insA, care famane invariabil aceeasi, este cA inrezultate D. Prodan a atins monumentalul.

Tot dintr-un rar intalnit spirit obiectiv, D. Prodan socoteste lectura lucrAriisale a fi incomoda", neconfortabild". Dar o justified pe deplin prin acomodarea eicu desfasurarea insasi a räscoalei. Aceasta, ca orice izbucnire de masä etumultoasa., stufoasa; o aglomerare, o incAlecare in timp i spatiu de fapte mari saumici, individuale sau colective. Rupte odatd zagazurile, elementele se precipia carevArsdrile de ape tulbure, pe albii largi, nedefinite. Se precipitd elementar, intr-uniures difuz, nestäpanit, greu de domesticit ca sa devind «agreabib) la citit". Scrisulsau, o spune singur, nu a cautat efectul beletristic, ci sa facd simtite si prinexpunere, masele in miscare". Momentul atat de gray si in desfasurarea si infinalitatea lui in viziunea prodaniana cere participare la suferinte, nu lecturd deagrement, nu o lecturd care sa placd". N-am inteles II citez din nou säindulcesc sau sá ocolesc nimic din ceea ce s-a petrecut, nici lumini, nici umbre, niciviolente, nici atrocitAti. Am socotit sä prezint, cat mai veridic, imaginea intreagd intoatd nuditatea ei. $i aceastA nuditate poate soca adesea simtamantul comun".

$i totusi nu e nici o exagerare in a spune Ca parcurgandu-i opera, peportiuni, pe capitole sau i la intamplare, cititorul, ca si cercetAtorul, se desprindegreu de atractia continutului, ca si de vraja emotionala a modului de prezentare.

Inainte de a-si indrepta pasii spre drumurile de tail si de munte alerdscoalei, D. Prodan i-a indicat locul ce-i revine in cronologia majord a istorieigenerale; i-a marcat prezenta pe harta evenimentelor de rdsunet din Centrul i EstulEuropei; i-a cautat rädacinile adancite in zgura neagrA a serbiei, in agravateleraporturi dintre stapani i iobagi; a urmärit mugurii notiunii de neam romanesc, denatiune romand" in deplina lor crestere (Reiscoala... Premise istorice).

Urmasul iobagilor de odinioard a reconstituit mersul rdscoalei lor, pornindcu ei alAturea din pArtile Zarandului, pe Mures in jos in comitatul Aradului; peValea Streiului in Tara Hategului; pe Mures din nou, la Deva; in Munti pe CrisulNegru, la Baia de Cris, la Brad; in comitatul Albei, la Abrud, la Bucium, la Mogos;de-a lungul Ariesului, in crestetul Muntilor la Albac, la Cfimpeni, Lupsa, Baia deAries si mai departe prin SAlciva la Turda si in ate alte locuri Inca. Caracterulintru totul tarAnesc al rAscoalei e personificat de Horea Insui. Intru totul taran, el

www.dacoromanica.ro


n-a depA§it cu nimic marginile tardnescului, nici ca stare, nici ca imbrdcdminte, nicica pregdtire, nici ca mentalitate". $i totu§i Inca in viatA find, a sältat pe treptelelegendei, e «craiul», «impdratul» chemat sa-i mantuiascA de robie. Horea realul epotemat de Horea imaginarul, depd§it, construit, mdrit pand Ia... consecintele ultimeale imaginatiei populare in plina explozie" (Din istoria Transilvaniei, p. 352, 353).

Pe aria intinsd a rAscoalei §i in momentele ei cumplite, D. Prodan a cantAritamarul §i obida, i-a mdsurat deziantuirile, mania §i patima, tot dramatismulindividual §i colectiv.

A vAzut i s-a convins Ca räscoala lor s-a facut cu violent-a §i cruzime, nu cuconveniente. Dar a vdzut §i 1-au iniFat atatea alte gesturi pornite dintr-un strdfunduman, din generoasa omenie a acelora§i iobagi.

A vdzut §i a rdmas uluit in fata martiriului de la Alba Julia, a§a cum a rAmasatunci multimea iobagilor adu§i acolo cu sila. A tresdrit, a§a cum vor fi tresdrit §i ceice vor fi auzit din gura lui Horea singurele cuvinte, rostite mesianic: Mor pentruneamul meu" (Ich sterbe fiir die Nation, au consemnat martorii germanimomentul acela suprem).

A tresdrit §i atunci and el insu§i a citit in izvoarele §i stampele vremiiinscriptia Horea Rex Daciae ce a fost atribuita capului rdscoalei, in deradere,dar care mai apoi a devenit simbol.

Cea de-a treia mare temd din tripticul istoriei sale transilvane e SupplexLibel lus Valachorum. Ea s-a inchegat prin muncd paralela. Prima editie a aparut in1948, la zece ani distantd de la prima carte despre Rdscoala lui Horea (apdrutA in1938) §i in acela§i an cu prima carte despre Iobagie. $i tot ap le-a desAvar§itmonumental: Iobeigia in 1967 §i 1970, Supplex-ul in 1967 §i 1984, Reiscoala luiHorea in 1978 si 1984.

Analiza i justificarea istoricd a monumentului de la 1791 le-a contopit cunaterea §i evolutia notiunii de natiune romArca" §i a§a impreunA le-a adus in albiaIarga a luptei de indoitd emancipare a poporului roman. Urmandu-i cursul de laizvoare spre varsare, din afluent in afluent, din vad in vad; a trecut in drum pe lavadul lui Mihai Viteazul din 1600; s-a oprit indelung cu vibrant respect in fataepiscopului Inochentie, deschizdtorul luptei politice romane§ti; a urmdrit miFareacalugdrului Sofronie, cel din satul naterii §i copildriei sale; a p4it mai departemdsurand cu ochii mintii spectrul larg al reformismului iosefinist cu toateconsecintele sale §i pentru romani; a depAnat din nou firul rdscoalei lui Horea,sensul ei social, sensul national; atitudinea intelectualitatii romane fata de masapoporului propriu, fatd de lupta lui. A zdbovit in lungi meditatii despre ideile noisocial-politice ale timpului: luminism, I ibertate, egalitate, drepturile omului,suveranitatea poporului, in Franta cu deosebire; difuzarea lor in Ungaria, in Polonia,Rusia, la sarbi, la croati, la cehi, slovaci; receptarea lor la noi, in Tara Roinaneascd,in Moldova, in Transilvania. Intrebdrile II främântä: e Supplex-ul indreptat numai cufata spre trecut? e Supplex-ul un act revolutionar?, ca sä ajungd la concluzia cd:Supplex Libellus nu e nici o aparitie subita, nici un produs al unor influente venitedin gait. Dupa cum nu e nici un produs al Unirii [religioase], nici al luminismului

www.dacoromanica.ro


nici al Scolii Ardelene. E rezultatul firesc, logic, al unui indelung proces dedezvoltare a poporului roman din Transilvania, a poporului roman insui. Elconstituie doar un moment capital, definitoriu, intr-o lunga i surprinzator deconsecventA lupta nationala. E rezultatul lungului proces de formare a «natiuniiromane», in luptA cu cele trei natiuni politice i patru religii recepte care constituiausistemul politic al Transilvaniei, al procesului direct de coqtientizare a fiinteitelurilor sale".

Supplex Libellus nu a fost dec.& o nouA etapd in lupta deschisa. Subregimul sever al reactiunii care a urmat, firul actiunii politice nu a atins proportiilevijeliei de la 1784. Totu§i, spune tot invAtatul istoric,Supplex Libellus nu inceteazasa fie activ, e de acum farul cAlauzitor, care nu mai e pierdut din ochi". Se simte dinplin la 1848, se afirma integral in Memorand-ul de la 1892.

Am ajuns la sfai*tul acestor pagini. in 1991 §i 1992, la bicentenarulSupplex-ului si la centenarul Memorand-ului nonagenarul D. Prodan s-a putut uitainapoi cu mfindria misiunii de istoric slujitA cu har, pricepere i devotament. Daristoricul nu a putut inchide ochii pamanteni pana nu i-a mai rotit o data recapitulativpeste intreg spatiul i timpul istoric transilvan, cuprins odinioara in volumul Teoriaimigratiei. Imboggtit in fapte §i argumente, 1-a lasat urma§ilor drept un vade mecumpentru Transilvania cj iar Transilvania.

(Comunicare prezentatá la Sesiunea viintijica" organizatá de AcademiaRomeind cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nagerea istoricului David Prodan)

si

si

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PRINCIPATELE ROMANE $1 RUSIA - STUD!! DOCUMENTARE

'48-UL ROMANESC $1 ACTIUNEA REPRESIVA A RUSIEI.COMPLETARI DOCUMENTARE

MARIAN STROIA

intr-o dimineatA de la srarsitul lunii octombrie 1848, pe biroul de lucru al luiAlexandr Osipovici Duhamel, consilier de curte, general-maior i, mai presus de toate,comisar-general al Rusiei in Principatele Rombe, era depusa o listA cu 206 pozitii. 150 deani dupa aceea, lista, pdstratA cu scrupulozitate in Arhiva Politicii Externe a Imperiului Rusdin Moscova, era descoperitd acolo de un tank si inimos cercetAtor din Republica Moldova,Ion Varta, si introdusd in eircuitul stiintific prin includerea sa in volumul de documentepublicat in 1998 de amintitul istoric*.

Parafrazand titlul unui film american de succes din ultimii ani, lista lui Duhamelcum o vom numi de acum inainte mi-a atras aterrtia atunci cAnd am parcus volumulrespectiv prin faptul la prima vedere nerelevant cd era printre putinele, dacd nu cumvasingurul, document transpus dupa original, din si in limba rusai.

In fapt, lista, fascinantd prin elementele de insolit si noutate informationald,continea In cele 206 pozitii un numb. de 215 persoane, pe care autoritAtile ruse de ocupatiele arestaserd, in intervalul 20 septembrie 30 octombrie 1848, in cadrul activitatii depedepsire necrutatoare a participarii lor la revolutie.

Asa cum rezultd din corespondenta ulterioard a inaltului demnitar rus cucolaboratorii sai apropiati i cu superiorii sAi directi de la Sankt-Petersburg, numerosul grupal celor arestati a fost intemnitat in celulele mAndstirii VAcdresti, devenitA loc de detentiepentru delincventi i loc de incarcerare pentru participantii la revolutie.

De ce sptmeam cd lista lui Duhamel reprezintd pentru noi un mare grad de interes?Aceasta datoritd faptului cd ea nu este numai o lista (aranjatd in chip aleatoriu si evidentnealfabetic) de nume de participanti. Cu exceptia a 43 de persoane, asupra cdrora ne vomreferi in final, la celelalte 172 este mentionat domiciliul stabil (hanul de resedintd saucartierul de provenientd) si, acum urmeazA lucrul cel mai semnificativ, motivalia arestdrii,precum ci locul de muncd definut in momentul arestdrii.

Din acest punct de vedere, parcurgerea cu atentie a capetelor de acuzare care seaduc fiecdruia dintre cei retinutti rn-a determinat a emite, Inca de la inceputul analizei defatA, presupunerea plauzibild, in opinia mea cd formularea acestor invinuiri de cdtreanchetatori nu a putut fi rezultatul cleat a cloud posibilitati: fie acela al unei supravegheripolitienesti, fie acela al unor denunturi personale. izvordte din varii motive. De altfel,semnalfind o situatie similard produsa in provincie la mijlocul lui septembrie 1848,cunoscutul editor de izvoare i analist al evenimentelor C. Colescu-Vartic sublinia in 1898:"La RAmnic ca si la Buzau, rusii aveau intr-adevAr lista aproape completa a celor care

Cf. Ion Varta, Revolufla de la 1848 din Prue Rom:Me. Documente inedite din arhivele ruseqti,ChisinAu, 1998, doc. 214, p. 340-348.I Ibidern, p. 345.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 3 4, p. 215 219, 2002www.dacoromanica.ro

216 Marian Stroia 2

trebuiau prigi ca prieteni ai ideilor constitutionale. Le-o daduserd amicii lor reactionari,care nu conteniserd un moment de a sta in relatiuni cu agentii muscale§ti"2.

Aceasta ne duce la ideea cd, de§i probabil organismul politienesc din acea vreme afost epurat in mare i inlocuit cu elemente provenite din randul fidelilor revolutiei, ceilicentiati si-au continuat, in virtutea reflexelor profesionale, meseria de bazd.

De aceea, credem cd numai asa se pot explica invinuirile foarte precise i minutiosnominalizate aduse majoritAtii celor intemnitati, care, prin compozitie i actiune practica,reprezentau un veritabil eplon II al elitei revolutionare din Tara Romaneascd. Asa, sprepita, la pozitia 100 apare invinuitul Petko Pico lo care, potrivit plasticei investigatiiinvinuiri, "a fost la Mitropolie dupd sf. Neofit; I-a intrebat cu indrAzneald pe Mitropolit«unde-s ru§ii?» §i unde a jurat pe Campia Libertatii". "A fost §i deputat de Giurgiu"3, seincheia microactul de acuzare

La loc de frunte sunt plasate acele persoane considerate de ocupanti cd ar fi jucatun rol important in revolutie §i, ca atare, prezentand un grad mare de periculozitate. Acesta ecazul serdarului Alecu Izescu (ce figura la pozitia 1 el deschide de fapt lista) §i al pitaruluiNicolae TAtdranu.

in ceea ce-I privqte pe Izescu, acesta era "din numarul acelora care au alcdtuitConstitutia; iar pentru rdsplatirea sa, prin Jurnal al Guvernului nelegal constituit (aceasta etitulatura folositd de ocupanti pentru guvernul revolutionar n.n.) a fost numit ispravnic injudetul Buzdu"4. Aceegi culpd se retinea §i in sarcina lui Nicolae TAtdranu, care, potrivitanchetatorilor, "a actionat pentru revolutie chiar inaintea declagdrii ei, drept care cardsplata a fost numit de nelegalul guvern ispravnic al jud. Teleorman"5.

Dintre participantii la revolutie aflati in lista lui Duhamel trei sunt incriminatipentru participarea la ga-numitul episod al "distrugerii caselor" din Bucure§ti. In fapt estevorba de Costache Ceasornicaru, de la prAvAlia lui CAlifaru (poz. 125), de lacovacheBogasieru (poz. 159) §i Bucur Precupetu (poz. 183). Din trio-ul mai sus mentionat, in opiniaanchetatorilor cel mai culpabil pare a fl Precupetu, in dreptul cdruia figureazd mentiunea:"(...) in timpul revolutiei a fost numit ajutor pe langa §eful politiei §i a comandat distrugereacaselor

latd cum descrie episodul mentionat mai sus C. Colescu-Vartic, relatare care neajutd sd ne facem o idee despre cele intfimplate, dar i despre faptul cd, in mod cert, cei treinu aveau cum §i nu puteau fi singurii infdptuitori: "Mi§carea din ziva de 30 iunie nu maifusese insd asa de lini§titd cat cele din zilele de 11 §i 19. Excesele zbirilor Cdimdcdmieiindarjesc pe multi §i, in timpul mi§cdrii casele cdpitanului Costache, ale lui Zosima,secretarul lui Neofit, Em. Baleanu, Herescu §i ale protopopului din Bati§tea fu.ra stricate,mobilele rupte i aruncate afard. De§i se trase asupra poporului cloud focuri de puKA dincasa Herescului, nici o persoand nu ft insa atinsd. De asemenea nimic nu fu jefuit, nici furat,ci poporul se multumi cu stricarea lucrurilor"'.

Un important segment al celor arestati ii datora prezenta pe lista lui Duhamelapartanentei la Garda Nationald, important organism civic de aparare a cuceririlor revolutiei.

2 C. Colescu-Vartic, 1848. Zile revolutionare, Bucure§ti, 1898, p. 436.3 Ion Varta, op. cit., p. 346.41bidem, p. 340.5 Ibidem, p. 344.6 Ibidem, p. 348.7 C. Colescu-Vartic, op. cit., p. 223.

(... y'6.

si

www.dacoromanica.ro

3 '48-ul ronuinesc i acfiunea represiva- a Rusiei 217

o evaluare sumara ne arata ca in aceasta categorie intrau 33 de persoane, dintre care20 membri simpli ai Garzii Nationale, iar 13 erau ofiteri si subofiteri in amintitul organism.

Cu deosebit interes constatam prezenta in document a unor cunoscute personalitatiale culturii i civilizatiei romanesti moderne. Astfel, la pozitia 85 este inregistrat "paharniculGrigore Alexandrescu, director de sectie la Secretariat", iar acuza "orator prin cluburi".Retinerea cunoscutului poet alaturi de ceilalti arestati ne dovedeste astfel in chipincontestabil inconsistenta evaluarii acute in 1979 de Aneta Stan, cand a sustinut Ca:"Rezerva lui Alexandrescu fata de evenimentele revolutionare ale anului 1848 nu sedatoreste numai apropierii poetului de domnitor, cat mai ales firii sale moderate, usorsceptice, inclinate mai mult spre reflectie deck spre actiune"8.

Deloc surprinzatoare, prin prisma datelor pe care le detinem in prezent, este siprezenta pe lista, la pozitia 192, a doctorului Nicolae Kretulescu. Dupa cum este stiut, acestaa participat la lucrarile pentru intocmirea noii Constitutii, iar la 4 august a fost numit,printr-un decret al Locotenentei Domnesti, "revizor pentru administratia din Valahia Mare".In aceasta calitate el a efectuat inspectii in unele judete, precum Prahova, DambovitaMused, Pacand cu acest prilej propaganda pentru reforme, mai ales in problemele taranimii.Dr. Kretulescu a facut parte si din delegatia de notabilitati care, impreund cu LocotenentaDomneasca, s-a prezentat la 13 septembrie 1848 in fata comisarului otoman Fuad-efendi,pentru a discuta despre situatia politica si a gasi o cale de compromis9 .

in fine, doua prezente insolite in lista sunt reprezentate de pozitiile 106 si 206. Lacea dintai figureaza loan Dumitriu din mahalaua Domnita Masa. Potrivit incriminariioficiale, acesta a fost "revolutionar inrait". in plus i se imputa ca a compus piesa de teatru cunumele Douti sute de cervonefi sau cele trei corvezi zilnice, reprezentata la teatru in vremearevolutiei'°. Acest episod ne indica ca Wile de spectacole din urbea damboviteana au fostutilizate atunci pentru actiuni de propaganda revolutionara sau spectacole cu continut sitenta patriotica. Tot ca o curiozitate, specificam la pozitia 206, prezenta unui alogen,italianul Montrezari, in dreptul caruia 0am mentiunea incriminatoare "actor, tankpropagandist, a dirijat construirea de baricade"".

Nu-i mai putin adevarat ca revolutia victorioasä rasplatit fiii credinciosiloiali. 54 de persoane de pe lista, drept recunoastere a meritelor in revolutie, sunt numiti de"nelegalul guvern" in functii de mai mare sau mai mica raspundere in politie, in aparatuladministrativ i judecatoresc, in administratia judetelor limitrofe sau in schema ministerelornou infiintate.

Dar care sunt meritele concrete ale acestor personaje? Lista Jul Duhamel ajuta sa needificarn i asupra acestui aspect. Sa luam, la intamplare, din enumerarile sale: IonitaDimitrie Lipscanu (poz. 103, 104), tipau in trasuri pe ulita cu steaguri sa traiasca Constitutiasi sa fie distrusi aristocratii; Nae Berescu (poz. 11), a mers pe strazi in pantofi albi cucatarame, a injurat pe aceia pe care-i considera aristocrati si a fluturat steagul; IonitaLacusteanu (poz. 116) de la Mihai Vocla, "propagandist si striga pe strazi sa se distruga totiaristocratii".

8 Cf. Dicfionarul literaturii rotmine moderne, Bucure*ti, 1979, p. 25.9 G. Barbu, Nicolae Krefulescu, Bucumti. 1964, p. 124-137.10 Ion Varta, op. cit., p. 346.II Ibidem, p. 348.

si

si-a si

5i

www.dacoromanica.ro

218 Marian Stroia 4

Interesantd este si conduita arestatului de la pozitia 51, Stefan VlAdescu. Potrivitactului de acuzare, el terorizat i speriat vecinii pentru ca acestia sd-i dea un atestat derevolutionar, pentru a putea fi numit cornisar in Politie 12.

In fine, adaugam cd 43 de persoane de pe lista lui Duhamel (poz. 163-205) nu au indreptul numelui nici o mentiune, nici referitor la adresd, nici la faptele pentru care fuseserdretinuti. Aceasta ne determind sd apreciem cd o parte din obiectille formulate de viitoruldomn al Tarii Romanesti, Barbu Stirbei, intr-un memoriu adresat la 31 decembrie 1848comisarului general rus, erau intr-o anumitd mAsurd justificate. In acest sens, inmemoriul amintit mai sus, Barbu Stirbei mentiona: "In revansa, si in scopul de a se dasatisfactie justitiei, s-a procedat la arestarea a vreo doud sute de indivizi, adunati de pestrdzi; majoritatea complet necunoscuti si care, pe cat posibil, nu pot nici sti nimic i nicireleva nimic anchetatorilor"13.

Aceastd reactie de protest a lui Barbu Stirbei nu va determina autoritatile ruse deocupatie sd-i pund imediat in libertate pe cei in cauzA.

De altminteri, pe Fang Comisia de cercetare a activitatilor revolutionare, instituitdde cele cloud puteri ocupante la Bucuresti i legiferatd prin decretul nr. 1047 din18 noiembrie 1848 de ate Caimacamie'4, au existat i incercari de a se crea institutii deacelasi tip in provincie, la Craiova i Tdrgoviste, care insd nu au fost fmalizate.

Treptat, elanul vindicativ al ocupantilor incepe sd se domoleascd. De altminteri,Inca de la revenirea in Bucuresti, fostul consul general al Rusiei, K.V. Kotzebue, declaraseintr-o conversatie cu consulul francez Segur cd: "Acestea sunt desigur, niste rigori salutare.Trebuie mentinutd o anume teroare pentru a impiedica un numdr mare de oameni sa se maiamestece. In rest, toatA chestia aceasta nu va dura mult timp"I5.

In plus, desi actionau intocmai ca intr-o tara ocupatd i supusd literalmente stdrii deasediu, ocupantii taristi nu puteau face totusi abstractie de pozitia puterii suzerane, Poartaotomand. Cum raporturile dintre cele cloud puteri reprimatoare erau in acel moment destulde incordate si nu doreau sa impingd lucrurile pand la un conflict deschis, rusii erauinteresati in gasirea unor solutii de conciliere.

De aceea, spre marea sa dezamAgire, principalul satrap, A. 0. Duhamel, raporta la30 noiembrie (s.v.) 1848 cancelarului K.V. Nesselrode, cu evidentd insatisfactie, faptul cdfusese informat cd "asa cum am prevazut Poarta s-a grAbit sd adopte contraproiectul deinstructiuni adresat lui Fuad, redactat de d-I Titov prin care Guvernul otoman nu recunoastecleat cloud categorii de vinovati i anume cei care au ars Regulamentul organic, precumcei care s-au opus cu mand armatd intrArii trupelor otomane in Bucuresti" 16.

Nemultumirea fata de aceastd state de lucruri a lui Duhamel era, dacd stdm sa negandim, destul de fireascd. Din cei peste 200 de arestati, doar 2 (!) puteau fi efectiv incadratila aceastd culpd. Acestia erau, potrivit listei citate, Grigore Rudeanu (poz. 151), grefier laPolitie i Gutd Pantofaru din mahalaua Dudesti, care, potrivit informatorilor lui Duhamel,"au tinut de frânghie cand s-au ars Regulamentul" 17.

12 Ibidem, p. 343.13 Ibidern, p. 401.14 Cf. Corneliu Lungu, M. TudoricA, Acliuni desAurate in timpul revolufiei de la 1848 in dezbaterileinsianfelorjudiciare, in "Revista arhivelor", anul L, 1973, t. XXXV, supliment, p. 100.15 Barbara Jellavich, _The Russian Intervention in Wallachia and Transylvania (september 1848 toMarch 1849), in "Romanian Studies", t. IV, 1973, p. 30.15 Ion Varta, op. cit., p. 385.17 lbidem, doe. 214, p. 347.

si-a

www.dacoromanica.ro

5 `48-ul romeinesc qi acfiunea represivá a Rusiei 219

Indirect, aceeasi acuzd putea fi adusA si lui Nicolae TAtdranu, mentionat de noianterior. 0 adresa din noiembrie 1848 a JudecAtoriei Teleroman cAtre DepartamentulDreptAtii releva foarte plastic: "in presuzvia JudecAtoriei, peste patruzeci de ordseni, avandimpreund pe d-1 prezident al magistratului si d-1 administrator al acestui district (acestaera, evident, N. TAtAranu n.n.) au luat Regulamentul ce era pe masa presuzvii, editia I-a,al 2-lea si cel numai judecAtoresc pe care punandu-le pe o masa, cu ceremonie funibrall I-audus pe o mAgurd in apropiere de oras si impreund cu ale celorlalte autoritAti 1-au ars,ingropandu-1 acolo. JudecAtoria, dand aceasta in cunostinta domniei voastre, vd maga säbinevoiti a da deslusire, cum trebuie sd se urmeze in unele din pricini" 18.

In cele din urind, pand la sfarsitul anului qvasitotalitatea celor arestati a fost pusd inlibertate. La sfarsitul lui mai 1849 inalta Curte Penald, instituitA la cererea autoritAtilor deocupatie, Ii pronunta sentintele: 12 persoane (clasate in cloud loturi de Cate 6) urmau saefectueze pedepse privative de libertate la mAndstirea Snagov si muncd fortatA la Giurgiu.Ironie a soartei sau paradox al istoriei, din lista lui Duhamel, o singurd persoand, ConstantinCiculescu (poz. 48, fost comisar de politie In timpul revolutiei), se aflase in grupul finalsupus anchetei judiciare, dar si acesta fusese !And la urma achitat'9.

Aceasta era starea de lucruri la inceputul verii lui 1849, cand se parea cd lucrurileau revenit la normal. Un nou domn fusese inscdunat pe tronul Tarii Romanesti. In Wile incare in urmA cu un an se jucau piese revolutionare si se tineau adundri furtunoase,repertoriul fusese schimbat: la Bossy Eugen Scribe, cu trupa sa de pe malurile Senei,prezenta cele mai noi vodeviluri frantuzesti, iar la Momolo se canta uvertura "Egmont" deBeethoven. Bucurestiul !Area a reveni o capitald central-europeand.

Nu era insa deck varful aisbergului. Asa cum Duhamel insusi era nevoit slrecunoascA, in ianuarie 1849 "tdranii (...) au ImbrAtisat in mod cAlduros cauza revolutiei;cel mai probabil aproape noun zecimi din populatie simpatizeazd in prezent cu artizaniitulburArilor si ai dezordinei"20 .

Dupd zece ani, aceeasi oameni aveau sä iasd din nou in stradd pentru a asigurarealegerea lui Cuza i pe malurile Dambovitei si a confirrna Unirea celor cloud cAn surori, iartrei decenii mai tarziu, aceeasi aveau sd fie martori la istorie: noul stat îi proclamaindependenta politica, o consfintea prin luptd si o vedea legiferatd printr-un congesinternational.

18 Corneliu Lungu, M. Tudorica, art.cit., p. 101.18 Ion Varta, op. cit., p. 478.20 lbidem, p. 429.

8i

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CONTELE IOANNIS CAPODISTRIA REPREZENTANTAL UNOR CONCEPTII LIBERALE LA INCEPUTUL

SECOLULUI AL XIX-LEA

ANGELA COLIN

Conte le loannis Capodistria a ramas in istoria Europei ca una dintre figurilemarcante ale epocii in care a trait §i la care ne referim. Se poate spune ca n-a indreptat istoriape faga§ul dorit, dar a fost, fait indoiala, o Intruchipare vie a marilor evenimente in care afost implicat. Capodistria apartine acelor categorii de personalitati caracterizate prindevotamentul fata de o anumita idee sau prin consecventa de care au dat dovada in activitate.El a croit noi drumuri care duceau la o modificare a mecanismului de guvernare. Unii istoriciII plaseaza chiar pe acela§i plan cu Taleyrand'.

Gandirea sa politica s-a caracterizat prin conceptii liberale in organizarea interna (inprincipal in Basarabia §i Po Ionia ca provincii ale Imperiului rus) §i promovarea principiuluinationalitatilor ca i criteriu al organizarii statu-quo-ului international.

Aprecierile pe care le vom face aici i§i propun sa dezvaluie rolul conteluiCapodistria in propagarea ideilor proprii §i, implicit, aplicarea lor in Basarabia, anexataImperiului rus conform tratatului de pace din 1812 de la Bucure§ti.

Nascut la 1 februarie 1776 in Grecia, pe insula Corfu,.intr-o familie aristocrata, elfacut studiile la Universitatea din Padova (filosofia i medicina). Aici a fost influentat de

ideile revolutiei franceze, precum §i de curentele avansate care circulau in acea vreme inEuropa Occidentala.

Dupa incheierea pacii de la Tilsit (1807), se angajeaza in serviciul Rusiei, findinclus in 1809 in componenta Ministerului Afacerilor Externe. Peste doi ani va fi trimis casecretar al ambasadei ruse din Viena, apoi II aflam §ef al cancelariei amiralului PavelVasilievici Ciceagov (1765-1849), comandant al armatei ruse din principatele dunarene.Dupa incheierea pacii de la Bucure§ti lui Capodistria i-a fost incredintata misiunea de aelabora proiectul organizarii temporare a administratiei Basarabiei.

In 1813 Capodistria 11 insote§te pe imparatul Rusiei, Alexandru I (1801-1825) inEuropa, in calitate de §ef al cancelariei imperiale. in 1816 este numit secretar de stat laMinisterul de Externe, ramanand in aceasta functie Oa in 1822.

in cazul nostru data fiind lipsa de spatiu este imposibil sa ne referim la toatemisiunile diplomatice ale lui Ioannis Capodistria in perioada care a urmat Congresului de la

I P. Kennedy Grirnsted, Capodistrias and a New order" for Restauration Europe, in The Journalof Modern History", t. 40, 1968, nr. 2, p. 171; Ch. Webster, The Foreign Policy of Castelreagh,1815-1822, ed. a 11-a, London, 1934, p. 31, apud V.G. Sirotkin, Borba v lagere conservativnogorusskogo dvorianstva po voprosam vnesnej politiki posle vojny 1812 goda I otstavka I. Kapodistrii v1822 g.,in Problemy mejdunarodnyh otnosenii i osvoboditelnyh dvigenij, Moskva, 1976, p. 6.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 4, p. 221 227, 2002

si-a

www.dacoromanica.ro

222 Angela Colin 2

Viena (1814-1815) si pana la demiterea din functie. Ne vom limita sa prezentam, in liniigenerale, conceptia sa liberala privind organizarea Europei in aceasta perioada.

Inca din timpul misiunii in Elvetia (1824), Capodistria a reusit sa aplice in practicaconceptia sa de diplomatie de factura liberala", reusind sa infranga tentativele Austriei dedennembrare a cantoanelor elvetiene. A intocmit chiar un proiect de constitutie republicanapentru Elvetia, publicat in august 1814 in ziarul Ministerului Afacerilor Externe allmperiului rus, Conservateur Impartial"2. Inainte de a pleca in Elvetia, intr-o discutie avutacu tarul Alexandru I, acesta din urma i-a declarat: Ideile si sentimentele Domniei Voastreimi sunt cunoscute. lubiti republicile i eu le prettliesc de asemenea. Acum este momentul sasalvam o republica"3. Pe and se afla la Zurich ca trimis al tarului, Capodistria Ii scria la unmoment dat contesei Ruxandra Ed ling*: Totul merge bine, insa incet. Elvetienii cred ca eule seman i ca sunt un bun republican (...) Dupa cum stiti, mie imi este foarte usor sa sustinacest punct de vedere, deoarece el imi corespunde (.)4 Ulterior, pentru restabilirearepublicii elvetiene, contele Capodistria a primit titlul de cetatean de onoare" al Geneveio diploma5.

Odata cu inceperea lucrarilor Congresului de la Viena, devine consilierul apropiatal tarului Alexandru I, insa rolul hotarator in luarea deciziilor Ii apartinea lui KarlNesselrode Tinem sa mentionam a tot la Viena, Capodistria a reusit sa puna in discutieproblema eliberarii Greciei6.

Merita a fi relevate de asemenea ideile liberale expuse in ajunul i In timpulCongresului de la Aachen din 1818, intr-o perioada in care influenta sa a crescut. In preajmadesfasurarii acestui congres Capodistria a pregatit un proiect ce propunea si crearea unuiorgan politic consultativ european care sa rezolve toate probleme internationale litigioase7.Aceste idei au fost subliniate de insusi Capodistria in articolul Observant despre intereseleadevarate ale Europei, publicat In martie 1817 in unul dintre periodicele conservatorilor dinSankt Petersburg. Ulterior acest articol a fost transformat intr-o nota oficiala, intitulataDespre inttilnirea de la Aachen, care a fost contestata, din cauza ideilor sale, deministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, vicontele Henri Robert Stuart Kastlereagh(1769-1822), precum si de omologul sal din Imperiul habsburgic, printul Metternich-Winneburg (1773-1859). Astfel, ideea lui Alexandru I de a transforma Sfanta Alianta intr-unorganism politic european a devenit nerealizabilä.

In timpul congresului de la Aachen, Capodistria a fost atacat de Metternich siKastlereagh. Ei II considerau un inamic redutabil i doreau sa-1 inlature, deoarece avea o

2 Conservateur Impartial", nr. 60, 28 iulie 1884.3 Zapiska grafa 1. Kapodistrii o ego slujebnoj deiatelnosti, in Russkoe istoriceskoe obscestvo, SanktPetersburg, 1868, p. 178-180.

Ruxandra Ed ling, fiica primului guvernator civil al Basarabiei, Scar lat Sturdza, domnisoarA deonoare a tarinei Elisabeta Alexeevna, sotia tarului Alexandru I.4 A.F. Sidlovskij, Perepiska grafa Kapodistrii, in Vestnik vnesnej istorii, vol. 2, Petrograd, 1920,p. 182.5 Conservateur Impartial", nr. 6, 31 ianuarie 1817; Mémoires de la contesse Ed ling (née Stourdza),Moscova, 1888, p. 146..

Karl Robert Nesse !rode (1780-1862), conte de origine germana, ministru de externe al Imperiuluirus intre 1816-1856.6 Pavlos Petridis, Politica europeand a lui loannis Capodistria. Principii cipropuneri pentru o nouliordine in Europa intre 1814-1821, Atena, 1988, p. 46.7 V.G. Sirotkin, op.cit., p. 8.

§i

4i

www.dacoromanica.ro

3 Conte le Ioannis Capodistria 223

influentd considerabild asupra tarului. Ne-O confirmd memoriile unui contemporan al luiCapodistria, cneazul Nicolae Vasilievici Dolgorukij, din cadrul Ministerului de Externe alImperiului rus: Situatia in care se afla acest ministru (I. Capodistria n.n.) era foartestranie i neobisnuitA. Indiscutabil a el este inzestrat cu mari capacitati intelectuale i rolullui este foarte important, insA el nu doreste sa-si afiseze aceste calitati, preferand sd rdmandin umbra. II poti compara cu un surub ascuns care pune in miscare un mecanism foartecomplicat"8.

Nu putem trece cu vederea nici pozitia lui I. Capodistria atunci ca.nd s-a pus indiscutie eliberarea nationald a coloniilor americane ale Spaniei. In comunicarea din2 octombrie 1818 pregatita pentru tarul Alexandru I sublinia cd o eventuald interventiearmatd a statelor europene ar avea pentru Spania un rol negativ, pronuntandu-se numaipentru sustinerea morald" a Spaniei i preintAmpinarea tentativelor radicale. Propuneainthptuirea unor reforme i chiar reintroducerea constitutiei din 18129.

La Congresul de la Troppau (Opava), care si-a inceput lucrdrile la 20 octombrie1820 si s-a incheiat la 12 noiembrie 1820 la Laybach (Liubliana) Capodistria a fdcut partedin delegatia rusd. De data aceasta el a alcdtuit din porunca tarului proiectul de program aldelegatiei ruse. Se mentiona cd delegatia rusd va respecta hotarkile tratatelor internationaleanterioare de sustinere a bazelor Sfmtei Aliante. Mai mult decal atfit, Capodistria a sustinutcd statele participante la congres trebuia sä exercite numai o influentd morald asupraguvernelor revolutionare din epocA, acestea putAnd sA infdptuiascd reforme social-politice,cu conditia ca ele sd nu submineze puterea monarhice. In acest sens delegatia rusd s-apronuntat pentru reglementarea politica a evenimentelor din Regatul celor cloud Sicilii si dinSpania. S-a avut in vedere invitarea la tratative a noului guvern al Neapolelui, pe lfinga celeale Austriei, Angliei i Frantei. Aceasta tentativã venea in contradictie cu programul luiMetternich, care pleda pentru amestecul militar al Austriei in rezolvarea acestor conflicte.

La congres Metternich a reusit insa sA submineze influenta lui Capodistria. hi notain jurnal: Tarul Alexandru I nu mai doreste sA urmeze indicatiile lui Capodistria i evita sA-1

asculte". Si tot el mentiona cd Alexandru I il considerd pe propriul sau ministru ca pe unconducAtor al carbonarilor"".

Conceptiile liberale ale lui Capodistria se pot regAsi si in viziunea si activitatea sapolitica din provincia Basarabia, pe care o coordona, din insarcinarea tarului, de la SanktPetersburg.

Revenind la activitatea contelui, retinem cd la Bucuresti, imediat dupd incheiereapacii, amiralul Ciceagov, comandantul trupelor rusesti din Principate, 1-a insdrcinat sdalcatuiasca proiectul administrarii provizorii a Basarabiei'. Alegerea nu a fostintAmplatoare, deoarece ideile sale liberale erau binecunoscute, ca i implicarea lui inchestiunea orientald. In acest caz, pentru noua provincie ruseascd era nevoie de o astfel deorganizare, care sa reprezinte un model pentru popoarele crestine din Balcani. Proiectul,

8 lz zapisok kneaza N.V. Dolgorukova, in Russkij Arhiv", 1892, nr. 11, p. 288.9 Vnefnaja politika Rossii v XIX-nacale XX-ogo veka (in continuare V.P.R.),t. XI, doc. 159, p. 531.io V.P. R., t. XI, doc. 151.

Pavlos Petridis, op.cit., p. 47.12 Russky konservatorizm v XX-om veke, Moskva, 2000, p. 93.13 Casso Leon, Rossia na Dunaje i obrazovanie Bessarabskoj oblasti, Moskva, 1913, p. 198.

www.dacoromanica.ro

224 Angela Colin 4

infiintarea administratiei provizorii in Oblastea Basarabiei", a fost supus aprobarii taruluila 2 august 1812. Faptul ca in Basarabia cea mai mare autoritate era cea a guvernatoruluiprovinciei, numit de care tar dintre boierii moldoveni, ca i participarea la conducere aboierilor autohtoni reprezinta. Inca un argument in favoarea prezentei conceptiilor liberale inintocmirea acestei legiuiri" pentru Basarabia.

Ca urmare, in 1813 s-a format in Basarabia guvemul condus de un guvernator civilcompus din boieri autohtoni, function ari rusi si moldoveni. Vechile legi au ramas insa in

vigoare, iar treburile interne erau coordonate de guvernatorul civil. Acest guvern era formatdintr-o adunare comuna i doua departamente. S-a mentinut deci o structura asemanatoarecelei existente inainte: guvernul provinciei amintea Divanul moldovenesc, iar in judetecontinua sa existe functia de ispravnic, reprezentand puterea judecatoreascaadministratival5. Chiar daca aceasta legiuire conform unor istorici era doar unaprovizorie, vizand atragerea de partea tarului a boierimii locale, considerarn ea ea punea inpractica o serie de idei inaintate. Era clar ca un nou proiect de legi pentru organizarea siadministrarea Basarabiei urma sa fie intocmit.

La 28 februarie 1815 a fost alcatuit un comitet special la Sankt Petersburg, cuscopul de a elabora noi legi pentru carmuirea regiunii Basarabiei16. La elaborarea acestuiproiect s-a implicat din nou contele Ioannis Capodistria, bun cunoscator al realitatilor dinBasarabia i aparator al mentinerii in sistemul ei de conducere a particularitatilor locale.Fireste, nu a pregetat sa incerce aplicarea unora dintre conceptiile sale.

In raportul care tarul Alexandru I, contele ii exprima convingerea ca in Basarabiaar fi absolut necesar sa fie introdusa functia de guvernator general. Ca urmare, Inca de lainceputul anului 1816 a fost numit in aceasta functie generalul Alexei NicolaieviciBahmetievs. Intr-o scrisoare adresata acestuia, Capodistria Ii arata speranta ca lucrurile vormerge mai bine in Basarabia, in conformitate cu administratia provinciala, mentinandlegile din vechime. Numai astfel va fi posibila transformarea acestei regiuni, atat de bogatasi folositoare pentru Imperiul rus din punct de vedere al finantelor populatiei, comertului sipoliticii'7, intr-o regiune pe care tarul Alexandru I a numit-o o tara de aur"18 in timpultrecerii sale prin regiune (1818). in aceeasi scrisoare contele Capodistria mentiona: As fibucuros, D-le General, sa cunosc cu deosebire punctul D-voastra de vedere privind misiuneacare v-a fost incredintata si mijloacele de care aveti nevoie pentru a indeplini in mod expresasteptarile Majestaii Sale Imperiale. Cu toate ca ma consider strain de afacerile interne siale administratiei, cele ale Basarabiei ma intereseaza totusi din punctul de vedere pe care amavut onoarea sa-1 exprim Excelentei Voastre"I9.

Proiectul, cu unele indreptari i completari, a fost aprobat in 1817, iar la 29 aprilie1818 a fost, dat publicitaii sub denumirea de 14ezeimcintul obrazovaniei oblasteiBasarabia20. Inaltul Sfat era fowl principal al provinciei, de care depindea autoritatea

14 Arhivele Republicii Moldova, fond 5, inv. I, dos. 3995, f. 3-4 ; apud Ia. S. Grosul, Trudy po istoriiMoldavii, Chisinau, 1982, p. 148.15 Arhivele Republicii Moldova, fond 2, inv. 1, dosar 380, f 15.16 Zapiska grafa Kapodistrii, p. 208.

Alexei Nicolaievici Bahmetiev, guvemator general al Basarabiei In perioada 1818-1820.17 L. Casso, op.cit., p. 315.18 Ibidem, p. 321.19 Istorija Moldavii. Dokumety i materialy, vol. II, ChisinAu, 1957, p. 206-208.

Arhivele Republicii Moldova, fond 17, inv. I, dos. 15, f. 7-7v.

si

1.

29

ai

si

www.dacoromanica.ro

5 Conte le Ioannis Capodistria 225

superioard administrativa i judecatoreascd. Procesele civile i cele de hotarnicie se judecaupe baza legilor i obiceiurilor moldovenesti. HotdrArile erau considerate definitive si contraacestor hotArdri se putea intenta actiune numai la Consiliul de Stat al Imperiului rus.

Guvernul provincial era compus din cloud sectiuni cu cate doi consilieri, dintre careunul se alegea din rAndul nobilimii locale. Ispravnicii de judete i subalternii lor se alegeau

ei dintre boieri. Functiile judecdtoresti au revenit vechilor judecAtorii judetene, al cdrorcomplet se intregea dintre boieri.

Particularitätile provinciei Basarabia au fost remarcate si de fostul viceguvernator alBasarabiei intre 1825-1826, Filip Filipovici Vigel, care remarca in memoriile sale:Regiunea Basarabiei, nu numai in virtutea asemandrii cu provinciile i guberniile sud-esticeanexate din nou Rusiei de la Polonia, are drepturi speciale, iar asemenea cu Regatul Polonieisi Marele Ducat Finlandez, are o existentd politica speciald. Ea este situatd intre treiimpAratii, despartindu-se de Austria si Turcia, precum si de Rusia prin liniile de carantind side vamd, dar ceea ce o distinge fata de celelalte teritorii ale noastre este faptul cd ea are oinstanta suprema de judecatd cu splendida denumire «Sfatul Suprem». Acest Sfat trebuie sdfie compus din bArbatii cei mai iscusiti ai provincier21. Inaltul Sfat s-a pdstrat si in timpulguverndrii generalului Ivan Nikitici Inzov (septembrie 1820 martie 1823), care I-aimpresionat atdt de mult pe sus amintitul viceguvernator al Basarabiei, F.F. Vigeli, cunoscutpentru ideile sale reactionare. De altfel el a si afirmat cd in timpul guvernarii generaluluiInzov Basarabia s-a transformat Intr-o adevaratd republica prezidatd de un foarte atentpresedinte"22.

in anul 1819 contele Ioannis Capodistria primeste o noud misiune din partea taruluireferitoare la Basarabia. intr-o scrisoare adresatd generalului Bahmetiev, guvernatorulgeneral al Basarabiei, Ii comunica faptul cd Regulamentul aprobat in 1818, supus Incaverificarilor, nefiind confirmat, nu poate fi considerat decizie definitivd i neclintitd.Referitor la cArmuirea Basarabiei, se stabileste cd generalul poate desfAsura o activitateobisnuitd doar din momentul and organizarea provinciei va fi incheiatd. In acest sensMajestatea Sa Imperiald a binevoit sA dispund ca toate institutiile i persoanele cdrora, inbaza regulamentului respectiv, le este dat sd intretind relatii cu Consiliul de Stat i cu unii

sd se adreseze pe viitor secretarului de stat, contelui I. Capodistria23.In anul 1821, dupd izbucnirea rdzboiului de eliberare al grecilor i revolutiei in Tara

Romdneascd, continuarea activitatii lui Capodistria in cadrul Ministerului de Externe adevenit problematicd. Pozitia belicoasd a contelui impotriva turcilor urma linia politicAtraditionald a Rusiei in Europa de sud-est. Insurectia greaca a reprezentat o bundoportunitate pentru Rusia sa intervina in afacerile interne ale Imperiului otoman in favoareaortodocsilor de pe teritoriul acestuia. Insd lui Capodistria nu i s-a permis sd continue aceastaatitudine rdzboinicd. Chiar dacd era sustinut de partida rdzboinicilor", cu reprezentanti inrandurile guvernului, ale diplomatiei si ale Bisericii Ortodoxe Ruse, toti sustinAnd o actiuneimediatd impotriva Portii, politica sa nu a fost acceptatd. Celdlalt grup politic, alpacifistilor", avandu-1 in frunte pe Alexandru 1, sprijinit de Karl Nesselrode, considera cdimplicarea Rusiei in revolutia greacd ar fi putut avea consecinte negative. Nesselrodeincrimina liberalismul si nationalismul, spre deosebire de Capodistria care dorea schimbdripolitice rapide guvern constitutional i autodeterminare nationald pentru popoarele din

21 F.F. Vighel, Zamecanya na nynmee sostojanie Bessarabii, in Russkij arhiv", 1893, nr. 1, p. 6.22 Idem, Zapiski, in ibidem, 1892, nr. 11, p. 112.23 Polnoe sobranie zakonov Rossyskoj Imperii (1824), t. XXXIX, Sankt Petersburg, 1830, P. 256.

si

ministri,

www.dacoromanica.ro

226 Angela Colin 6

sud-estul Europei. El considera cä absenta reformelor a fost cauza revolutiilor din EuropaOccidentalA. in final partida pacifistilor" I-a convins pe Alexandru I sA abandoneze politicatraditionalA a Rusiei in Orientul Apropiat in favoarea pAstrArii pacii in Europa24.

in iulie 1822 a avut loc o IntAlnire privata a lui Capodistria cu Alexandru I. Tarul amentionat ca, dacA ar fi dupa el, ar actiona in acelasi mod in privinta conflictului greco-turc,dar in calitatea sa oficialA nu putea reveni asupra deciziei de a preveni un rAzboi ruso-turc.Capodistria a incercat ultima data sl expuna motivele pentru care nu putea impartasirationamentul imparatului. Replica tarului a fost cA dacA lucrurile stau asa, le lAsAm sAmearga de la sine"25. in guvem a cazut ultimul bastion puternic al liberalismului" afirmaistoricul rus V.Ia. Grosul26.

La 8/20 august 1822 Capodistria a parasit Sankt Petersburgul i s-a indreptat spreMile de la Ems, cu destinatia finall Geneva. Ne vom mai intalni", a spus la despartireAlexandru I, sau cel putin imi vei transmite stiri despre Dumneata. Poti fi sigur cãsentimentele mele in ceea ce te priveste nu se vor schimba niciodatA"27.

in iulie acelasi an, apAratorului intereselor Basarabiei, contele I. Capodistria, i s-aordonat sA transmitA corespondenta referitoare la problemele provinciei ministrului deinterne, contele Cociubei28.

Desi locuind la Geneva, el nu a incetat sA urmareasca viata Basarabiei, la care atinut i s-a straduit sa-i pastreze autonomia, dreptul i particularitatile locale. Probabil cäBasarabia Ii amintea de patria natala, pentru a cArei libertate a folosit intreaga sa capacitateintelectuall in vreme ce era in serviciul Imperiului rus. De acolo, de la Geneva, Capodistriaremarca intr-o scrisoare adresatA cneazului Serghei Mihailovici Vorontov, guvernatorul deatunci al Novorosiei si al Basarabiei, cA reusita acestei provincii ma intereseazA in moddeosebit; se resimte responsabilitatea morala care a determinat si determinA activitateaministrului care a lucrat cu atAta pricepere la organizarea provinciei. Dar, desi sunt dispus savA garantez principiile pe care se bazeazA aceastA organizare, nu pot raspunde asupramodului de aplicare a acestor principii clespre care mi-ati vorbit"29.

Credem a este corect sa subliniem Inca o data meritele contelui Capodistria inorganizarea Basarabiei, sustinand in sensul convingerilor sale liberale autonomia i legilelocale. Probabil cA fAcea in permanentA o paralela intre Basarabia i Grecia sa natala.

Din documentele de care am dispus si care provin din arhivele de la MoscovaChisinAu, reiese cu claritate cA, spre deosebire de alti contemporani care au venit in contactcu administrarea provinciei, el nu a profitat nici o clipa de pe urma acestui pAmânt, nicipentru sine, nici pentru rudele sale, avarid in vedere cä toti cei care au fost In slujba taruluiau primit, in schimbul serviciilor aduse, intinse mosii. SA remarcam, de asemenea, cä ideileliberale ale contelui Ioannis Capodistria nu au putut fi aplicate deck in mAsura in care areusit el s-o tack in calitate de secretar de stat al Ministerului de Externe al Rusiei. Acesteidei mArturisesc, in totalitatea lor, dorinta eliberArii Greciei de sub dominatia otomanA, inconflict cu punctul de vedere oficial al Imperiului rus.

24 G.L. Ar I. Kapodistria i greceskoe nationalnoe dvijenie 1809-1822. Moskva, 1976, p. 213-216.25 John Capodistrias, Letter to the Tsar Nicolas 1, LondonAthens, 1977, p. 122-123.26 Russlaf conservatorizm, p. 94.27 G.L. Ars, op.cit., p. 247.28 A.V. Surilov, Verhovnyi Sovet Bessarabskoj oblasti po Ustavu obrazovanija"1818 goda, InUcen. zap. Kisinevskogo Universiteta", t. 52, 1960, p. 113.29 Arhiv kniazja Vorontova, vol. XXXVII, Sankt Petersburg, 1892; apud L. Casso, op.cit., p. 372.

di

www.dacoromanica.ro

7 Conte le loannis Capodistria 227

Oscilatiile punctului de vedere oficial, de la conceptiile liberale din 1807, dar maiales dupa 1818, spre autoritarism si jocul politic al intereselor Rusiei legate de politica luiMetternich, pe de o parte, si ideea eliberarii Greciei, pe de alta, reprezinta conflictul vietii luiCapodistria, precum si motivul distantarii fata de tarul Alexandru I.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

MAREA NEAGRA, RELATIILE RUSO-OTOMANE SISITUATIA INTERNA A IMPERIULUI OTOMAN

IN ANUL 1703. TREI RAPOARTE ALEAMBASADORULUI RUSIEI LA ISTANBUL

ADRIAN TERTECEL

Sub domnia tarului Petru cel Mare (1689-1725), Rusia se afla in plin proces deintArire si dezvoltare pe toate planurile. Pe land intentiile de iesire la Marea Baltic& eadorea tä pund sapanire pe tarmul nordic al MArii Negre, iar apoi sl ajungd la Stramtori si laIstanbul, asigurandu-si astfel iesirea la mdrile calde"I. Desigur, Imperiul otoman (care, din1484, stdpanea aproape in intregime bazinul pontic, cucerind apoi, in 1579, si litoralulcaucazian) avea sA se opund cu toate fortele inaintdrii rusesti in aceastA directie, desi se aflaintr-un declin puternic, atfit pe plan intern, cat i pe plan internationa12.

Un rol foarte important in relatiile ruso-otomane 11 jucau, de asemenea, contextulinternational si situatia internd a celor cloud imperii. Acesti factori influentau foarte multaplicarea in practica a planurilor rusesti de expansiune in detrimentul Portii si a planurilorotomane de contracarare a expansiunii Rusiei.

Din motivele sus-amintite, anii 1686-1714 au reprezentat pentru relatiile ruso-otomane (si pentru regiunile din apropierea tArmului nordic al MArii Negre) o perioaddextrem de incordatd. In acest rdstimp au avut loc doud rAzboaie ruso-otomane (1686-1700;1710-1711) si s-au inregistrat cloud intervale de pace tensionatA (1700-1710; 1711-1714)3.

RAzboiul dintre Imperiul otoman i Liga SfantA (1683-1699) a favorizat Rusia.Aceasta s-a aldturat Ligii Sfinte (Imperiul,shabsburgic, Venetia si Polonia) in anul 1686,intrand astfel in rAzboi impotriva Portie. In vara anului 1698, in relatiile ruso-otomane,contextul international a incetat sA mai favorizeze Rusia si a devenit favorabil Imperiului

I I.P. Tusin, Russkoe moreplavanie na Kaspiiskom, Azovskom i Cernorn moriah (XVII vek), Moskva,1978, p. 86-158; Akdes Nimet Kurat, Tiirkiye ye Rusya, Ankara, 1970, p. 1-10; Cemal Tukin, OsmanliImparatorlugu Devrinde Bokazlar Meselesi, Istanbul, 1947, p. 15-31. De asemenea, pentru situatiaMdrii Negre in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea (pana in 1774), Robert Mantran, Istanbul dans laseconde moitié du XVII-e siecle, Paris, 1962; Paul Cemovodeanu, England and the Question of FreeTrade in the Black Sea in the 17th Century. General Survey, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI,1967, nr. 1, p. 15-22; Faruk Bilici, La politique française en Mer Noire (1747-1789). Vicisitudes d'uneimplantation, Istanbul, 1992, p. 21-94. Precizilm cA datele calendaristice mentionate in articolul de fatAsunt pe stil nou, cu exceptia cazurilor in care au fost indicate ambele stiluri.2 Despre situatia internd si internationald a Imperiului otoman la sfArsitul secolului al XV1I-lea si laInceputul secolului al XVIII-lea, precum si despre rezistenta opusd de acest imperiu in fata expansiuniirusesti in acea vreme, A. N. Kurat, Prut Seferi ve Barisi, 2 vol., Ankara, 1951-1953; S. F. Oreskova,Russko-turefkie otnopniia v naceale XVIII v., Moskva, 1971.3 Vezi nota precedentd.4 S.F. Oreskova, op. cit., p. 27; N.N. Molceanov, Diplomatiia Piotra Velikogo, Moskva, 1990, p. 33.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 4, p. 229 243, 2002www.dacoromanica.ro

230 Adrian Tertecel 2

otoman. Aceastd noud situatie avea sA se mentind pand la sfärsitul anului 17145. Cauzelemodificdrii contextului international in favoarea Portii au fost incetarea rdzboiului dintreImperiul otoman i Liga Sfantd (pacea de la Karlowitz din 16/26 ianuarie 1699)6, Razboiulnordic" din anii 1700-1721' si Rdzboiul pentru mostenirea spaniold" din anii 1701-17148.

Sus-mentionata modificare a contextului international a obligat Rusia sd incheie cuPoarta pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700). In august 1700, Rusia a atacat Suedia, intrindastfel in Rdzboiul nordic". Prin pacea de la Istanbul, Rusia a trebuit sd se multumeasca cupAstrarea Azovului (cucerit de la otomani in 1696) si a Taganrogului (construit de rusi in1696-1699 la 60 km vest de Azov). Tarul obtinuse astfel doar accesul la Marea de Azov, nuinsd si la Marea Neagre.

A urmat o perioadd de pace tensionatd ruso-otomand (1700-1710)'0. Profit And deprelungirea Rdzboiului nordic" i fiind speriatA de cresterea puterii Rusiei dupd victoria dela Poltava (27 iunie/8 iulie 1709), Poarta a declansat i cAstigat rdzboiul ruso-otoman din1710-1711. Prin pacea de la Vadul Husilor (11/22 iulie 1711), confirmatd apoi prin tratateleruso-otomane din 1712 si 1713, Poarta a recuperat Azovul i Taganrogul, izbutind astfel sd.astupe bresa fAcutA de Rusia in 1696 si sd rAmând stdpana deplind a bazinului Mdrii Negrepând la pacea de la Mica Kaynarca (1774)". De asemenea, ea si-a consolidat pentru câteVadecenii dominatia (suzeranitatea efectiva i restrictivA) asupra Moldovei si Tarii Romfinesti.In Moldova (1711) si Tara RomAneascd (1716) au fost instaurate domniile fanariote.Imperiul otoman nu mai avea incredere in domnii romani (intrucat acestia sprijiniserd insecret sau deschis Rusia)'2.

Asadar, acestea au fost in rezumat cauzele, evolutia si consecintele acerbeirivalitati ruso-otomane pentru stdpanirea bazinului Mara Negre in distincta i explozivaperioadd 1686-1714.

in continuare vom insista asupra unor probleme de amdnunt privind raporturileruso-otomane in perioada de pace tensionatd 1700-1710. Dintre aceste probleme, vomanaliza evolutia relatiilor dintre Rusia i Imperiul otoman in anal 1703.

Perioada de pace 1700-1710 se imparte in cloud subperioade: 1700-1709 si 17091710. Prima dintre acestea este cuprinsd intre pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700) si bdtAliade la Poltava. Cea de-a doua subperioadd incepe odatd cu bAtAlia de la Poltava si se incheie

5 S.F. Oreskova, op. cit., p. 31.6 Mustafa Ali Mehmet, Istoria turcilor, Bucuresti, 1976, P. 241-245; Nicolae Ciachir, GheorgheBercan, Diplomatia europeanei in epoca modernd, Bucuresti, 1984, P. 168-170.7 N. Ciachir, Gh. Bercan, op. cit., p. 185-186.g 1bidem, p. 142-150.9 Pisma i bumaghi imperatora Piotra Velikogo, t. I, St. Petersburg, 1887, p. 368-378; A.N. Kurat, PrutSeferi ye Bartst, vol. I, p. 45-48; Mehmed Rasid, Tarih, vol. II, Istanbul, 1282 H. (1865-1866),re. 497-504.I° S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-92.II A.N. Kurat, op. cit., vol. II, p. 728-731; S.F. Oreskova, op. cit., p. 93-187; Mihai Maxim, Culegerede texte otomane, Bucuresti, 1974, p. 118-125; Paul Cernovodeanu, Anglo-Dutch Mediation in theRusso-Turkish Peace Treaty of the Prut (1712-1713), in Southeastern Europe" (Arizona StateUniversity U.S.A.), 5, Pt. 1, 1978, p. 88-101; Adrian Tertecel, Izbucnirea rifizboiului ruso-otomandin 1710-1711 pentru stapdnirea bazinului Mcirii Negre (un izvor naratiy otoman), in Revistaistorich", t. V, 1994, nr. 11-12, P. 1197-1209.12 Paul Cernovodeanu, In yeiltoarea primejdiilor. Politica externei fi dtplomatia promoyate deConstantin Breincoveanu (1688-1714), Bucuresti, 1997, p. 35-36; Bogdan Murgescu, 1storieromdneasth istorie universalei (600-1800), Bucuresti, 1994, p. 125-131.

www.dacoromanica.ro

3 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 231

la 9/20 noiembrie 1710, prin declansarea de catre Poarta a razboiului ruso-otoman din1710-1711". Pentru intervalul 1709-1710, practic toti istoricii sunt de acord cä avem de-aface cu o crestere maxima a tensiunii in relati i le dintre Rusia si Poarta, fapt care a condus, inmod inevitabil, la izbucnirea razboiului ruso-otoman din 1710-1711'4. In schimb,majoritatea istoricilor considera ca anii 1700-1709 reprezinta un interval de relativa Iinitein raporturile ruso-otomane". Dupa cum am demonstrat insä anterior, aceasta aparentaliniste este inselatoare".

In realitate, in intreg intervalul 1700-1709, intre Rusia i Imperiul otoman a existato permanenta stare de tensiune cauzata de accentuarea rivalitatii br in privinta bazinuluiMarii Negre. Pe langa rapoartele ambasadorilor rusi i occidentali acreditati la Istanbul sicorespondenta dintre tarul Petru cel Mare si sultanii otomani Mustafa al 11-lea (1695-1703)si Ahmed al III-lea (1703-1730), acest fapt este dovedit atat de consolidarea fortificatiilora fortelor terestre i navale rusesti din regiunile nord-pontice, cat si de contramasurileotomane (inclusiv operatiunile intreprinse, in fiecare din anii apartinand intervalului1700-1709, de ate flota militara otomana in apele Marii Negre)". Foarte putin a lipsit caPoarta sa inceapa un nou rdzboi contra Rusiei in decembrie 1702 ianuarie 1703 (subconducerea marelui vizir Daltaban Mustafa Pasa)". Inca si mai mare a fost pericolul caotomanii sa declanseze un nou razboi impotriva Rusiei in primavara anului 1709 (cu putininainte de batalia de la Poltava). In ultima clipa, sultanul Ahmed al III-lea a reusit sablocheze aplicarea in practica a planurilor de razboi antirus ale marelui vizir gorlulu AliPasa (1706-1710) si ale hanului Mar Devlet Giray al II-lea (1708-1713). Acestiaintentionasera sa trimita in Ucraina ruseasca trupe tatare si otomane pentru a face jonctiuneacu armata suedeza aflata langa Poltava°.

Doar angajarea principalelor forte ale Rusiei in directia Marii Baltice (in cadrulRazboiului nordic") i nevoia unei pauze pentru refacerea fortelor resimtita de Poarta dupalungul i dezastruosul razboi cu Liga Sfanta (1683-1699) au facut ca pacea dintre cele douaimperii sa dureze din iulie 1700 ;Ana in noiembrie 1710. in tot acest timp insa, ambele parti

Pentru perioada 1700-1709, vezi S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-56. Pentru perioada 1709-1710,ibidem, p. 57-92.14 Ibidem, p. 57-92; A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 115-174; Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 30-31.15 B.1-1. Sumner, Biiyuk Petro ye Osmanli Imparatorluku, Istanbul, 1993, p. 11-26; S.F. Oreskova,op. cit., p. 32-56; T.K. KrAlova, Russkaia diplomatiia na Bosfore v naceale XVIII v. (1700-1709), inIstoriceskie zapiski", t. 65, 1959, p. 252-271; Ludovic Demeny, Paul Cernovodeanu, Relafiile politiceale Angliei cu Moldova, Tara Romdneascd fi Transilvania in secolele XVI-XVIII, Bucuresti, 1974,p. 209-212; Veniamin Ciobanu, Les Pays Roumains au seuil du I 8-e siecle (Charles XII el lesRoumains), Bucarest, 1984, p. 87-94.16 Adrian Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand pentru steipdnirea bazinului Mdrii Negre la inceputulsecolului al XVIII-lea (un document otoman din anul 1703), in Studii i materiale de istorie medic",vol. XIV, 1996, p. 145-152; idern, Construirea cetdfii otomane Yeni Kale (1703) pentru blocareaaccesului Rusiei la Marea Neagrd, in ibidem, vol. XV, 1997, p. 73-83." A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 79-105; Cemal Tukin, op. cit., p. 34-38; S.F. Oreskova, op. cit.,p. 34-40, 51-56; M.R. Arunova, S.F. Oreskova, Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi iego opisanie Osmanskoi imperil naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-114; A. Tertecel, Rivalitatearuso-otomana, p. 150-152.Is Vezi, mai jos, rota 28.19 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 294-296; 1. H. Uzunçaqilt, Osmanli Tarihi, vol. IV, partea I,Ankara, 1988 (ed. a IV-a), p. 60.

13

www.dacoromanica.ro


s-au pregatit intens pentru un nou razboi ruso-otoman. Acesta a fost declansat de Poarta la9/20 noiembrie 171020 .

Anul 1703 este foarte important si plin de semnificatii pentru evolutia relatiilorruso-otwane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Din pacate, in istoriografiaromfineasa (ca, de altfel, si in istoriografiile occidentale) evolutia raporturilor ruso-otomanein anul 1703 a fost tratata doar tangential, sub forma unor scurte mentiuni (atunci cand s-ascris despre istoria Imperiului otoman i despre relatiile dintre Rusia si Poarta in intervalul1700-1710)21. In istoriografia rusa (S.F. Oreskova i M.R. Arunova) si in cea tura(A.N. Kurat, Cemal Tukin i I.H. Uzuncarsili) problema sus-amintita a fost prezentata maiamanuntit, fait insa sa se fi publicat un studiu sau un articol special dedicat acesteia22. Deasemenea, istoricii rusi au folosit insuficient izvoarele otomane, iar istoricii turci au utilizatinsuficient izvoarele rusesti (inclusiv izvoarele edite). Din motivele sus-pomenite, ca si dincauza importantei lor pentru bazinul Márii Negre, precum si pentru Moldova si TaraRomaneasa, ne-am hotarat sa dediam acest articol analizarii evolutiei relatiilor ruso-otomane in anul 1703. Totodata, ne-am propus, cu acest prilej, sa punem la dispozitiaistoriografiei romanesti trei documente diplomatice rusesti ramase practic necunoscutenefolosite in tara noastra. Este vorba despre trei rapoarte adresate de catre ambasadorul rusla Istanbul, Piotr Andreevici Tolstoi, cancelarului Rusiei, Fedor Alexeevici Golovin, incursul anului 1703 (30 ianuarie/10 februarie; 20/31 octombrie; 1/12 decembrie). Cele treidocumente au fost publicate partial in original, in limba rusa, cu litere chirilice, la Moscova,in 1985, de catre M.R. Arunova si S.F. Oreskova23.

Luna ianuarie a anului 1703 a fost furtunoasä mat pentru relatiile ruso-otomane, catpentru situatia interna a Imperiului otoman. La 28 ianuarie 1703, marele vizir Daltaban

Mustafa Pasa (4 septembrie 1702 28 ianuarie 1703) a fost mazilit i ucis24. In locul sat, afost numit Rami Mehmed Pasa (28 ianuarie 19 august 1703)25, care fusese principalulnegociator otoman (aläturi de Alexandru Mavrocordat Exaporitul) al tratatelor de pace de laKarlowitz si Istanbul. Pentru a scoate mai bine in evidenta instabilitatea politica interna almperiului otoman in acea vreme, mentionam 0, in cursul anului 1703, au mai avut locdoua schimbari de marl viziri. Astfel, din cauza marii rascoale de la Istanbul din august1703, marele vizir Rami Mehmed Pasa s-a retras din functie, iar in locul sau a fost numitKavanoz Ahmed Pasa (22 august 17 noiembrie 1703), propulsat de rasculati (care, tot la22 august 1703, il inlocuisera pe sultanul Mustafa al II-lea cu fratele sau Ahmed al III-lea).In sfarsit, la 17 noiembrie 1703, marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa a fost mazilit i inlocuitcu Damad Hasan Pasa (17 noiembrie 1703 28 septembrie 1704), ginere al sultanuluiAhmed al III-lea26.

20 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 336-343; A. N. Kurat, op. cit., vol. 1, p. 165-174; idem, TheDespattches of Sir Robert Sutton, Ambassador in Constantinople (1710-1714), London, 1953,p. 25-32; A. Tertecel, lzbucnirea reizboiului, p. 1207-1209.21 Nicolae Iorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, Band IV, Gotha, 1912, p. 292; M.A. Mehmet,Cronica lui Mehmed Ran& ca izvor pentru campania de la Prut (1711), in Studii", 1961, nr. 4,

922; idem, Istoria turcilor, p. 247-250; B.H. Sumner, op. cit., p. 18, 25.22 S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-53; M.R. Arunova, S.F. Orseskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, PrutSeferi ve Bartp, vol. I, p. 49-54, 84-89; Cemal Tukin, op. cit., p. 32-35; 1. H. Uzuncarsili, op. cit.,p. 2-3, 65-75.

M.R. Arunova, S. F. Oreskova, op. cit., p. 105-107, I 1 1-114.24 Vezi, mai jos, nota 28.25 I.H. Uzuncarsill, op. cit., p. 19-38.26 lbidem, p. 38-45; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 388.

si

p.

si

www.dacoromanica.ro


Mazilirea §i uciderea marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703)sunt strans legate de relatiile ruso-otomane §i de rdscoalele antiotomane ale tAtarilor dinHanatul Crimeii §i din Bugeac (1701-1703)27. Aceste rdscoale exprimau nemultumireatAtarilor fata de prevederile pacii ruso-otomane de la Istanbul (3/14 iulie 1700). Interdictiaca tAtarii sd mai facd incursiuni de pradd pe teritoriul Rusiei, abolirea tributului anual (4) pecare tarii ru§i 11 plAtiserd panA atunci hanilor Mari §i mai ales cA§tigurile teritoriale obtinutede Rusia in zona Marii de Azov §i in stepa dintre Nipru §i Don afectau gray intereseleHanatului Crimeii §i securitatea acestuia. Profitand de rdscoalele tAtArd§ti §i de mazilirea(din aceastA cauzd) de ate Poarta a hanului Devlet Giray al 11-lea (prima domnie,1699-1702) §i inlocuirea acestuia cu Selim Giray I (a patra domnie, 1702-1704), marelevizir Daltaban Mustafa Pap i-a instigat in secret pe tAtari sd nu-1 accepte pe noul han §i sdamplifice rdscoala antiotomand. Sub pretextul indbu§irii acestei rdscoale, marele vizir urmasa porneasca spre Dobrogea §i Bugeac in fruntea armatei otomane. Odatd ajuns in Bugeac,marele vizir urma insd sd facd jonctiunea cu tAtarii i, impreund cu toate trupele otomano-Mare, sä atace Rusia, inaintând spre Azov sau spre Kiev. Sultanul Mustafa al 1I-lea a aflatinsd despre aceste planuri §i le-a dejucat, mazilindu-l§i ucigandu-1 pe marele vizir DaltabanMustafa Pap. Apoi rdscoala tAtarilor a fost cu uprintd.indbu§itA28.

Pând in primavara anului 1709 nu a mai existat un pericol iminent de declanpre aunui nou rdzboi ruso-otoman. Rusia era ocupata cu Rdzboiul nordic", iar Poarta era incdprea sldbitd dupd rdzboiul cu Liga Sfantd §i avea grave probleme economice, sociale §ipolitice interne. Totu§i, tentativa quatd a lui Daltaban Mustafa Pap, precum §i confruntdrilediplomatice ulterioare ruso-otomane §i consolidarea de cdtre fiecare din cele cloud imperii afortelor sale armate in regiunile nord-pontice in preajma granitei comune, demonstreazd clarpermanenta tensiune existenta. in relatiile ruso-otomane in anul 1703 §i in intreg intervalulde aparentd linite 1700-170929.

in lunile ianuarieaugust 1703, când mare vizir era Rami Mehmed Pap, raporturileruso-otomane au continuat sd fie tensionate, accentul punându-se pe confruntdrilediplomatice §i pe intdrirea fortelor armate terestre, a flotelor §i fortificatiilor in stepelenord-pontice, in Marea de Azov §i in Marea Neagra. Atat Rusia, cat §i Poarta i§i luau astfelmdsuri de precautie pentru a putea respinge un eventual atac din partea celeilalte §i pentru aavea baze bune de atac atunci and contextul international §i situatia internd avea sd permitauneia dintre ele sd declan§eze un nou rdzboi ruso-otoman. Cdci pacea ruso-otomand din1700 era privitd de cele cloud parti ca un armistitiu. Dupd cum am ardtat mai sus, Poartadorea sd astupe brep creatd de Rusia in zona Marii de Azov §i sA redevind astfel uniculstdpan al bazinului pontic. La rfindul ei, Rusia dorea largirea brepi, accesul direct la MareaNeagrA (nu doar la Marea de Azov) §i, in final, ocuparea StrAmtorilor §i ie§irea la mArilecalde"".

De§i §tia cd Poarta nu era atunci in stare sA poarte un rdzboi cu Rusia §i, de aceea,dorea cativa ani de pace ruso-otomand, Rami Mehmed Pap nu putea uita scopurile pe

27 Pentru rAscoalele tAtAresti din 1701-1703, 1.H. Uzuncarsili, op. cit., p. 11-15.28 Despre mazilirea i uciderea lui Daltaban Mustafa Pasa i despre cauzele acestora, Public RecordOffice (London), State Papers, Turkey, dos. 97/21, filele 96-124 (rapoarte ale ambasadorului Anglieila Istanbul, Sir Robert Sutton); M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 105-107 (raport din30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului P.A. Tolstoi); I. H. Uzuncarsili, op.cit., p. 17-19.29 Vezi, mai sus, notele 17 si 28.78 A se vedea, mai sus, nota 1. De asemenea, M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51 (afirmatiiacute de arnbasadorul P.A.Tolstoi in mai 1703, in lucrarea sa Descrierea Imperiului otoman).

www.dacoromanica.ro


termen mediu si lung ale politicii otomane in Europa: a) rAzboi cu Rusia, pentru recuperareaAzovului si Taganrogului; b) rdzboi cu Venetia pentru recuperarea Moreei (PeninsulaPelopones)31. De asemenea, marele vizir privea cu ingrijorare consolidarea prezenteimilitare rusesti in zona MArii de Azov si in stepele nord-pontice, precum i activitatea despionaj si propaganda protaristA i antiotomand desflasuratd de primul ambasador permanental Rusiei la Istanbul, P.A. Tolstoi32. In anii 1701-1702 rusii construiseth pe Niprul inferior,aproape de granita nordicd a Hanatului Crimeii, cetatea Kamenka. Peste cdtiva ani, la cAtevazeci de kilometri nord de Kamenka, tarul avea sd construiascd o cetate numitd Samara. Totin anii sus-mentionati, rusii au inthrit fortificatiile si garnizoanele cetatilor-porturi Azov siTaganrog si au dezvoltat flota pe care o aveau in Marea de Azov33.

Discutiile marelui vizir cu ambasadorul rus P.A. Tolstoi nu au dus la nici unrezultat. Conform instructiunilor primite de la Moscova, P.A. Tolstoi tergiversa convorbirile

incerca sd-1 insele pe Rami Mehmed Pasa, pretinzand cà sus-amintitele actiuni rusesti dinregiunile nord-pontice erau de mica anvergurd si nu erau indreptate impotriva Portii34. Dealtfel, aldturi de activitatea de spionaj si propaganda, principala misiune a lui P.A. Tolstoiera inducerea in eroare a conducatorilor otomani asupra adevaratelor intentii ale tarului fatade Poarta i impiedicarea cu orice pret a declansdrii de catre acestia a unui nou rdzboi contraRusiei inainte de incheierea Rdzboiului nordic"35.

In aceste conditii, cu acordul sultanului Mustafa al II-lea, Rami Mehmed Pasa aintreprins o serie de actiuni atat pe plan diplomatic, cat i pe plan militar. Pe plandiplomatic, in iunie 1703 I-a trimis la Moscova (prin Crimeea) pe solul otoman NogayliMehmed Mustafa Aga. Acesta era purtAtorul unei scrisori imperiale" (natme-i &mayn't)adresath de sultanul Mustafa al II-lea tarului Petru cel Mare. Scrisoare era datata 16-25 iunie1703 (evail-i Safer, sene 1115)36.

Pe un ton reprezentand un amestec de fermitate i politete (amenintarea curazboiul, totusi prezentd, este voalatA), sultanul arata cd, desi nu trecuserd nici trei ani de lasemnarea tratatului de pace ruso-otoman de la Istanbul (incheiat in 1700 pe termen detreizeci de ani), relatiile dintre cele cloud imperii deveniserd iarasi foarte tensionate. Cauzeleacestei sthri de tensiune constau in construirea de cave rusi (contrar prevederilor paciisus-amintite) a cetatii Kamenka land granitele Hanatului Crimeei si consolidarea si largireade catre acestia a cetatilor-porturi Azov (Azak) i Taganrog (Taygan). La acestea se adauga

construirea din ordinul tarului, la Azov, Taganrog si Voronej, a unor cordbii destinateIntäririi flotei rusesti din Marea de Azov.

Aceste actiuni rusesti (considerate fapte ostile Portii) provocaserd teamd si mdnie inrandurile tAtarilor crimeeni si ale ostasilor otomani stationati in teritoriile nord-pontice aleimperiului. De aceea, exista pericolul izbucnirii unui nou razboi ruso-otoman.

31 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51; Valeriu Papahagi, Informatii venehene relative larazboiul ruso-turc din 1711, la Carol al XII-lea, regele Suediei, fi la intenha turcilor de a recuceriMoreia, in Revista istoricl", an XVIII, 1932, nr. 4-6, P. 107-132.32 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, Isvec Kira!, XII. Karl'in Tiirkiye' dekalLyi ye bu siralarda Osmanli Imparatorlukii, Istanbul, 1943, p. 52-54." A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barifi, vol. I, p. 49-54.34 Ibidem, p. 84-88; S.F. Oreskova, op. cit., p. 34-35.35 A.N. Kurat, Isvec Kirah, p. 52-54.36 Idem, Prut Seferi ye &my, vol. II, p. 709-710; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand, p. 150-152.

si

www.dacoromanica.ro


Este foarte important pasajul din aceastd scrisoare referitor la statutul internationalal Mani Negre. Aceasta era considerad ca fund un lac interior otoman, unde nu era permisaccesul nici unei ambarcatiuni strAine.

in finalul scrisorii, sultanul cerea cu insistentd tarului sd ordone dAramarea cetAtiiKamenka §i lichidarea flotei ruse§ti din Marea de Azov (prin autodistrugere sau retragere Inamonte pe fluviul Don). Sultanul considera cd numai a§a se putea pasta §i consolida pacearuso-otornand. El dddea de inteles tarului (chiar dacA in mod delicat) cd, in cazul in caresolul otoman trimis la Moscova cu aceastd scrisoare nu era expediat cat mai repede Inapoi laIstanbul cu un rAspuns favorabil din partea suveranului rus, relatiile dintre Rusia §i PoartAaveau sd se deterioreze §i mai mult, ajungandu-se chiar la un nou rAzboi ruso-otoman37.

RAscoala de la Istanbul din august 1703 avea sd determine amanarea plecArii soluluiotoman sus-mentionat din Crimeea spre Moscova pand In luna noiembrie a aceluigi an.

Pe plan militar, marele vizir Rami Mehmed Pasa (ca i predecesorii i urma§ii sdidin perioada de pace 1700-1710) a continuat repararea §i consolidarea cetAtilor otomane depe tArmul nordic al MArii Negre (Oceakov, Caffa, Kerci, Taman, Acu, Kulburun, Bender,Chilia i Cetatea Alba), a trimis noi trupe in aceasta regiune §i a intensificat operatiunileflotei militare otomane in apele Pontului Euxin. Trupele Hanatului Crimeii erau, deasemenea, permanent In alerte.

Deoarece asigura legatura dintre Marea de Azov §i Marea Neagra, StramtoareaKerci avea importantA strategicA atat pentru Rusia, cat §i pentru PoartA. Otomanii o apdraucu disperare, Intrucat pdtrunderea flotei ruse din Marea de Azov In Marea Neagrd ar f avutconsecinte catastrofale pentru Imperiul otoman39. Din aceste motive §i din cauza faptului cdfortAretele otomane Kerci §i Taman nu inch ideau suficient de bine Stramtoarea Kerci, laporunca marelui vizir a Inceput, In mai 1703, construirea ceetAtii otomane Yeni Kale (situatApe tArmul vestic al Stramtorii Kerci, In extremitatea esticA a Peninsulei Crimeea, laaproximativ 15 km nord-est de fortdreata Kerci). in punctul unde s-a clAdit cetatea YeniKale (Cetatea Noud"), Stramtoarea Kerci avea lAtimea cea mai mica. A fost ultima cetatepe care otomanii au construit-o pe tArmul nordic al Marii Negre. DupA aceea, otomanii s-aumultumit doar sd repare cetatile din zond, WA a mai construi insd vreo cetate noue.

La construirea cetAtii Yeni Kale (finalizatA In anii 1706-1707) au participat atatlucrAtori otomani, cat §i tAietori de lemne i salahori din Moldova i Tara Romaneascd(vasale Portii). Un rol decisiv 1-a avut flota militard otomand centrald (ce actiona de reguldin Marea Mediterand i Marea NeagrA) comandata de marele amiral (kapudan pa.ya) AçiMehmed Pap (dec. 1702 dec. 1703). AceastA flota a transportat materialele de constructie,proviziile §i lucrAtorii pand in Stramtoarea Kerci, descurajand totodatA un eventual atacefectuat de flota rusA din Marea de Azov°.

37 Vezi nota precedenta.38 A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barip, vol. I, p. 49-54; Hammer, Histoire de l'Empire ottoman, vol. 13.Paris, 1839, p. 88-89; A. Tertecel, Construirea cetaf ii otomane, p. 77-83.39 M.R. Arunova, S.F. Orqkova, op. cit., p. 97-98 (fragment din Descrierea lmperiului otoman, aambasadorului P.A. Tolstoi).4° S.F. Ore§kova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; I.H. Uzuncamli, op. cit., p. 2-3;A. Tertecel, op. cit., p. 80-81. A se vedea §i harta Math de Azov i a regiunilor inconjuratoare (deexemplu, Atlas automobilndh dorog SSSR, Moskva, 1981, p. 30, 73).41 A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; Mehmed Rgid, op. cit., vol. II, p. 549-565; A. Tertecel, op. cit.,p. 82-83; I.H. Uzuncar§ili, Osmanli Deyletinin Merkez ye Bahriye Tefkileiti, Ankara, 1988 (reeditare),p. 437-445, 497-500; Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), fond MicrofilmeTurcia, rola 46, c. 97 (document otoman din 6-15 aprilie 1705); DANIC, fond Microfilme U.R.S.S.,

www.dacoromanica.ro


Dupa incheierea construirii cetatii Yeni Kale, in aceasta fortareata a fost instalata ogarnizoana de peste 2 000 de ostasi otomani, dotata, printre altele, cu cateva zeci de tunuride calibru mare si mijlociu42. Prin construirea acestei cetati s-a consolidat in mod substantialstapanirea otomana asupra Straintorii Kerci si asupra ansamblului Marii Negre. Se poateafirma cä fortareata Yeni Kale a preluat, In mare parte, rolul cetatii Azov (OM larecuperarea acesteia de catre otomani in anul 1712). Este vorba de rolul de lacat" al MariiNegre impotriva unei patrunderi fortate din directia Marii de Azov43.

In august 1703, la Istanbul a avut loc o mare rascoala a trupelor de Poarta si apopulatiei civile. Cauzele ei au fost atat problemele economice i sociale din Imperiulotoman, cat i foarte raspandita nemultumire impotriva Feyzullah Efendi, amarelui vizir si a sultanului (ultimii doi fiind acuzati ca au acceptat sa incheiedezavantajoasele tratate de pace de la Karlowitz si Istanbul). 0 parte din rasculati s-audeplasat de la Istanbul la Edirne (unde se aflau atunci sultanul i principalii conducatoriotomani). La 22 august 1703, sultanul Mustafa al II-lea a fost inlocuit cu fratele sat Ahmedal III-lea, iar marele vizir Rami Mehmed Pasa a fost inlocuit cu Kavanoz Ahmed Pasa. Noulsultan a trebuit sa paraseasca imediat Edirne si sa-si stabileasca resedinta la Istanbul".

Construirea cetatii Yeni Kale si activitatea flotei militare otomane centrale inMarea Neagra nu au fost afectate de marea rascoala din august 1703. Construirea cetatiisus-amintite a continuat 'Ana la srarsitul lunii octombrie 1703. Atunci a fost intreruptapentru cateva luni, fiind reluata in primavara anului 1704. Escadra flotei militare otomanecentrale care actionase in acel an in Marea Neagra s-a intors la Istanbul la inceputul luniinoiembrie 1703. In primavara anului 1704, aceasta escadra a patruns din nou in MareaNeagra, contribuind la continuarea lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kates.

Pe planul relatiilor politico-diplomatice ruso-otomane, rascoala sus-mentionata ablocat pentru cateva luni atat convorbirile din capitala otomana dintre P.A. Tolstoi siconducatorii Portii, cat si plecarea solului otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga dinCrimeea spre Moscova.

Prima discutie dintre P.A. Tolstoi si noul mare vizir Kavanoz Ahmed Pasa a avutloc abia in luna octombrie 1703. Ea a esat lamentabil deoarece marele vizir nu avea atunciun traducator de buna calitate pentru niciuna din limbile latina, greaca sau italiana(Alexandru Mavrocordat Exaporitul i fiul säu Nicolae se ascunsesera in timpul rascoaleidin august 1703 si nu putusera Inca fi gasiti)46.

De abia in decembrie 1703 au putut incepe primele convorbiri serioase intreP.A. Tolstoi si noul mare vizir otoman Damad Hasan Pasa. Ele aveau insa sa seprelungeasca foarte mult si, in final, sa esueze. Mare le vizir nu a putut obtine nici

rola 96, c. 175-177 (scrisoare a clucerului Afenduli catre stolnicul Constantin Cantacuzino, scrisa laKerci la 7 iunie 1704, in timpul lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kale).42 I.H. Uzuncarsill, Osmanli Tarihi, p. 2-3; S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit.,p. 49-54; A. Tertecel, op. cit., p. 80-81.43 Vezi nota precedenta.44 Despre marea rascoala de la Istanbul din august 1703, M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit.,p. 107-111 (fragmente din trei rapoarte ale ambasadorului rus P.A. Tolstoi din iulie-august 1703);I.H. Uzunearstli, op. cit., p. 22-46; Rifaat Ali Abou El-Haj, The 1703 Rebellion and the Structure ofOttoman Politics, Istanbul, 1984; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 247-248.45 A se vedea notele 41 si 42. De asemenea, Silahdar Findiklth Mehmed Aga, Nusretndme, in MihailGuboglu, Cronici turcesti privind Tdrile Romdne, vol. 11, Bucuresti, 1974, p. 510-512.

M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 111-112 (fragment din raportul lui P.A. Tolstoi,20/31 octombrie 1703).46

geyhoilisldrn-ului

www.dacoromanica.ro


demolarea cetatii rusesti Kamenka i nici lichidarea flotei rusesti din Marea de Azov. Larandul sau, P.A. Tolstoi nu a izbutit sa obtina nici oprirea construirii cetatii otomane YeniKale si nici aprobarea ca navele comerciale rusesti sa poata naviga in Marea Neagra.Otomanii nu au acceptat nici macar ca negustorii rusi sa navigheze in Marea Neava pecorabii otomane. Navigatia i comertul Marii Negre ramaneau astfel monopol otoman41 .

Solul otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga a putut pleca din Crimeea spreMoscova abia in noiembrie 1703. El asteptase instructiuni si documente diplomatice de lanoul sultan Ahmed al III-lea. So lul purta cu sine atat scrisoarea noului sultan catre tar, cat siscrisoarea din 16-25 iunie 1703 a fostului sultan Mustafa al II-lea avand acelasi destinatar.Diferentele de continut dintre cele doul scrisori erau infime48.

Pentru a usura misiunea solului otoman, conducatorii Portii i-au acordatambasadorului rus P.A. Tolstoi (aflat practic in arest la domiciliu Inca de la sosirea sa incapitala otomana) o destul de larga libertate de miscare49. AceastA concesie otomana a fostinsa inutila. Solia lui Nogayli Mehmed Mustafa Aga in Rusia s-a incheiat in decembrie 1704aproape Para nici un rezultat. Singura concesie facutA de Petru cel Mare a constat inacceptarea trasarii pe teren a frontierei ruso-otomane stabilite in 1700 prin tratatul de pacede la Istanbul50. in rest, nici negociatorii otomani i nici cei rusi nu au putut smulge partiiadverse vreo concesie. Doar razboiul sau amenintarea credibila cu razboiul ar fi putut faceacest lucru.

in concluzie, evenimentele anului 1703 sunt importante si pline de semnificatiipentru evolutia relatiilor ruso-otomane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Ele scot inevidenta acerba rivalitate dintre Rusia i Poarta pentru stapanirea bazinului Marii Negre.Tensiunea dintre cele dotia imperii vecine a fost mare atat in anul 1703, cat si in totintervalul 1700-1710. Ambele parti (nemultuinite de prevederile pacii de la Istanbul din1700) se pregateau intens pentru razboi. Doar angajarea Rusiei in Razboiul nordic"slabiciunea interna a lmperiului otoman, accentuata de indelungatul razboi cu Liga Sfanta,au amanat inceperea acestui razboi. Profitand de refacerea partiala a propriilor forte si deprelungirea Razboiului nordic", Poarta a declansat (la 9/20 noiembrie 1710) razboiul ruso-otoman din 1710-1711.

inainte de a publica traducerea din limba rusa a trei rapoarte din 1703 aleambasadorului rus P.A. Tolstoi catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, se cuvine saprezentAm pe scurt continutul i valoarea documentara ale acestora.

Precizam a P.A. Tolstoi (1645-1729) a fost ambasadorul Rusiei in Imperiulotoman in anii 1702-1710. Era pentru prima oara cand Rusia avea un ambasador permanentla Poarta. in intervalul august 1702 septembrie 1703, P.A. Tolstoi s-a aflat la Edirne(fostul Adrianopol), unde se gasea atunci sultanul. Apoi, in perioada septembrie 1703noiembrie 1710, ambasadorul rus a rezidat la Istanbul (in preajma noului sultan Ahmed alIII-lea). inchis de otomani in inchisoarea Yedikule in timpul razboiului ruso-otoman din1710-1711 i, in mod intermitent, in anii de pace tensionata 1711-1713, P.A. Tolstoi a

47 S.F. Orqkova, op. cit., p. 34-38;otomand, p. 150-152.48 A.N. Kurat, op. cit., p. 85-86.49 lbidem, p. 89.5° Ibidem, p. 91; S.F. Ore§kova, op.p. 217-218, 469-472.

A.N. Kurat, op. cit., p. 85-90; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-

cit., p. 36; Pisma i bumaghi, t. III, St. Petersburg, 1893,

si

www.dacoromanica.ro


parasit Imperiul otoman (impreuna cu ostaticii ru0 de rang Malt Piotr Safirov §i Mihail B.Seremetev) in toamna anului 1714, intorcandu-se in Rusia51.

Rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 au fost citite atat de cancelarulF.A. Golovin (§i de succesorul sAu G.I. Golovkin), cat §i de tarul Petru cel Mare. Acestorrapoarte Ii s-a adaugat Descrierea Imperiului otoman (finalizatà de P.A. Tolstoi in mai1703). Atat rapoartele, cat i Descrierea contin informatii foarte valoroase privind situatiainterna §i politica externa ale Imperiului otoman, Marea Neagra §i relatiile ruso-otomane inacea vreme (inclusiv planurile ruse§ti de expansiune spre Marea Neagra §i Stramtori)52.

Textul original in limba rusa al Descrierii a fost publicat integral la Moscova, in1985. in schimb, foarte putine dintre rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 auvazut lumina tiparului (unele doar fragmentar)54. Nici unul dintre acestea nu a fost tradus §ipublicat in limba romana. Dintre rapoartele edite ale lui P.A. Tolstoi, cele mai multe (pse)dateaza din anul 1703. Acestea au fost publicate la Moscova, in 1985 (patru rapoarte in modaproape integral, iar celelalte doua sub forma de scurte fragmente)55. Cele mai importantedintre acestea sunt, dupa parerea noastra, cele din 30 ianuarie/10 februarie, 20/31 octombrie§i 1/12 decembrie 1703. Aceste trei rapoarte sunt §i cele mai complexe din punct de vedereal problematicii abordate. Celelalte trei rapoarte edite ale lui P.A. Tolstoi din anul 1703(12/23 iulie, 25 iulie/5 august 4i 27 august17 septembrie) se retell aproape exclusiv ladeclanprea i desfawarea marii rascoale de la Istanbul din vara acelui an. Ele dovedesc caP.A. Tolstoi era experimentat, inteligent §i foarte bine informat §i completeaza in mod fericitizvoarele otomane privind respectivul eveniment56.

Raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 se concentreaza mai ales asupramazilirii §i executArii marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703) §i ainlocuirii sale cu Rami Mehmed Pap. Sunt analizate cauzele i efectele acestei schimbari.Dupa cum foarte bine a subliniat P.A. Tolstoi (ale carui aprecieri sunt confirmate deizvoarele occidentale i otomane), a fost o lupta intre adversarii pacii ruso-otomane din 1700(Daltaban Mustafa Pap, alti cativa demnitari otomani i tatarii din Crimeea §i Bugeac)sustinatorii acestei paci (sultanul Mustafa al 11-lea, Rami Mehmed Pap §i majoritateademnitarilor otomani, care au inteles cà Poarta era atunci prea slaba pentru a-si puteapermite sa declanieze un razboi ruso-otoman in viitorul apropiat). Victoria celei de-a douatabere a amanat declanprea de care Poarta a unui nou razboi ruso-otoman pana innoiembrie 1710.

In raportul sail din 20/31 octombrie 1703, P.A. Tolstoi furnizeaza informatiiprivind situatia interna a lmperiului otoman, politica extema a acestuia §i relatiile ruso-otomane.Este evidentiata saracia financiara a statului otoman, care nu numai ca impiedicapornirea unui razboi contra Rusiei sau a Venetiei, dar periclita chiar plata lefurilor trupelorde Poarta, ceea ce ar fi putut declanp o noua mare rascoala la Istanbul. De asemenea,majoritatea demnitarilor adu§i la putere de rascoala din august 1703 erau nepriceputi. Prinascunderea lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul §i a fiului sau (in timpul sus-pomenitei

5I M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-187; A.N. Kurat.Isvec Ktrah, p. 52-54.52 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, ibidem; S.F. Oreskova, op. cit., p. 15-19.53 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 37-105.54 Vezi nota 52. De asemenea, A.N. Kurat, op. cit., p. 52.55 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 105-114.56 Ibidem, p. 107-111.57 Ibidem, p. 105-107.

§i

www.dacoromanica.ro


rascoale), functia de mare dragoman (tercurnan) ramasese vacanta, iar conducatorii Portiiintampinau mari dificultati in relatiile cu ambasadorii i solii straini. Ura i teamaotomanilor fata de Rusia erau extrem de mari. Ambasadorul rus la Istanbul se afla practic inarest la domiciliu. El se temea sa nu fie ucis de populatia Istanbulului, Intr-un moment deanarhie. 0 mare escadra a flotei militare otomane se afla Inca in Marea Neagra, undecontribuise din plin la inceperea construirii cetatii Yeni Kale, menita sa impiedice trecereaflotei militare ruse din Marea de Azov in Pontul Euxin. Doar lipsa banilor i instabilitateapolitica $i sociala interna Ti impiedicau pe conducatorii Portii sa declan$eze un nou razboiruso-otoman58.

in sfar$it, raportul lui P.A. Tolstoi din 1/12 decembrie 1703 analizeaza problemeleinterne ale Imperiului otoman (care afectau gray $i indeplinirea planurilor otomane indomeniul politicii externe). Situatia financiara a Portii ramanea dificila. Lefurile restante aletrupelor de Poarta nu putusera fi platite pe un an, ci doar pe $ase luni. Mentionam ca, inImperiul otoman, lefurile bugetarilor" se plateau trimestrial. De asemenea, instabilitateapolitica a Imperiului otoman continua. La 17 noiembrie 1703, sultanul Ahmed al III-lea IInumise in functia de mare vizir pe ginerele sat' Damad Hasan Pap. Cu ajutorul acestuia,sultanul declanpse o ampla actiune de reprimare a fo$tilor rasculati (din august 1703) $i inspecial a capeteniilor acestora. Nu se putea prevedea insa dacà aceasta actiune va putea fidusa la bun srar$it. P.A. Tolstoi se temea totu$i cA fo$tii rasculati ar f putut triumfa cuajutorul populatiei lstanbulului. in acest caz, ei I-ar fi putut inlatura din functie pe marelevizir, existand chiar pericolul detronarii sultanului59.

In incheiere, publicam traducerea din limba rusa a celor trei rapoarte sus-amintiteadresate in anul 1703 de catre ambasadorul rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, cancelarului Rusiei,F.A. Golovin (traducerea a fost efectuata de care noi A.T.) Precizam a am tradus doarfragmentele din cele trei rapoarte care au fost publicate pana in prezent de care istoricii

60ru$1 . Punem astfel la dispozitia istoriografiei romane$ti trei izvoare ruse$ti putin cunoscutereferitoare la relatiile ruso-otomane, Marea Neagra i situatia interna a Imperiului otoman inperioada de pace tensionata 1700-1710. Speram cA aceste surse vor contribui la clarificarea,in istoriografia noastra, atat a principalelor caracteristici $i a evolutiei relatiilor ruso-otomane (inclusiv a rolului jucat de bazinul Marii Negre in cadrul acestora) in intervalulsus-amintit, cat $i a cauzelor declan$arii razboiului ruso-otoman din 1710-1711.

ANEXE

I. Fragment din raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului rus laIstanbul, P.A. Tolstoi, catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la starea relatiilorruso-otomane, Marea Neagra $i situatia din Imperiul otoman. Se insista asupra tentativeiesuate a marelui vizir Daltaban Mustafa Pap de a declanp un nou razboi intre Rusia $iPoarta, profitand de rascoala tatarilor din Crimeea, nemultumiti de prevederile tratatului depace ruso-otoman de la Istanbul din 3/14 iulie 1700. Acest fragment a fost publicat inoriginal, in limba rusa (cu litere chirilice), de cave M.R. Arunova $i S.F. Ore$kova, in

58 Ibidem, p. 111-113.59Ibidem,p. 113-114.

Pentru textul original al celor trei rapoarte (publicat de catre istoricii rusi partial), M.R. Arunova,S.F. Ore*ova, op. cit., p. 105-107, 111-114."

www.dacoromanica.ro


lucrarea lor Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi i ego opisanie Osmanskoiimperii naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-107.

Traducere

Mai inainte, dup. marele vizir Amca-zade Hilseyin Pap (Aleyan Gusein), a fostfAcut mare vizir serascherul (beilerbeiul) de Bagdad (Daltaban Mustafa Pap). Acesta eraviteaz, insd era prea pupn intelept i necugetat. El intenfiona sä Inceapd rdzboiul impotrivaMdriei sale farul. Si, vdzand cd sultanul nu ii ingaduie acest lucru, el a vrut sd Iiindeplineascd intentia prin viclepg. Iar prin mesajele si scrisorile sale I-a indemnat pe hanulCrimeii sá ceard Porfii invoire pentru a incepe rdzboiul impotriva Statului rus (s Rossiiskimgosudarstvom). 5i toate acestea le-a fAcut in taind. Cand tAtarii au venit la sultan curespectiva rugaminte, el s-a preacut cd nu doreste acest lucru. Si, dupd ate am aflat dinmultele mele discutii cu minitrii turci despre situatia tAtarilor, cAnd sultanul a respinscererea tAtarilor, i-a mazilit pe han si pe kalgay sultan (kalgu saltana), osAndindu-i lainchisoare, iar ca han in Crimeea I-a trimis pe fostul han (Haci Selim Giray I), a vazut acelvizir (Daltaban Mustafa Pap) cd intentiile sale nu s-au indeplinit. Atunci, el s-a gAndit la unalt viclesug. A scris in taind tatarilor, cerandu-le ca, deoarece au fost batjocoriti de atePoartd, sd se impotriveascd sultanului si sd se rdscoale. lar el, chipurile pentru a-i supune peaceVia, urma sd adune trupele turceyti, sd meargd cu ele pdnd la Dundre ci .0 seintdIneascii cu teitarii yi, prefdcdndu-se a nu ii poate invinge pe aceytia, sä se uneascd cu eiyi sei meargd cu ei impreund la rdzboi spre Azov sau Kiev, dupd cum se va dovedi cd estemai avantajos. Din cauza scrisorilor sale, intr-adevdr, tAtarii s-au rdsculat. La rAndul sdu,el a inceput sd-si clued la indeplinire intentiile, trimitAnd multi ostgi la Dundre. Deasemenea, si la Adrianopol (Andrianopol) a inceput sd pregAteascA provizii pentru rdzboi,proclamAnd cd face toate acestea pentru a-i supune din nou pe tAtari. Insd eu (P.A. Tolstoi)am ghicit intentiile sale. Am vorbit apoi cu multi oameni din preajma sultanului pentru ca eisd Ii raporteze cuvMtele mele. $i multd vreme nu am izbfindit nimic. Apoi, and niste darurioamenilor de incredere ai mamei sultanului, am reusit s-o informez despre josnicele intentiiale vizirului. L-am instiintat pe muftiu (seyhtilislam). I-am declarat cd dacd vizirul ii vaindeplini gAndurile acestea, atunci nu va fi bine nici pentru Maria sa sultanul. Deoarece,unindu-se cu tAtarii, el (vizirul) vrea sd dobAndeascd si un rang foarte mare, iar tatarii spundeschis cd nu mai vor sd rdmAnd sub stapanirea turceascd. Aflând indatd acestea, mamasultanului i le-a i spus fiului sdu (sultanul Mustafa al II-lea). $i, stdpane al meu, sd tii ed., la1 ianuarie (stil vechi), sultanul 1-a chemat la sine pe vizir, cu onorurile obipuite, chipurilepentru o consfAtuire. Cdnd vizirul a sosit la sultan, acesta i-a luat vizirului sigiliul de stat(insemnul principal al functiei de mare vizir) si a poruncit ca averea vizirului sd fie luatd,inventariatd i trecutA in proprietatea sa (a sultanului). lar In locul acestuia, in funclia demare vizir, l-a pus pe fostul reis efendi Mehmed Paya (Rami Mehmed Pap). Cdt desprevizirul mazilit (Daltaban Mustafa Pap), sultanul a poruncit ca acesta M. fie finut sub pazd,iar in noaptea urmdtoare sd fie sugrumat. In dimineata urmAtoare, cadavrul sdu a fostazvarlit in piata publica (de la Edirne) spre a fi batjocorit de tot poporul ca o vita nenorocitd.Iar noul vizir Mehmed Pap si-a inceput guvernarea find foarte binevoitor si plin deconsideratie fatA de toti, intruat este un om foarte intelept. StApane al meu, la 20 ianuarie(stil vechi) am mers la acest nou vizir in vizitd particulard pentru a-1 felicita, dar mai alespentru a sta de vorbd cu el. M-a IntAmpinat cu onoruri i m-a primit cu mare dragoste. $i adiscutat cu mine pe indelete. $i mi-a spus, in particular, urmAtoarele: Cum se poate catocmai eu sA incalc aceastd pace care a fost incheiatd prin atAt de multe strdclanii ale mete?

si

si

www.dacoromanica.ro


Eu ma voi strddui din rdsputeri ca aceastd pace sd nu fie Incalcatd din partea meiriei salesultanul. Insa cu condifia ca nici din partea mdriei sale farul sei nu se petreacii vreoinctilcare. Daa vizirul a vorbit cinstit sau cu viclenie, asta numai Dumnezeu stie. Insd,stApane al meu, in prezent se vede din semnele existente ca nu exista nici o primejdie. Darnu pot fi pe deplin sigur de asta peina cdnd nu se va incheia treaba cu tdtarii, iar osta$iiturci, aflafi acum hingd Dundre, nu se vor imprdftia pe la casele lor. Pentru cd, la turci,vizirii nu guverneazd multd vreme.

II. Fragment din raportul din 20/31 octombrie 1703 al ambasadorului rus laIstanbul, P.A. Tolstoi, ate cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, privind situatia din Imperiulotoman, starea relatiilor ruso-otomane i construirea de ate Poarta a cetatii Yeni Kale(pentru a bloca accesul Rusiei la Marea NeagrA). Acest fragment a fost publicat in original,in limba rusd (cu litere chirilice), de atre M.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 111-113.

Traducere

Pe and md aflam la Adrianopol, v-am scris, la 27 august (stil vechi), despreinlAturarea din functie a sultanului (Mustafa al II-lea) si a celorlalti demnitari (ministri). lardespre ceea ce s-a intamplat dupd sus-ppmenita datd de 27 august, NI informez prinintermediul acestei scrisori.

La 20 septembrie (stil vechi), eu am sosit la Constantinopol (Konstantinopol). $iam fost instalat in aceeasi clAdire in care au sezut (in anii 1699-1701) fostii ambasadori aiMAriei sale tarul, Emelian Ignatievici (Ukraintev) i cneazul Dmitrii Mihailovici (Golitan).La 25 septembrie (stil vechi), ca pedeapsd pentru pAcatele mele, rn-am ImbolnAvit de friguri.in prezent, incep, incet, incet, sd md vindec.

La 30 septembrie (stil vechi), dupd mad eforturi, am fost in vizitd particulard lavizir (marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa). Discutia mea cu acesta a fost foarte scurtA,deoarece ei nu aveau (atunci) tAlmaci de limba latind sau de limba greacd. Iar tAlmacii delimba tura pe care Ii am eu (P. A. Tolstoi) nu sunt in stare sd poarte o discutie cu vizirul. Intimpul vizitei mele la vizir, a fost gds it un turc care stia doar putin si foarte prost greceste.Pe langd acest fapt, mai era si tampit de la naturd. De aceea, a fost imposibil sa discut peindelete cu vizirul. Dar mai este un motiv pentru care nu am avut multe discutii cu vizirul.Este vorba de faptul cd, Ina de la prima mea convorbire cu el, acesta s-a dovedit a finepriceput. Iar ceilalti ministri (viziri) ai lor sunt Ina si mai prosti. $i, in prezent, Imperiulturcesc a ajuns intr-o asemenea situatie, Mat se spune cA intr-un hal mai rdu deat acum nus-a aflat niciodatA de la inflintarea sa.

Dupd vizita mea la vizir, cu mare insistentd au trimis oameni sd-I caute peAlexandra Mavrocordat Exaporitul (Alexandru $karlat) §i, daa nu 11 vor putea gdsi peacesta, atunci au poruncit sd 11 gAseasa cel putin pe fiul sAu Nicolae. Deoarece, fard acestia,(turcii) nu pot sd rezolve nici o problemd diplomatia. Acum, i-au gasit pe cei doi. Dar peAlexandru il tin la fereald si nu indrAznesc sd II arate poporului. Insd pe fiul sdu I-au facutdragoman (perevodcik), ca §i mai 'Mainte. 5i, dupa obiceiul lor, 1-au imbrAcat cu caftan.

Sultanul (Ahmed al III-lea) nu a fdcut !And acum nimic intelept. El se distreazd,dimpotrivd, ca un copil, cAldrind pe campuri i plimbându-se pe mare. Iar lucruri vrednicenecesare treburilor statului Ina nu face. $i nu se asteaptd ca el sd facd asemenea lucruri deacum inainte.

www.dacoromanica.ro


Saracia lor baneasca este vizibila pentru toath lumea. Inca nu sunt in stare sastranga toti banii necesari pentru a acoperi cheltuielile necesitate de plata lefurilorslujitorilor Portii (trupele de Poarta, precum i demnitarii i functionarii din aparatul de statotoman central). Ii jefuiesc i Ii chinuie pe supusii lor crestini si evrei, insa nu reusesc sastrand nici macar banii necesari pentru plata lefurilor corpului ienicerilor, darmite pentruplata lefurilor celorlalte corpuri de oaste. In octombrie va trebui sa se dea lefurile pentru totislujitorii Portii din toate categoriile, cum ar fi spahiii (de Poarta), ienicerii, tunarii etc. lar inprezent, toti acestia s-au adunat la Constantinopol (Konstiantinopol) pentru a-si lua lefurile.lar in Vistierie nu existh bani suficienti pentru a-i plati pe toti. Doar Dumnezeu stie ce se vaintampla. Se observa ea toti conducatorii (adusi la putere de rascoala din 1703) sunt fiesugrumati, fie surghiuniti. Altii noi sunt alesi in locul lor.

Acum nu pare probabil ca ei (turcii) sa inceapa un razboi intr-o direcfie sau alta.Deoarece conducerea statului Thr a devenit foarte tulburata yi inconstant& $1, pe deasupra,existã i o imensa saracie baneascii. Prin popor umbla vorba ca, la primavara, ei vor sainceapa un razboi cu venetienii. Eu nu cred ca se va intampla asa ceva, din multe pricini, darmai ales din cea a lipsei de bani.

Se aude ca, hinge: Kerci, (turcii) au inceput sã construiasca o cetate (numita YeniKale). lar in anul acesta au pus doar temeliile. Insa deocamdata flu se cunosc amanunte. Incurdnd, flota lor se va intoarce din Marea Neagra la Constantinopol. i atunci se va aflatotul. lar eu, pentru a informa pe Excelenta voasirci, voi scrie curdnd un raport amanunfil.

(Turcilor) le este foarte frica de Maria sa farul. De aceea yi ura falai de noi ardemereu in inimile Mr. De asemenea, yi de mine se tern foarte mult. Ei nu lasii pe nimeni siiintre in reyedinta mea. Parcd ay fi intr-o inchisoare. drept sa spun, puterea mea de arabda scade tot mai mult. De cdnd am venit in fara lor (adica in Imperiul otoman), viatamea nu se deosebeyte cu nimic de cea a unui puycarial. Mai mull deceit aldt, niciodata nulipsesc spaimele mortale din toate párf lie. lar in prezent, ma aytept mereu la necazuri marldin partea poporului anarhic. Deoarece (turcii) nu urdsc nici un popor atdt de mult Cdl neurdsc pe noi (adica pe rusi).

In curand, voi solicita sa am o discutie cu minitrii (vizirii) bor. Cu acest prilej,doresc sa le vorbesc clar despre situa,tia pacii (ruso-otomane). Cad actualii lor ministri nustiu nimic despre situatia (aplicarii) tratatelor de pace.

Solul bor (Nogayli Mehrned Mustafa Aga) a fost trimis de mult spre Moscova, dara fost rejinut in Crimeea. Acurn a fost trimis de la Poarta spre acel sol un om numit HasanAga. 5i, prin acest om, a fost trimisä o scrisoare solemna (gramota) cat-re Maria sa tarul, incare se anunta urcarea pe tron a noului sultan (Ahmed al III-lea). 5i i s-a poruncit acestui omsä inmaneze solului (turc) scrisoarea aceasta. far solului i s-a ordonat sa piece imediat laMoscova, purtand aceasta scrisoare, precum i anterioarele scrisori solemne (gramoti). Deasemenea, ei (turcii) trimit, prin propriul lor sol, o scrisoare solemna catre Maria sa cezarul(imparatul habsburgic Leopold I), pentru a-1 anunta despre inscaunarea noului sultan. barcatre ceilalti monarhi aliati (probabil, conducatorii statelor care facusera parte din LigaSfanta), cave regele Frantei si regina Angliei, precum i catre altii, (turcii) scriu astfel descrisori solemne si le inmaneaza ambasadorilor acestor state (la Istanbul) pentru ca acestiasa le trimita, prin proprii lor oameni, monarhilor bor. Au incercat sa discute i cu minedespre aceasta problema. Dar eu nu am acceptat scrisorile lor solemne i i-am refuzatcategoric in aceasta privinta.

La Poarta s-a raspdndit o ytire potrivit careia ostayii Mariei sale farul ar fi fostinvin.yi de catre duymanii lor suedezi (in cadrul Razboiului nordic"). La auzul acestei veyti,turcii s-au bucurat enorm. Insa, imediat ce am primit scrisoarea dumneavoastra, eu am si

www.dacoromanica.ro


trambitat in toate pArtile vestile despre strAlucitele victorii obtinute anul acesta de cAtretrupele Mariei sale tarul asupra suedezilor. De asemenea, si ceila1ti ambasadori (aflati laIstanbul) au difuzat stirea ca au primit scrisori din Europa continand informatii despremarile victorii ale ostasilor Mdriei sale tarul impotriva suedezilor. Auzind acestea, turcii aucazut adanc pe &dun.

III. Fragment din raportul din 1/12 decembrie 1703 al ambasadorului rus laIstanbul, P.A. Tolstoi, cave cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la situatia dinImperiul otoman. Se mentioneaza marile dificultAti financiare cu care se confruntauconducAtorii otomani, represiunea declansatA de noul sultan Ahmed al III-lea impotrivaconducAtorilor rascoalei din august 1703 si numirea unui nou mare vizir (Damad HasanPasa). Acest fragment a fost publicat in original, in limba rusA (cu litere chirilice), de cattyM.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 113-114.

Traducere

Cu mare efort, ei (conducAtorii otomani) au strans bani pentru a putea plAti lefurilemilitarilor pe un an. Dar totufi nu au putut aduna toil banii necesari. De aceea, au dat acumlefurile doar pe qase luni. Si, folosindu-se de efectuarea acestei plAti, sultanul a dat dovadeide curaj 4.i a Inceput sei-i execute pe conducdtorii ienicerilor rdsculati (in august 1703). Lainceput, i-a inchis pe aga ienicerilor si pe ajutorul acestuia. Iar ceilalti (fosti) rAsculati suntsugrumati sau, in multe cazuri, biecati. $i eu sper ca ei sa. izbuteascA in curand sd lichidezedin radacini aceastA chestiune (pe fostii rAsculati din august 1703). CAci, in caz contrar, ei(conducAtorii otomani) vor determina poporul sA se rascoale impotriva lor. lar apoi, (poporulrasculat) il va inlatura din functie pe vizir.

Noul vizir (marele vizir Damad Hasan Pasa) este ginerele sultanului. El este un ombun si inteligent. insA nu stiu Inca. in ce fel se va purta cu mine.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

METODE DE CERCETARE

CERCETAREA PROSOPOGRAFICAASISTATA DE CALCULATOR

IRINA GAVRILA

1. IntroducereProsopografia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare in istorie.

Perioada urmatoare anilor '70 a adus o crestere constanta a interesului manifestat fata deprosopogafie. Patrunderea calculatoarelor si in aria cercetarii istorice a insemnatdeschiderea de noi perspective in dezvoltarea acestei directii' si, chiar daca apar noiprobleme, este de necontestat faptul ca volumul mare de date poate fi procesat mult mai usorsi mai repede. Standardizarea datelor i stabilirea legaturilor dintre ele se dovedeste a fi, decele mai multe ori, o sarcina dificila. In acelasi timp exista dorinta de a dezvolta modeleprosopografice unitare, care sa satisfaca necesitatea unei mai bune coordonari a studiilor deacest gen, in special in vederea schimbului de date si informatii. Nu credem ca exista solutiidefmitive pentru problemele generate de crearea unei baze de date prosopografice, dar esteesential sa stim, in primul rand, in ce consta cercetarea prosopografica asistata de calculator

implicit, care sunt dificultatile pe care le genereaza prelucrarea computerizata a datelorprosopografice. La fel de interesanta este si o trecere in revista a strategiilor care pot fiutilizate, precum si cateva comentarii asupra modelelor prosopografice curente.Standardizarea i corelarea inregistrarilor este un alt aspect major al cercetariiprosopografice.

Prosopografia studiaza ciclul de viata al unui anumit grup de indivizi, ceea cepresupune colectarea datelor demografice apartinand acelor indivizi si familiilor lor, precumsi a datelor despre profesiune, educatie, venit, avere etc. Date le stint, prin urmare, extrasedintr-o multitudine de surse, in care nu toata informatia este relevanta, ceea ce afecteazamodelarea datelor istorice.

Date le prosopografice sunt, prin excelenta, potrivite pentru a fi inmagazinate intr-obaza de date din mai multe motive. in primul rand, de cele mai multe ori suntem pusi in fataunui volum atat de mare de informatii care trebuie prelucrate, incat analiza lor, in absentacalculatorului, este imposibila. In al doilea rand, datele trebuie sa fie de acelasi tip siorganizate dupa o structura sistematizata. Analiza cantitativa a datelor se face, de cele maimulte ori, prin exportul lor, din baza de date prosopografice, catre pachete statisticespecializate.

In cele ce urmeaza, incercdm sa punctam cateva idei pentru o exploatare maieficienta a bazelor de date prosopografice.

3 D.I. Greenstein, Multisourced and Integrated Databases for the Prosopographer, in E. Mawdsley,N. Morgan, L. Richmon d, R. Trainor ed., History and Computing III. Historians. Computers andData. Applications in Research and Teaching, Manchester, New York, 1990, p. 60-66.

"Revista istoria", tom XIII, nr. 3 4, p. 245 260, 2002

gi,

--www.dacoromanica.ro

246 Irina Gavrild 2

2. De ce este necesard utilizarea calculatorului in prosopografieIntr-o cercetare prosopograficd calculatorul poate asigura cdutarea rapidd,

meticuloasd, precum i stocarea i regAsirea textului sursd original sau a unor pdrti din el.Cel de-al doilea aspect este important, pentru cd identificarea unui anume individinterpretarea unui anumit text nu este niciodatd definitivA i trebuie in mod continuu ajustatdin timpul cercetdrii, potrivit descoperirii de noi date. De aceea este importantA alegerea unuisistem de baze de date in care sd se poatil apela in orice moment textul sursd.

Analiza preliminard a datelor se realizeaza, de cele mai multe ori, independent desistemul ales pentru gestionarea bazei de date, ceea ce are ca rezultat o descriere aprocesului de analizA a datelor, in diversele lui stadii. Prima fazd constd din constituireafisierelor care nu contin nimic altceva deck transcrierea textelor. Cunostintele depaleografie sau alte stiinte auxiliare sunt deosebit de importante pentru descifrareaabrevierilor, de exemplu. A doua etapd constd din stocarea informatiei din documente intr-un fisier de date astfel incat sd se pAstreze cat mai mult cu putintd din structura originala asursei, fdrA a se face interpretdri ale acesteia. In aceastA etapd, orice aparitie a unui anumeindivid, intr-un anumit context este Inca privita ca o inregistrare separatd. Astfel se evitdidentificArile gresite sau identificarile bazate pe insuficientd informatie. Aceastd a douaetapd implied standardizarea numelor. Atunci and identificarea numelor de localitati esteincertd, trebuie sd existe o posibilitate de clarificare, fie printr-un comentariu, fie prinincluderea unui extras din textul original. In cea de-a treia si ultima fazA se creeazd un fisiercare stabileste legaturile dintre toate locatiile din baza de date in care apare un anumitpersonaj. Crearea acestui fisier este un proces complex. Este de fapt o forma specified a unuipas mai general, intotdeauna prezent intr-o cercetare prosopograficd i anume identificareaprecisd a indivizilor folosind mentiunile disparate din diversele surse utilizate. Cum aceastaeste una din cele mai dificile faze, utilizarea calculatorului devine in acest moment esentiald.Baza de date construitd in primele cloud etape trebuie sA poatd permite acum operatiiextensive de regAsire a informatiei. De multe ori, cele mai putin interesante sau disparateinformatii devin, in aceastd ultimd etapd, de mare ajutor in procesul de identificare. Sistemulales pentru gestionarea bazei de date trebuie sd regAseascd informatiile intr-un mod simplurapid, chiar dacd acestea sunt stocate intr-o structurd complicata.

Aceastd metodA de adunare a datelor diferd considerabil de cea uzuald din studiileprosopografice computerizate2. In mod obisnuit, o populatie particulard este definitA inprealabil si este apoi studiatA numai pentru un numAr limitat de caracteristici stabilitedinainte. Calculatorul este atunci folosit pentru a analiza baza de date in momentul creAriisale. Identificdrile, adica punerea laolaltd a informatiilor corelate, se fac, in acest caz, fardajutorul calculatorului.

Dupd studierea literaturii si testarea software-ului disponibil se constatd, de celemai multe ori, ca nu existA un program ideal, care sa ofere solutii tuturor problemelor. Inacest caz cercetAtorul poate reduce din interogdri, poate utiliza aplicatii diferite, in functie deproblemele care apar sau Ii poate scrie propriile aplicatii, adecvate cercetdrii sale. Primaoptiune presupune codificarea mai laxd a informatiei sau utilizarea unui numAr limitat decaracteristici, eliminand astfel informatii care nu par a fi utile pentru faza finald a cercetArii,simplificand sau standardizand informatii complicate sau incomplete. Nu este nici de dorit,nici necesar sA se renunte la exigentele stabilite in faza de conturare a cercetdrii, iar

2 H. Millet, L'ordinateur et la biographie ou la recherche du singulier, in Problemes et methodes de labiographie. Actes du colloque Sorbonne, Paris, 1985, p. 115-127.

§i

§i

www.dacoromanica.ro

3 Cercetarea prosopografica asistatä de calculator 247

dificultatile intampinate pe parcurs nu se datoreaza lipsei unor sisteme puternice derstionare a bazelor de date sau limitelor impuse de configuratia hardware-ului disponibil.In consecinta, studiile prosopografice nu trebuie adaptate potrivit celor mentionate mai sus,pentru ca exista de cele mai multe ori suport tehnic pentru stocarea si prelucrarea datelororientate spre sursa, evitându-se pierderea informatiei prin codificare, standardizare sauselectarea datelor de intrare.

Scrierea propriilor programe sau aplicatii este din start evitata, fiind un procesdificil, care ar consuma un mare volum din timpul destinat cercetarii propriu-zise,bineinteles in ipoteza ca istoricii ar avea cunostintele de specialitate necesare pentru a scrieastfel de aplicatii3.

In mod curent, sistemele de gestionare a bazelor de date prosopografice sunt saucele relationale sau sistemul ierarhic Clio4, dezvoltat special pentru cercetarea istorica.

3. Modelul relationalExperienta dovedeste ca cercetatorii subestimeaza de obicei problemele pe care le

implica utilizarea bazelor de date. Uneori exista doar o vaga idee asupra complexitatiiacestui proces §i se trece la construirea fizica a bazei de date, fara existenta unui designconceptual al ei. In acest sens, Figura 1 reprezinta un exemplu de constructie fizica a uneibaze de date personale.Câmpul Tipul Lungimea câmpului ExempluNume Caracter 50 Ion BartolomeuStrada 1 Caracter 50 Mfintuleasa 23Ora§ 1 Caracter 50 BucurestiStrada 2 Caracter 50 Smardan 15Oras 2 Caracter 50 BucurestiData nasterii Data 8 10-02-1900Locul nasterii Caracter 50 BucurestiProfesia I Caracter 50 DulgherProfesia 2 Caracter 50 TfimplarSotia Caracter 50 EleonoraCopil 1 Caracter 50 AnaCopil 2 Caracter 50 TeodorCopil 3 Caracter 50 PetruFigura 1. Baza de date cu un singur tablou

Definirea informatiei care urmeaza a fi prelucrata si anume tipul datelor silungimea campului este corecta, dar cu siguranta vor apare dificultati de exploatare. Daca opersoana se muta dintr-o casa in alta de un numar de ori mai mare ca doi sau se casatorestede mai multe ori sau are mai mult de patru copii, structura acestui design nu mai esteadecvata. 0 solutie posibila ar fi aceea a adaugarii unui camp ori de eke ori apare o astfel desituatie. Rezultatul va fi crearea unei baze de date imense, din care obtinerea informatiei esteextrem de dificila. Teoria modelelor relationale ne ofera ca solutie crearea mai multor tabele

3 S. Ross, The Historian and Software Engineering Considerations, in E. Mawdsley, N. Morgan,L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., p. 141-150.4 M. Thal ler, Automation on Parnasus. Clio A databank orientated system for historians, InHistorical Social Research", 1980, nr. 15, p. 40-65 ; M. Thal ler, Kleio 3.1.1. Ein Datenbanksystem,St. Katherinen, 1991.

www.dacoromanica.ro

248 Irina Gavri Id 4

diferite, cu legaturi intre ele. Legaturile se fac prin asa numitele chei. In exemplul din Figura2, cheia este numarul identificator, alocat fiecarui individ.

Tab la "Indivizi"Nume camp Tip Lungime camp

5

Exemplu21Numar identificator Numeric

Prenume Caracter 25 IonNume de familie Caracter 25 BartolomeuData nasterii Data 8 10-02-1900Locul nasterii Caracter 50 Bucuresti

Tabla "Adrese"Nume camp Tip Lungime Exemplu 1

21

Exemplu 221Nr.identifcator Numeric 5

Strada Caracter 50_

Mantuleasa 23 Smardan 15Locul Caracter 50 Bucuresti Bucuresti

25-11-1910Data Data 8 10-02-1900Tab la "Profesii"Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2Nr.identificator Numeric 5 21 21Profesia Caracter 50 Dulgher TamplarData Data 8. 31-12-1915 31-12-1920Tab la "Rela ii"Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2Persoana 1 Numeric 5 21 21Persoana 2 Numeric 5 34 60Tipul relatiei Caracter 10 Sotie FiuFigura 2. Baza de date normalizata cu mai multe table

Un asemenea model conceptual cere atat cunoasterea teoriei bazelor de date, cat siexperienta. Principiile de baza ale procesului au fost stabilite de E.F. Codd, in teoriamodelelor relationale5.

Cele mai mici unitati in cadrul modelului relational sunt caracteristicile individuatesau datele. Aceste caracteristici trebuie sa fie atomice, adica sa nu poata fi divizate incomponente mai mici. Numele, de exemplu, nu este atomic pentru ca are in structura diferiteWO, cum ar fi prenumele, initiale, porecte. Intr-un sistem de gestionare a bazelor de date, ocaracteristica individuala se numeste camp, iar in modelul relational, atribut. Atributul,impreuna cu domeniul si valorile sale alcatuiesc un rand sau o inregistrare. Un tabel, tablasau tablou este o colectie de randuri sau inregistrari. Fiecare inregistrare este in mod unicidentificata printr-o cheie primara.

Legatura dintre diferite tablouri se face printr-un sistem de chei. Un tabel seadreseaza altuia printr-o cheie de referinta, care este cheia primara in acel tabel. Astfel, dacacheia de referinta in tabloul "Adrese" este numarul personal, acesta ne va indrepta atetabelul "Indivizi".

Acum este mai usor de inteles de ce se folosesc mai multe tablouri. Dupa cum amvazut in Figura 1, nu putem determina dinainte cati copii, domicilii sau profesiuni va avea

5 C.J. Date, An Introduction to Database Systems, vol. I, 1990 ; E.F. Codd, A Relational Model forLarge hared Data Banks, in Communications of the ACM", t. 13, 1970, nr. 6, p. 377-387.

www.dacoromanica.ro

5 Cercetarea prosopograficil asistatá de calculator 249

un anumit individ de-a lungul vietii. Pentru a defini un tablou personal cat mai eficient cuputintd, sunt construite tablouri separate pentru datele care apar mai mult deck o datA, astfelincat sA poatA fi suportate relatii de tipul 1:N (una sau mai multe). Astfel se evitA campurilevide, precum i repetarea unor valori. In tabloul "Adrese", de exemplu, referirea la unanume individ se face prin numdrul sail personal. Am fi putut trece in tabel chiar numeleindividului, dar nu este necesar. In acest mod, numele vor fi inregistrate o singura datA, ceeace inseamnd economie de timp 4i evitarea erorilor.

Existd §i un model referential, dezvoltat de L. Breure, care poate fi utilizat intr-unproiect de cercetare istoricd asistatd de calculator. Potrivit acestui model, existd un numAr defaze, care urmeazd designului initial al bazei de date, dupd cum se observA din Figura 3.Fiecare nivel reprezintA o altd fazd, executatd manual sau automat, care poate sA implicemodele diferite sau extensive ale datelor. Cu alte cuvinte, modelarea datelor nu este o fazdseparatd in modelul referential, ci precede fiecare fazd a acestuia.RAPOARTEANALIZARELATIISTANDARDIZARESURSA COMPUTERIZATASURSA ORIGINALAFigura 3. Schema modelului referential

Modelul are ca punct de inceput sursa originala, care este introdusd in calculator catext. Fiecare fazA care urmeazA in model reprezintd datele intr-o altd. formA §i chiar in bazede date diferite. Sursa text este, pe cat posibil, o copie fideld a sursei originale. FazeleurmAtoare sunt interpretdri ale sursei text, adicd ale sursei originale. Aceste faze pot ficlasificate astfel :- standardizarea: numele indivizilor §i ale localitAtilor, mAsurile i greutatile, monedele,numele geografice sunt standardizate ca ortografie sau unitate de masurd;- relatiile: relatiile dintre indivizi, de exemplu, sunt definite urmand identificarea pe bazastandardizArii sau a altor analogii. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, cu ajutorulcoreldrii nominale a inregistrArilor, in care legAtura se face intre doud informatii, pe bazanumelor identice sau similare. Alta posibilitate este corelarea prin mijloacele oferite desistemele de clasificare;- analiza: dacd se fac analize statistice, harti sau alte examindri ale informatiei, este bine caacestea sd fie inregistrate in baza de date;- rapoartele: acestea sunt rezultatele prelucrArii informatiei. De multe ori este bine ca ele sAfie incluse in baza de date, pentru a putea fi folosite in studii ulterioare.

Este important sd considerAm modelul referential ca fiind un proces iterativ i esterecomandabil sd se porneascA cu un e§antion reprezentativ de date, cu care sa. se treacA printoate fazele cercetArii. Printr-un astfel de studiu pilot se pot preintampina eventualeledificulati §i dacA totul merge bine, se poate trece la reiterarea procesului pentru intreagabazd de date.

4. Modelarea datelor din sursele istoriceDistingem cateva tipuri de modelare a surselor de date istorice §i anume:

- modelarea orientata spre sursA: sursa, in forma ei originald, este punctul de plecare. Sepoate face diferentd intre:

www.dacoromanica.ro

250 Irina Gavri Id 6

a. orientarea spre document: structura datelor din document este temelia structuriibazei de date. ampurile contin toate informatiile originale din document. In acest fel pot fiprocesate sursele tabulare simple, cum ar fi registrele militare, registrele de nasteri, cdsdtorii

decese.b. orientarea spre date: structura datelor din document nu este reprodusa in baza de

date, ci datele sunt introduse intr-o manierd orientatd spre sursä. Pentru a se evitaredundanta6 i cdmpurile vide, datele siint incluse in tabele normalizate, potrivit principiilormodelului relational. Structura sursei originale poate fi refAcutd.- modelarea orientatd spre topicA: acest mod de abordare poate fi doar orientat spre date sinu spre document. Modelul este subordonat temei de cercetare. Stmt incluse doar datelerelevante, ceea ce exclude orientarea spre sursd. Date le de intrare sunt codificate, fard a seincorpora sursa originald. De asemenea, in faza de introducere a datelor, sunt folositestandardizarea i corelarea acestora. Reconstituirea sursei originale nu este posibild.

in alegerea modelului, cercetAtorul poate fi influentat de aparitia redundantei sau acdmpurilor vide in date, probleme importante in procesul prelucrdrii automate si care audeterminat de fapt dezvoltarea modelului relational. Cum cercetarea istorica opereazd cuentitati necunoscute, cum ar fi de exemplu populatia unui sat, redundanta este periculos deevitat. Ea apare atunci and trebuie sd inregistrAm in mod repetat nume de persoane sau delocalitAti. Acestea pot fi inlocuite cu tin cod care indicA numele persoanei, respectiv al

dar cum de multe ori nu dorim sã pierdem variatiile de ortografiere, tendinta estede a reproduce originalul, ceea ce conduce cAtre o abordare orientatd spre sursd. In acestmod, cream, voit, o redundantA aparenta a datelor, aparenta deoarece redundanta reald poatefi descoperita numai dupd standardizarea i corelarea datelor. Este deci de preferat säutilizarn modele orientate spre document in faza de introducere a datelor i modele orientatespre date in faza de analizA i extragere de rapoarte. Posibilitatea existentei cdmpurilor videtrebuie acceptatd, dar asta nu este o problemd reald avand in vedere spatiul mare dedepozitare a datelor. Reconstituirea sursei originale este oricum mult mai ward pentru cästructura sursei este reprodusa direct in tabloul de intrare.

Existd, cu siguranta i cercetdri istorice, in care este mult mai practic sd utilizAmmodelul orientat spre date, pentru faza de intrare a informatiei. In acest caz, punctul deplecare este un grup de entitati, de exemplu de indivizi, pentru care se colecteazd diferiteinformatii. Redundanta poate fi atunci evitata pentru cd pornim cu acelasi tip de date pentrufiecare individ. Faza de corelare a datelor poate fi omisd i informatia este introdusa intr-omanierd orientatd spre date.

Cercetarea prosopografica se plaseazd cumva intre orientarea spre date si orientareaspre topica. Sursele sunt, de cele mai multe ori, prea numeroase ca toata informatia sä poatafi stocatd, intr-o abordare orientatd spre document. Mai mult, nu toatA informatia continutdde respectiva sursd este utild cercetarii. Date le cu adevdrat utile, pot fi introduserespectandu-se intocmai sursa. Pentru o economie de timp se adopta de multe ori variantaorientatd spre topicd, subliniindu-se totusi importanta unei cercetdri in care datele de intraresd reflecte sursa originald.

5. Standardizarea ci stabilirea legdturilor 'Mire dateStabilirea legaturilor intre indivizii care apar in baze de date diferite este un

obstacol greu de depdsit in multe studii istorice. Intr-o prima fazd, legatura este cel mai des

6 Redundanta apare atunci and aceleasi date sunt stocate in diferite locuri ale bazei de date.

localitatii,

si

www.dacoromanica.ro

7 Cercetarea prosopograficci asistatii de calculator 251

facuta prin intermediul numelui7. Aici se ridica, insa, trei probleme:1. repetarea numelor uzuale, de exemplu care Ion Ionescu dintr-o sursa trebuie pus inlegatura cu un Ion lonescu dintr-o alta sursa;2. variatiile de ortografiere: trebuie Ion loneseu pus in legatura cu loan Ionescu, de exemplu;3. varietatea surselor: simpla comparare a cuvintelor nu este suficienta pentru ca un numepoate consta dintr-o multime de cuvinte8. De exemplu, Ion Ionescu poate fi aceeasi persoanacu Ion Ionescu cel Tank, Ion Petre lonescu, Ion P. lonescu sau Ion Petrisor lonescu.

0 metoda de stabilire a legaturilor este standardizarea prealabila a numelor9.Problema generala aici este a determina care din variantele existente in sursa pot ficonsiderate unul i acelasi nume. Acelasi nume difera de la o regiune la alta, de la operioada de timp la alta. Multi cercetatori Ii dezvolta propriul algoritm 1° de standardizare,bazat pe cele deja existente. De exemplu, Nygaard" distinge cinci moduri in care numelepot fi standardizate, in functie de scopul cercetarii. Formele standard trebuie adaugatedatelor existente, pentru ca legatura dintre informatiile cuprinse in diferite baze de date safie posibilä. Forma originala nu trebuie niciodata inlocuita cu una standardizatal2. Cele cincitipuri de standardizare, concepute de Nygaard, sunt:

- Coduri fonetice. Aceste coduri sunt adesea utilizate in stabilirea automata alegaturilor, pentru a elimina variatiile de ortografiere. Algoritmul lui Guth" poate fi folositpentru a deriva un astfel de cod. Doi termeni sunt comparati, dupa care este stabilit un rangal similitudinii fonetice, astfel inat li se poate sau nu atribui un cod fonetic.

- Coduri etimologice. Alte metode de stabilire a legaturilor cer ca variatiile foneticesi de ortografiere ale aceluiasi nume O. fie standardizate potrivit originilor lor etimologice.

- Forme condensate. Atunci and se compara variantele ortografice folosindu-sealgoritmul Guth pentru coduri fonetice, este util ca numele sa fie mai 'Mai grupate pentru aexclude comparatiile inutile. Codul Russel Soundex si variantele sale sunt exemple in acestsens. Dezavantajul lor este tendinta de supra-standardizare. Multe nume diferite primescacelasi cod, in timp ce nume similare primesc coduri diferite.

Coduri numerice. Folosindu-se experienta unor cercetatori din domeniul numelor,se aloca coduri numerice. Gradul de similitudine se calculeaza prin operatii de scadere.

7 R. Schofield, Automatic Family Reconstrucaon. The Cambridge Experience, in "HistoricalMethods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 75-79.8 A.D. Gross, Personal Name Pattern Matching, in J. Smets ed., Histoire et Informatique. Ve congres"History and Computing", 4-7 septembre a Montpellier. Actes du congres, Montpellier 1992,p. 19-28.

G. Bouchard, Current issues and new prospects for computerized record linkage in the province ofQuebec, in "Historical Methods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 67-73.10 Algoritmul constA dintr-un numar de reguli precis definite, folosite pentru a rezolva o problemaintr-un numAr limitat de pasi si care este utilizat ca strategic pas cu pas de scriere a unui program decalculator.II L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage : An Improved Algorithmic Strategy, "Historyand Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74.12 K. Schurer, The Historical Researchers and Codes : Master and Slave or Slave and Master, inE. Mawdsley, N. Morgan, L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., 1990, p. 74-82.13 Algoritmul dezvoltat de Gloria Guth nu are ca rezultat o versiune standardizatA a numelui. El este uninstrument computerizat pentru recunoasterea si masurarea similitudinii intre diferite forme alenumelor, bazat pe pozitia relativA a literelor in interiorul numelor. Algoritmul este descris inG.J.A. Guth, Surname Spelling and Computerized Record Linkage, in "Historical MethodsNewsletter", t. 11, 1976, nr. 1, p. 10-19.

www.dacoromanica.ro

252 Irina Gavri 8

- Forme autentice. Dacd datele intre care se stabilesc legaturi sunt utilizate nu numaiin prelucrdri computerizate, se alege ca standard varianta cu cea mai des intalnitd ortografiere.

Potrivit cercetArilor lui Nygaard, distingem doud strategii pentru alocarea formelorstandardizate". Prima si cea mai simpld, ar fi standardizarea pe baza unui tabel, ceea ce faceposibild si cdutarea altor coduri, de exemplu pentru profesie, religie, locul resedintei, etc. inmomentul in care datele de intrare sunt complete, numele sunt ordonate alfabeticcercetAtorul decide care este forma standard. Toate celelalte forme ale numelui sunt aduse lacea standard. Toate formele standard si variantele lor sunt pdstrate in acest tabel, pe bazacaruia se pot stabili legAturile intre informatii. Avantajul acestei strategii este flexibilitatea,intrucat cercetAtorul este acela care determind forma standard ca si standardizarea fiecdruinume individual. Dezavantajul, dud operatia este facutd manual, ar fi volumul mare de timpnecesar. Mai mult, forma standard este dependentd de perioada de timp si de regiune, ceeace implicd de multe ori reluarea operatiei.

A doua strategie este standardizarea dupd transcrierea algoritmicd a numelor. Nuexista, totusi, un algoritm universal valabil pentru standardizarea numelor. S-au facut multeincercdri in acest sens, dar toate au esuat datoritA diferentelor regionale, lingvistice saudatorate perioadelor diferite de timp. Rezultate semnificative s-au obtinut doar la nivelulaceluiasi proiect de cercetare. Algoritmii constau dintr-o serie de reguli aplicate consecutiv,in majoritatea cazurilor restrictive pentni loc, limbd si timp. Dezvoltarea unui software, caresd permitd utilizatorului generarea unor reguli pentru fiecare studiu, deschide noiperspective strategiilor de standardizare.

Aceste metode sunt doar indicii ale modului in care se pot compara, algoritmii findun punct util de plecare in stabilirea legaturilor. Dacd pot fi determinate si anumite reguli deidentificare, gradul de certitudine creste. Regale se stocheaza, de obicei, in ap numita bazdde date a regulilor, la care se apeleazd dacd. este nevoie sA se stabileascd o relatie intre doiindivizi. 0 asemenea regula este, de exemplu, aceea cd data nasterii trebuie sd preceadd datadecesului sau cd mama unui copil trebuie sA aibA varsta intre 15 si 50 de ani15. Tehnicile destabilire a legAturilor intre inregistrAri, bazate pe reguli, s-au dezvoltat din 1980, ele findjudecAti formalizate bazate pe metodele traditionale ale cercetdrii istorice, care privesccritica sursei, precum i evaluarea proceselor sociale, economice, administrative sau politiceale perioadei de studiu.

Existd riscuri considerabile in stabilirea legaturilor dintre informatii I cu cat clasasociald a unui grup este mai inaltd, cu atat este mai ward identificarea datoritd informatieimai bogate care se pdstreazd, a numelor mai usor de urmarit. De asemenea, este mult maiusor de stabilit legaturi intre indivizi de sex masculin, pentru cd femeile Ii schimbd numelela casatorie.

In procesul stabilirii legaturilor intre date, trebuie sd folosim absolut toateinformatiile posibile. Din acest punct de vedere, existd trei tipuri de variabile16:1. Variabile de identificare cum ar fi prenumele, numele de familie, sexul, locul nasterii,cdsAtoria i decesul.2. Variabile de control, de exemplu varsta la casatorie, varsta la deces, profesiile.

14 L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage : An Improved Algorithmic Strategy, in"History and Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74.15 0. Itzcovich, Masters and Apprentices in Genoese Society, 1450-1535, In P. Denley, S. Fogelvik,C. Harvey ed., History and Computing IL Manchester-New York, 1989, p. 209-218.16 G. Bouchard, op. cit., p. 69-71.

ai

www.dacoromanica.ro

9 Cercetarea prosopograficat asistater de calculator 253

3. Variabile de analizA, adicd acele variabile care fac obiectul unui studiu aparte, in aceastdcategorie incadrandu-se profesii, locul de rqedintd, numdrul de na§teri, varsta, etc.

TotuA folosirea nejudicioasd a prea multor informatii pentru a stabili legaturi intre date§i a identifica indivizi poate conduce la inconsistente §i, prin urrnare, la pierderea unor legaturi.

Stabilirea legaturilor intre diferite informatii este intotdeauna un proces anevoios §istrategiile enumerate servesc doar ca ghid identificdrilor pe care doar istoricul le poate face,pe baza experieMei proprii. Procesul este §i o colaborare omma§ind, in care este importantsd se utilizeze in mod optim facilitatile oferite de calculator.

6. Abordeiri in designul unui model al datelor prosopograjicePentru a ilustra modul In care poate fi creat un model al datelor prosopografice, sd

ne imagindm cd am fi interesati de dezvoltarea socio-culturald §i politica a nobilimii insecolul al XVH-lea §i de strategiile pe care marile familii le adopta in vederea consoliddriistatutului bor. Analiza va fi liniard, la nivelul familiei, intr-o prima fazd, interogdrile bazei dedate fiind legate de ierarhie, tipare de mariaj, educatie, statut. Datele vor fi extrase dingenealogii, care de§i contin informatii bogate, sunt de multe ori inconsistente §i vor trebui,prin urmare, a fi completate cu date din alte surse edite sau de arhivd. Caracterul provizoriual interogarilor implied construirea unui model flexibil al datelor. Procesul de includere anoi interogdri trebuie sd fie simplu. Acest caracter provizoriu este tipic majoritatiicercetärilor istorice, care se extind pe mdsura descoperirii a noi surse. De obicei, doar dupadespuierea tuturor surselor se poate stabili lista completd, definitivd, a interogdrilor.

Inainte de a alege o metodd pentru designul modelului, trebuie sä ne indreptdmatentia cdtre structura de bazd a datelor, avand in vedere faptul cä modelul ia in consideratieun numAr de entitati §i atributele acestora, atribute care sunt de fapt cardmizi in modelareadatelor. In primul rand vom lua in consideratie structura de bud a modelului datelorprosopografice, aceasta find numele indivizilor.

6.1. Structura numelor indivizilorDatele personale constituie baza modelului datelor prosopografice. Elementul

primar al acestor date este numele. In mod uzual, astazi, numele consta din trei pArti:prenumele (unul sau mai multe), prefixul i numele de familie. Prefixul §i numele de familiesunt date atomice. Prenumele, de cele mai multe ori, constd din mai multe nume.

Pentru a face distinctie Intre elementele constitutive ale numelui, putem utiliza odiagramd a term in ologiei antroponimice:I. Prenumele i derivatele acestuia, prin care o persoand este apelatd i cunoscutd.2. Numele de familie, inteles ca termen colectiv pentru toate numele addugate prenumelui, adica:

a. patronimul, un nume derivat din prenumele unui strAmo§, functionand ca indiciual inrudirii;

b. porecla propriu-zisd, individuald sau mo§tenitd §i care nu este un patronim sauun nume de familie; putem distinge intre porecle care fac referire la origine sauloc de repdintd, profesii, atribute ale profesiei;

c. numele de familie propriu-zis, adicd numele purtat de toti membrii unei familii,ereditar §i permanent pentru toti membrii familiei.

3. Nume diferite de cele din sistemul oficial al numelor, cum ar fi substitute ale numelui sauvariante informale ale acestuia.

In functie de perioada de timp §i de regiunea geograficd, intalnim diversecombinatii la modd de-a lungul tirnpului. Putem gdsi indivizi cu un singur nume, deexemplu numai prenumele sau numai numele de familie. Astfel de nume incomplete aparmai ales ca descriere, de exemplu pentru femei, nevasta lui X sau vdcluva lui Y, pentru copii,

www.dacoromanica.ro

254 Irina Gavrila 10

care au primit nume de familie independente mult mai tarziu dee& bArbatii. Exist/ deasemenea, nume constând din combinatii ale prenumelui cu un patronim, cu o porecldindependenta sau cu numele de familie. In fine, putem intAlni nume formate din trei parti, fieprenume cu cloud patronime, cel de-al doilea poate fi numele bunicului, de exemplu, fieprenume, patronim i nume de familie.

Clasele sociale inalte fac exceptie, numele fiind mult mai complicat, datoritaobiceiului de a introduce titlul dupd prenume sau dupd numele de familie. Astfel de numearistocratice sunt compuse din prenume, nume de familie plus un sufix care indicd spre oproprietate a familiei sau spre locul de re5edintA.

Structura finald standard a numelui unui individ este urmAtoarea:a. prenume, unul sau mai multeb. patronime, unul sau mai multec. prefix 1d. porecld a familieie. nume de familief. prefix 2g. nume le proprietdtiih. explicatii

CercetAtorul nu va inalni, de fapt, niciodatd un nume cu toate aceste componente.Foarte putine nume vor avea in compunere o porecld a familiei sau o porecld independent/Este util un inventar al componentelor care formeazd numele indivizilor, chiar inainte deInceperea propriu-zisd a cercetdrii, fazd In care priceperea 5i experienta cercetAtorului suntesentiale. Primul prefix este particula plasatd inaintea numelui de familie 5i care indicdoriginea aristocratd (von, de exemplu), iar cel de-al doilea este particula care precedenumele proprietAtii 5i este introdus in campul cu ace1a5i nume. Explicatiile sunt necesaremai ales in cazul femeilor i copiilor, atunci cAnd apare numai prenumele sau numai numelede familie i informatia poate fi completatA cu descrieri suplimentare ale individului.Explicatiile sunt stocate Intr-un camp aparte.

Aceastd structurd poate fi utilizatd cu orice sistem de gestionare a bazelor de date,de cele mai multe ori fi ind necesar sd se indice lungimea ampului.

6.2. Modelarea relapilor dintre entitatiIn designul modelelor sunt necesare tehnici care sd reprezinte relatiile dintre tabele.

0 metodd graficA des utilizatd este aceea a relatiilor dintre entitati (R-E), dezvoltatA deSimbolurile principale utilizate intr-o diagramd a relatiilor dintre entitati sunt

dreptunghiurile i liniile drepte cu anumite variante.

Entitatea, comparabilA cu o tabeld

Relatia dintre entinti/tabele

Relatia poate apare ca find (1:0), (1:1), (1:n)

Figura 4. Simboluri In diagramele relatiilor dintre entitAti

17 P.P.S. Chen, The Entity-relationship Model Towards a Unified View of Data, in "ACMTransaction s Datbase Systems", t. 1, 1976, nr. 1, p. 9-36.

Chen".

www.dacoromanica.ro

11 Cercetarea prosopografica asistatel de calculator 255

Relatia poate apare, dupa cum se observa din Figura 4, ca fiind (1:0), (1:1), (1:n).De exemplu, o persoana poate sa nu alba copii, poate avea 1 copil sau un numar nelimitat(n). Simbolurile ne dau posibilitatea de a ilustra toate aceste

Diagrama modelului relatiilor dintre entitati poate indica si cardinalitatea. Deexemplu, casatoria consta din exact doi indivizi, un barbat i o femeie, care pot avea ocasatorie, mai multe sau niciuna. Cu ajutorul relatiilor dintre entitati se pot construi douatipuri de modele prosopografice, unul conventional, altul mai modern, dar ambele bazate peflexibilitate. Ambele modele trebuie sa functioneze in cat mai multe circumstante cu putinta.

Modelul are ca element central individul. Orice informatie relativ la un individ esteinclusa intr-o baza centrala de date, numita INDIVIZI. Referirile la OHO sunt de asemeneaincluse aici. Numele unei persoane este impartit in componente: prenume, prefix, nume defamilie, numele proprietatii, in cazul nobilimii. Alte date personale sunt data nasterii si amortii, locul nasterii si al decesului si sexul. Acest fisier poate fi usor extins prin adaugareaaltor date personale pentru fiecare individ.

Alte fisiere sunt cele privind diferite aspecte legate de indivizii din tabelaINDIVIZI. Acestea sunt legate de evenimente care pot apare de mai multe ori pentru fiecarepersoana, adica relatiile de tipul ( 1 : n ). Astfel, un anumit individ poate sa aiba una, mai multesau nici o profesie. Persoana care apare in tabela PROFESII trebuie sa apara neaparat si intabela INDIVIZ1. Informatii personale, dar care nu apar in toate cazurile, pot fi inregistrateintr-un fisier aparte. in acest fel nu vor apare campuri vide in tablouri. De exemplu, daca nucunoastem data mortii pentru toti indivizii, din cauza mobilitatii lor, este inutil sa creamtabela DECES, care sa contina numai date lacunare.

Legatura cu tabela centrala se face prin intermediul cheilor, primare si de referinta.Dupa cum am aratat mai sus, cheia primara este cheia care identifica in mod unic o anumitainregistrare dintr-un fisier.

Extinderea modelului este simpla in acest caz si se realizeaza prin crearea de noitabele, pentru fiecare nou subiect de studiu, legate prin chei de tabelul central, INDIVIZI.De asemenea, modelul are un tabel numit ARHIVA, referitor la sursa informatiei. Orice alttabel este legat printr-o cheie de tabelul ARHIVA.

Avantajul acestui model este flexibilitatea. Pentru fiecare eveniment studiat secreeaza un tabel cu referire la tabelul INDIVIZ1. Dezavantajul este numärul mare de tabelecare poate apare, ceea ce va crea dificultati in regasirea datelor. Cercetatorul va trebui saformuleze interogari complexe i, daca trebuie sa se regaseasca date din mai multe tabele inacelasi timp, probabil va trebui sa recurga la programare.

6.3. Un model prosopografic generalMetoda prezentata mai sus poate conduce la un alt model al datelor prosopografice

in care regasim doua din tabelele prezente in modelul anterior, INDIVIZI i ARHIVA".Toate celelalte evenimente vor fi continute in tabelele EVENIMENTE i INTEROGARI.Tabelul EVENIMENTE contine i datele limita (de inceput i sfarsit) ale acestora, precum sitipul lor. De asemenea tabelul mai contine un camp de 250 de caractere, destinatobservatiflor si este legat de tabelul ARHIVA. Toate elementele care intereseaza pot fistocate in tabelul INTEROGARI. Numele sunt stocate in tabelul NUME, cu o structuracomplexa, care sa permia inregistrarea tuturor atributelor din compunerea numelui, in

IS J Martin, Recommended Diagramming Standards for Analysts and Programmers : A Basis forAutomation, Hertfordshire, 1987.

posibilitAti.

www.dacoromanica.ro

256 Irina Gavri la 12

forma sa originald, chiar dacA numai o parte din ele contin toate elementele. Un alt tabel,STANDARDIZARI, cid forma standardizatd a numelui.

Avantajul acestei metode este numdrul mai mic de tabele pe care 11 implied. Totusi,progamarea poate ft necesard si in acest caz.

7. Sistemul ClioIn cele ce urmeazd ne vor referi pe scurt la modul de abordare practicd a fazelor de

cercetare cu sistemul Clio, special creat pentru cercetarea istoricA. Prima faza, aceea aintroducerii informatiei text, se poate realiza utilizand un editor de text, de obicei o versiunea softului Word, care posedd facilitati extensive pentru copierea blocurilor de text si pentruutilizarea macrourilor. Ideal este ca introducerea textelor sl se faca direct, in biblioteci sauarhive, folosind un calculator laptop. in plus, se apeleazd si la scanarea surselor tipArite,scanerul find insotit de un software OCR19 pentru convertirea in fisiere text. Uneori,cercetAtorii disAn si de fisiere text gata pregAtite pentru editii electronice ale surselor. Pentrueditarea acestora, in afara procesorului de text propriu-zis, se intrebuinteazA si aplicatii deregasire a textelor, care permit crearea listelor de concordance si a indicilor, ajuta ladepistarea erorilor de dactilografiere, dar si a anumitor nume in fisiere teit

Procesorul de text si aplicatiile de regAsire a textelor sunt insuficiente pentru celecloud faze ale cercetArii, care urmeazd, adica pentru stocarea informatiei intr-o formastructuratd i pentru crearea unui fisier cu identificAri. Programele orientate spre text considerdfisierele text ca fiind,_aproape in exclusivitate, o insiruire de caractere fdrd vreo structurd sausemnificatie precisd. In consecinta, aceste programe pot cluta anumite forme ale cuvintelor,tipare sau combinatii ale acestora, avand posibilitati limitate de cAutare. In aceastA fazA acercetArii este absolut necesar sA utilizam un sistem de gestionare a bazelor de date.

Dup. cum am arAtat in paragrafele anterioare, alegerea unui anume astfel de sistemdepinde de o multitudine de factori, procesul find chiar studiat de cercetAtorii interesati. 0alta problemA majora intr-o cercetare prosopogafied este alegerea modelului datelor, pentrucd se dovedeste a fi foarte dificild stocarea unui anumit tip de informatie sau a structuriiinformatiei dintr-un document, astfel Inc& sA fim cat mai fideli sursei. Exemplele dinliteratura de specialitate confirmA acest lucru. Majoritatea proiectelor in care informatia dinsurse similare este prelucratd intr-o bazd de date, se multumesc doar cu stocarea unei parti ainformatiei, intr-un sistem de gestionare a datelor, ales dinainte. Ideal ar fi sa alegem unsistem de gestionare a bazelor de date, in care datele de intrare sA poata fi cat mai completesi mai fidele sursei cu putintd. De obicei implementarea si intretinerea unei astfel de baze dedate o face un specialist in domeniu.

DificultAtile care apar In proiectele de cercetare, care ii propun stocarea extensivAa informatiei fail a apela la experti in tehnica de calcul, sunt legate de utilizarea sistemelorde baze de date relationale. Modelul relational este simplu i eficient datorita structuriitabelare a fisierelor de date. Pentru regAsirea informatiilor cu o structurd mai complexd, cumar fi actele de succesiune de exemplu, sunt totusi necesare multe elemente de programare.Acelasi lucru este valabil si pentru stocarea documentelor medievale, a celor care contin

19 Optical Character Reader (OCR) este un instrument care recunoaste caracterele scrise de masina,calculator sau chiar de om, daca respecta cat de cat niste trasaturi. Deci, problema este sa se scaneze opagina care contine fotografii si text si sa se obtina nu doar o copie ca un desen in memorie, care O.poata ii apoi reprodus, ci si textul sa fie interpretat ca text. Scanerele simple transforma totul intr-opoza, pe cand OCR, daca \tad un text, ii dau searna CA e text transforma in sir de caractere, carepoate fi apoi editat in Word sau in alt editor de text.

marl.

si-I

www.dacoromanica.ro

13 Cercetarea prosopografia asistatei de calculator 257

date incerte sau incomplete, texte de mare lungime, etc. in majoritatea sistemelor relationaleexistd numai un numAr limitat de tipuri de date primare, cum ar fi datele numerice saucampurile text de lungime data. Dacd se urmArqte inregistrarea unor date complexe, atuncitrebuie scrise aplicatii modulare separate, care nu mai pot fi apelate chiar de cdtre utilizator,intr-un mod interactiv, ci necesitd interventia unui specialist In programare.

Pentru istoricii implicati in studii prosopografice este de dorit un sistem degestionare a bazelor de date, care sA-i permitd, lard a apela la elemente suplimentare deprogramare, urmAtoarele: Inregistrarea §i cdutarea campurilor text de lungime nelimitatA,descrierea structurii datelor de intrare fArd a opera multe schimbdri asupra lor, utilizareasistemelor complexe de datare, cum ar fi cele caracteristice documentelor medievale. Unastfel de sistem este Clio, care oferd solutii pentru un mare nurndr dintre problemeleenumerate mai sus, este destul de simplu i cere mult mai putine cunotinte de programaredecal orice sistem de baze de date relationale. Cel care I-a dezvoltat, Manfred Thaller,pus adesea intrebarea dacA istoria are nevoie sau nu de un software anume creat, potrivitparticularitAtilor acestui gen de cercetare. In cele ce urmeazA vom incerca sd punctdm ceeace face din sistemul Clio o aplicatie intr-adevar utild istoricului.

Clio intrebuinteazd facilitAtile oferite de cea mai recenta tehnicd de calcul existentd,dintre caracteristicile sale, patru fiind cu adevdrat importante pentru istorici §i anume:

- existenta unui set extensiv de tipuri elementare de date §i a operatorilor aferenti;- posibilitatea de a reprezenta atat structurile ierarhice cat i pe cele de retea;- posibilitatea de a utiliza tehnici de procesare orientate spre obiect;- posibilitatea de a folosi, In anumite module, subsisteme guvernate de reguli precise.7.1. Tipuri de dateClio posedd un numAr mare de tipuri de date §i de operatori aferenti lor, care au fost

in mod special creati pentru cercetarea istoricd. In afar% de datele numerice, datele codificatedatele text de lungime nelimitatd, existd in sistem tipuri de date care permit inregistrarea

datdrii documentelor potrivit sistemului de datare medieval, inregistrarea digitald aimaginilor sau Inregistrarea digitald a hArtilor20. Desigur, multe dintre aceste facilitAti existd,poate chiar Intr-o formA mai evoluatd i pe sisteme relationale de gestionare a bazelor dedate, dar implementarea lor cere, de obicei, cumvinte de programare, pe dud in Clio suntparte integrantA a sistemului. Aceasta inseamnd cA programul in sine asigurd urmArireacorectd a etapelor, incepand cu un anumit tip de date, indicat de utilizator. Astfel existd unrisc mult mai mic ca datele sa fie incorect utilizate. De exemplu, in sistemul Clio, o hartddigitala este intrare, ca in orice alt sistem de gestionare a bazelor de date, ca fi0er cucoordonate reproduse numeric. Dacd utilizatorul lucreazA cu tipul de date "hartd digitald",atunci Clio, In mod automat recunogte aceste date ca find coordonatele unei WO. Incontinuare, se executd operatiile corecte, care sd producd harta respectivd, in formd graficA,pe ecran §i nu coordonatele sale in forma numericA.

Un alt exemplu ar fi utilizarea sistemului de datare, specific istoriei. Clio cunogteparticulariatile datdrii in diferite perioade ale istoriei §i poate calcula sau transforma singuranumite date, furnizate de cercetAtor.

0 caracteristicd aditionald a sistemului Clio, privind tipul datelor, este aceea cdposedd facilitAti pentru prelucrarea datelor incerte sau incomplete. In consecintd, Clio poate

20 N. Dealing with Time and Uncertainty in Historical Databases, in J. Smets ed., Histoire etInformatique. Ve congres "History and Computing", 4-7 septembre 1990 a Montpellier. Actes ducongres, Montpellier, 1992.

si-a

si

Ryan,

www.dacoromanica.ro

258 Irina Gavrild 14

lucra cu date incomplete sau cu intervale de timp, fail a se scrie aplicatii suplimentare. Si incazul datelor de intrare ambigui, Clio utilizeazd intreaga informatie existentd pentru a real izao interpretare corectd.

7.2. Reproducerea structurii unei surse complexeSistemul Clio are bune perforrnante si in ceea ce priveste reproducerea structurii

surselor istorice complexe, structurd fie ierarhicA, fie de tip retea. De exemplu, datelereferitoare la actele de proprietate si de succesiune pot fi privite ca avdnd o structurdierarhicd, formata din grupuri de informatii. Primul nivel este ocupat de intregul document,la acest nivel regasind date despre locul si data la care s-a incheiat documentul respectiv.Date le despre persoanele implicate in respectiva tranzactie, precum i datele despre martoritin tot de acest prim nivel. Tranzactia in sine poate fi descrisA folosind informatii cum ar fitimpul, locul, tipul tranzactiei (dar, vfinzare, mostenire etc.). Informatiile despre pArtileimplicate in tranzactia legald, despre bunurile tranzactionate, despre cei care o garanteazddespre martori sunt dependente de respectiva tranzactie. La acelasi nivel cu cel al tranzactieilegale se afld si informatiile asupra celor care au parafat-o cu sigiliul kr. Aceasta structurdierarhica poate fi in mod instantaneu reprodusA de Clio, dar sursa poate sd contind date inplus, care nu se potrivesc acestei structuri. Ele pot fi legate de structura tip retea a legaturilorde familie sau a legaturilor sociale de tip medieval, de exemplu. Clio poate stoca i acest gende informatii sub forma unei structuri tip retea, ceea ce permite stabilirea unor legAturi intrediferitele nivele ale aceluiasi text sau intre mai multe texte individuale. De exemplu, intr-unact de succesiune, informatiile asupra legAturilor de familie intre cel a cdrui succesiune sedeschide, beneficiari i martori sau cei care au parafat-o, pot fi cu usurinta stocate. Ambelestructuri pot fi utilizate atunci and se interogheazA baza de date pentru a se obtineinformatiile dorite. Astfel se pot gasi informatii asupra tuturor persoanelor din lista demartori si care sunt dependenti de un anume individ implicat in actul respectiv. In plus, sepot extrage informatii despre orice altd persoand, corelatd cu tin alt individ printr-o reteadefinitA. Existd i un al treilea mod de regasire a informatiei prin utilizarea structuriisemantice a intregului sistem. Unii cercetAtori preferd ca structura datelor sA fie aceeasipentru toti indivizii, indiferent de pozitia pe care o ocupd in document, ceea ce face posibilaregasirea informatiei complete asupra unei anumite categorii de persoane, indiferent depozitia in baza de date.

In consecintA, metoda generala de lucru cu sistemul Clio este ac,eea de a reproducein baza de date structura sursei, cu cat mai multd acuratete, astfel inat aceasta sA poata fiprivitd, de ate utilizator, ca un intreg. Este un mod de abordare diametral opus fatA de celal bazelor de date relationale, in care informatia este impArtitd intr-un numAr de tabele, prinasa numitul proces de normalizare. Cu at sunt mai multe nivele ierarhice in date, cu atatmai multe seturi de informatie vor fi la fiecare nivel, iar iregularitatile in date implied unnumAr mare de tabele diferite. Aceste tabele, care diferd fizic si conceptual, pot fi corelateintre ele, corelarea lor find posibild pentru cd un anume camp sau combinatie de ampuridintr-un tabel contine informatii care indica cu precizie cAtre ampuri ale altui tabel. Acesteinformatii, numite chei, pot fi numere identificatoare, nume de persoane, etc. Integritateabazei de date si de aici utilitatea ei, depinde in totalitate de corectitudinea acestor ampuri dereferintd i, de obicei, cercetAtorul este obligat sA scrie un numAr suplimentar de aplicatiipentru ca procesul de corelare a tabelelor sd se facA fdrA erori. In cazul cercetAriiprosopografice, modelul relational implied crearea a zeci de tabele, intretinerea i regasireainformatiei implicdnd serioase cunostinte de programare.

si

www.dacoromanica.ro

15 Cercetarea prosopograficii asistatli de calculator 259

7.3. Tehnici orientate spre obiectUn al treilea avantaj al sistemului Clio este acela cd permite utilizarea tehnicilor

orientate spre obiect, ceea ce reduce timpul afectat programarii i protejeazd mai bine datelede o utilizare incorectd. Obiectele care se definesc sunt, de fapt, un tip de date imbundatit,puternic corelat cu datele primare, complexe. Doud caracteristici le deosebesc de tipulobi§nuit de date. In primul rand, un numar de operatii care pot sau trebuie a fi Acute cudatele respective, sunt deja indeplinite chiar la definirea obiectului, ceea ce determind olegaturd indisolubild lute operatii §i date. In al doilea rand, un obiect este vdzut ca finddefmitia generald a ceva ce poate apare, in realitate, sub diverse nume. De exemplu, atuncicand este definit campul pentru datare, se poate indica inceputul anului ca find, potrivitdiferitelor stiluri, Pa§tele, 25 martie etc. Cand se introduce informatia, data se poateintroduce a§a cum apare in sursA dar, in procesul de regAsire a informatiei, fiecare data estein mod automat examinatd pentru a se vedea clacd anul trebuie rectificat potrivit sistemuluimodern de datare. Alt exemplu poate fi cel al sistemului de monedd ne-zecimal. Cand sedefinesc campuri particulare pentru monedA, sistemul Clio are posibilitatea definirii relatieidintre diferitele monede i a convertirii lor la o unitate monetard standard. Dupd acestedefinitii, este posibila introducerea datelor numerice utilizand diferitele tipuri de moneddintalnite in documentele sursd. Clio va folosi procedurile corecte de conversie pentruoperatiunile aritmetice necesare, Para o interventie suplimentard din partea utilizatorului.Intr-un sistem neorientat spre obiect, utilizatorul trebuie sA fie acela care decide verificdrilede %cut §i asupra cArei categorii de date se fac ele. Tot el este cel care trebuie sA programezeanumite aplicatii care sA converteascA i sA incorporeze diverse sisteme de moue& Cu unastfel de sistem, ansele utilizatorului, vis-a-vis de o incorectd folosire a datelor, suntlimitate.

7.4. Subsisteme bazate pe reguli0 caracteristicA finall a sistemului Clio este folosirea subsistemelor bazate pe

reguli in dezvoltarea unei baze de date complexe. Sistemele bazate pe reguli permitcalculatorului prelucrari complicate, fdrA a fi necesard scrierea unor aplicatii suplimentare,dat find faptul cd procese complexe pot fi reduse la un set de reguli specifice §i generale. '

Sistemul decide apoi singur care dintre reguli trebuie aplicatA. Clio aplicd acest procedeu,deocamdatd, doar la convertirea datdrii vechi potrivit sistemului modern de datare. Modulede program scrise pe baza unor reguli, pentru sistemele de datare, sunt deja dezvoltate, ceeace face ca utilizatorul sA nu fie nevoit a investi timp in programare.

7.5. Structura bazei de dateCele patru caracteristici expuse mai sus ne dau posibilitatea de a crea o ban de

date prosopografice in care informatia sa poatA fi localizatA cu uprinta. Structura bazei dedate este ierarhica cu o serie de retele definite induntrul ei. Informatia este organizatA in modfunctional intr-un numar de grupuri, care corespund unitAtilor conceptuale din interiorulsursei sau din informatia stocatA aditional. Unitatea de bazA in interiorul bazei de date estedocumentul. Pentru fiecare document se disting trei man blocuri. Primul, acela aldocumentArii, stocheaza informatia potrivit rnodului de transmitere a textului,_ localizAriioriginalelor i a copiilor in arhive, diferitelor editii posibile §i a§a mai departe21. In cel de-aldoilea bloc, cel al textelor, textul original este stocat impreund cu informatia direct corelatA

21 I. Kropac, Medieval Documents, In D.I. Greenstein ed., Modelling Historical Data: Towards aStandard for Encoding and Exchanging Machine-Readable Texts. Halbgraue Reihe zur HistorischenFachinformatilc, Serie A, nr. 11, St. Katherinen, 1991, p. 117-127.

www.dacoromanica.ro

260 Irina Gavrild 16

cu el, cum ar fi limba versiunii respective §i tipul (original, copie, traducere, note, etc.). Celde-al treilea bloc, stocheazd datele deja structurate. Acest bloc contine toate datelereferitoare la persoane. Legaturile dintre aceste persoane sunt definite sub forma a doudtipuri de retea: o retea a legAturilor de familie §i o retea a legaturilor profesionale. Atuncicand se extrage informatie din baza de date, este posibil sd se combine datele din cele treiblocuri. Cand se cer date despre persoane, poate fi apelat atat intregul grup, cat §i anumitegrupuri de persoane din interiorul unui nivel sau cu o anumitA functie in cadrul bazei dedate. DacA baza de date contine suficientd informatie, este posibil sa se creeze, ca fazAfinald, un fi§ier de identificare, in care datele referitoare la un anumit individ sunt puselaolaltd.

8. ConcluziiBazele de date joacA un rol important in cercetarea prosopografica asistatd de

calculator. Sistemele de gestionare a bazelor de date sunt instrumente adecvate pentru ainlesni acest gen de cercetare, datoritd naturii lor bine structurate §i a volumului mare dedate pe care il suportd. Mode lul relational este, din multe puncte de vedere, cercetariiprosopografice. Desigur, ar fi ideal sd avem un model standard al datelor, valabil pentruorice tip de cercetare i pentru orice tip de sursd istorica. Acest deziderat nu poate fi realizat,pentru cd existA o multime de modele ale datelor, adaptate surselor care variazd in functie deloc §i de perioada istoricA. Varietatea potentiald a modelelor este subliniatA §i de diversitateainterogdrilor. Putine sunt interogarile care se repeta §i fiecare interogare necesita alteinformatii din sursd, ceea ce are implicatii directe asupra modelului datelor. 0 bibliotecA demodele ale datelor istorice nu-§i are rostul. Ar fi cu mult mai important sA se poata actionaasupra pieselor de baza din modelare, adica asupra atributelor sau a colectiilor de atribute,creandu-se o structurd de bazA, general valabild, a datelor, care sd stea la temelia proiectdriimodelului. Oricum, va fi foarte dificil sa construim modele standard, dar este posibil sdstandardizam structuri de bazA ale datelor, cu conditia ca istoricii sA accepte acestestandarde.

Clio, conceput anume pentru cercetarea istoricA, apare ca un program complicat, inspecial datoritd faptului cd poate face operatii complexe, asupra unor date complexe.Sistemele relationale sunt recomandate pentru baze de date prosopografice relativ simple,constand numai din cateva tabele, fat% texte inregistrate integral. Crearea unei baze de dateprosopografice complexe cu ajutorul sistemelor relationale este cel putin la fel de dificild cai invdtarea principiilor sistemului Clio §i, de cele mai multe ori utilizatorul trebuie sd i

programeze, ceea ce pentru un istoric este dificil. De§i Clio este o bund alegere pentrugestionarea unei baze de date prosopografice, totu5i unele dintre caracteristicile sale se cer afi imbundtatite. Astfel, programul trebuie sd devind mai accesibil utilizatorului §i, in acestsens, lansarea unei versiuni in limba englezd a fost bine venitd. Sistemul are o flexibilitatelimitatA in etapa de introducere a datelor, iar intretinerea §i adaptarea bazei de date estedestul de dificild. In momentul de talk Clio are performante bune in ceea ce privqteregdsirea §i prelucrarea datelor. PosibilitAtile de definire a obiectelor sunt §i ele !imitate.Imbundtatiri in acest domeniu conduc la o considerabild cre§tere a capacitatii de definire atipurilor de date complexe, fArd a recurge la programare, ceea ce mArqte eficientasistemului.

www.dacoromanica.ro

OPINII

UN TERMEN PUNITIV DIN PORUNCILE $1SENTINTELE DE JUDECATA DOMNESTI: SCARBA"

OANA RIZESCU

Sentintele juridice i poruncile domnesti din Tara Romaneasca, in secoleleXVIXVII, foloseau in formula de incheiere diverse expresii a caror functie era de a marcaautoritatea emitentului i totodata de amenintare la adresa celor care ar fi nesocotit vointadomneasca. Asa cum spune un astfel de document de la sfarsitul secolului al XVI-lea: $inimeni sa nu cuteze sa incerce sä tulbure inaintea acestei carti a domniei mele, cad acel omräu va pati de la domnia mea"I. Sau, un alt exemplu: Iar care s-ar ispiti a sta impotriva,acela om räu sa va pedepsi de la domnia mea. $i intr-alt chip sa nu fie, peste zisa domnieimele, a singur am zis domnia mea"2. Amenintarile cu mare certare", rea urgie", rearusine" urmareau sa impiedice reluarea unor procese si contribuiau la impunerea hotararilordomnesti. Folosite de toti domnitorii in exercitarea functiilor lor administrative si juridice,ele pot fi intalnite atat in documentele slave cat si in cele romanesti, find insotite uneori deamenintari concrete: cu bataia, pierderea capului, raderea brbii, expunerea rusinoasa printarg.

in timpul domniei lui Matei Basarab, formulele punitive de acest fel incep sautilizeze un termen nou: scarba". Precedate sau urmate de formula consacrata careprecizeaza ca actul a fost emis conform vointei domnului dupa insasi spusa domnieimele" , aceste expresii apar intr-un context bine definit: cel al sanctiunii administrativ-juridice decise de principe in plenitudinea dreptului sail de judecator suprem. insa, dacaceilalti termeni utilizati in acest fel trimit la sanctiuni precise marea si reaua certare" lapedepsele aflictive, prada" la amenzi, reaua rusine" la pedepsele infamante valoardasemantica a acestei scarbe" domnesti si traducerea sa juridica ridica problem deinterpretare. Ce sens dadeau acestor pasaje rumanul sau slujbasul domnesc amenintat cuscarba" domneasca? La ce consecirtte se expuneau ei in cazul punerii in aplicare a acesteiamenintari? Caci actul juridic era un act de comunicare stabilit intre domn unicul emitental deciziei juridice si supusii sai receptorii acesteia , in care enuntul" trebuie sa fi avuto semnificatie lipsita de echivoc. Domnul i supusii sai impartaseau desigur acelasi sistemde reprezentari iar sensul unui enunt emis de domnitor era articulat in cadrul unui ansamblude relatii sociale particulare3.

in cele ce urmeaza, ne propunem sa analizam contextele in care apare termenulscarba", incercand sa degajam valoarea sa juridica precisa. in acest scop, vom cerceta

Documenta Romaniae Historica (DRH), B, Tara Romaneasca, vol. XI, (1593-1600), Bucuresti, 1975,doc. nr. 13.2 Ibidem, doc. nr. 108.3 Pentru o analiza lexicala clasica a textelor istorice, Régine Robin, Histoire et linguistique, Paris,1973, capitolul 2, Les pieges de l'absence d'une theorie de l'articulation, p. 35-53. Pentru necesitateastudiilor semantice asupra termenilor istorici, Alain Guerreau, L 'avenir d'un passé incertain. Quelkhistoire du Moyen Oge au XXle siecle?, Paris, 2001, capitolul La semantique hislorique.


262 Oana Rizescu 2

cateva tipuri de documente de natura juridic-administrativa: poruncile domnesti, sentintelede judecata ale domnitorului (cu precadere cartile de ramas"4) si cateva documente privatecare reflecta felul in care termenul era utilizat de domnie i perceput de catre supusi.

Asa cum am spus mai sus, formule cu o semnificatie punitiva asernanatoare apar indocumente anterioare epocii lui Matei Basarab. Ele se regasesc atat in porunciledomnitorului referitoare la confirmarea unor imunitati sau privilegii, la interdictiaaccesului pe domeniile manastiresti, la urmarirea birnicilor fugari, etc. cat si in sentintelepe care el le adopta in urma unor procese juridice, care au avut loc cu sau frA participareadivanului. Rolul lor putea fi cel de a marca sanctiuni impuse unor functionari ai statuluipentru abuzuri (cum ar fi, de exemplu, impuneri abuzive la bir ale satelor ce beneficiau descutiri fiscale) sau cel de a preintampina impotrivirea la executarea deciziilor domnesti.Uneori, ele erau insotite de indicarea sumara a procedurii prin care sanctiunea urma sa fiedusa la indeplinire.

De exemplu, in documentele slavone de confirmare a imunitatii pentru satelemanastiresti, putem intalni atat amenintari la adresa slujitorilor domnesti cine s-ar incercasA tulbure sau sa schimbe cu ceva, acel om rau va pati" TONU1 tienoseKA BAG Ke KATIITH")5

Cat §i indicarea felului in care trebuie pedepsiti poslusnicii manastirii: iar cine nu vaasculta dintre voi, iar parintele egumen sa fie volnic sa-I mustre si sa-1 pedepseasca dupafapta sa, sa-I aduca legat la domnia mea"(ii turruoy erotrAteHoy M ecT COACH AOCAANTI1 H

neAenulivrii Ho LBOIG Aino")6; sau: daca nu veti asculta de egumenul si de soborul sfinteimanastiri, cum este porunca domniei mele, ci si de va veni egumenul Inca si a doua oarA sase planga de voi inaintea domniei mele, iar voi mai mult sa stiti cA voi trimite domnia mea inacel ceas de va va spanzura inaintea portilor voastre"7. Alte amenintari sunt ca au va parC,3A0 KET flATHTI, va avea rea urgie i scandal"(epe X0KeTe SAA wprmo H CHAHAAA4")9,

rea rusine"(ano cpAnnoT")m, rele cuvinte de la domnia mea"(BAH pentru motivedintre cele mai diferite, toate presupunand neascultarea unei decizii domnesti: omul care seva incumeta sa nu plateasca vania, iar acel om va primi mare rau si urgie de la domnia mea

cu nimic nu va plati, cleat cu capul" (it Tor LI:101801A CL HWITMee He Ce 11AATHT, T10-110

ci rnasa")12. Sau: sa nu cuteze [slujitorii trimisi dupa dad in judet] sa tulbure [mAnastireascutita] pentru ea mare rusine va pati de la domnia mea" (BeAHKA cpamoTa")13.

Toti acesti termeni stint tradusi ulterior in romdna ex: BAG - rau", wpricly - urgie"si inclusi in terminologia ,juridica" a secolului al XVII-lea. in aceasta perioada cei care se

vor ispiti a invalui sau a bantui" sau a purta de val" in mai multe judecati sunt amenintati

4 Ramanerea de judecata" inseamna pierderea unui proces. Cartea de ramas" este Insa actul domnesccare inregistreza sentinta juridica a unui proces in care s-au folosit la obtinerea probelor ancheteleboierilor juratori.5 DRH, vol. III, (1526-1535), Bucure§ti, 1975, doc. nr. 72; ibidem, doc. nr. 73, 79, 93.

Ibidem, doc. nr. 73.7 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 117.8 Ibidem, doc. nr. 425.9 Ibidem, vol. III, doc. nr. 94.

Ibidem, vol. XI, doc. nr. 80.11 Ibidem, vol. III, doc. nr. 152.12 lbidem, doc. nr. III.13 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 64.

(A

pim")",

6

1°

[...]

www.dacoromanica.ro

3 Termeni punitivi in poruncile sentimele domne0i - sccirba" 263

cu mare certare"14, mare urgie"15, mare prada i gloaba"16, nevoe mare"", foarte osuparare mare"18. Aceste amenintari se materializeaza uneori prin amenzi in boi", impunerede treapadw sau pedepse capitale.

Cuvântul sarba" este de origine slava ClIfY666,H22 precizeaza intelesul

Inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea, and este folosit in primele tiparituri datoratediaconului Coresi, Mika Evangheliilor §i Molitevnic rumeinesc23. in dictionarele limbiiromâne apare sensul arhaic al cuvanitului de suparare, tristete, mahnire, durere, neplaceri24.Ca acesta era sensul in epoca o dovedeste un zapis din 10 iulie 1642 al monahiei Eftimiia,care vinde lui Ignatie, episcop de Râmnic, o tiganca, pentru a-si plati pacatele. Eamarturiseste ca am cazut la un pacat in calugariia mea, de am Matt un copil" si relateaza.cum episcopul a dus-o cu mare sal-ha" In Episcopie i i-a facut liturghie 40 de zile".

Cea rnai timpurie atestare pe care o cunoastem a termenului cu sensul punitiv lacare ne referim Intr-un document original românesc se gaseste intr-o porunca a lui Matei

14 Documente privind istoria Romdniei (DM), Veacul XVII, B, Tara RomineascA, vol. III,(1616-1620), Bucuresti, 1951, doc. nr. 60; DRH, vol. XXI, (1626-1627), Bucuresti, 1965, doc. nr. 4;ibidem, doc. nr. 21; ibidem, vol. XXII, (1628-1629), Bucuresti, 1969, doe. nr. 5, 24, 223, 352, 353,357; ibidem, vol. XXIV, (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 22, 25, 27, 60, 156, 212, 230, 315;ibidem, vol. XXV, (1635-1636), Bucuresti, 1985, doc. nr. 82, 94, 96, 100, 252.15 DRH, vol. XXIV, doc. nr. 23, 314.16 Ibidem, doc. nr. 213.17 Ibidem, vol. XXV, doc. nr. 66.la Ibidem, vol. XXIV, doc. nr. 129.19 Ibidem, doc. nr. 140, 316.29 Ibidem, doc. nr. 51.21 Ibidem, doc. nr. 161, 206, 317, 341.22 Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, Viena, 1862-1865, sub voce; PandeleOlteanu (coord.), Slava veche $i slavona romdneascd, Bucuresti, 1975, p. 446; D. P. Bogdan, Glosarulcuvintelor romdnevi din documentele slavo-romdne, Bucuresti, 1946, unde este semnalat intr-un doc.din 27 decembrie 1614, pentru care vezi DIR, vol. II, (1611-1615), Bucuresti, 1951, doc. nr. 308.23 Coresi, Tdkul evangheIii1ori Molitevnic rumdnesc, ed. criticA Vladimir Drimba, studiul introductivIon Ghetie, Bucuresti, 1998. Intelesul InvAtAturii - toti amu ce mA mArturisesc Inaintea oamenilormarturisi-voiu el si eu inaintea TatAlui mieu ce a in ceriure" este dat astfel: FAtul mieu Timotei,cuvant cu credintA, s-am muri cu el, cu el iar vain invia. sa noi rdbdam cu el, cu el yam si imparati. SAne vArn lepada de el, lepada-se-va si el de noi. [...] CA cu multA scArbA si dosadA cade-ne-se noao aIntra In <im>parAtia lui Dumnezeu"(p. 65).

0 altA invatatura foloseste termenul osdrbit" pentru suparat, nemultumit: in vreameaaceaia si adeacA unul nestine apropie-se cAtrA lisus i zise lui: Invatatoare bune ce bine sA fac sA aibviiata de veac? El zise lui: Ce ma grAiesti 'bun'? Nimea nu e bun, numai Dumnezeu unul. SA veri samergi In viiata, pA.zeaste porancitele! Grlii lui: Carele? lisus zise lui: Nu ucide, nu face curvie, necefura, nu minciuni mArturisi; cinsteaste tatA-tAu i muma-ta i iubeaste vecinul tau ca Ins tine. GrAi luitânArul: Toate acelea am pAzit den tinereatele meale; i ce Inca n-am srarsit? Zise lui lisus: SA vreidesfarsit sA flu, du-te i vinde avutia ta i da avutie vei avea In vistiiariu In ceriure; si vinodupA mine! Auzi anarul <acest> cuvant si se duse oscarbit; era amu de avea astig mult"(p. 89). Vezide asemenea si interpretarea prabolei talantilor (p. 100-101).24 Dictionarul limbii romoine (DLR), Serie nouA, tomul, X, partea 1, litera S, Bucuresti, 1986, sub voce;H. Tiktin, Rumlinisch-deutsches WOrterbuch, Dictionar romdno-gennan, vol. III, Bucuresti, 1925.r. 1384, sub voce.5 Catalogul documentelor Tani Romdnefti din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol. V,1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 763, 10 iulie 1642.

yi

mieilor, i

- 5i 15i

--

www.dacoromanica.ro

264 Oana Rizescu 4

Basarab adresatA parcAlabilor din Tfirgu Jiu, datatd 30 iunie 163726. El este atestat sianterior, intr-un document (redactat in slavond) din 3 octombrie 1634, in legAturd cu OancealogofAt rdmas de lege si de judecatd" i scos cu mare scdrbd de la judecatd". Documentulrespectiv s-a pAstrat insd intr-o traducere din a doua jumdtate a secolului al XVIH-lea siutilizarea cuvfintului in cauzd in cuprinsul säu s-ar putea datora interventiei copistului, intr-operioadd in care el era intrat deja in uz2'. Este atestat, de asemenea, intr-un alt document, din1636 (acesta in limba roma*, in care vamesii din Orasul de Floci sunt amenintati cd oravea certare i scarbd" de la domnie in cazul in care ii vor opri pe oamenii manastirii Coziasd-si ridice veniturile pe balta CAbAlului. $i el este pastrat insd sub forma de copie28.

Cuvantul scdrbd" se aldturd asadar unui vocabular specific, constituit in secoleleprecedente. De-a lungul secolului al XVII-lea el este folosit in paralel cu ceilalti termeni deacest fel, fait a se substitui unuia dintre ei. intdlnim astfel certare i scfirbd"29 aldturi decertare mare"30, rea nisine"31, de mare pradd i certare"32, de mare pradd i gloabd"33,de gloaba si de mare rusine"34, sd fie de mare rusine"35, de rea urgie"36, de nevoe mare"de la domnie37, de mare scandel"38, cu foarte mici variatii de la formula consacratA, cum arfi: cine-i va invAlui mai mare certare da acel om nu va lua altul"39. Acesti termeni punitivivor fi preluati in documentele emise de dregatori si de ierarhii bisericii, in acelasi fel in carea fost preluatd i expresia si altfel sa nu fie, peste spusa domniei mele" din porunciledomnesti 40 Contextul folosirii acestor expresii era cel mai adesea cel al sanctiondrii unormici hiclenii", privite ca incercdri de subminare a autoritatii domnesti: nimeni sd nuindrazneasca a tulbura sau a opri inaintea acestei carti a domniei mele, pentru cd acel orncare va incerca sä tulbure sau sd opreascd, iar acel om ràu i urgie va primi de la domniamea ca necredincios i calcator si batjocoritor al acestei porunci a domniei mele"41.

In porunca lui Matei Basarab adresata pArcAlabilor din Tdrgu Jiu, de a nu mai retinein mod abuziv partea de vamd cuvenitd manastirii Tismana, este mentionatd o plangereanterioara, in urma cdreia domnul intdrise vama pe din cloud" iar dacd vor mai jAlui"calugarii, [pdralabii] vor fi de mare scdrbd"42. Este vorba despre o decizie administrativ-juridicd i apartine deci categoriei poruncilor" domnesti, dupa cum indica formula sa de

26 Catalogul documentelor, vol. IV, 1633-1639, Bucuresti, 1981, nr. 1027.27 DRH, vol. XXIV (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 387.

Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 792.lbidem, nr. 792, 6 iulie 1636, copie rom.

317 Ibidem, nr. 30, 55, 57, 63, 85, 141, 142, 153, 256, 346, 373, 521, 531, 544, 545, 766, 783, 798 ;lbidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 72, 127.31 Ibidem, vol. IV, nr. 212, 213, 228, 454.32 Ibidem, nr. 218, 542.33 Ibidem, nr. 237, 390.34 Ibidem, nr. 289.35 Ibidem, nr. 604.36 Ibidem, nr. 308, nr. 451.

Ibidem, nr. 514.38 Ibidem, nr. 363.39 Ibidem, nr. 343.

Cartea marelui ban Dobromir din 28 iulie 1573, data Paiei din Calnicu, DRH, vol. VII, doc. nr. 146;cartea mitropolitului Anania, dupa preluarea unei danii facute mitropoliei la 15 septembrie 1573, inDRH, vol. VII, doc. nr. 152; ibidem, doc. nr. 158..41 Midein, doc. nr. 187: H134111HHK H nplicrhmmic H HOCTpAMHTEA 4HEAVIal noseninfie rocnoAcrsa MH".42 Catalogul docurnentelor, vol. IV, nr. 1027.

4°

www.dacoromanica.ro

5 Termeni punitivi in poruncile ci sentinfele domne0i scarba" 265

Incheiere: Ispravnic, 'Masi spusa domnului". Miluirea cu vindrici a mAndstirii Coziaamenintarea celor care vor opri vindriciul cd vor avea rdutate i scArbd" de la domnie intrdsi ea in aceeasi categorie. La fel ca i porunca adresatA marelui ban al Craiovei, Theodosie,sã vegheze ca in slobozia de la Segarcea a patriarhului Mitrofan sA nu mai intre nimeni sdprade i sd globeascd cdci cine Ii va InvAlui va avea mare scarba" de la domnie". Cuvantule folosit din ce In ce mai frecvent In miluiri, Intdriri, confirmAri de drepturi cdstigate".Domnul porunceste ca nici boier, nici slujitor, nici slug domneascA, aprod, armas,postelnic sd nu se amestece In judecata orasului Arges", aceasta find rezervatd egumenuluimAndstirii Arges, singurul autorizat sA-i judece pe locuitori i s1 le scoatd datoriile", cdcieine se va amesteca va avea mare scarbd" de la domnie". Stolnicii din Orasul de Floci auinterdictie sd se amestece In baltile mandstirii Cozia cd apoi, de va veni vreo gdlceavd, yetiavea scarbd de la domnia mea"47; iar and satele nu vor sA dea zeciuiala pe baltd, vamesulorasului, Preda sluger, este trimis sd impund cu forta strdngerea veniturilor: Deci sa cautidumneata sA-i apuci pre toti, sd-si dea adetul sfintei mAndstiri, mai mult sd nu mai vie cujalbA aici la domniia mea, cd nu le-au dat, cd apoi vor avea mare scfirbd de cAtrA domniamea"". Cu mare certare i scArbd" stint amenintati boierii, roii, cdldrasii, dardbanii,spAtareii, paharniceii, postelniceii, flece slujitor, sau popd sau tdran" care vor sari" carteadatA de domn egumenului mAndstirii Glavacioc IMputernicit in Cernatesti49; la fel silocuitorii satului Cacaleti, pasibili de pedeapsa cu spanzurAtoarea In caz cd nu vor da dupdcum este obiceiul"". La 31 martie 1646 Matei Basarab scrie marelui ban, Ghiorma, si-iporunceste trimitd oamenii la Paul cdpitan de Strehaia pentru a-i lua rumAnii mAnAstiriiTismana inscrisi la cAldrasi51; iar de se va impotrivi, cel din urmA este amenintat cd reasarbd va avea" de la domnitor.

Termenul este folosit In epocd si In alt fel de documente, sentintele de judecatd.Am identificat cea mai timpurie utilizare de acest fel in documentul din 24 aprilie 1640, princare Matei Basarab o imputerniceste pe jupdneasa Anca din Budisteni sA o scoatA pe nora eiElina din casa ei i sA Imparta moiile, viile si rumanii intre ele, cAci dupd moartea fiuluiAna au tot avut parr. Dupd o prima judecatd cu 6 boieri luati pe rdvase dornnestiurmeazd o a doua reclamatie facutd de tatAl Elinei, pentru aceeasi pricind (Impartirea averiiIntre nord si soacrd), iar domnul confirma. judecata celor 6 boieri dispunAnd sd tina cum aujudecat cei 6 boieri", cAci a rdmas el de lege si a iesit cu rea sarbA din divan". In ciudaacestei rele sarbe" in urma judecatii, In fata aceluiasi domn i in aceeasi pricind se poartAOrd pfind in al cincilea divan. Desi chestiunea se complied prin scoaterea in evident./ a unoraspecte privitoare la gestionarea unor datorii, domnul va hotdrI ca si prima oard, precizandcd la o altA reclamatie se sd vor mai scula cu Ord, [...] sd fie Elina de pradd. Inca si de

43 Ibidem, nr. 1251, 1638 iunie f. z.44 lbidem, nr. 1456.45 Ibidem, vol. VI, nr. 928, pentru manastirea Varbila: nr. 1242, 25 septembrie 1648, pentru manastireaSf. Troita; ibidem, vol. VII, 1650-1653, Bucuresti, 1999, nr. 77, 2 aprilie 1650.46 Ibidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 58.47 lbidem, nr. 368.48 DRH, vol. XXXII, Bucuresti, 2001, doc. nr. 218, 4 august 1647.49 Catalogul documentelor, vol. V. nr. 595." Ibidem, vol. VI, 1645-1649, Bucuresti, 1993, nr. 1237, 7 septembrie 1648.51 Ibidetn, nr. 426. Transcrierea dupa originalul aflat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale(DANIC), Manastirea Tismana, LXXXVII/13, se afla la Institutul de istorie Nicolae lorga".

sd-si

5i

www.dacoromanica.ro

266 Oana Rizescu 6

mare scarba veri la ce divan"52. Documentul nu aduce precizari in ce a constat prima iesirecu scarba din divan.

in urma unei alte judecati referitoare la o succesiune, Matei Basarab decide caHamza din Ungurel sali tina partea maica-si" in defavoarea nepotilor sai, ramasi de lege"in divan: Si de catra nimeni opreala sa n-aiba, ca cine se va ispiti a-i face vreun val, reasarba va petrece de catra domnia mea"53. Tot prin judecata, rumânii manastirii Cozia,ramasi de lege in divan, sunt scosi cu rea sarba, ca niste oameni vicleni i rai" care auumblat cu inselaciune i zapis mincinos sä scape de rumânie54. Asadar, si in cazul pierderiiprocesului, scoaterea din divan se face cu mare scarba"55.

Excedat de frecventa proceselor de iesire din rutnânie si de scaderea eficientei uneiinstitutii altminteri utilizata cu folos cea a juratorilor Matei Basarab trimite un slujitordomnesc la uncheasul Lepadat stiut ca om batran si cu oameni de suflet" pentru ca elsä jure cu mâinile pe Evanghelie pentru niste rumâni, deoarece pre tine voiu sa te crez, si tejur, si te leg cu numele lui Dumnezeu". De va umbla cu fatarii" sau cu cuvinte ale altora",va trimite om domnesc care-i va umbla pe urma si va adeveri lucrul tot" si de va umbla cuNadi", bine nu-i va fi, ci rea scarba va petrece din partea domnului"56. Tot astfel, cei 24 deboieri hotarnici luati de episcopul de Buzau sa puna pietre de hotar pe toate moiiIeepiscopiei, sunt amenintati pe ravasul de numire ca de vor umbla cu hiclenie" sau cufatarie", vor avea rea scarba si mare certare de la domn"57. Frecventa proceselor prin caretaranii contesta statutul de rumân ce le fusese atribuit prin legatura lui Mihai duce lainmultirea cazurilor in care formula reaua sckba" este utilizata in judecata in divan. Astfel,rumAnii manastirii Glavacioc din Cernatesti sunt scosi cu rea scfirba." din divan, cumentiunea ca am vrut domnia mea sa le rad barbi le si sa-i dau prin tirg"58.

Cdteva documente emise de alti dregatori confirma Ca termenul punitiv scarbrmarcheaza un atribut exclusiv al puterii princiare. Marele ban se refera la furia domnului, pecare a trebuit sa o suporte din cauza unui anume Eftimie, ficior di curva", care ar fi lovit-ope stareta unei manastiri in timpul unei dispute pentru stapanirea unei rnoii. In document,marele ban il atentioneaza pe Eftimie ca stareta a facut plângere au spus lui voda" si

domnitorul au vrut sa trimita sa te spânzure, di am avut i eu scârba di catra voi"59.Spre sfarsitul secolului cuvfintul intra in limbajul curent asociat fenomenului

juridic. Dumitrasco Poienarul, pitar, Ii scrie lui Dumitrasco din Urdäreni despre hotarfirea pecare a luat-o la scaun" privind litigiul celui din urma cu Barbul din Rdiosi, pentrumanastirea Stranba, avertizandu-I sa nu mai umble facdnd gálceava, ca apoi vom face tiremariei sale lu voda si nici cu o cinsti nu-t va fi, ci-t va veni lucrul cu scArba"60. lar RadulCaplii din Thrgoviste, care vinde o vie fall respectarea dreptului de preemtiune, marturisesteca un var al sau, prinzand de veaste, au venit i m-au apucat si am mersu de fata cuDumitru logofat naintea dumnealui Neagoe vornic Ratescul de ne-au facut judecata si mi-au

52 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 381. DANIC, Manastirea Cotroceni, V-7, transcriere existentãla Institutul de istorie Nicolae lorga".

DRH, vol. XXX, Bucuresti, 1998, doc. nr. 141.54 Catalogul documentelor, vol. VII, nr. 78, 2 aprilie 1650.55 Ibidem, nr. 853, '15 decembrie 1652.56 Ibidem, nr. 760, 28 iulie 1652.57 lbidem, nr. 929, 15 aprilie 1653.

lbidem, nr. 90, 20 aprilie 1650.59 DANIC, Doc. Ist. XC/61, 22 mai 1656, transcriere ex istent5. la Institutul de istorie Nicolae

Ibidem, Doc. 1st. XC/I09, 16 octombrie 1693, transcriere existentã la Institutul de istorie Nicolaelorga".

52

barge.

www.dacoromanica.ro

7 Termeni punitivi In poruncile qi sentinfele domneoi sccirba" 267

venit lucrul in scarbd pentru cdci am vandut viia fart de girea neamului mieu"61. Pentru oimpresurare de mo§ie fr dreptate Constantin Brancoveanu scoate cu chinovar numeleasupritorilor din cartea domneascd §i totodatd cu scarbd i cu mare ru§ine din divan [...]pentru cd s-au fost pus intr-acea carte fait de lucru i fail de nici o treabd", th.rä precizareaaltei sanctiuni pentru falsificarea de document, altminteri aspru pedepsitd conform coduluiIndreptarea legit.

Cunoagem un singur caz in care termenul este folosit, cu aceegi semnificatiepunitivd, intr-o poruncd emisA de o aka persoand decat domnitorul. Este vorba despremitropolitul Theodosie al Tarii Romane§ti, care judecd plangerea unei calugarite ale cAreimo0 au fost impresurate". Documentul prezintd multe deteriordri care fac imposibil dereconstituit numele persoanelor implicate, insA finalul sat, este urmAtorul: "Deci iatd calporuncescu vIddicia mea, de vreme ci vei vede aceastA carte a vlddicii mete, iar tu [...]de aici inainte, foarte sd te fere§ti de dansa §i de [...] sfintii mAndstiri, sd nu mai vie a doaracu jalbd [...] bine sd §tii cd vei ave mare certare i scarbd di ate vIddicia me. Aceasta-ti[...] vIddicia me §i intr-alt chip sd nu faci"62.

Documentul dateazd din 1669 i este posibil ca la acea vreme termenul sA fi fostutilizat in acelni fel i de cdtre alti dregatori ai statului cu drepturi de judecatd63.

Incheiem aceastd succind prezentare a contextelor de utilizare a termenului hcarbAprintr-un document de la Radul Leon voievod ce se referd la repunerea in sapanire a ElineiCantacuzino asupra pAmanturilor pierclute dupd asasinarea sotului ei, postelnicul ConstantinCantacuzino. Pe parcursul procesului, Elina mArturisise cd in timpul mai multor domniianterioare, renuntase sd-§i revendice drepturile, giind de la bun inceput cd judecatadomneascd nu i-ar fi fost dee& defavorabild: In vartejul vremilor *i den zavistia rdilor [...]perk-au Constandin postelnicul in zilele lui Gligore vodd, fail de nici o judecatd. Atunces-au ridicat o seamd de rumani den Dobreni i den Vara§ti cu Ord [...] scotand ni§te cArtiale lui Constandin vodd, zicand cd i-au ertat de rumanie. Deci atunce, fiind jupaneasa Elinacu feciorii ei in mare scarba i nevoe, n-au putut s<t>ea cu ei la park ci le-au fAcut judecatacum au fostu voia lor. lard dupd aceaia, candu au fostu acum in zilele domnii mele. dupdce ne-au ddruit domnul Dumnezeu cu domnia §i cinstitul impdrat cu steagul [...] iardjupaneasa Elina impreuna cu coconii ei ce scrie mai sus, venit-au inaintea domnii mele[Radul Leon vodA] de au spus de randul acestor rumani ce le-au facut in zilele lu G I igorevoievoet.

Mai mult decal celelalte cazuri pe care le-am examinat, acest ultim document nepermite sA sugerdm un rdspuns la intrebarea pe care am formulat-o la inceputul articolului,referitor la valoarea juridica a termenului scarbd". El pare sd indice faptul cd termenul nutrimite la un set de sanctiuni determinate. Mai degrabd, el semnifica ideea de dizgratie" dinpartea domnitorului. Persoana care suportd aceastd dizgratie este intimidatA, ea fi ind practicobligata asemeni Elinei Cantacuzino sa se abtind chiar de la revendica drepturi le ce ise cuvin dupd legea §i obiceiul tarii. Investigatia noastrd este deci IncA o dovadd a faptului cAprocesul juridic din epocd era dependent in mai mare mdsurd de un set de atitudini ale

61 Ibidem, Doc. Ist. MDLXXXV/82, 5 martie 1686, transcriere existentA la Institutul de 'storkNicolae lorga".62 Ibidem, Doc. 1st., CLXXXV/81, 27 iulie 1669, transcriere existentA la Institutul de istorie Nicolaelorga".63 Vezi supra, nota 40, pentru preluarea de cdtre alti emitenti a formulelor de incheiere domnesti.64 DANIC, Ms. 5152, f. 121v-124r, 28 februarie 1665, transcriere existentA la Institutul de istorieNicolae Iorga".

a-si

www.dacoromanica.ro

268 Oana Rizescu 8

participantilor, fie ei judecAtori, martori sau irnpricinati, dee& de normele scrise saupracticile cutumiare. Arbitrariul domnesc este doar un aspect al acestui fenomen. Numite"de cdtre singura persoand autorizata sd decidd in ultimd instantd, poruncile domnesti impunvointa domnului ca regulator al conflictelor sociale atestA legitimitatea sa de garant alordinii. Vointa domnului, In calitate de sursd a deciziilor, este cheia de bola a unuimecanism juridic din secolul al XVH-Iea, care combind cutuma i dreptul domnesc65.

Si alte fenomene din epocd ne indica procesul general de intdrire a autoritAtiidomnesti. Astfel, feudalizarea institutiei jurAtorilor, Incheiata in secolul al XVII-lea prinintegrarea ei in aparatul de stat, se datoreazd desigur scAderii progresive a omogenitätiiobstilor sAtesti, ca urmare a cresterii inegalitatilor de avere, dar in egald mdsurd 5iascendentului de putere obtinut de domnie66.

In general, fenomenele de crizA socio-economicA67 i cresterea presiunilor fiscaleau accelerat transformArile de structurd interne68, iar spiritul de revoltd 5i de insubordonare,'reflectat de fugile numeroase de pe mosii69, a impus, Intr-o perioadd de patriarhalismboieresc", un nou echilibru Intre domnie i boierime. In aceastA noud configuratie de puteredomnia se foloseste de atributele sale judecAtoresti pentru aji asigura preeminenta asupracelorlalti actori sociali. De exemplu, folosirea restrictivd a institutiei legii peste lege" a datposibilitatea domniei de a sprijini mica boierime. Numirile pe rdvase domnesti au mentinuto institutie altminteri amenintata de disolutie. Folosind institutia juratorilor, domnia amanevrat intre marea boierime i boierii mici", marindu-si astfel gradul de autonomie inprocesul juridic70. Utilizarea din ce In ce mai scazutA a blestemelor in documentele decancelarie, Inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, ne indica o tendintd generala delaicizare a practicilor juridice71. Spre aceeasi concluzie ne conduce 5i frecventa tot maiaccentuatA a sperjurului in cazurile de lege peste lege". Folosirea expresiilor cu functie deintimidare face parte deci din dispozitivul de putere al domniei, In aceasta epoca detransformAri. Transferul limbajului de acest tip din sfera poruncilor domnesti in cea asentintelor juridice reflectd un fenomen general de juridizare"" a practicilor de guvernare.Desi nu implied o sanctiune precisd, termenul scArbd" contribuie, prin insAsi indeterminareasa, ca i prin dependenta sa de factorul uman din desfdsurarea proceselor, la configurareaunui habitus" juridic." pe care actorii sociali sunt capabili sä II recunoascd.

65 Val. Al. Georgescu, La place de la coutume dans le droit des Etats fiodaux roumains de Valachie etde Moldavie jusq 'au milieu du XVIle siecle, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI, 1967, nr. 4,p. 553-586.66 Gheorghe Cront, Institufii medievale romanegi. Infreifirea de mofie. Juratorii, Bucure§ti, 1969,p. 220-221.67 Constantin Rezachevici, Fenomene de criza social-politica in Tara Románeasca in veacul alXVII-lea, in Studii §i materiale de istorie medie", t. IX, 1978, p. 59-84; t. XIV, 1996, p. 85-118.68 Damaschin Mioc, Reforma fiscala din vremea domniei lui Matei Basarab, in Studii", t. XII, 1959,nr. 2, p. 53-83.

Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Bucure§ti, 1988, p. 53-80." Gheorghe Cront, op. cit., p. 221.71 Cristina Codarcea, La malediction dans les anciens documents de la Valachie XIV-XVI sicIes. inRevue des Etudes Sud-Est EuropOennes", t. XXXII, 1994, nr. 1-2, p. 56; Florenta Ivaniuc,Jureimantul/blestem-cutuma qi procedure' in jurisdicfia Tara Romanelti (sec. al XIV-lea alXVIII-lea), in Revista istoricA", t. VII, nr. 11-12, 1996, p. 867-887.72 Pierre Bourdieu, La Force du droit. Elements pour une sociologie du champ juridique, in Actes dela recherche en siences sociales", t. 64, 1986, p. 13.73 Idem, Habitus, code, codification, in Actes de la recherche en siences sociales", t.. 64, 1986, p. 40.

si-i

www.dacoromanica.ro

9 Terrneni punitivi in poruncile ci sentintele domneVi sccirba" 269

Practica tot mai rdspanditA a limbajului cu functie de intimidare poate fi ilustratd side alte exemple. Cum ar fi cel al documentului in care Matei Basarab II amenintd cupedeapsd aspra pe Vasile vames ce porcu de chine esti tu" , "fecior de curvd" carenescocoteste cartile domniei date mAndstirii Snagov74; sau pe Cocoriu armas, de care seplansese Ion din Ionesti cd i-ar fi luat niste oi si 3 vaci si care nu voia sA respecte deciziamarelui spdtar, purtându-1 de val" pe part si prAdandu-1 in toate zilele, cd bine sd. tii cdacolo intre usi voi sd trimitu domnia mea sA te spanzure, in ce chip nu aseulti de judecatade cArtile domnii meler75; sau pe tiganii din Românesti ai mAndstirii Sf. Troitd care devor mai umbla de capetele lor, cu semetie, sd-i ia sluga sa fdrd de voia lor si sd-i batAmult"76. Afland domnul cd rumânii din satul VArdsti ai mAndstirii VArbila au injurat inainteaboerilor sai, el ii amenintd cd, dacA vor mai face asa si nu vor asculta, sd stiti cd voi tdiadomniia mea limbile tocma de unde se tin, sd nu vA parA nimic de glumd"77.

Desigur, inmultirea expresitior news românesti in limbajul juridic este facilitatA side insAsi sporirea numarului de documente oficiale in limba romfind. Cataloageledocumentelor InregistreazA 251 de documente originate scrise in limba romand, fatd de 521in slava, pentru perioada 1601-162078. Acest raport se modified in anii urmAtori: inregistram377 documente slave dintr-un total de 949 intre 1621 si 163279; 885 documente originateromanesti si 286 originate slave intre 1633 si 163980; 930 originate romdnesti fatA de 169 inslava. intre 1640-164481; 1038 documente românesti fatA de 133 in slavd intre 1645-164982;in fine, 661 de documente originate romdnesti fata de 74 slave intre 1650-165383.

0 altd explicatie a proliferdrii limbajului punitiv de care ne ocupam poate fi chiarcaracterul domniei lui Matei Basarab, un domn de tail, cu origine i rosturi diferite" decele ale bizantinului" Vasile Lupu. Stim cd el a fost sprijinit de boierimea pdmânteand,ajungand la tron in urma unei revoke a acesteia84. El urmeazd un model de monarhieromâneascd", intemeiatd prin inceata dezvoltare a imprejurdrilor, iar nu printr-un actconstitutional"85. Legaturile sale cu tara trebuie sd fi fost mult mai intense cleat celepracticate de domnitorii impusi de PoartA, cu sederi indelungate la Istanbul si supusiinevitabil unui proces de aculturatie86. Exprimând vocabularul unui domn implicat maistrans in relatiile cu supusii sAi, cuvfintul sarbd" din poruncile domnesti si din cdrtile dejudecatd este o inovatie a lui Matei Basarab.

Inovatie ce se poate explica, in fine, si prin originea olteneascA a domnitorului. Cao ipotezA ce ramane sd fie supusd probelor, aceastd. interpretare ne este sugerata. de prezentacuvântului scarbd" in vocabularul utilizat de cdtre Coresi in traducerile Molitvenicului §iTalcului evangheliilor. Textul lor cuprinde cuvinte provenite din suprapunerea a cloud

74 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 1145, 24 ociombrie 1643.75 Ibidem, nr. 464, 10 august 1641.76 lbidem, nr. 837, 2 octombrie 1642.77 Ibidem, nr. 1054, 4 iunie 1643.78 lbidem, vol. II, Bucuresti, 1974, p. 5.79 Ibidem, vol. III, Bucuresti, 1978, p. 3.

Ibidem, vol. IV, Bucuresti, 1981, p. 3.81 Ibidem, vol. V, Bucuresti, 1985, p. 3.82 Ibidem, vol. VI, Bucuresti 1993. p. 3.83 Ibidem, vol. VII, Bucuresti, 1999, p. 3.84 Constantin Serban, Matei Basarab inainte de domnie, in Revista istoricr, t. I, nr. 5, 1990,p. 481-507; Constantin Rezachievici, op. cit.; Nicolae Stoicescu, op. cit.85 Nicoale lorga, Istoria Romani/or, ed. a 11-a, vol. VI, Monarhii, Bucuresti, 2000, p. 3.86 Idem, Bizance apres Bizance, Bucarest, 1971, p. 130-158.

"

www.dacoromanica.ro

270 Oana Rizescu 10

graiuri: unul nordic, bdnatean-hunedorean, datorat traducatorului i un al doilea decoloratura sudicd, munteneascd, contributie a lui Coresi insusi in calitate de tipografrevizor al textului87. Cum tabloul distributiei teritoriale a graiurilor de la sfarsitul secoluluial XV1-lea inregistreazd Oltenia ca un teritoriu nordic" ce va fi cucerit in secolul urmAtorde graiurile sudice88, cuvantul scarba" ar putea apartine vocabularului regional din zonaBanatHunedoaraOltenia. Relatiile dintre nordul Olteniei si sudul Hunedoarei au fostapropiate de-a lungul istoriei medievale. Pribegia agai Matei din Brdricoveni in Transilvaniaeste si ea bine cunoscutd. Remaram cd cloud documente invocate mai sus, care nu suntemise de domnitor, par a avea i ele conexiuni cu regiunea Olteniei. Astfel, documentul ceprovine de la calugarita Eftimiia, adusd cu mare scArbd la Episcopia de Minnie pentruispdsirea pdcatului de a fi nascut un cOpil in calugariia er, il are ca unul dintre martori peMeletie, fost egumen la Govora. Ceea ce ne sugereazd cd persoanele implicate ar puteaproveni din zond89. De asemenea, este cunoscutd activitatea ctitoriceascd din regiuneaolteand a mitropolitului Theodosie, strans legatA de Rfimnic, unde si alte rude ale sale apar inacte de proprietate. Biografii lui considerd de altfel a el provenea dintr-o familie deromani transilvdneni, stabilitd in Rdmnicu Vdlcea in colonia strAveche de ungurenr".

87 Ion Ghetie, Studiu introductiv la Coresi, Evangheliilor ci Molllevnic runuinesc, ed. critic&Vladimir Drâmba, Bucuresti, 1998, p. 12-13.88 Idem, Introducere in dialectologia istoricd romcineasa, Bucuresti, 1994, p. 153-154; si capitolulIV, Graiurile dacoromâne in secolek al XVII-lea - al XIX-lea", p. 155-161.89 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 763, 10 iulie 1642.

Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. a I1-a, vol. II, Bucuresti, 1994, p. 126.

Tel lcul

www.dacoromanica.ro

VIATA STIINTIFICA

SESIUNEA ANUALA DE COMUNICARI $TIINTIFICEA INSTITUTULUI DE ISTORIE N. IORGA"

5 6 iunie 2002

in zilele de 5-6 iunie 2002 ja sediul Institutului de Istorie Nicolae lorga" a avut locsesiunea anuala de comunicari. In prima zi s-a desfaprat sesiunea plenara dedicataaniversarii a 125 de ani de la proclamarea Independentei. Cuvântul de deschidere a fostrostit de prof. dr. loan Scurtu, directorul institutului.

S-au prezentat urmatoarele comunicari: Alexandru Mamina, Opfiuni de politicaexternd in dezbaterile Parlamentului Romaniei (decembrie 1876 mai 1877); Lucia Taft&Relafii romano-franceze in ajunul proclamdrii independenlei; Daniela Bud, Independenfanationald, premise': pentru modernizarea economiei Romciniei; Adrian-Silvan lonescu,Fotografia ca document al rdzboiului de independenfa; Constantin Serban, Valoareaistoricd a amintirilor aparfinand unor combatanfi in rdzboiul pentru independenfaRomciniei din anii 1877-1878.

A doua zi lucrarile s-au desfa§urat in cadrul programelor §tiintifice. in programulStudii medievale, moderatori dr. 5tefan Andreescu §i Violeta Barbu, au prezentatcomunicari: Virgil Ciociltan, Cuman" denumire etnica sau sociald?; AlexandruMadgearu, Au fost jupanii conducdtori ai unor formafiuni prestatale romeineVi?; OvidiuCristea, Supremalla ncrvald in secolele XVIII-XIV. Un punct de vedere venetian; ConstantinRezachevici, Cum a ajuns 1359 anul descdlecatului" Moldovei? Lamurirea unei enigmeduper izvoare polone; Viorel Achim, Problema dijmelor bisericegi in strategia de atragerea romanilor la catolicism (secolele XIV-XV); Nagy Pienaru, Un document womannecunoscut din 1476; Maria Pakucs, Registrele vamale ale Sibiului: metodologie yiinterpretare; Cristian Bobicescu, Caracterul legaturilor lui Luca Stroici cu Jan Zamoyski;Tticlos S. Kinga, Praxis moriendi in testamentele secuiesti din secolul al XVII-lea; StefanAndreescu, Despre lin fragment din Letopiseful Cantacuzinesc.

In programul Istoria Prernoderna yi Modernd, moderator dr. Daniela Bud,comunicarile au fost sustinute de: Ileana Cazan, Cartografia austriaca privind spafiulromanesc in secolul XVIII; Adrian Tertecel, lzbucnirea reizboiului ruso-austro-otoman din1735-1739; Angela Colin, loannis Capodistria reprezentant al unor concepfii liberale lainceputul secolului al XIX-lea; Marian Stroia, '48-ul romanesc yi actiunea represivd a

Noi completari documentare; Raluca Tomi, Europa si recunoayterea prinfuluiCaroL Era posibild o intervenfie milliard otomana in nordul Dundrii in vara lui I 866?.

In programul Istoria Secolului XX, moderator dr. loan Chiper, comunicarile au fostsustinute de: Joan Chiper, Cu privire la semnarea armistifiului dintre Nafiunile Unite siBulgaria; Cezar MâtA, Un atayat militar roman (it. col. despre situalia Germaniei inrdzboi (ianuarie august 1944); Eugen Denize, Situafia Romaniei in preajma alegerilor din28 martie 1948; Mioara Anton, Anatomia puterii: problema cadrelor din ierarhiasuperioard a P.MR. (1948-1950); Cristian Vasile, Clerul din Romania si iluzia veniriiamericanilor in primii ani de democrafie populara"; Florin Muller, Reconsiructiaideologicd a trecutului in Romania anilor '50-'60; Cosmin Popa, Cultul personalitafii la

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 4, p. 271 277. 2002

-

-Rusiei.

Thick)

- www.dacoromanica.ro

272 Viata tiintifica 2

apogeu: U.R.S.S. 1949; Dan Manus, Departe de Moscova. aiteva considerafii cu privirela politica externd a Romdniei in perioada 1956-1965; Mihai Iliescu, Contribufia heraldiciila studiul totalitarismului in Europa de Est; Mariana Mihailescu, 0, sfintele meleBiblioteca lui Nicolae lorga in anii comunismului.

Comunicarile pe sectiuni au fost urmate de dezbateri. La sesiune au participatstudenti, profesori i cercetatori din institute de profil.

Nagy Pienaru

MANIFESTARE STIINTIFICA DEDICATA ALBANIEIBucure§ti, 21 mai 2002

organizarea Academiei Române, Institutul de Studii Sud-Est Europene siUniversitatea Bucuresti Facultatea de Istorie, in ziva de 21 mai 2002, sub genericulConferintele de marti "Europa de sud-est", in sala de consiliu a Facultatii de Istorie a avutloc o interesanta manifestare stiintifica dedicata istoriei Albaniei. 0 coincidenta fericita afacut ca aceasta actiune sa se desfasoare in preajma zilei de 24 mai, and se implinesc 12 anide la reconstituirea comunitatii albaneze din Romania (1990), prin infiintarea organizatieiUniunea Culturala a Albanezilor din Romania in calitate de continuatoare a traditiilorsocietatilor culturale albaneze ce au activat pe 'clamant romanesc intre anii 1880-1953.

Inainte de inceperea lucrarilor a avut loc o prezentare de noutati editoriale, carti sialbume publicate in tarA si strainatate privitoare la istoria i cultura poporului albanez.

Au sustinut comunicari: prof. dr. Paul H. Stahl, Rapoartele franciscanilor despresocietatea albanezd Sec. XDC-XX; dr. Catalina Vatasescu, Termeni creftini in albanezddialectele romeinevi; Viorel Stanila, Ambiguitatea eroului. Secvenfe ale conviefuirii albano-romdne la sfdr,Fitul secolului al XV111-lea.

La dezbaterile conduse de prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultatii de Istorie,au luat cuvantul cu diferite interventii cercetatori ai Institutului de Studii Sud-Est Europenesi dr. Gelcu Maksutovici, presedinte de onoare al Uniunii Culturale a Albanezilor dinRomania. Istoricul roman de origine albaneza a subliniat rolul tezei "albanismul deasupraapartenentei religioase" in participarea comuna a albanezilor, indiferent de apartenentareligioasa, la renasterea nationala albaneza i proclamarea independentei de stat a Albanieide la 28 noiembrie 1912, realizata cu contributia albanezilor din Romania, dar mai alespentru buna convietuire a tuturor cetatenilor Albaniei, indeosebi a albanezilor cu aromanii,asa cum se intampla si azi in toate teritoriile locuite de albanezi.

Baki Ymeri

SESIUNEA DE COMUNICARIHOLOCAUSTUL IMPLICATIILE LUI IN ROMANIA,

Academia Romand, Bucure§ti, 28 iunie 2002

ziva de 28 iunie 2002 a avut loc in aula Academiei Romane sesiunea decomunicari cu tema Holocaustul ci implicafille lui in Romdnia. In Cuwintul de deschidererostit de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, s-a subliniat importantatemei abordate, o problema controversata care intereseaza Europa conternporana.Acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, in Nevoia unei ldmuriri a pus in

1

I

in

aril..."

In

si

www.dacoromanica.ro

3 V iata §ti intifica 273

evidenta necesitatea abordarii problemei Holocaustului cu nuante i lamuriri suplimentare,deoarece romanii, in nutriar limitat, au fost complici la tragedie, dar §i salvatori ai evreilor.

Partea a doua a edintei a fost condusa de acad. Dan Berindei, pre§edintele Sectieide Stiinte Istorice §i Arheologice a Academiei Române. S-au prezentat urmatoarelecomunicari: dr. Loan Scurtu, directorul Institutului de Istorie N. lorga", Evreii din Romdniain perioada interbelicd; Lya Benjamin, Imaginea evreului in goindirea antonesciand; dr.Florin Constantiniu, Politica regimului Antonescu fag': de evrei; Theodor Wexler, A fostHolocaust in Romania?; dr. Gheorghe Buzatu, Holocaustul Consideratii istorice ciistoriografice.

Acad. N. Cajal a transmis participantilor un mesaj.

Nagy Pienaru

CONFERINTA PROFESORULUI PAUL MICHELSON,ORTODOXIA &SY SOCIETATEA ROMANEASCA POSTCOMUNISTA

Institutul Roman de Istorie Recenta, Bucure§ti, 11 iulie 2002

In contextul unei tranzitii complicate spre democratie §i economie de piata,Biserica Ortodoxa Romana (BOR) s-a confruntat dupa 1989 cu provocarea pluralismului, aconcurentei confesionale inclusiv la nivelul simbolic, pe tat-Amul meritelor nationale, duparena§terea Biserii Unite. Dupa aproape 13 ani de tranzitie, Paul Michelson, profesor laUniversitatea Huntington, Indiana, §i cunoscator al realitatilor romanesti, a enuntat laInstitutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) mai multe ipoteze privitoare la inadecvareaortodoxiei in fata realitatilor liberalisrnului i democratiei.

Opinia lui Paul Michelson este aceea ca slabiciunea principala a BOR este lipsaunei vocatii profetice consecinta a intruziunii, in secolul al XIX-lea, a statului inproblemele ecleziastice, fapt care a impus ortodoxiei romanesti o viziune nationalist&Biserica Ortodoxa a primit, in schimb, un fel de monopol asupra vietii religioase, dar statul aacaparat simbolurile credintei, deturnand ortodoxia de la statutul profetic. Statul i BisericaOrtodoxa au devenit un soi de frati siamezi": critica la adresa ortodoxiei era interpretata cao critica a statului §i invers crede Paul Michelson. S-a ajuns, astfel, la o accentuare apasivitatii clerului §i a arhiereilor, pasivitate promovata §i in trecut de ortodoxie datoritatraditiei isihaste. Preluand o grila occidental& Paul Michelson apreciaza ca dezvoltarea ideiide libertate cuprinde cateva puncte de reper esentiale: pluralism politic i social, proprietateconsolidata §i suprematia legii valori asumate doar la nivel declarativ de ortodoxie inultimele doua secole §i aceasta uneori la presiunile statului liberal. In plus, traditia ortodoxanu vorbe§te foarte mult despre modalitatile de atingere a libertatii individuale sau aautonomiei spirituale §i morale. Din moment ce Biserica Ortodoxa nu incurajeaza initiativa§i inovatia §i este vulnerabila in fata unor conduceri autoritare, Paul Michelson este tentat sapuna la indoiala compatibilitatea ortodoxiei cu democratia, o problema defeat& abordatarecent §i de cercetatorul belgian Olivier Gillet. Istoricul american este pesimist i constataimpasul, considerand ca ortodoxia nu s-a schimbat nici in perioada postcomunista.

Andrei Pippidi, moderatorul intrunirii, a tinut sa aprofundeze sugestiile lansate dePaul Michelson, dar a facut i cateva nuantari. Profesorul Pippidi a sustinut ca in istoriaecleziastica romaneasca vocatia profetica nu a lipsit, find prezenta chiar i in secolul alXIX-lea, and ierarhi ortodoqi au intrat in conflict cu autoritatea temporal& Traditiaisihasta fusese uitata §i a fost redescoperita abia in anii '7 0 ai secolului al XX-lea, dar nu de

www.dacoromanica.ro

274 Viata §tiintified 4

Bisericd, ci de Dan Zamfirescu, care nu o scotea in evidentd intamplAtor. in plus, ortodoxianu a respins responsabilitatea individuald, ci, cel mult, a contribuit la paralizia initiativei.Andrei Pippidi a identificat un anumit exceptionalism al BOR, care a reusit uneori sd fie statin stat, in special in chestiuni patrimoniale, iar alteori a incercat sA desparta in mod abuzivceea ce este al lui Dumnezeu de ceea ce este al Cezarului (cererea adresatd CNSAS de aexcepta fetele bisericesti de la procesul de verificare a eventualei colabordri cu Securitatea,ca politie politica, de exemplu).

Maria Somesan a ridicat problema posibilei hipertrofieri a rolului ortodoxiei incristalizarea unor concepte si in asumarea unor atitudini sau desprinderi. Obiectii de fond aformulat Mihai Sorin Radulescu, care a ardtat pericolul de a se proiecta asupra ortodoxieidin trecut realitAti neplAcute din prezent, subliniind cd, cel putin pand la finele secolului alXIX-lea, BOR nu a refuzat modernitatea si a tinut pasul cu procesul de modernizare asocietAtii romanesti.

FArd sa renunte la pesimism, Paul Michelson a insistat cd nu are pretentia detineriiadevdrului absolut si cd ipotezele sale sunt, de fapt, simple intrebdri adresate publicului silumii academice.

Cristian Vasile

CONTRIBUTII MARAMURESENE LARAZBOIUL DE INDEPENDENTA

Cand in memorabila zi de 9 mai 1877 Parlamentul Romaniei, prin glasul lui MihailKogälniceanu, a proclamat independenta de stat a tdrii, evenimentul a fost salutat cu bucuriede romanii de pretutindeni. Pentru romanii din Maramures, ca si pentru toti romanii aflatiatunci sub stdpanire strdind, proclamarea independentei de stat reprezenta un ideal scump,pas pentru poporul roman spre acel moment in care sd se poatd serba si marea sarbdtoare areconstituirei, a unitAtii sale".

Rdzboiul de independenta nationala din 1877-1878 a reprezentat o pilduitoareinmdnunchere a fortelor romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor, cum sublinia inanul 1877 primul ministru al Romaniei, I.C. Bratianu : poporul roman, in intregul sat', i-afacut datoria si nici un alt popor n-a Mut ceea ce a fAcut poporul roman, fiindcd de a se batecu curaj si bravura sunt si alte natiuni care au armate brave; dar ceea ce a PAcut poporulroman, in intregimea lui, n-a facut nici un alt popor"2.

Solidaritatea maramuresenilor cu patria-mama in rdzboiul de neatamare s-amanifestat in conditii grele, din cauza mdsurilor represive ale stapanirii austro-ungare.

Sprijinirea materiald a armatei care dadea piept cu dusmanul a reprezentat formacea mai largd, de masa, a integrarii maramuresenilor in ridicarea generald a poporului romanpentru consolidarea independentei cu arma in rand. Intr-un document datat 27 iunie 1877,intocmit la Targu Laps, in care stint mentionate rezultatele campaniei largi pentrusprijinirea ostirii, se da expresie simtdmintelor patriotice ale maramuresenilor: lubim caadevdrati frati pe fratii nostri [de] dincolo de Carpati, bucuria se poate citi in fata fiecdrui

I Gazeta Transilvaniei", nr. 24, 8 aprilie/27 martie 1877.2 I.C Brätianu, Acte fi cuvdntári, vol. 3 (I mai 1877-30 aprilie 1878), Bucuresti, 1933, p. 155.

www.dacoromanica.ro

5 V iata tiintificA 275

roman and aude despre brava o§tire romana §i spiritul ce o animeaza. 0 iubesc fiecare §i-idore§te succesul cel mai favoritoriu §i o stralucita izbanda contra inamicului secular..."3

La campania de sprijinire a razboiului a luat parte activa cunoscutul patriot GeorgePop de Basevi, precurn i fiica sa Elena, care a strans bani in comunele §i satele Asuaju deJos, Mita, Base§ti, Oarta de Sus, Salsig, Stremt §i in alte localitati4. Ulterior, Elena Pop deBase§ti a primit o decoratie româneasca drept recunoqtere a meritelor sale in actiunea desustinere a osta.5ilor romani5. Potrivit informatiilor provenite din Sighet i reproduse in presavremii, asemenea colecte au fost organizate in randurile locuitorilor din Valeni de catreinvatatorul Teodor Margineanu6. Actiuni similare au fost organizate §i la Rozavlea7.

0 rodnica activitate a desfaptat in fruntea centrului de colectare din Baia MareGhizela Cresta Drumariu, sotia avocatului loan Drumariu. Listele de subscriptie lansate augasit o larga adeziune atat in Baia Mare, cat §i in localitatile apropiate: Berchez, Bu§ag,Ferneziu, Mocira, Remetea, SAcAlAeni, Sasar, Satu Nou, Seinr. Dr. Sandianu, medic inBaia Sprie, a initiat subscriptii bane§ti in ora§, precum §i in alte localitati invecinate:Chiuzbaia, Gro§i, Sisqti §i altele9.

0 sustinuta activitate a depus centrul de colectare din Somcuta Mare, care avea infrunte pe studentul Victor Colceriu, flul dr. Colceriu din aceea.5i localitate'°. Invatatorul EliaPop din $orncuta Mare a strabatut satul din apropiere, adunand insemnate ajutoare". Intr-oscrisoare a acestuia publicata in Gazeta Transilvaniei" din 25 decembrie 1877 se subliniaca rarul eroism al bravilor descendenti ai lui Traian, Stefan i Mihai a reimprospatat laGrivita gloria strabuna, toate acestea ni-au obligat la implinirea uneia din cele mai sfintedatorii de a contribui dupa putinta la alinarea durerilor scumpilor no§tri frati din Romanialibera, care sangereaza in lupta...". Autorul arata cA razboiul dus de romani are deviza-ilibertate i scopul e prea sfant", astfel cä luptele osta0or romani trebuiau sprijinite sub toateformele. Dascalul patriot 1§i exprima mandria ca numele de roman, ce-1 port cu falaatrage asuprali atentiunea Europei intregi".

Actiuni similare au fost organizate la Bor§a, Chechi§, Dobricu Lapusului, Ilba,Ortita, Posta, Suciu de Sus §i in alte localitati ale judetului de ate bunicii parintilor no§tri.

Ve§tile despre marile victorii obtinute de osta.5ii romani la Plevna, Grivita,Smardan, Rahova (Bulgaria) au incalzit inirna intregului nostru popor. Fiecare succes alarmatei romane a fost intampinat ca o adevarata sarbatoare de catre maramure§eni.

Scriitorul Petre Dulfu din Tohat (jud. Maramure§), pe atunci elev de liceu la Cluj, apublicat in revista Familia" (Oradea) din 18/30 decembrie 1877 poezia Cununa de lauri",pe care a dedicat-o osta§ilor romani, ale caror fapte glorioase de arnne au starnit admiratiapopoarelor europene. Tanarul maramure§an elogia darzenia §i vitejia eroilor romani cazutipe campul de lupta, demni urma§i ai bravei gintei mele, Mihai, $tefan cel Mare §i altii dinvechime". Sensul pe care poetul II atribuia razboiului de independenta nationaladevotamentului celor care 4i-au dat viata pe front se desprinde in mod graitor, vibrant:

3 Gazeta Transilvaniei", nr. 50, 30 iunie/12 iulie 1877 ; Almanahul Tribuna", 1876, Cluj-Napoca,p. 74.4 Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877.5 Valeriu Achim, Elena Pop Hassu-Longin (I). Schi41 monografica, Marmatia",1977, nr. 3, p. 301.6 Gazeta Transilvanier, nr. 89, 13/25 noiembrie 1877.7 Inscriptie pe o carte de rugAciuni din colectia particularA (Sighet).8 Gazeta Transilvaniei", nr. 95, 4/16 decembrie 1877.9 Idem; Inscriptie pe o carte de rugAciuni aflatA in biserica din Chiuzbaia.1° Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877.11 Idem, nr. 101, 25 decembrie 1877; Almanahul Tribuna'76", Cluj-Napoca, p. 76.

...

si

www.dacoromanica.ro

276 Viata §tiintificd 6

Cdci sus colo prin stele trdi-vor dânii iard,Cu a gloriei cunund etern incoronatiIar din a lor cenusd va sd rdsardCereasca libertate unind pe frati cu frati" 12.

Rdzboiul de independenth nationald din 1877-1878 a inflAcdrat cu o mare ardoaretandra generatie din Mararnures. Unii dintre tineri s-au decis sd treacd frontiera pentru acontribui nemijlocit la obtinerea victoriei. Cdtre Crucea Rosie din Iasi s-a indreptat, innoiembrie 1877, cererea ajutorului de farmacist Mihalca Filip din Viseul de Sus de a fiprimit voluntar pe toatA perioada rAzboiului pentru a se ingriji de starea bravilor ostasirdniti in luptd"13.

Independenta Romaniei n-a fost un dar sau un rezultat al negocierilor purtate incancelariile diplomatice europene, ci opera intregului popor roman; Maramuresul acontribuit si el la scrierea acestei file de de istorie.

Lupta romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor pentru unitate nationala acontinuat si a fost incununatd de succes la 1 Decembrie 1918, prin Unirea cea Mare de laAlba lulia.

loan Babici

CALATORIE DE DOCUMENTARE iN UNGARIA

Beneficiind de o bursa SOROS, am efectuat in perioada 14.03.2001 13.04.2001 ocalatorie de documentare la Budapesta. Scopul era completarea bibliogratiei teoretice cuprivire la administratia otomand in posesiunile din nordul si sudul Dundrii (cum ar fi deexemplu locul dreptului otoman in cadrul dreptului islamic, specificul institutiilor otomanedin partea europeand a imperiului Bineinteles urmAream sA mai aflu, in arhive saubiblioteci, documente care sd serveascd la intelegerea sistemului otoman al Dundrii de Jos.

In consecintd, mi-am impArtit timpul intre biblioteci i arhive. In prima parte aprogramului am lucrat in urmatoarele institutii: Institutul de Istorie al Academiei Ungare(unde am vorbit cu domnii Fodor Pal, turcolog, i Szasz Zoltan, directorul institutului);Arhivele Istorice (unde am stat de vorbd cu domnii Gecsényi Lajos, directorul general alArhivelor, si turcologul Vass Elod); Biblioteca Academiei i Biblioteca Szechenyi. In acestebiblioteci am putut consulta o serie de studii fundamentale consacrate institutiiloradministrative si comerciale din orasele Dunarii in perioada stdpanirii otomane. In modspecial rn-au interesat cercetdrile, mai vechi sau recente, ale turcologilor maghiari inlegAturd cu regimul otoman pe segmentul mijlociu al Dundrii. Am trecut in revistd cele maiimportante lucrdri in aceasth privinth datorate lui Fekete Lajos, Kaldy-Nagy, PachZsigmond, Halasi-Kun, Klara Hegyi, Szekfil Gyula, Székely Gyorgy, Horvath Anna, VassElod, Zimanyi Vera, Fodor Pal, David Géza, Lajos Gécsényi, Agoston Gabor, Pap Ferenc,Molnar Antal, Bél Mayas si altii.

Totodatd am putut consulta marile periodice de specialitate din Ungaria (ActaOrientalia", Szazadok", Thrténelmi Sem le", Studia Turco-Hungarica" etc.) sau din altetaxi: Anna li" (Napoli), Archiv Orientalni" (Praha), Archivum Ottomanicum" (TheHague), Belgeler" i Belleten" (Ankara), Bulletin of the School of Oriental and African

12 Familia", nr. 51, 18/30 decembrie 1877.13 Biblioteca Acaderniei Romine, dos. nr. 3269, fila 117; Documente privind istoria Romóniei.Rdzboiul pentru independenpl", vol. VII, Bucuresti, 1954, p. 771.

www.dacoromanica.ro

7 Viata stiintificA 277

Studies" (London), International Journal of Middle East Studies" (Cambridge),International Journal of Turkish Studies" (Wisconsin), Der Islam" (Berlin), Journal ofthe Economic and Social History of the Orient" (Leiden), Revue des Etudes Islamiques"(Paris), Rocznik Orientalistyczny" (Warsovia), Turcica" (Paris-Strasbourg) etc. Chiardaca nici la Budapesta nu am aflat colectia completa a acestor publicatii, am putut totusitrece in revista un numar mare din aceste periodice de prima importanta pentru cercetarile indomeniul turcologiei.

La Arhivele Istorice, in ultima saptamfina, am facut doar ateva sondaje infondurile de documente economice medievale din sectiunea Tricessimalia si Vegessimalia.

Pe Ifinga satisfactia de a-mi fi intregit documentatia din domeniul propriu decercetare, am avut placerea sa constat, in discutiile avute cu cativa medievisti din Budapesta,preocuparea serioasa pentru viitorul bun al relatiilor romano-maghiare. Era vorba de gasireaunor forme de colaborare in care tinerii doctoranzi In istorie din Ungaria si Romaniaviitori istorici sau politicieni sa se poata cunoaste nemijlocit.

Anca Popescu

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

NOTE SI RECENZII

NICOLAE CIACHIR, Un isioric roman ancorat in lumea contemporand, vol. I-II,Bucuresti, Edit. Oscar Print, 2001-2002, 196+192 p.

Cu o bogata si fructuoasa activitate universitara si de cercetare stiintifica de peste ojumatate de veac, profesorul Nicolae Ciachir a Inceput sa-si publice memoriile. Ele vin sacompleteze o reala opera Inchinata istoriei universale, cu deosebire in domeniile balcanisticii §islavisticii, scrisa cu sinceritate, intr-un stil alert, bazata pe o vasta documentare arhivistica, dar§i a trairii personale a unor evenimente semnificative ale secolului al XX-lea.

Multora dintre actualii profesori 0 cercetatori, unii dintre ei §i istorici de prestigiu,Nicolae Ciachir le-a fost profesor sau mentor spiritual ca slujitor al catedrelor de istorieuniversala de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucure§ti, dar §i la UniversitateaValahia" din Targovi§te sau Universitatea Cre§tina Dimitrie Cantemir" din Bucure§ti. Dupa1990 a fost initiatorul §i este pre§edinte al Asociatiei de Balcanistica §i Slavistica din Romania,organizand cu propriile forte unele manifestari §tiintifice de prestigiu.

Cartea de fata cuprinde insemnari incepute cu anul na§terii autorului (1927) OM inanul 1949, al intrarii sale in calitate de cadru didactic in Invatamantul universitar romanesc, incare sunt descrise situatii §i evenimente petrecute in Basarabia natala, recland starea de spirit aromanilor din aceasta provincie in anii 1940 §i apoi 1941 §i 1944, drama taita de ace§tia subteroare stalinista §i ocupatie sovietica, a refugiului sau exterminarii in Siberia, modul dereceptare a acesteia de conationalii no§trii sau regimul instaurat in Romania dupa 23 august1944. Cartea pe care incercam sa o prezentarn este una de istorie contemporana traita §icompletata cu surse documentare de prima mana, unele inedite. Inca din Cuwintul inaintegasim enumerate nume dintr-o pleiada de exceptie", intre care un loc aparte il ocupaFlorin Constantiniu, cel mai mare istoric al nostru in viatr.

Cartea incita la reflectii §i dezbateri chiar din titlurile unor capitole, dintre care vomcita: Rusia sovieticd incearcd sd destabilizeze Romania, Carol revine in fard yi ocupd tronulfiului; Mecanismele puterii sovietice in Basarabia; Maresalul Antonescu .yi Picki Vasiliu s-auoprit la noi acasd; Ruptd linia Nistrului (august 1944). Scdparea in Regat. Zvonuri despre olinie de demarcatie intre nisi si anglo-americani; La Odorhei in inima secuimii. Ura mocneaintre romdni si unguri. Valaliii erau porniti sa uite. Puntea de legaturd: femeile; Excrusiastiiificd din vara anului 1947 cu C. C. Giurescu yi Constantin Daicoviciu etc. In capitolulXVII, referitor la o clauza a armistitiului cu U.R.S.S. privind trimiterea unor nemti dinRomania, profesorul Ciachir i§i exprima parerea ca: Poporul roman trebuie sali ceara scuze,deoarece au fost luati din Ardeal §i Banat tineri, femei 0 barbati care n-au fost angrenati inactivitati politice §i militare. Gheorghe Tatarescu voia sa-i dea §i pe toti legionarii samunceasca la reconstructia Uniunii Sovietice" (p. 134), iar in capitolul XVIII, este uninteresant episod, putin cunoscut, in care se arata a sub pretextul sarbatoririi zilei de 9 mai(ziva Victoriei) §i 10 mai (ziva Regatului Romaniei), ungurii din zona Odorheiului au patrunsin ora§ cu circa 150 de cantle, au inconjurat cladirea comandamentului sovietic, obligandu-1pe maiorul rus sa transmita la Moscova, personal lui Stalin, Ca cer unirea zonei celor TreiScaune la Moscova" (p. 145). In capitolul XX, referitor la abdicarea regelui Mihai, autorul nemarturise§te: Dar nu cred nici o iota ca regele a abdicat la sfmitul anului 1947 pentru a Iiera frica de Groza 0 Gheorghiu Dej, care au spus Ca vor impu§ca 1000 de studenti arestati cuocazia evenbimentelor de la 8 noiembrie 1945... Le trec la categoria gogo§i regale" (p. 150-160).

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 4, p. 279 299, 2002www.dacoromanica.ro

280 Note si recenzii 2

Am dat doar cateva exemple incitante, dar ele sunt multe, uncle argumentate princitarea de documente, altele prin observatiile sale trdite si reproduse ca opinii proprii.

Volumul H, aparut in 2002, poartA si el garantia autenticitatii prin relevarea unorimportante aspecte ale istoriei contemporane analizate de un specialist in ceea ce priveste nunumai trAirea dar si interpretarea, cu date si nume concrete de oameni pe care i-a cunoscutindeaproape in diferite imprejurdri semnificative. IncA din primul capitol, Anii de cariertiuniversitard, ne aduce in prim plan- oameni dintr-o perioadd frdmântatd, cu destineimprevizibile, cele mai multe extern de dureroase chiar si pentru readucerea in memoria celorde azi. Unii dintre cititori vor retrdi in cunostintA de cauzA unele momente, altii vor afla acumdedesubtul altora prin marturiile autorului acestor volume memorialistice. Profesori,cercetAtori, muzeografi, generatii de absolventi ai FacultAtii de Istorie de la UniversitateaBucuresti vor avea surpriza cunoasterii adevdrului asupra evolutiei evenimentelor politiceromanesti, indeosebi a vietii universitare. Gdsim aici consideratii pertinente despre uniiprofesori excelenti. Un capitol intreg este dedicat profesoarei Valeria CostAchel.

Ni se pare util si interesant capitolul Arhivd # document. Agentul secret numdrul 25despre Nicolae lorga, savantul fiind unndrit permanent, chiar si in timpul orelor de curs. 0temd tratatd si in primul volum referitoare la cererea unor secui in anul 1945 ca zonaOdorheiului sd fie unitd cu Moscova", este reluatd, mai pe larg, si In volumul II sub titlul Dinnou despre cererea secuimii de-a se uni cu URSS, in care se aduc alte informatii traite direct deautor la Odorheiul Secuiesc, unde isi fAcea liceul. Interesant este si episodul de alipire fortatda Maramuresului la Ucraina Sovieticd", din ianuarie-martie 1945.

Nu putem incheia scurta prezentare fall a semnala capitolul incercdri de refacere aMicii Antante de cdtre generalul Antonescu cu Slovacia 41 Croatia (p. 94-111), cu citarea unorimportante surse de arhivd. in acest sens am recomanda si lecturarea atentd a capitoluluiIstoria contemporand a Romdniei oglinditd in arhivele iugoslave (1937-1939). Rapoarteledtplomatului Jovan Ducici (p. 117-127), precum si cel intitulat Model de conviefuire etnicdbucovineand. Aspecte din istoria polonezilor din Bucovina oglindite in arhive romdneVi(p. 172-180), de actualitate pentru relatiile interetnice si istoria minoritatilor nationale din taranoastra.

Ancorat permanent si in realitatea cotidiand, istoricul Nicolae Ciachir, fin analist alevenimentelor, ne ispiteste si prin intocmirea unor medalioane-portret, ca de exemplu celededicate Patriarhului Justinian Marina, lui John F. Kennedy sau lui Mihail Gorbaciov, socotitun mare lider al istoriei mondiale".

Sub pana criticd, dar inspiratd, a autorului sunt relevate evenimente care ne scapd saupe care nu le-am cunoscut, personalitAti ale stiintei si culturii sau oameni politici si destdinuirisurprinzAtoare, cu reflectii de ordin personal. Stilul alert si usurinta exprimdrii dau cititoruluiimpresia unei conversatii directe cu autorul, fiind tentat sd-i pund intrebdri sau sd-i completezeinformatia.

Gelcu Maksutovici

VASILE CRISTIAN, Istoriografia pa,Foptisa Iasi, Edit. Universitatii AR Cuza",1996, 226 pagini.

Locul reflectiei pasoptismului in cadrul bibliografiei istoricului Vasile Cristian esteunul central, autorul dovedind un interes constant in aceastA directie de cercetare. Premiata decare Academia Romdnd (premiul Nicolae BAlcescu"), Contributia istoriografiei la

www.dacoromanica.ro

3 Note i recenzii 281

pregatirea ideological a revolufiei romine de la 1848 (Bucure§ti, Ed. Academiei, 1985)reprezinta cu siguranta un reper important in geneza prezentei lucrari, al carei continut ne-amincumetat a-I analiza.

Deschizandu-se cu Originile sentimentului istoric de la 1848, sinteza consista inzugravirea unor serii portretistice a caror reflectare umple de sens formula generala a istoriografieipayoptiste, expresie tutelara de altfel, ce patroneaza, ca spirit al epocii, creatia autorului.

Discret cronologic, demersul autorului se opmte mai intai la stabilirea legaturilor dintreScoala ardeleardi yi istoriografia payoptistai, legaturi inventariate, de altfel, pe tot parcursullucrArii. in calea" influentelor celor doua mari curente, autorul ii identifica pe DamaschinBojinca, a carui activitate de confluenta" semnifica nu o ruptura in planul ideilor celor douAvarste ale trairii istorice romane§ti", ci o continuitate in planul gandirii generale a epocii.

indrumatorii culturali fi istoria: Gheorghe Asachi, loan Heliade Raidulescu,Gheorghe Barifiu, cea de-a treia parte a lucrarii, are pentru cititori o dubla semnificatie. inprimul rand, este vorba despre individualizarea rolului istoriei in perimetrul culturii romane§tia vremii, iar in al doilea rand, avem de-a face cu o actiune de restituire pe care Vasile Cristiano face activistului cultural" Asachi in privino contributiei personale la succesul paradigmeiistorice in epoch. Este important sa precizam faptul, meritoriu pentru autorul volumului, canumele lui Gheorghe Asachi, ca de alfel i ale altora, dupa cum vom observa mai jos, nufigura, ca istoric, in Enciclopedia istoriografiei romeineyti.

Urmatoarele doua sectiuni, Profesori transilváneni in Principate: Aaron Florian,loan Maiorescu, August Treboniu Laurian §i Doi dascaili moldoveni: Gheorghe Niulescu,Ion Albinef, surprind in mod elocvent atat preocuparile, evident modeste in epoca oamenilorinceputului de drum, pentru consoliclarea istoriei ca disciplina §tiintifica, cat i lenta, darnotabila deplasare de accent ideologic a discursului legitimant, de la antichitatea greco-romanala avatarurile evului mediu romanesc. in plus, in cazul istoricilor loan Maiorescu, GheorgheSaulescu i Ion Albinet autorul, prin completa documentatie de care face dovadd, restituieistoriografiei romane§ti contributia celor mai sus amintiti, stabilindu-le in mod onest rolul §ilocul pe care il merita in trairea istorica romaneasca".

Apogeul istoriografiei payoptiste: Mihail Kogailniceanu, Nicolae Beilcescu imbina rolulpersonalitatilor intre a scrie i a face istorie, cu dezideratele istoricilor de inceput, fart ale carorcontributii, naive chiar, nu s-ar fi marcat o diferenta in studiul canonicilor istorici pa§optisti.

Ultima secventa, Sugestiile anului 1843 pentru imelegerea istoriografiei payoptiste, arein constructia lucrarii un caracter aparte. Completata de Considerafii generale yi finale, aceastapune in evidenta intentia autorului de a evalua fenomenul pa§optist inteles atat pentru realizarilesale de varf, cat i pentru activitatea de la bazA, de preluare, prelucrare §i difuziune" (p.152).

Ne-au atras atentia o serie de elemente ce privesc constructia generala a lucrarii.Remarcabila este detaprea binevoitoare cu care autorul comenteaza textul de epoca;omniprezent, el reu§e§te ascuncla simpatia pentru una sau alta dintre ideile ce inraureazaperioada tratata. Faptul nu este lipsit de importanta, avand in vedere dificultatea cu care uniidintre istoricii de astazi, mai varstnici ori mai tineri, reqesc sa-§i cenzureze propriile optiunipolitice §i sa creeze un discurs istoric pertinent.

De asemenea, in constructia textului observam dispunerea evolutivA a ideilor, de laautorii marunti la marile spirite, fapt menit a sugera, intr-un mod discret, o cristalizare treptataa mesajului papptist in epoca.

in linia individualizarii constantelor istoriografice ale timpului, autorul reuseste sastabileasca cu talent raportul dintre istorie ca disciplina §i activitatea oamenilor inceputului dedrum". Meritorie ramane pentru periegheza" autorului §i identificarea primelor preocupari demetodologie istorica in spatiul romanesc. Emblematica ne apare sublinierea necesitatii unui

sa-§i

www.dacoromanica.ro


inceput, oricare i-ar fi lipsurile [...] in manifestdrile culturale in general, in cele istoriografice inparticular" (p.I45).

Demnd de a fi comentatd ni se pare a fi aprecierea autorului privindcontemporaneitatea" lui Bojincd (dar si a altora, cum ar fi Asachi si Heliade RAdulescu) cucronicarii (Costin, Neculce). in ciuda faptului cd literatura cronicareasca circula in manuscris,iar stilul cronicAresc, cel putin in cazul lui Damaschin Bojincd, domina Inca spectrul creativ alepocii, ideea contemporaneitatir demersului militant cronicaresc (in sensul unitAtii mesajuluiregenerativ al istoriei) cu cel al deschizatorilor de drum pare mai degrabd a demonstra oinstigare comisd de protagonistii subiectului asupra autorului, cleat o precizare de ordinmetodologic asupra realitatilor investigate. Cu toate acestea, autorul stabileste cu rigurozitateraportul dintre literatura cronicareasca si germenii" istoriografiei moderne, intre continuitate

individualizare a curentelor de idei.De asemenea, bine redatd este curba ascendentd pe care modelele evului mediu

romanesc s-au plasat fatd de imperialisrnul" moral izator al antichitatii greco-romane in cadrulgeneral al universului tematic al inceputurilor istoriografiei românesti moderne.

Un alt fapt important, credem, din punctul de vedere al stilului autorului este bogatiade idei care iriga textul, il face placut cititorului si indirect lanseazd posibile demersuri decercetare pe probleme legate de istoriografia primei jumdtati de secol XIX. La fel deimportante sunt si pretioasele sugestii legate de limbajul epocii. Relatia dintre stiinta i religie,cu trimitere expresd la limbajul liturgic, este un bun exemplu in acest sens.

Excelent cunoscAtor al epocii, autorul a ldrgit intr-un mod personal unghiul dereflectie la care aspira tema. Contextualizad activitatea varthrilor" pasoptismului, VasileCristian reuseste sd ne prezinte un tablou a cdrui imagine face reconfortanta lectura cartii.Bundoard, referindu-se la atmosfera generald in care debuta anul academic 1843-1844, inprivinta tinerilor putandu-se spune cd nimic din ceea ce este omenesc nu le e strain" (p.196),dupd care urmeazA un lung sir de activitati ale timpului liber ale unora sau altora, uitati pestetimp ori, dupd merite, inaltati pe soclu: unii cu trecerea timpului iernii", altii cu cAlAtoriile, orialtii cu Mile reci in Dunare", sau cei mai multi in asteptarea carnavalului (p.197-198). Dacdtextul lui Vasile Cristian se adaugd reperelor istoriografice ale studiului perioadei pasoptiste,acest fapt se datoreazA nu doar performanolor stiintifice pe care le atinge lucrarea ci, am spunechiar in aceeasi masurd, i stilului autorului, un stil, credem, la rdspantia dintre sobrietateascientistd i literaturd.

Asa cum am amintit anterior, cartea se remarcA i prin valentele sale restitutive,valente fructificate in sensul evidentierii unor contributii mai mult sau mai putin cunoscuteastAzi, legate de inceputurile invdtdmantului istoric in Principate. Tezele autorului, rodulmuncii de arhivA surprind, de exemplu, activitatea de istoric pe care un indrumator cultural,asa cum era Gheorghe Asachi, o desfasurase fie prin presa (toti istoricii generatiei au fostziaristi i toti ziaristii au fost i istorici" p. 36), fie prin initiativa litografierii de tablouriistorice, traduceri in dorneniu sau prin insAsi numirea arturarului ca prim director al ArhivelorStatului din Moldova. in cazul lui Joan Maiorescu, mentionat in istoriografie mai ales incalitatea de tatA al lui Titu Maiorescu" (p. 94), surpriza pentru cititor o reprezinta cursul delstoria Moldovii, pdstrat i neobservat in mutt cercetatul fond de manuscrise al AcademieiRomâne" (p. 95). Dacd preocuparile lui Gheorghe Saulescu, legate mai ales de inceputurile(romantice) ale arheologiei pe parnânt romanesc erau cunoscute, desi nici numele sat, nu-1gasim in Enciclopedia istoriografiel romdne.yti, personalitatea dascdlului moldoveanIon Albinet rAmdsese cu totul uitatd. Ca unul dintre intelectualii vremii care umpleau spatiuldintre vdrful si baza piramidei culturale" (p. 142), dascalul Ion Albinet, chiar dacd prefera camaterial stiintific nuvela lui Negruzzi in locul informatiilor cronicdresti, este prezentat, pentru

si

Ai

www.dacoromanica.ro


epoca investigata de autor, atat ca receptor, cat 4i ca propagator. Vasile Cristian ne previne cafenomenul cultural nu poate fi urmarit §i inteles numai prin realizarile sale de exceptie, citrebuie avute in vedere §.1 manifestarile relativ comune" (p.153).

Profesand, in privinta lui Nicolae Balcescu, aceea.0 tentatie restitutiva de care facedovada pe tot parcursul lucrarii, Vasile Cristian considera ca istoricul Balcescu a fost privit caun fel de auxiliar.sal revolutionarului Balcescu, abdicandu-se de la o fireasca logica alucrurilor" (p.171). In plus, autorul recurge §i la o mai stransa raportare a operei lui Balcescula climatul intelectual al epocii" (p.171), fapt cu consecinte fecunde asupra textului. Deasemenea, subliniind evidenta legatura intre militantismul istoriografiei i necesitatea largiriisferei ei de cunoa§tere" (p.173), Vasile Cristian este totu§i de parere ca, in epoca, reflectareatrecutului nu este atat sä dea o definitie §tiintifica a istoriei, a obiectului §i metodelor sale, catsa formuleze marea utilitate sociala a disciplinei" (p.15'7).

Finalmente, autorul este de parere ca preocuparile pentru trecut ale generatiei de la1848 nu apar ca actiuni izolate, juxtapuse, ale unor cercetatori care actioneaza individual 0 pecare Ii intereseaza doar rezultatele muncii lor in sine. 0 asemenea maniera era imposibila inimprejurarile in care cel ce se ocupa de trecut trebuia sa o faca intr-un spirit militant" (p. 201).

Bine documentata, riguros construita, lucrarea profesorului Vasile Cristian reprezintacu siguranta o contributie importanta in cercetarea istoriografiei papptiste, stilul scriiturii, cat§i maniera de abordare profesata de are autor fiind marturie in acest sens.

Gabriel Leanca

GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externel a Republicii Moldova. Studii,Chisinau, Edit. Civitas, 2001, 206 p.

La putina vrerne dupa aparitia exceptionalei analize privind diferendulpolitico-militar referitor la Transnistria (Separatismul in slujba Imperiului, Chilinau, 2000,192 p.), istoricul basarabean Gheorghe E. Cojocaru recidiveaza" cu un alt volum, la fel deamanuntit §i legat de actualitate, dedicat relatiilor diplomatice, economice §i militare aleRepublicii Moldova cu Rusia, Ucraina, Romania, S.U.A., Uniunea Europeana.

Integrarea Moldovei in comunitatea internationala este prezentata functie deproblemele cu care tanara diplomatie de la Chi0nau s-a confruntat din chiar primele zile dupaproclamarea independentei (27 august 1991): problema recunoa§terii internationale a acestuiact; raporturile cu Comunitatea Statelor Independente; relatiile speciale cu Romania, Rusia §iUcraina analiza tratatelor bilaterale); eforturile sistematice pentru depasirea 4i rezolvareaconflictului militar i politic din Transnistria.

Unul dintre capitolele care, credem, dau substanta volurnului, se intituleaza.Consacrarea internafionald a Independenfei (p. 23-45). Autorul reu§e§te in mod limpede sareleveze, printr-o ingenioasa analiza, izolarea in care s-a aflat Republica Moldova intremomentul proclamarii independentei §i dizolvarea oficiala a U.R.S.S. (decembrie 1991),reliefand i cele trei strategii majore posibile pentru Chi0nau, imediat dupa august 1991:1) independenta i integrarea cu Estul (U.R.S.S., apoi C.S.I.), 2) independenta §i integrarea cuRomania i Occidentul §i 3) reintregirea cu Romania (p. 42). Daca Romania i Georgia au fostprimele state care au recunoscut noul stat, ele au ramas i printre foarte putinele care §i-auasumat provocarea de a intra in contradictie cu strategiile Kremlinului. Gh. Cojocaru aduce indiscutie atitudinea lipsita de mice echivoc a Ucrainei, celalalt vecin al Moldovei, care a refuzatcategoric recunowerea Chi§inaului pana la sfar§itul anului 1991, odata cu dezmembrareaoficiala a U.R.S.S. La fel, pentru a obtine relatii calme cu Moscova, au actionat i statele

(si

www.dacoromanica.ro

284 Note $i recenzii 6

occidentale; acestea din urma au dat dovada de mare circumspectie (demna de o cauza maibuna), in conditiile in care atitudinea Kremlinului nu se dovedea clar conturata Inca. Sugestivani s-a parut, in aceasta problema, remarca naiva a ambasadorului Suediei la 0.N.U.:recunoa$terea independentei Moldovei de catre Suedia depinde de modul cum vor evoluaevenimentele din U.R.S.S." (p. 27). Din nefericire, tocmai opozitia fati$A a Moscovei i reactiaechivoca a occidentalilor au permis demararea procesului destramarii teritoriale a Moldovei(Transnistria, Gagauzia) $i a scindarii thrã vreo $ansa de compromis a elitelor $i a intregiisocietati civile dintre Prut i Nistru (capacitatea categorica $i separata a atitudinilor, actiunilor$i impulsurilor favorabile Romaniei, Rusiei sau pastrarii statalitatii moldovene$ti). Abia indecembrie 1991 Rusia si-a aratat disponibilitatea de a stabili relatii diplomatice cu Moldova $iaceasta numai dupa ce, la 17 decembrie, Romania a recunoscut oficial independenta noiiFederatii Ruse iar Moldova, la randul ei, a acceptat sä participe la crearea Comunitatii StatelorIndependente. In mod absolut corect, Gh. Cojocaru formuleaza aceasta concluzie categorica:recunoqterea independentei Republicii Moldova de catre Rusia in conjunctura de la srar$itulanului 1991 $i aici iese in evidenta importanta politica in sine a acestui gest al Moscoveia dat semnalul spargerii zidului unei izolari internationale a Moldovei" (p. 42).

Unirea cu Romania considera mai departe autorul nu ar fi avut destule sanse in adoua parte a anului 1991 datorita unor factori precum dezbinarea elitelor politice chi$inauiene

inceputul dennembrarii teritoriale a Moldovei (diferendul transnistrean); imagineadeformata a unei Românii lipsite de atractivitate; stationarea trupelor ruse pe malurile Nistrului(p. 42); nu in cele din urma, evenimentele de forta de la Bucure$ti, precum invazia minerilor $idemisia guvernului reformist al lui Petre Roman.

0 analiza chirurgicala" se releva din capitolele dedicate relatiilor RepubliciiMoldova cu Rusia i Ucraina. Este, nu avem Indoiala, cea mai buna perspectiva de acest fel(implicata fiind $i Romania) scrisa in ultimul deceniu, un exemplu ce ar trebui urmat $i decatre putinii cercetatori ai problemei de la Bucure$ti sau din alte mari centre romanelti.Gh.E. Cojocaru ofera o explicatie inedita, dar pertinenta, asupra permanentelor pertractari aleChi$inaului cu C.S.I. i Uniunea Europeana $i, la fel, asupra infrangerii lamentabile, in izolare,a tinerei diplomatii moldovenesti: dorinta de a impaca i capra i varza, quata inneprofesionalism, ascunde hatrenia unor lideri veniti in politica preponderent din agricultura,cu increderea ca preceptele «diplomatiei» tarane$ti, devenite cu timpul colhoznice, de a-imenaja pe toti acei de care depinde sau ar putea depinde candva rezolvarea vreunei chestiuni,sunt general aplicabile, inclusiv in domeniul modelarii relatiilor interstatale ale RepubliciiMoldova, la acest sfar$it de secol «internetizat»" (p. 117).

Autorul se refera, In expunerea diferitelor programe (adesea nerealiste) de politicaexterna ale Moldovei, la gravele dezechilibre dintre discursurile i proiectele diplomatiei de laChi$inau, pe de o parte, $i actiunile intreprinse in realitate, pe de alta. Astfel, cu greu s-ar gasimomente in care vreun membru al guvernului ar afirma.,ceva contrar integrarii in structurileinstitutionale europene (inclusiv in Uniunea Europeana). In acelasi timp, insa, s-a promovat inpermanenta (cu foarte putine exceptii) o strategie general valabila, de integrare in ComunitateaStatelor Independente $i in sfera de influenta a Federatiei Ruse. Gheorghe E. Cojocaru gase$te,credem, una dintre explicatiile posibile cele mai elocvente: Amplitudinea proiectuluieuropean scoate in evidenta complexele clasei politice moldovene, care, de$i Ii afiseaza cuprea multa staruinta vocatia europeana, se simte o provinciala u o straina intre elitele Europei

atunci, pentru compensa aceste frustari, se arunca in atmosfera familialä a ComunitatiiStatelor Independente" (p. 121).

In ceea ce prive$te raporturile dintre Republica Moldova $i S.U.A., foarte atentaanaliza a lui Gh. Cojocaru demonstreaza ca ele se situeaza in planurile strategice ale Casei

a-si

pi

pi

www.dacoromanica.ro


Albe, intre Ucraina, declaratA de Washington drept zonA de interes national american,Romania care construieste o relatie de parteneriat strategic cu S.U.A. Suntem de acord cuautorul in ceea ce priveste interesele americane in Moldova (polivalente", p. 184), dar credemcä abia o integrare a Romaniei in N.A.T.O. i o prezentA politicA i economicA mult maidinamicA a Americii in Ucraina vor trasa definitive i raporturile cu guvernul de la ChisinAu.Simpla implicare in rezolvarea diplomaticA a diferendului transnistriean nu relevA atatimportanta regiunii pentru Casa Alba, cat incercarea de a controla/democratiza regiunile rebeledin spatiul exsovietic si de a le scoate de sub influenta directA a Moscovei. Iar deciziileAdministatiflor de la Washington de a ajuta economic si politic Moldova, impreunA cueforturile de a o integra in institutii euroatlantice importante, pot da speranta cA frontierelespatiului economic, politic si de securitate european nu se vor opri la Prut.

In ceea ce priveste premisele unei posibi le integrari a Republicii Moldova in UniuneaEuropeanA, Gheorghe E. Cojocaru se dovedeste de o luciditate care, la prima vedere, loveste.$i aceasta pentru cl autorul nu evitA nici una dintre problemele directe care trebuie abordate:Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, nu a amintit mAcar guvernul de laChisinAu; Republica Moldova nu a inaintat o cerere oficialA de aderare la U.E. (cand primulministru reformist, Ion Sturza, a dorit sA facA acest lucru, a fost demis); 2/3 din comertulmoldovean se indreaptA spre Rusia, Ucraina i Belarus (p. 199-200). In plus, autorul scoate inevidentA IncA un aspect inedit, dacA nu de-a dreptul stupefiant pentru a caracteriza naivitateasau reaua credintA a elitei politice moldovenesti: In mediile politice de la ChisinAu continua sAse creadA cA perspectiva aderarii Republicii Moldova la structurile europene, i in primul randla Uniunea EuropeanA, este pe deplin compatibilA cu aflarea in cadrul ComunitAtii State lorIndependente" (p. 202).

Conform concluziilor conturate de cAtre autor insui, Republica Moldova, in mai binede un deceniu de existenta de sine-stAtAtoare, a intarziat in formarea unui mesaj coerent" insfera politicii externe, lAsandu-se atrasA in captivitatea unui conglomerat de state euroasiaticesi IndepArtandu-se si mai mult de orizonturile lumii libere". In acelasi timp, statul moldoveanare nevoie stringente de redefmirea strategiilor sale diplomatice.

Credem cA volumul de studii al lui Gheorghe E. Cojocaru reprezintA cea mai bunAanalizA a problematicii, apArutA panA in present. Cu atat mai mult ne sporeste regretul cA,datoritA incapacitAtii structurilor de difuzare din cele doul pArti ale Prutului, ea rAmaneaproape necunoscutA publicului larg din Romania, un public incA neavizat cu actualitatea de laChisinAu. RAmâne, InsA, speranta cA autorul va gasi resursele necesare pentru a completaaceste neajunsuri, fie prin reeditAri, fie printr-un nou tiraj, ceva mai consistent.

Florin Anghel

ADRIAN-SILVAN IONESCU, Cruce 41 Semi luta Relzboiul ruso-turc din 18531854 in chipurili imagini, Bucuresti, Edit. Biblioteca Bucurestilor, 2001, 236 p.

Reputat specialist al istoriei artei si mentalitAtilor din epoca moderd,Adrian-Silvan Ionescu consacrA lucrarea de fatA unui subiect inedit: activitatea artistilordocumentaristi si a corespondentilor de front in timpul razboiului ruso-turc din 1853-1854.

I Din bogata bibliografie a autorului amintim titlurile: Trista istorie a preeriei, Sucure§-ti, 1998, 240 p.;Artifti documentarifti corespondenti de front in spaliul ronidnesc 1828-1878, Bucure5ti, 1997, 483p; Invdfa-mdntul artistic romeinesc 1830-1892, Bucure§ti, 1999, 431 p.; Portrete in istoria artei

si

www.dacoromanica.ro


Cartea este alcatuita din sase capitole, precedate de un Cuveint inainte semnat deDinu C. Giurescu si de o lamuritoare Introducere, in care autorul subliniaza faptul carãzboiul Crimeei nu a constituit obiect de studiu" al cercetatorilor romani in ultimajumatate de secol, prea putine fiind contributiile dedicate acestui eveniment militar cuimportante consecinte politico-diplomatice pentru spatiul Europei centro-orientale. De lainceput se precizeaza ca In timpul acestui conflict ia nastere reportajul de razboi,protagonisti ai acestuia fi ind initial amatori inzestrati cu talent literar sau artistic, iar apoiprofesionisti. Astfel apar noi meserii: de corespondent de razboi si de artist special" .Ziarele i revistele ilustrate isi trimit pe front angajatii spre a fi martori ai confruntarilormilitare i folosesc fotografia ca mijloc eficace, rapid si veridic de redare a realitatii.

In primul capitol, Reporteri i cronicari francezi ai reizboiului ruso-otoman(p. 11-87), se prezinta contributiile consistente ale desenatorilor, pictorilor, gravorilorfrancezi, multi dintre ei cunoscatori directi ai spatiului romanesc. Primul dintre cei evocatieste Jules-Joseph-Augustin Laurens, cel care I-a insotit pe inginerul de mine XavierHommaire de Bell in calatoria sa prin Dobrogea si Moldova si care ii va ilustra cele cloudarticole dedicate acestor locuri. Stampe in care apar portretele comandantilor militari vor fisemnate de Marie Alexandre Alophe, Johann Friedrich Hesse (ultimul reproducandportretele printului Grigore Sturdza si al lui Constantin Obedeanu). Cele mai multe schitesunt gazduite in paginile celebrei revisle pariziene L'Illustration" i apar sub semnaturileCharles Daussault, Jean Baptiste-Hanri Durand Brager, Henry Valentin, doctorulF. Quesnay, doctorul Camille Allard. Autorul se opreste cu deosebire asupra lui TheodoreValerio, care in albumul din 1854 intitulat Les populations des Provinces Danubiennes en1854 a imortalizat i doua figuri romanesti in desenele Femeie valahei din satul Tunar §iDorobanf de sat valah. Dintre corespondentii de presa considerati reprezentantiidocumentarismului artistic pur sunt amintiti Isidore Alexandre Auguste Pils si Jean LouisErnst Meissonier. Personalitatea fascinanta a lui Constantin Guys de Saint-Héléne, unuldintre fondatorii periodicelor ilustrate britanice Punch" si The Illustrated London News",este redata prin intermediul articolelor dedicate de Baudelaire acestui bizar- artist, care s-acomplacut intr-un misterios anonimat. Autorul a studiat volumele revistei londoneze TheIllusttrated London News" si a identificat numeroase desene ale lui Guys grupate sub titlulSketches from Kalafat and Widdin.

Militarilor i specialistilor britanici le este dedicat urmatorul capitol (p. 87-96).Desenele unor anonimi ofiteri de marina au aparut in The Illustrated London News", iarEdward Alfred Goodall si William Simpson sunt autorii acuarelelor apreciate de reginaVictoria.

Al treilea capitol este inchinat reporterilor de limba germana (p. 96-109), ale carordesene au aparut in Illustrite Zeitung" din Leipzig. Deoarece schitele erau anonime,Adrian-Silvan lonescu identifica doi virtuali autori: Willibald Richter, acuarelist vienez,Adolf Schreyer. Pe baza unor studii amanuntite, istoricul de arta stabileste paternitatealucrarii Intoarcerea prinfului .Ftirbei de la Viena, atribuind-o lui Carol Wahlstein.

Gravurile ce au avut drept sursa de inspiratie razboiul Crimeei sunt subiectulcapitolului IV (p. 109-128). Sunt analizate lucrarile semnate de Matthias Trentsensky,Albrecht Adam, celebru pictor bavarez, Max Beeger si Albert Adam ultimii doi autoriiunui album Episodes de la Guerre d'Orient Francois Constant Més, Joseph-Louis-

romdnerti, Danemarca, 2001, 149 p.; Moda romdneascti 1790-1850: 'Imre Stambul si Paris, Bucure*ti,2000, 154 p. etc.

si

,

www.dacoromanica.ro

9 Note §i recenzii 287

Hippolyte Bellangé, Carl Lanzandelli. Ca reprezentanti ai scolii rusesti, autorul Ii evoca peWilhelm Georg Timm, Nikolai Berg, Alexei Petrovici Bogoliubov.

Ultimele doua capitole sunt consacrate activitatii lui Theodor Aman si CarolSzathmari. Af lat la Paris in momentul declansarii razboiului, Theodor Aman II roaga peprietenul säu Barbu Iscovescu, apreciat in cercurile constantinopolitane, sa-i trimitadocumentatia pentru a reda inclestarea ruso-otomana de la Oltenita. Tabloul &Italia de laOltenycz este foarte apreciat de presa de specialitate din capitala Frantei, iar pictorul II oferasultanului. In prezent pictura se afla expusä la Dolmabahce Sarayi, fiind identificata deAdrian-Silvan lonescu. In 1854 Aman viziteaza campurile de bane din Crimeea i reusestesa-si surprinda contemporanii prin cele doua panze, Bátalia de la Alma i Lupta de laSevastopol.

Carol Szathmari este primul reporter fotograf de razboi cunoscut din lume. 5i-aexpus fotografrile din timpul razboiului Crimeei in cadrul Expozitiei Universale de la Parisdin 1855 sub forma unui album, care Oita de curand pareayierdut. Cautarile neobosite alelui Adrian-Silvan lonescu au fost incununate de succes. In septembrie 1993 in MuzeulInternational de Fotografie de la Casa George Eastman din Rochester, New York, aidentificat trei fotografii din albumul lui Szathmari, iar alte 13 au fost descoperite la sugestiasa in colectiile coroanei britanice.

Alti fotografi care au imortalizat evenimentele i personalitatile razboiului au fostenglezii Roger Fenton si James Robertson si farmacistul militar austriac Ludwig Angeron.

Lucrarea se incheie cu un capitol de concluzii, rezumatul in limba engleza, obibliografie selectiva, un indice de nume de artisti si ilustratii.

Incursiunile in istoria tumultoasa a acelor ani, intretaiate de informatii biografice sianalize minutioase ale stampelor sau fotografiilor prezentate, fac din lectura cartii semnatede Adrian-Silvan Ionescu o delectare atat pentru omul de stiinta, cat i pentru oricare sufletimpatimit de frumps.

Raluca Tomi

VIORICA MOISUC, Istoria relatiilor internationale pand la mylocul secolului al XX-lea,Bucuresti, Edit. FundatieiRomania de Maine, 2002, 320 p.

Programata a fi o culegere de lectii predate la Universitatea Spiru Haret" dinBucuresti, un curs universitar, distinsa profesoara Viorica Moisuc a realizat o lucrarestiintifica referitoare la relatiile internationale, cu deosebire cele din perioada contemporana,in care, asa cum era si normal, ponderea cea mai mare a documentelor se refera la pozitiaRomaniei in diferite conjuncturi internationale. Cartea este scrisa sub inraurirea conceptiilorde politica externa ale lui Nicolae Titulescu: Nu de revizuirea tratatelor are nevoieomenirea, ci de revizuirea propriilor judecati. $i cand viata internationala va incepe sadevina ceea ce trebuie sa fie, cand ea va asigura omului, oriunde s-ar gasi, drepturile sacrecare deriva pur i simplu din fiinta lui de om, and noi generatiuni, care nu cunosc nimic dinurile i prejudecatile nostre, ne vor lua locul, fruntaria nu va mai avea irnportanta exageratace o are azi". Acest citat, care ar fi putut fi pus ca motto al cartii, defineste cum nu se poatemai clar si personalitatea autoarei. Putem spune ca este vorba de o carte de actualitate, cuinvataminte ce se adreseaza studentilor, dar ar fi deosebit de utile si oamenilor politici, celorresponsabili de destinul tarii.

De aici si dificultatea recenzarii unei astfel de lucrari, ea putand fi doar semnalata.

www.dacoromanica.ro


Daca in primele capitole gasim consideratii generale asupra statului i teritoriuluisdu, a notiunilor despre pace si justitie internationale, pace si securitate, sau un capitol intreg(al treilea) dedicat istoriei tratatelor, acordurilor, conventiilor, incepand cu capitolul alIV-lea, intitulat Principii de organizare politica a lumii in secolul nationalitettilor", intrdmin lumea concretà a istoriei universale moderne de la Revolutia francezd din 1789 laCongresul de pace de la Paris din 1856, oprindu-ne la analiza succintä a problemelor dincentrul i sud-estul Europei, ca zond a confruntärii marilor puteri, si desigur, Romania incadrul acestora pand la izbucnirea primului rdzboi mondial.

Capitolele V 5i VI sintetizeazd situatia Europei dupd incheierea primului rdzboimondial cu triumful principiului nationalitätilor 5i aparitia de noi state, cu referire speciald lastatul national unitar roman, dar i la organizarea pacii 5i securitätii generale, incluzandprincipiile fundamentale ale Societatii Natiunilor asa cum au fost formulate in unanimitatein plenul Conferintei de Pace la 25 ianuarie 1919.

Problematica securitatii regionale in centrul i sud-estul Europei, cu detaliereaprevederilor Micii intelegeri, ale intelegerii Balcanice, a pozitiilor Marilor Puteri, precum 5ichestiunea securitätii regionale in Europa de nord 5i de räsarit, sunt cuprinse in capitoleleVII 5i VIII (p. 147-188), capitolul al IX-lea find dedicat in intregime organizdrii regionalepe continentul american, de la analizarea unor doctrine din secolul al XIX-lea pand la Pactulde neagresiune 5i de conciliatiune semnat la Rio de Janeiro (1933), ConferintelePanamericane (Montevideo, decembrie 1933, Buenos-Aires, decembrie 1936). Autoareaanalizeaza cu discernämant i interpreteazd cu obiectivitate documentele elaborate dediferite foruri internationale, semnaland unele diferente de mentalitate in ceea ce privesteaparitia in Europa a revizionismului i revansismului, tratate cu atentie in capitolul al X-lea,ca 5i politica de appeasement" a marilor puteri 5i subminarea securitatii statelor micimijlocii, din capitolul al XI-lea.

in a doua parte a cartii, capitolele X1I-XV, se referd la drumul spre rdzboi":agresiunea Japoniei contra Chinei (1931), caderea Etiopiei sub ocupatia Italiei In urmainvaziei din octombrie 1935, actul agresiv german din 7 martie 1936 de ocupare a zoneidemilitarizate rhenane, rdzboiul civil din Spania i internationalizarea lui, caderea Austrieia Cehoslovaciei sub ocupatie germand 5i ungard, desträmarea Cehoslovaciei, cotropireaUcrainei subcarpatice, teme grave, dureroase, tratate cu obiectivitate, fiecare actiune findcomentata pe baza de documente. Nu ne este clar de ce autoarea a omis agresiunea lieiasupra Albaniei de la 7 aprilie 1939. Tot in aceasta parte, in capitolul al XIII-lea, suntinserate date 5i fapte despre intelegerile secrete germano-sovietice, ocuparea Polonieideclansarea celui de-al doilea rdzboi mondial.

Vorbind despre dezmembrarea Românier, autoarea incepe cu un verdict clar:Prdbusirea Romaniei Mari in vara anului 1940 a fost rezultatul intelegerii sovieto-germanedin august 1939, manifestata in contextul politicii conciliatoriste franco-britanice timp decloud decenii" (p. 277). Acest capitol este cel mai dens ca informatie, dar 5i cel maiinteresant pentru intelegerea evenimentelor din timpul celui de-al doilea rdzboi mondial 5i aconsecintelor acestora.

Urmdtoarele cloud capitole sunt intitulate Organizarea postbelicd a lumii pe bazaintelegerilor secrete interaliate din anii rdzboiului §i Situatia internationald a Romdniei1944-1947: Conventia de armistitiu i Tratatul de Pace cu Natiunile Unite consfintescocupatia sovieticd.

Textul cartii este insotit de o bogatd Bibliografie generald utild pentruprecum 5i de harti ce intregesc imaginea unor situatii geopolitice provocate de acorduri sautratate internationale.

specialisti,

si

5i

si

www.dacoromanica.ro

1 I Note si recenzii 289

Am arAtat Inca de la inceput cA avern de a face cu o lucrare stiintificA de amploare,cu multe evenimente, date si interpretari de specialitate, unele proprii autoarei, cercetatoarede inaltd tinuta si probietate profesionala, dar i &seal devotat pregatirii tinerei generatii inspiritul obiectivitatii (sine ira et studio), fapt ce ne indrituieste sa recomandam cu cAldurdaleasa pretuire aceastA carte fundamentala in cercetarea istoriei relatiilor internationale. Deremarcat eforturile editurii de a edita o lucrare atat de pretentioasa, mai ales din punct devedere al culegerii si corecturii.

Cristia Maksutovici

PAUL PALTANEA, Neamul logofatului Costache Conachi, Bucuresti,Edit. Albatros, 2001,368 p.

Cartea dedicata de Paul PaltAnea familiei logofatului Costache Conachi depasestelimitele demersului genealogic pe care si-I propune autorul, oferind cititorului schita uneifresce de familie cuprinzdnd opt generatii, a cArei piesa centrala este personalitatea poetului

dregatorului domnesc Alexandru (Costache) Conachi.Primul capitol trateaza originile familiei, trectind in revistA diversele teorii

vehiculate incepAnd din secolul al XIX-lea in aceasta privinta, care ii vedeau pe boieriiConachi fie fanarioti, fie descendenti dintr-un boier al lui Ion Voda cel Cumplit. Plecand dela genealogia publicatA de Emanuel Conachi-Vogoride, care afirma obarsia moldoveneascaa familiei, Paul Paltanea aratA cA boierii Conachi se trageau din neamul razesilor Goescu(p. 8). Autorul Ii urmareste pe toti membrii acestui neam mentionati in documente Inca dinultimii ani ai secolului al XVI-lea, ajungand in cele din urtna la vdtaful Golae, care a trait ina doua parte a secolului al XVH-lea, tatal lui Angheluta din Galati, din care se pare ca audescins Conachestii. Acest Angheluta nu a avut rang boieresc, fiind insa negustor de succesin Galati.

Urmeaza un capitol dedicat boierilor Conachesti, incepand cu Constantin, care aajuns mare comis si a murit in 1742, primul membru al familiei care a purtat numele deConache, mentionat pentru prima oara in 1729 (p. 17). Dintre cei doi fii ai lui ConstantinConachi, loan a murit de tank, probabil ucis de negustori turci din Trapezunt (p. 25-26). Celde-al doilea fiu, Costache, postelnicel, comis, ispravnic, apoi in timpul domniei lui GrigoreCallimachi (1761-1764) membru al Divanului domnesc, mare paharnic, devenit ulteriorspatar, avea sA se numere printre boierii semnatari ai arzului din 1774. Mare vornic in timpulcelei de-a doua domnii a lui Grigore III Ghica (1774-1777), Costache Conachi a murit in1779. Proprietar de mosii pe care nu obisnuia sA le arendeze (p. 35), de dughene i crAsme,camatar, a fost insa interesat de cultura, find un pasionat cumparator de carti. A avut 3 fii,Constantin, mort tank i fra urmasi, Manolache i Gavril. Manolache a urmat tatalui sau,devenind mare armas, stolnic, ispravnic, apoi in 1783 ban. Dupd schimbarea domniei, in1786, Manolache Ii mentinea slujbele, fi ind ispravnic al tinutului Tutova. Deplangandlacunele documentare cu privire la cariera acestui membru al familiei Conachi, autorul arataa in anii urrnAtori acesta pare sa fi detinut in continuare functii importante, ca cele deispravnic de Tecuci, parcalab de Covurlui, vornic al 'Fara de Jos. De asemenea, arata PaulPAltanea, calitatile sale, destoinicia cu care si-a indeplinit functiile i inrudirile cu familiiinfluente ca Sturdza si Cantacuzino au asigurat boierului Manolache Conachi prestigiu insocietatea moldoveneasca a vremii (p. 45). Aceasta i averile de care dispunea explicainclinatia sa catre fastul oriental. Continufind ceea ce pare sä fi fost deja o traditie in familiasa, Manolache s-a ingrijit de biblioteca personala, in care a adunat i cArti rare. A fost

si

si

www.dacoromanica.ro


casatorit de cloud ori si a avut patru copii, trei fiice i un fiu, Alexandru, zis Costache,logoatul i poetul moldovean.

Gavril, fratele lui Manolache, a urmat la randul ski cariera publica, ajungandpostelnic, mare pitar, stolnic, ispravnic de Tutova, mare vornic al Tarii de Sus. Innumeroasele misiuni de delimitdri de mosii cfistigat prestigiul de bun geometru"(p. 55). In 1803 domnitorul Alexandru Moruzi, aflat in a doua sa domnie (1802-1806), ilnumea printre epitropii scold de limbd greaca si romand pe care o infiinta la Barlad (p. 57),slujbA de care pare O. se fi achitat foarte bine, ceea ce Paul Pdltanea explica prin nivelul sdude culturd si prin experienta pe care o dobandise in evaluarea dascAlilor din anii andavusese in grija educatia propriilor copii. In perioada ocupatiei rusesti din timpul rAzboiuluiruso-turc din 1806-1812 a sprijinit autoritAtile rusesti. Autorul considerd cd participarea luiGavril Conachi la viata politica si culturald a tarii nu reiese in intregime din documentelecunoscute (p. 62). Cult, detinand o bibliotecA bogata mostenitA de la OW ski i completatacu carti cumpArate, printre altele, si de la Viena, influentat de iluminismul european, a tinutsA ti educe copiii in spiritul vremii, angajand dascAli francezi i germani, care sA Ii invetenu numai greaca, dar i franceza, latina i germana (p. 62). $i-a trimis fiii la studii la Viena,Budapesta si Jena (p. 300). $i-a permis sd facd toate aceste cheltuieli datoritA averii pe care astiut sä o agoniseascA i atentiei cu care si-a administrat-o (p.68).

Prima flied a lui Manolache Conachi a fost Catrina, nascuta inainte de 1775.Casatorita inainte de 1803 cu IonitA Sturdza de la Oboroceni, i-a supravietuit acestuia timpde mai bine 16 ani, murind in 1827. S-a strAduit sä ii administreze cat mai bine averile sineavfind copii a fAcut numeroase danii Bisericii. La moartea sa a cerut prin testamenteliberarea tuturor robilor sdi tigani (p. 72). Sora sa, Ileana, a fost casatbrita cu poetul AlecuBeldiman si a avut un fiu Vasile. A murit Canard, inainte de 1803, cand sotul sail era dejarecasAtorit. Cel de-al treilea i ultimul copil nAscut lui Manolache Conachi primei salesotii, Ileana Cantacuzino, a fost Alexandru, numit Costache.

Capitolul al treilea i cel mai cuprinzator este rezervat logofatului CostacheConachi. Autorul incepe prin a-i prezenta cariera dregatoreascd, desfasuratd de-a lungulprimei jumatati a secolului al XIX-lea, intr-o perioadd atat de importanta pentru istoriaPrincipatelor. Dupd studii desfasurate se pare exclusiv in Moldova, tandrul Conachi Iiincepea cariera publica, devenind comis in 1802; in 1806 era ispravnic de Tecuci, iar in1816 vornic al Iasilor. In 1821 s-a declarat impotriva eteristilor, flind semnatarul unuimemoriu adresat tarului Rusiei. Retras in Basarabia, existd indicii eà ar fi facut parte din lojamasonicd infiintata de fostul domnitor Mihail Sutu. In 1822 I-a sustinut pe noul domnpamantean, lonita Sandu Sturdza (1822-1828), exprimandu-si sperano cd aceastd nouddomnie avea sa reprezinte inceputul unei noi etape in dezvoltarea Moldovei. A fost marepostelnic si apoi vistiernic la inceputul domniei lui Sturdza. In timpul razboiului ruso-turcdin 1828-1829 a colaborat cu autoritatile rusesti. Este bine cunoscutA activitatea sa dintimpul redactdrii Regulamentelor organice. Dupd 1832 a facut parte din Sfatul Administrativsi a participat la intensa activitate legislativd din acea perioada. Nemultumit de evolutiasituatiei din tara, avea sä intre In cele din urma in opozitie deschisa fata de domnie.Sanatatea sa s-a deteriorat treptat §i a murit in 1849.

AlAturi de cariera publica, boierul Costache Conachi a §tiut sa I§i administrezeaverile. Mare proprietar de mo§ii, interesat de agricultura, Conachi supraveghea Indeaproapecultivarea pamanturilor sale. In plus, cre§tea animale, avea livezi §i vii, gradini §i mori. Adat §i a luat mo§ii in arenda. Dincolo de agricultura §i valorificarea produselor acesteia,Costache Conachi s-a interesat §i de Intreprinderi moderne, organizand pe mo§iile sale ofabrica", in realitate un mic atelier de farfurii, iar la Negri§oara a inceput exploatarea

si-a

st

www.dacoromanica.ro


zacamintelor de fier (p. 230). Banii obtinuti din activitatile sale i-au permis sa facacarnatarie. Citându-1 pe lorga, autorul 11 considera pe Conachi un bun gospodar" i unexcelent cultivator" (p. 244).

Poetul Costache Conachi a ramas in istoria literaturii române drept unul dintreprecursorii literaturii romantice autohtone. Prin poeziile, piesele de teatru in versuritraducerile sale din franceza i engleza a contribuit la dezvoltarea limbii române literaremoderne. Asemeni oricarui boier al vremii, a fost ctitor i binef'acator de biserici, in ciudazgarceniei pentru care era renumit in viata de zi cu zi. Casatorit din dragoste in a douatinerete cu vaduva prietenului sau Petrache Negre, a avut o flick Ecaterina.

Capitolul final al lucrarii este dedicat celorlalti boieri Conacheiti. MarghioalaConachi a fost ultimul copil al lui Manolache Conachi, sora vitrega a Catrinei, a Ilenei i alui Costache Conachi. Casatorita Bali, a fost mama caimacamului Moldovei Teodordin timpul unirii. Vaduva s-a recasatorit cu Iordache Catargiu, de care s-a despanit.

lonita-loanichie Conachi s-a näscut in 1778 i a fost primul fiu al lui GavrilConachi. A primit o educatie moderna, studiind latina I ngermana. preajma anului 1800 seafla la studii, la Viena. S-a calugarit. A fost cel mai longeviv dintre fratii sai, cu moartea luiin 1860 stingdndu-se ramura descendentilor lui Gavril Conachi. Costache Conachi a fostfratele lui Ionita-loanichie Conachi. Si-a inceput educatia acasa cu dascali straini angajati detatal säu, studiind germana, latina, franceza, filozofia. S-a inscris apoi la AcademiaDomneasca de la Iasi. 5i-a constituit o biblioteca personala i si-a continuat studiile laViena. Paul Paltanea ofera multe detalii despre perioada studiilor sale in strainatate. Dupa oscurta oprire la Budapesta, s-a inscris in 1803 la Universitatea din Jena. Din pacate,constitutia sa bolnavicioasa 1-a impiedicat sa Ii valorifice potentialul intelectual i educatia.Revenit in tara, dupa 1810 starea sanatatii sale pare sä se fi deteriorat constant ii a murit la odata necunoscuta, dupa 10 iulie 1813. Autorul aminteite lipsa numelui sau dintr-unpomelnic din 1836, dar nu interpreteaza informatia. Nastasia Conachi a fost sora celor doide mai sus. Casatoritä de foarte timpuriu cu caminarul Toader Bali, se pare ca au avut ocasatorie fericita. A murit foarte tanara, candva in iarna 1801/1802. Nici unul din copiii sainu a trait. Vasile, fratele lui lonita, al lui Costache i al Nastasiei, pare sa fi suferit dinpricina aceleiai constitutii bolnavicioase a tuturor copiilor lui Gavril Conachi i ai MariuteiCostache. Starea sanatatii lui Vasile 1-a determinat pe mai säu sa II trimita la medici laViena, frä rezultate insa. In ciuda sfaturilor medicilor, s-a casatorit inainte de 1810 cuElena Manu. A murit in 1811, iar singurul sat' fiu i-a supraviewit pentru foarte scurt timp.Familia Conachi a intrat imediat dupa aceea intr-un conflict de durata cu vaduva sa, ElenaManu-Conachi. Ileana Conachi a fost ultima nascuta in familia lui Gavril Conachi.Casatorita in 1802 cu Alecu Callimachi, au avut doi copii, pe Ruxandra i Xenofon. A muritin 1811. Ruxandra a fost casatorita de douà ori, cu Stefan Catargiu i apoi cu Alecu Rosetti-Rosnovanu, murind in 1892. Xenofon a murit insa tank i frä descendenti, in 1824.

Ecaterina (Cocuta) a fost unicul copil al logofatului Costache Conachi. Si-a inceputeducatia in casa parinteasca. Din ratiuni politice a fost casatorita de tatal sau cu NicolaeVogoride, cu care s-a aflat in conflict Inca din primii ani de convietuire. Inca de la jumatateaanilor '50 a inceput sa traiasca din ce in ce mai mult in strainatate, in Franta i Italia. Dunamoartea primului sau sot, s-a recasatorit cu Emanuele Ruspoli. A avut noua copii, din carei-au supravietuit opt. Pe linia Vogoride, singurul sat' fiu, Emanuel, nu a avut urmaii. Restulfamiliei s-a stabilit treptat in strainatate.

In prezentarea fiecarui boier in parte, autorul urmeaza acelaii model, pornind de lacariera publica, trecând prin averile stapanite i incheind cu informatii desprefamilia acestuia: casatoriile i copiii. De remarcat ca nu se limiteaza la a-i prezenta pe

si

Bals,

i mosiile

si

si

www.dacoromanica.ro

292 Note $i. recenzii 14

boierii Conache$ti, ci $i pe surorile $i fiicele acestora. In cazul acestora din urma, atentiaautorului se orienteaza in doua directii: pe de o parte sunt mentionate aliantele matrimonialeale acestora, iar pe de alta este urmarita activitatea !or in prezervarea $i sporirea averilor pecare le detineau, creionandu-se astfel portretele unor membre dinamice ale boierimiimoldovene$ti a vremii. Este urmaritA cu interes evolutia unei familii boiere$ti, de lanegustorii galateni ridicati din randul raze$ilor in secolul al XVII-lea, pana la reprezentantulsat' cel mai de seama, logofatul Costache Conachi (1778-1849).

Acordând mare atentie detaliilor, Paul Paltanea consemneaza toate dateledisponibile referitoare la boierii Conache$ti, aducand in plus date noi, in completarea saucorectarea celor deja cunoscute. Cartea domniei sale constituie un excelent instrument delucru.

In plus, este de remarcat, dupa cum anticipam in introducere, cA dincolo deinformatiile genealogice referitoare la boierii Conache$ti, autorul aduce o serie de informatiivaloroase cu privire la viata acestora $i a familiei lor, schitand traditia preocuparilor pentrucultura de-a lungul a mai multor generatii de boieri cumparatori de carte, care s-au interesatde educatia copiilor lor, atat baieti cat $i fete, care au fost printre primii romani care si-autrimis fiii la studii la universitati occidentale, dar care au sprijinit in acela$i timp sidezvoltarea invatAmantului local. Istoria familiei Conachi, ap cum este ea punctatA inaceastA carte: il sugereaza pe Costache Conachi fAra a-i contesta meritele personale dreptprodusul firesc, mai inzestrat $i poate mai norocos, al unui mediu familial educat $i rafinat.Poate ca aceasta lucrare a lui Paul Paltanea, alaturi de celelalte contributii ale domniei sale $iale altor cercetatori români $i straini, va constitui baza documentara pentru o lucrare care saanalizeze intr-o perspectiva cel putin regionala mediile educate ale societatii PrincipatelorRomane in a doua jumatate a secolului al XVIH-lea $i relatia acestora nu numai cu culturagreaca sau franceza, ci $i cu cea central-europeana, ga-numita cultura germana, adeseasubevaluata de istoriografia romana.

Adriana Gheorghe

VIRGILIU Z. TEODORESCU, Cronied bucureVeanei 1877-1878, Bucure$ti,Edit. Ministerului de Interne, 1997,254 p.

Pe land istorie evenimentiala, pe langa momentele de glorie ale cAmpurilor delupta sau frazele memorabile pronuntate de oamenii politici in confruntarile parlamentare, oepoca trebuie abordata $i prin analizarea cotidianului, prin studiul mentalitatilor, al modelor$i comportamentului oamenilor comuni, participanti directi sau martori pasivi la faurireaunei noi epoci. Razboiului de independentA i-au fost dedicate tomuri impresionanteincepand chiar din perioada imediat urmatoare incheierii sale $i pana in zilele noastre.Majoritatea se ocupau de aspectele militare, diplomatice $i politice, de cele tehnice $istrategice $i, eventual, de reflectarea evenimentelor in literatura $i arta contemporana sauulterioara.

Lucrarea lui Virgiliu Z. Teodorescu vine sa cornpleteze o zona alba a acelei epocide mare entuziasm $i efervescenta patriotica. Autorul se apropie de tumultuo$ii ani1877-1878 cu detaprea pietonului intelectual care $tie O. vada $i sa descopere in case $istrazi o istorie vie, pe care trecatorul obipuit o ignora. Cartea se constituie intr-un ghid deturism cultural $i o invitatie la plimbare istorica $i sentimentala prin Capita la. Ea i$i poartalectorul pe arterele principale ale ora$ului, din Piata Palatului pe Ca lea Mogo$oaiei (devenitade atunci Ca lea Victoriei) in sus $i in jos, la Teatrul National in fata caruia a fost primita

www.dacoromanica.ro


defilarea trupelor victorioase in ziva de 8 octombrie 1878 , pe strdzile Brezoianu, Sarindar,Academiei, Doamnei, Eforie, Lipscani, Pitar Mos, spre *oseaua Kiseleff si pe arterelemarginase. Peste tot face prezentAri aproape monografice asupra fiecarei case si a locatarilorsuccesivi, a contributiei lor la epopeea Independentei, fiecare dupa puterile sale: unii donaujumdtate din salariu pe toatA perioada rdzboiului pentru dotarea armatei, altii ofereau tutun sipaine pentru indestularea soldatilor, orz pentru cai, scamA pentru raniti, cojoace, flanele siciorapi de land pentru combatanti. Serate caritabile, concerte si conferinte erau menite sAstrangA fonduri pentru raniti, vdcluve si orfani de razboi. Un aport esemial a avut in acestsens Ateneul Roman si membrii sAi aflAm astfel cd sedintele acestuia se tineau in casele luiCostache Ghica din preajma Cimigiului, unde institutia a functionat timp de 23 de ani, pandla construirea propriei clAdiri, in 1888.

Rolul plasticienilor la imortalizarea unor imagini intrate de mult in constiintanationald este bine prezentat prin evocarea operelor lui Nicolae Grigorescu, Sava Hentia,G.D. Mirea si Carol Szathmari. Magazinul Gebauer, specializat in instrumente muzicale sipartituri, oferea adesea vitrinele sale pentru expunerea acestor lucrari, mult admirate depublic. Gazetarul Frederic Dame cel ce, in mod eronat, a anuntat cAderea Plevnei inaintede vreme, producand un mare scandal a consacrat un amplu studiu activitAtii de reporterde front a lui Grigorescu, intitulat Arta in timpul rãzboiului. &bite pentru schite.

Ajungand pe str. Clementei (astAzi C.A. Rosetti), autorul descrie casa pictoruluiTheodor Aman si subliniazd contributia acestuia la crearea insemnelor regalitAtii sceptrul,coroana de otel, modelul ordinului Coroana Romanier addugand cd (...) a mai realizatsi o suitA de alte schite, oferindu-ne prilejul sd cunoastem uniformele ofiterilor si ale trupei"(p. 55). Fatd de multi alti confrati fascinati de strAlucirea uniformei si de tipurile martiale,Aman nu a fost deloc interesat de armata vremii sale. Cu exceptia crochiurilor cu uniformeturcesti, necesare marilor sale panze inspirate de rAzboiul Crimeei, portretele saucompozitiile militare nu au fost predilectia maestrului: cu exceptia chipurilor principeluidomnitor Carol I, al generalului dr. Carol Davila, al viitorului general Manu, a unei micipicturi pe lemn cu Oliva dorobanti intitulatA Scenet de luptc1 i a unei acvaforte cu uncazac cAlare si a cloud alte desene in penita cu ofiteri rusi, alti militari nu apar in opera sa.Asa cd, fata de Szathmari sau Hentia, care au pictat sau desenat cu precadere soldati siofiteri, contributia lui Aman la cunoasterea unifonnelor" este minima.

Vorbind despre impozanta clAdire a Cercului Militar de pe a cdrui fatadd dinspreBulevardul Elisabeta au dispdrut cele cloud basoreliefuri de Constantin Baraschi cu scene deluptd din 1877 (care, ani de zile, oferiserd prilejul celor ce asteptau la coadd la bilete decinema sd. ia in deradere aceastA meritorie opera de sculptura prin plasarea de tigari in gurasoldatilor figurati morti in compozitie!) autorul prezintA si lucrArile de artA care decoreazAinteriorul. Aici se strecoard o inadvertenta: pictura din 1888 a lui Oscar V. Obedeanu si nuObedenaru", cunt apare in text, probabil dintr-o greseald de tipar se intituleazA Ultimelecartu.Fe §i nu Lupta de la Grivita" (p. 84). Apoi, vorbind despre marea copie dupd Gornistullui Grigorescu, executatd de Adalbert Bella Kromer si plasata. in medalionul de deasuprascarii de onoare, nu este mentionat faptul cd aceasta ascunde, la dorinta capilor ArmateiNoastre Populare" din anii 50, un portret monumental al Regelui Carol I.

Intrand pe Calea Targovistei (rebotezatA Calea Grivitei), autorul nu 11 uitA pesculptorul Karl Storck, care i§i avea atelierul la nr. 16; el fusese primul artist local carerealizase cloud monumente de mare anvergurd dedicate independentei si amplasate pevechile campuri de lupta, la Rahova si Smardan. Intitulate Romdnia eliberatoare, cele cloudsculpturi gemene au ddinuit pe locurile unde ostasii nostri si-au dat jertfa suprema pandaproape in primul rdzboi mondial, and cel de la Smardan a fost dinamitat de bulgari ca

www.dacoromanica.ro

294 Note §i recenzii 16

represalii pentru interventia româneascd in al doilea rdzboi balcanic din 1913, iar celdlalt afost lAsat in totald paragin i uitare, intr-o periferie sordidd de unde, in 1997, a fost mutat incentrul orasului Rahova.

Spitalele in care au fost ingrijiti ranitii, medicii care i-au tratat, ziarele care le-aucântat faptele de bravura in special Resboiul" si Dorobantul" care îi asumaserd statutulde foi ilustrate panoramele care ofereau curiosilor situatia de pe front, hotelurile in careerau gazduiti ofiterii in trecere spre teatrul rdzboiului sau reporterii de front, toate acesteasunt descrise, cu nerv i imediatete, de Virgiliu Z. Teodorescu, plin de impartialitate, cusimpatie pentru o epocd glorioasd i invdluitd intr-un inconfundabil parfum de epocA. LuiOsman Pasa, fiind cazat la Hotel Brofft si aflându-se odatd in balcon la trecerea unei trupe,i se dä onorul militar ca unui oponent demn de stima celor cu care s-a confruntat pana decurând. Aceeasi consideratie Ii s-a ardtat i altor generali otomani facuti prizonieri, SadikPasa i Edhem Pasa care, dupd ce sunt primiti de principele Carol I care le oferd sdbiiromânesti cu cifrul domnesc pe garda, ca semn de pretuire pentru felul cum luptaserd sunteliberati, nu inainte de a II indemnati sd Ii facd portretul la fotograful Franz Duschek,purtfindu-si arma cu care fuseserd onorati. Cele doud fotografii au fost descoperite desubsemnatul in patrimonial Bibliotecii Nationale. Fotografii bucuresteni sunt mentionati,fard exceMie, in lucrarea aceasta: Szathmari, Duschek, Theodorovici si lhalsky, BertaEngels, Meyer si Gerstl etc. Gazetari precum Gr. H. Grandea, Al. Ciurcu, Ulysse deMarsillac, Fr. Dame, pictori precum Anton Chladek, Henri Trenk, litografi ca Wonneberg siIs ler sau editori si compuitori" ca Dimitrie Pappasoglu, librari ca 1.V. Socec, muzicieni caLudovic Wiest, Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacher i capelmaestrul EduardHubsch prind viatA in paginile evocatoare ale unor timpuri trecute, dar descrise cu atatavitalitate de pared autorul ar fi fost martor ocular. Nu este omisA nici schimbdtoarea moddprin paldriile dorobantul" sau vanAtorul" create de modista Aneta Engels si purtate cumare placere i mândrie de toate doamnele elegante i patriote.

Toate aceste amAnunte, figuri uitate de personalitAti culturale, politice, militare saumondene, strdzi si case Inca existente sau dispArute sub tdvalugul demoldrilor menite a faceloc orasului socialist", se intfilnesc in cartea semnatA de Virgiliu Z. Teodorescu. 0 bogatdbibliografie i elocventa descrierilor dau greutate acestei studiu ce se constituie intr-un apella pdstrarea mArturiilor trecutului, fie ele ziduri vechi, fie figuri cu aurd de legenda, fiememorii si imagini cu valoaye de document.

Adrian-Silvan lonescu

ISMAIL TORK06LU, Rusya Turkleri arasindaki yenileme hareketininoncitlerinden Rtzaeddin Fahreddin (1858-1936), Istanbul, Otiken Nesriyat A. S.2000, 368 p.

Aceastd carte a istoricului turc Ismail Turkoglu prezintA, in mod amanuntit, viata siopera lui Rizaeddin Fahreddin, unul dintre cei mai importanti intelectuali si oameni politiciai tAtarilor de pe Volga (aflati sub stApanirea Rusiei incd din anul 1552).

Lucrarea este structuratd astfel. Dupd Sumar (p. 7-10), urmeazA un Cuvcint inainte(p. 11-14), Abrevierile (p. 15) si Introducerea (p. 17-20). Capitolul I (p. 21-72) se intituleazdFormarea unui profesor. Se prezinta copildria, studiile i activitatea didacticA ale luiRizaeddin Fahreddin. Capitolul II poartd titlul Centrul administrativ religios almusulmanilor din Rusia pristd (p. 73-125). Sunt infdtisate organizarea i rolul istoric alMufhatului de la Orenburg (oras aflat pe malul fluviului Ural), precum si activitatea de

-

--

www.dacoromanica.ro


cadiu desfasuratA de Rizaeddin Fahreddin in cadrul acestei institutii. UrmeazA capitolul III(p. 127-196) intitulat Eforturile de reformare a Muftiatului i Rizaeddin Fahreddin.Capitolul IV (p. 197-246) poarta titlul Anii de gazetdrie ai lui Rizaeddin Fahreddin. SeprezintA rodnica activitate desfasurata de acesta in cadrul ziarului Vakit" (Timpul) si alrevistelor Sura" (Consiliul) si El Asru'l-Cedid" (Secolul nou). Capitolul V (p. 247-266) seintituleaza Reintoarcerea lui Rizaeddin Fahreddin in orapl Ufa (aflat actualmente peteritoriul Republicii Autonome Baschire din cadrul Federatiei Ruse). Se pune accentul peactivitatea sa religioasa si sociala in timpul foametei care a lovit regiunea VolgaUral in anii1921-1922, precum i pe alegerea sa in functia de muftiu al tAtarilor de pe Volga (pe care aindeplinit-o in anii 1923-1936). Capitolul VI (p. 267-288) este intitulat Cdteva aclivitclfi aleMujiiatului in perioada comunistd. Se relateazA stricta supraveghere la care a fost supus decatre organele sovietice de securitate, saracia in care si-a trait ultimii ani de viata, moartea(12 aprilie 1936), ecourile acesteia in presa din ladle musulmane i represaliile (mergandpana la executii) la care au fost supusi membrii familiei dupa incetarea sa din viatA.Capitolul VII (p. 289-316) poarta titlul Lucrdrile lui Rizaeddin Fahreddin. Acest capitolcontine o lista completA a titlurilor celor 66 de cArti (publicate sau ramase in manuscris)scrise de sus-amintitul intelectual Mar, care a ldsat in urma si cateva sute de articole tipAritein ziarele si revistele de epoca ale tatarilor de pe Volga. Cele mai importante 16 carti ale sale(belestricA, istorie, pedagogie, teologie musulmana etc.) sunt prezentate pe scurt in acestcapitol.

Concluziile (p. 317-322), Bibliografia (p. 323-340), Anexele (p. 341-360) siIndicele (p. 361-368) intregesc in mod foarte util aceastA monografie elaboratA de istoriculturc Ismail Tarkoglu.

Solutia propusA de Rizaeddin Fahreddin pentru salvarea existentei nationale atAtarilor si a celorlalte popoare turcice aflate sub stApanirea Rusiei (iar, mai tarziu, a UniuniiSovietice) consta in dezvoltarea a trei directii de activitate: a) economia; b) invdtamantulstiinta; c) activitatea editoriald. Rolul femeilor urma sA creasca foarte mult, atat pe planeconomico-social, cat si pe plan cultural-stiintific. Cunostintele de teologie musulmandtrebuiau sA fie imbinate cu o solidA pregatire economicA i tehnico-stiintificA. Se consideraimperios necesar ca, alAturi de limba materna, tatarii si celelalte popoare turcice din Imperiulrus sA cunoascA foarte bine limba rusA si limbile occidentale.

impreunA cu Rizaeddin Fahreddin, numerosi alti intelectuali tAtari din acea vreme(de pe Volga si din Crimeea) au depus mari eforturi pentru emanciparea national& apopoarelor turcice din Imperiul rus si pentru modernizarea vietii economico-socialecultural-stiintifice a acestora. Dintre acestia ii mentionam aici pe Ismail Gaspirali, FatihKerimi, $emsettin Kültesi, Abdtirresid Ibrahim, Kayyum Nasirl, Ataullah BayezidovGalimcan Ibrahimov etc. Multi tineri intelectuali tAtari au emigrat in Turcia la scurt timpdupA revolutia bolsevicA din octombrie 1917. Ei au contribuit la progresul cultural-stiintifical Republicii Turcia. Din randul acestora se cuvin amintiti Akdes Nimet Kurat, Zeki VelidiTogan, Yusuf Akcura, Abdullah Battal Taymas, Musa Carullah Bigi, Ayaz Ishaki Idilli etc.

Activitatea culturalA, socialA si politica destasuratA (la sfarsitul secolului al XIX-leasi in primele decenii ale secolului al XX-lea) de cAtre intelectualii sus-amintiti si de cAtrenumerosi alti intelectuali tAtari a contribuit la salvgardarea existentei nationale a popoarelorturcice din Imperiul rus, la progresul lor pe plan economico-social si pe plan cultural-stiintific. Pe aceste baze s-a organizat lupta politica si militard de eliberare nationalA din anii1917-1921. Desi, atunci, aceastA lupta a fost inabusitA in sange de armata sovieticA, ea aveasa triumfe in anul 1991 prin formarea statului independent Azerbaigean si a celor patru stateturcice independente din fosta Asie CentralA sovieticA. Pozitia geografica (insulA in mijlocul

ai

www.dacoromanica.ro


Rusiei) a permis tatarilor de pe Volga doar obtinerea unei autonomii largite. In sfarsit, omare parte din tatarii crimeeni (expulzati din regiunea natala, la ordinul lui Stalin, in anul1944) s-au putut intoarce, in ultimii ani, in Crimeea (care, in prezent, face parte din statulindependent Ucraina).

Lucrarea istoricului turc Ismail Ttirkoglu se remarca prin obiectivitatea,corectitudinea i buna credinta cu care a fost scrisa. Este o lucrare meticuloasa si binedocumentata. Alaturi de lucrarile publicate in Turcia, Uniunea Sovietica si (mai tfirziu) intarile desprinse din aceasta din urma, autorul a folosit numeroase documente inedite aflate inarhivele i bibliotecile din Istanbul, Ankara, Kazan, Ufa si Orenburg. El a dovedit o marecapacitate de selectie i sinteza.

Fara indoialä, lucrarea are si unele minusuri. Ele sunt legate de insuficientautilizare a unor lucrari publicate in limba rusk precum si de prezentarea destul de sumara aistoriei regiunilor tatare de pe Volga in anii 1917-1936 si a raporturilor existente intreautoritatile sovietice i intelectualii tatari in acea vreme.

in concluzie, consideram ca aceasta carte, in pofida catorva minusuri mentionatemai sus, reprezinta o lucrare istorica valoroasa i utila. Ea imbogateste bibliografia sflintificaprivitoare la istoria tatarilor de pe Volga i, in general, a popoarelor turcice aflate peteritoriul fostei Uniuni Sovetice, in secolele XIX-XX.

Adrian Tertecel

VITALIE VARATIC, Sase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940).Invazia qi anexarea nordului Bucovinei de ceitre UR.S.S., Radauti, Edit. InstitutuluiBucovinaBasarabia, 2001,556 p.

Marturisesc faptul Ca, bucata buna de timp dupa 1990, in conditiile in care as fiputut sa parasesc tara pentru diverse calatorii sau stagii de cercetare, am avut o maregreutate in a ma decide sa trec frontierele de est si de nord-est ale tarii: sa fiu bine inteles,era ceva ce nu tinea deloc de vreun castig material sau de lasitate. Abia patina vreme inurma, intr-o toamna intarziata, dupa o plimbare prin Cernauti, mi-a fost limpede ca, la fel sipentru altii, orice proiect stiintific istoric romanesc referitor la Bucovina trebuie sa fie maipresus de orice indoieli privind veridicitatea surselor ceva in genul sotiei lui Cezar i, lafel de important, sa accepte in discutie toate opiniile privitoare la un fenomen istoric.

In acest fel a procedat, cu siguranta, Vital ie Varatic, istoric ce a dat de mult dovadamaturiffitii, onestitätii i acribiei profesionale. La cateva luni distanta dupa o alta aparitieeditoriala de exceptie, Prelirninarii ale raptului Basarabiei i nordului Bucovinei, 1938-1940, Bucuresti, 2000, autotul recidiveaza cu Ufi masiv volum cuprinzand 160 dedocumente, un substantial studiu introductiv de 164 pagini (in limbile romana si germana),note cuprinzatoare si extrem de bine documentate, de cele mai multe ori reprezentand textulunei surse arhivistice, ele insele putand lesne constitui un volum aparte.

Vita lie Varatic a dat dovada intelegerii ca pentru Bucovina, la fel ca i in cazulBasarabiei inainte de a elabora sinteze sau analize pe diverse teme este mai mult cleatnecesara publicarea si comentarea documentelor referitoare la cele mai importante momenteistorice; aceasta, in primul rand, pentru eliminarea politicului din disputele stiintifice. Carteade fata in sobre coperti negre reuseste sa-si realizeze in mod exceptional obiectivelepropuse; pe langa sursele romanesti, de valoare incontestabila, autorul a facut apel ladocumente (edite sau nu) din fondurile sovietice/rusesti si germane. Pozitia istoricului esteuna fara echivoc: este obligatorie cunoasterea obiectivelor si strategiilor tuturor

www.dacoromanica.ro


participantilor la evenimente. 0 build cunoastere a surselor, abia, va da posibilitatea uneianalize rationale, ceea ce, dacd judecam corect, nu pare a fi frecventd in monografiile saustudiile dedicate evolutiilor din Basarabia si nordul Bucovinei in timpul administratieiromanesti interbelice.

Cele 160 de documente provin, in cea mai mare parte, din fondurile ArhiveiMilitare Romane, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Arhivei Nationale IstoriceCentrale i Arhivei Serviciului Roman de Informatii.

Fiecare document, asa cum aminteam, este insotit de ample note explicative,extrem de laborioase, cu multe date si informatii inedite. Textele in limbile rusd, germandenglezd sunt publicate in paralel cu traducerea in limba romand: putinii specialisti romani inproblernele sovietice si ale raporturilor rornano-sovietice ar putea, in felul acesta, sdconfrunte frA dificultate atat acuratetea mesajului cat i valabilitatea tAlmacirii (un exemplude rigoare i onestitate stiintifica).

Vita lie Varatic reia, cu rdbdare, drumul notelor ultimative sovietice si alrdspunsurilor diplomatiei romanesti din 26-28 iunie 1940, al consecintelor politico-diplomatice ale acestora atat in context bilateral, cat si al relatiilor internationale. Astfel, sidin surse romanesti, autorul intdreste supozitia cd, in cadrul Axei, nu doar Germania era lacurent cu intentiile sovietice de a ocupa teritorii romanesti intr-un context geopolitic-militarfavorabil prdbusirea i capitularea fArd conditii a Frantei. Documentul 20 (p. 223), emis la28 iunie 1940 de cdtre Gheorghe Davidescu, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar alRomaniei la Moscova, informa Ministerul roman al Afacerilor Straine cä i Italia eraincunostiintatd de aceastA actiune i cd, in dimineata zilei de 26 iunie 1940, ambasadorulfascist in capitala Sovietelor a intentionat sd informeze partea romand despre pregatirile deanexare a Basarabiei si a nordului Bucovinei. Prdbusirea morald si profesionald,incalificabild, a clasei politice romariesti (sau a celei mai mad parti a ei), in vara anului1940, este surprinsa de un alt elocvent document nr. 33 (p. 237). In conditiile prabusiriisistemului de aliante interbelice f.rA sd se fi pregAtit o solutie viabild, ale inalcdriifrontierelor de stat, ale amenintArilor Ungariei i chiar ale trupelor sovietice, guvernul de laBucuresti mai avea puterea sd i fabuleze referitor la sansele de salvare a situatiei. La30 iunie 1940, Ministerul Afacerilor Straine al Romaniei credea cd detine informatii potrivitcdrora Berlinul s-ar fi putut situa in defavoarea unor cereri teritoriale sovietice; delegatiiromani erau sfatuiti sd continue negocierile cu cei sovietici pentru obtinerea unor rezultatefavorabile! in plus, la inceputul lunii iulie 1940, trupele sovietice au trecut frontiera si inMaramures, indreptandu-se spre Borsa (doc. 48, p. 246).

Un alt aspect, o mai veche preocupare a autorului, priveste modalitatea lipsitd deorice scrupule cu care s-a procedat la trasarea noii frontiere romano-sovietice. Nota desubsol a documentului nr. 55 (p. 250-253) prezintd continutul unor instructiuni elaborate la1 august 1940 de ate ministrul roman al Afacerilor Strdine, Mihail Manoilescu. Potrivittextului, Molotov i-a prezentat lui Gh. Davidescu o hartd pe care se lucrase" cu un creionrosu, a cdrui linie acoperea, in teritoriu, peste 10 km lAtime. FArd a accepta vreo discutiereferitoare la stabilirea exacta a liniei de dernarcatie, Molotov a reusit, in felul acesta, sãincorporeze la U.R.S.S. chiar i teritorii ale Vechiului Regat (Herta).

Mai putin cunoscute si, din multe puncte de vedere, mai interesante par a fi celemai mult de 100 de documente referitoare la aspectele militare si de frontierd, provenind

in cea mai mare parte din fondurile Arhivei Militare Romane. Cele mai multe dintreaceste documente sunt jurnale militare de operatii de la sfarsitul lunii iunie inceputul luniiiulie 1940, relatand refugiul Armatei Romfine din Basarabia i nordul Bucovinei. Alaturi deacest tip de documente, extrem de interesante si de sugestive sunt cele din categoria

si

www.dacoromanica.ro


declaratiilor tip proces-verbal apartinand unor simpli functionari (civili sau militari) saucomandanti implicati direct in procesul retragerii. Dincolo de aspecte de ordin strategic,tehnic extrem de bogate si de bine sustinute de note , o impresie covksitoare producrelatiile personale ale celor care nu fac deck sd redea evenimentele din punctul de vedere alunui martor ocular. Un cutremurAtor pasaj se regaseste la documentul 63, p. 336-341. InJurnalul de operatii al Detasamentului de sigurantd Bkbesti (Bata lion 11/14 Dorobanti), din29-30 iunie 1940, se scrie: Soldatii sovietici ce ne escortau erau armati parte cu pusti culunetd, parte cu pusti mitralierd, iar parte cu revolvere. Trenurile devastate urmau coloana.Ajunsi aproape de Storojinet, au oprit coloana i, separand ofiterii de trupd, ne-au indreptatspre o padurice de brazi i ne-a fdcut semn sä ne asezdm. Un soldat sovietic s-a dus cu opusca mitralierd la circa 30 metri de grupul nostru, a pus-o in bdtaie, a pus un incArckor, afacut semn soldatilor ce erau langA noi sd se indepArteze si a luat linia de ochire spre noi.Vdzand cd stdm neclintiti i nici nu ne uitdm la el, s-a sculat si a rdinas acolo in picioare. Laora 13, a venit un general sovietic care mi-a spus cd md pune in libertate cu toti ofiterii,subofiterii i trupa...".

Autorul nu ezitd sà prezinte i documente care fac necesard o regandire a intregiievolutii interbelice din Basarabia si Bucovina, in special in ceea ce priveste raportul etnic siimplicatiile politice ale acestuia (de exemplu, marota majoritarilor potrivit cAreia minoritariietnici ar fi, fArd exceptie, membri sau simpatizanti comunisti sau sprijinitori ai trupelorautoritAtilor sovietice). Ideea participdrii evreiesti la dezordinile din timpul evacudriitrupelor si administratiei romanesti este regAsita in loate textele volumului, fie cd este vorbadespre documente militare oficiale, elaborate la inalt nivel, fie cd reprezinta declaratii aleunor simpli martori oculari, militari sau civili. Astfel, Jurnalul de operatii al Regimentului16 Artilerie noteazd in dreptul datei de 3 iulie 1940: din informatiile cdpdtate de la lumearefugiata, reiese cA lumea civild din regiunile cedate se dedau la debandadd, insultandarmata romand, ofiterii i jefuind pe cine le cad in mand. Din acestia fac parte numai evreiicomunisti, ucrainienii i rusii..." (doc. 62, p. 333). Documentul 90 (p. 425) relateazA cdaceiasi minoritari, impreund cu patrule sovietice, au eliberat detinutii din penitenciarulStorojinet, la 28 iunie 1940, au blocat gara, duo& care au atacat i jefuit vagoanele curefugiatii romani. In aceeasi zi, la CernAuti, primarul N. Flondor era huiduit in fata primarieiiar refugiatii romani erau fluierati (p. 79). Foarte interesant este faptul cd, la documentele156 si 157 (p. 513-520), sunt redate listele continand numele persoanelor acuzate cd auatacat institutiile de stat romanesti din Cernauti. Contrar multor declaratii, nu etnia a fost ceacare a unit pe cei care au insultat, maltratat sau rdnit (chiar ucis) civili l militari romani.Suspectii erau, numeric, majoritar de origine romand (din lista de 12 persoane prezentata deV. Vdratic in cele cloud documente amintite), vechi clienti ai politiei; sunt, desigur, si numeucrainiene i evreiesti, dar, in ansamblu, nu se respecta decat componenta etnicd aprovinciei. De altfel, in studiul introductiv autorul explicd participarea minoritarilor laatacurile asupra romanilor in timpul retragerii astfel: atat problema cetateniei, cat sischimbarea atitudinii guvernelor Romaniei din perioada 1937-1940 fatA de categoria deevrei intratd in lard dupd 1918 au contribuit la inclinarea simpatiilor unei insemnate parti aetnicilor evrei din Romania spre stanga" (p. 81).

Documentele puse in circulatie de cdtre V. Vkatic contin, in acelasi timp, sursemai putin cunoscute pand acum i demonstrarea ideii cd Bucovina (ca i Basarabia) areprezentat atat o problema in cadrul raporturilor regionale, cat si a celor dintre Mari lePuteri totalitare ale timpului. In plus, drama poporului roman, in iunie 1940, se desfasuraconcomitent cu o tragedie, poate mai mare chiar, i anume disparitia republicilorindependente Lituania, Letonia si Estonia (iunieiulie 1940) si anexarea acestora la U.R.S.S.

§i

www.dacoromanica.ro


(august 1940), ultima etapa a aplicarii Protocolului aditional secret din Pactul sovieto-german de la 23 august 1939. In acelgi timp, echilibrul pe care autorul volumului I-adovedit in selectarea documentelor ajuta la elaborarea unei analize rationale, fara prejudecatisi resentimente, privind cauzele (si nu efectele!) actiunilor antisemite declagate in RomaniaInca din vara anului 1940, continuate cu brutalitate in timpul dictaturii legionare i, maiapoi, in timpul regimului maresalului Antonescu. Ne referim, totodata, la explicatiile privindcomportamentul trupelor romane fata de minoritari odata cu eliberarea Basarabiei sinordului Bucovinei, in vara anului 1941, si la crearea taberelor de munca si domiciliuobligatoriu in Transilvania.

Volumul ,5'ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940). lnvaziaanexarea nordului Bucovinei de dare U.R.S.S. poate fi impartit, din perspectivadocumentatiei oferite (si ga cum sugereaza i autorul), in cel putin trei parti: 1) confruntareadiplomatica romano-sovietica pentru Bucovina; 2) evacuarea unitatilor armatei, trupelor degraniceri si jandarmi romani din nordul Bucovinei; 3) implicarea populatiei din Bucovina inevenimentele din zilele raptului.

Nu trebuie ocolite minutioasele si pertinentele analize ale evolutiei raporturilordiplomatice romano-sovietice, In perioada 1938-1940, dintr-o perspectiva aproape delocuzitata 'Ana acum, dar extrem de sugestiva: miscarea personalului diplomatic romanescacreditat la Moscova. Fisele personale ale ministrilor Romaniei in capitala sovietica, precumsi ale altor functionari ai statului ce ar fi avut obligatia de a cunoaste, obtine si transmiteinformatii la Bucuresti, sunt deosebit de elocvente i explica dezavantajele i putinelecastiguri, incapacitatea de reactie a autoritatilor romanesti in momentul prezentarii notelorultimative sovietice (p. 42-47). Este greu de crezut dar, chiar i la ani buni dupa consumareadramei din 1940, un fost ministru la Moscova, Nicolae Dianu, II acuza pe colegul sat],Gheorghe Davidescu, de pierderea Hertei: potrivit primului, Davidescu nu a consultat hartaprezentata de Molotov si nici nu a solicitat precizari privind traseul exact al noii frontiere (p.40). Este inutil de adaugat, cred, ca, i dupa un asemenea cataclism, si mai ales la distanta intimp, o parte din elita politica si diplomatica romaneasca nu era dumirita: reactia sau tacerealui Davidescu nu aveau nici un fel de importanta i nici nu au contat, de altfel, in cursulevenimentelor.

Orice fel de analiza a raporturilor diplomatice romano-sovietice, ca si a spatiuluibucovinean contemporan in particular, nu va mai putea ocoli realizarea de 'Malta tinuta a luiVita lie Varatic. Este, probabil, o datorie de onoare a autorului, constiincios i profesionistindeplinita; de asemenea, cu siguranta avem In fata una dintre cele mai competente si maicomplete carti de istorie scrise In ultimii ani. Este volumul de fata ceea ce, in esenta,subliniaza i prefatatorul sau, acad. Florin Constantiniu: opera de istoric, fapta de bun roman

o invitatie la reflectie asupra conditiilor in care s-a prabusit Romania Mare.

Florin Anghel

si

4i

www.dacoromanica.ro

"REVISTA ISTORICA" publicd in prima parte studii, note i

comunicdri originale, de nivel §tiintific superior, in domeniul istoriei vechi,

medii, moderne §i contemporane a României i universale. In partea a doua

a revistei, de informare tiintificd, sumarul este completat cu rubricile:

Surse inedite, Probleme ale istoriografiei contemporane, Opinii, Viata

§tiintificd, Recenzii, Note, Buletin bibliografic, Revista revistelor, in care se

publicd materiale privitoare la manifestdri tiintifice din tail i strdindtate §i

sunt prezentate cele mai recente lucrdri i reviste de specialitate apärute In

tail §i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sd trimitä studiile, notele i comunicdrile, precum

§i materialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in

programul WORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text

vor fi numerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta

aferentd. Ilustratiile vor fi plasate la sfdritul textului. Rezumatele vor fi

traduse in limbi de circulatie internationald. Responsabilitatea pentrucontinutul materialelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondenta

privind manuscrisele §i schimbul de publicatii se va trimite pe adresa

redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1, 71247 Bucure§ti, tel. 212.88.90.

Editura MICA VALAHIE BUCURESTITel: 327.25.82 / 0722.33.99.84

www.dacoromanica.ro

ISSN 118 0443

..

fl'

-

44.1

www.dacoromanica.ro

Date post:	15-Dec-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times