PROTOSINGHEL

TEODOSIE PARASCHIV

MAXIME $I CUGETARI

O 2018 by Editura ADENIUMAceastd carte este protejatd de legile copy.ightului. Reproducerea,multiplicarea, punerea la dispozilia publici, precum qi alte fapte similareefectuate fhrd permisiunea defindtorului copyrightului constituie inidlcdrilegislative cu privire la protec{ia proprietd{ii intelectuale qi se pedepsesc inconformitate cu legile in vigoare.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei:

TEODOSIE PARASCHI% protosinghet

Maxime ;i cugetiri patristice / protosinghel Teodosie paraschiv

Iaqi: Adenium 2014

l0 vol.

ISBN 978-606-742-8622-28-6 ,

Vol. 2: Sf6ntul Ioan GurI de Aur - 2018. , Conline bibliografie. _ Index. _ISBN 978-606 -7 42-3 t4-3

276

PATRISTICEVOLUMUL 2

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

r-*.:r(_--&mmwea,#w

2018

w

3Zt

MA)OME $I CUGETARI

ACUZA

l, Dac[ dugmanii noqtri ne acuzd de lucruri de care habar n-

lV€fit, care n-au nici un temei, sd nu ne infuriem, sd nu ne

tulburim, ci sd le cerem socotealS cu toatd bl6nde{ea. [3, XLI, q

ADAM

t. La inceput, cAnd a fdcut Dumnezeu pe om, qtiind cd postul

hcbuie sd-i fie mai cu seamd leacul pentru mdntuirea sufletului,

lndatS, chiar de la inceput, i-a dat celui int6i-zidit aceastd

poruncd qi i-a zis: <Din tot pomul cel din rai si m6nca{i, dar din

pomul cunogtin{ei binelui qi rdului sd nu mdnca!il. Icoan[ a

Postului a fost spusa: <Din acesta mdnAncs!> qi: <Din acesta nu

il0nca!>. Adam trebuia sd pdzeasci porunca 9i n-a fbcut-o. A

fost biruit de neinfrAngerea p6ntecelui; n-a ascultat 9i a fost

0g6ndit la moarte. [1, I, II]

!. Cend Adam avdzvt animalele al[turea de el, n-a fugit, ci, ca

[il stdpAn, care pune nume robilor de sub stipAnirea sa, aga a dat

fl el nume tuturor fiarelor. <$i numele pe care l-a dat Adam,

$ela a fost numele animalului>, spune Scriptura. Acesta este

$mnul stdpdnirii. Asta e pricina ci Dumnezeu, w6nd sd-i arate

lul Adam cd e stdpAn peste toate cele vdztte, i-a dat s5 pund

ilume animalelor. Dovada aceasta e indestuldtoare si arate cdlalnccput animalele nu infricogau pe om. [1, IX, IV]

a, ($i a suflat in fala lui suflare de viald; qi s-a fbcut omul cu

lUflet viu. T6lcuind aceste cuvinte unii oameni nesocotili,

T7

,l

Li1

mdnati de propriile lor g6nduri, fbrd sd {ind seamd de pogord_mantul cuvintelor Scripturii qi fbrd sd aibd o judecatd vrednicd.de Dumnezeu, incearcd sI spund cd sufletul este din fiinla luiDumnezeu. Ce nebunie! Ce sminteale! ll, XIII, II]

5. Aivdzut ce viefuire lipsitd de nevoi qi de necazuri? Aivdzutce viaJd minunatd? Ca un inger trdia omul pe pdm6nt; eruimbrdcat cu trup, dar nu era supus nevoilor trupeqti. Ca un im_pdrat, impodobit cu purpurd gi diademd, imbrdcat in porfird, aqase deslbta omul in rai, av6nd cu inlesnire totul din belqug.[l, x[I, IV]

6. Nu trece cu ugurinli, iubite, pe lAngi cele spuse! Gdndegte_tecdt de mare ii era inlelepciunea lui Adam, ca sd poatd pune nu_me atdtor neamuri de pdsdri, de t6rAtoare, de fiare, de dobitoaceqi tuturor celorlalte animale, domestice qi sdlbatice, celor caretrdiesc in apd, celor care ies din pdmdnt, intr-un cuvAnt tuturoranimalelor gi sd pund fiecdrui neam de animale numele luipropriu gi potrivit. <Tot numele, spune Scriptura, pe care l_a pusAdam sufletului viu, acela a fost numele lui>. 11, XIV,IV]

7.Mai poli, oare, suferi pe cei ce vor sd spund ci omul a avutcunogtinla binelui qi riului dupi ce a mincat din pom, cdndchiar inainte de a fi mancat era plin de atdta inlelepciune qi pelAngd inJelepciune mai era invrednicit gi de har profetic? Cummai poJi gdndi asta, c6nd caprele, oile qi toate animalele gtiucarc iarbd e bund de mdncare gi care e vdtdmdtoare, cAnd gtiu sise fereascS, cu multd grij6, de unele ierburi qi sd alerge la altele,iar omul, fiinJd cugetdtoare, sd nu fi qtiut ce e binele qi ce e rdul?[1, XVI, VI]

8. CAnd Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca, nu i_a poruncit sIse ablind de la alt pom, ci numai de la pomul acela din care, da_

18

t'n irrclrdznea si mdnAnce, primea ca pedeapsd moartea; numai

polunca aceasta i-a dat-o sd n-o calce; de pomul vielii nu i-a

rlrrrs nimic. Pentru ci, dupd cum socot eu qi dupd cum se qi poa-

Ir' vcdea, Dumnezeu l-a creat pe Adam nemuritor, aqa cd-i era

irrp,irduit, dacd voia, sd m[ndnce qi din ceilal{i pomi, deci 9i din

poruul viefii, care putea s6-i dea via!5 veqnic6' De aceea Dum-

n(fzou nu i-a dat nici o porunci cu privire la acest pom.

I r, xvIII, II]

rl. Ai vdzut c6t de mare e vdtdmarea acestei patimi? A fEcut ca

t'rl cinstit cu nemurirea sd ajungd supus morlii. Duqmanul

rrriintuirii noastre, deci, impins de invidie, a meqtequgit ca cel

rntiii-zidit, cate era nemuritor, s5 fie osAndit la moarte; dar

Stirpdnul cel purtdtor de grijd gi iubitor de oameni, prin moartea

Sir, ne-a ddruit iarSgi nemurirea qi am dobAndit bunitdli mai

rrrirri decAt am pierdut. Diavolul ne-a izgonit din rai, dar

SlirpAnul ne-a urcat la cer, diavolul a fdcut sd fim osdndili la

rrurafte, dar Stbpdnul ne-a d5ruit nemurirea; diavolul ne-a lipsit

rlr: desfrtarea paradisului, dar StdpAnul ne-a pregdtit impdrF$ia

ccrurilor. Ai vdzut cd iscusinla StdpAnului a intors impotriva

crrpului diavolului armele fEurite de invidia lui impotriva

nrilntuirii noastre? [2, XLVI, III]

AER

ll). Dar dacd vei cerceta chiar qi aerul, cel ce este pretutindeni

rcvlrsat, vei vedea cd sdracul se bucurd de un aer mai curat 9i

rrrli imbelqugat. Cdci cdlStorii qi lucrdtorii de pdm6nt se

rlczrniardd in mijlocul acestor stihii mai mult dec6t cei din

ccllte, ba incd chiar qi megtequgarii se bucurl de ele mai mult

rlccit cei ce stau in cetate qi care se imbatd inftecate zi.

lli. xil, 8l

t9

AFACERE

11. in afaceri oamenii de obicei pierd daci auboaladragostei decdqtig - sunt de multe ori ingelali, iar cdgtigurile mici le aducpagube mari, dupd cum spune qi proverbul. [4, LXII, V]

12. Cdnd tu incui in hambare gr6ul, 9i cAnd ii urci pre{ul, gi insfArgit, cAnd iscodegti alte cdi de cAqtig striine, apoi atunci cenddejde de mdntuire vei avea? $i s-a poruncit a da celui fld-mdnd in dar, iar tu nu dai nici mdcar cu un pre! cumpdtat.[5, XVII, 6]

AGRICULTURA

13. Meqtequg este lucrarea pdmdntului; megtequg este gi Jesd_toria, meqtequg este qi zid6ria; megteguguri care sunt foafte tre_buitoare gi care cuprind in ele intreaga noastrd viald. celelaltemegtequguri sunt slujitoare acestora, ca de pildd turnitoria dearamd., tAmplSria, pdstoria, insd dintre toate acestea cea mai tre_buitoare este lucrarea pdmdntului, pe care Dumnezeu a aqezat-ola inceput prin ins5gi pldsmuirea omului. Fdrd de incdl{dminte qifrrr de haine este cu putin{d a trdi cinev a - fard de rucrareapbmAntului insd este cu neputin{d. [5, XV, 5]

14. Deci de unde vom ardta ci meqtequgul acesta este maitrebuitor decat toate celelalte? De acolo cd, fdrd. de el nici unfolos nu este de celelalte. $i dacd credeli, ldsand pe toate la oparte, sd punem la mijloc pe cea mai de cdpetenie decAt toate,lucrareapdmAntului. 15, XV, 5]

20

AGRONOMIE

f 5. lji ce dacdplantele nu slobod glas din ele precum cei ce

;rRlirrrcsc rele prin cetdli? insd prin infbligarea lor aratd parcd

rrr'tlrcptatea ce li se face, veqtejindu-se gi fiind str6mtorate de

lrrrrrienile cele rele. $i dupi cum rdutatea se pedepseqte cu

lr'11ilc, tot aqa qi aici, prin megtequgul agriculturii, se indreaptd

rRulatea pim6ntului, cum qi sdlbdticia sau prostimea plantei.

liiindcd toate cAte se vdd in obiceiurile oamenilor le vom gdsi qi

lrr lrlante: asprimea, moleqirea, sflala, ddrzenia, nestatornicia; gi

rrrrcle dintre ddnsele sunt t[iate din belqug frrd vreme qi intliruna celor de aldturi, iar altele sunt sdricite gi nedreptSfite, ca

rle pildd cdnd gardurile, inverzind, se ridicd in sus in dauna

pllntelor din apropiere, sau cAnd alli copaci frri rod gi sdlbatici

clcsc in sus qi impiedici creqterea celor de pe dedesubt. $i dupd

crrrn stdpdnitorii qi imp[ralii au qi de acei care vitdmd qi se

lirzboiesc cu stdpdnirea 1or, tot aqa qi lucrdtorul de pdmAnt are a

su, lupta cu ndvala fiarelor sdlbatice, cu schimbdrile aerului, cu

scccta, cu tdciunele sau rugina, cu multa ploaie, cu piatra, cu

piicla qi cu multe altele de acest fel. Iard acestea se intAmpld ca

rrstl'el tu intruna s6-{i ai privirea indreptat[ cdtre Dumnezeu.('clelalte megtequguri atlrmd qi de rdvna oamenilor, pe cAnd

llrr:rarea pdmdntului cel mai mare ajutor il are in puterea luil)umnezeu qi aproape in intregimea ei atdmd de El; pentru cd

rrlc trebuin{d de ploile de sus, de starea anotimpurilor, iar mai

lrcsus de toate, de pronia sau de puftarea Lui de grijd. ,,Nici cel

ce sddeqte, nici cel ce udd este ceva, ci Dumnezeu cel ce dit'r'cqiterea" (I Cor. 3,7), zice. [5, XV, 7]

AJUTOR

16. SA nu incetdm si facem totul pentru cei pdcdtogi gi trAndavi;

:;;r-i sfituim, sd-i invdldm, s[-i rugdm, sd-i povdfuim, sd-i inde-

2I

mndm, chiar dacd nu avem nici un folos. Cd qi Hristos qtia maidinainte cd n-are sd se indrepte vilnzdtorul, dar n_a incetat de aface totul, sfdtuindu-l, ameninfdndu-I, vdit6ndu_l; nu pe fald,nici ardtat, ci indeosebi. [4, LXXX, ilI]

17. Stridania omului nu e indestuldtoare, dacd omul nu sebucurd de ajutorul cel de sus; qi iardgi: nu cdgtigdm nimic de peurma ajutorului de sus dacd nu ne strdduim. 14, LXXXII, IV]

AMANARE

18. intr-adevdr nimic nu tulburd at6t de mult viata noastrd c6tamdnarea gi zdbovirea sdvarqirii faptelor bune. Adeseori amd-narea a ftcut sd pierdem totul. [3, XVI, X]

ANTROPOLOGIE

19. CAnd Adam avdni animalele aldturea de el, n_a fugit, ci, caun stdpAn, care pune nume robilor de sub stipAnirea sa, aga a datgi el nume tuturor fiarelor. <$i numele pe care l_a dat Adam,acela a fost numele animalului>, spune Scriptura. Acesta estesemnul stdpdnirii. Asta e pricina cd Dumnezeu, vrAnd sd_i aratelui Adam cd e stdpAn peste toate cele vdnie, i_a dat sd pundnume animalelor. Dovada aceasta e indestulitoare sd arate cdTainceput animalele nu infricogau pe om. ll, IX, IV]

20. Mai po{i, oare, suferi pe cei ce vor sd spund cd omul a ar,utcunoqtinla binelui qi rdului dupd ce a mdncat din pom, c6ndchiar inainte de a fi mAncat era plin de atdta in{elepciune qi peldngd in{elepciune mai era invrednicit qi de har profetic? cummai poti gAndi asta cdnd caprele, oile gi toate animalele qtiu careiarbd e bund de m6ncare qi care e vdtdmdtoare, cAnd gtiu sd se

22

f r.r crrscir, cr-r multd grijd, de unele ierburi gi sd alerge la altele, iar

nlrrrl, liin{5 cugetdtoare, sd nu fi qtiut ce e binele qi ce e rdul?

I r, \vr, v!

ANTROPOMORFISM

t l. l)acd i-am atribui gurd lui Dumnezeu, pentru cd Scriptura

\f )unc: <A suflat in fa[a lui>>, atunci ar trebui neapdrat s5-I

irlrilrrrim qi mdini pentru cd a spus: <A fEcut pe om). Dar ca nu

{'unrva, lbrd voia mea, sd pun in fala voastrd flecSrelile acelora

y slr liu silit sd vorbesc Ai eu ce nu se cuvine, haide sd

nrtoirrcem spatele prostiei qi nebuniei lor qi sd urmdrim scopul

rlrrrrrnczeiegtii Scripturi, care se interpreteazd pe ea insSgi;

rrrrrrrai cd ni se cere un singur lucru: sd nu ne uitdm la grosoldnia

r uvintelor, ci sd in{elegem aceea cd sldbiciunea minfii noastre

t':itt' de vind cd Scriptura foloseqte cuvinte atdt de grosolane,

irrlicir cuvinte nepotrivite frinlei Dumnezeirii. Auzul nostrunnrcnesc nici n-ar fi putut inJelege altfel cuvintele Scripturii,rlrt:ir nu ar fi alut parte de un pogordmdnt atdt de mare.

I t, xill, II]

12. Gdndindu-ne, dar, qi la sldbiciunea noastrd qi la aceea cd

r clt: SpuSg in Scripturd sunt spuse despre Dumnezeu, sd

rrr(clcgem cuvintele Scripturii a$a cum e firesc sd fie spuse

rlt's1rrc Dumnezeu; sb nu coborAm Dumnezeirea, atribuindu-ilolnrir omeneascd gi mddulare, ci sd gAndim toate cum se cuvinelrri l)umnezeu, cd Dumnezeirea este simplS, necompusi qi fErd

lolrnir. Dacd ne-am 16sa duqi de gdndurile noastre gi l-am atribuilrri l)umnezeu mddulare qi chip omenesc, am cddea, frrd sd ne

rllrnr seama, in necredin{a eleneascd. [1, XIII, il]

I l. (15 nu se cuvine si se spund de Dumnezeu cd S-a suit qi S-a

po1'.orAt; dar pentru cd dovada cea mai mare a nespusei Sale

23

iubiri de oameni este aceea de a ne da invdldtura cu ajutorulunor astfel de cuvinte nepotrivite, decuvintele omenegti. Cd dacit ne-ar vorbiSale, urechea omeneascd n-ar puteaspuse. L2,LX,Il

aceea se foloseqte depe mdsura Dumnezeirii

suporta indllimea celor

APA

24. Ce vrea sd spund prin aceste cuvinte: <Duhul lui Dumnezeuse pufta pe deasupra apei>? Dupd pdrerea mea, aceste cuvintearutd cd in ape era o energic plind de viaJd; nu era simplu o apdstdtdtoare gi nemigcdtoare, ci miqcdtoare, care avea putere deviald in ea. Cd ceea ce-i nemiqcdtor este negreqit nefolositor, pecdnd ceea ce se miqcd este capabil sd facd multe>>. [], ilI, {

APOSTOLI

25. Se poate insd ca apostolii sd fi mutat qi mun{i, dar sd nu se fiscris. C[ nu s-au scris toate minunile pe care le-au sdvdrqit.[4, LVII, U

26. Aqadar, apostolii au fost modele adevdrate, cdci ei ne_autransmis neschimbatd icoana originard [a credinfei], cregtinis-mul in toatd puritatea lui. in{elege{i ce via{d curatd au ar,'t eidacd aceastd icoand [chip] originard ne std gi astdzi inainte prinexemplul gi prin legile ei vii. Ceea ce Scripturile spuneau, eiardtau tuturor prin fapte. 16, XIII, 5]

ARIENI

27. Acum sd revenim la arieni: ,,Dumnezeu fiind in chip, n_asocotit o qtirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu,' (Fil. 2,6). Aici,

24 25

Irrnlru cir vorbeqte despre Dumnezeu, nu spune nicdieri <s-a

l;lr'rrlr sau <<a luat>>, pe c6nd in pasajul urmdtor, pentru cd

r,'1 b1:;to despre firea Lui omeneascd, spune: ,,Ci S-a degertat pe

lirrrt', chip de rob ludnd, fbcdndu-Se asemenea oamenilor" (Fil..', /). Aceasta [firea omeneascS] ,,s-a licut", ,,alLtat", pe cAnd

,r, t't'l lfirea dumnezeiascS] exista. Deci sd nu le confunddm,

rrrt'i sir le despdr'{im; un Dumnezeu, un Hristos, Fiu al lui| )rrrrrrezeu; cdnd zic m, zic unire, nu confundarea acestor doud

rr:rlu'i, ci unirea lor. [6, VIII, 5]

ARTE $I MESERII

Itl. LJitd{e, iubite, lumea piqeqte incetul cu incetul tot mereu

rurirrte, cdvia\a incepe sd se organizeze, cd oamenii, unul cdte

rrrrtrl, descoperd, cu ajutorul inlelepciunii date de Dumnezeu

lrrii omeneqti, tot felul de arte qi meserii; qi aqa au apdrut inlrrrrrc artele qi meseriile. Cel dintAi om a descoperit lucrarea

lrrrrrintului, altul pdstoritul, altul cre$terea vitelor, altul muzica,

rrltrrl lucrarea fierului gi a aramei, iar dreptul Noe, cu ajutorul

rrrvl{Iturii sddite in sufletul lui de Dumnezeu, a descoperit

Irre rarea vi{ei de vie. [, XXIX, ilI]

ASCULTARE

lr). Nenumdrate bundtdli dobdndim, deci, cAnd ne supunem

iitlpiinului, cAnd ascultdm de poruncile Lui gi cAnd, la fel cu

;urlriarhul acesta, nu iscodim poruncile ce ne d5, ci ca nigte

';lrrjitori recunoscdtori implinim cele poruncite qi l6sbm pe

',('iuna Stdpdnului raliunea acestor porunci. Dacd ne vom invdla

';;r 1'./irrdim aga, vom putea fi la fel de ascultdtori ca 9i dreptul

,,\ vllam Ei vom putea dobdndi aceleagi cununi. [2, XLVII, IV]

ASEMANARE

30. Dupd cum cuvAntul <chip> inseamnd stdpAnire, tot aqa

cuv6ntul <<asemdnare>> inseamnd ca noi sd ajungem, at6t cAt nestd in puterea noastrd omeneascd, asemenea lui Dumnezeu: sdne asemdndm adicd lui Dumnezeu in ce priveqte bunitatea,blAnde{ea, virtutea, precum zice qi Hristos: <FiJi asemeneaTatd-lui vostru Celui din ceruri>>. [1, IX, il.I

ASISTENTA SOCTAT,A

31. Dacd cei bogali qi cei cu averi mijlocii ar impdr-{i intre ei pecei ce au nevoie de pdine gi imbrdcdminte, abia dacd ar reveniun sdrac la cincizeci sau la o sutd de locuitori. cu toate acestea,degi sunt atdt de mul{i cei care pot hrdni pe cei nevoiaqi, totugisdracii iqi plAng in fiecare zi sdrilcia lor. gi ca sd cunoqtineomenia lor, gAndegte-te cAte vdduve qi cAte fecioare ajuti infiecare zi Biserica! $i Biserica are numai venitul unuia dintrecei mai mari bogdtaqi din oraqul nostru. Iar numdrul celor ajuta{ide Bisericd se urcd la trei mii. in afard, de aceste trei mii desuflete, Biserica mai ajutd zilnic pe cei din inchisori, pe bolnaviidin spitale, pe sdndtoqi, pe strdini, pe schilozi, pe cei care stau lauga bisericii pentru hrand qi imbrdcdminte, pe scurt pe toti carecer ajutor in fiecare zi. Cu toate acestea averea Bisericii nu se

impu\ineazd,. Deci dacd numai zece boga[i ar vrea sd ajute pesdraci, aga cum ajutd Biserica, n-ar mai fi nici un sdrac in oraqulnostru. 14, LXVI, II!

32. Nu vreli sd dafi sdracilor tot venitul averilor voastre? Atuncialuta\i-i cu jumdtate din venit, cu o treime, cu o pdtrime, cu ozecimet Cu harul lui Dumnezeu, oragul nostru ar putea hrdni

26 2l

',nlrrcii din zece oraqe. Dacd vre{i, sd facem o socotealS. Dar,

rnrri bine spus, nici nu-i nevoie de socoteald. Amt e de uqor

Irrcrrrl acesta cd se vede de la sine. Uita{i-vd cdt de mult varsd

rrtlcscori o singurd familie pentru cheltuielile publice! Nu

|r|cgctd sd verse acegti bani qi nici nu simte deloc cheltuiala!

I )ircir fiecare bogat ar voi s[ dea sdracilor cAt dau pentru aceste

,'lr,:ltuieli, intr-o clipitd de vreme ar cuceri cerul. [4, LXVI, IV]

ASTRE

.t.1. Ce inseamnS: <<Spre semne qi spre vremi qi spre zile qi spre

rrrri>'/ Dumnezeiasca Scripturd vrea sd ne inve{e cd drumul

irct:stora ne ajutd sd cunoaqtem vremile, schimbarea solsti{iilor,

rrurrdrul zilelor, drumul anului. Cu ajutorul lor le putem cunoa$-

It' pc toate. [1, VI, V]

ATEISM

.1.1. Unii, de pildi, au admirat lumea mai mult decdt era

vrcclnicd, incdt o credeau a fi Dumnezeu, iat al{ii atdt de mult i-rrrr nesocotit fiumuselea, incdt o credeau nevrednicd de fburirea

rlc cdtre Dumnezeu, gi deci puneau totul in seama unei materii

vir:lcne. Deqi DumnezeD a fbcut atdt cerul c6t qi soarele

Ilrrrnoase qi mari, ca astfel sd nu se creadd a fi vreunul din ele

r;tll"rine de intelepciunea lui Dumnezeu, ca nu cumva omul si let'rr,ircl6 a fi Dumnezeu; dar cu toate acestea, cei betegili din

prlicina propriilor silogisme gi cugetdri au cdzut in cea po-

IrivrricS: unii pe altrii infruntandu-se gi acuzAndu-se, s-au rdtdcit

rrr cugetdrile prin care tocmai cdutau a indrepti{i inlelepciunea

lrri l)umnezeu. [5, XXI, 6]